Factori de Influenta Asupra Economiei Si Sectorului Imm din Romania

CAPITOLUL I – factori de influență asupra economiei și sectorului imm din românia

1.1 Dezvoltarea economică- condiție esențială de existență pe piață

Dezvoltarea economică a suferit transformări majore între anii ’50 și anii ’90, atât în ceea ce privește definirea și obiectivele dezvoltării economice, cât și teoriile de dezvoltare și modelele de verificare a acestora. Astfel, dacă în anii ’70 guvernul juca un rol central, acumularea de capital reprezenta motorul dezvoltării economice, comerțului nu i se acorda un rol foarte mare, erau evitate investițiile străine directe, dar se acceptau împrumuturile guvernamentale.

În anii ’90 guvernul era văzut ca principal obstacol în calea dezvoltării, investiția în sectorul privat era considerată cheia dezvoltării, comerțul internațional oferea numeroase avantaje dar se evitau împrumuturile guvernamentale și se încurajau investițiile directe. Iar această mare perspectivă se menține și în ziua de azi, ultimul deceniu neaducând idei noi în ceea ce privește dezvoltarea economică și modalitățile de generare a acesteia, ci mai degrabă pune sub semnul întrebării toate politicile în domeniul adoptate până în prezent și rețetele generale de obținere a dezvoltării.

Cu cât revenim mai mult asupra trecutului și analizăm toate încercările economiștilor de a stimula dezvoltarea economică și de a o încadra într-un format, cu atât ne dăm seama că nu există o abordare a succesului universal valabilă, contextul local ocupând un rol esențial în elaborarea și aplicarea unor politici publice. Idee aplicată și în crearea de modele de dezvoltare economică, considerându-se în ultimii ani că analiza la nivel local sub formă contextuală poate fi mult mai relevantă decât una a datelor cumulate.

Numeroasele limite printre care se numără și capacitatea de generalizare redusă, în acest fel economia lasă o imensă poartă deschisă noilor teorii și modele inovatoare privind stimularea dezvoltării economice. Dezvoltarea economic locală așa cum apare acesta în literatura de specialitate și în publicațiile marilor organizații internaționale, precum și factorilor determinanți și indicatorilor acesteia a descoperit un termen incorect utilizat, referindu-se la activitățile sau politicile de creștere sau dezvoltare economică aplicate la nivel local.

De la inițierea acestora în mod exclusiv de către stat s-a ajuns ulterior la luarea deciziilor în mod participativ, de la politici orientate către firmele locale și IMM-uri s-a ajuns ulterior la strategii politice de armonizare a mediului local și ulterior la instrumente privind ajutoare acordate IMM-urilor, având drept contribuție construcția parcurilor industriale, utilizarea în mod eficient a resurselor umane, abordând într-un mod complex și profund proiectele de dezvoltare.

Politicile de dezvoltare economică prezente, se referă la susținerea societăților comerciale (privind crearea și modernizarea infrastructurii economice – transport, utilități, spații destinate activităților economice, parcuri industriale și incubatoare de afaceri-, oferirea de informații, surse de finanțare, facilități fiscale pentru firmele care investesc considerabil, promovarea produselor), sprijinirea calificării și recalificării a factorului uman și a corelării ofertei cu cererea de locuri de muncă cu scopul de a atrage investiții străine prin asigurarea infrastructurii de afaceri, promovarea localității și a spațiilor disponibile pentru investiții și facilități fiscale. Fundamentarea, spravegherea și evaluarea politicilor de dezvoltare economică a fost abordată din perspectiva monitorizării și evaluării proiectelor de investiții, mai multe voci spunând că politicile de dezvoltare au obiective mult prea generale, care, din prisma bugetului local, sunt îndeplinite prin proiecte de investiții, programe de finanțare sau acordarea de facilități fiscale.

Valoarea facilităților acordate depinde direct proporțional de numărul de autorități publice locale aflate în competiție pentru atragerea investitorilor. În ceea ce privește numărul de jucători, cu cât acesta este mai redus, cu atât rata facilităților acordate poate fi mai redusă, și invers, cu cât numărul acestora este mai ridicat, rata facilităților acordate în condiții de echilibru Nash-Bayes este cuprinsă într-un interval mai îngust și cu valori mai ridicate. Am dedus de asemenea că încercarea autorităților publice locale de a atrage investitori utilizând facilitățile acordate impozitului pe profit este îngrădită de reglementările autorităților publice central având un grad mai mare de autonomie locală benefic în acest sens. Așadar, dezvoltarea economică locală are ca actori principali în România autoritățile publice.

1.2 Rolul IMM-urilor în economie

Figura nr. 1 Rolul IMM-urilor în economie, sursa: prelucrare proprie

La nivelul Uniunii Europene IMM-urile ocupă un procent de 99% din totalul societăților, implicând două treimi din forța de muncă din sectorul privat și contribuind la formarea PIB cu 58%, în timp ce în România contribuția acestui sector la PIB este cu mult sub media spațiului european. În ultimii zece ani, în UE, 85% din totalul creșterii locurilor de muncă au fost generate de IMM-uri. În țara noastră, în schimb, 70% dintre locurile de muncă desființate pe timp de criză au provenit tocmai din acest sector, adică exact acela care ar trebui să fie susținerea economiei și cea mai importantă sursă generatoare de lichidități pentru dezvoltarea sistemului.

“Crearea și dezvoltarea IMM-rilor reprezintǎ o cale de acțiune mai puțin complicată și cu impact mai mare asupra proceselor de reformǎ. În România cu totă ascendența înregistrată în crearea IMM-urilor, dezvoltarea sectorului se plasează cu mult sub cea similarǎ din țǎrile cu economie de piațǎ. Deși dinamica numǎrului de IMM-uri din România se apropie de cea la nivel european, ponderea populației ocupate în acest sector(≈ 35%) se aflǎ mult sub cea a populației ocupate la nivel european(≈71,8%)” .

Stadiul incipient al politicii de sprijinire a sectorului IMM din România pe fondul creșterii instabilitǎții, cum ar fi: instabilitatea legislativă; fiscalitatea excesivǎ, nivelul ridicat al ratei dobânzii la credite, insuficiența/costul ridicat al resurselor de capital, amploarea fenomenului birocratic, lipsa pregǎrii manageriale a întreprinzǎtorilor.

1.2.1 Instabilitatea legislației românești privind societățile comerciale

Pozițiile deținute de societăți sunt de neînlocuit în economie și nu pot fi opuse din principiu unele- altora, implicǎ politici adecvate și programe de sprijinire a lor, mai ales în primii ani de funcționare. În ultima jumătate de an, guvernul a emis în jur de 40 de ordonanțe și ordonanțe de urgență, în timp ce reprezentanții politici au votat 137 de legi (cifra reflectând mai mult de 60% din numarul de legi votate de legislativul trecut în tot anul 2012). Iar multe dintre acestea nu fac, altceva decât să modifice, să reformuleze sau sa abroge acte legislative mai vechi.

“Cu siguranță afectarea cea mai mare este pusă de lipsa unui mediu predictibil și stabil, schimbarea actelor normative, inclusiv modificarea Codului fiscal. Nimeni nu pare sa se mai gândească la găina cu ouale de aur, ci doar îi fura ouale, iar în curând nu o sa mai aiba ce sa fure“, spunea președintele Carpatcement, Mihai Rohan, în cadrul unei conferințe organizate de BNR.

Regulile sunt modificate des (uneori și de câteva ori pe an) influențând diferit, de la domeniu la domeniu. „În cinci ani au existat 11 schimbari privind taxa auto. Orice activitate economică nu se poate desfășura fără activitatea de transport. Eforturile administrative generate, dar și dificultăți atât la achiziția cât și la revânzarea autovehiculelor pentru care nu s-a platit taxa, în conformitate cu prevederile legale din perioada respectivă.

