Finantarea Institutiilor de Invatamant Superior. Studiu de Caz Finantarea de Baza Versus Finantarea Suplimentara

CUPRINS

INTRODUCERE

Lucrarea “Finanțarea instituțiilor de învățământ superior. Studiu de caz: finanțarea de bază versus finanțarea suplimentară” cuprinde 3 capitole și prezintă metodologia de finanțare a unei universități în baza finanțării de bază și a finanțării suplimentare.

Metodologia de finanțare a învățământului superior din România este realizată de către Ministerul Educației folosind propunerile metodologice realizate de organismul însărcinat cu aceasta: Consiliul Național de Finanțare a Învățământului Superior (C.N.F.I.S.) pe baza datelor statistice precum și a simulărilor realizate de Unitatea executivăde finanțare a învățământului superior, a cercetării – dezvoltării – inovării (U.E.F.I.S.C.D.I.).

Primul capitol Finanțarea instituțiilor de învățământ superior prezintă legislația privind finanțarea învățământului superior din România dar și modele la nivel internațional (Franța, Marea Britanie, Danemarca și Australia). Totodată, este prezentat C.N.F.I.S. ca organism consultativ.

Al doilea capitol Metodologii și proceduri folosite în fundamentarea indicatorilor financiari la o instituție de învățământ superior prezintă metodologia CNFIS din 2015 utilizată pentru calcularea fondurilor alocate prin finanțarea de bază și finanțarea suplimentarăîn România precum și veniturile și cheltuielile universităților.

Al treilea capitol este un studiu de caz și prezintă modul de calcul la o universitate a finanțării de bază și a indicatorilor calitativi aferenți finanțării suplimentare. În acesta este prezentată finanțarea suplimentară la o universitate având în vedere numărul de studenți de la ramurile de științe și de la ciclurile de studii. Numărul de studenți fizici se raportează la coeficienții de echivalare și la coeficienții de cost și astfel rezultă numărul de studenți echivalenți unitari.

Totodată, studiul de caz prezintă indicatorii calitativi calculați pentru universitatea analizată. Acești indicatori stau la baza finanțării suplimentare acordată universităților.

Așadar, lucrarea de față realizează o prezentare teoreticăa metodologiei de finanțare a instituțiilor de învățămant superior dar și un studiu de caz cu finanțarea de bază și finanțarea suplimentară a unei universități.

Capitolul I. Finanțarea instituțiilor de învățământ superior

I.1. Legislația în vigoare privind finanțarea învățământului superior din România

Metodologia de finanțare a îvățământului superior din România este realizată de către Ministerul Educației folosind propunerile metodologice realizate de Consiliul Național de Finanțarea Învățămîntului Superior (C.N.F.I.S.) pe baza datelor statistice precum și a simulărilor realizate de Unitatea executivă de finanțare a învățământului superior precum și a cercetării – dezvoltării – inovării (U.E.F.I.S.C.D.I.).

Repartizarea alocațiilor bugetare către instituțiile de învățământ superior se face de către M.E.C.T.S., în baza contractelor încheiate cu acestea. 

Veniturile care sunt obținute de universități din finanțarea de bază precum și din cea suplimentară sunt folosite de aceastea cu respectarea principiului care prevede autonomia universitară, având ca scop realizarea obiectivelor în conformitate cu politica statului din domeniul învățământului dar și al cercetării științifice universitare.

Fondurile pentru finanțarea de bază și suplimentară a universităților publice reprezintă venituri proprii ale acestora.

Finanțarea de bază

În conformitate cu Metodologia de alocare a fondurilor bugetare aferentă finanțării de bază și finanțării suplimentare, a instituțiilor de învățământ superior de stat din România, pentru anul 2015finanțarea de bază se referă la cheltuielile de personal, cheltuieli materiale. cheltuieli privind susținerea proiectelor educaționale și aferente dezvoltarii resursei umane și cheltuieli cu regia instituțiilor de învățământ superior privind desfășurarea unor programe de studii.

Metodologia utilizată în prezent pentru finanțarea de bază are avantajul de a finanța în mod diferențiat studenții în funcție de: domeniul fundamental, ramura de știință, ciclul de studii sau limba în care sunt efectuate studiile.

Finanțarea de bază reprezintă 72,5% din finanțarea instituțională, reprezentând cea mai mare parte din cadrul veniturilor unei instituții publice de învățămând superior din România. Așadar, universitățile trebuie să realizeze o cifră de școlarizare astfel încât activitatea să fie sustenabilă.

Finanțarea de bază cuprinde patru categorii de cheltuieli: cheltuielile de personal (cheltuieli pentru resursele umane constituit din salariile de bază, prime, sporuri sau contribuții sociale), cheltuieli materiale (întreținere, prestărilor de servicii, protocol, protecția și securitatea în muncă), cheltuieli aferente unor programe și proiecte educaționale și cheltuieli de regie.

Finanțarea de bază atribuită fiecărei universități în parte pentru studenții înmatriculați este în conformitate cu cifrele de școlarizare primite de universitate, în programele de studii universitare de licență dar și de master. Aceasta se alocă proporțional cu numărul de studenți echivalenți unitari.

Numărul de studenți echivalenți unitari (SEU) ai unei universități se calculeaza prin ponderarea numărului fizic de studenți ai acesteia cu coeficiențiide costși de echivalare.

Finanțarea suplimentară

Pentru a fi încurajată excelența în universități, se constituie un fond de finanțare suplimentară a universităților din țara noastră, într-un cuantum de aprroximativ 30% din fondurile alocate pentru universităților de stat.

Atribuirea finanțării suplimentare se realizează în conformitate cu criteriile și standardele de calitate stabilite de Consiliul Național pentru Finanțarea Învățămîntului Superior și aprobate de Ministerul Educației Naționale.

