Fonduri Structurale

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………..4

CAPITOLUL I. SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI STRUCTURALE……………………………………………………………………………………………………….5

Fondurile structurale – noțiuni generale………………………………………………………………5

Politica generală a Uniunii Europene…………………………………………………………………..6

Etapele apariției instrumentelor structurale………………………………………………………….8

Fondurile structurale în sectorul IMM……………………………………………………………….11

Cadrul de reglemetare………………………………………………………………………..13

Programul operațional sectorial „Creșterea competitivității economice

2007 – 2013”……………………………………………………………………………………..14

CAPITOLUL II. DOCUMENTAȚIA TEHNICO-ECONOMICĂ pentru accesarea fondurilor structurale………………………………………………..18

Noțiuni generale privind documentația tehnico-eonomică……………………………………18

Documentația tehnico-economică pentru accesarea fondurilor structurale de

către IMM-uri…………………………………………………………………………………………………19

Criterii de evaluare și selecție………………………………………………………………..23

Completarea cererii de finanțare…………………………………………………………….24

Depunerea cererii de finanțare……………………………………………………………….27

Lista de verificare a cererii de finanțare………………………………………………….28

Procesul de evaluare și selecție a cererii de finanțare……………………………….31

Aspecte critice………………………………………………………………………………………………..35

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PLAN

DE AFACERI…………………………………………………………………………………………………………..39

Titlul. Elemente definitorii, date de identificare și logo ………………………………………39

Scopul și obiectivele firmei……………………………………………………………………………..40

Descrierea afacerii………………………………………………………………………………………….41

Descrierea afacerii curente……………………………………………………………………41

Istoria întreprinderii……………………………………………………………………………..42

Managementul întreprinderii………………………………………………………………….42

Resursele umane implicate……………………………………………………………………..44

Sinteza proiectului………………………………………………………………………………………….45

Planul operațional…………………………………………………………………………………………..46

Descrierea produselor oferite ………………………………………………………………..46

Descrierea fluxului tehnologic………………………………………………………………..46

Producția preconizată……………………………………………………………………………47

Analiza pieței…………………………………………………………………………………………………48

Clienții…………………………………………………………………………………………………48

Furnizorii…………………………………………………………………………………………….48

Concurența existentă pe piață…………………………………………………………………49

Strategia de marketing…………………………………………………………………………………….49

Planul financiar………………………………………………………………………………………………51

Necesarul și sursele de finanțare…………………………………………………………….51

Analiza financiară…………………………………………………………………………………52

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………….63

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………………………………66

ANEXE…………………………………………………………………………………………………………………….67

INTRODUCERE

Lucrarea abordează o temă de mare actualitate în contextul aderării României la U.E. în anul 2007, întrucât politica națională de dezvoltare a României se va racorda din ce în ce mai strâns la politicile, obiectivele, principiile și reglementările comunitare în domeniu, în vederea asigurării unei dezvoltări socio-economice de tip „european” și reducerea cât mai rapidă a disparităților semnificative față de Uniunea Europeană.

Prima parte a lucrării face o introducere de amsablu în conceptul de fonduri structurale, prezentând o definție succintă a acestora, a contextului care le generează, etapele apariției intrumentelor structurale precum și modul de manifestare în sectorul întreprinderilor mici și mijlocii din România cu referire la cadrul de reglementare la nivel național și european, precum și la Programul operațional sectorial „Creșterea competitivității economice 2007-2013”.

În cea de-a doua parte a lucrării se prezintă documentația tehnico-economică aferentă demarării unui proiect de investiți din fonduri structurale, find precizate etapele parcuse în elaborarea și depunerea acestei documentații precum și o serie de aspecte critice cu privire la dificultățile întâmpinate de IMM-uri, îndeosebi în ceea ce privește consultanța în domeniu.

Cea de-a treia parte a lucrării reprezintă un studiu de caz pe exemplul unui plan de afaceri întocmit în conformitate cu cerințele europene în vederea accesării fondurilor structurale în sectorul IMM pe axa prioritară 1 – domeniul major de intervenție 1.1 – Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM la o societate de panificație.

În final au fost prezentate o serie de concluzii cu privire la modul în care imm-urile pot beneficia de finanțarea din fonduri structurale, cu toate deficiențele și dificultățile pe care aceste le întâmpină în accesarea acestor fonduri.

CAPITOLUL I

SPRIJINIREA SECTORULUI IMM PRIN FONDURI STRUCTURALE

1.1. Fondurile structurale – noțiuni generale

Țările membre ale Uniunii Europene și regiunile au nevoie de asistență pentru a putea depăși deficiențele structurale cu care se confruntă și pentru a-și dezvolta competitivitatea pentru a putea concura cu succes atât pe piața internă cât și pe cea externă. Asistența de acest tip e cu atât mai importantă acum, dată fiind creșterea decalajelor între regiuni pe care le antrenează extinderea.

Politica actuală de dezvoltare economică și socialã a U.E. este pusă în aplicare prin Fondurile Structurale și Fondul de Coeziune.

Principiul care stă la baza unei implementări cu succes a acestei politici este parteneriatul dintre toți actorii implicați: administrațiile naționale, regionale și locale, societatea civilă, mediul de afaceri, unități de cercetare și dezvoltare, etc.

Pentru programarea 2007-2013 există trei instrumente financiare cunoscute ca Fonduri structurale respectiv:

Fondul European de Dezvoltare Regional (FEDR) – finanțează în principal infrastructura, investițiile generatoare de locuri de muncă, proiecte de dezvoltare locală și ajutoarele pentru întreprinderi mici și mijlocii;

Fondul Social European(FSE) – promovează reintegrarea în muncă a șomerilor și a grupurilor defavorizate;

Fondul de Coeziune (FC) – instrument structural ce intervine pe ansamblul teritoriului național al statelor membre al căror PIB/locuitor se situează sub pragul de 90% din media europeană pentru a cofinanța nu programe, ci proiecte mari în domeniile mediu și transport.

și două Acțiuni Complementare, respectiv:

Fondul European pentru Agricultură și Dezvolare Rurală (FEADR);

Fondul European pentru Pescuit (FEP).

Fondurile structurale nu constituie o sursă unică de finanțare în cadrul bugetul uniunii, ci fiecare fond acoperă zona sa tematică specifică. Fondurile structurale nu finanțează proiecte individuale separate. Ele finanțează programe de dezvoltare regională multianuale trasate împreună de regiuni, State Membre și Comisie, pe baza orientării propuse de Comisie pentru întreaga Uniune Europeană.

Fig. 1.1. Separarea fondurilor structurale pe politici specifice

Ajutorul structural reprezintă efectiv, în acest fel, o valoare adaugată pentru teritoriile eligibile; statele membre sunt obligate să mențină angajamentele financiare la același nivel la care se aflau la începutul perioadei de programare.

Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanțare nerambursabilă , dar funcționează pe principiul cofinanțării. Proiectele sunt cofinanțate în special din fonduri publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase și din fonduri private.

1.2. Politica regională a Uniunii Europene

Pentru a putea avea o privire de ansamblu și a putea înțelege mecanismul de acordare a fondurilor structurale trebuie să cunoaștem contextul care le generează. După cum se știe, aceste fonduri sunt alocate doar statelor membre, prin intermediul politicii regionale a acesteia.

Competiția în creștere dintre diferite regiuni, implicit activitățile desfășurate în cadrul acestora, atât în interiorul Uniunii Europene cât și în afara acesteia reprezintă o stare de fapt a lumii "globalizate" în care trăim. Nota distinctă pe care U.E. o realizează, în tot acest peisaj, constă în atenția pe care o acordă faptului că nu toate regiunile se bucură de aceleași condiții economice, geografice și sociale și, ca urmare a acestei realități, nu toate pot concura de pe aceleași poziții.

Pentru mulți ani, disparitățile regionale din punctul de vedere al nivelului de dezvoltare și al calității vieții făceau obiectul politicilor naționale ale Statelor Membre. Multe îmbunătățiri au putut fi observate din momentul în care Uniunea Europeană a inițiat politica de reducere a lor.

Politica de coeziune este definită prin scopul său și anume sprijinirea procesului de reducere a decalajelor dintre regiunile și statele membre mai dezvoltate ale Uniunii Europene și cele mai puțin dezvoltate. Politica de coeziune își are baza legală primară în textul Tratatului U.E.

Obiectivul de a întări coeziunea economică și socială este menționat explicit în Articolul 2 al Tratatului de la Amsterdam, fiind un obiectiv de prim rang al Uniunii Europene. Mai specific, Articolul 158 menționează coeziunea ca pe o precondiție pentru dezvoltarea armonioasă a U.E., precizând voința de "a reduce disparitățile între nivelurile de dezvoltare ale diverselor regiuni și rămânerea în urmă a celor mai defavorizate regiuni sau insule, inclusiv zone rurale".

Înainte de toate, politica regională a UE este despre solidaritate: este astfel concepută încât să asigure la nivelul comunității asistență pentru ca cele mai dezavantajate regiuni să depașească handicapurile pe care le au.

În perioada 2000-2006, o treime din bugetul comunității, realizat din contribuțiile statelor membre (213 milioane de euro) au fost cheltuiți prin intermediul acestei politici.

Statele membre prin intermediul propriilor strategii de ajutor financiar și Uniunea Europeană își vor continua eforturile întreprinse pentru reducerea decalajelor în dezvoltare, pentru sprijinirea zonelor industriale aflate în declin, pentru diversificarea activităților în mediul rural și pentru îmbunătățirea zonelor urbane aflate în declin.

Politica regională este de asemenea tangibilă: rezultatele ei pot fi cu ușurintă observate de către cetățenii europeni, care beneficiază în mod direct de asistență (în diferite forme: prin sprijinul de care dispun în căutarea unui loc de muncă și în adaptarea la condițiile unei piețe mereu în schimbare, prin instruire, mai ales).

Ea contribuie la îmbunătățirea vieților celor care trăiesc în aceste regiuni, prin creșterea fondurilor pe care autoritățile publice le au la dispoziție pentru a asigura noi infrastructuri și pentru a ajuta companiile private să devină din ce în ce mai competitive. Autostrăzi, aeroporturi și căi ferate pentru trenuri de mare viteză au fost construite sau renovate cu asistență financiară din partea Uniunii Europene (fonduri structurale), dar întotdeauna în acord cu standardele de mediu europene. IMM-urile sunt înființate și sprijinite în parcurgerea primilor ani de existență în zonele aflate în declin. Sistemele informaționale pătrund în cele mai izolate zone rurale. Noi facilități în domeniul educației, al sănătății, chiar și al petrecerii timpului liber sunt create în suburbiile reabilitate. Toate acestea reprezintă exemple tangibile care arată cetățenilor de rând cum contribuie U.E. la creșterea calității vieții lor.

1.3. Etapele apariției instrumentelor structurale

Necesitatea promovării unei dezvoltări echilibrate prin reducerea disparităților dintre diferite regiuni și sprijinirea celor mai puțin dezvoltate în recuperarea diferențelor a fost observată chiar din preambulul Tratatului de la Roma (1957) punându-se bazele Fondului Social European și a Băncii Europene de Investiții.

Alte instrumente au fost create în timp, concomitent construcției europene și creșterii numărului de noi state membre.

Astfel, în 1962, în momentul atingerii unui conses în privința dezvoltării unei politici agricole comune, a fost creat Fondul European pentru Orientare și Garantare Agricolă. În 1964 a fost împărțit în două secțiuni principale – una de Orientare și alta de Garantare – care contribuie la implementarea unei politici susținute de reforme în agricultură și la promovarea unor noi forme de dezvoltare rurală.

După aderarea la Uniunea Europeană a Marii Britanii, a Irlandei și a Danemarcei, în 1975 a fost creat Fondul European de Dezvoltare Regională. Menirea inițială a acestui fond a fost de a sprijini regenerarea regiunilor industriale aflate în declin din Marea Britanie și de a compensa fondurile reduse pe care Marea Britanie le primea prin intermediul Politicii Agricole Comune.

Integrarea Greciei și, ulterior a Spaniei și Portugaliei, au făcut ca, treptat, fondul să se adreseze tuturor acelor regiuni rămase în urmă, din punctul de vedere al dezvoltării.

Actul Unic European (1986) a introdus prima titulatură pentru desemnarea noțiunii de coeziune economică și socială și a creat premisele pentru o politică regională bazată pe solidaritate.