“Mai mult, prevederile reglementate de Codului fiscal limitează deductibilitatea costurilor cu amortizarea autovehiculelor la 1.500 de lei pe lună. „În prima fază sunt afectate direct firmele de leasing operațional, care vor avea cheltuieli nedeductibile și, prin aceasta, resurse mai mici de reinvestit. În faza a doua, se lovește în firmele utilizatoare ale contractelor de leasing, prin creșterea cheltuielilor acestora“, a mai explicat Apahidean” .

Oamenii de afaceri din sectorul energiei verzi s-au plâns, potrivit unui studiu realizat de Fundația Terra Mileniul III, de cadrul legislativ prevăzut de domeniu, considerat de aceștia deficitar. Cel mai bun exemplu este Legea nr. 220/2008, care a fost practic nefuncțională timp de trei ani, timp în care a suferit nenumarate modificari, amplificând sentimentul de nesiguranță al antreprenorilor .

Contextul tulburător nu poate revitaliza și eficientiza politici și sisteme, precum cele educaționale, cele de sănătate sau demografice, pentru ca România să se poată dezvolta, cu adevărat, ca societate? Cum am putea avea o infrastructură demnă de secolul în care trăim și de concurența în care ne aflăm?

La toate aceste, întrebări s-ar putea răspunde simplu: prin reforme și investiții! De unde însă bani pentru reforme și investiții? Răspunsul este cât se poate de logic.

“ Cât pierde România în fiecare secundă? 2.250 de lei. Da, ați citit bine: 2.250 de lei, secundă de secundă. Dar pe minut? 130.000 de lei. Și putem continuăm multiplicarea, până ajungem la cele aproximativ 16 miliarde de euro pierdute anual. Asta reprezintă 70% din evaziunea fiscală recunoscută și calculată, folosind datele oficiale ale diverselor entități (ministere, servicii de informații, Consiliul Fiscal, Curtea de Conturi, companii si organisme de profil – naționale și internaționale). Restul de 30% reprezintă evaziune aflată sub incidența criminalității economice profunde și organizate. În total, sunt aproximativ 23 de miliarde de euro care se pierd în fiecare an din cauza unui sistem de colectare ineficient și din cauza lipsei unei politici unitare și solide de prevenție, descurajare și combatere a flagelului” .

1.2.2 IMM-urile o voce tot mai puternică în spațiul public

„ Imm-urile reprezintă, fără îndoială, motorul economiei, nu întâmplăror structura economiei și a firmelor românești este cea de astăzi în perioada 2014-2015 s-a ajuns la 584.862 microîntreprinderi, 47.476 întreprinderi mici și 8.888 de întreprinderi mijlocii. De asemenea avem în România 1.804 firme mari și foarte mari. În total, vorbim de 643.030 firme care au depus bilanțuri la organele fiscale în ultimul exercițiu financiar. Din aceste cifre se vede importanța IMM-urilor în economia națională. Putem vedea că de fapt, 99,7% din firmele din țara noastră sunt IMM-uri. Tot ceea ce se dorește este să creăm oportunități astfel încât să se poată dezvolta pe o direcție de sine stătătoare. Paradoxal membrii camerei de comerț sunt, în general societăți mari, foarte mari și mijlocii, ceea ce fac în schimb membrii camerei de comerț este să ofere servicii către cealaltă grupare a întreprinderilor mici și mijlocii” .

“Sprijinirea sectorului IMM reprezintă pentru guvern o adevărată prioritate, pentru că acestea sunt punctele de susținere a oricărei economii europene. Îmbunătățirea acesului la finanțare, consolidarea procedurilor, diversificarea instrumentelor financiare și relaxarea fiscală prin reducerea birocrației și relaxarea cadrului fiscal în timp ce cadrul legislativ ar trebui să devină mai stabil și predictibil” . Apropierea de piațǎ a IMM-urilor și integrarea acestora în cadrul stucturilor economice au condus la concluzia cǎ acest sector reprezintǎ un factor complementar necesar și nu o alternativǎ pentru economiile de scarǎ ale firmelor mari.

Importanța existenței unui numǎr semnificativ de IMM-uri dinamice și profitabile, este unanim recunoscutǎ de specialiști în teoria economicǎ. Experiența pe plan mondial demonstreazǎ rolul însemnat pe care îl au IMM-urile în promovarea dezvoltǎrii economice și sociale.

1.3 Evaziunea fiscală- element de influență asupra dezvoltării economice

“Evaziunea fiscală reprezintă modalitatea prin care subiecții economici răspund presiunii fiscale.” Aceasta este o frână serioasă pentru dezvoltarea României, creând un cerc vicios care face adevăratele măsuri de relaxare și stimulare fiscală să rămână simple intenții pe o coală de hârtie. Suma pierdută este uriașă – reprezintă cam jumătate din bugetul de stat al României. Ce am putea face cu acești bani? Exemplele pot fi nenumărate: 5 kilometri de autostradă pe zi, adică 150 de kilometri de autostradă pe lună, sau construcția unui spital universitar la fiecare două zile.

De asemenea, conform unor autori evaziunea fiscală se definește în modul următor : „Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca și cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune”.

Mecanisme și tehnici de fraudare fiscală În România, „zona” evaziunii fiscale este în continuă transformare. Schimbările intervenite în domeniul vamal și fiscal (accize și TVA) s-au reliefat în zona infracționalității economice prin accentuarea atractivității unor metode evazioniste care implică:

contrabanda cu produse din tutun

substituirea/falsificarea carburanților sau a băuturilor alcoolice,

utilizarea de timbre de marcaj sau documente fiscale false

colectarea/comercializarea frauduloasă a deșeurilor reciclabile sau a produselor agricole de cultură.

În ultima perioadă de timp a crescut complexitatea lanțurilor tranzacționale utilizate, acestea având deseori un caracter transfrontalier și au continuat să fie utilizate firmele fantomă sau off-shore.

Multiplele transformări (structurale, legislative, calitative, cantitative etc.) care au survenit în mediul economic au condus atât la consolidarea vechilor „tendințe” în domeniul evaziunii și fraudei fiscale, cât și la manifestarea unor noi metode și direcții în acest sens. La nivelul perioadei 2010-prezent, principalele forme de manifestarea fraudei în domeniul fiscal vizează – sustragerea de la plata TVA aferenta tranzacțiilor intracomunitare, după caz, amplificarea de activități ilicite prin procedeele denumite generic „fraudă tip carusel”- sustragerea de la plata accizelor prin comercializarea unor carburanților obținuți din amestecuri de fracții petroliere, schimbarea destinației unor produse energetice etc.

Din totdeauna, multiplele obligații pe care legile fiscale le impun, și mai ales povara acestor obligații au stimulat ingeniozitatea contribuabililor, determinându-i pe aceștia să caute cele mai diverse procedee de eludare a legii. Chiar dacă fiecare contribuabil este considerat a fi consimțit la suportarea unei obligații fiscale, în unele cazuri se înregistrează revolte împotriva nivelului fiscalității, determinând contribuabilii să caute cele mai diverse metode de a eluda legea, deoarece fiscalitatea îi atinge într-unul din cele mai sensibile interese, și anume interesul bănesc.

1.3.1 Domenii de activitate cu grad ridicat de ilegalitate identificate de structurile ANAF

O pondere importantă în cadrul infracțiunilor identificate de structurile din cadrul ANAF revin operațiunilor de transferuri de fonduri, achiziții sau transferuri formale și alte operațiuni circumscrise fenomenului de spălare a banilor;

– munca la negru, în special în construcții și agricultură;

Valoarea muncii la negru în România se situează între 16 si 21% din PIB, iar România este statul UE cu cea mai mare proporție de cetățeni (23%) ale căror venituri și bonusuri nu sunt în totalitate declarate autorităților.