Rectorii universităților publice, in caliate de ordonatori principale de credite, prin intermediul contractului instituțional încheiat cu Ministerul Educatiei Nationale, alocă fonduri pentru finanțarea suplimentară cu prioritate cătrestructurile și departamentele cele mai performante dinuniversitate.

Finanțarea complementară

Finanțarea complementară a învățământului superior acoperă aspecte conexe procesului didactic cum ar fi:

investiții și reparații capitale;

fonduri pentru dotări;

fonduri pentru cercetarea științifică.

subvenții pentru cazare și masă;

Fig. 1.1 – Relațiile de interdependență din cadrul finanțării învățământului superior

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

I.2. Consiliul Național de Finanțare a Învățământului Superior – organism consultativ

Consiliul Național de Finanțare a Învățămîntului Superior (CNFIS) este un organism consultativ la nivel național al Ministerului Educației. CNFIS dezvoltă o serie de principii dar și metode pentru distribuirea fondurilor publice către instituțiile de invățământ superior din România.

CNFIS are rolul de a promova creșterea în mod continuu a calității în cadrul sistemului universitar din România și asigurăegalitatea șanselor de pregătire în cadrul învățământului superior.

Rolul acestui Consiliu este de a formula propuneri către Ministrul Educației pentrunevoile viitoare de finanțare a sistemului universitar. Totodată, are rolul de a asigura distribuția anuală a fondurilor bugetare pentru universitățile din România.

CNFISpropune în fiecare an metodologia de repartizare la nivelul fiecărei universități a alocațiilor bugetare pentru finanțarea instituțională.

Pentru durata mandatului dintre 2011 și 2015, CNFIS și-a stabilit atingerea următoarelor rezultate:

Alocarea a minim 25% din finanțarea instituțională pentru învățământul universitar în vederea stimulării excelenței atât a instituțiilor cât și a programelor de studii. Această stimulare trebuie să fie măsurabilă prin ierarhiile realizate atât la nivel național cât și prin performanțele internaționale.

Dimensionarea alocațiilor bugetare pentru că valoarea grantului alocat din finanțarea publică să fie în anul 2015 cel puțin de două ori mai mare față de suma alocată ca finanțare de bază pentru studenții echivalenți în anul 2011.

Creșterea finanțării învățământului superior public cu un procent superior comparativ cui creșterea produsului intern brut (PIB).

Alocarea prin intermediul unor competiții de proiecte a fondului pentru dezvoltare instituțională precum și realizarea unei monitorizări riguroase a implementării acestor proiecte finanțate.

Planificare financiară multianuală în invățământul superior precum și creșterea disciplinei financiare a universităților.

Comisiile de specialitate ale CNFIS sunt următoarele:

Comisia nr. 1 – Strategie și Politici

Comisia nr. 2 – Modelare și Analiză Statistică

Comisia nr. 3 – Problematica Studenților

Comisia nr. 4 – Monitorizare

I.3. Finanțarea învățământului universitar în România – considerații generale

Instituțiile de învățământ superior din România au cunoscut o serie de schimbări în abordarea strategică. Astfel, merită menționate următoarele:

creșterea numărului de studenți;

introducerea taxei de școlarizare în învățământul superior public;

reconsiderarearelațiilor dintre principalii beneficiari ai educației universitare (statul, sectorul public, mediul privat);

modificarea metodologiei de finanțare datorită distribuirii resurselor instituțiilor publice de învățământ superior;

diversificareași majorarea surselor de venit;

îmbunătățireala nivelul managementului și la nivelul financiar-contabil în cadrul fiecărei universități în parte.

Literatura de specialitate oferă mai multe definiri și nuanțări. Se pot identifica un set de principii care stau la baza sistemului definanțare a învățământului universitar din România:

prioritatea națională reprezentată de finanțarea învățământului superior;

atragerea tuturorbeneficiarilor învățământului universitarpentru asigurarea unei finanțări suficiente acestuia;

crearea unui mix al finanțării care să cuprindăresursele financiare publice dar și resursele propriiale universităților;

principiul de finanțare care presupune înlocuirea finanțării capitolelor de cheltuieli cufinanțarea globală a universităților. Prin finanțarea globală universitățile gestionează sumele alocate și le utilizează în domeniile pe care le consideră a fi prioritare, respectândanumite restricții. Aceste restricții trebuie să fie cât mai puțineși cu referire doar la legislația financiară, la anumite criteriide eficiență precum și de răspundere publică pentru utilizarea fondurilor alocate;

finanțarea diferențiată a instituțiilor publice de învățământ superior prin realizarea unei clasificări auniversităților care oferă practica în cadrul programelor de studii;

respectarea principiului autonomiei financiare pentru universitățile din România și creșterea nivelului deresponsabilitate financiar-contabilă a universităților pentru modul de efectuare a cheltuielilor publice.

I.4. Finanțarea învățământului superior la nivel internațional

Finanțarea universităților publice din Franța

Universitatile din Franța sunt, în general, finanțate de stat.Alocarea fondurilor publice se face în baza bugetului aprobatîn fiecare an în Parlament în urma unei propuneri a Guvernului.

În anul 1993 s-a introdus noul model de finanțare pentru învățământul superior din Franța numitSANREMO (Sistem Analitic de Repartizare a Fondurilor Monetare). În conformitate cu acest modelde finanțare, fondurile sunt alocate instituțiilor de învățământ superior în baza numărului de studenți și a unui cost standard per student. Ministerul Educației din Franța realizează un calcul alprodusului dintre costul unitar pe student șinumărul total al studenților pentru fiecare domeniu de studiu în parte din cadrul universităților. Această metodologie are la bază 18 categorii de costuri pe student.

Universitățile pot primi fonduri suplimentare pentru uneleproiecte în bazaunui contract. Taxele de școlarizare care sunt plătite de studenți se deduc dincalculul alocațiilor bugetare pe care le primește fiecare universitate. O problemă importantă în învățământul superior francez rămâne finanțarea separatăa personalului. Cheltuielile de personal reprezintă în jur de 70% dinbugetul alocat învățământului universitar.

