Formarea Si Utilizarea Capitalului Intreprinderii

CUPRINS

INTRODUCERE

Întreprinderea este nu doar o realitate economică în cadrul căreia există o strânsă relație între volumul de muncă, capital și producție, ci și un organism în care se manifestă o serie de mecanisme de coordonare, control și luare a deciziilor.

În economia de piață scopul oricărei întreprinderi este de a-și desfășura activitatea la un nivel cât mai înalt de rentabilitate. Exploatarea într-un mod cât mai eficient a capitalurilor reprezintă principalul factor ce conduce spre obținerea surplusului monetar.

Structura financiară a întreprinderii reprezintă ansamblul complex al tuturor surselor de finanțare . Aceste surse pot fi interne, prin reinvestirea profitului net sau valorificarea unor active, și surse externe care, însă atrag după sine alte cheltuieli cum ar fi dobânzile în cazul împrumuturilor pe temen lung sau scurt, plata dividendelor în cazul aporturilor în bani ale actionarilor deja existenți sau prin atragerea altor investitori. Utilizarea acestor surse conform unei raționalități proprii influentează eficiența genereală și face posibilă o diferențiere a firmelor ce activează în același sector de activitate.

La nivel microeconomic, structura financiară evidențiază capitalul întreprinderii și totalitatea elementelor sale structurale. Din acest motiv, structura financiară mai poartă numele de structura capitalurilor întreprinderii.

În anul 1958, Modiglianni și Miller inițiau teoria structurii capitalurilor în articolul: “ The Cost of Capital, Corporation Finance and The Theory of investment”.

Lucrarea realizată de aceștia precum și aspectele abordate în cadrul ei au reprezentat punctul de plecare în elaborarea teoriilor moderne ale structurii capitalurilor. Astfel, teoriile structurii capitalului dezvoltate uleterior: teoria echilibrării (Kraus și Litzenberger), teoria ierarhizării surselor de finanțare ( Myers și Majiluf), teoria de agent ( Jensen și Meckling) și teoria sincronizării cu piața ( Boker și Wurgler) au demonstart și concluzionat că, capitalurile proprii, datoriile și raporturile dintre acestea, pot avea și pot exercita o influență notabilă asupra valorii de piață a întreprinderii și situației economico-financiare a acesteia.

Însă, în ciuda tuturor acestor considerente cu privire la capitalul întreprinderii și structura sa, s-a constatat că nu poate fi elaborată o teorie general valabilă cu privire la structura optimă a capitalului datorită modificărilor constante ale condițiilor pieții și factorilor complecși si diverși ce explică modul de finanțare a egenților economici.

Myers afrimă în acest sens, în lucrarea sa din anul 2001: “Nu există o teorie universală a alegerii structurii capitalului și nici un motiv de a aștepta elaborarea unei astfel de teorii”.

În prezent, datorită condițiilor create de economie, managerul financiar al întrepriderii se confruntă cu probleme tot mai mari, puține fiind întreprinderile care fac față crizei economice de la momentul actual.

Scopul lucrării de față, “ Formarea și utilizarea capitalului”, este de a accentua și evidenția modul în care capitalul întreprinderii și structura acestuia pot influența rezultatele economico – fianciare ale întreprinderii.

Am particularizat acest aspect analizând datele disponibile în perioada 2012 – 2014 ale Regiei Autonome de Transport Craiova.

Lucrarea este structurată în doua capitole, primul capitol cuprinzând o prezentare generală a firmei, a modului de apariție pe piață, a obiectului de activitate, precum și a rețelei de furnizori și clienti cu care firma interacționează.

Prin intermediul celui de-al doilea capitol s-a urmărit conturarea unei imagini clare asupra situației economico-financiare a Regiei Autonome de Transport . Pentru aceasta s-a procedat la calculul indicatorilor economico – financiari și ratelor de eficiență, date pe baza cărora se pot propune și lua decizii privind eliminarea deficiențelor existente în firmă și chiar îmbunătățirea rezultatelor acesteia.

CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A REGIEI AUTONOME DE TRANSPORT CRAIOVA

Scurt istoric

Prima întreprindere ce avea ca scop asigurarea transportului în comun în orașul Craiova a luat ființă in septembrie 1948, avand un parc de 2 autobuze și era inclusă înn cadrul Întreprinderii de Gospodărire Comunală a orașului Craiova..

Autobuzele circulau pe un singur traseu care făcea legătura între cele mai importante zone ale orașului respectiv, Gara de Nord și Parcul Romanescu.

În mai puțin de doua luni de la înființare, parcul auto se dezvoltă, ajungând la un număr de 10 autobuze, distribuite pe 2 trasee.

Concomitent cu expansiunea industrială a orașului Craiova, se înnregistrează și o creștere a numărului de locuitori, lucru care duce la necesitatea extinnderii parcului auto de care întrepriderea dispunea la acel moment. .

Astfel, în anul 1967, sub denumirea de Întreprinderea de Transport Craiova (ITC), se înființează o nouă autobază pentru 200 autobuze, pe actuala stradă Calea Severinului la nr. 23, unde și în prezent se află sediul regiei.

În anul 1978, ca răspuns al unei cereri în continuă creștere, se construiește cea de-a doua autobază, situată în cartierul Romanescu, având o capacitate de 200 autobuze.

În această perioadă, Înterprinderea Județeană de Transport Local Craiova asigura transportul de călători, atât în interiorul orașului cât și în județ, având autobaze în orașele Băilești, Calafat și Filiași.

În anul 1987, apare nevoia asigurării unui traseu de 18,4 km cale dublă, care să facă legătură între platformele industriale de est și de vest ale orașului, și astfel, în urma unui studiu al pieții, se ia decizia introducerii transportului în comun cu tramvaiul.

În anul 1989, 2900 de salariați asigurau întreținerea și exploatarea unui parc de autovehicule de 342 autobuze și 49 tramvaie cu remorcă.

În ceea de privește transportul cu autobuzul, analizăndu-se periodic fluctuațiile cererii, s-au stabilit traseele optime de circulație. Astfel, în momentul de față există 5 circuite rapide efectuate cu autobuze de capacitate medie și 12 trasee interne distribuite uniform pe toată suprafața orașului, ce fac legatura între zonele principale ale orașului.

În prezent Regia Autonomă de Transport Craiova deține două autobaze, având un parc activ de 190 autobuze. Parcul auto cuprinde autobuze de tip BMC, IVECO și PRESTIJ cu capacități de transport cuprinse între 30 și 70 locuri și autobuze de tip MAN, ROCAR de SIMON, UDM 112, IKARUS cu capacități de transport de peste 100 locuri.

În ceea ce privește transportul electric, RAT Craiova deține un parc de 49 tramvaie distribuite pe 3 trasee.

În ultimii ani apare necesitatea modernizării rețelei de transport cu tramvaiul. Astfel, se urmărește achiziționarea de noi tramvaie cu o capacitate mai mare, consum redus de energie și care să asigure populației un confort cât mai ridicat.

În anul 2005 s-a reușit achizitionarea de 16 tramvaie articulate, urmărind trecerea la tensiunea de alimentare a rețelei la standardele Uniunii Europene. În dorința eliminării la maxim a emisiilor poluante din municipiul Craiova, se intentionează extinderea transportului electric cu tramvaie sau troleibuze.

Se studiază de asemenea implementarea unui sistem electronic de urmărire prin sateliți artificiali a tuturor traseelor deservite de Regia Autonomă de Transport din Craiova.

1.1.2 Obiectul de activitate

Regia Autonomă de Transport Craiova, cu sediul în Craiova, Calea Severinului nr. 23, este un agent economic cu capital integral de stat, fiind subordonată Consiliului Local al Municipiului Craiova.

Obiectul de activitatea al Regiei Autonome de Transport Craiova îl reprezintă transportul în comun pe raza Municipiului Craiova.