– jocuri de noroc, înregistrând o dezvoltare necontrolată, plătitoare a unor taxe modice, neactualizate din anul 1999, și care au un potențial de evaziune semnificativ;

– construcțiile de imobile efectuate în numele unor persoane fizice urmate de comercializarea acestora fără plata integral a taxelor, în special TVA;

– vânzările auto second-hand efectuate de persoane fizice, fără plata unor taxe aferente veniturilor realizate de către comercianți. O metodă de eludare a legislației fiscale practicată cel mai des este așa-numitul „sindrom ”, potrivit căruia o societate comercială renaște după ce este falimentată printr-o altă societate, nou înființată.

Vorbim despre practica societăților comerciale care, după o perioadă de timp în care au acumulat datorii către stat de natura impozitelor directe și/sau indirecte, dispar, după care sunt regăsite în același loc sau altul, sub o altă denumire, dar având aceiași acționari și același obiect de activitate. Se procedează la un transfer al activității (imobilizările corporale și necorporale) către noua societate.

Prima societate intervine declarând procedura falimentului, datoriile sunt irecuperabile pentru buget, în timp ce a doua societate va solicita rambursarea de la buget a TVA (deoarece înregistrează o creștere a TVA deductibilă ca urmare a „artificiului”) și încasează TVA solicitată. Având în vedere multitudinea faptelor de natura evaziunii fiscale, din analiza cazurilor practice instrumentate de organele cu atribuții de control am identificat principalele domeniile, mecanisme și tehnici utilizate de persoane sau grupuri de persoane pentru săvârșirea acestei infracțiuni:

1. domeniul achizițiilor intracomunitare -operațiunile cu caracter ilicit derulate în acest domeniu, vizează în mod direct fraudarea TVA aferentă tranzacțiilor intracomunitare, dar implicit afectează și concurența loaială din piață, procentele de impozitare sustrase permițând practicarea unor prețuri inferioare celor practicate de comercianții de bună credință.

Aceste oportunități sunt exploatate ilicit de către mulți dintre operatorii economici care efectuează achiziții intracomunitare de mărfuri, în special produse agroalimentare. Astfel, firmele implicate direct în tranzacțiile intracomunitare sunt schimbate periodic, fiind cesionate sau abandonate având asupra lor integral obligațiile fiscale aferente tranzacțiilor. Un mod de lucru similar a fost sesizat și în domeniul achizițiilor de materiale de construcții, destinate unor construcții individuale, care nu presupun existența certificatelor de calitate pentru materialele puse în operă și, cu unele particularități agravante, în cazul unor achiziții de uleiuri minerale.

Din cele prezentate mai sus se poate desprinde ideea că „indiferent dacă contribuabilul folosește calea neînregistrării corecte (nedeclarării la organul fiscal) a tuturor veniturilor realizate din activitatea de bază sau din alte surse, ori pe aceea a încasării nejustificate a costurilor de producție, a cheltuielilor de circulație, sau a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmărit este unul singur, și anume, diminuarea profitului impozabil și pe această bază reducerea la minimum a impozitului datorat. (figura 1.1)

Figura 1.1 Fraudarea prin marja profitului sursa- prelucrare proprie

1.3.2 Metode de săvârșire a fraudelor

– utilizarea firmelor „fantomă”, direct pentru realizarea achiziției sau ca intermediar, firme asupra cărora sunt concentrate importante debite la buget, ce rămân astfel neachitate, (figura 1.2);

– situații frecvente în care același grup de persoane controlează, direct sau prin interpuși, întregi rețele de astfel de societăți, procedând la înființarea/operarea unora noi o data cu „sacrificarea” (prin abandon sau cesionare către persoane neidentificabile) celor care au acumulat datorii neachitate către buget;

– înscrierea pe documentele care însoțesc achizițiile a unor beneficiari fictivi (neînregistrați, care nu recunosc tranzacțiile, au alt domeniu de activitate), context în care evazioniștii mizează pe împiedicarea verificării realității destinatarului;

– exploatarea lipsei unei standardizări, la nivel european, a documentelor care însoțesc mărfurile pe timpul transporturilor, prin completarea în mod voit a acestora cu omisiuni sau greșeli, având rolul de a împiedica identificarea beneficiarilor.

Totodată, s-a constatat că unele firme având sediul social declarat în București sau împrejurimi, desfășurau în fapt activitate în diverse zone din , mărfurile deplasându-se direct în respectivele orașe, unde urmau să fie distribuite direct comercianților cu amănuntul, eventual eliberându-se, formal, acte în numele altor societăți comerciale. De asemenea, au fost constatate situații în care reprezentanții unor firme din Bulgaria și Ungaria, distribuiau direct în piață mărfurile folosind codurile de plătitor TVA ale unor firme românești, fără știința acestora din urmă.

Distribuitorii consacrați de legume fructe sau fabricile mari de panificație apelează la cumpărarea de mărfuri de proveniență comunitară prin intermediari, firme fără nume, necunoscute pe piață, având de regulă asociați cetățeni străini, recent veniți în România. Multe dintre firmele implicate au desfășurat activități în intervalul dintre două termene de depunerea a declarațiilor fiscale, prezentând evidențe primare ce reflectau în mod formal înregistrarea operațiunilor în cauză. Cei implicați în administrarea acestor achiziții adoptă tot mai frecvent o atitudine ieșită din comun față de organele de control încercând să blocheze accesul al informații care ulterior ar putea conduce la reconstituirea activității ilicite desfășurate.

2. domeniul producției și comercializării petrolului, carburanților și a altor componente petroliere (uleiuri minerale). Acest domeniu s-a manifestat în special prin deturnarea de la destinația declarată a uleiurilor minerale achiziționate și comercializarea acestora sub forma carburanților, fără plata obligațiilor fiscale ce însoțesc acest tip de mărfuri (accize).

-întocmirea unor rapoarte de producție cu date falsificate, destinate a susține sau masca operațiunile frauduloase;

-livrări efectuate în altă formă sau ambalaj decât cel pentru care s-a acordat licența;

-comercializarea ilicită a amestecurilor sub formă de carburanți, prin stații proprii de vânzare cu amănuntul.

Astfel se crează unui circuit comercial fictiv, evitându-se accizele la intrare și se încasează prețuri foarte mari pentru produse rafinate având alți parametri calitativi diferiți decât cei normali.

3. domeniul producției și comercializării alcoolului și băuturilor alcoolice. Controalele în domeniu au identificat producători neautorizați de băuturi alcoolice, o tehnică folosită este și cea a producerii alcoolului și a băuturilor alcoolice, în spații care dau aparența de autorizare, din materii prime neevidențiate în documentele contabile, urmată de aparența produselor finite și comercializarea acestora împreună cu loturi legal procesate și marcate fiscal. Au fost identificate mini tipografii destinate producerii de banderole de marcare false, care urmau să fie folosite atât pentru distribuirea propriilor produse, cât și a comercializării ilicite a acestora.

4. domeniul producerii și comercializării de țigarete și produse din tutun prin comercializarea clandestină a țigaretelor introduse ilegal în . Totodată, identificarea unor fabrici clandestine care prelucrează tutun brut achiziționat de la producători particulari, a căror producție figurează ca fiind exportată.

5. domeniul valorificării deșeurilor reciclabile, datorită faptului că în mod direct reciclarea deșeurilor determină diminuarea costurilor în sectorul metalurgic, achiziția acestora este de interes deosebit, atât pe piața internă, cât și pentru export. S-a constatat existența unor colaborări care procedează la comercializarea ilicită a deșeurilor recuperabile prezentând centrelor care colectează, ca documente justificative, facturi de achiziție de la societăți de tip fantomă sau borderouri de la persoane fizice, fiind completate în mod fictiv.

6.domeniul exploatării, prelucrării, gestionării și comercializării masei lemnoase. Verificările au scos în evidență procedee de comercializare pe piața neagră a unor cantități de material lemnos prin următoarele procedee: lipsa marcajelor, achiziționarea de lemn fără documente de proveniență, prelucrarea cu participarea deținătorilor de gatere a materialelor lemnoase recoltate de deținătorii de fond forestier fără înregistrarea în gestiune.