Cercetarea beneficiaza de finanțare din fonduri publice printr-un sistem mixt, fiind finanțată din două surse:

Ministerul Educației– Universitățileprimesc atât granturi cât și fonduri pentru personal de la Ministerul Educației pe bază de contract. Repartizarea fondurilor are la bază evaluarea calității cercetării.

Centru Național pentru Cercetare Științifică și Institutul Național de Științe și Cercetări Medicale–unităților specializate în cercetare dincadrul universităților li se alocă fonduri pe baza unor contracte cu aceste organizații decercetarela nivel național.

Finanțarea universităților publice din Marea Britanie

În 1992 au fost înființate în Marea Britanie Consiliile de Finanțare a ÎnvățământuluiSuperior la nivel regional.

Acest Consiliu acordă finanțarea de bazăînvățământului și cercetării dar și crează alte fonduri pentru diverse scopuri cum ar fi: acoperirea unordatorii ale universitățilorpreluatede la autoritățile locale, întreținerea unor muzee, biblioteci sau galerii.

În distribuirea fondurilor destinate învățământului și cercetării Consiliul urmărește păstrarea diversității și sporirea oportunităților, și încurajează eficiența utilizării fondurilor publice.Metoda aceasta de finanțare în educație a fost introdusă în anul 1998.

Metoda presupune un anumit grad de flexibilitate deoarece permite universităților suplimentarea fondurilor în conformitate cu unele criterii stabilite în fiecare an de către Consiliul de Finanțare în Învățământul Superior.Fondurile publice sunt alocate universităților sub forma unor granturi și a unorsubvenții in vedereaacoperirii taxelor de școlarizare.

Studenții aflați la studiicu frecvență beneficiază de asistență guvernamentalăpentru taxa de școlarizare, ținând cont de situația financiară a familiei din care provin. Sunt încurajați studenții care frecventează cursuri postuniversitate în domeniul cercetării a căror taxe de școlarizare sunt acoperire în mare parte de Consiliul de Cercetare iar cei care frecventează cursuri postuniversitare care implicăîn principal predarea plătesc taxele de școlarizare. O parte din taxa de școlarizare a studenților înscriși la frecvență redusă este plătită de angajator.

Pentru fiecare universitate sunt determinate resursele standard necesare pebazanumăruluistudenților echivalenți cu frecvențăși al profilului de învățământ. Studenții care desfășoară activitpăți practice timp de un an în afara instituției de învățământ superior sunt cuantificați la rata de 0,5 comparativ cu un student echivalent cu frecvență.

Pentru determinarea fondurilor standard alocate pe universitate în următorul an sunt luați în considerare studenții existențiîn cadrul universității la care se adaugănumărul potențialilor studenți a fi admiși prin concurs pentruurmătorul an. Nu toți studenții beneficiaza de finanțare în aceeași masura. Tipulstudenților sau natura ramurii de studiu conduc la un nivel diferit al finanțării alocate. Se acordăanumite prime de finanțare în funcție de rangul universității, domeniul de studiu precum și starea studentului.

Alocarea fondurilor pentru finanțarea unui student care realizează frecvență totală se calculeaza prin împărțirea întreguluifond disponibile pentru finanțarea învățământului. Aceste fonduri cuprind granturileatribuite de Consiliul deFinanțare in Învățământul Superior la care se adaugă o serie de subvenții acordate în vederea acoperirii taxelor deșcolarizare. Această metoda de finanțare(grantși subvenții) este denumită preț de bază.

Finanțarea universităților publice din Danemarca

În ultimii 20 de ani mecanismul de finanțare al învățământului public superior din Danemarca a suferit o serie de modificări. În primul rând s-a urmărit realizarea descentralizării alocării fondurilor de la o finanțare planificată către o finanțare globală sub formaunor granturi în care statul acordând prioritate sporită programelor de studiu precum și în vederea implementării unui sistem pentru controlul calității.

Mecanismul actual de finanțare se bazează pe numărul studenților activi și a studenților care promovează examenele. Așadar, finanțarea instituțională este orientată spre rezultat. În această țară finanțarea învățământului superior este separată de finanțarea alocatăcercetării.

Alocațiile de la Guvern stabilite potrivit metodologiei de finanțare se bazează peintroducerea acordurilor valabile pentru 4 ani cu privire la numărul total de locuri într-o instituție de invățământ superior. Înaintea reformei din învățământul universitar acordurile erau anuale. Universitățile aulibertatea de a modifica numărului locurilor de studii între diferite domenii de studiu dar să păstreze numărul total în conformitate cu acordul valabil. Această măsura crește flexibilitatea și oferă universităților posibilitatea de a se adapta la modificările cererii, ceea ce din punct de vedere economic duc la echilibru sporit între cerere și ofertă.

Invățământuluniversitar danez este finanțat de Ministerul Educației din Danemraca în timp ce finanțarea cercetării este realizată de Ministerului Cercetării. Este alocată o suma univesității pentru fiecarestudent („student activ”) care promovează un examen. Fiecare examen este punctat. De exemplu, examenele din cadrul unei facultăți de 5 ani valoreaza 5 puncte.Universitățile nu primesc sume ca și compensări pentru studenții care nu-și promovează examenele. Alocareafinanțării în funcție de examenele promovatedepinde de domeniul de studiu și de cele trei componente:

fondurile alocate pentru cheltuieli educaționale și cheltuieli cu echipamente;

fondurile alocate pentru cheltuieli comune (administrație, clădiri);

fondurile alocate pentru activitățile practice.