RAT Craiova își desfășoară activitatea de bază prin două tipuri de transport public de persoane: transport electric (tramvai) și transport auto (autobuze). Începând cu luna mai 2013, transportul călătorilor cu tramvaiul a fost întrerupt, ca urmare a unnui proiect de modernizare și reabilitare a căii de rulare inițiat de Primăria Craiova, astfel pe perioada derulării lucrărilor traseele rețelei de tramvai sunt deservite de autobuze.

Din aceste motive personalul din cadrul Secției Tramvai a fost redistribuit către alte activități, iar cei 60 salariați rămași în cadrul secției au fost angrenați în activitatea de reparație dezvoltată a unui număr de 15 tramvaie.

Transportul public de persoane funcționează în baza următoarelor principii fundamentale:

continuitatea – întreruperea acestui serviciu ar duce la dezorganizarea vieții publice;

respectarea drepturilor și intereselor legitime ale călătorilor, interesul general trebuind să primeze în fața celui particular;

asigurarea deplasării în condiții de siguranță și confort;

tratament egal și nediscriminatoriu pentru toți utilizatorii;

creșterea calității și a eficienței serviciului;

servicii de calitate în condițiile unor tarife accesibile;

dezvoltare durabilă;

protecția mediului.

Ca activități secundare, regia prestează serviciul de transport prin curse speciale, serviciul de inspecție tehnică periodică a mijloacelor de transport, precum și activitate de publicitate pe mijloacele de transport în comun. Pe lânga acestea, Regia a prestat și serviciul de ridicare a mijloacelor de transport auto parcate neregulamentar în Municipiul Craiova, dar datorită reglementărilor recente în vigoare, a fost suspendat.

1.1.3 Infrastructura

Suprafața Municipiului Craiova este de 81,4 km2 din care suprafața deservită prin activitatea de transport public este de 64,5 km2.

În ceea ce privește rețeaua de transport, aceasta este compusă din 182,6 km c.d., din care 164,2 km c.d. (94%) o reprezintă transportul rutier, iar 18,4 km c.d. (6%) transportul electric.

Numărul de stații existent este de 244 pentru autobuze și 53 pentru tramvai, Regia Autonomă de Transport Craiova deservind un număr de 19 trasee și 18 curse speciale.

Activitatea este monitorizată prin unități de supraveghere și control, existând în prezent 7 puncte de dispecerizare și un dispecerat central GPS.

Regia Autonomă de Transport Craiova dispune de un parc de mijloace de transport format din:

159 autobuze, reprezentând 85% din totalul parcului;

29 tramvaie, reprezentând 15% din totalul parcului.

Capacitatea totală de transport a regiei este de 15.928 călători/cursă, din care 11.892 aferent transportului rutier și 4.036 aferent transportului electric.

Capacitatea de utilizare a parcului s-a estimat la un procent mediu de 80%.

Referitor la gradul de uzură fizică situația se prezintă astfel:

Autobuze – medie 51,2%;

Tramvaie – medie 52,35%.

În anul 2013 parcursul pentru transportul auto a fost de 5.685.598 km, iar pentru transportul electric 291.463 km.Consumul efectiv de motorină pentru transportul de persoane a fost de 11.925.707 L motorină, iar consumul de energie electrică înregistrat pentru transportul electric a fost de 318 MWh.

1.1.4 Rețeaua de furnizori și clienți

Întreprinderea, ca și organism economic, se constituie în purtător de nevoi materiale, finnanciare și umane, pentru satisfacerea cărora apelează la furnizori. Pe parcursul derulării activității sale, Regia Autonomă de Transport a legat și dezvoltat relații cu furnizori diverși, dintre care putem enumera:

S.C. OSCAR DAWNSTREAM S.A ;

S.C. TRANSENERGO S.A;

S.C. GDF SUEZ ENERGY ROMÂNIA S.A;

S.C. SPEO S.R.L;

S.C. COPROT S.R.L;

S.C. COMAT S.A;

S.C. ACCESORII ȘI SUBANSAMBLE CRAIOVA S.R.L;

S.C. ELPIMAR COM S.R.L.