7. domeniul comerțului cu cereale, morărit și panificație- neregulile practicate de unele grupuri de persoane sau firme, organizate și constituite după îndrumarea rețelelor de contrabandă care acționează, referitoare la: neîntocmirea sau întocmirea incompletă a documentelor care atestă și însoțesc cantitățile recoltate, neutilizarea documentelor aprobate prin actele normative și nerespectarea modului de completare a acestora pe timpul transportului, depozitării, prelucrării și comercializării.

8. domeniul jocurilor de noroc și cazinourilor, reprezentând în unele cazuri, un paravan pentru operațiuni de spălare a banilor sau pentru schimburi ilicite de valută. Date fiind sumele mari rulate în intervale scurte de timp, acest lucru îngreunând surprinderea momentului operațiunii.

9. importulul de mărfuri prin însușirea integrală a diferenței dintre prețurile modice înscrise în facturile de import și prețurile practicate pe piața românească. Au fost identificate societăți comerciale în numele cărora au fost derulate, într-un interval scurt de timp un număr impresionant de operațiuni de import având ca obiect cantități semnificative de mărfuri nealimentare, dintr-o gamă variată: produse de uz gospodăresc, electrocasnice, electronice, textile, îmbrăcăminte, încălțăminte, papetărie, jucării, cosmetice etc.

Figura 1.2 Fraudarea prin societăți de tip fantomă – sursa: prelucrare proprie pe baza datelor publicate de ANAF

Concluzionând, procedeele utilizate de contribuabili pentru a se sustrage sau a denatura realitatea constând în plata obligațiilor fiscale sunt diverse, însă în permanentă adaptare la evoluția legislației fiscale și contabile. Nimeni și nimic nu poate prevedea diversitatea situațiilor practice, concrete, și nici ingeniozitatea fraudatorilor.

1.4.Modificările legislative – cadru prielnic sau bariere în

activitatea economică?

Controlul fiscal conform unei definiții date controlului fiscal, acesta este privit ca principala armă a statului în domeniul fiscal, deoarece reprezintă ansamblul activităților care au ca scop „verificarea bazelor de impunere, a legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării legislației fiscale și contabile, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată, precum și a accesoriilor aferente acestora ”.

Creșterea alarmantă a cazurilor de încălcare a normelor financiar fiscale prin sustragerea unui număr mare de contribuabili de la plata impozitelor și taxelor datorate bugetului, fie ascunzând valoarea reală a veniturilor, fie neprezentând declarațiile de impunere sau alte documente stabilite de lege, a făcut necesară luarea unor măsuri ferme de stopare a fenomenului de evaziune fiscală în țara noastră.

Sancționarea unora din faptele de nerespectare a disciplinei se realiza până la apariția legii pentru combaterea evaziunii fiscale, numai prin aplicarea de amenzi contravenționale, deoarece singura reglementare în materie o reprezenta Ordonanța Guvernului nr.17/20 august 1993 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la reglementările financiar-gestionare și fiscale, situație ce nu era în măsură să asigure o reacție corespunzătoare gravității încălcărilor de lege în acest domeniu. Toate acestea au făcut necesară elaborarea unei legi pentru combaterea evaziunii fiscale.

Nu putem omite cele peste 200 de modificări fiscale operate în ultimii 10 ani – cifră care reprezintă un record absolut la nivel european – nefăcând altceva decât să tulbure mediul de afaceri, fără să se consemneze ulterior o creștere observabilă a nivelului sau a structurii veniturilor bugetare.

Degeaba însă, pentru că problema încasărilor la buget nu a fost rezolvată. Prin urmare, avem acum este nevoie de crearea bazelor unui nou dialog credibil și real, transpartinic și transinstituțional între mediul de afaceri și mediul politic, capabile să schimbe radical situația. Nu trebuie neglijat importanța și forța instrumentelor fiscale. Îmbunătățirea condițiilor pentru ca antreprenorii să își crească afacerile este o condiție proioritară.

Întreprinderile mici și mijlocii au o contribuție substanțială la realizarea produsului intern brut, la crearea de noi locuri de muncă, la formarea valorii adăugate în economie, stimulând concurența în piață. În România, de la apariția crizei, sute de mii de firme și-au suspendat activitatea sau au fost radiate. Tocmai de aceea, consider importantă analiza factorilor care au generat această evoluție a IMM-urilor, precum și măsurile ce trebuie întreprinse pentru ca acest sector să se dezvolte în noastră.

În perioada ianuarie 2013 – februarie 2014, direcțiile strategice imprimate de conducerea Ministerului Finanțelor Publice au urmărit cu precădere adoptarea măsurilor care să vină în sprijinul mediului de afaceri, prin reformarea sistemului fiscal și de administrare fiscală, precum și prin asigurarea stabilității macroeconomice în vederea adoptării măsurilor de relaxare fiscală, se arată într-o analiză publicată pe pagina oficială a instituției.

A fost adoptată, începând cu septembrie 2013, reducerea TVA la produsele de panificație, de la 24% la 9%.

Dintre măsurile de relaxare fiscală și dezvoltare economică, scaderea CAS cu 5 puncte procentuale și neimpozitarea profitului reinvestit, anunțate după negocierile cu FMI, BM si CE din noiembrie 2013 si ianuarie 2014 și asumate încă de la preluarea mandatului în 2013, vor fi evaluate în luna aprilie în cadrul negocierilor cu instituțiile financiare internaționale, în vederea implementării acestora începând cu 1 iulie 2014.

CAPITOLUL II – ANALIZA IMPACTULUI MĂSURILOR FISCALE ADOPTATE ÎN PERIOADA 2013-2014 ASUPRA SECTORULUI IMM DIN ROMÂNIA

2.1 Măsuri adoptate de guvern cu impact direct asupra IMM-urilor

Majoritatea IMM-urilor se confruntǎ cu dificultǎți aparținând unor domenii diverse (bancar, informațional, fiscal, legislativ, instituțional etc.) a cǎror rezultantǎ sinergicǎ e cu atât mai greu de depǎșit cu cât varietatea domeniilor e mai largǎ.

Principala dificultate cu care se confruntǎ sectorul IMM e insuficiența resurselor de capital determinatǎ de accesul dificil la creditele bancare.

Barierele care stau în calea dezvoltǎrii sectorului IMM sunt puse de cǎtre întreprinzǎtori mai ales pe seama condițiilor vitrege din mediul extern și aproape de loc pe seama lipsei de pregǎtire managerial. În pofida dificultǎților întâmpinate,majoritatea întreprinzǎtorilor nu regretǎ cǎ a renunțat la ocupația anterioarǎ.

Depǎșirea dificultǎților s-a realizat, în principal,prin învǎțarea din proprie experiențǎ,un numǎr important de firme reușind sǎ înregistreze creșteri constante ale principalilor indicatori.

Vânzarea firmelor cu datorii a fost, de asemenea, una dintre cele mai practicate metode de evaziune fiscală în ultimii ani. Afaceriștii descurcăreți scăpau în acest mod de datorii de sute de mii de euro, cum este de exemplu cazul unui mare afacerist român.

Din anul 1990 și până în anul 2009, în România, s-a emis un număr foarte mare de acte normative conținând numeroase facilități fiscale, în scopul dezvoltării activității economice, în special, prin atragerea de capital străin.

2.1.1 Modificarea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală

Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările și completările ulterioare este actul normative care reglementează acest domeniu, în sensul că prin analizarea permanentă a mediului de afaceri, au fost introduse numeroase propuneri menite să contribuie la simplificarea fiscalității și la creșterea competitivității fiscale a mediului economic.

Proiectul noului Cod Fiscal aduce, în ansamblul său o relaxare pentru populație și firme, însă anumite măsuri pozitive din proiect, respectiv reducerea de taxe și impozite, se cer tratate cu semnul întrebării. 