Cercetarea în instituțiile de învățămant superior din Danemarca este finanțată prin granturi. Suplimentar, universitățile pot participa la concurs pentru o finanțare suplimentară în baza unor proiecte depuse. Sistemul danez este unul dual de asigurare a finanțării: din granturile guvernamentale precum și din contracte de cercetare.

Grantul de bază este acordat universităților pentru cercetare sub formă globală. Acestăfinanțare are o limită și nu trebuie să depășească 1/3 din totalul fondurilor alocate învățământului și cercetarii.

Un dezavantaj des menționat al acestui sistem de finanțare este caracterul nelimitat. Astfel, in situația în care tot mai mulți studenți promovează examenele este necesară majorarea resurselorfinanciare pentru universități. Există o dificultate în a se calcula în avans numărul exact al studenților activi decieste dificil a se realiza cu exactitate previziunea alocațiilor pentru instituțiile de învățamânt superior. Aceasta crează o dificultate pentru Ministerul Finanțelor care a ajuns la un acord cu MinisterulEducației cu privire la depășireacheltuielilor bugetare.

Finanțarea universităților publice din Australia

Începând din anul 1974 guvernul federal australianare ca și responsabilitate finanțarea publică aînvățământului universitar. Legea Finanțării Învățământului Universitarpresupune alocareagranturilor universităților pentru finanțarea desfășurării activităților didactice, a cheltuielilor capitalși a cheltuielilor de cercetare. Granturile sunt distribuitede către Ministerul Educației.

Principala sursă de finanțare a învățământului universitar cuprindeatât partea de învățământ cât și cercetarea. Granturile operaționale sunt alocate în conformitatecu metodologicia de alocare – ModelulRelativ de Finanțare, introdus în 1991.

Granturile operaționale se determinăîn baza numărului total de locuri bugetatepe perioada unuian, având în vedere toate disciplinele. Universitățilerealizează o prognoză cu numărul minim destudenți.

În principiu, finanțarea publică destinatăstudenților este alocatăîn conformitatecuanumite standarde. Punctajul standardelor utilizate în metodologia de finanțare variază între 1și 4,7 puncte. Punctajele reflectă costul programelor pentru fiecare disciplina în parte.

Sunt utilizate o serie de echivalări, de tarife în învățămantul superior din Australia:

la niveluniversitar – cinci tarife;

la nivel postuniversitar –treitarife;

la nivel de cercetare universitară – două tarife.

Indicatorii de performanță sunt folosițidoar pentru componenta de finanțare a cercetării. Granturile destinate instituțiilor de învățământ superiorcuprind și fondurile pentru cercetare.

Veniturile din cercetare se împart în:

veniturile obținute din cercetare (60%),

venituri obținute de la studenții implicați în cercetare (30%)

venituri din publicații (10%).

Guvernul din Australia furnizează o serie de resurse suplimentare pentru cercetarea bazată de proiecte. Există tendințe ale sistemului de finanțare a învățământului universitarprinmodelul voucherelor. Studenții obțin vouchere care pot fi utilizate pentru serviciileeducaționale. Astfel,consumatorul (studentul) coordonează sistemul educational care esteorientat spre cerere.

Capitolul II. Metodologii și proceduri folosite în fundamentarea indicatorilor financiari la o instituție de învățământ superior

II.1. Metodologii și proceduri folosite în fundamentarea indicatorilor financiari la o instituție de învățământ superior

II.1.1. Finanțarea de bază

Instituțiile de învățământ superior din România beneficiază de finanțare în conformitate cu metodologia exisentă pentru anul 2015. Alocațiile bugetare pentru finanțarea de bază pentru instituțiile publice de învățământ sunt calculate în conformitate cu numărul de studenți echivalenți unitari.

a) Suma alocată pentru finanțarea de bază

F.I’. = F.I. – F.S.S. – F.G.D.

F.I’. = suma care este alocată pentru finanțare instituțională

F.I. = finanțarea instituțională

F.S.S .= finanțarea unor situații speciale

F.G.D. = finanțarea utilizată pentru granturile doctorale

F.B. = F.I’. x 72,5% (conform anexei 1 din metodologiaprivind finanțarea instituțiilor de învățămând superior, pentruanul 2015)

F.B. = Finanțarea de bază

b) Determinarea numărului de studenți echivalenți

– număr de studenți fizici aferenți ramurii științei (rs), înscriși la forma de învățământ (fr), pentru ciclulde studii (r) care sunt înmatriculați la universitatea publică(U)

-coeficientul de echivalare pentru fiecare formă de învățământ în parte (fr)

– totalul formelor de învățământ la nivelul unei universități care sunt finanțate prin bugetul de stat

Numărul studenților echivalenți se determină prin ponderarea numărului fizic al participanților la formele de învățământ superior cu coeficienții de echivalare prezentați mai jos pentru fiecare domeniu de învățământ în parte.

c) Determinarea numărului de studenți echivalenți unitari

c1) Determinarea numărului de studenți echivalenți unitari pentru fiecare universitate și fiecare ciclu de studii

– coeficientul de cost pentru fiecare ramuriă de știință în parte (rs)

– numărultotal al ramurilor de știință finanțate prin această metodologie

c2) Determinarea numărului total al studenților echivalenți unitari

u – numărultotal de universități publice care sunt finanțate prin intermediul bugetului Ministerului Educației

c3) Coeficienți de echivalare

Tabel nr. 2.1 – Valoarea coeficienților de echivalare pentru realizarea finanțării studenților care urmează programe de studii de licență sau master pentru anul 2015

Sursa: Metodologie pentru alocarea finanțării de bază precum și a finanțării suplimentare, a instituțiilor din domeniul public de învățământ superior din România, pentru anul 2015 – C.N.F.P.I.S.

c4) Coeficienți de cost

Această noțiunea este esențială pentru finanțarea domeniilefundamentale și a ramurilor de știință șiexprimă mărimea costului aferent pentru fiecare student echivalent din domeniul de învățământ respectiv față de o unitate. Unitatea este constituită de către costul unui student echivalent in domeniul socio-uman.