Tratatul de la Maastricht a transformat coeziunea economică și socială într-unul dintre obiectivele prioritare ale Comunității, alături de o uniune economică și monetară și o piață unică europeană. Prin crearea de criterii pentru convergența economică și bugetară a statelor membre, T.U.E a impus un control mai riguros al deficiturilor publice. Pentru țările mai puțin bogate, aceasta a însemnat o politică bugetară strictă coroborâtă cu investiții în infrastructură, necesare accelerării procesului de dezvoltare. Acesta a fost momentul în care Uniunea a decis crearea Fondului de Coeziune cu scopul de a sprijini țările membre mai puțin dezvoltate să se integreze în Uniunea Economică și Monetară în cele mai bune condiții, prin cofinanțarea proiectelor de investiții din domeniile transport și mediu.

Consiliul European de la Edinburgh din decembrie 1992 a decis creșterea fondurilor alocate în perioada 1994 – 1999 cu peste 40%. Anul următor a fost creat Instrumentul Financiar de Orientare în Pescuit, ca răspuns la criza din sectorul pescuitului de la începutul anilor 90, cu scopul de a sprijini restructurarea acestui domeniu.

Tratatul de la Amsterdam a subliniat, încă o dată, importanța coeziunii, incluzând și titluri speciale pentru ocupare, accentuând nevoia de acționa la nivel european pentru reducerea șomajului.

La Consiliul European de la Berlin, din martie 1999, șefii de Guvern ai statelor membre au ajuns la un consens în privința Agendei 2000, un plan de acțiune inițiat de Comisie pentru întări Politicile Comunitare și pentru a oferi Uniunii un cadru financiar, ce a ținut cont de extinderea din mai 2004.

Agenda 2000 a inclus de asemenea reforma fondurilor structurale.

În noiembrie 2002, Uniunea Europeană a creat Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene, cu scopul de a acorda ajutor statelor membre – și regiunilor lor, în anumite cazuri – afectate de calamități naturale. Aportul acestuia a fost resimțit în reconstrucția infrastructurilor și relansarea economică a regiunilor afectate de inundații, în Estul Europei (2002) (dar și în Portugalia, în 2003, în cazul deversării de petrol de la Prestige).

În prezent Politica Regională a Uniunii Europene se confruntă cu trei mari provocări:

Competiția – din ce în ce mai acerbă o dată cu liberalizarea comerțului. Firmele se localizează acolo unde găsesc condiții propice pentru a le crește nivelul de competitivitate. Dacă regiunile doresc să dezvolte sectorul afacerilor pe teritoriul propriu atunci ele trebuie să fie suficient de "echipate" pentru a oferi infrastructura și serviciile la un nivel calitativ superior;

Societatea informațională și revoluția tehnologică – care contribuie la creșterea gradului de flexibilitate a oamenilor, companiilor și teritoriilor. Existența rețelelor de telecomunicații presupune că oamenii, indiferent de locație, pot avea acces la Know-how, inovare și instruire de o calitate superioară.

Extinderea – care reprezintă atât o oportunitate cât și o provocare pentru Uniunea Europeană.

Reforma politicii regionale stabilite în cadrul previziunilor financiare ale Agendei 2000 a subliniat necesitatea concentrării asistenței comunitare în acele regiuni în care nivelul de dezvoltare era mult rămas în urmă, pe de o parte, iar pe de altă parte, necesitatea simplificării procedurilor politicilor structurale.

O nouă reformă a politicii regionale a avut loc odată cu prezentarea concluziilor asupra celui de-al treilea Raport asupra Coeziunii Economice si Sociale.

Vechile obiective (1 – sprijinirea dezvoltării în zonele mai puțin prospere, 2 – reconversia economică și socială a regiunilor cu dificultăți structurale și 3 – dezvoltarea resurselor umane) și cele patru inițiative comunitare (INTERREG III, Leader+, Equal și Urban II) sunt reorganizate începând cu 2007 în doar trei obiective:

Convergența (sprijinind regiunile rămase în urmă din punct de vedere al dezvoltării economice).

Obiectivul "Convergența" este destinat să îmbunătățească condițiile de creștere economică și factorii care contribuie la o reală convergență pentru statele membre și regiunile cel mai puțin dezvoltate.

Într-un sistem de suspendare progresivă a ajutorului ("phasing out"), acest obiectiv include, de asemenea, alte 16 regiuni care numără 16,4 milioane de locuitori și care dispun de un PIB care depășește cu puțin pragul, ca urmare a efectului statistic al extinderii Uniunii Europene.

Sumele alocate obiectivului se ridică la 282,8 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 81,5% din suma totală, repartizate după cum urmează: 199,3 miliarde pentru regiunile aflate sub incidența obiectivului "Convergența", 14 miliarde pentru regiunilor care se afla în etapa de suspendare progresivă a ajutorului, iar 69,5 miliarde pentru Fondul de Coeziune, care se aplică în cazul a 15 state membre.

Competitivitate Regională și Ocupare (sprijinind regiuni, altele decât cele rămase în urmă ca dezvoltare, pentru atingerea țintelor Agendei Lisabona).

Obiectivul "Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă" este destinat sa consolideze competitivitatea și atractivitatea regiunilor, precum și capacitatea de ocupare a forței de muncă, printr-o abordare duală. Aceasta constă, mai întâi, în introducerea de programe de dezvoltare pentru a ajuta regiunile să anticipeze și să fie favorabile schimbărilor economice stimulând inovarea, societatea bazată pe cunoaștere, spiritul antreprenorial și protecția mediului și îmbunătățind accesabilitatea, iar apoi, în creșterea numărului și calității locurilor de muncă prin adaptarea forței de muncă și prin efectuarea de investiții în materie de resurse umane.

Cooperare Teritorială Europeană (promovând o dezvoltare echilibrată a întregului teritoriu comunitar, prin încurajarea cooperării și schimbului de bune practici între toate regiunile UE), organizat pe trei axe: cooperare trans-frontalieră, transnațională și inter-regională. Obiectivul "Cooperare teritorială europeană" este destinat să întărească cooperarea transfrontalieră datorită unor inițiative locale și regionale realizate în comun, să consolideze cooperarea transnațională prin acțiuni menite să favorizeze dezvoltarea teritorială integrată și să stimuleze cooperarea interregională, precum și schimbul de experiență.

1.4. Fondurile structurale în sectorul IMM

Aderarea la Uniunea Europeană presupune noi provocări pentru întreprinderile românești, în special pentru cele din categoria mici și mijlocii (IMM), impuse de cerințele Pieței Unice, dar în același timp creează noi oportunități de dezvoltare prin accesul acestora la asistența financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.

Odată cu lansarea Programului Operațional Sectorial – Creșterea Competitivității Economice, se deschide apelul de proiecte pentru operațiunea – Sprijin pentru consolidarea și

modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile – proiecte de investiții pentru IMM cu spijin financiar nerambursabil cuprins între 250.000 – 1.500.000 euro.

Acesta face parte din cadrul axei prioritare 1 – Un sistem de producție inovativ și eco-eficient, domeniul major de intervenție 1.1 – Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM.

Autoritatea de Management desemnată pentru administrarea Programului Operațional Sectorial – Creșterea Competitivității Economice, 2007–2013 este Ministerul Economiei și Finanțelor.

Organismul Intermediar responsabil pentru implementarea operațiunilor adresate IMM, în cadrul axei prioritare 1, este Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale prin Direcția pentru gestionarea fondurilor comunitare pentru IMM, în conformitate cu acordul de delegare de atribuții specifice, încheiat cu Autoritatea de Management.

Întreprinderile mici și mijlocii vor beneficia de fonduri structurale și de coeziune în valoare de 580 de milioane de euro în perioada 2007-2013.

Finanțarea va fi asigurată după momentul aderării României la UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, în baza documentelor de programare. Proiectele vor fi selectate, avizate și înaintate spre finanțare prin intermediul ANIMMC, cu spijinul oficiilor sale teritoriale, iar finanțarea se va face parțial sau total.

Studiile realizate până acum au aratat că nu toate IMM-urile și microintreprinderile din Romania sunt suficient pregătite pentru a fi competitive pe piață. Lipsa competitivității este cauzată, de cele mai multe ori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de finanțare destinate investițiilor în tehnologii noi și în implementarea sistemelor de calitate, sau de a beneficia de servicii de consultanță care să le ofere orientarea adecvată pe piață.

În acest context, Oficiul Teritorial Iași, structura regională a Agenției Naționale pentru întreprinderi Mici și Mijlocii și Cooperative, va oferi consultanță pe fondurile structurale pentru susținerea IMM-urilor, în special prin facilitarea accesului la capital și la dezvoltare tehnologică, ceea ce le va permite ulterior alinierea la standardele de calitate ale produselor și serviciilor destinate pieței.

Finanțarea va fi îndreptată cu precădere către realizarea acelor condiții obligatorii pentru a face față exigențelor și presiunilor concurențiale de pe piața unică.

În primul rând, se va acorda sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții în instalații, echipamente, mașini, aparatură, achiziționarea de tehnologii, brevete, mărci, licențe și accesul la certificările standardelor internaționale, implementarea și certificarea sistemelor de management al calității mediului.

De asemenea, IMM-urile vor fi sprijinite sa apeleze la consultanță de calitate pentru elaborarea planurilor de afaceri, pentru dezvoltarea de produse și a strategiilor de firmă.

Eventualilor beneficiari ai finanțărilor europene li se va oferi drept instrument de sprijin "Ghidul aplicantului", ce urmează să fie finalizat până la sfârșitul acestui an.

1.4.1. Cadrul de reglemetare

A. La nivel european

Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 care reglementează prevederile generale privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune;

Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului nr.1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională;

Regulamentul Comisiei nr. 1828/2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 și a Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională;

Regulamentul Comisiei nr.1628/2006 pentru aplicarea art. 87 și 88 din Tratat în cazul ajutorului național regional pentru investiții;

Regulamentul Comisiei nr. 1998/2006 privind aplicarea dispozițiilor articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutorului de minimis.

B. La nivel național

Cadrul Strategic Național de Referință (CNSR) 2007-2013 reprezintă documentul strategic național prin care se stabilesc prioritățile de intervenție ale Instrumentelor Structurale și face legătura între prioritățile naționale de dezvoltare stabilite în PND 2007-2013 și prioritățile la nivel european cuprinse în Orientările Strategice privind Coeziunea pentru 2007-2013;

Programul Operațional Sectorial „Creșterea Competitivității Economice” adoptat prin Decizia Comisiei Europene nr. 3472, din 12 iulie 2007;

HG nr. 759 din 11.07.2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale;

Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 184/21.01.2008 pentru aprobarea Listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor 1.1.a „Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile” –Domeniul Major de Intervenție 1.1 – Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață;

Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor 477 /2008 privind aprobarea schemei de ajutor de stat ”Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții realizate de întreprinderile mici și mijlocii”, aferentă operațiunii a) „Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile”, Domeniul major de intervenție 1.1 „Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM”, Axa Prioritară 1 “Un sistem de producție inovativ și ecoeficient”, din cadrul Programului Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice” și Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor 917 /2008 pentru modificarea Ordinului Ministrului Economiei și Finantelor 477 /2008.

Ordinul Ministrului Economiei și Finanțelor nr. 478/2008 pentru aprobarea schemei de ajutor de minimis “Sprijin pentru consultanță specifică și instruire specializată acordată întreprinderilor mici și mijlocii pentru elaborarea și implementarea proiectelor de investiții", aferentă operațiunii a) „Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile”, Domeniul major de intervenție 1.1 „Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM”, Axa Prioritară 1 “Un sistem de producție inovativ și ecoeficient”, din cadrul Programului Operațional Sectorial “Creșterea Competitivității Economice”.

1.4.2. Programul operațional sectorial „Creșterea competitivității economice 2007-2013”

Obiectivul general al CSNR îl constituie utilizarea Instrumentelor Structurale în scopul reducerii disparităților de dezvoltare economică și socială dintre România și statele membre UE, prin generarea unei creșteri suplimentare a PIB de 15-20% până în anul 2015.

Pentru perioada 2007-2013, Comisia Europeană alocă României o sumă totală de 19,668 miliarde Euro, din care 19,21 mld. Euro pentru Obiectivul Convergență și 0,46 mld.Euro pentru Obiectivul Cooperare teritorială europeană.

Obiectivul general al POS-CCE este creșterea productivității întreprinderilor românești, cu asigurarea principiilor dezvoltării durabile și reducerea decalajelor față de productivitatea la nivelul Uniunii Europene, astfel încât România să atingă, până în anul 2015, un nivel de aproximativ 55% din valoarea medie a productivității din UE.