Acesta trebuie analizat în legătură cu alte categorii de taxe și impozite nereglementate de către acesta. Un investitor potențial ia decizii de afaceri influențat de totalitatea taxelor si nu doar a acelora reglementate de Codul Fiscal. Tocmai de aceea se impune ca odată cu noul Cod Fiscal, să se acorde atenție și legislației aferente celorlalte taxe. Tot la acest capitolul este ca nu s-au definit (prin legislatie paralelă) și măsuri practice de creștere a eficientei impunerii. Practic, guvernanții pun creșterea eficienței în colectare doar pe umerii conformării voluntare ce va fi generată de anumite diminuări de sarcini fiscale. Aceasta abordare pare să fie destul de riscantă din perspectiva veniturilor bugetare.  

Suntem de acord cu toții că avem nevoie de o reducere a fiscalității în Romania, mai ales in zona de TVA și contribuții la asigurări sociale, dar trebuie să gandim acest parcurs, pentru ca nu te poti juca cu cifrele și nu poți vorbi de cifre la care nu poți ajunge.
Prioritatea României ar trebui să constea în stimularea muncii și nu a consumului, în acest sens un prim pas al relaxarii fiscale trebuind sa fie reducerea CAS, urmata de scaderi de TVA si accize, pentru a obtine cresterea economica necesara aderarii la zona euro. Suportarea acestor reduceri va trebui să fie susținută de către societățile comerciale printr-un comportament fiscal adecvat.

2.1.2. Reducerea TVA la pâine de la 24 % la 9 %

Prevederile legale care reglementează acest domeniu sunt Ordonanța de urgență a Guvernului 28/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea 12/1990 republicată și modificată.

Frauda fiscala se află în conexiune strânsă cu economia subterană, cu corupția și mai ales cu imoralitatea fiscală deoarece ca fenomen social, aceasta constituie o problemă morală, căci accentuează inegalitatea dintre contribuabilii frauduloși și cei care se achită onest de obligațiile fiscale care le revin. (Anexa 1)

Reducerea taxei pe valoarea adăugată contribuie la reducerea evaziunii ceea ce va reflecta salubrizarea acestui domeniu și va răsplăti, prin capitalizare, agenții economici onești în relația cu statul. Se urmărește conformarea contribuabilului prin fiscaliyarea tuturor bunurilor livrate sau serviciilor prestate către clienți. În acest sens utiliyarea aparatelor de marcat elecretronice fiscale este o condiție estențială impusă de guvern.

Deși nu este considerată de analiștii financiari cea mai "inspirată mișcare" a generat o serie de efecte pozitive legate de: atingerea țintei de inflație sau "revitalizarea" jucătorilor din domeniul panificației. Totuși, analiștii financiari atrag atenția că măsura nu va conduce automat la reducerea evaziunii fiscale.

Guvernul a redus, începânad cu 1 septembrie, TVA la produsele de panificație de la 24 la 9%. Scopul declarat al autorităților a fost acela de a reduce evaziunea fiscală din acest domeniu, estimată la 67% din piața, potrivit Rompan. "La nivel macroeconomic, impactul este ușor pozitiv, spre neutru.

Orice măsura de relaxare fiscală trebuie să vină la pachet cu o contra-masură, de înăsprire fiscală, pe lângă cele deja anunțate de Guvern privind creșterea accizelor la alcool și produse de lux. Practic, se vor diminuaveniturile bugetare cu mai mult de 100 milioane de euro. O altă "ieșire din această situație ar fi ca această scădere a TVA sa fie compensată de o creștere a consumului.

Reducerea TVA la pâine reprezintă o "gură de aer" pentru jucătorii din piața de panificație, domeniu în care toate lumea are de câștigat.

"Sectoarele de panificație se bucură de măsura aceasta și probabil că o parte din reducerea de TVA va fi reflectată și în venituri ceva mai mari ale sectorului de panificație. Deși o parte din reducerea de TVA este transmisă către consumatori, o altă parte din reducere va fi împărțită în sectorul de panificație între producatori și distribuitori( comercianți). Toata lumea va castiga câte puțin și va fi un avantaj pentru profitabilitatea acestor societăți care lucrează în sectoarele acestea" . În plus, și sectorul IMM-urilor ar putea avea de castigat de pe urma acestei măsuri. Managerii sunt "puși în gardă" de intențiile Guvernului de a continua "lupta" împotriva evaziunii fiscale.

"Este o logică oarecum defectuoasă. Să crezi că dacă cineva este evazionist la o cota de 24%, acel cineva nu va fi evazionist și la o cota de 9%. Până la urmă, câștigul este în comparație cu ceilalți din aceeași industrie care nu pot să câștige la fel de mult, nu în comparație cu cota. Este mai mult o competiție, decât o valoare în sine. Tocmai din acest motiv nu cred că logica aceasta de reducere a unui segment a valorii adaugate .

2.1.3 TVA la încasare – IMM-urile nu fac față plăților

Prevederea legală care reglementează acest domeniu este Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 111/2013 privind modificările TVA la încasare;

Plata TVA la încasare dezavantajează IMM-urile, iar în topul pericolelor care au apărut se află lipsa de cashflow-uri. De asemenea, IMM-urile se confruntă cu disponibilitățile bănești, aceasta generând plata preferențială a TVA-ului, precum și pierderea contractelor comerciale cu clienții care sunt companii mari și preferă să lucreze cu firme care aplică regimul tradițional de TVA. (Anexa nr. 2)

Afectate de aceste aspecte sunt firmele de producție (trebuie să își asigure un anumit flux al producției pentru desfășurarea în bune condiții a activității), comerț și firme din domeniul serviciilor etc. Cel mai puțin afectate de această probșemă par să fie companiile care prestează anumite categorii de servicii pentru care nu este necesară aprovizionarea regulată cu materii, materiale și diferite produse; în această categorie s-ar încadra firmele din domeniul informatic, arhitectură, design etc".

Pe lângă elementele prezentate mai adăugăm și faptul că multe firme mari vor renunța la furnizorii "mici" pentru a putea să își asigure deducerea instantanee a TVA-ului în regimul clasic, reiese că aceste aspecte se va dovedi în final foarte greu de suportat pentru IMM-uri, iar aceste modificări fiscal nu fac decât să fie o frână pentru acest segment".

2.1.4. Sistemul TVA la încasare

Prevederea legală de reglementare în domeniu este "Articolul 117, alin 1 și 2 din Codul Fiscal- cu modificările și completările ulterioare;

Simplificarea procedurilor de rambursare de TVA, la sfârșitul lunii august 2013 s-a ajuns în premieră la zi cu rambursarile de TVA. Efortul bugetar a fost de 1,2 miliarde de lei. În februarie 2014 ANAF a rambursat TVA în valoare de 1,274 miliarde lei, firmele și-au putut capitaliza în mod operativ activitatea iar aceste măsuri au ca scop final rambursarea TVA în termenul legal prevazut de Codul fiscal.

Modificările legislative aduse Codului fiscal, Codului de procedură fiscală și Normelor metodologice de aplicare a acesuia în materie de taxă pe valoarea adăugată, au impus adaptarea procedurilor precum și a formularelor în domeniul administrării taxei pe valoarea adăugată. Modificările vizează restructurarea etapelor de soluționare a deconturilor cu sume negative cu opțiune de rambursare, astfel încât, în prezent, procedura de rambursare presupune parcurgerea mai multor etape succesive:

• etapa I– verificarea situației în care persoana impozabilă are fapte de natura infracțiunilor înscrise în cazierul fiscal – încadrarea automată la risc fiscal mare, decontul fiind soluționat cu inspecție fiscală anticipată;

• etapa II – verificarea dacă prezintă risc mare stabilit pe baza informațiilor primite de la organele fiscale – încadrarea automată la risc fiscal mare, decontul fiind soluționat cu inspecție fiscală anticipată;

• etapa III – sumele solicitate la rambursare sunt mai mici de 45.000 lei – încadrare automată la risc fiscal mic, se emite decizia de rambursare;

• etapa IV – deconturile care nu au fost încadrate la risc fiscal, potrivit etapelor succesive menționate mai sus, sunt supuse analizei de risc, în vederea stabilirii riscului fiscal.