Tabel nr. 2.2 – Coeficienții de cost utilizați pentru finanțarea studenților înmatriculați în programele de studii de licență și master pentru anul 2015

Sursa: Metodologie pentru alocarea finanțării de bază precum și a finanțării suplimentare, a instituțiilor din domeniul public de învățământ superior din România, pentru anul 2015 – C.N.F.P.I.S.

d)Se determină valoarea totală a alocării finanțării de bază pentru fiecare Student echivalent unitar (fbs)

F.B.reprezintă Finanțarea de bază

S.E.U. reprezintă Studentul echivalent unitar

e)Se determină valoarea totală a alocării finanțării de bază pentru fiecare universitate precum și pentru fiecare ciclu de studii în parte

– număr total de SEU ai universității U

reprezintă finanțarea de bază pentru fiecare Student echivalent unitar

f)Se determină valoarea totală a alocării finanțării de bază pentru fiecare universitate

II.1.2. Finanțarea suplimentară

a) Determinarea sumei alocată pentru finanțarea de bază

F.S. = F.I.’ x 26,50%(conform anexei 1 din metodologiaprivind finanțarea instituțiilor de învățămând superior, pentruanul 2015)

F.S.reprezintă finanțareasuplimentară

b) Se determină numărul de studenți echivalenți unitari din fiecare ramură de știința

reprezintă numărul studenților echivalenți unitari pentru ramura u precum și pentru știința rs

c)Determinarea fondurilor pentru finanțarea suplimentarăluând în considerare ponderea S.E.U.din ramura de știință respectivă

d) Determinarea valorii luate de indicatorii de calitate(Ick)

e)Determinarea valorii luate de indicatorii de calitate relativi(ICk)

reprezintăvaloarea unui indicator de calitate relativ (k) pentru universitatea (U) precum și pentruuniversitățile care sunt notate cu Um, UM, Un

reprezintăvaloarea unui indicator de calitate absolut (k) pentru universitatea (U) precum și pentruuniversitățile notate cu Um, UM, Un

reprezintănumărul de S.E.U. ai universității (Un) precum și pentruuniversitățile notate cu Um, UM, Un

Nreprezintî numărul total al universităților publice din țara noastră

Tabel nr. 2.3 – Lista indicatorilor de calitate propuși în anul 2015

Sursa:Metodologie pentru alocarea finanțării de bază precum și a finanțării suplimentare, a instituțiilor din domeniul public de învățământ superior din România, pentru anul 2015 – C.N.F.P.I.S.

Graficul 2.4 – Lista indicatorilor de calitate care au fost propuși pentru aplicare în anul 2015

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Tabel nr. 2.5 – Ponderea claselor de indicatori de calitate pentru anul 2015

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

După cum se poate observa în tabelul de mai sus indicatorii din prima clasă, cei referitori la predare și invățare împreună cu indicatorii din clasa a doua, cercetarea științificăși crearea artistică au ponderea cea mai mare, fiecare câte 36%. Împreună aceste două clase totalizează aproape trei sferturi din ponderea indicatorilor de calitate.

Clasa de indicatori ce presupune orientarea internațională are ponderea cea mai mică de 10% în timp ce orientarea regionalăși echitatea socială are o pondere de 18% în cadrul indicatorilor calitativi.

Graficul 2.6 – Ponderea claselor de indicatori de calitate pentru 2015

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Grafic nr. 2.7 – Lista indicatorilor de calitate propuși a fi pilotațiîn anul 2015 pentru România

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

e) Determinarea valorii finanțării suplimentare (FS) pentru fiecare universitate pentru fiecare categorie de indicatori de calitate

f) Determinarea valorii finanțării suplimentare (FS) pentru fiecare universitate

g) Determinarea valorii finanțării suplimentare (FS) pentru fiecare universitate cu încadrarea în marja de variație (Mv)

Mv = ±10%

Dacă ΔIR = 1

Dacă ΔIR ≠ 1

II.2. Structura veniturilor instituțiilor de învățământ superior

Figura nr. 2.8 – Structura veniturilor pentru instituțiile de învățământ superior din România

Sursa: prelucrare proprie a autoarei după Stancu Ion, Cocriș Vasile, Comăniciu Carmen, Dobre Elena,“Managementul resurselor financiare în învățământul superior”, București, 2011

Veniturile instituțiilor de învățământ superior din țara noastră se împart în două categorii principale:

Veniturile proprii realizate de către instituțiile de învățământ superior;

Alocații din bugetele locale sau din bugetul de stat.

Figura nr. 2.9 -Veniturile instituțiilor de învățământ superior din România

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Indicatorii cu privire la veniturile instituțiilor de învățământ superior utilizați au un rol esențial în evaluarea eficienței managementului universitar și analiza performanțelor. Aceștia constituie un element esențial în procesul decizional în ceea ce privește deciziile de efectuare a cheltuielilor.

II.3. Structura cheltuielilor instituțiilor de învățământ superior

Structura cheltuielilor instituțiilor de învățământ superior din România se prezintă astfel:

Figura nr. 2.10 -Cheltuielile instituțiilor de învățământ superior din România

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

În structura cheltuielilor finanțate, se asigură din bugetul de stat cheltuielile de personal (didactic și nedidactic). Acestea dețin o pondere importantă, reprezentând circa 80% din totalul alocațiilor primite de instituțiile de învățământ superior prin intermediul finanțării de bază.

Capitolul III. Studiu de caz: finanțarea de bază versus finanțarea suplimentară

III.1. Finanțarea de bază

În acest studiu de caz va fi prezentată finanțarea suplimentară la o universitate având în vedere numărul de studenți de la ramurile de științe și de la ciclurile de studii prezentate în tabelul de mai jos. Numărul de studenți fizici se raportează la coeficienții de echivalare și la coeficienții de cost și astfel rezultă numărul de studenți echivalenți unitari.