Se are în vedere atingerea următoarelor obiective specifice:

consolidarea și dezvoltarea durabilă a sectorului productiv;

crearea unui mediu favorabil dezvoltării durabile a întreprinderilor;

creșterea capacității de cercetare dezvoltare (C&D), stimularea cooperării între instituții de cercetare dezvoltare și inovare (CDI) și întreprinderi, precum și creșterea accesului întreprinderilor la CDI;

valorificarea potențialului tehnologiei informației și comunicațiilor și aplicarea acestuia în sectorul public (administrație) și cel privat (întreprinderi, cetățeni);

creșterea eficienței energetice și dezvoltarea durabilă a sistemului energetic, prin promovarea surselor regenerabile de energie.

Având în vedere prioritățile pentru creșterea competitivității economice, precum și eligibilitatea României pentru finanțarea din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), în cadrul POS-CCE au fost identificate următoarele axe prioritare:

Axa Prioritară 1 – Un sistem de producție inovativ și ecoeficient;

Axa Prioritară 2 – Cercetare, dezvoltare tehnologică și inovare pentru competitivitate;

Axa Prioritară 3 – Tehnologia informației și comunicațiilor pentru sectoarele privat și public;

Axa Prioritară 4 – Creșterea eficienței energetice și a siguranței aprovizionării, în contextul combaterii schimbării climatice;

Axa Prioritară 5 – Asistență tehnică.

Obiectivele axei prioritare1 sunt:

consolidarea și dezvoltarea sectorului productiv;

crearea unui mediu de afaceri favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor.

Domeniile majore de intervenție sunt:

Investiții productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor în special a IMM;

Accesul la finanțare a IMM;

Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului.

Pot beneficia de ajutor financiar nerambursabil persoanele juridice care sunt întreprinderi mici sau mijlocii.

Prin urmare, așa cum rezultă din prevederile legale în vigoare pot depune proiecte în cadrul prezentei scheme de finanțare societățile comerciale și societățile cooperative care îndeplinesc următoarele condiții:

sunt întreprinderi mici, adică au între 10 și 49 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă sau dețin active totale de până la 10 milioane euro, echivalent în lei la cursul euro din data 31 decembrie 2007,

sau

sunt întreprinderi mijlocii, adică au între 50 și 249 de salariați și realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau dețin active totale care nu depășesc echivalentul în lei a 43 milioane euro, echivalent în lei la cursul euro din data 31 decembrie 2007,

și

3. sunt înființate în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare sau al Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației,

4. Solicitantul își desfășoară activitatea în România și are codul CAEN aferent proiectului pentru care solicită finanțare nerambursabilă înscris în certificatul constatator.

Calculul cifrei de afaceri și al numărului de salariați se va realiza conform art. 5 și art. 6 din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare dintre următoarele clasificări: întreprinderea independentă, parteneră sau legată potrivit legii.

Nu sunt eligibile în cadrul acestei cereri de proiecte microîntreprinderile, organizațiile

neguvernamentale, persoanele fizice, persoanele fizice autorizate și asociațiile familiale.

În cadrul acestei scheme nu se acordă sprijin financiar pentru:

susținerea financiară a activităților de export către terțe țări sau către state membre, legate direct de cantitățile exportate, de crearea și funcționarea unei rețele de distribuție sau pentru alte cheltuieli curente legate de activitatea de export;

utilizarea cu precădere a produselor naționale în detrimentul produselor importate;

O condiție obligatorie este ca solicitantul să nu se încadreze în niciuna din următoarele situații:

1. este în stare de insolvență, conform prevederilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare;

2. este în stare de faliment ori lichidare, are afacerile conduse de un administrator judiciar sau activitățile sale comerciale sunt suspendate ori fac obiectul unui aranjament cu creditorii sau este într-o situație similară cu cele anterioare, reglementată prin lege;

3. face obiectul unei proceduri legale pentru declararea sa în una din situațiile prevăzute la pct. 2;

4. nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor de asigurări sociale către bugetele componente ale bugetului general consolidat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare în România, și la bugetele locale, inclusiv pentru toate punctele de lucru menționate în certificatul constatator;

5. este declarat într-o situație gravă de încălcare contractuală pentru neîndeplinirea obligațiilor provenind dintr-o procedură de achiziții sau dintr-o altă finanțare din fondurile Comisiei Europene;

6. a fost subiectul unui ordin de recuperare a unui ajutor de stat ca urmare a unei decizii a Consiliului Concurenței sau a Comisiei Europene și acest ordin nu a fost executat;

7. este în dificultate, în conformitate cu Liniile Directoare Comunitare cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor în dificultate, publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 244/01.10.2004.

CAPITOLUL II

DOCUMENTAȚIA TEHNICO – ECONOMICĂ PENTRU ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE

Noțiuni generale privind documentația tehnico-economică

Documentația tehnico-economică constă într-o serie de lucrări descriptive, desene, calcule tehnice prin care se definesc modalitățile tehnice, constructive, arhitectonice, economice și financiare,sociale de înfăptuire și fructificare a unei activități de investiții.

Această documentație poate fi prezentată pe diferite suporturi și cu diferite mijloace de realizare (dosare clasice, dischete, CD-uri).

Documentația îi privește în egală măsură pe toți participanții la activitatea investițională, adică:

investitori (ca proprietari sau entități achizitoare sau ca developeri);

finanțatorii (creditori bancari, societăți de leasing, finanțatori externi, persoane fizice sau juridice pe piața de capital);

proiectanții (societăți de consulting și de proiectare);

antreprenorii (constructorii);

autoritățile locale sau naționale sau chiar internaționale (care emit o serie de avize și acorduri, inclusiv specialiștii din comisiile de licitație).

Principalele documente sunt analizate pe fazele unui proces investițional, și anume: faza preinvestițională, faza investițională și faza operațională.

Faza preinvestițională (sau faza de concepție sau de fundamentare teoretică a unui proiect de investiții) are ca documentație tehnico-economică:

studiul de prefezabilitate;

studiul de fezabilitate (care include și devizul general);

planul de afaceri (specific pentru afaceri mici și mijlocii);

proiectul tehnic.

Faza investițională (faza de execuție sau de realizare propriu-zisă a unei investiții) cuprinde:

contractul de antrepriză, pentru investiții executate în antrepriză (documente justificative pentru investițiile în regie proprie – bonuri, facturi etc.)

contract de urmărire a executării pentru investiții publice importante excutate în antrepriză ;

documente de decontare ;

documente privind recepția și punerea în exploatare.

Faza operațională (exploatare), legat de investiții, cuprinde documentația contabilă, de personal, financiară etc, obligatorie pentru orice agent economic ( în conformitate cu legea numărul 31/1990 privind societățile comerciale).

Modul de prezentare a documentației tehnico-economice este foarte important, mai ales dacă este vorba de licitații sau de finanțări interne și externe.

2.2. Documentația tehnico-economică pentru accesarea fondurilor structurale de către IMM-uri

Accesarea fondurilor structurale de către imm-uri presupune o documentație complexă sub forma unui proiect (cerere de finanțare) care la rândul său cuprinde o serie de documente precum:

Formularul A – Rezumatul proiectului;

Formularul B – Declarația de eligibilitate;

Formularul C – Declarația de angajament;

Formularul D – Declarația privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM;

Formularul E – Planul de afaceri;

Formularul F – Curriculum vitae;

Formularul G – Opisul Cererii de finanțare.

Proiectul reprezintă o serie de activități și o investiție de resurse pe o perioadă determinată menite să răspundă unei nevoi reale și să conducă la realizarea unui obiectiv/set de obiective clare, concrete și reale.

Proiectul propus prin Cererea de finanțare poate fi considerat eligibil în cadrul POS CCE, adică poate fi cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) și de la bugetul de stat, dacă îndeplinește următoarele criterii:

Proiectul vizează dezvoltarea și creșterea competitivității întreprinderii;

În cadrul operațiunii „Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile”, Schema de finanțare – Sprijin financiar de până la 920.000 lei pentru întreprinderile mici și mijlocii se finanțează următoarele activități:

– crearea unei noi unități de producție (fabrică/secție/instalație );

– extinderea unui amplasament existent pentru creșterea capacității de producție;

– diversificarea producției unui amplasament existent, prin lansarea de noi produse sau servicii;

– modernizarea întreprinderii, inclusiv schimbări în procesul de producție al unui amplasament existent; (ex: modernizare instalații, echipamente și instalații înalt tehnologizate, automatizarea sau mecanizarea procesului de fabricație, introducerea de noi tehnologii de producție).

– achiziționarea de bunuri intangibile, cum ar fi software, brevete, licențe, know-how sau soluții tehnice nebrevetate, consultanță și instruire specializată strict legate de activitățile de investiții specificate mai sus.

Eligibilitatea unei activități nu este echivalentă cu eligibilitatea cheltuielilor efectuate pentru realizarea acelei activități. În acest sens, se recomandă consultarea listei cheltuielilor eligibile. În cadrul proiectelor pentru care se solicită finanțare trebuie să existe cel puțin o activitate eligibilă.

Nu se finanțează activitatea de construcție fără cea de achiziționare de echipamente, sau doar activitatea de instruire a personalului operativ fără achiziționare de echipamente, dar se finanțează proiectele care implică numai achiziționarea de echipamente/tehnologii.

Nu se finanțează activitatea de achiziție de teren fără cea de construcție și fără cea de achiziționare de echipamente.

Proiectul respectă legislația în domeniul egalității de șanse, al dezvoltării durabile, al ajutorului de stat și al achizițiilor;

Promovarea egalității de șanse și a nediscriminării și dezvoltarea durabilă (protecția și îmbunătățirea mediului înconjurător) sunt priorități agreate la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene, încorporate, sub diferite forme, în toate politicile Uniunii Europene.

Angajamentele României în ceea ce privește implementarea acestor priorități se reflectă și în sprijinirea acelor proiecte care contribuie la atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și promovare a egalității de șanse.

Solicitantul este obligat să asigure egalitatea de șanse și tratamentul egal între angajați, femei și bărbați, în cadrul relațiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziții pentru interzicerea discriminărilor bazate pe criterii de sex, apartenență la grupuri minoritare, rasă, religie, dizabilități etc, în regulamentele de organizare și funcționare și în regulamentele interne ale unităților. Solicitantul se va asigura că principiul egalității de șanse este respectat și în cazul implementării contractelor de lucrări/furnizare de bunuri pe care le va încheia în vederea realizării obiectivelor proiectului propus spre finanțare, iar proiectul va primi punctaj pentru modul de îndeplinire a acestui criteriu.

Respectarea principiului dezvoltării durabile va asigura o creștere a calității vieții, atât din punctul de vedere al mediului, cât și al sănătății publice.

Introducerea tehnologiilor moderne va permite reducerea emisiilor, deșeurilor, tratarea

apelor reziduale și a altor factori legați de poluarea fizică. De asemenea, implementarea tehnologiilor moderne va scădea consumul resurselor naturale și materiale prin utizarea optimă a acestora, reducându-se astfel, efectele asupra mediului înconjurător. În plus, aplicarea tehnologiilor nepoluante poate încuraja dezvoltarea și folosirea produselor cu impact redus asupra mediului, iar proiectul va primi punctaj pentru modul de îndeplinire a acestui criteriu.

Pe lângă informațiile incluse la punctul 3.2 „Dezvoltarea durabilă” din Cererea de finanțare, solicitantul va anexa la Cererea de finanțare, după caz, avizul/autorizația/ acordul de mediu.

Aplicarea prevederilor legale referitoare la achizițiile publice;

Beneficiarii privați au dreptul de a achiziționa direct produse, servicii sau lucrări, când

valoarea achiziției nu depășește echivalentul în lei a 10.000 euro pentru fiecare achiziție de produse, servicii sau lucrări.

Cheltuielile legate strict de proiect, (planului de afaceri) efectuate în perioada dintre data intrării în vigoare a schemei de ajutor de minimis pentru consultanță specifică și instruire specializată acordată întreprinderilor mici și mijlocii pentru elaborarea și implementarea proiectelor de investiții și data semnării contractului de finanțare pentru contractele de furnizare de produse/servicii/lucrări, nu pot fi recunoscute ca eligibile și nu pot fi, în consecință, cofinanțate, dacă procedura de atribuire a acestor contracte nu a respectat normele în domeniul achizițiilor publice. Condițiile prezentate mai sus, trebuie respectate pe toată durata implementării proiectului.

Perioada de implementare a proiectului;

Perioada de implementare a activităților proiectului este perioada cuprinsă între data semnării contractului de finanțare și data finalizării ultimei activități prevăzute în cadrul proiectului.

Finalizarea proiectului va trebui efectuată în cel mult 2 ani de la data semnării contractului de finanțare.

Codul CAEN.

Codul CAEN al activității pentru care se desfășoară proiectul face parte din lista codurilor CAEN eligibile pentru această operațiune (vezi anexa 1).

Cererile de finanțare depuse la sediul Organismului Intermediar sau al OTIMMC, vor

parcurge următoarele etape:

Înregistrare;

Verificare administrativă;

Verificare în ceea ce privește eligibilitatea;

Evaluare financiară și tehnică;

Selectarea proiectelor;

Întocmirea listei cu proiectele selectate;

Primirea avizului;

Încheierea contractului de finanțare.

2.2.1.Criterii de evaluare și selecție

Criteriile de evaluare și selecție vizează următoarele aspecte:

1) Relevanța proiectului pentru realizarea obiectivelor POS CCE și anume contribuția proiectului la îndeplinirea obiectivelor POS CCE, ale axei prioritare AP1, ale domeniului de intervenție D1.1 și ale operațiunii a).

2) Calitatea și coerența proiectului și anume:

justificarea necesității finanțării publice

calitatea propunerii tehnico-financiare (claritatea, coerența, realismul proiectului în raport cu activitățile propuse, graficul de implementare și bugetul alocat proiectului);

corelarea între obiectivele proiectului și rezultatele obținute (rezultatele proiectului sunt corelate cu activitățile, obiectivele sunt fezabile, costurile sunt realiste și riscurile potențiale sunt identificate corect).

3) Maturitatea proiectului și anume gradul de pregătire a proiectului (în ce măsură au fost întreprinse demersuri pentru realizarea premiselor de implementare ale proiectului); disponibilitatea terenului, stadiul pregătirii documentelor tehnice, existența autorizațiilor/permiselor necesare.

4) Sustenabilitatea proiectului și anume capacitatea solicitantului de a asigura menținerea, întreținerea și funcționarea investiției după finalizarea proiectului (din punct de vedere financiar, tehnic și al resurselor umane) pentru o perioadă de minimum 3 ani de la încetarea sprijinului financiar.

5) Capacitatea beneficiarului de implementare a proiectului. Capacitatea de management și experiența anterioară în gestionarea și implementarea proiectelor de investiții/de asistența/altor proiecte (certificare ISO, numărul, calificarea și experiența relevantă a personalului).

Cererea de finanțare completată de către solicitant face obiectul verificării eligibilității solicitantului și a proiectului, pe baza criteriilor enumerate în continuare și incluse în grila de verificare a eligibilității.

Eligibilitatea cheltuielilor se verifică atât în procesul de evaluare a cererii de finanțare/proiectului, cât și pe baza cererii de rambursare a cheltuielilor efectuate și a documentelor justificative de efectuare a activităților și a plăților.

2.2.2. Completarea cererii de finanțare

Completarea cererii de finanțare, inclusiv a anexelor acesteia, se va face conform instrucțiunilor de completare și va urmări întocmai formularul standard. Modificarea formularului standard (eliminarea, renumerotarea secțiunilor, anexarea documentelor suport în altă ordine decât cea specificată etc) conduce la respingerea cererii de finanțare pe motiv de neconformitate administrativă.

Pe lângă instrucțiunile și recomandările cuprinse în secțiunile de mai jos, formularul standard al Cererii de finanțare cuprinde informații suplimentare cu privire la completarea și elaborarea documentelor.

Cererea de finanțare va fi completată în mod obligatoriu prin tehnoredactare, în limba

română.

Dosarul cererii de finanțare va cuprinde, în mod obligatoriu, un opis. Pagina opis va fi pagina cu numărul 0 a Cererii de finanțare

Cererea de finanțare trebuie completată într-un mod clar și coerent pentru a înlesni procesul de evaluare.

În acest sens, se vor furniza numai informațiile necesare și relevante, care vor preciza modul în care va fi atins scopul proiectului, avantajele ce vor rezulta din implementarea acestuia și în ce măsură proiectul contribuie la realizarea obiectivelor corespunzătoare Axei prioritare I din POS CCE.

Cererea de finanțare și formularele acesteia trebuie să fie însoțite de următoarele documente:

1. Actul de împuternicire, în original, conform hotărârii AGA/CA de aprobare a proiectului în cazul în care cererea de finanțare nu este semnată de reprezentantul legal al solicitantului, ci de o persoană împuternicită în acest sens.

2. Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor/Asociaților/membrilor cooperatori/ consiliului de administrație de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect, în original.

3. Certificatul constatator în original emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul unde își are sediul solicitantul cu cel mult 30 zile înaintea depunerii cerererii de finanțare, care să menționeze obligatoriu: datele de identificare, codul unic de înregistrare, reprezentanții legali ai societății, domeniul de activitate principal și domeniile de activitate secundare, situația juridică a societății, sediile secundare și punctele de lucru.

4. Certificate de atestare fiscală în original privind îndeplinirea obligațiilor de plată la bugetul general consolidat, eliberate de Administrația Finanțelor Publice pentru sediul social și pentru punctele de lucru care au CIF și menționate în certificatul constatator.Vor fi respinse proiectele solicitanților care au datorii restante la bugetul general consolidat.

5. Certificate de atestare fiscală în original privind îndeplinirea obligațiilor de plată a impozitelor taxelor locale și altor venituri la bugetele locale eliberate de Direcția impozite și taxe locale în a cărei rază își are sediul solicitantul, pentru sediul social și pentru punctele de lucru menționate în certificatul constatator. Vor fi respinse proiectele solicitanților care au datorii restante la bugetele locale.

6. Bilanțul contabil depus și înregistrat la Direcția generală a Finanțelor Publice – inclusiv Contul de profit și pierdere și Datele informative pentru exercițiul financiar precedent în fotocopie certificată de solicitant.

7. Cazierul judiciar al reprezentantului legal al solicitantului, prezentat în original și Cazierul fiscal al întreprinderii, prezentat în original.

8. Actele de proprietate, concesiune sau asimilate asupra infrastructurii și terenului, în fotocopie certificată de solicitant (dacă este cazul):

• Act de proprietate și încheierea de autentificare a acestuia, documentele cadastrale și

înregistrarea terenurilor în registre (extras de carte funciară) sau

• Contract de concesiune cu valabilitate minimă la depunerea CF de 10 ani, inclusiv

documentele care atestă dreptul de a efectua lucrările prevăzute prin proiect asupra

infrastructurii (dreptul de administrare).

9. Certificatul de urbanism sau autorizația de construcție pentru proiectele care prevăd lucrări de construcții, cu avizele și acordurile stipulate în acestea – numai pentru proiectele care prevăd activități de construcții; Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile emitente fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice ce urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării. Certificatul de urbanism se eliberează în conformitate cu Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare.

10. Autorizația de mediu în cazul priectelor care prevăd activități cu impact semnificativ asupra mediului pentru care este necesară obținerea autorizației de mediu și care sunt prevăzute în anexa nr.1 din Ordinul M.M.D.D 1798/2007 (dacă există și dacă este cazul).

11. Acordul de mediu (dacă există și dacă este cazul) Fișa tehnică de mediu, eliberată de Agenția de Protecție a Mediului, în fotocopie certificată de solicitant din care rezultă dacă proiectul necesită sau nu acord de mediu. (dacă este cazul). Fișa tehnică de mediu (pentru obținerea acordului de mediu) se eliberează odată cu certificatul de urbanism.

12. Declarația pe propria răspundere cu privire la ajutorul de minimis.

13. Declarația de eligibilitate (Formularul B).

14. Declarația de angajament (Formularul C).

15. Declaratia privind încadrarea întreprinderii în categoria IMM (Formularul D).

16. Certificatul privind implementarea sistemelor de calitate sau dovada faptului că solicitantul este în curs de a obține certificatul (acest fapt se va dovedi prin contractul de implementare și certificare în care sunt stipulate clar termenele de îndeplinire) – dacă există.

17. Documente care dovedesc capacitatea solicitantului de a implementa proiectul: contractul de management al proiectului (dacă este cazul), CV-urile membrilor echipei de proiect pentru pozițiile ocupate și/sau fișele de post pentru acele poziții care nu sunt ocupate la momentul depunerii cererii de finanțare, dar care vor face parte din echipa de proiect. Aceste documente vor fi folosite în cadrul evaluării tehnice și financiare a proiectului, în scopul aprecierii capacității de implementare a Solicitantului.

18. Planul de afaceri.

După completare, cererea de finanțare, formularele, anexele și documentele care o însoțesc urmează:

– să se semneze de către reprezentantul legal pe fiecare pagină, în partea dreaptă, în josul paginii și să se ștampileze pe fiecare pagină, în josul paginii, în centru;

– să se îndosarieze (se va utiliza dosar cu șină), pagineze, cu toate paginile numerotate

manual, în ordine crescătoare, de la 1 la n, în partea dreaptă jos a fiecărui document (n este numărul total al paginilor din dosarul complet, inclusiv documentele anexate). Se va întocmi opisul ca pagina 0 a Cererii de finanțare.

– să se multiplice și să se prezinte în trei exemplare de către solicitant (1 original și 2 fotocopii), conform indicațiilor de mai sus;

– să se realizeze și să se atașeze pe suport electronic (CD) care va conține 2 fișiere electronice scanate: cererea de finanțare și rezumatul proiectului – Formularul A.

2.2.3. Depunerea cererii de finanțare

Cererea de finanțare se poate depune la oricare dintre Oficiile Teritoriale pentru IMM

și Cooperație sau la sediul Organismului Intermediar pentru POS CCE din Str. Poterași nr.11, sector 4 București în zilele de luni-joi între orele 9.00 – 16.00 și vineri între orele 9.00 -14.00.

Depunerea cererii de finanțare este precedată de înregistrarea on-line a solicitanților.

Interfața on-line cuprinde câte un câmp (buton) corespunzător apelului de proiecte.

Formularul de înscriere on-line cuprinde următoarele câmpuri:

Numele firmei;

Numărul de Ordine din Registrul Comerțului (J pentru întreprinderi, C pentru

cooperative);

Cod de Identificare Fiscal (CIF sau CUI) – atribuit de către Ministerul Economiei și

Finanțelor;

Adresa firmei (localitatea și județul);

Numele proiectului;

Valoarea totală a proiectului;

Valoarea finanțării nerambursabile;

O adresă de e-mail de contact valabilă;

Câmp control antispam.

Atenție! Toate documentele aferente proiectului trebuie să fie valabile la data înregistrarii on-line.

După înregistrarea on-line, solicitantul va primi pe adresa de e-mail de contact un număr de înregistrare corespunzător apelului, unic pe țară și invitația să se prezinte la OI/OTIMMC ales pentru a depune proiectul personal sau să îl trimită prin curierat rapid în intervalul specificat (data transmiterii coletului prin curierat rapid să nu depășească intervalul specificat în email).

Numărul de înregistrare va fi folosit în corespondența purtată pe toată perioada de evaluare a proiectului. Numărul de înregistrare va fi folosit în corespondența purtată pînă la primirea codului SMIS.

O întreprindere poate depune un singur proiect în cadrul aceluiași apel.

Solicitantul trebuie să depună cererea de finanțare împreună cu anexele, formularele și documentele solicitate completate în limba română, în 3 exemplare (1 original și 2 fotocopii).

Exemplarele vor fi marcate clar, pe copertă, în partea superioară dreaptă, cu „ORIGINAL”, respectiv „FOTOCOPIA nr.1”, „FOTOCOPIA nr.2".

Unde este cazul, se vor anexa traducerile legalizate, însoțite de copia documentului original.

Se recomandă ca, pe lângă cele 3 exemplare, solicitantul să își realizeze un exemplar propriu complet al dosarului Cererii de finanțare.

Cererea de finanțare vor fi depuse și în format electronic (pe suport electronic CD).

Dosarul original și cele două copii ale acestuia, împreună cu CD-ul (cu cele 2 fișiere electronice), vor fi transmise într-un colet sigilat trimis prin curierat rapid sau depus personal, la sediul mai sus menționat al MIMMCTPL / Direcția pentru Gestionarea Fondurilor Comunitare pentru IMM sau la OTIMMC.

Cererile de finanțare trimise prin orice alte mijloace (ex: fax sau e-mail) sau trimise la alte adrese nu vor fi luate în considerare.

În cazul respingerii unei cereri de finanțare pe motiv de neconformitate administrativă, neeligibilitate sau punctaj insuficient obținut ca urmare a evaluării tehnico-financiare, solicitantul va fi informat asupra motivelor de respingere.

În cazul în care se constată că:

• documentele nu sunt complete și nu sunt semnate conform cerințelor solicitate;

• nu a fost depus numărul de exemplare solicitat;

este posibilă corectarea, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea înștiințării. În acest sens, solicitantul va fi informat în scris cu privire la corectarea cererii de finanțare.

În cazul respingerii cererii de finanțare, se vor comunica în scris motivele de respingere. În cazul în care dorește, după corectarea/completarea în mod corespunzător a cererii de finanțare, solicitantul o poate depune din nou.. În acest caz, procesul de depunere, evaluare și selecție va fi reluat în totalitate, Cererea de finanțare va primi un nou număr de înregistrare.

Solicitanții pot obține informații suplimentare de la Organismului Intermediar sau pot consulta pagina web www.mimmc.ro.

2.2.4. Lista de verificare a cererii de finanțare

Solicitanții trebuie să verifice dacă dosarul cererii de finanțare este complet, pe baza grilei de verificare a conformității administrative după cum urmează:

a) Cererea de finanțare (inclusiv anexele) redactată în 3 exemplare (1 original și 2 fotocopii) marcate corespunzător.

b) Cererea de finanțare și rezumatul proiectului (formularul A) scanate sunt depuse pe suport electronic (CD).

c) Paginile cererii de finanțare (inclusiv anexele, formularele și documentele solicitate) sunt numerotate.

d) Declarația de la punctul 5.2 din cererea de finanțare este datată, ștampilată și semnată de reprezentantul legal sau de o persoană împuternicită.

e) Toate rubricile cererii de finanțare sunt completate cu datele și informațiile solicitate .

f) Opisul este completat conform Formularului G.

g) Rezumatul proiectului este conform Formularului A și este anexat la cererea de finanțare.

h) Actul de împuternicire, în original, conform hotărârii AGA de aprobare a proiectului în cazul în care Cererea de finanțare nu este semnată de reprezentantul legal al solicitantului, ci de o persoană împuternicită în acest sens.

i) Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor/Asociaților/membrilor cooperatori ai întreprinderii de aprobare a proiectului și a cheltuielilor legate de proiect, în original.

j) Certificatul constatator este eliberat în termenul prevăzut în prezentul ghid (în 30 de zile) cuprinde toate informațiile solicitate și este anexat în original.

k) Certificate de atestare fiscală în original privind plata obligațiilor la bugetul general

consolidat eliberate de Administrația Finanțelor Publice, inclusiv pentru toatele punctele de lucru care au CIF menționate în certificatul contatator – se verifică existența documentelor conform certificatului constatator, valabilitatea lor la data inscrierii online, și faptul că solicitantul nu are datorii restante.

l) Certificate de atestare fiscală în original privind impozitele, taxele locale și alte venituri la bugetul local eliberate de Direcția impozite și taxe locale în a cărei rază își are sediul solicitantul, inclusiv pentru toatele punctele de lucru menționate în certificatul contatator – se verifică existența documentelor conform certificatului constatator, valabilitatea lor la data înscrierii online, și faptul că solicitantul nu are datorii restante.

m) Situațiile financiare ale solicitantului depuse la Administrația finanțelor publice, în fotocopie certificată pentru ultimul exercițiu financiar: Bilanțul contabil, Contul de profit și pierdere și Datele informative, depuse și înregistrate la Direcția Finanțelor Publice

n) Cazierul judiciar al reprezentantului legal al solicitantului, prezentat în original

o) Cazierul fiscal al întreprinderii, prezentat în original.

r) Documentele de proprietate, concesiune sau asimilate asupra infrastructurii și terenului, în fotocopie-certificată de solicitant (dacă este cazul):

• Act de proprietate și documente cadastrale și înregistrarea terenurilor în registre (extras de carte funciară) sau

• Contract de concesiune cu valabilitate minimă la depunerea CF de 10 ani, inclusiv documentele care atestă dreptul de a efectua lucrările prevăzute prin proiect asupra infrastructurii (dreptul de administrare).

s) Pentru proiectele care implică execuția de lucrări, certificatul de urbanism și anexele sale în fotocopie certificată, inclusiv avizele/ acordurile/ studiile de specialitate prevăzute în acesta (dacă este cazul); Certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile emitente fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice ce urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale, necesare în vederea autorizării. Certificatul de urbanism se eliberează în conformitate cu Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare.

ș) Fișa tehnică de mediu, eliberată de Agenția de Protecție a Mediului, în fotocopie certificată din care rezultă dacă proiectul necesită sau nu acord de mediu. (dacă este cazul).

Fișa tehnică de mediu (pentru obținerea acordului de mediu) se eliberează odată cu Certificatul de urbanism. În cazul proiectelor pentru care se solicită un studiu de impact asupra mediului, conform legislației în vigoare, acesta va fi anexat în fotocopie certificată;

t) Acordul de mediu (dacă există și dacă este cazul)

ț) Autorizația de mediu în cazul proiectelor care prevăd activități cu impact semnificativ asupra mediului pentru care este necesară obținerea autorizașiei de mediu.

u) Documente care dovedesc capacitatea solicitantului de a implementa proiectul: contractul de management al proiectului (dacă este cazul), CV-urile membrilor echipei de proiect pentru pozițiile ocupate și/sau fișele de post pentru acele poziții care nu sunt ocupate la momentul depunerii Cererii de finanțare, dar care vor face parte din echipa de proiect.

Aceste documente vor fi folosite în cadrul evaluării tehnice și financiare a proiectului, în scopul aprecierii capacității de implementare a Solicitantului.

v) Certificatul privind implementarea sistemelor de calitate în fotocopie certificata. (după caz, stadiul)

x) Declarația pe propria răspundere cu privire la ajutorul de minimis

w) Declarația de eligibilitate este datată, semnată în original și ștampilată de către reprezentatul legal.

z) Planul de afaceri respectă Formularul E și respectă termenul de valabilitate.

y) Declarația de angajament respectă Formularul C este datată, semnată și ștampilată de către reprezentatul legal.

aa) Perioadele de valabilitate menționate în opisul la Cererea de finanțare trebuie să respecte prevederile legale specifice/cerințele pentru fiecare document.

2.2.5. Procesul de evaluare și selecție a cererii de finanțare

Procesul de evaluare și selecție a proiectului se va derula în trei etape:

A. Verificarea conformității administrative;

B. Verificarea eligibilității;

C. Evaluarea tehnică și financiară.

A. Verificarea conformității administrative

După depunerea Cererii de finanțare, Organismului Intermediar va verifica, din punct de vedere administrativ, Cererea de finanțare și va urmări, în principal, dacă:

• au fost depuse toate documentele,

• documentele sunt complete și semnate conform cerințelor,

• a fost depus numărul de exemplare solicitat,

• documentele depuse sunt în termenul de valabilitate la data înscrierii on line.

Organismul intermediar are dreptul de a solicita clarificări privind cererea de finanțare. În acest caz solicitantul va trebui să transmită clarificările în condițiile și termenul limită specificate în solicitarea de clarificări. Nerespectarea acestor condiții duce la respingerea cererii de finanțare.

Grila de verificare a conformității administrative se referă printre altele:

Tabelul 2.1. Grila de verificare a conformității administrative

Numai cererile de finanțare conforme din punct de vedere administrativ (care îndeplinesc toate criteriile din grila de verificare a conformității administrative, adică primesc DA la toate criteriile) sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare, respectiv verificarea eligibilității.

Notificarea solicitantului asupra rezultatului verificării conformității administrative a cererii de finanțare se va face în scris, de către Organismul Intermediar, în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii dosarului la OI. În cazul în care se vor solicita clarificări la cererea de finanțare, perioada de răspuns menționată se prelungește în mod corespunzător.

B. Verificarea eligibilității cererii

Verificarea eligibilității se realizează de către Organismul Intermediar numai pentru cererile de finanțare conforme din punct de vedere administrativ, urmărindu-se îndeplinirea condițiilor de eligibilitate.

Grila de verificare a elegibilității cererii se referă printre altele la:

Tabelul 2.2. Grila de verificare a eligibilității cererii

Organismul Intermediar are dreptul de a solicita clarificări privind cererea de finanțare. În acest caz solicitantul va trebui să transmită clarificările în condițiile și termenul limită specificate în solicitarea de clarificări. Nerespectarea acestor condiții duce la respingerea Cererii de finanțare.

Numai cererile de finanțare declarate eligibile (care îndeplinesc toate criteriile din Grila de verificare a eligibilității, adică primesc DA la toate criteriile) sunt admise în următoarea etapă a procesului de evaluare, evaluarea calității proiectului conform criteriilor de selecție menționate.

Solicitantul va fi exclus din procesul de evaluare și selecție pentru acordarea finanțării și cererea de finanțare respinsă, în cazul în care se dovedește că acesta:

■ se face vinovat de inducerea gravă în eroare a Organismului Intermediar sau a comisiilor de evaluare și selecție, prin furnizarea de informații incorecte cu privire la condițiile de eligibilitate sau dacă a omis furnizarea acestor informații,

■ a încercat să obțină informații confidențiale sau să influențeze comisiile de evaluare și selecție sau Organismul Intermediar în timpul procesului de evaluare.

Notificarea solicitantului asupra rezultatului verificării eligibilității Cererii de finanțare se va face în scris de către Organismul Intermediar în termen de maxim 13 zile lucrătoare de la data aprobării administrative a Cererii de finanțare. În cazul în care sunt solicitate clarificări, perioada se prelungește în mod corespunzător.

C. Evaluarea tehnică și financiară a proiectului

Evaluarea tehnică și financiară este realizată de comitetul de evaluare și selecție format din personalul angajat în cadrul Organismului Intermediar, reprezentanți ai Autorității de Management și experți independenți, din afara acestora.

Evaluarea tehnică și financiară va permite aprecierea gradului în care proiectul răspunde obiectivelor POS CCE în domeniul creșterii competitivității economice, al dezvoltării durabile, eficienței financiare, al sustenabilității și durabilității proiectului etc.

În cazul în care comitetul de evaluare și selecție descoperă că anumite informații lipsesc sau sunt neclare, poate cere în scris solicitantului informații suplimentare de clarificare cu privire la documentele existente. Solicitantul va transmite informații suplimentare referitoare la proiect în condițiile solicitate de către Organismul Intermediar. Acestea nu vor fi luate în considerare în cazul în care aduc modificări de fond proiectului.

Nerespectarea acestor condiții duce la respingerea cererii de finanțare.

În cazul în care evaluatorul are neclarități cu privire la informațiile prezentate în cererea de finanțare sau în cazul în care proiectul prezintă un risc, acesta poate iniția, în cel mai scurt timp, vizita la locul de realizare a investiției.

În urma evaluării tehnice și financiare, proiectul primește un punctaj (conform grilei de evaluare tehnică și financiară) între 0 și 100 puncte.

Pentru a fi selectat pentru finanțare proiectul trebuie să obțină un punctaj de minimum 50 de puncte.

Dacă proiectul primește 0 puncte la oricare din criterii și subcriterii, acesta este respins.

Notificarea solicitantului asupra aprobării sau respingerii proiectului se va face în scris, de către Organismul Intermediar în maximum 40 de zile lucrătoare de la data aprobării eligibilității proiectului. În cazul în care se vor solicita clarificări la cererea de finanțare, perioada de răspuns menționată se prelungește în mod corespunzător.

2.3 Aspecte critice

Principalul obiectiv al sprijinului acordat României prin fondurile structurale este dezvoltarea și modernizarea tuturor regiunilor țării, în scopul de a aduce România la standardele celorlalte state membre. Adesea, logica fondurilor structurale urmărește să construiască pe ceva existent, să modernizeze și/sau extindă infrastructuri, să rezolve decalaje regionale, să sporească nivelul de competitivitate, să conecteze comunități la informație, să investească în educație și sănătate. Ca atare, este important să se concentreze toate eforturile pentru a crea poli de creștere și pentru a avea un impact real asupra dezvoltării economice și sociale a țării.

Integrarea europeană însăși depinde de optimizarea și eficientizarea absorției fondurilor substanțiale destinate României. Gradul de absorbție în țările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 a fost destul de scazut în primul an de la aderare. Împreună, cele zece state care au devenit membre ale comunității europene în anul 2004 (Cipru, Republica Ceha, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia și Slovenia) au atras 11,5 miliarde de euro sub forma de fonduri europene, reprezentând aproape 12% din cheltuielile totale ale comunității europene în 2006, pondere de două ori mai mare decât cea inregistrată în anul aderării, când volumul fondurilor absorbite s-a ridicat la 2,4 miliarde de euro.

Fondurile UE au avut o contribuție semnificativ mai mare la Produsul Național Brut în cazul celor zece membri noi ai blocului comunitar decat in cazul statelor vestice, ridicându-se la 3,45% pentru Lituania, 3,25% pentru Malta si 2,56% pentru Letonia. Principalii beneficiari ai fondurilor europene dintre statele care au aderat mai recent la blocul comunitar au fost țările cu cea mai mare populație, respectiv Polonia, care a atras 5,3 miliarde de euro, Ungaria – 1,8 miliarde de euro – și Cehia – 1,3 miliarde de euro. Cea mai mare rată de absorbție în noile state membre este înregistrată în Slovenia – 64,7%.

Cea mai redusă rată de absorbție în noile state membre: Cipru – 38,6%. Media nivelului de absorbție în noile state membre este de 46,7%. România are avantajul că poate învața din experiența acestor state și să atragă cât mai multe fonduri.

De la stadiul de idee și până la implementarea unui proiect este o cale destul de lungă, pe care puțini o parcurg. Experiența fondurilor de preaderare (SAPARD, Phare, ISPA) ne-a arătat că este extrem de important să acordăm mai mult efort și timp fazei de pregatire a proiectelor. O idee bună nu este suficientă; pentru a atinge obiectivele propuse, este necesar să fie urmată de o planificare până în cel mai mic detaliu. Un proiect bine pregatit ar trebui să aibă un bun studiu de fezabilitate, o concepție tehnică solidă, un bun plan de afaceri, o analiza cost-beneficiu, obiective clare și indicatori ce se urmărește a fi atinși.

În fine, cei care îndeplinesc aceste condiții, se trezesc față în față cu o altă chestiune sensibilă: implementarea efectivă a proiectului (punerea în practică a soluției adoptate și aprobate de Autoritatea de Management). Când vine vorba de implementarea efectivă a inițiativelor, apare o problemă deloc de neglijat: managementul proiectelor.

Companiile private trebuie să soluționeze această problemă înainte de a depune proiectul. Dacă nu există o persoană specializată în cadrul organizației, este bine să se apeleze la o firmă de consultanță, careia să i se delegațe competențele de management de proiect, mai ales că cheltuielile generate sunt eligibile pentru decontare.

Indiferent de complexitatea proiectului, pot aparea dificultăți în ceea ce privește gestionarea lor. Faptul că proiectul este mic nu înseamnă că este mai ușor de gestionat.

Pentru a evita întârzieri în implementarea proiectelor, se impune acordarea unei atenții sporite planificării corecte a timpului și a resurselor financiare și umane. Sunt, de asemenea, importante respectarea reglementărilor naționale privind achizițiile, precum și monitorizarea și supravegherea proiectelor de investiții.

Procesul se află abia la început și, ca atare, toate fazele sunt la fel de importante și trebuie abordate cu multă atenție. Instituțiile administrative sunt responsabile pentru pentru un management financiar solid al programelor, iar potențialii beneficiari ar trebui sa fie atenți la toate fazele pregătirii și implementării unui proiect: concepție, achiziții, contracte, construcție/implementare, supraveghere, monitorizare, managementul proiectului și impactul proiectului.

Există totuși o categorie de solicitanți avantajată din punctul de vedere al pregătirii pentru accesarea fondurilor postaderare și al derulării proiectelor.

Este vorba de cei care au aplicat pentru programele de preaderare, fie au primit sprijin de stat pentru a pregăti proiecte. Din experiența lor pot învața lucruri utile și alți solicitanți interesați.

Documentația complexă și consistentă pentru pregătirea proiectelor (cererea de finanțare, studiu de fezabilitate, plan de afaceri, analiza cost-benficiu, avize, certificate etc), precum și procedurile restrictive de utilizare a banilor (de exemplu, procedurile de achiziții publice) fac ca majoritatea proiectelor finanțate prin fonduri europene să necesite consultanță.

Chiar și solicitanții de finanțare care au experiența fondurilor de preaderare (Phare, SAPARD) trebuie să apeleze la consultanță, pentru a-și mări șansele de succes. Având în vedere complexitatea proiectelor finanțate din fonduri structurale și de coeziune, vor exista multe situații în care consultanții vor acționa în rețea sau în consorții, pentru a putea acoperi mai ușor și mai eficient întreaga problematică a unui proiect. Este un lucru pozitiv, iar cei interesați de finanțare trebuie să ia în calcul și această variantă.

Consultantul ar putea să se implice în proiect într-o măsură mai mare sau mai mică – cu alte cuvinte poate prelua doar o parte de activități sau poate realiza întregul proiect. Un consultant ar trebui să poată asigura tot ce ține de elaborarea documentației și implementarea unui proiect, inclusiv membrii în echipa de proiect.

Aderarea României la Uniunea Europeană confruntă agenții economici din economia românească cu o serie de importante dezechilibre, și periclitează dezvoltarea sectorului IMM prin dificultatea implementării tuturor standardelor cerute prin aderare și prin accentuarea concurenței globale prin integrarea în Piața Unică.

Ritmul construcției instituționale specifice accesării acestor fonduri, al publicării documentelor relevante, al precizării normelor, precum și ritmul publicării condițiilor de finanțare și a programelor ce urmează a fi derulate prin fondurile structurale, este în continuare nesatisfăcător.

Dezvoltarea activităților de consultanță continuă să fie încă o problemă importantă pentru dezvoltarea IMM-urilor din România la standarde europene, deoarece consultanța trebuie să ofere o serie de elemente importante, și anume:

– informații corecte și complete despre programele de finanțare;

– realizarea unei evaluări a eligibilității ideii de proiect a întreprinzătorului;

– consultanță în elaborarea proiectului de finanțare;

– consultanță în relațiile cu finanțatorul după câștigarea licitației de proiecte;

– întocmirea documentațiilor necesare pentru obținerea unui credit;

– evaluarea unor active;

– audit privind managementul financiar al unor activități finanțate;

-organizarea de campanii de strângere de fonduri.

Principalele probleme în gestionarea fondurilor structurale în România sunt potrivit unui sondaj organizat de fonduri-structurale.ro:

expertiza scăzută a beneficiarilor în scrierea proiectelor;

informare deficitară cu privire la oportunitățile de finanțare din fonduri structurale;

lipsa capacității beneficiarilor de a finanța/cofinanța proiectele;

procedura greoaie privind achizițiile publice;

birocrația excesivă ( numărul mare de avize și documente solicitate );

disfuncționalități în implementare ( ex: întârzieri în rambursarea cheltuielilor);

lipsa transparenței și selecția proiectelor.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PLAN DE AFACERI

3.1. Titlul. Elemente definitorii, date de identificare și logo

Sediul societății este în Iași, str. Șoseaua Păcurari nr. 26. S.C. SANO PAN S.A. are codul fiscal R3911847 și este înregistrată la Registrul Comerțului sub numărul J22-464-1993.

Capitalul social inițial al societății a fost de 78.215.000 lei, fiind împărțit în 15.643 părți sociale cu o valoare nominală de 5000 lei. Capitalul social actual este de 2.052.537.000 lei, divizat în 125.144 părți sociale a 16.401 lei fiecare. De la înființare până în prezent numărul acționarilor a scăzut de la 2.132 la 1.318 datorită concentrării deținerilor de acțiuni.

Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:

producția, inclusiv aprovizionarea și importul pentru producție și desfacere pe piața internă și externă a produselor obținute prin prelucrarea industrială a cerealelor, a produselor de panificație și pastelor făinoase;

comercializarea cu ridicata și amănuntul a produselor și mărfurilor alimentare și nealimentare de orice fel prin magazine proprii sau închiriate, concesionate sau în locuri special amenajate – piețe, târguri precum și în sistem ambulant, prin tonete, rulote, automagazine și altele de acest fel;

operațiuni de import-export, exclusiv cele prevăzute la punctul a., produse și servicii, operațiuni specializate de comerț exterior (leasing, intermediere, depozit, magazine, licitații, cooperare, gaj, ipotecă, reprezentanță), precum și oricare alt gen de servicii de comerț exterior;

prestări de servicii în domeniul:

transportul de mărfuri și persoane în trafic intern și internațional;

intermedieri mobiliare și imobilare în sistem de comision sau consignație și reprezentanță comercială;

intermedieri și cumpărări de active și acțiuni de către acționarii S.C. SANO PAN S.A.;

intermedierea cumpărării de active și acțiuni de către acționarii salariați și îi reprezentarea acestora față de terți în astfel de acțiuni.

Concesionarea de terenuri arabile și creditarea proprietarilor de terenuri pentru producția de cereale;

În realizarea obiectului de activitate societatea comercială efectuează orice alte operațiuni privind dezvoltarea, modernizarea și exploatarea capacității de producție, cumpărarea de active și acțiuni, având dreptul de a cumpăra, închiria sau a dobândi prin alte mijloace și de a obține orice fel și orice drepturi, privilegii sau orice avantaj asupra sau în legătură cu orice proprietăți și orice construcții, clădiri, locuințe, ateliere, magazine, depozite, capacități de producție, mașini, echipamente, instalații, motoare, material rulant, mijloace auto și orice proprietate imobiliară sau drepturi de orice fel.

Logo-ul firmei este: “Hrană sănătoasă pentru un corp sănătos”

Schița de amplasare a firmei este:

N N

Șoseaua Păcurari

Figura 3.1. Schița de amplasare a societății

3.2. Scopul și obiective firmei

Scopul firmei este de a produce și comercializa produsele de panificație proprii.

Firma aspiră să dobândească o reputație pe piață ca fabricant și distribuitor de produse de panificație. Poate obține acest lucru prin dezvoltarea promptă a produselor, înțelegerea

clară a tendințelor și nevoilor de pe piață, comercializare și îmbuteliere inovatoare și profitabile.

Pentru a-și atinge obiectivul, S.C. SANO PAN S.A. are nevoie de capital, talent managerial, facilități mai mari și mai eficiente.

Produsul fabricat și oferit de firmă fiind un produs final, va fi realizat pe piață consumatorului și este orientat persoanelor de toate vârstele.

Clienții potențiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.

Pentru ai determina pe clienții să cumpere produsele fabricate de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebită a serviciilor prestate, prețul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.

Prețurile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reieșind din costurile de producție și din alte cheltuieli.

Reclama produselor va fi efectuată prin intermediul rețelei mass-media, foi volante, standuri luminescente și pe automobilele care livrează produsele firmei.

3.3. Descrierea afacerii

3.3.1. Descrierea afacerii curente

În ultimii ani, concurența în domeniul produselor de panificație a crescut vertiginos. Datorită ciclului foarte scurt de fabricație al acestor produse și a cererii relativ stabile, întreprinzătorii privați au preferat să investească în domeniu, astfel încât în prezent există în județul Iași 176 de brutării, din care mai mult de jumătate în municipiul Iași.

Piața căreia i se adresează S.C. „SANO PAN” S.A. are un caracter local pe de o parte și tradițional pe de altă parte. Geografic această piață e localizată în orașul Iași, iar din punct de vedere al componenței este o piață tradițional universală.

Societatea realizează vânzări prin rețeaua de magazine SANO PAN de pe raza municipiului Iași și prin intermediul unor firme private. Cu firmele private de distribuție vânzarea se face pe bază de comenzi ferme și contracte.

Societatea produce și comercializează anual pe piața internă peste 7000 de tone de făină de diverse tipuri, 3000 de tone de pâine în diverse sortimente și 35 de tone de produse de patiserie.

Aprovizionarea magazinelor (proprii sau nu) se face prin intermediul mașinilor speciale pentru pâine, aflate în dotarea societății.

Dacă în urmă cu câțiva ani acestea corespundeau perfect nevoilor de distribuție a produselor, în prezent scăderea producției a redus eficiența utilizării lor, făcând de dorit utilizarea unor mașini mai mici.

În 1999 numărul magazinelor proprii a crescut la 21, două treimi din acestea fiind dotate cu vitrine frigorifice pentru păstrarea alimentelor. Toate magazinele au fost dotate cu case de marcat și cântare electronice. Personalul este calificat și bine pregătit pentru a asigura un comerț civilizat.

Criteriile de selecție a modalității de distribuție se bazează pe următoarele:

plata imediată;

volumul comenzii;

3.3.2. Istoria întreprinderii

S. C. SANO PAN S.A. a luat ființă în decembrie 1992. Este persoană juridică română, are forma juridică de societate pe acțiuni și își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în țară sau străinătate.

Baza materială a societății este compusă din următoarele active principale:

o moară de grâu – construită în 1912, a ajuns prin modernizări succesive la o capacitate de măciniș de 124 de tone în 24 de ore; utilajele sunt de proveniență românească (15 valțuri tip Topleț) și turcească (umidificatoare, mașini de gris).

În urma procesului de măcinare se pot obține toate tipurile de făină, diferențiate în funcție de conținutul în cenușă și substanțe minerale;

cele 21 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt răspândite în tot orașul.

3.3.3. Managementul întreprinderii

Adunarea Generală a Acționarilor este organul de conducere care decide asupra activității societății și adoptă politica economică și comercială.

Societatea este administrată de Consiliul de Administrație, compus din 7 persoane alese de Adunarea Generală a Acționarilor pe o perioadă de patru ani. Consiliul de Administrație este condus de un președinte, care are și calitatea de director general.

Structura organizatorică a societății este prezentată în anexa 2.

Gestiunea societății este verificată Comisia de Cenzori, formată din trei membri aleși de Adunarea Generală a Acționarilor.

Directorul general al societății este ajutat de directorul executiv tehnic și de directorul executiv economic.

Directorul tehnic este conducătorul direcției producție.

Directorul economic (șeful direcției economice) are în subordine următoarele compartimente:

biroul financiar-contabilitate-prețuri;

oficiul de calcul;

biroul aprovizionare.

Compartimentul activității de producție este subordonat directorului general și îndrumă, conduce și răspunde de activitatea de producție, având următoarele atribuții:

asigură desfășurarea activității compartimentelor funcționale din subordinea sa în scopul realizării programelor de producție si a reparării dotării;

ia măsuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si tehnologici cu privire la programarea, pregătirea și urmărirea producției;

asigură respectarea normelor de tehnică a securității și protecția muncii, ia măsuri împotriva celor care nu le respecta;

răspunde de activitatea de organizare a producției și muncii în scopul creșterii productivității muncii, reducerii costurilor, creșterii rentabilității și beneficiului societății.

Compartimentul comercial are atribuțiile:

asigură fundamentarea propunerilor pentru organigrama unității, schemei de personal, a atribuțiilor fiecărui sector de activitate, a veniturilor și cheltuielilor pentru activitatea de baza și a altor activități, a tarifelor pentru prestații etc.;

asigura contractele pentru prestații, întocmește facturi pentru activitatea de bază, asigura analizele economice pe secții privind realizarea veniturilor și cheltuielilor și îndeplinirea sarcinilor de către conducere;

elaborează planul de prestații, venituri și cheltuieli al unității pe structuri și activități (de bază și alte activități).

3.3.4. Resursele umane implicate

Structura personalului pe compartimente era la 31.12.2007 următoarea:

Figura 3.2. Structura personalului pe compartimente

Din figura 3.2 se se poate remarca ponderea importantă a personalului care lucrează în cadrul compartimentelor de producție și comercializare, care au un rol esențial în activitatea societății.

În ceea ce privește structura personalului în funcție de gradul de calificare, aceasta se prezintă ca în tabelul următor:

Figura 3.3. Structura personalului după calificare

Se remarcă preponderența categoriilor muncitori calificați (49%) și personal cu studii medii (38%). Această structură de personal este adecvată specificului activității societății.

Structura personalului în funcție de domeniul de activitate se prezintă astfel:

Figura 3.4. Structura personalului după domeniul de activitate

Se observă preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct productiv, corelată cu reducerea cheltuielilor administrative.

3.4. Prezentarea proiectului

Investiția care face obiectul proiectului ce va fi finanțat din fondurile structurale constă în extinderea capacităților de producție și în dezvoltarea și modernizarea utilajelor existente, precum și în extinderea spațiilor de producție și comercializare.

S.C. SANO PAN dorește să achiziționeze o moară de grâu și să deschidă un atelier de panificație, o patiserie – pizzerie și 17 magazine de desfacere a produselor alimentare.

Deasemenea unul din obiectivele majore ale societății constă în îmbunătățirea produselor alimentare pe care le oferă în prezent , precum și întroducerea în fabricație a unor produse noi, în care ponderea cea mai mare o au produsele alimentare de bază, caracterizate printr-o cerere puțin elastică în raport cu prețul, ceea ce a determinat o scădere mai puțin accentuată a consumului în condiții de inflație. Unele din produse fac parte din clasa bunurilor Giffen, cererea lor crescând în condițiile scăderii veniturilor. Acest fapt constituie, în condițiile unei rate a inflației ridicate și ale scăderii veniturilor reale, un avantaj potențial pentru societate. În același timp, ciclul de fabricație foarte scurt favorizează adaptarea rapidă a prețurilor de desfacere la variațiile costurilor materiilor prime.

3.5. Planul operațional

3.5.1. Descrierea produselor oferite

Produsele fabricate :

făină albă tip 650;

făină albă tip 480;

gris;

tărâțe;

franzelă “Neptun” (0,500 kg/buc.);

franzelă “Pariziana” (0,400 kg/buc.);

colac moldovenesc (1 kg/buc.);

colăcei moldovenești (0,1 kg/buc.);

pateuri (0,050 kg/buc.);

saleuri – vrac;

minipateuri cu brânză – vrac;

minipateuri cu ciuperci – vrac;

batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);

cozonac cu stafide și cacao (0,800 kg/buc.).

3.5.2. Descrierea fluxului tehnologic

Procesul tehnologic a producerii pâinii constă din 5 etape principale:

Cernerea făinii și pregătirea maielei;

Malaxarea aluatului;

Divizarea și dospirea aluatului;

Coacerea;

Răcirea și transportarea produselor gata.

În genere sectorul de panificație este caracterizat prin întreprinderi cu procese tehnologice preponderent semi-automatizate. În afară că acest moment contribuie la creșterea flexibilității și eficientei producției, el permite menținerea standardelor de calitate. Desigur situația este diferită pentru brutăriile mici, specializate in pâine proaspătă.

Inovațiile substanțiale ale întreprinderilor de panificație cer modificări ale procesului de producție. Dezvoltarea și perfecționarea ambalajelor nu este larg răspândită la noi în țară.

Neajunsurile tehnologice în comparație cu practicile internaționale

Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil de a perfecționa produsele atât in termeni de calitate cât și durată de păstrare. O tehnică nouă pentru conservarea produselor de panificație este atmosfera modificată, larg răspândită pentru pâine (dar nu în țara noastră).

Firma noastră produce pâine din faină de grâu, un asortiment larg de produse de panificație și covrigărie, biscuiți, produse din gofre, diverse tipuri de paste făinoase și pizza. Astăzi aproape 1000 de întreprinderi sunt cumpărători ai noștri. Pentru comoditatea cumpărătorilor producția se eliberează în ambalaje. Se utilizează diferite materiale de ambalaj: carton, polipropilena. Împreună cu beneficiarii elaborăm tipuri speciale de ambalaj conform cerințelor clienților noștri.

Toată producția se fabrică în strictă corespundere cu cerințele standardelor de stat și cele ale U.E. cu utilizarea componentelor naturale curate biologic. Tehnologia de fabricare a producției, calitatea ei se verifică permanent de către organele de control corespunzătoare ale țării. În condițiile concurenței înalte S. C. SANO PAN S.A. nu numai că a supraviețuit, dar și-a stabilit prioritatea sa pe piața Iașului.

Este creata baza comercială, ce execută cererile pentru partide de producție cu ridicata, atât fabricate de către întreprindere, cât și de alți furnizori de mărfuri alimentare.

Tehnologii firmei noastre depun toată abilitatea și experiența pentru calitatea înaltă și gustul bun al producției noastre de pe masa clienților noștri.

3.5.3. Producția preconizată

În condițiile dezvoltării și modernizării capacităților de producție existente și ca urmare a diversificării produselor și a promovării acestora, precum și ca urmare a deschiderii de noi centre de desfacere a produselor, S.C. SANO PAN preconizează o creștere a volumului actual al producției cu circa 20 de puncte procentuale.

3.6. Analiza pieței

3.6.1. Clienții

Principalii clienți ai S.C. SANO S.A. sunt următorii:

Tabelul 3.1. Clienții societății

3.6.2. Furnizorii

Principalii furnizori ai societății sunt:

Tabelul 3.2. Furnizorii societății

Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii fără contract și în funcție de data scadenței stabilite, pentru cei cu contract.

Selectarea furnizorilor firmei se face pe următoarele criterii:

calitatea produselor;

prețul oferit;

facilitățile de plată;

distanță.

3.6.3. Concurența existentă pe piață

Principala firmă competitoare este S.C. PANY PAN S.R.L. care oferă produse de panificație de calitate similară cu cele oferite de SANO PAN.

Produsele oferite de această firmă de panificație prezintă însă neajunsul unui număr de sortimente mai redus, datorită capacităților de producție existente mai mici.

3.7. Strategia de marketing

Strategia reprezintă acele mutații organizaționale și manageriale folosite pentru atingerea obiectivelor prin promovarea misiunii firmei.

Pentru păstrarea și lărgirea poziției pe piață întreprinderea va adopta o strategie îndreptată spre:

ridicarea calității produsului;

lărgirea sortimentului produsului;

stabilirea unii preț convenabil pentru toate păturile sociale.

Societatea realizează vânzări prin rețeaua de magazine SANO PAN de pe raza municipiului Iași și prin intermediul unor firme private.

Ca avantaje ale implementării acestei strategii:

datorită loialității clienților și a disponibilității lor de a accepta prețuri mai mari, firma poate obține profituri mai mari;

aceeași loialitate a clienților asigură firmei o poziție forte în fața competitorilor, o mai mare flexibilitate în relațiile cu furnizorii.

Așa cum am afirmat, piața firmei S.C. SANO PAN S.A. are un caracter local pe de o parte, și tradițional pe de altă parte. Geografic această piață e localizată în orașul Iași, iar din punct de vedere al componenței este o piață tradițional universală.

Segmentarea pieței țintă:

Tabelul 3.3. Segmentarea pieței țintă

3.8. Planul financiar

3.8.1. Necesarul și sursele de finanțare

Tabelul 3.4. Necesarul și sursele de finanțare

3.8.2. Analiza financiară (Calcule previzionate pe 3 ani)

Analiza financiară este activitatea de diagnosticare a stării de performanță financiară a întreprinderii la încheierea exercițiului. Ea își propune să stabilească punctele tari și punctele slabe ale gestiunii financiare, în vederea fundamentării unei noi strategii de menținere și de dezvoltare într-un mediu concurențial.

De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor economici și financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile acțiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât și cea externă au ca obiectiv determinarea rentabilității și a riscului și, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiară o constituie documentele contabile de sinteză: bilanțul, contul de rezultate și anexa la bilanț.

Analiza financiară urmărește să evidențieze, pe de o parte, modalitățile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung și pe termen scurt, obiectiv al analizei pe bază de bilanț care este prezentat în anexa 3 și, pe de altă parte, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate ale activității întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit și pierderi).

Principalii indicatori calculați în cadrul analizei financiare se vor prezenta în cele ce urmează.

Nevoia de fond de rulment este expresia realizării echilibrului pe termen scurt dintre necesarul și resursele de capitaluri circulante:

NFR= (STOCURI + CREANȚE) – DATORII DE EXPLOATARE

Evoluția necesarului de fond de rulment se prezintă astfel:

Figura 3.5 Evoluția necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar descrescătoare, ceea ce indică o evoluție favorabilă societății (un echilibru între durata încasărilor și cea a plăților).

Fondul de rulment este expresia realizării echilibrului financiar pe termen lung și a contribuției acestuia la înfăptuirea echilibrului finanțării pe termen scurt.

FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE

Figura 3.6 Evolutia fondului de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezintă nevoile temporare, dar reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii.

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfășurării unei activități eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exerciții succesive demonstrează succesul întreprinderii în viața economică și posibilitatea plasării rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață.

Diferența dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment reprezintă trezoreria netă care trebuie să aibă o valoare pozitivă.

TN = FR – NF

Figura 3.7 Trezoreria netă

Se observă că trezoreria netă va avea valori pozitive, în concordanță cu cerințele gestiunii financiare. Mărimea sa va varia de la un an la altul, în funcție de evoluția activității societății.

Operațiunile de gestiune sunt cele mai însemnate și cu caracter recurent, repetitiv în viața economică a întrepriderii. Ele cuprind mai departe operațiuni de exploatare a patrimoniului spre realizarea de produse și servicii vandabile, operațiuni financiare operațiuni excepționale, accidentale și în afara activității curente. Rezultatul operațiilor de gestiune îl constituie cash-flow-ul de gestiune, format din profitul net, amortizare și dobânzi:

Figura 3.8 Evoluția cash flow-ului de gestiune

La nivelul întreprinderii, cash flow-ul disponibil este determinat de gestiune, după finanțarea creșterilor economice, respectiv după deducerea variațiilor, la sfârșitul anului ale imobilizărilor (ΔIMO) și ale stocurilor și ale creanțelor (nete de datoriile de de exloatare aferente = ΔNFR):

Figura 3.9 Evoluția cash flow-ului disponibil

Dacă bilanțul exprimă starea patrimonială la care s-a ajuns la încheierea exercițiului, contul de rezultate exprimă, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare patrimonială finală. Contul de profit și pierderi sintetizează deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile și veniturile perioadei de gestiune .

Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul și rentabilitatea activității întreprinderii. Construcția în trepte a indicatorilor, pornind de la cel mai cuprinzător (producția exercițiului + adaosul comercial) și încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercițiului), a sugerat denumirea de cascadă a soldurilor intermediare de gestiune.

Valoarea adăugată exprimă creșterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de producție, îndeosebi a factorilor muncă și capital, peste valoarea materialelor, energiei și serviciilor cumpărate de la terți. Această valoare adăugată reprezintă sursa de acumulări bănești din care se face remunerarea participanților direcți și indirecți la activitatea economică a întreprinderii:

personalul, prin salarii, indemnizații și cheltuieli sociale;

statul, prin impozite, taxe și vărsăminte asimilate;

creditorii, prin dobânzi și comisioane plătite;

acționarii, prin dividende plătite;

întreprinderea, prin capacitatea de autofinanțare.

Figura 3.10 Evoluția valorii adăugate

Se observă că în cazul studiat valoarea adăugată s-a menținut la un nivel relativ constant în termeni reali.

Figura 3.11 Evoluția profitului din exploatare

Profitul de exploatare exprimă mărimea absolută a rentabilității activității de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor (plătibile și a celor calculate) din veniturile exploatării (încasabile și a celor calculate).

Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculează profitul înainte de dobânzi și impozit (earning before interests and taxes = EBIT). Acesta este diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale (de exploatare, financiare și excepționale) cu excepția dobânzilor și a impozitului pe profit.

Figura 3.12 Evoluția profitului înainte de dobânzi și impozit

Se observă o evoluție asemănătoare cu cea a profitului din exploatare, fără influența dobânzilor bancare.

Profitul înainte de dobânzi și impozit are, după deducerea impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificație deosebită. Aceasta exprimă potențialul (contabil) de remunerare a acționarilor cu dividende și a creditorilor (a băncilor) cu dobânzi. Mărimea reală a acestei remunerări este dată de cash flow-ul disponibil (CFD) după operațiunile de capital, de creștere economică a întreprinderii. În cazul S.C. SANO PAN S.A., această mărime coincide cu profitul înainte de dobânzi și profit.

În cazul stocurilor, durata de rotație se determină după relația:

Durata de rotație a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o evoluție descrescătoare în primul an, după care – începând din 2006 – a crescut destul de mult.

Figura 3.13 Durata de rotație a stocurilor

Determinarea lichidității se face pe baza mai multor indicatori:

lichiditatea curentă (globală) se calculează după relația:

Figura 3.14 Lichiditatea curentă

Indicatorul lichidității globale – “current ratio” în literatura anglo-saxonă – reflectă posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma într-un termen scurt în lichidități pentru a satisface obligațiile de plată exigibile.

Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este acela potrivit căruia activele curente trebuie să aibă permanent o valoare mai mare decât obligațiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichidității globale trebuie să aibă o mărime supraunitară. În cazul S.C. SANO PAN S.A. se observă că această condiție va fi îndeplinită în toți anii.

lichiditatea generală

Figura 3.15 Lichiditatea generală

Se observă o evoluție favorabilă a indicatorului în toți cei 3 ani.

Lichiditatea în sens larg este cunoscută și sub numele de lichiditate intermediară (sau de “quick test” sau “acid test” în literatura anglo-saxonă). Se apreciază că acest raport a trebui să tindă spre o mărime unitară, deoarece orice operație de transformare a stocurilor în mijloace bănești impune anumite cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare etc.), care, în condițiile unei lichidități subunitare, ar prejudicia echilibrul economic al întreprinderii.

Școala financiară clasică apreciază că indicatorul lichidității intermediare trebuie să fie de cel puțin 0,5, valoarea optimă fiind 1. Este ceea ce se numește “regula prudenței financiare” (de unde și denumirea de “lichiditate financiară” dată lichidității intermediare). Se observă că în cazul S.C. SANO PAN S.A., indicatorul se va situa la valorile optime.

lichiditatea imediată, calculată astfel:

Figura 3.16 Lichiditatea imediată

Lichiditatea imediată va înregistra o evoluție relativ constantă, cu excepția anului 2006, în care sumele depuse de acționari în contul măririi capitalului social vor determina creșterea sa accentuată. În anul următor, aceste disponibilități vor fi folosite pentru activitatea curentă și de investiții a întreprinderii.

Figura 3.17 ROE

Băncile solicită în general un nivel al acestui raport de peste 20-30%. Această condiție va fi îndeplinită în cazul studiat pe întreaga perioadă.

Figura 3.18 Rentabilitatea financiară

O modalitate de sintetizare a diagnosticului strategic al întreprinderii oreprezintă analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities, threats), care cuprinde pe de o parte analiza mediului, iar pe de altă parte analiza activității proprii. Analiza mediului (analiza externă) scoate în evidență tendințele pe plan macroeconomic, oportunitățile și constrângerile ce se întrevăd, precum și impactul acestora asupra rentabilității societății, iar analiza activității proprii (analiza internă) trebuie să identifice punctele tari și punctele slabe ale acesteia.

Pentru valorificarea la maximum a oportunităților și punctelor tari și evitarea constrângerilor și eliminarea punctelor slabe ar fi de recomandat următoarele măsuri (unele din ele deja în atenția societății):

controlul strict al cheltuielilor și supravegherea permanentă a stării de lichiditate;

ridicarea calității produselor și în primul rând o adaptare mai bună la nevoile clientului;

o politică de vânzări mai agresivă și consolidarea poziției de lider pe piață;

urmărirea mai atentă a evoluției concurenței;

stabilirea de relații mai stabile cu furnizorii și clienții și afirmarea clară a cerințelor față de aceștia.

Tabelul 3.5 Analiza SWOT

CONCLUZII

Aderarea la Uniunea Europeană presupune noi provocări pentru întreprinderile românești, în special pentru cele din categoria mici și mijlocii (IMM) confruntate cu o serie de dezechilibre, și periclitează dezvoltarea sectorului IMM prin dificultatea implementării tuturor standardelor cerute prin aderare și prin accentuarea concurenței globale prin integrarea în Piața Unică, dar în același timp creează noi oportunități de dezvoltare prin accesul acestora la asistența financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.

Instrumentele de tip structural sunt o formă de finanțare nerambursabilă , dar funcționează pe principiul cofinanțării. Proiectele sunt cofinanțate în special din fonduri publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase și din fonduri private.

Finanțarea va fi asigurată după momentul aderării României la UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, în baza documentelor de programare. Proiectele vor fi selectate, avizate și înaintate spre finanțare prin intermediul ANIMMC, cu spijinul oficiilor sale teritoriale, iar finanțarea se va face parțial sau total.

Întreprinderile mici și mijlocii vor beneficia de fonduri structurale și de coeziune în valoare de 580 de milioane de euro în perioada 2007-2013.

Studiile realizate până acum au aratat că nu toate IMM-urile și microintreprinderile din Romania sunt suficient pregătite pentru a fi competitive pe piață. Lipsa competitivității este cauzată, de cele mai multe ori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de finanțare destinate investițiilor în tehnologii noi și în implementarea sistemelor de calitate, sau de a beneficia de servicii de consultanță care să le ofere orientarea adecvată pe piață.

Ritmul construcției instituționale specifice accesării acestor fonduri, al publicării documentelor relevante, al precizării normelor, precum și ritmul publicării condițiilor de finanțare și a programelor ce urmează a fi derulate prin fondurile structurale, este în continuare nesatisfăcător.

Accesarea fondurilor structurale de către imm-uri presupune o elaborarea unei documentații tehnico-economice complexe sub forma unui proiect (cerere de finanțare) care cuprinde la rândul său o serie de documente. În cadrul acestei documentații o importanță deosebită i se acordă planului de afaceri.

Pentru a evita întârzieri în implementarea proiectelor, se impune acordarea unei atenții sporite planificării corecte a timpului și a resurselor financiare și umane. Sunt, de asemenea, importante respectarea reglementărilor naționale privind achizițiile, precum și monitorizarea și supravegherea proiectelor de investiții.

Documentația complexă și consistentă pentru pregătirea proiectelor (cererea de finanțare, studiu de fezabilitate, plan de afaceri, analiza cost-benficiu, avize, certificate etc), precum și procedurile restrictive de utilizare a banilor (de exemplu, procedurile de achiziții publice) fac ca majoritatea proiectelor finanțate prin fonduri europene să necesite consultanță.

IMM-urile vor fi sprijinite sa apeleze la consultanță de calitate pentru elaborarea planurilor de afaceri, pentru dezvoltarea de produse și a strategiilor de firmă.

În acest sens, eventualilor beneficiari ai finanțărilor europene li se va oferi drept instrument de sprijin "Ghidul aplicantului", ce urmează să fie finalizat până la sfârșitul acestui an.

Așa cum am mai precizat în capitolul doi al prezentei lucrări dezvoltarea activităților de consultanță continuă să fie încă o problemă importantă pentru dezvoltarea IMM-urilor din România la standarde europene, deoarece consultanța trebuie să ofere o serie de elemente importante, și anume:

– informații corecte și complete despre programele de finanțare;

– realizarea unei evaluări a eligibilității ideii de proiect a întreprinzătorului;

– consultanță în elaborarea proiectului de finanțare;

– consultanță în relațiile cu finanțatorul după câștigarea licitației de proiecte;

– întocmirea documentațiilor necesare pentru obținerea unui credit;

– evaluarea unor active;

– audit privind managementul financiar al unor activități finanțate;

-organizarea de campanii de strângere de fonduri.

Principalele probleme în gestionarea fondurilor structurale în România sunt potrivit unui sondaj organizat de fonduri-structurale.ro:

expertiza scăzută a beneficiarilor în scrierea proiectelor;

informare deficitară cu privire la oportunitățile de finanțare din fonduri structurale;

lipsa capacității beneficiarilor de a finanța/cofinanța proiectele;

procedura greoaie privind achizițiile publice;

centralizarea gestionării fondurilor la nivelul ministerelor (Autorităților de Management);

birocrația excesivă ( numărul mare de avize și documente solicitate );

disfuncționalități în implementare ( ex: întârzieri în rambursarea cheltuielilor);

lipsa transparenței și selecția proiectelor.

BIBLIOGRAFIE

1. Barrow C.,Barrow P. Gidul întocmirii planului de afaceri, Editura Casa Cărții de

de Știință, București, 2002;

2. Dincă C., Dincă A. Structuri organizaționale ale dezvoltării regionale în U.E.,

Editura Sitech, Craiova, 2007;

3. Dobre A., Coman R. România și integrarea europeană, Editura Institutul

European, Iași 2005;

4. Lutzeler P. M. Europa după Maastricht, Editura Institutul European, Iași,

2004;

5. Morton Silvia Europe in its making, Editura Institutul European, Iași,

2006;

6. Popa Ana Investiții, prelegeri, aplicații, teste, Editura Universitaria,

Craiova, 2006;

7. Porojan D., Bișă C. Planul de afaceri, Editura Casa de editură IRECSON,

București, 2002;

8. Pușcaș Vasile România spre Uniunea Europeană, Editura Institutul

European, Iași, 2007

9. Sichigea Nicolae Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Universitaria,

Craiova, 2006

10. * * * Legea nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înființării

și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii

11. * * * Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. C 244/2004

12. * * * Ghidul solicitantului

13. * * * www.fonduri-structurale.ro

14. * * * www.finantare.ro

15. * * * www.mimmc.ro

16. * * * www.camara.ro

17. * * * www.infoeuropa.ro

ANEXE

Anexa 1 – Codurile CAEN neeligibile

Anexa 2 – Structura organizatorică

Anexa 3 – Bilanțul financiar pe anii 2005, 2006, 2007

ACTIV – mii lei –

Pasiv Pasiv corectat