Se menține analiza de risc reglementată de Ordinul ministrului finanțelor publice nr.263/2010. Condițiile de stabilire a riscului fiscal se aplică tuturor categoriilor de contribuabili (mari, mijlocii și mici), inclusiv contribuabililor nou-înființați. De asemenea, procedura a fost corelată cu efectuarea unei analize de risc pentru stabilirea listei contribuabililor cu risc fiscal care urmează să fie selectați pentru efectuarea inspecției fiscale ulterioare (art.100 din Codul de procedură fiscală, modificat prin OUG nr.8/2014). Totodată, a fost reglementată posibilitatea organelor de inspecție fiscală de a selecta pentru efectuarea inspecției fiscale ulterioare, în mod aleatoriu, și contribuabili fără risc fiscal.

A fost aprobată Procedura de selecție a contribuabililor care nu-și îndeplinesc obligația de înregistrare în scopuri de TVA (OPANAF nr 266/2014 – ordin intern). Pe baza procedurii elaborate pot fi identificate situațiile de nerespectare a obligației de înregistrare în scopuri de TVA de către persoanele impozabile, care au depășit plafonul de 220.000 lei și care nu s-au înregistrat în scopuri de TVA.

Modificarea sistemului TVA la încasare prin introducerea caracterului optional începand cu data de 1 ianuarie 2014

De aceasta masura vor beneficia aproape jumatate de milion de contribuabili fiind adoptată după consultări cu mediul de afaceri. Scutirea castigurilor de capital pentru favorizarea societatilor de tip holding prin scutirea din dividendele primite de la persoane juridice din state terțe cu care România are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri;

căștigurile de capital realizate de contribuabili din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare;

scutirea veniturilor obținute de o persoana juridica română din lichidarea unei alte persoane juridice,

aceste facilități se acordă în condițiile în care contribuabilul deține pe o perioadă neîntreruptă de 1 an, minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice la care are titlurile de participare;

Reducerea penalităților de întarziere la plata taxelor și impozitelor

Domeniul reglementat de Ordonanța nr. 36 din 30 ianuarie 2002 – privind impozitele si taxele locale, cu modificările și completările ulterioare. Reducerea penalităților de întarziere la plata taxelor și impozitelor prin înlocuirea penalității de 15% aplicabile pentru depășirea termenului de plată cu mai mult de 90 de zile, cu o penalitate de 0,02% pe zi de întarziere, adică 7,3% pe an. Astfel, se urmărește întâmpinarea dificultăților mediului de afaceri printr-un tratament fiscal mai puțin împovărător. (Anexa nr. 3)

– Amânarea la plată a obligațiilor fiscale administrate de ANAF

Reglementările în domeniul obligațiilor fiscal vizează – Ordonanța de Urgență nr. 29 din 20 martie 2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, cu modificările și completările ulterioare; – Ordinul nr. 1853 din 5 aprilie 2011 pentru aprobarea Procedurii de aplicare a dispozițiilor Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eșalonărilor la plată, cu modificările și completările ulterioare. (Anexa nr. 4)

Au fost adoptate măsuri clare în domeniul eșalonării la plată, menite să „dezghețe” raporturile economice dintre întreprinzători și stat, precum și în sfera exclusivă a mediului de afaceri: de exemplu, OUG nr 50/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscale, precum și instituirea unor facilități fiscale pentru contribuabilii care au de încasat sume de la autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene, facilități sub forma amânării la plată a obligațiilor fiscale administrate de ANAF sau transmise spre recuperare acesteia.

Reducerea perioadei de deținere a minimum 10% din capitalul social al persoanei juridice romane de la 2 ani la 1 an

Pentru acordarea scutirii de impozit a veniturilor de natura dividendelor platite de persoanele juridice române către persoane juridice nerezidente, această aplicare este prevăzută de Nota de Fundamentare -OUG nr.102/14.11.2013, masura este similară cu prevederea care va fi introdusă pentru persoana juridică română care primește dividende de la o filială a ei, în contextul favorizării societăților de tip holding.

2.1.5. Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor

Modificarea condițiilor de încadrare în categoria microîntreprinderilor și de aplicare a sistemului de impunere pe veniturile microîntreprinderilor prevăzute de TITLUL IV-Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor din Codul Fiscal- cu modificările și completările ulterioare, se introduce o conditie de aplicare a acestui impozit dacă ponderea veniturilor realizate din consultanță și management în total venituri este sub 20%.

Eliminarea din baza de impunere a veniturilor reprezentând diferențele de curs valutar și a reducerilor comerciale acordate, pentru reducerea influenței din cursul valutar și a unor elemente de venit care sunt reflectate specific din punct de vedere contabil.

2.2 Atragerea resurselor financiare pentru dezvoltarea intensivă și extensivă a a afacerilor

2.2.1. Programul de garantare a creditelor pentru întreprinderile

mici și mijlocii

A fost adoptată, prin OUG 92/2013, Programul de garantare a creditelor pentru întreprinderile mici și mijlocii, fiind vorba de un program multianual de încurajare și de stimulare a dezvoltării IMM-urilor,care constă în acordarea unei linii de credit, în valoare maximă de 5.000.000 lei/firmă pe o perioada de maxim 24 luni și garantarea creditului de către stat, în procent de maxim 50% din valoarea finanțării. (Anexa 5)

Programul vizează sprijinirea accesului IMM-urilor la obținerea de credite destinate finanțării capitalului de lucru, cu posibilitatea prelungirii pe o perioada de maxim 12 luni, în vederea rambursării liniei de credit. Plafonul de garanții pe acest program este de 2 miliarde lei, bani meniți să dinamizeze un sector extrem de important pentru economia reală.

Achitarea arieratelor

Pentru autoritatile locale, plafonul de împrumuturi din Trezorerie pentru achitarea arieratelor va crește de la 800 milioane lei (în anul 2013) la 1,2 miliarde lei (2014), domeniu reglementat de Ordonanța de urgență nr. 3/2013 Împrumuturi din Trezorerie pentru decontarea În avans a proiectelor finanțate din fonduri europene- împrumuturi din trezorerie în limita unui plafon de 4 miliarde lei în primul semestru din 2014 și 3 miliarde lei în semestrul 2 din 2014, pentru decontarea în avans a proiectelor finanțate din fonduri europene.

Scheme de ajutor de stat

Ministerul Finantelor Publice contribuie cu un ajutor de stat in valoare totală de 75 milioane Euro (plătiți în totalitate, din care 38,07 milioane Euro în anul 2013) pentru realizarea celor doua proiecte de investiții ale companiei Ford, la Craiova, proiecte în valoare totală de 870 milioane Euro.

În anul 2013, au fost emise 23 de Acorduri pentru finantarea unor proiecte de investiții în valoare totală de 680,87 mil. euro, care vor genera un numar de peste 7.967 de noi locuri de munca și pentru care Ministerul Finantelor Publice a aprobat ajutor de stat în valoare totală de maximum 215,92 milioane Euro. În anul 2013 s-au platit ajutoare de stat în valoare de 69,28 milioane Euro.

În prezent, sunt in analiza 22 de proiecte de investitii în valoare totală de 465,45 mil. euro, care vor genera un număr de peste 4.962 de noi locuri de muncă și pentru care a fost solicitat ajutor de stat în valoare totală de 165,68 milioane Euro. În conformitate cu prevederile tranzitorii din Orientările privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2014–2020, adoptate de Comisia Europeana la 28 iunie 2013, MFP a promovat actele normative necesare în vederea prelungirii până la 30 iunie 2014 a valabilității schemelor de ajutor de stat administrate.