Defalcarea fondului pentru finanțarea instituțională

a) Finanțare de bază: 72,5%

b) Finanțaresuplimentară: 26,5%

c) Fondul pentru Dezvoltarea instituțională: 1%

Tabel nr. 3.1–Numărul de studenți fizici bugetați de la universitate

Sursa:prelucrare proprie a autoarei

Cea mai mare pondere în cadrul totalului studenților este reprezentată de studenții înmatriculați la ciclul de licență în limba română (45%) urmați de studenții înmatriculați la ciclul de master în limba română (31%). Celelalte 6 categorii de studenți de la ciclurile de licență și master efectuate în limba engleză sau în limba maghiară precum și studiile la frecvență redusă sau rezidențiatul dețin o pondere în total de aproximativ 3-5%, fiecare din aceste categorii.

La universitatea analizată sunt înmatriculați 10.330 de studenți fizici bugetați la toate formele, ciclurile și programele de studiu.

Se poate observa cu ușurință că puțin peste trei sferturi din studenți (76%) studiază în limba română. Ponderea deținută de studiile în limba maghiară și engleză arată că universitatea promovează principiul internaționalizării dar și respectă dreptul minorităților naționale de a studia în limba maternă.

Grafic nr. 3.2 – Ponderea studenți fizici bugetați în funcție de ciclul și limba de studiu

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Tabel nr. 3.3 – Coeficienți de echivalare

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Având în vedere coeficienții de echivalare prezentați în tabelul de mai sus în funcție de ciclul de studii și de limba în care acestea sunt efectuate putem concluziona că universitatea beneficiază de o finanțare mai mare pentru studenții de la master în comparație cu studenții de la ciclul de licență.

Totodată, este de menționat că universitatea este favorizată de numărul mare de studenți care efectuează studii în limba maghiară sau în limba engleză comparativ cu cei care studiază în limba română. Acest fapt se datorează modului de alocare a finanțării în care coeficienții de echivalare au un rol foarte important.

Tabel nr. 3.4 – Numărul de studenți echivalenți (S.E.)

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Tabel nr. 3.5 – Numărul de studenți echivalenți unitari (S.E.U.)

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Valoarea alocării prin finanțarea de bază = SEU x Alocația/student = 25.421,27x 3.000 lei/student = 76.263.810lei

În comparație cu ponderea numărului de studenți fizici, în cadrul graficului de mai jos care prezintă ponderea numărului de studenți echivalenți unitari, studenții care studiază la ciclul de master în limba română au cea mai mare pondere (38%) iar pe locul doi sunt studenții care studiază la ciclul de licență în limba română.

Totodată, se obsevă creșterea ponderii studenților înmatriculați la ciclurile de studiu și de liență în limbile maghiară și engleză. Această creștere a importanței studiilor în limbi străine este determinată de valoarea ridicată a coeficienților de echivalare pentru aceste cicluri și limbi de studiu.

Grafic nr. 3.6– Ponderea studenți echivalenți unitari în funcție de ciclul și limba de studiu

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Universitatea care face obiectul acestui studiu de caz are un număr de 350 de studenți fizici bugetați la domeniul fundamental Matematică și științele naturii, 1.650 de studenți înmatriculați la programe de studii din domeniul fundamental științe inginerești, 2.130 de studenți la științe biologice și biomedicale, 4.025 de studenți la științe sociale, 1.975 la științe umaniste și arte și 200 de studenți la știința sportului și educației fizice. Așadar, cea mai mare pondere este deținută de studenții de la științe biologice și biomedicale și cei de la științe sociale.

Valoarea alocată prin finanțarea de bază pentru Universitatea analizată în acest studiu de caz este de 76.263.810 lei lei având în vedere ca alocația/student este de 3.000 lei în timp ce numărul studenților echivalenți unitari este de 25.421.

În tabelele de mai sus este prezentat modul de calcul pornind de la cei 10.330 studenți fizici dar și a coeficienților de cost și de echivalare.

Avantajele utilizării finanțării de bază

Metodologia utilizată în prezent pentru finanțarea de bază are avantajul de a finanța în mod diferențiat studenții în funcție de: domeniul fundamental, ramura de știință, ciclul de studii sau limba în care sunt efectuate studiile.

Finanțarea de bază reprezintă 72,5% din finanțarea instituțională, reprezentând cea mai mare parte din cadrul veniturilor unei instituții publice de învățămând superior din România. Așadar, universitățile trebuie să realizeze o cifră de școlarizare astfel încât activitatea să fie sustenabilă.

Cei care elaborează metodologia de finanțare a învățământului superior de stat din țara noastră pot utiliza finanțarea de bază ca și o pârghie pentru influențarea domeniilor prioritare în universități. Astfel, poate fi majorat coeficientul de cost din domeniul IT sau din domeniul ingineriei electrice în cazul în care se dorește realizarea unei creșteri economice la nivel național bazate pe industria IT. Acest este un mare avantaj deoarece oferă o flexibilitate în vederea ramurilor științelor sprijinite.

Locurile bugetate pentru studenții de la ciclul de master sunt mai bine recompensate decât locurile bugetate pentru studenții de la ciclul de licență. Locurile bugetate pentru studiile efectuate în limbile minorităților naționale sau în limbi de circulație internațională au coeficienți de cost între 1,5 și 2,5 pentru studiile la ciclul de licență și de 2,5 pentru studiile la ciclul de master.

Totodată, trebuie menționat că numărul de locuri existente la fiecare program de studii, ciclu de studii sau domeniu fundamental influențează și indicatorii de calitate, existând o relație de interdependență între finanțarea de bază și finanțarea suplimentară. Un astfel de exemplu este reprezentat de raportul dintre numărul de studenți și numărul de cadre didactice sau raportul dintre numărul de studenți de la master și numărul de studenți de la ciclul de licență.