Clienții reprezintă cea mai importantă componentă a micromediului întreprinderii. Scopul oricarei organizații îl reprezintă satisfacerea cerințelor clienților aceasta încercând să se ajusteze conform asteptșrilor cât mai actuale ale acestora.

Un segment semnificativ în cadrul rețelei de clienți al Regiei Autonome de Transport este reprezentat de populație. Deasemenea, un aport sigur și constat la veniturile Regiei este adus de agenții economici cu care întreprinderea încheie periodic contracte ce au ca obiect prestarea serviciului de transport. Dintre aceștia putem enumera:

S.C. FORD ROMÂNIA S.A.;

S.C. HEINEKEN ROMÂNIA S.A.;

COMPANIA DE APĂ OLTENIA;

COMPLEXUL ENERGETIC CRAIOVA;

S.C. ALGEBO S.R.L.

1.1.5. Cadrul legislativ care vizează activitatea organizației

și organizarea contabilității

Cu referire la acest aspect este aplicabilă Legea 15/1990 ce privește reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.

Până în anul 2001, acest serviciu a funcționat în baza unor reglementări asimilate de la transportul rutier și feroviar. Prin legea serviciilor publice de gospodărire comunală Nr.326/2001 și Ordonanța Nr.86/2001 s-a stabilit cadrul de organizare, gestionare, reglementare și monitorizare a serviciului de transport public local de persoane. Această Ordonanță este analizată de Parlament în anul 2002 și promulgată de Președintele României ca Legea Nr.284/2002, completând Ordonanța Nr.86/2001.

În vederea aplicării acestei legi s-au elaborat normele de aplicare prin Hotărârea de Guvern Nr.828/2003. De asemenea tot în sfera cadrului legislativ a transportului public se regăsește și OG 109/2005 privind transporturile rutiere cu normele de aplicare 1978/2005.

În prezent, Regia Autonomă de Transport Craiova își desfășoară activitatea financiar contabilă potrivit Reglementărilor conforme cu Directivele IV și VII ale Comunității Economice Europene OMFP 1802/2014, OMFP 2861/2009 privind inventarierea, Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, Ordinul 3512/2008 privind documentele financiar-contabile și potrivit Legii contabilității 82/1991.

1.1.6. Descrierea structurilor funcționale

Structura organizatorică a Regiei Autonome de Transport Craiova se propune de către Consiliul de Administrație și se aprobă de către Consiliul Local al Municipiului Craiova.

Regia Autonomă de Transport Craiova, având la bază respectarea principiului unității de decizie și acțiune, are o structură organizatorică ierarhic funcțională alcătuită din compartimente operaționale și compartimente funcționale aflate în subordinea directorilor pe specialități (exploatare, tehnic, economic).

Atribuțiile și responsabilitățile compartimentelor funcționale și ale compartimentelor operaționale se stabilesc prin prezentul Regulament aprobat de Consiliul de Administrație.

1.2. Evoluția indicatorilor economico-financiari

1.2.1. Numărul și structura personalului

Munca reprezintă principalul factor al procesului de producție. De aceea, asigurarea la timp a întreprinderilor cu forța de muncă necesară și folosirea rațională a acesteia, influențează hotărâtor nivelul performanțelor economico-financiare înregistrate de acestea.

Întregul personal al RAT, prin exploatarea cunoștințelor individuale și colective pe fiecare segment de activitate al Regiei, reușește să asigure desfășurarea activității de deservire a populației orașului la un nivel maxim. Numărul de salariați ai Regiei , în ultimii 3 ani, a avut un nivel descrescător ajungând de la un numar de 791 , în 2012, la un numar de 751 de angajați la finele lui 2014.

Figura 1.1. “Evoluția numărului de salariați”

Tabelul nr. 1.1. “Structura personalului RAT”

Tabelul nr. 1.2. “ Structura personalului în funcție de studii”

Figura nr. 1.2. “Structura personalului în funcție de studii”

1.2.2. Evoluția principalilor indicatori economico-financiari

Analiza financiară ca atare nu se limitează la folosirea informaților din documentele contabile în starea lor brută. Acestea sunt prelucrate, retratate și transformate în vederea obținerii unei informații pertinente în măsură să satisfacă nevoile și obiectivele analizei financiare. Astfel, se recurge la calculul unor indicatori, dintre care amintim: cifra de afaceri, venituri totale, cheltuieli totale, rezultatul brut al exercițiului și numărul de salariați.