În perioada 01.01.2014 – 30.06.2014 au fost aprobate peste 20 de noi proiecte de investiții în valoare de peste 500 milioane euro, care au generat peste 5.000 de noi locuri de muncă. În acest sens, în Legea Bugetului de stat pe anul 2014, în cadrul Programului “Ajutoare de stat pentru finanțarea proiectelor de investiții”, care cumulează schemele de ajutor de stat administrate de Ministerul Finanțelor Publice, a fost prevazută suma de 639,243 mil. lei credite de angajament pentru emiterea de noi acorduri de finanțare.

Creșterea investițiilor publice

Cresterea investițiilor publice, în special prin creșterea cofinanțării pentru absorbția fondurilor europene cu 0,5 pp din PIB (de la 2,6% la 3,1%). Finanțarea programelor de investiții la nivelul autorităților locale, de la 14,6 miliarde lei în anul 2013 la 18,4 miliarde lei în anul 2014, respectiv o creștere de 26%.

2.2.2 Continuarea programului privind reabilitarea termică cu finanțare prin credite bancare

Prin această masură se stabilește plafonul garanțiilor care pot fi emise în anul 2014 la nivelul sumei de 50 milioane lei. Crearea condițiilor pentru dezvoltarea pieței construcțiilor fiind atenuate efectele crizei economice în domeniile vizate, prin deblocarea mecanismelor de finanțare, producție și consum precum și deblocarea pieței materialelor de construcții și a construcțiilor.

Totodată, sunt sprijinite asociațiile de proprietari/persoane fizice care doresc să contracteze credite pentru reabilitarea termică dar întampină dificultăți în accesarea finanțării necesare din cauza lipsei de garanții, reducerea costurilor cu întretinerea datorită reducerii consumurilor energetice din locuințe fiind destinate atât blocurilor de locuințe, cât și clădirilor de locuit individuale.

Măsuri privind creșterea calității arhitectural-ambientale

Demararea programului si asigurarea condițiilor de derulare a acestuia presupune stabilirea unui plafon al garanțiilor care pot fi emise în anul 2014, la nivelul sumei de 100 milioane lei. Crearea condițiilor necesare pentru impulsionarea și dezvoltarea pieței construcțiilor prin deblocarea tuturor activităților componente ale procesului investițional în domeniu, stimularea în mod indirect a operatorilor economici din industriile orizontale legate de domeniul construcțiilor, mentinerea și crearea de locuri de muncă, asigurarea continuității plații obligațiilor bugetare de către contribuabilii din acest domeniu de activitate.

Crește atractivitatea economică/turistică a zonelor reabilitate și atenuează efectele crizei economice în domeniile vizate, prin deblocarea mecanismelor de finanțare, producție și consum, precum și prin deblocarea pieței materialelor de construcții și a activităților de construire.

2.2.3 Programul de sprijin pentru proiectele UE și pentru primul an fiscal de la înregistrarea în Registrul Comerțului.

Alocarea un plafon al garanțiilor de 100 milioane euro pentru anul 2014, garanțiile pentru acordurile de principiu care nu s-au materializat până la finele anului 2013 în contracte de garantare vor fi emise dupa finalizarea demersurilor legale necesare, în vederea accesării finanțărilor bancare de către unitățile administrativ teritoriale, lucru ce se va întampla in anul 2014.

Sprijinirea nevoilor de finanțare a IMM-urilor prin diverse instrumente investiționale și vehicule financiare, cum ar fi, de exemplu, rețelele de investitori de tip business angels și programele naționale de susținere și dezvoltare a întreprinderilor mici și mijlocii.
Introducerea obligativității prezentării în grupul pentru evaluarea impactului economic al actelor normative asupra IMM a raportului privind efectuarea .

Activitatea legislativă În domeniul administrării impozitelor, taxelor și contribuțiilor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă: Prin OPANAF nr.123/2014, din Nomenclatorul obligațiilor de plată la bugetul de stat a fost eliminat impozitul pe veniturile din arendă (obligație preluată în formularul 112) și a fost actualizat formularul 120 „Decont privind accizele”(au fost introduse noi produse supuse accizării).

Prin OPANAF nr.1703/2014, a fost introdus în Nomenclatorul privind obligațiile de plată la bugetul de stat, impozitul pe veniturile realizate din transferul masei patrimoniale fiduciare de la fiduciar la beneficiarul nerezident în cadrul operațiunii de fiducie, impunându-se, totodată și modificarea corespunzătoare a Instrucțiunilor de completare a formularului 100 "Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat".

2.3 Poziția deținută de România în Europa la impozitul pe profit și TVA

România se află în continuare sub media regională a cotei impozitului pe profit, în timp ce cota TVA de 24% o plasează printre țările Europei Centrale și de Est cu cel mai ridicat nivel al poverii fiscale din impozitarea indirectă, arată studiul companiei de consultanță fiscală Mazars, care analizează mediul fiscal în statele din regiune. Rata medie în regiune a impozitului pe profit este în prezent de aproximativ 17%, iar cota medie a TVA se menține la aproximativ 21%.

În perioada 2013-2014, două state din regiune au redus cu câte un procent nivelul impozitului pe profit – Slovacia la 22% și Ucraina la 18%. La nivelul Uniunii Europene, în afară de Slovacia, alte două state membre au decis să relaxeze impozitarea directă în aceeași perioadă. Potrivit ultimului raport Eurostat, cea mai mare reducere, de 2 procente, a fost aplicată de Marea Britanie (de la 23% la 21%), aceasta fiind urmată de Slovacia (de la 23% la 22%) și Danemarca (de la 25% la 24,5%).

“România rămâne în continuare țara cu una dintre cele mai scăzute cote de impozit pe profit (16%), atât la nivelul Uniunii Europene, cât și în Europa Centrală și de Est. Cota medie ajustată la nivel regional, de 17,2%, se află în prezent cu aproape 6 puncte procentuale sub media Uniunii Europene (23,1% în 2014). Apropierea de Polonia, atât ca nivel al cotei aplicate (Polonia – 19%), cât și ca variație, cele două țări păstrând nemodificată rata de impozitare în ultimii 5 ani. Este de luat în calcul posibilitatea ca pe termen mediu România să schimbe detaliile acestei comparații, dacă mediatizata trecere la impozitarea progresivă va deveni realitate”, susține Mazars.

2.3.1 Nivelul cotelor impozitului pe profit practicat de țările Europene

Față de Uniunea Europeană, unde impozitul pe profit variază între 10% () și 38% (Franța), Europa Centrală și de Est se caracterizează prin variații mai mici de la un stat la altul ale cotelor aplicate. Cel mai mic nivel, de 9%, este în Muntenegru, iar cel mai mare de 26%, în Grecia.

Figura 2.1 Cotele privind impozitul pe profit practicat în Europa – sursa: www.capital.ro

2.3.2 Nivelul cotelor de TVA practicat de țările Europene

Tendința de creștere a TVA, manifestată începând cu 2009 ca efect al încercărilor de reducere a deficitelor bugetelor naționale, s-a atenuat în perioada 2013 – 2014. În acest interval, două țări din regiune au majorat TVA cu două procente: Muntenegru (la 19%) și Slovenia (la 22%), fără ca schimbarea să influențeze semnificativ cota medie calculată pentru cele 16 țări, de 21%.

TVA rămâne o povară fiscală România plasându-se pe locul 3 din punct de vedere al nivelului acestei cote, după Ungaria (27%) și (25%). Cota de 24% menține, de altfel, România pe unul dintre primele locuri la nivelul întregii Uniuni Europene, doar 4 state având nivelul TVA mai mare: Ungaria, Croația, Danemarca (25%) și Suedia (25%). La polul opus se află Luxemburg (15%) și (18%).

Figura 2.2 Nivelul cotelor de TVA practicat în Europa – sursa: www.capital.ro

Sistemul impozitului pe venit în cele 16 state analizate din Europa Centrală și de Est nu a suferit modificări în intervalul 2013-2014.

Tabel nr. 2.1 Cotele de impozitare practicate în Europa sursa: www.capital.ro

TVA asigură un sfert din veniturile bugetare ale României, taxa pe valoarea adăugată aducând în 2013 câștiguri de 51,8 miliarde de lei, echivalentul a 8,3% din PIB.

2.3.3 Elemente de etică corelate cu riscul de fraudă

În multe companii și situații profesionale comportamentul etic oferă toate indicațiile necesare pentru luarea unei decizii în timpul disponibil. Există numeroase regulamente cu privire la guvernanța corporativă și etica în afaceri în întreaga lume, diferite de la regiune la regiune, dar sistemul aplicabil în Statele Unite ale Americii are la bază o legislație puternică precum legea Sarbanes-Oxley și ar trebui considerat ca un model pentru toate companiile, indiferent de regiune sau de natura activității lor.

Companiile care nu au o cultură etică puternică, controale interne și un departament de audit intern care să monitorizeze și să îmbunătățească sistemul de control intern sunt expuse la un risc de fraudă major. Conducerea acestor companii ar trebui să se concentreze asupra aplicării unor programe etice adecvate care să conducă la reducerea riscului de fraudă în companie.

În urma adoptării unui comportament etic, organizațiile pot obține avantaje reale prin: îmbunătățirea și protejarea reputației, reducerea riscurilor și a costurilor, protecția împotriva comportamentelor ne-etice din partea angajaților sau a partenerilor de afaceri, creșterea productivității și performanței, accesarea de fonduri și investiții, dezvoltare sustenabilă și creșterea profitului.

2.4 Măsuri prezente și viitoare adoptate de guvern cu influență

asupra IMM-urilor

Modificari privind TVA dupa aprobarea Noului Cod Fiscal

“În mod cert, una dintre principalele modificări aduse de noile Coduri, este cea referitoare la reducerea cotei standard pentru toate bunurile și serviciile de la 24 procente, la 20 procente, din data de 1 ianuarie 2016. Mai mult, se va reduce cota de TVA pentru animale vii și păsări vii, carne, pește, lapte, produse și subproduse lactate, ouă, legume, fructe și nu numai. Introducerea taxarii inverse pentru livarea de cladiri, părți din clădiri, terenuri, pentru a căror livrare se aplică regimul de taxare din data de 1 ianuarie 2016. Din anul 2018, se prevede reducerea cotei TVA de la 20%, la 18%”.

 Noile Coduri aprobate în cursul acestei zile au impact major și asupra contribuțiilor de asigurări sociale. În mod principal, discutăm despre introducerea plafonului maxim de 5 salarii medii brute pentru baza lunară de calcul a CASS din data de 1 ianuarie 2016.

O atenție deosebită trebuie acordată contribuției de asigurări sociale la angajat din data de 1 ianuarie 2018 se prevede reducerea de la 10,5% la 7,5%. În acelasi timp se prevede reducerea contribuției de asigurări sociale la angajator de la 15,8% la 13,5%.

Ce se întamplă cu microîntreprinderile după aprobarea Noului Cod Fiscal?

Stabilirea unei cote diferențiate de impozitare, în funcție de numarul de salariați, conform schemei adoptate de guvern – 1% pentru microîntreprinderile care au peste 2 salariați, inclusiv; – 3% pentru microîntreprinderile care au un salariat; – 3% + 1530*) lei trimestrial, pentru microîntreprinderile care nu au salariați; – 3%**) pentru microîntreprinderile care nu se încadrează în prevederile lit.a) sau lit.b), și care se află într-una din următoarele situații înscrise în registrul comerțului sau în registrul ținut de instanțele judecătorețti competente, dupa caz: (i) dizolvare urmată de lichidare; (ii) inactivitate temporară; (iii) nedesfășurarea de activități.

  În mod concret, se dorește creșterea numărului de locuri de muncă cu cca 101.000, reducerea pierderilor în cazul microîntreprinderilor cu mai mult de 2 salariați și creșterea profitului. De asemenea, se dorește sporirea încasărilor la impozitul pe venit și contribuții sociale dacă o parte din aceste microîntreprinderi iși vor modifica abordarea antreprenorială și dacă vor angaja 1 sau 2 persoane pentru a beneficia de impozitul de 1%.

COTA UNICĂ în lumina noilor Coduri Fiscale

Modificările în acest domeniu vizează asigurarea competitivității pe piața unică europeană în condițiile adoptării monedei Euro.Se urmărește reducerea cotei de impozit pe profit de la 16% în prezent la 14%, din data de 1 ianuarie 2019.

Mai mult, se va reduce cota de impozit pe venit de la 16% în prezent la 14% începand cu 1 ianuarie 2019. Atenție și la faptul ca se reduce cota de impozit pe veniturile obținut din Romania de nerezidenți de la 16% în prezent la 14% din data de 1 ianuarie 2019.

De ce se impun aceste schimbări? Pentru că se urmărește modificarea comportamentului mediului de afaceri prin extinderea bazei de impozitare, creșterea gradului de conformare voluntară la plata obligațiilor bugetare, creșterea recuperării arieratelor.

De asemenea, pentru operarea acestor modificări s-a ținut cont de rolul stimulativ al reducerii impozitării directe asupra muncii și capitalului.

Transferul de resurse de la buget către populație și societăți deține efect multiplicator în economie. Astfel se vor genera venituri superioare la buget din alte impozite și taxe (asigurări sociale, TVA).

ACCIZELE după aprobarea Noului Cod Fiscal

Sub deviza “Un sistem mai simplu și mai eficient”, se întrevăd modificări importante, dupa cum urmează:

A. Diminuarea nivelului accizelor la principalele produse energetice (motorină, benzină fără plumb și benzină cu plumb)

B. Reașezarea nivelurilor accizelor pentru alcool și băuturile alcoolice.

C. Eliminarea din sfera de impozitare atât a țițeiului din producția internă cât și a produselor care în prezent se regăsesc la Capitolul II „Alte produse accizabile”: cafea, bijuterii, confecții din blănuri, autoturisme etc.

Impozitul pe construcții speciale, pentru creșterea investițiilor private în România

Una dintre cele mai importante modificări aduse de noul Cod Fiscal 2015 este cea referitoare la impozitul pe construcții speciale.

În mod concret, discut ăm despre eliminarea acestui impozit din data de 1 ianuarie 2016 pentru a se crește investițiile companiilor private existente, cu efecte pozitive asupra pieței muncii. Mai mult, se dorește sporirea competitivității pentru companiile din România.

Impozitele si Taxele Locale, în lumina modificărilor aprobate astăzi

prin Noul Cod Fiscal 2015

S-au propus modificări ce vizează intărirea autonomiei locale și încurajarea investițiilor, vizându-se eliminarea discriminării generate de sistemul fiscal actual în funcție de natura juridică a contribuabilului, unde destinația clădirii poate fi rezidențiala sau comercială;

Se dorește reducerea sarcinilor administrativ-fiscale pentru contribuabili

Se dorește încurajarea investițiilor și consolidarea autonomiei locale..

Impozitul pe cladiri

– Cota impozitului pe clădiri rezidențiale va fi cuprinsă între 0,08 % – 0.

– Cota impozitului pe clădiri nerezidențiale, va fi cuprinsă între 0,2%-1,3%;

Impozitul pe teren

Pentru terenurile situate în intravilan au fost introduse limite minime și maxime, pe ranguri de localități și zone.

În teorie lucrurile sună promițător pentru numeroase categorii de persoane, operatori economici și entități economice. În practică, ramâne să vedem cum se vor concretiza planurile impuse, cum se va proceda pentru atingerea obiectivelor, care vor fi reacțiile părților afectate într-un fel sau altul de modificările spre care privim în acest moment cu toată încrederea.