Universitățile trebuie să aibă un număr cât mai mare de studenți în domeniile fundamentale și ramurile științei care au alocat un coeficient de cost mai mare dar trebuie să fie și în concordanță cu cerințele pieței muncii din regiune.

III.2. Finanțarea suplimentară

In acest subcapitol sunt prezentați indicatorii calitativi calculați pentru universitatea analizatăîn studiul de caz. Sunt calculați indicatorii calitativi având în vedere numărul studenților la diferite cicluri de studii și ramuri ale știintei pentru universitatea analizată la subcapitolul 3.1 Finanțarea de baza.

Tabel nr. 3.7 – Indicatorii calitativi

Sursa: prelucrare proprie a autoarei

Calculul indicatorilor calitativi pentru universitatea analizată

1. Indicatori calitativi pentru categoria C1. Predare și învățare

C1.1 Raportul existent între numărul studenților și cel al cadrelor didactice

C1.2 Raportul existent între numărul de studenți înmatriculați la master și cei înmatriculați la licență

C1.3 Raportul existent între numărul de cadre didactice având vârsta pană la 35 ani și totalul cadrelor didactice

C1.4 Ponderea celor care studiază în programe de studii care sunt realizate în limbi de circulație internațională

1

2. Indicatori calitativi pentru categoria C3. Orientarea internațională

C3.1 Ponderea participanților la programe de mobilitate studențeascărealizate prin intermediul programelor ERASMUS și ERASMUS MUNDUS

C3.2 Ponderea studenților înmatriculati în programele de studii realizate în limbi de circulație internațională

3. Indicatori calitativi pentru categoria C4. Orientarea regională precum și echitate socială socială

C4.1 Capacitatea de integrarea persoanelor provenite din mediile dezavantajate socio-economic în cadrul programelor educaționale

C4.2 Contribuția universității la fondul total de burse

C4.3 Activitatea practică pentru ciclul de studii de licență

C4.4 Locurile din cămine studențești

Avantajele utilizării finanțării bazate pe indicatorii de calitate

Utilizarea unor indicatori de calitate pentru calcularea finanțării suplimentare, care constituie aproximativ 26,50% din totalul finanțării instituționale în anul 2015, are avantajul de a stimula instituțiile de învățământ superior să pună accentul și pe criterii precum predare, învățare, cercetare științifică, creație artistică, orientare internațională și regională sau echitate socială.

Dacă ar fi utilizată doar finanțarea de bază ar exista riscul ca universitățile să dorească să aibă cifre de școlarizare cât mai mari și în special în domenii de studii cu o alocare bugetară cât mai mare.

Acești indicatori de calitate vizează existența unui raport echilibrat între numărul studenților și numărul cadrelor didacte, între numărul de studenți de la master și numărtul de studenți de la licență, între cadrele didactice care au dreptul de conducere de doctorat și total cadre didactice sau între cadre didactice sub 35 de ani și totalul cadrelor didactice. Indicatorii din prima clasa de calitate au rolul de a asigura un număr de cadre didactice adecvat având în vedere numărul de studenți dar urmărește și stimularea cadrelor didactice sub 35 de ani și a conducătorilor de doctorat.

Cea de-a doua categorie de indicatori de calitate este esențială pentru orice universitate și vizează latura de cercetare științifică și creație artistică. Acestă categorie de indicatori presupune stimularea alocării resurselor financiare în domeniul cercetării și al creației artistice dar este vizată și obținerea de performanță și calitate în procesul de cercetare – dezvoltare – inovare sau creație artistică.

Orientarea internațională vizează sprijinirea laturii de schimb de experiențe atât la nivelul studenților cât și la nivelul cadrelor didactice precum și a existenței unor programe de studii în limbi de circulație internațională. Prin programele de studii în limbi de circulație internațională sunt sprijiniți studenți străini să studieze în România. Este important să studieze și apoi să se stabilească și să profeseze în România studenți care pot aduce un plus, un capital uman care constituie un avantaj competitiv pentru un stat.

Echitatea socială vizează crearea locurilor în câmine studențești, acordarea de burse pentru studiu, sprijinirea activității practice sau integrarea studenților proveniți din medii defavorizate. Indicatorii de calitate din această categorie au rolul de sprijini anumite categorii de studenți, vizează latura socială, de integrare a studenților fie că sunt din medii defavorizare, fie că au venituri reduse sau sunt din mediul rural.

Așadar, aceste categorii de indicatori au rolul de a acorda finanțare suplimentară unor indicatori calitativi și nu cantitativi așa cum este cazul finanțării de bază. Totodată, este sprijinită calitatea în actul didactic, cercetarea ca element fundamental de progres și dezvoltare economică, internaționalismul ca parte a globalizării precum și latura socială, aceasta fiind esențială pentru orice stat.

Concluzii si propuneri

Experiența la nivel internațional și practica universităților din România recomandă o nouă orientare cu privire la strategia finanțării învățământului superior din țara noastră.

În finanțarea unei instituții de învățământ superior trebuie ținutcont de specificul activității acesteia, respectiv de măsura în care desfășoară activități didactice și activități de cercetare.

Este un aspect pozitiv faptul că finanțarea la nivel universitar este defalcată pe cicluri de studii și pe ramuri de știință. Astfel, sunt universități care desfașoară activități didactice doar pentru ciclul de licență, unele doar pentru licențăși masterat iar cele mai importante desfașoară activități didactice pentru toate cele trei cicluri, inclusiv școală doctorală.

Din punct de vedere financiar este indicat ca universitățile să realizeze o dispunere a numărului de locuri pentru ramurile de științe care au un coeficient de cost mai mare și formele de învățămant care au un coeficient de echivalare superior.