Tabelul nr. 1.3. “Evoluția principalilor indicatori economico – financiari”

Figura 1.3. “Evoluția principalilor indicatori economico-financiari”

Tabelul nr. 1.4. “Evoluția principalilor indicatori de calcul”

Figura 1.4. Evoluția principalilor indicatori de calcul

Figura 1.5. Evoluția indicilor productivității, salariului mediu și eficienței pe salariat

1.2.3 Evoluția indicatorilor de profitabilitate

Indicatorii care reflectă evoluția profitului se exprimă procentual, iar valorile ridicate ale acestora sunt dovada faptului că întreprinderea desfășoară o activitate rentabilă, iar resursele de care aceasta dispune sunt exploatate în mod rațional.

Tabelul nr. 1.5. “Indicatori de profitabilitate”

CAPITOLUL II

STUDIU PRIVIND FORMAREA ȘI UTILIZAREA CAPITALULUI LA REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT CRAIOVA

2.1 Analiza situației financiare la REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT CRAIOVA

În vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația financiară a unui agent economic, nivelul, calitatea performanțelor sale și a gradului de risc într-un mediu concurențial extrem de dinamic este necesară utilizarea analizei economico – financiare; aceasta constă în folosirea unui ansamblu de concepte, tehnici, instrumente pentru a trata informațiile financiare în vederea evaluării situației financiare curente a întreprinderii.

Prin conținutul său, analiza economico-financiară presupune cunoașterea modului în care funcționează întreprinderea ca sistem și stabilirea direcțiilor de acțiune asupra acestuia pentru a-l regla în concordanță cu obiectivele stabilite de principalii săi decidenți. Pentru a realiza o astfel de cunoaștere, este necesar un sistem de informații care să reflecte complex stările funcționării sistemului.

Instrumentele de bază pentru analiza situației financiare a unei societăți comerciale sunt datele rezultate din documentele contabile de sinteză (bilanțul, contul de profit și pierdere, situația fluxurilor de trezorerie, situația modificării capitalului propriu, politicile și notele explicative).

Bilanțul contabil, ca document sintetic, reprezentativ și sugestiv al activității totale a întreprinderii, oferă informații extrem de diverse cu privire la resursele de care întreprinderea dispune și modul de utilizare al acestora, însă nu permite direct stabilirea unui diagnostic financiar, ci presupune anumite retratări și regrupări ale unor posturi sau conturi în raport cu obiectivele urmărite de analiza și de concepțiile analistului despre noțiunea de echilibru financiar.

Bilanțul contabil rezultat în urma desfășurării activității de către Regia Autonomă de Transport Craiova, prezintă următoarea structură a activului și pasivului:

Tabelul nr. 2.6. “Principalele elemente de activ”

Pe baza elementelor patrimoniale prezentate anterior, am determinat ratele specifice pentru fiecare componentă a activelor firmei.

a) Rata activelor imoblizate – prin intermediul acesteia se reflectă ponderea elementelor patrimoniale aflate permanent în patrimoniu și se măsoară gradul de imobilizare a elementelor de capital.

Rata activelor imobilizate = 100

a1) Rata imobilizărilor corporale – reflectă ponderea imobilizarilor sub formă de capital fix în cadrul patrimoniului întreprinderii.

Rata imobilizărilor corporale =

a2) Rata imobilizărilor necorporale – reflectă pondera activelor necorporale în totalul activului întreprinderii.

Rata imobilizărilor necorporale = 100

a3) Rata imobilizărilor financiare – reflectă ponderea imobilizărilor financiare în totalul activului întreprinderii.

Rata imobilizărilor financiare = *100

b) Rata activelor circulante – arată ponderea activelor circulante în total active și măsoară indirect gradul de lichiditate al patrimoniului depinzând într-o mare măsură de specificul activității.