Metodologia utilizată în prezent pentru finanțarea de bază are avantajul de a finanța în mod diferențiat studenții în funcție de: domeniul fundamental, ramura de știință, ciclul de studii sau limba în care sunt efectuate studiile.

Finanțarea de bază reprezintă 72,5% din finanțarea instituțională, reprezentând cea mai mare parte din cadrul veniturilor unei instituții publice de învățămând superior din România. Așadar, universitățile trebuie să realizeze o cifră de școlarizare astfel încât activitatea să fie sustenabilă.

Finațarea suplimentară are rolul de a acorda finanțare suplimentară unor indicatori calitativi și nu cantitativi așa cum este cazul finanțării de bază. Totodată, este sprijinită calitatea în actul didactic, cercetarea ca element fundamental de progres și dezvoltare economică, internaționalismul ca parte a globalizării precum și latura socială, aceasta fiind esențială pentru orice stat.

Totodată, este esențială corelarea cifrei de școlarizare cu nevoileexistente la nivel național dar și la nivel regional sau local. Astfel, trebuie să existe la nivel național și la nivelul fiecărui județo alocare pe domenii (medicină, inginerie, economie și altele). Acest număr trebuie corelat atât cu sectorul public cât și cu sectorul privat, cu specializarea economică a fiecărui județ, cu domeniile pe care se dorește a se realiza specializarea (industrii de vârf, IT, turism).

Finanțarea locurilor bugetate trebuie să se realizeze în concordanță cu nevoile atât din mediul public (educație, sănătate, administrație localăși centrală) cât și din mediul privat (industrie, turism, servicii).

O altă idee pentru eficientizarea finanțării universitare este responsabilizarea fiecărui student pentru pregătirea sa. Astfel, un student dacă nu finalizează studiile să fie obligat să restituie universității finanțarea consumată cu studiile sale (taxele de școlarizare pe care nu le-a platit fiind pe un loc bugetat). După achitarea acestor taxe studentul se va putea înscrie din nou la studii și va putea ocupa un loc bugetat.

Statul ar trebui sa finanțeze într-o mai mare măsurăînvățământul superior deoarece acesta este esența dezvoltării unei societăți iar România are nevoie de oameni bine pregatiți în toate domeniile.

În ceea ce privește numărul locurilor bugetate, ar trebui să existe un consiliu format din principalii angajatori la nivel de județ sau regiune care să aibă o putere în a decide modul de alocare a locurilor bugetate și a locurilor cu taxă.

O altă soluție ar putea fi reprezentată de asigurarea unor locuri bugetate de angajatori care să incheie un contract de muncă care să cuprindăși asigurarea pregătirii angajatului în domeniul de interes al firmei angajatoare.Totodată, coeficienții de cost si coeficienții de echivalare trebuie revizuiți periodic pentru a putea fi utilizați ca o pârghie pentru influențarea modului de finanțare.

Din punctul meu de vedere specializările disponibile îin cadrul unei universități trebuie sa fie în concordanță cu capacitatea de susținere la un înalt nivrl calitativ a activității didactice.

Așadar, finanțarea învățământului superior este esențială și trebuie să fie o prioritate la nivel national pentru ca România să se dezvolte armonios din punct de vedere economic și social.

Bibliografie

Beerkens, Kaiser și Boezeeroy, Actualizarea problemelor învățământului superior în 2004 în 10 țări din Vest, Centrul pentru studierea policilor din învățământul superior, 2005

Boloș Marcel, Buget și trezorerie publică, Editura Universității Oradea, 2007

Boloș Marcel, Bugetul si contabilitatea comunitatilor locale, Editura Economica, București, 2006

Jandhyala, Tilak, Tendințe globale în finanțarea învățământului superior, Asociația Internațională a Universităților Horizons, World Higher Education News, Vol. 11, nr. 1, 2005

Kaiser, Raport de țară: Învățământul superior din Franța,Centrul pentru studierea policilor din învățământul superior, 2001

Kaiser, Beverwijk și Cremonini, Actualizarea problemelor învățământului superior în anul 2005

Maassen, Modele de finanțare a învățământului superior,Centrul pentru studierea policilor din învățământul superior, 2003

Miroiu, Dincă, Asupra unor probleme privind finanțarea globală a universităților, Editura Fundația Coloana Infinitului, 2000

Moșteanu, Vuta, Câmpeanu, Attila, Vasilescu, Savelciuc – Buget și trezorerie publică, Editura Universitară, București, 2004,

Paysant, Finances publiques, 2em edition, Masson, Paris, 1988

Ion Stancu, Comăniciu Carmen, Cocriș Vasile, Dobre Elena “Managementul resurselor financiare în învățământul superior”, Bucuresti, 2011

Theisens, Raport de țară: Învățământul superior din Marea Britanie, CHEPS, 2003

Vacarel Iulian (coordonator) – FinanțePublice, Ed. Didacticășipedagogică, București, 2001

Vossenstein, Raport de țară: Învățământul superior din Danemarca, Centrul pentru studierea policilor din învățământul superior, 2003

Vlăsceanu, Zamfir, Mihăilescu, Direcții ale reformei sistemului de învățământ superior din România, Editura Paideia, București, pg. 2-35.

Metodologie pentru alocarea fondurilor bugetare în vederea realizării finanțării de bază și a finanțării suplimentară, a instituțiilor din domeniul public de învățământ superior România, pentru anul 2015 – C.N.F.P.I.S.

Unitatea executivă pentru finanțarea învățământului superior, a cercetării dezvoltării și inovării (UEFISCDI) – http://uefiscdi.gov.ro/public/cat/569/finantarea-invatamantului-superior.html- site accesat in data de 20.04.2015

OG 27/2014 privind finanțarea instituțiilor de invațământ superior militar, de informații, de ordine publicăși de securitate națională

Consiliul Național de Finanțare a Învățămîntului Superior – http://www.cnfis.ro/ – site accesat in data de 20.04.2015