Rata activelor circulante = 100

b1) Rata stocurilor – măsoara ponderea stocurilor în totalul activului întreprinderii și înregistrează valori ridicate la întreprinderile cu ciclu lung de fabricație și valori scăzute la întreprinderile prestatoare de servicii.

Rata stocurilor = 100

b2) Rata creanțelor – mărimea acestei rate este influențată de factori precum domeniul de activitate în care activează întreprinderea și natura clientele; întreprinderile ce au o clientelă particulară au o rată a creanțelor scazută, în timp ce întreprinderile cu o clientelă reprezentată de instituții și agenți economici, au o rată a creanțelor ridicată.

Rata creanțelor = 100

b3) Rata disponibilităților – prin intermediul acestei rate este reflectată ponderea disponibilităților bănești în totalul activului întreprinderii. Nivelul ridicat al disponibilităților poate fi rezultatul existenței în întreprindere a unor resurse insuficient utilizate, dar poate evidenția deasemnea și o situație favorabilă în termeni financiari.

Rata disponibilitaților= 100

Tabelul nr. 2.7. “Ratele de structură ale activului patrimonial”

Figura 2.7.” Evolutia ratelor de structură ale activului patrimonial”

Tabelul nr. 2.8. “Principalele elemente de pasiv”

Pe baza elementelor patrimoniale prezentate anterior, am determinat ratele specifice pentru fiecare componentă a pasivelor firmei.

a) Rata autonomiei globale – exprimă ponderea surselor proprii de finanțare în totalul pasivelor societății.

Rata stabilității financiare = *100

b) Rata datoriilor pe termen scurt – exprimă ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mic de un an în totalul pasivelor societății.

Rata datoriilor pe termen scurt = 100

c) Rata datoriilor pe termen lung – exprimă ponderea datoriilor cu termen de exigibilitate mai mare de un an în totalul pasivelor societății.

Rata datoriilor pe termen mediu și lung = 100

d) Rata stabilității financiare – exprimă ponderea surselor de finanțare existente în societate pentru o perioadă mai mare de un an, în totalul pasivelor societății.

Rata stabilității financiare = 100

Tabelul nr. 2.9. “Ratele de structură ale pasivului patrimonial”

Figura 2.8.” Evoluția ratelor de structură ale pasivului patrimonial”

Pe baza elementelor din bilanț se calculează și interpretează un sistem de rate financiare care oferă informații privind soliditatea financiară a Regiei autonome de transport.

Ratele financiare sunt indicatori utilizați pentru aprecierea performanței și poziției financiare a unei societăți. Cea mai mare parte a acestor indicatori economico-financiari se calculează pe baza informațiilor furnizate de companii în situațiile financiare.

Utilitatea acestor indicatori economico-financiari rezultă din însăși capacitatea de evidențiere a unui trend , precum și posibilitatea ca societatea analizată să poată fi comparată cu alte companii active în același sector.

Indicatorii economico-financiari facilitează lucrul cu un volum de date ridicat și complex intr-o manieră organizată.

Principalii indicatori economico-financiari sunt detaliați mai jos.

I .Indicatori de lichiditate și solvabilitate

1. Lichiditatea generală (globală) – reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile; se calculează conform relației:

L.g. =

Lichiditatea generală se apreciază ca fiind favorabilă atunci când are o mărime supraunitară (cuprinsă între 2 și 2,5). Cu cât raportul este mai mare decat 1, cu atât firma este mai bine pusă la adăpost de o insuficiență de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la cererea creanțierilor.

2. Lichiditatea imediată – exprimă capacitatea firmei de a-și onora datoriile pe termen scurt din creanțe și disponibilități; se calculează conform relației:

L.i.=

In teoria economică, se apreciază că o rată cuprinsă între 0,8 și 1 reprezintă situația optimă.

3. Rata solvabilității generale – se calculează conform relației:

R.s.g =

Tabelul nr.2.1.5.”Indicatori de lichiditate”

Figura 2.1. “Indicatori de lichiditate”

II. Indicatori de echilibru financiar

1. Rata autonomiei financiare – oglindește masura în care firma își utilizează capitalurile proprii și exprimă gradul său de independență față de creditorii permanenți; se calculează conform relației:

R.a.f. =

Din considerente impuse de normele bancare, în relațile de credit cu firma acest raport trebuie să fie mai mare sau egal cu 0,5. Cu cât raportul este mai mic, cu atât firma depinde mai mult de creditorii săi și cu cât este mai mare, cu atât gradul de independență financiară este mai ridicat.

2. Rata datoriilor financiare (datoriilor pe termen mediu și lung) – rată complementară cu rata autonomiei financiare; se calculează conform relației:

R.d.f. =

Firma poate beneficia de o îndatorare pe termen mediu și lung în măsura în care această rată este mai mică de 0,5.

3. Rata datoriilor – rată care ține cont de ansamblul datoriilor și se determină conform relației:

R.d. =

4. Rata capitalului propriu față de activele imobilizate – exprimă condițiile de finanțare a imobilizărilor și se determină pe baza relației:

R.C.p/A.I. =

O valoare supraunitară semnifică faptul că anasamblul imobilizărilor este finanțat din capitaluri proprii.

Tabel nr.2.1.6. “Indicatori de echilibru financiar”

Figura 2.1. “Indicatori de echilibru financiar”

REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT CRAIOVA prezintă urmatoarea structură a Contului de profit și pierdere:

Tabelul nr.2.7. “Contul de profit și pierdere”

III. Indicatori de gestiune

1. Rotația activelor circulante- arată cate rotații sunt necesare pentru a obține cifra de afaceri. Firma își dorește ca în condițiile date să sporească valoarea coeficientului, ceea ce ar reflecta o accelerare a vitezei de rotație.

R.a.c =

Viteza de rotație (zile) =

2. Rotația activului total – se determină conform relației:

R.a.t =

Viteza de rotatie in zile =

3. Durata medie de recuperare a creanțelor – se calculează ca raport între cifra de afaceri și media creanțelor totale. Indicatorul este deosebit de important pentru buna gestionare a capitalului firmei, deoarece indică durata de imobilizare a capitalului în afara procesului de exploatare.

D.m.r.c =

Viteza de rotatie in zile =

Tabelul nr.2.8. “Indicatori de gestiune”

Figura 2.1. “Indicatori de echilibru financiar”

IV. Indicatori de rentabilitate

Rentabilitatea, ca formă a eficienței economice, poate fi exprimată prin intermediul ratei rentabilității.

Ratele de rentabilitate reflectă sintetic caracteristicile economice și financiare ale întreprinderilor și exprimă eficiența firmelor în realizarea de profit din resursele disponibile.

În funcție de elementele de calcul utilizate se deosebesc mai multe categorii de rate ale rentabilității care pot fi grupate astfel:

1. Rata rentabilității economice – măsoară performanțele totale ale activității unei firme și se determină astfel:

R.r.e = * 100

2. Rata rentabilitătâții financiare – exprimă capacitatea îtreprinderilor de a realiza profit net pe baza capitalurilor proprii. Permite comparabilitatea profitabilității afacerii indiferent de ramura în care se desfașoară activitatea, dezvăluind astfel, oportunitățile de investiții din punct de vedere financiar. Un minim acceptabil al ratei rentabilității finaciare ar trebui să fie rata dobânzii bancare.

R.r.f = * 100

3. Rata rentabilității resurselor consumate – se determină prin raportarea profitului net la consumul de resurse implicat de obținerea acestuia, exprimând eficiența efortului materializat în costuri și se determină astfel:

R.r.c. = * 100

4. Rata rentabilității comerciale ( profitului) – arată eficiența valorificării produselor, a politicii de prețuri și a politicii comerciale; se determină conform relației:

R.pr. = * 100

5. Rata rentabilității activului total – reflectă eficiența utilizării activelor totale în vederea obținerii de profit; se determină conform relației:

R.at. = * 100

6. Rata rentabilității capitalului total – este unul dintre cei mai importanți indicatori folosiți de proprietarii unei firme la luarea deciziei de a investi.

R.ct. = * 100

Tabelul nr.2.1.9 “Indicatori de rentabilitate”

Figura 2.1. “Indicatori de rentabilitate”

V. Indicatorii structurii capitalului

1. Gradul de acoperire a dobânzii din profit- reflectă măsura în care o companie obține suficient profit pentru a susține dobânzile aferente împrumuturilor; se determină conform relației:

Gadp =

2. Capacitatea societății de a utiliza fonduri împrumutate – indică posibilitatea acoperirii datoriilor totale cu active. Valoric este egală cu activul net contabil, respectiv, capitalurile proprii.

Cufi =

Tabelul nr. 2.1.10. “Indicatorii structurii capitalului”

Figura 2.1. “Indicatorii structurii capitalului”

2.2. Analiza structurii capitalului la REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT CRAIOVA

Regia Autonomă de Transport a înregistrat următoarele modificări în structura capitalului propriu:

2.3. Analiza utilizării activelor imobilizate

Regia Autonomă de Transport a înregistrat următoarele modificări în structura activelor:

2.4. Analiza echilibrului financiar la RAT CRAIOVA

Echilibrul economico-financiar al întreprinderii trebuie înțeles ca fiind un ansamblu de corelații care se formează în procesul de rotație a capitalului. Menținerea echilibrului financiar reprezintă un obiectiv permanent al politicii financiare, care poate fi considerat realizat atunci când exercițiul financiar se încheie cu o trezorerie pozitivă.

Analiza echilibrului financiar al firmei necesită, printre altele, studierea corelației dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment și trezoreria netă.

1. Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranță a întreprinderii, impusă de diferențele existente între sumele de încasat și cele de plătit, precum și de decalajul ce poate să apară între termenul de transformare a activelor în bani și durata medie în care datoriile devin exigibile.

a) Fondul de rulment total – reprezintă întregul capital circulant existent în circuitul unei firme la un moment dat, imobilizat în masa activelor circulante.

Fondul de rulment total = Total active – Active imobilizate

b) Fondul de rulment permanent- se poate detrmina pe baza informațiilor cuprinse în jumătatea superioară a bilanțului patrimonial al societății, conform relației:

Fond de rulment permanent = Capital permanent – Active imobilizate

sau

Fond de rulment permanent = Capital propriu+Datorii financiare pe termen lung – Active imobilizate

c) Fondul de rulment net global – fondul de rulment permanent se poate determina și, ca diferență între elementele bilanțiere cu o lichiditate mai ridicată (activele circulante) și cele cu exigibilitate mai redusă (datoriile pe termen scurt), astfel luând naștere noțiunea de fond de rulment net global.

Fondul de rulment net global = Active circulante – Datorii pe termen scurt

d) Fond de rulment propriu – existența unui fond de rulment propriu pozitiv demonstrează faptul că agentul economic analizat se află într-o stare de echilibru financiar pe termen lung realizat pe baza capitalurilor proprii. Se determină conform relației:

Fond de rulment propriu = Capital propriu – Active imobilizate

2. Necesarul de fond de rulment se determină ca o diferență între activele de exploatare ce reprezintă imobilizarea capitalurilor bănești între diferitele categorii de stocuri, creanțe și decontări neîncheiate cu bugetul statului și pasivele de exploatare ce reprezintă datorii ale întreprinderii amânate, în mod obiectiv, la plată.

Necesarul de fod de rulment = Stocuri + Creanțe – Datorii curente

3. Trezoreria netă – se determină prin compararea necesarului de fond de rulment cu fondul de rulment al întreprinderii.

Trezoreria netă = Necesarul de fond de rulment – Fond de rulment

Tabelul nr.2.1.11. “Indicatorii fondului de rulment”

Figura 2.7.” Evoluția fondului de rulment total”

Figura 2.8.” Evoluția indicatorilor de echilibru financiar”

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE