Factori Ai Crizei Economice Contemporane

REZUMATUL LUCRARII

Conform rezultatelor obtinute dupa analizele efectuate referitoare la criza economica contemporana, s-a ajuns la concluzia ca, principalul mecanism in vederea obținerii de profit, nu este producția.

Mijlocul cel mai eficient de obtinere a profitului este acela al asigurarii unor conditii favorabile in ceea ce priveste circulația și schimbul.

Plecând de la această premiza, prezenta lucrare trece în revistă o serie de aspecte privind relația dintre criză și economie la nivel global. Din punct de vedere teoretic, aceste aspecte constau în abordarea comparativa a echilibrului micro si macroeconomic, intelegerea conceptelor de echilibru intern si extern dar si situatiile in care ne confruntam cu fenomenul de dezechilibru al pietei, fenomene care stabilesc pozitia unei economii de tara.

Mai departe, am observat si am comentat asupra importantei dezvoltării crizei „in lant”, din domeniul bancar, catre toate domeniile, si apoi la nivelul intregii economii.

Unul dintre subiectele foarte importante in ceea ce priveste criza economica actuala este acela de a cunoaste daca aceasta a fost in mod intentionat si voit provocata, urmarindu-se un anumit scop, sau a aparut ca rezultat al imprejurarilor. Astfel, ne putem da seama ca, asadar, criza economica se poate datora unor abuzuri sau neglijente sau dimpotriva este produsul unei gandiri premeditate.

Criza cu care ne confruntam a fost previzibila din multe puncte de vedere data fiind cresterea economica puternica din intreaga lume, amplificarea fluxurilor de capital pe baza unei stabilitati a preturilor si neglijarea riscurilor posibile.

Primele semne prevestitoare ale crizei au aparut la sfarsitul anului 2007, devenind un fenomen cunoscut in cursul anului 2008 in Statele Unite ale Americii, si extinzand-se rapid, pe intregul glob pamantesc. Criza si-a inceput procesul de extindere in anul 2009, acesta fiind considerat anul maximei intensitati.

Fenomenul a dat naștere unor falimente răsunătoare, ducand la restructurări ale multor companii și instituții financiare si necesitand o susținere financiară directă cu fonduri importante din partea guvernului american .

In vederea gasirii unor solutii pentru contracararea actualei crize, cele mai importante ar fi, cresterea transparentei in vederea reglementarii corespunzătoare a sistemului financiar, corelarea politicilor bugetare și fiscale cu cele monetare, stimularea economiilor și investițiilor, acordarea de facilități I.M.M.-urilor, si creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene și orientarea acestora către sectoare cheie ale economiei.

Despre masurile menite sa puna capat crizei, au fost spuse multe pareri si sugestii, luandu-se diferite masuri, atat de guverne cat si de catre bancile centrale si institutiile financiare internationale.

CUVINTE CHEIE: [ Echilibru, Criza Financiara, Statele Unite ale Americii, Piata imobiliara]

Cuprins:

Introducere.

CAPITOLUL I. ECHILIBRUL PIEȚEI – ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND NOȚIUNEA

DE ECHILIBRU AL PIEȚEI .

ABORDARE MICROECONOMICĂ

1.1 Determinarea echilibrului pieței și a prețului de echilibru

1.2 Ipotezele existenței unor prețuri de echilibru pe o piață cu concurență perfectă

1.3 Dezechilibre la nivel de piață – factorii care duc la perturbarea echilibrului

ABORDARE MACROECONOMICĂ

1.4 Conceptul de echilibru economic

1.5 Echilibrul economic general

1.6 Echilibrul extern

1.6.1 Balanța de plăti externe – Mecanisme de echilibrare a balanței de plăti externe

1.6.2 Datoria externă

1.6.3 Împrumutul public extern

1.7 Dezechilibre macroeconomice – situații care perturbă starea de echilibru

al unui sistem economic

CAPITOLUL II. CRIZA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ

2.1 Noțiunea de criză – Trăsături Generale, Definiții, Perspective..

2.2 Scurt istoric al crizelor

2.3 Evoluția și impactul crizei economice contemporane

2.4 Cauze și efecte ale crizei economice contemporane

2.4.1 Dezechilibre economice

2.4.2 Dezechilibre financiare și externe

2.5 Criza economică actuală – O criză a datoriilor

2.6 Adoptarea măsurilor și strategiilor anti-criză

Capitolul III. CRIZA ECONOMICĂ CONTEMPORANĂ ÎN ROMÂNIA

3.1 Cauzele declanșării crizei economice în România

3.2 Efectele crizei economice în România

3.3 Soluții Anti-criză in Romania

CONCLUZII

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Prezenta lucrare are menirea de a studia în profunzime fenomenul crizei și efectele pe care aceasta le are asupra intregii economii mondiale.

In prezent, statele lumii se confrunta cu una dintre cele mai mari crize din istorie, criza ce a fost oarecum previzibila pentru economisti precum Nouriel Roubini, George Soros sau Paul Krugman,

Actualul fenomen cu care ne confruntam isi are originile intr-una dintre cele mai puternice economii din lume, economia americana. Criza economica contemporana a izbucnit pe fondul imposibilitatii bancilor americane de a-si derula operatiunile, imposibilitati cauzate de lipsa de lichiditati. Fenomenul de crestere a datoriilor s-a propagat rapid la nivel global, transmitand astfel unde de soc la nivelul economiilor nationale.

O buna intelegere a fenomenului cu care astazi de confruntam, presupune o analiza comparativa a relatiilor dintre echilibrul pe termen scurt al unei economii si cel pe termen lung, punand in evidenta legaturile dintre acestea.

Astfel, primul capitol este dedicat intocmai abordarilor teoretice cu privire la fenomenele de echilibru si dezechilibru al pietei, analizand atat din punct de vedere microeconomic, adica din perspectiva agentilor economici, dar si din perspectiva macroeconomica, la nivel de economie.

Cel de-al doilea capitol ne aduce in prim plan criza economica propriu-zisa, abordata atat din punct de vedere teoretic cat si istoric.

In continuare, este vorba despre evolutia pe care criza a avut-o odata cu trecerea anilor, dar si despre impactul cu care aceasta a lovit intreaga economie mondiala. Mai departe, am studiat in amanunt atat cauzele cat si efectele propagarii crizei in toata lumea, si nu in ultimul rand despre masurile anti-criza care ar putea fi adoptate.

Capitolul al treilea vine cu informatii practice legate de Romania, si anume cauzele izbucnirii crizei in economia romaneasca . In continuarea capitolului al treilea este vorba despre efectele pe care actualul fenomen le-a avut si le are asupra Romaniei. Finalul capitolului al treilea vine cu solutii anti-criza si masuri de redresare economica, factori ce ar trebui pusi in aplicare in economia romaneasca.

CAPITOLUL I. ECHILIBRUL PIEȚEI – abordări teoretice privind noțiunea de echilibru al pieței

“Echilibrul economic reprezintă acea stare a unui sistem economic în care forțele economice sunt echilibrate, influențele externe lipsesc, iar valorile de echilibru ale variabilelor economice nu se schimbă”.

În funcție de nivelul discuției, echilibrul poate fi, microeconomic, din perspectiva agenților economici și macroeconomic, care vizează întreaga economie națională.

ABORDARE MICROECONOMICĂ

Pentru a putea discuta despre echilibrul unei economii, este necesară o scurtă descriere a sistemului economic și a tot ce cuprinde acesta.

Principalele caracteristici ale unui sistem economic sunt date de trei categorii de procese. În primul rând este vorba de procesele tehnologice, urmând procesele economice și nu în ultimul rând, procesul social.

În ceea ce privește procesul economic, este necesar să amintim elementele definitorii ale acestuia și anume, cererea, oferta și prețul de echilibru.

Cererea reprezintă “cantitatea dintr-un bun sau serviciu, pe care cumpărătorii sunt dispuși să o achiziționeze la un moment dat, pe o anumită piață, la un nivel de preț.Agregarea aditivă a cererilor la nivelul economiilor naționale, constituie cererea agregată”

Oferta individuală reprezintă “cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producătorii sunt dispuși și capabili să o producă și să o vândă, la un anumit moment pe o anumită piață, la un nivel de preț” . După cum ne putem da seama, există că și la cerere, o oferta agregată, această formându-se prin agregarea aditivă a ofertelor, la nivelul economiei naționale.

În ceea ce privește prețul, acesta reprezintă masă bănească pe care cumpărătorii o plătesc vânzătorilor pentru o unitate dintr-un bun sau serviciu.

Atunci când vorbim despre cerere, oferta și preț, discuția are loc la nivel microeconomic, pe când, în cazul cererii și ofertei agregate, ne referim din punct de vedere macroeconomic, la echilibrul economic general.

Dată fiind importanța acestor abordări, le vom studia pe rând, atât la nivel de întreprindere, cât și la nivel național.

Din punct de vedere microeconomic, putem spune că un sistem este în echilibru, în situația în care acesta nu are tendința de a se modifica, date fiind condițiile existente. Pornind de la această ipoteză, tragem concluzia că dacă piață se află în stare de echilibru, tendința că prețul să se modifice, este exclusă. Cu alte cuvinte, prețul de echilibru este stabil, indiferent de condițiile existente pe piață (condiții precum: veniturile consumatorilor, prețurile bunurilor complementare sau starea tehnologiei).

În cazul echilibrului pe o piață competitivă, este impusă compatibilitatea simultană a intereselor proprii a celor doi actori pe piață, și anume producători și cumpărători. În același timp, în ceea ce privește orientarea asupra timpului, scoatem în evidență că pe termen scurt firmele noi nu au acces din cauza faptului că nu pot obține inputurile fixe necesare.

Pe termen lung, situația este cu totul alta: în timp ce firmele noi pot intra cu ușurință în industrie, la fel și firmele deja existente pot ieși. Concluzia este aceea că numărul de participanți ai unei industrii, nu este predeterminat ci se formează printr-o manieră endogenă, acest lucru fiind caracteristic echilibrului.

1.1 Determinarea echilibrului pieței și a prețului de echilibru

Putem spune că o piață este în echilibru, atunci când cantitatea oferită și cantitatea cerută pe o anumită piață, la același nivel de preț, sunt egale. În cazul în care această situație este îndeplinită, prețul respectiv va purta denumirea de preț de echilibru iar cantitatea, atât cea oferită cât și cea cerută, se va numi cantitate de echilibru.

În ceea ce privește prețul de echilibru, trăsăturile pregnante ale acestuia sunt: apariția rapidă ca și consecință a jocului liber între forțele pieței și formarea sa strâns legată de situația piețelor independente. Formarea prețului de echilibru se realizează în primul rând, în funcție de timp, timp în care cererea se confruntă cu oferta. Astfel, în situația unui interval scurt de timp cererea este cea care reprezintă factorul principal al formării prețului, în timp ce oferta se adaptează la cerințele consumatorului În cazul unui interval îndelungat, producătorii pot vinde orice cantitate de produse, oferta jucând rolul principal al evoluției prețului.

Astfel, mecanismului formării prețului constituie un subiect important întrucât, orice fenomen economic desfășurat pe piață, implică valoarea prețului.

In ceea ce privește echilibrul pieței, din punct de vedere grafic, acesta se realizează la intersecția curbelor cererii și ofertei.

Fig.1.1 Echilibrul pietei

În fig. 1.1 “echilibrul pieței este reprezentat de combinația cantitate – preț (30;300). În acest punct, cantitatea pe care consumatorii doresc să o cumpere este egală cu cantitatea pe care producătorii doresc să o vândă” . Practic, întâlnim această situație atunci când, într-un magazin de exemplu, produsul nu se mai găsește, dar nu există plângeri ale cumpărătorilor care ar vrea să cumpere produsul respectiv și nu pot. În realitate, această situație este aproape imposibilă.

Dacă însă prețul va fi mai mare decât prețul de echilibru, atunci oferta va fi mai mare decât cererea și va apărea un surplus din produormarea prețului de echilibru se realizează în primul rând, în funcție de timp, timp în care cererea se confruntă cu oferta. Astfel, în situația unui interval scurt de timp cererea este cea care reprezintă factorul principal al formării prețului, în timp ce oferta se adaptează la cerințele consumatorului În cazul unui interval îndelungat, producătorii pot vinde orice cantitate de produse, oferta jucând rolul principal al evoluției prețului.

Astfel, mecanismului formării prețului constituie un subiect important întrucât, orice fenomen economic desfășurat pe piață, implică valoarea prețului.

In ceea ce privește echilibrul pieței, din punct de vedere grafic, acesta se realizează la intersecția curbelor cererii și ofertei.

Fig.1.1 Echilibrul pietei

În fig. 1.1 “echilibrul pieței este reprezentat de combinația cantitate – preț (30;300). În acest punct, cantitatea pe care consumatorii doresc să o cumpere este egală cu cantitatea pe care producătorii doresc să o vândă” . Practic, întâlnim această situație atunci când, într-un magazin de exemplu, produsul nu se mai găsește, dar nu există plângeri ale cumpărătorilor care ar vrea să cumpere produsul respectiv și nu pot. În realitate, această situație este aproape imposibilă.

Dacă însă prețul va fi mai mare decât prețul de echilibru, atunci oferta va fi mai mare decât cererea și va apărea un surplus din produsul respectiv. Ca urmare, unii producători vor acceptă creșterea stocurilor, alții vor reduce prețul sau cantitatea produsă. În consecință, în realitate, prețul tinde permanent către prețul de echilibru, oscilând în jurul acestuia.

Putem da o altă definiție echilibrului pieței angajând conceptele de cantitate cerută în exces și cantitate oferită în exces.

Mai exact, în situația în care pe o anumită piață prețul este mai mic decât prețul de echilibru, atunci vom realiza că valoarea cererii este mai mare decât oferta, deci va apărea o cerere în exces. Că reacție la această situație, unii producători își vor micșora stocurile din produsul respectiv, în timp ce alții vor crește prețul sau producția.

În ceea ce privește cererea în exces, aceasta se poate calcula că diferența dintre cerere și oferta după următoarea formulă:

Ce = Cp-Op

unde:

Ce – cererea în exces

Cp – cererea pe piață

Op – oferta pe piață

Așa cum am precizat mai sus, cantitatea cerută în exces reprezintă “diferența dintre cantitatea cerută și cantitatea oferită sau diferența dintre cantitatea oferită sau diferența dintre cantitatea solicitată și cantitatea aprovizionată la un anumit preț.”

În situația inversă celei precedente, dacă prețul va fi mai mare decât prețul de echilibru, atunci oferta pieței va fi mai mare decât cererea, ca urmare, apărând un surplus din produsul respectiv. Reacția unor producători va fi aceea de a accepta creșterea stocurilor, în timp ce alții vor reduce prețul sau cantitatea produsă.

Cantitatea oferită în exces se determina calculând diferența dintre cantitatea aprovizionată și cea solicitată, la un anumit nivel de preț.

Mai clar:

Cof = Op-Cp

unde:

Cof – cantitatea oferită

Op – oferta pe piață

Cp – cererea pe piață

Asadar, din punct de vedere al conceptului de cantitate, putem spune ca o piata se afla in stare de echilibru la un nivel de pret stabilit, atunci cand la acel pret, diferenta dintre cantitatea ceruta si cea oferita pe piata este egala cu 0.

Analizând ambele situații, putem observa faptul că prețul tinde permanent către prețul de echilibru, având valori foarte apropiate de acesta.

Ipotezele existenței unor prețuri de echilibru pe o piață cu concurență perfectă

Pentru a descrie ipotezele fundamentale ale unui preț de echilibru, trebuie menționat faptul că aceste situații sunt valabile atât pe piețele produselor și serviciilor. cât și pe piețele factorilor.

Ipoteza I: Vânzătorii consideră prețurile ca fiind date. Fiecare producător individual ia deciziile de producție știind că acestea au un efect direct neglijabil asupra prețului de piață, atunci când ceilalți producători nu-și schimbă deciziile.

Ipoteza II: Vânzătorii nu se comportă strategic. Acest lucru înseamnă că niciun producător nu poate anticipa reacția rivalilor săi, atunci când ia decizia de producție.

Ipoteza III: Intrarea pe piață este liberă. Această situație reflectă cât de dificil sau de costisitor este pentru o firma nouă să producă și să între pe piață.

Atunci când pe o piață pătrunderea este permisă fără costuri, acea piață este caracterizată de intrarea liberă (fără bariere sau restricții). Pe piețele unde competitivitatea lipsește, accesul poate fi blocat prin bariere legale sau tehnologice.

1.2 Dezechilibre la nivel de piață – factorii care duc la perturbarea echilibrului

Starea de echilibru a pieței este dată de situația în care cantitatea produsă și furnizată pe piață nu este egală cu cantitatea cerută. Există 2 situații de dezechilibru pe piață:

– Exces de ofertă – situația în care cantitatea oferită este mai mare decât cea cerută. În acest caz, anumiți producători nu vor mai fi capabili să-și vândă producția. Consecință este imediată: prețurile se vor reduce, generându-se astfel o reducere a prețului de piață a produsului respectiv. Ca răspuns la diminuarea prețurilor, consumatorii vor crește cantitatea cerută deplasând piață către o situație de echilibru. Dată fiind această situație,putem spune că excesul de oferta a exercitat o presiune descendența asupra prețului.

– Exces de cerere – situația în care cantitatea cerută este mai mare decât cantitatea oferită. Ca răspuns la cererea consumatorilor, producătorii vor mari prețul cât și cantitatea produsă. Astfel, creșterea prețului va fi prea mare pentru anumiți consumatori care nu vor mai fi dispuși să cumpere produsul respectiv. În acest timp, cantitatea oferită crește, produsul disponibil putând satisface cererea celorlați consumatori, ajungându-se în final la starea de echilibru.

“Echilibrul pe piață va fi afectat ori de câte ori unul sau mai mulți factori care influențează cererea sau oferta, se modifică. Deplasarea cererii are loc atunci când apar modificări în prețul altor bunuri

substituibile sau complementare. Deplasarea ofertei are loc atunci când apar modificări în prețul factorilor de producție, ale thenologiei sau ale productivității factorilor.”

ABORDARE MACROECONOMICĂ

1.1 Conceptul de echilibru economic

Echilibrul economic presupune realizarea egalității între cheltuielile prevăzute de către populație pentru bunurile pe care le consumă și producția acestor bunuri furnizate de întreprinderi. Din punct de vedere economic, este imposibil ca agenții economici să cadă de acord înainte de a-și adopta deciziile, așadar acestea nu pot fi compatibile. Astfel, echilibrul economic depinde de existent anumitor mecanisme care îi conduc pe agenții economici la adaptarea rapidă a planurilor lor, până se ajunge la un nivel de coerență.

Echilibrul macroeconomic necesită o analiză în funcție de realizarea circuitului economic, de rolul agenților economici și operațiunile pe care aceștia le realizează. Astfel, “este posibilă completarea progresivă a condițiilor realizării echilibrului prin anexarea succesivă de agenți economici sau de operațiuni economice.”

Astfel, putem concluziona că echilibrul dintre cerere și ofertă are în vedere relația de egalitate dintre învestire și economisire.

Starea de echilibru a sistemului economic este caracterizată de situația în care se îndeplinește egalitatea dintre cantitatea de mărfuri și servicii pe care consumatorii doresc să o cumpere și cantitatea oferită de producători spre vânzare. La baza stării de echilibru a pieței stă nivelul prețurilor, acestea modificându-se în funcție de cerere și oferta.

În altă ordine de idei, echilibrul reprezintă o stare de referință a economiei, asupra căreia acționează forțe opuse și anume: economisirea și investițiile, cererea și oferta de forță de muncă, importul și exportul, etc. Această stare poate fi privită că fiind una statică dacă se referă la un anumit interval de timp, sau dinamică, de a lungul unei perioade.

Echilibrul economic marchează compatibilitatea deciziilor agenților economici înaintea realizării acestora. Dacă rezultatul funcționarii economiei permite realizarea planurilor de producție, consum, etc atunci putem spune că economia este în echilibru.

Un alt punct de vedere, este acela care susține că o economie națională se află în echilibru în acel moment când aceasta realizează producția optimă.

Producția optimă reprezintă “acel volum al producției pe care economia națională poate și vrea să îl producă” dispunând de potențial pentru producție. Acest lucru desemnează o situație în care rata de creștere a producției, este egală cu rata de creștere a cheltuielilor, neexistând supraproducție sau subproducție. Astfel, nivelul de echilibru reprezintă o abordare teoretică, în practică manifestându-se drept o tendință de evoluție a economiei în depășirea numeroaselor dezechilibre.

Există 2 mari curente în ceea ce privește echilibrul macroeconomic și anume, concepția neoclasică și concepția keynesiană.

În viziunea neoclasică, “starea de echilibru se produce atunci când în economie există starea de ocupare deplină” . În situația în care producția scade sub nivelul sau potențial, concomitent, prețurile și salariile vor coborî până în momentul în care productivitatea va crește din nou până la atingerea nivelului de ocupare deplină.

În viziunea keynesiană, reducerea producției până în punctul PNB₁, are că urmare scăderea ofertei deci și a veniturilor.

Echilibrul economic general

Reprezintă acea stare spre care piețele de bunuri și servicii tind, fiind caraterizată printr-o concordanță relativă a cererii cu oferta în diferite segmente. Economistul Lion Walras, fondatorul acestei teorii, a impus modelul echilibrului general, propunând o viziune liberă a prețurilor bunurilor de consum și cererii și ofertei.

Echilibrul general este un echilibru simultan în cadrul piețelor independente. Interdependența piețelor este dată de realizarea echilibrului general pe toate piețele, constatându-se astfel că ceea ce se petrece pe o piață particulară, influențează și alte piețe. În concluzie, echilibrul general are rolul de a testa viabilitatea și eficacitatea economiei de piață.

Echilibrul economic extern

Având în vedere situația granițelor politice naționale și raritatea resurselor economice, vorbim astăzi despre o restructurare a economiei mondiale, sub forma unor complexe economice naționale. Acestea cuprind totalitatea activităților economice desfășurate într-un sistem economic având că limita granița economică a unui stat.

Complexele economice numite de specialiști economii naționale, sunt structurate la nivel macroeconomic pe criterii de specialitate valabile, ca: avantajul absolut, avantajul comparativ, înzestrarea cu factori de producție și nivelul productivității muncii la nivel național. De aceea,

satisfacerea nevoilor unei economii impune realizarea schimburilor economice cu celelalte economii naționale. Dat fiind acest fapt, economiile naționale mai poartă denumirea de economii deschise. În cadrul acestor economii deschise au loc în permanență circuite economice reprezentate de fluxuri, circuite realizate pe baza unor reguli prestabilite. Înregistrarea acestor fluxuri economice este obligatorie atât din motive de decontare cât și pentru realizarea echilibrului economic extern. Prin echilibru extern înțelegem “egalitatea dintre intrările de bunuri, servicii sau monedă și ieșirile de bunuri, servicii sau monedă, pe o perioadă de timp dată”

1.6.1 Balanța de plăți externe

“Ansamblul ȋnregistrărilor valorice privind fluxurile economice de intrare și ieșire referitoare la o economie națională, ȋntr-un interval de timp dat, de regulă un an”, constituie balanța de plăti externe a țării în cauză. Așadar, balanța de plăti externe cuprinde exclusiv fluxurile economice realizate între țări diferite.

O componentă de bază a balanței de plăti externe este balanța comercială, în care sunt reflectate toate operațiunile de comerț internațional. Această relevă gradul racordării unei țări la fluxurile economice dintr-o altă țară.

Mai clar, balanța comercială reprezintă “un tablou economico-statistic ȋn care se ȋnregistrează și se compară sistematic valoarea totală și pe grupe de mărfuri, a exportului și a importului unei țări, pe o anumită perioadaă. Gruparea bunurilor economice exportate și importate, se realizează ȋn moduri diferite de la țară la țară. De obicei această grupare cuprinde 10 secțiuni cu 150 de grupe de mărfuri agroalimentare, materii prime, combustibil, produse chimice,mașini, etc.”

Balanța comercială este utilă fiecărei țări, pentru a stabili modul în care aceasta participă la comerțul internațional în scopul valorificării rezultatelor activității pe piață externă. Exportul este reprezentat de sumele încasate din vânzarea bunurilor într-o anumită valută iar importul constituie sumele plătite pentru bunurile economice importate.

Bălanța de plăti se realizează în mai multe forme, pe baza unor criteria necesare deciziilor pentru urmărirea sau evaluarea sa.

După numărul partenerilor balanța poate fi:

Generală – sunt cuprinse schimburile de mărfuri ale unei țări cu altele;

Parțiala – sunt cuprinse schimburile unei țări cu agenții economici dintr-o altă țară sau dintr-o grupă de tări.

După raportul import-export aceasta poate fi:

Excedentară – când valoarea exportului este mai mare decât cea a importului, țara respectivă realizând venituri suplimentare. O asemenea balanță este de dorit în situația în care țările în cauză au datorii externe sau doresc să treacă la convertibilitatea monedei;

Deficitara – cand valoarea exportului este mai mica decat cea a importului. Echilibrarea acestei balante se poate face prin folosirea rezervelor valutare sau prin credite externe rambursabile;

Echilibrata – atunci cand valoarea exportului este egala cu cea a importului

Starea balantei este expresia gradului de eficienta economica inregistrata intr-o tara, determinand forta concurentei marfurilor unei piete, pe piata mondiala.

Balanta de plati cuprinde 2 parti

Activul – unde se inregistreaza totalitatea operatiunilor economice si financiare care conduc la intrari de devize straine;

Pasivul – unde se inregistreaza toate operatiunile care conduc la iesiri de devize straine;

Inregistrarea operatiunilor in balanta de plati se poate realiza prin doua metode:

in momentul reglementarii financiare a operatiunii. Aceasta este o metoda comoda insa pot aparea perturbari ale starii de echilibru extern datorate decalajului dintre momentul efectuarii operatiunii si momentul reglementarii acesteia.

in momentul efectuarii operatiunii – este o metoda mai complexa, avand in vedere ca trebuie tinuta evidenta obligatiei financiare create, eliminand astfel posibilitatea crearii decalajului intre momentul efectuarii operatiunii si inregistrarea ei.

Balanta de plati externe are doua componente principale:

operatiuni economice (OE) care cuprind la randul lor tranzactiile curente (TC), miscarile de capital pe termen lung (MCTL) si miscarile de capital pe termen scurt (MCTS);

operatiuni de capital monetar (OCM), formate din operatiuni ale capitalului din sectorul bancar (OCSB) si operatiuni ale capitalului din sectorul public (OCSP);

Fig. 1.6. Structura balantei de plati externe

Mecanisme de echilibrare a balantei de plati externe

Din punct de vedere contabil, balanta de plati este intodeauna echilibrata, dezechilibrul rezultand doar din modalitatea folosita pentru realizarea echilibrului economic.

Echilibrul extern al unei economii nationale, se realizeaza prin prisma echilibrului balantei de plati externe. In momentul cand in balanta de plati se produce un dezechilibru, reechilibrarea se poate realiza prin doua metode:

prin modificarea venitului intern

prin modificarea preturilor interne (mecanismul efectului de pret – propus de scoala economica clasica si neoclasica). Mecanismul poate fi analizat in trei situatii de ipoteza: cazul unui sistem monetar bazat pe etalonul aur, cazul sistemului monetar bazat pe cursuri de schimb fixe sau cazul sistemului monetar bazat pe cursuri de schimb flotante.

In cazul sistemului monetar bazat pe etalonul aur, cursurile de schimb sunt stabile, reechilibrarea balantei facandu-se prin mecanismul preturilor. Reechilibrarea balantei de plati externe se produce datorita faptului ca scaderea preturilor interne, respectiv cresterea acestora, conduce la ameliorarea sau invers, deteriorarea avantajului comparativ in cadrul schimburilor economice internationale. Acest fapt, duce la incurajarea exporturilor si descurajarea importurilor, si invers.

Un dezavantaj al acestui mecanism este acela ca presupune o oferta permanenta de aur pentru mentinerea stabilitatii cursului de schimb, iar aurul neuniform repartizat pe tari duce la dominarea economica a unor tari de catre altele.

Sistemul monetar bazat pe cursuri de schimb fixe se deosebeste de cel precedent prin faptul ca ajustarea se produce prin intermediul ratei dobanzii. In acest sistem, cursurile de schimb pot evolua in cadrul unor limite fixate, dezechilibrul balantei de plati externe neputand fi corectat la cursul de schimb fixat, fara ajustari ale preturilor si veniturilor.

Dezavantajul acestui sistem este legat de rigiditatea cursului de schimb care poate impiedica economia sa raspunda rapid si adecvat la schimbari si deasemenea poate duce la perturbarea fluxurilor de capital.

Sistemul monetar bazat pe cursuri de schimb flotante se caracterizeaza prin faptul ca cursurile de schimb evolueaza in mod liber in raport cu cererea si oferta pe piata valutara. Reechilibrarea balantei de plati externe se face datorita modificarilor care intervin in cursurile de schimb si in rata interna a dobanzii. Vorbim, asadar, despre automatismul reglarii manifestat prin intermediul deprecierii/aprecierii monedei nationale. Prin deprecierea monedei intelegem scaderea cursului de schimb al monedei nationale, in raport cu moneda straina de referinta.

Echilibrarea balantei de plati externe poate fi nu numai rezultatul unor fenomene spontane, cum ar fi efectul de pret sau cel de venit, ci si rezultat al unor politici deliberate ale Guvernului, urmarindu-se atingerea echilibrului economic global.

Mecanismul de reechilibrare este urmatorul: cresterea cursului de schimb al monedei nationale ieftineste exportul tarii in cauza pentru importatorii straini, incurajand agentii economici interni sa procure valuta, mai degraba prin export de bunuri decat prin cumpararea ei de pe piata valutara.

Cresterea exportului duce la marirea fluxului de intrare de capital ceea ce duce la reducerea deficitului balantei de plati externe.

Totusi, aceste fenomene se produc concomitent, in sensul ca devalorizarea monedei nationale nu numai ca incurajeaza exportul, dar in acelasi timp descurajeaza importul care devine mai scump, odata cu slabirea monedei prin devalorizare.

Datoria externa

Datoria externa este un concept care cuprinde ansamblul obigatiilor monetare ale unui stat catre mediul economic international, datorat fluxurilor de intrare de capital din strainatate, cu titlu de imprumut pe termen mediu si lung. In sensul delimitarii acestui concept, este necesara definirea conceptului de datorie publica. Prin datorie publica intelegem totalitatea obligatiilor rezultate din imprumuturi externe si interne, la un moment dar, pe termen mediu sau lung, contractate de stat in nume propriu sau garantate de acesta. Datoria publica este de doua feluri: datorie publica interna si datorie publica externa.

datoria publica interna reprezinta imprumuturile pe care statul de contracteaza de la agenti economici, in limitele aprobate de parlament, pentru acoperirea nevoilor ca: deficitul bugetar, cheltuielile publice de interes national care nu pot fi finantate din resursele curente ale bugetului de stat, refinantarea datoriei publice, etc.

datoria publica externa se refera la imprumuturile contractate din strainatate pentru diferite scopuri ca: realizarea programelor de dezvoltare economica, realizarea unor obiective de interes public, crearea si mentinerea rezervei valutare a statului, asigurarea resurselor necesare in cazul calamitatilor natural sau in cazuri de forta majora, etc.

Necesarul de imprumuturi externe se determina pe baza strategiei privind datoria publica interna, in limita plafonului de indatorare externa, plafon propus de Guvern si aprobat de Parlament, in fiecare an.

In ceea ce priveste datoria externa, este mai putin importanta valoarea ei, cat mai ales, destinatia sumelor obtinute, si dobanzile aferente datoriei platite in anul respectiv.

Imprumutul public extern

Imprumutul public extern este una din formele exportului de capital, el putand fi acordat fie de guverne, fie de organe financiare internationale ( Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare), banci sau chiar persoane fizice.

Specificul creditului public extern este acela ca este conditionat nu numai de cauze financiare sau monetare ci si de unele cauza economice cu caracter general. Creditul extern este insotit intodeauna de garantii – morale sau material. Garantiile morale pot fi acordate de alte state, iar cele material se refera la veniturile obtinute din alte venituri bugetare, din taxe vamale, monopoluri fiscale, etc.

Imprumutul public extern are, in principal, un rol economic, acela de a compensa, prin intermediul fluxurilor de capital, dezechilibrele inregistrate in balanta contului curent. Astfel, in cazul unui deficit in balanta de cont, datoria externa va creste, pentru a spori capitalul, in vederea compensarii iesirilor de capital din balanta. In situatia inversa, se va produce o iesire de capital, prin plasament de capital in strainatate, acordarea de credite externe, etc.

Cea mai mare parte din valoarea imprumutului public extern este data de necesitatea realizarii unui echilibru al balantei de plati externe, de imposibilitatea rambursarii datoriei externe sau de necesitatea formarii sau cresterii rezervei valutare in vederea trecerii la convertibilitatea monedei nationale.

Principala consecinta a imprumutului public extern este aceea a sporirii lichiditatilor interne. Desi in fiecare an, acest spor de lichiditati se diminueaza prin achitarea datoriei publice externe, atata timp cat aceasta va persista, excesul de lichiditate se va mentine.

Sporirea lichiditatii interne se manifesta ca impact asupra cursului de schimb si anume, intrarea de valuta, ca urmare a contractarii unei datorii externe, se manifesta imediat pe piata valutara interna, sub forma cresterii ofertei de valuta.

Fig. 1.6.3 Corelarea datoriei publice cu datoria externa

Dezechilibre macroeconomice – situatii care perturba starea de echilibru a unui sistem economic

In general, economistii se bazeaza pe idea functionarii pietei in stare de echilibru, adica se porneste de la idea ca “schimburile realizate pe piata bunurilor, piata monetara sau piata muncii, se efectueaza la pret de echilibru. Altfel spus, se exclude posibilitatea unei tranzactii in afara echilibrului sau se presupun viteze de ajustare foarte mari a preturilor, in situatiile de exces de oferta sau exces de cerere”

Excesul de oferta pe piata bunurilor si pe piata muncii, determina neutilizarea integrala a resurselor, aparitia risipei si concurenta foarte mare intre vanzatori. Asadar, excesul de oferta pe piata muncii inseamna somaj, iar surplusul de cerere pe piata marfurilor este urmarea unei productii insuficiente.. In aceasta situatie, concurenta are loc intre cumparatori, fara implicarea producatorilor in cresterea calitatii.

Accentuarea dezechilibrelor economice poate avea efecte ca: aparitia inflatiei, a somajului si a crizelor.

Inflatia.

Este un fenomen economico-social foarte complex, definit printr-un dezechilibru intre masa monetara si volumul bunurilor si serviciilor aflate pe o anumita piata. Ca urmare a inflatiei, preturile cresc continuu si cumulativ, la nivel general scazand puterea de cumparare a banilor. Ca forma a unor dezechilibre, inflatia provoaca importante modificari economice si sociale, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung. Deasemenea, inflatia are numeroase efecte redistributive, influentand economisirea si consumul, puterea de cumparare a monedei nationale si stabilitatea economica.

In idea unor masuri de prevenire sau combatere a inflatiei, un rol crucial revine autoritatilor monetare si bugetare dar nu in ultimul rand, agentilor economici. Diversificarea si largirea gamei de productie, sporirea productivitatii, reprezinta solutii importante ale restabilirii preturilor in economie.

Somajul

In vederea stabilirii echilibrului macroeconomic este obligatorie starea de echilibru a pietei muncii, adica realizarea concordantei intre nevoia de munca si oferta de munca.

Explicatia clasica a somajului este simpla: acesta se datoreaza rigiditatii salariilor. Astfel, salariul este prea ridicat, ajustarea in jos a acestuia, neputand fi realizata. Prin urmare, ne confruntam cu somajul “voluntar”. Ca si in cazul inflatiei, costurile aferente somajului sunt dificil de evaluat. Principalul cost este reprezentat de pierderea de productie inregistra, ca urmare a neutilizarii fortelor de munca.

Ca urmare a pierderii unei parti a locurilor de munca, are loc si diminuarea impozitului pe venit, astfel costurile fiscale ale somajului reprezentand incidenta pierderii de productie, cheltuiala suportata de contribuabili.

Masurile de prevenire si inlaturare a efectelor negative generate de somaj, au ca scop generarea unui venit minim pentru someri si asigurarea de locuri de munca.

Deasemenea, diminuarea somajului se poate realiza prin pregatirea si oferirea posibilitatilor somerilor, de a face cursuri de calificare, scaderea varstei de pensionare si infiintarea unor intreprinderi noi.

“Problema de fond pentru combaterea somajului, o reprezinta asigurarea unui sustinut ritm de crestere economica, in urma caruia devine posibila utilizarea eficienta a uneia dintre cele mai importante resurse ale societatii”

CRIZA ECONOMICA CONTEMPORANA

Notiunea de criza – Trasaturi Generale, Definitii, Perspective

“Ne aflam azi intr-o lume care…isi cauta un echilibru pentru anii care vor urma. Omenirea este dornica de o asezare, in fine, pasnica, o asezare in care sa nu se mai simta mereu incatusata de teama de a nu pierde iarasi…drepturile elementare ale existentei umane”

“Cea mai mare criza economica de la Marea Depresiune nu este un fenomen natural, ci un dezastru provocat de om, in care toti jucam un rol.”

Intreaga omenire se confrunta astazi cu o criza economica si financiara, fara precedent, care a fost constientizata abia dupa falimentul inregistrat de mari si importante banci de investitii. Fenomenul de crestere a datoriilor si de inghetare a pietelor financiare, s-a desfasurat la nivel global, transmitand un soc violent la nivel national, insemnand o incercare grea pentru stabilitatea economica a statelor.

Prezenta criza, cea mai severa de la Marea Recesiune, a adus din nou in discutie, restructurarea de la baza a sistemului financiar international si European, punand pe primul plan optimizarea politicii monetare.

Primele simptome ale manifestarii crizei economice au adus in atentie nevoia unei analize teoretice. In economie, criza reprezinta un subiect care a creat si continua sa provoace dezbateri aprinse. Situatia cu care se confrunta in momentul de fata lumea, este strans legata de lichiditatile financiare, acest element semnaland insusi debutul crizei.

Notiunea de criza “prezinta o relevanta cognitiva speciala pentru stiintele despre om si societate. Spre deosebire de fenomenele din natura, care se produc independent de vointa oamenilor, fenomenele si procesele caracteristice lumii sociale, influentand in mod direct viata oamenilor si ca atare, impunandu-se cu prioritate in registrul de renastere al stiintelor sociale.”

Din perspectiva sociologica, putem privi criza ca fiind un fenomen social, un process desfasurat intr-o societate. Sub aspect istoric, crizele au aparut in cele mai vechi timpuri, influentand intreaga evolutie a societatii. In vederea descifrarii cauzelor unei crize, este necesar sa delimitam continutul acesteia (economic, social, politic, cultural), apoi sa stabilim influenta umana asupra sa. In cazul unei crize financiar-bancare, spre exemplu, de la conducatorii politici si de stat, la cetatenii de rand, care isi asuma imprumuturi si cheltuieli prea mari decat veniturile posibile in vederea returnarii acestora.

Este important sa cunoastem daca o criza a fost in mod intentionat si voit provocata, urmarindu-se un anumit scop, sau a aparut ca rezultat al imprejurarilor. Prin urmare, criza economica se poate datora unor abuzuri sau neglijente sau dimpotriva este produsul unei gandiri premeditate.

Subiectivismul joaca un rol foarte important in declansarea crizelor. Bancile, spre exemplu, pentru maximizare profitului, ii conving pe oameni sa faca imprumuturi, creandu-le impresia falsa a consumului nelimitat.

In general, prin criza se intelege acea stare a lipsei functionalitatii si a declinului, de paralizie sau de regres, cu care se confrunta un anumit sistem. Principalele trasaturi ale starii de criza sunt deficienta si lipsa potentialului de a evolua. In societate, criza se manifesta printr-o incetare a ritmului si prin aparitia unei dezordini, continuand apoi cu reducerea si in final epuizarea resurselor (material, financiare, umane), ajungand la blocarea sau intruruperea activitatii, pe durata limitata sau definitiva.

In anumite situatii, criza conduce la disparitia unei anumite activitati intretinute de o anumita structura organizationala care in mod normal ar putea fi depasita prin reorganizare sau refinantare.

Din punct de vedere sociologic, definirea unei situatii de criza se poate realiza pe baza unor indicatori pe baza carora se realizeaza o analiza cantitativa, calitativa si comparativa.

Din perspectiva economistilor, examinarea crizei se poate realiza pe baza evolutiei unor indicatori ca Produsul Intern Brut, Indicele Productiei Interne, rata somajului, cursul bursier, indicele preturilor, etc.

In mod conventional, s-a ajuns la concluzia ca o economie se confrunta cu situatia de criza atunci cand ”dupa 2 trimestre succesive are de-a face cu scaderea PIB-ului.”

Conform NBER (National Bureau of Economic Research), criza este definita ca fiind “o scadere semnificativa a activitatii economice pentru cateva luni, reflectata in scaderea PIB-ului, scaderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocuparii, diminuarea productiei industriale si a consumului.”

Exista insa specialisti care clasifica aceste crize in crize sociale (inflatie, somaj, saracie) , crize financiare (volatilitate pe pietele de capital, caderea burselor), politice (care pot duce la razboaie), crize locale sau internationale sau crize cauzate de dezastre naturale. Este greu de stabilit cand o criza economica devine una financiara sau invers. In principal, diferenta dintre acestea este ca o criza economica este generata de cauze financiare, politice sau sociale.

In opinia mea, criza financiara reprezinta o forma de manifestare a crizei economice, rezultand astfel o reducere a tranzactiilor la bursa si o dereglare a sistemului pietei.

Odata cu izbucnirea crizei, am constatat reactii rapide si mobilizari fabuloase de resurse financiare in vederea minimizarii efectelor acesteia si pentru a reveni la ritmul normalitatii evolutiei globale.

“Este momentul unei repozitionari strategice pentru un nou viitor global, deshis de incetarea Razboiului Rece, actuala criza semnificand parca incheierea unei tranzitii multidimensionale necesare unei noi ordini.”

Scurt istoric al crizelor

Intre anii 1907 si 2009, intreaga omenire s-a confruntat cu un numar de cel putin 11 crize majore, dintre care doua – Marea Depresiune Interbelica (1929-1933) si actuala Criza Economica Mondiala (2007-2010) – se caracterizeaza ca avand un impact violent si de lunga durata asupra intregii economii a lumii, inducand starea de paralizie la nivel global. Ambele crize mentionate au plecat din Statele Unite ale Americii, propaganda-se ulterior in intreaga lume.

Studiind istoricul crizelor, specialistii au delimitat un numar de 10 evenimente ordonate astfel:

Panica din 1907 (Statele Unite ale Americii)

Criza din Mexic (1994)

Criza din Argentina (1999-2002)

Hiperinflatia din Germania dupa Primul Razboi Mondial (1918-1924)

Souk Al-Manakh Kuwait (1982)

Lunea Neagra (19 octombrie 1987)

Criza financiara din Rusia (1998)

Criza din Asia (1997-1999)

Marea Depresiune Interbelica (1929-1933)

Criza Petrolului din 1973

Sursa hotnews.ro

In continuare voi prezenta cateva din crizele economico-financiare din clasamentul elaborat de autorul Ross Bonander pentru un interviu al site-ului de stiri hotnews.ro, tinand cont de ordinea cronologica a producerii acestora:

Criza Sistemului Bancar din Statele Unite ale Americii (1907)

Sistemul bancar a intrat in colaps, cauzele principale fiind confruntarea cu recesiunea in crestere, falimentele rasunatoare, retrgerile masive de bani si sporirea neincrederii populatiei. In acel moment, nu exista nici o institutie care sa garanteze depozitele bancare ori sa furnizeze lichiditato economiei. Solutionarea crizei a semnificat interventia trezoreriei Statelor Unite ale Americii asupra prevenirii unei prabusiri a sistemului bursier, asigurand in acelasi timp lihiditatile necesare sistemului bancare si restabilind increderea populatiei.

Hiperinflatia din Germania dupa Primul Razboi Mondial (1918-1924)

Dat fiind faptul ca Germania si-a recunoscut vina si anume ca prin semnarea Tratatului de la Versailles ar fi declansat Primul Razboi Mondial, aceasta si-a luat angajamentul sa plateasca despagubiri de razboi in valoare de 226 miliarde de marci. Aceasta datorie a insemnat foarte mult pentru Germania, impovarand-o, dat fiind faptul ca depasea totalul aurului sau al devizelor pe care aceasta le detinea.

In momentul ajungerii lui Hitler la putere, acesta a suspendat plata, favorizand ascensiunea unui sistem de dictatura nazist. Pentru a face suportabila rata ce trebuia platita, Guvernul german a introdus Reforma Monetara la sfarsitul anului 1923. Asadar, dupa 90 de ani, Germania inca mai plateste despagubiri pentru Primul Razboi Mondial.

Marea Depresiune Interbelica (1929-1933)

Aceasta criza s a instalat in august 1929, dupa o lunga perioada de optimism in privinta dezvoltarii economice americane si de consum nemasurat al cetatenilor.

Criza a debutat la bursa, aceasta prabusindu-se cu 40 de procente, pierzand 30 de milioane de dolari. In anul 1933, circa un sfert din americanii capabili de munca erau someri, rata somajului crescand de la 3% la 25%. In aceeasi directie s-a indreptat si productia industriala, reducandu-se la 52%.

In Statele Unite ale Americii, criza economica s-a caracterizat prin supraproductie, Durand pana in martie 1933 si influentand toate economiile statelor dezvoltate ale lumii. Abia in anul 1940 se putea afirma ca economia Americii si-a revenit complet dupa criza.

Criza petrolului din 1973

Criza a izbucnit din pricina tarilor arabe membre ale OPEC, care au hotarat incetarea livrarii de petrol Statelor Unite ale Americii si altor tari dezvoltate, data fiind resprjinirea de catre acestea a actiunilor politico-monetare ale Israelului. Tarile importatoare de petrol au fost puternic afectate de aceasta decizie, pretul petrolului crescand spectaculos cu 300 de procente. Pentru prima data in istorie, o resursa naturala a fost folosita ca instrument de reglare a reporturilor in politica internationala.

Criza din Mexic (1994)

Aceasta criza a dus la restrictionarea politicilor de creditare punand capul unui “boom” economic creat ca urmare a falsei impresii de capital disponibil si usor de accesat pe piata si a unui sistem bancar dispus la creditare cu orice pret. Ulterior, intreaga America Latina a fost zdruncinata de criza (Brazilia, Agentina, Chile, Uruguay), fenomen cunoscut sub numele de “Efectul Tequilla”.

Criza din Argentina (1995-2002)

A izbucnit pe motivul coruptiei sistemului guvernamental care a abuzat excesiv de imprumuturile de la piete internationale, demarand proiecte “in dezvoltare”, dovedindu-se ulterior a fi mecanisme de spalare a banilor la nivel international. O alta cauza determinanta a crizei din Argentina a fost reprezentata de cursul de schimb fix practicat de aceasta la recomandarea Fondului Monetar International, pe o perioada de 10 ani, ducand la ieftinirea preturilor la import si mai tarziu la somaj.

Criza economica din Camerun (1980-2001)

A aparut odata cu problemele legate de deficitul comercial si inflatia accentuata.

Criza financiara din Asia (1997-1998)

Aceasta a izbucnit ca urmare a crizei din Thailanda, devenind apoi o criza generala si afectand Coreea de Sud, Malaesia, Indonezia, Filipine si Honh Kong. Are ca subiect principal expansiunea creditului, care a dezvoltat unele proiecte, care in conditii normale nu s-ar fi realizat. In 1998, PIB-ul Coreei a scazut la 33% fata de anul 1997, Pib-ul/locuitor a scazut cu 42% in Indonezia si 21% in Thailanda. Aceste tari nu si au revenit complet nici pana in prezent.

Criza din Rusia (1998)

A fost indusa, dupa parerea specialistilor, de criza din Asia de Sud-Est, din cauza scaderii drastice a exporturilor de petrol si gaz catre aceasta regiune, si de neplata datoriilor catre stat a companiilor din sectorul energetic.

Aceste exemple ne arata ca exista o istorie a fenomenului de criza, aceasta fiind chiar o istorie recenta. In plus, criza actuala se diferentiaza de aceste crize, prin amploarea sa si prin faptul ca afecteaza in prezent un numar mare de tari.

Se observa ca in decurs de 100 de ani, cele mai importante crize economice au vizat continentul American, European si Asiatic.

Evolutia si impactul crizei economice contemporane

Criza cu care ne confruntam a fost predictibila din multe puncte de vedere: o puternica crestere economica in intreaga lume, amplificarea fluxurilor de capital pe baza unei stabilitati a preturilor si neglijarii riscurilor posibile. Ca urmare, riscurile in domeniul financiar au crescut, toate asteptarile analistilor degenerand in cea mai mare criza e economiei globale. Gravitatea actualei crize este data de faptul ca aceasta afecteaza in acelasi timp toate sistemele financiare nationale, acest lucru fiind previzibil in conditiile liberalizarii capitalului la nivel mondial.

Primele semne prevestitoare ale crizei actuale au aparut la sfarsitul anului 2007, aceasta devenind un fenomen cunoscut in cursul anului 2008 in SUA, extinzand-se apoi rapid, pe intregul glob pamantesc. Criza si-a inceput procesul de extindere in anul 2009, acesta fiind considerat anul maximei intensitati. Totul a inceput in momentul imposibilitatii bancilor americane de a-si derula operatiunile, pe fondul lipsei de numerar. Prabusirea si blocajul sistemului de creditare a dus la paralizia sistemului de afaceri imobiliar, investitorii din acest domeniu neputand-si continua si valorifica proiectele incepute, fapt ce a dus la imposibilitatea de a-si rambursa imprumuturile la banci. Acest fapt a dus la un dezastru financiar, afectand intreaga economie.

Actuala criza financiara din SUA a atins punctul culminant in septembrie 2008, la inceputul acestei luni, doua mari institutii de credit ipotecar sustinute de Guvern, demarand procedurile de faliment. Dupa doar cateva zile, alte doua mari banci de investitii si-au declarat starea de faliment, alaturi de cea mai mare firma de asigurari din lume, AIG (American International Group).

Semnalul de alarma privind declansarea unei crize mondiale de mari proportii, a fost tras de Nouriel Roubini, profesor la Universitatea din New York, acesta prezicand in iulie 2006, instalarea unei crize financiare. In luna octombrie a anului 2008, prof. Nouriel Roubini a evaluat economia mondiala ca fiind “intr-un moment de cotitura” , sustinand in acelasi timp dezintegrarea sistemului financiar la nivel global. Criza la nivel bancar a generat instabilitate pietelor financiare, conducand la criza financiara si ajungandu-se in final la criza economiilor nationale. Aceasta la randul sau a generat crize sociale, asociate cu fenomenele de somaj in crestere, scadere a nivelului de trai si in final, la raspandirea saraciei.

Independent de cauzele crizei, dinamica acesteia este deja cunoscută. Băncile au sporit acordarea creditelor pentru construirea locuintelor la un nivel cu mult peste cel permis de capacitatea de îndatorare a beneficiarilor creditelor respective. In cazul nerambursarii de catre debitori a imprumuturilor, băncile nu aveau prea mult de pierdut, recuperand aceste credite prin vânzarea locuințelor ipotecate, ale căror prețuri erau într-o permanentă creștere. În modul acesta, în ciuda costului cu operațiunile de valorificare a garanțiilor, pierderile suferite de bănci au fost cat de cat mici, ducand la creșterea rapidă a volumului creditelor imobiliare. În ceea ce privește atitudinea băncilor centrale și a autorităților de reglementare și supraveghere financiară, acestea au rămas, în general, pasive, deoarece au considerat că inovațiile amintite determină dezvoltarea piețelor financiare și minimizarea riscurilor, ducând astfel, la un sistem financiar mai solid și mai eficient.

La nivel financiar, efectele majore ale acestor dezechilibre la nivel global, includ aspecte legate de insolvabilitate, lipsa de lichiditati, intrare sau iesire din piete, deprecieri catastrofale ale activelor cotate la bursa, deprecieri de moneda si in final retragerea masiva de capital a investitorilor din economie.

Criza economica din zilele noastre a dat naștere unor falimente răsunătoare, a dus la restructurări ale multor companii și instituții financiare, la preluări și fuziuni, necesitand o susținere financiară directă cu fonduri importante din partea guvernului american (au fost aprobate până acum peste 700 mld.de dolari doar in vederea folosirii pentru salvarea instituțiilor financiare americane de efectele crizei). O bună parte dintre aceste instituții sunt sau au fost listate la bursă, ieșirea lor de pe piață afectând nu doar credibilitatea în piața americană de capital ci și volumul tranzacțiilor bursiere, volatilitatea prețurilor si nivelul randamentelor.

Volumul tranzacțiilor bursiere a fost și el puternic afectat pe principalele burse din lume, însă impactul cel mai puternic al crizei se manifesta asupra volatilității riscului și asupra randamentelor bursiere asociate mai ales instrumentelor cu venit variabil.

Criza a condus la o serie de reacții instituționale care s-au materializat într-o serie de măsuri de intensificare a controlului asupra unor zone rămase în afara jurisdicției băncilor centrale sau a ecomisiilor de supraveghere a piețelor de capital. În paralel au fost aduse tot mai mult în discuție criteriile de acordare a finanțărilor și metodologiile de risc folosite în decizia de finanțare. Mai mult, intervenția statului pe piețele financiare (care uneori a mers până la cazuri extreme de naționalizare)

a trebuit și ea legitimată printr-o serie de măsuri legislative nemaiîntâlnite de la Marea Criză.

La nivel economic, aceste dezechilibre vizeaza dificultati in capacitatea de consum, de a finanta investitii si de a genera o crestere economica consistenta. Deasemenea, actuala criza accentueaza competitia intre modelele de capitalism. Capitalismul anglo-saxon, caracterizat printr-un rol redus al statului in functionarea pietei, se confrunta cu cel de tip franco-german, care permite interventia pronuntata a statului in reglementarea functionarii eficiente a sistemului.

Conform specialistilor, “un alt aspect caruia trebuie sa i se acorde poate cea mai mare atentie, este relevanta moralitatii comportamentului uman in zona in care societatea a investit cea mai mare incredere –sistemul financiar. De fapt, toate masurile legate de reglementarea si supravegherea pietelor financiare ascund, in final, ingrijorarea fata de acest aspect al cauzelor crizei, crucial pentru ceea ce numim criza de incredere.”

Este necesar sa ne orientam atentia in a descrie unii dintre factorii care stau la baza declansarii acestor turbulențe globale .

A. Problemele Economiei Reale

În ultimele decenii , politica a fost în mare parte bazata pe convingerea că aspectele macroeconomice ar trebui să se bazeze pe stabilizare, privatizare si directionarea inflației

astfel încât să se mobilizeze investitiile interne și internationale.

Politica a constat in mare parte in orientarea spre echilibrarea bugetelor publice , chiar dacă acest lucru a dus catre austeritate și vânzare de active publice , precum și de țintire a inflației la niveluri foarte scăzute , fapt considerat chiar de insusi FMI, a fi mai mult decat era necesar.

Concluzia este ca nedreptatea flagrantă și excluderea economică a unor sectoare extinse ale populatiei lumii, ridica, la nivel global, probleme de pace și securitate. Din punct de vedere macroeconomic , acestea implica , de asemenea, o constrângere fundamentală a cererii la nivel mondial .

B. Problemele sectorului financiar

Criza financiară este strans conectata cu aspectele mai sus menționate. Ca si consecinta a cresterii profiturilor, dinamica sistemului de piață a dictat aparitia unor noi oportunități de investiții.

Cu toate acestea, limitările unei creșteri mai lente a cererii a creat tensiuni și a dus la căutarea intensa de oportunități profitabile. În sfera de producție, un număr de acorduri bilaterale și multilaterale a fost pus treptat in joc, in scopul crearii conditiilor impotriva unui eventual declin al oportunităților de comerț, al investițiilor străine directe, și al fluxurilor internaționale de capital. Un loc principal printre aceste acorduri este acela de a privilegia sectoarele financiare și piețele imobiliare.

C. Politica de până acum

Ca urmare a crizei financiare, politica a inregistrat numeroase evoluții. În primul rând, băncile centrale ale țărilor dezvoltate și departamentele de trezorerie au avut de a face o cantitate mare de lichiditati.

Un aspect remarcabil in abordarea problemei economiei reale este acela al cererii insuficiente și al șomajului masiv la nivel global.

Trebuie să ținem cont de faptul că această criză a fost precedata de o altă criză și este

manifestată prin deficite globale, inclusiv deficite in cererea efectivă și locuri de muncă. Acest fapt duce la aparitia dezechilibrelor generand sărăcia și inegalitatea. La rândul lor, aceste aspecte limitează spațiul fiscal și capacitatea statelor de a furniza (prin resurse interne) bunuri și servicii, și de a se angaja în practici de stimulare fiscala.

2.4 Cauze si efecte ale crizei mondiale contemporane

Actuala criza isi are originea in sectorul financiar, contaminand rapid economia la nivel mondial. Nu putem discuta despre o singura cauza a declansarii crizei, aceasta din urma fiind rezultatul unei combinatii de factori care actioneaza concomitent. Printre acesti factori, putem vorbi in primul rand despre acumularea unor dezechilibre ale balantelor de plati in cazul multor tari, dar si despre volumul global de credite, excesiv, in raport cu dinamica economiei reale, totul fiind cauzat de imoralitatea operatorilor din economia financiara, data de dorinta unui profit mare si rapid, cu capital investit cat mai mic.

Au fost sesizate efecte asupra economiei la nivel mondial, acestea resimțindu-se diferit de la un stat la altul si depinzând de reglementările și de nivelul de dezvoltare al fiecarui stat in parte. Guvernele au acționat asupra crizei atât individual in vederea protecției economiei naționale, cât și nivel European. Criza economică a avut efecte diferite în toate domeniile de activitate.

Odata cu izbucnirea crizei, primul efect a fost acela de restrângere a cheltuielilor în rândul consumatorilor, dar mai ales în sfera afacerilor ,aceste două sectoare, acela al afacerilor și acela al consumatorilor ajungand să își piardă încrederea. In momentul în care criza a devenit vizibilă la nivel in anul 2007, investitorii americani și-au pierdut încrederea în ipotecarea securizată. Acest lucru a condus la o criză de lichidități ce a determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale Americane, a Băncii Angliei si a Băncii Centrale Europene. In momentul agravarii crizei, în 2008, un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment.

Falimentul bancar și retragerile masive de bani, neîncrederea în solvabilitatea insitutiilor bancare, a produs un soc pe piața bursieră astfel incat că valoarea acțiunilor la diferitele burse din lume pentru societăți importante tranzacționate, a scăzut în unele cazuri într-atât încât s-a recurs la măsura extremă de suspendare a tranzacțiilor la bursă pe anumite perioade de timp. Aceasta masura a generat o scădere bruscă și uneori dramatică a capitalizării bursiere, prin reducerea fără precedent a prețului acțiunilor, facand ca o bună parte a societăților tranzacționate la bursă să-și reevalueze capitalul și să-și calculeze pierderile ca urmare a prabusirii financiare prin care au trecut.

FMI consideră că pierderile cauzate de criza financiară la nivel mondial ar putea fi estimate la 1400 mld. de dolari, cifră supusă în continuare revizuirii, ca urmare a creditelor neperformante și activelor negarantate. Această cifră reprezintă a doua revizuire de către FMI care în septembrie 2008 estima o pierdere de 1300 mld. de dolari și în aprilie una de 945 mld. de dolari.

Ca urmare a acestor pierderi, analiștii economici previzionează o încetinire a creșterii economice globale favorizata de declinul producției în statele dezvoltate și de încetinirea dinamicii economice în economiile statelor emergente.

Căderea pieței imobiliare în SUA, a avut drept consecințe deteriorarea sectorului credite, creșterea delictelor care au ca obiect ipotecile și tranzacțiile imobiliare, influentand și economia europeană, fapt ce a condus la ieftinirea locuințelor, înăsprirea condițiilor de creditare și la stagnare economică.

Alte efecte ale crizei financiare se referă la creșterea presiunii inflaționiste, a ratei dobânzii și șomajului, devalorizarea monedelor naționale și mărirea deficitelor de cont curent și a datoriei publice.

In ceea ce priveste acumularea dezechilibrelor putem aminti declalajul intre evolutia nivelului de salarizare si cel al productivitatii muncii sau, inechitatea dintre raportul salarii – profit, ducand astfel la aparitia deficitului/excedentului contului curent al balantei de plati.

Acest decalaj al raportului cerere – oferta poate fi acoperit in doua modalitati:

– fie “adecvarea cererii interne deficitare, care presupune relaxarea creditului si implicit cresterea preturilor activelor”,

– fie “adaptarea excedentului de cerere interna care ar impune corectarea politicilor economice si gasirea surselor de finantare externa pentru acoperirea deficitului de cont curent”

Cu privire la fenomenul de “suprafinancializare”, o cauza majora a fost reprezentata de cresterea ca pondere in PIB a intermedierii financiare si a tranzactiilor imobiliare. Riscul a fost amplificat, pe fondul expunerilor majore fata de sectoarele riscante, ca cel imobiliar sau cel al imprumuturilor intre institutiile financiare. Dezvoltarea rapida a tranzactiilor vu instrumente financiare derivate (operatiuni de “tip casino”, si anume parierea pe evolutia cursului de schimb sau a ratelor dobanzii) a marit dimensiunile angajamentelor din afara bilanturilor bancare, denaturand astfel structura activului bancilor si făcând mai vulnerabilă poziția de capital a instituțiilor de credit la fluctuațiile pieței financiare.

Reducerea drastica a ratei dobanzii din Statele Unite ale Americii in perioada anilor 2001-2004, a reprezentat principalul factor favorizant al declansarii crizei. Ca si consecinta a acestui factor, pe fondul unor puternice presiuni inflationiste, rata dobanzii a urcat in anii 2005-2006 catre nivelul inregistrat la inceputul anului 2000, crescand astfel povara rambursarii creditelor. La putin timp dupa aceasta, in trimestrul III al anului 2007, a izbucnit criza.

Pe parcursul crizei, deficitele primare ale statelor au explodat, fiind alimentate de factori precum cheltuielile sau veniturile. Astfel, intarirea mecanismelor de protectie a sistemului financiar si schemele de finantare furnizate de autoritati, au dus la majorarea cheltuielilor guvernamentale, recesiunea economica punand presiune descendenta asupra veniturilor bugetare. Un alt efect major al crizei este acela al cresterii costului finantarii, povara rambursarii fiind afectata de deprecierea cursurilor de schimb si crescand astfel rapid datoriile.

Dezechilibre economice

Piata muncii

Un aspect semnificativ pentru evaluarea fenomenului de criza, la nivel social este rata somajului. Intrucat economia mondiala functioneaza ca un intreg, tulburarile in economia Statelor Unite ale Americii s-au facut resimtite si in economia continentului European. In acest sens, la jumatatea anului 2008, pietele de munca din Uniunea Europeana au inregistrat treptat dezechilibre, acestea mentinandu-se si in cursul anului ce a urmat. Inainte de izbucnirea crizei, rata de ocupare a fortei de munca in Europa era de 68%, rata somajului scazand pana la 7%, ajungandu-se la jumatatea anului 2009 la o rata de aproape 10% si la scaderea ocuparii fortei de munca cu 25 de procente. Cele mai semnificative scaderi au avut loc in sectorul industriei si cel al constructiilor.

La sfarsitul anului 2008 a fost luata in considerare abordarea unui plan European de redresare economica, care avea drept tinta minimizarea efectelor crizei si stimularea economica. “Conform acestui plan, cele mai importante provocari pentru economia UE erau: diminuarea pierderilor locurilor de munca, combaterea somajului, favorizarea recuperarii locurilor de munca si incurajarea reonversiei profesionale.”

Pe piata muncii, criza a avut efecte alarmante mai mult in randul barbatilor, tinand cont de faptul ca numarul barbatilor someri a crescut cu doua treimi din septembrie 2008 pana la sfarsitul lui 2009. Un risc suplimentar de pierdere a locului de munca, s-a manifestat nu doar in randul populatiei masculine, ci si in randul imigrantilor, acestia fiind oricand in pericol sa-si piarda locul de munca.

Prabusirea Produsului Intern Brut in Economiile Nationale

Un alt indicator relevant este evolutia Produsului Intern Brut, acesta reprezentand “expresia valorica a ceea ce se creaza intr-o tara, in decurs de un an, pe linia productiei industriale, agricole, a serviciilor, s.a.”

Conform Eurostat, un top al primelor 5 state europene care in anul 2009 s-au adancit in recesiunea economica, ne indica urmatoarea ordine:

Tabel nr 2.4.1 Ierarhia tarilor aflate in recesiune economica

Sursa: Eurostat, Comunicat de Presa, Euroindicatori, nr. 173/2009, 3 decembrie 2009

In prima parte a anului 2010, asistam la o usoara crestere a PIB-ului din Uniunea Euopeana cu 0.6% fata de anul precedent. Cele mai mari cresteri au fost inregistrate in Irlanda si Suedia.

George Friedman de la “Geopolitical Intelligence Report”, afirma ca economia nu poate fi considerata o stiinta de sine statatoare, ci este in stransa legatura cu politica, ceea ce implica abordarea ei in perspectiva morala. In fond, bogatia unei natiuni se bazeaza pe cei doi piloni, economic si politic, recurgandu-se la problema unificarii subiectului cu obiectul in teoria economica. In ciuda eforturilor politice si financiare depuse in vederea combaterii crizei, prelungirea acesteia in timp ii determina pe analistii politici sa construiasca scenarii din ce in ce mai neverosimile. Probabilitatea unui haos politic asemanator celui din anii ’30, pare sa fie mare. Haosul de origine economica preconizat pentru viitorul nu prea indepartat, aduce in prim plan necesitatea puterii, mai ales in cazul tarilor in care interventionismul inca exista.

Lipsa increderii porneste inca din domeniul economico-financiar, extinzandu-se spre sfera politica, consecinta a incapacitatii clasei politice de a restabiliza increderea distrusa de cea mai puternica criza financiara, care ameninta intreaga economie reala.

Institutul Finantelor Internationale de la Washington a confirmat aceasta situatie, anuntand totodata diminuarea fluxurilor de capital catre tarile in dezvoltare, problema investitiilor devenind tot mai mare.

Fondul Monetar International avertizeaza ca lumea se confrunta in prezent cu cea mai mare criza economica existenta vreodata dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, si ca pericolul generat de aceasta consta in prezenta sa simultana in cele trei centre economice globale: Statele Unite ale Americii, Europa si Japonia. Deasemenea, acelasi FMI aduce in discutie si cazul economiei globale si a comertului mondial, acestea avand cel mai scazut ritm din ultimii 60 de ani.

Tabel nr. 2.4.1.2 Costul crizelor financiare

Sursa: BIS 2001-2004

“Ceea ce a început ca un dezastru in domeniul bancar in Statele Unite urma sa devina cea mai gravă criză financiară mondială. Ca urmare, din februarie 2009, toate țările dezvoltate au intrat in recesiune , din pricina deficitului de locuri de muncă, fenomen care s-a raspandit intens si peste granite. Toate previziunile Fondului Monetar International in ceea ce priveste cresterea economica, au intrat acum intr-un con de umbra”. Estimari ale Organizatiei International Labour avertizează că disperarea in rândul șomerilor se va extinde din ce in ce mai mult, de la o cifra a anului trecut de 20 de milioane de dolari la cea de 52 de milioane de dolari .

Studiile statistice ne arata de asemenea ca in prezent, in cazul tarilor in curs de dezvoltare atat cererea de export si turismul, cat si salariul la nivel de lucrator au scazut intr-un ritm alarmant, fapt ce implica modificarea fluxurilor financiare.

Asadar, creșterea economică în sine nu este o condiție suficientă pentru stabilirea conditiei echitabilitatii si a prosperității sau pentru dezvoltarea umana, in situatia in care ne confruntam cu raspandirea starii de recesiune economica și financiară.

Perioadele in care un sistem economic suporta astfel de transformări economice sunt întotdeauna destabilizatoare, ca atare, rezultatele devenind incerte . Prin urmare, in acest moment , ne confruntăm atat cu un mare pericol cat si cu o mare oportunitate. Marele pericol este acela ca noile reguli și eforturile de " recuperare" ii vor favoriza pe cei in pozitii de putere prin consolidarea inegalităților existente intre acestia. Dacă acest lucru se întâmplă, ne vom confrunta cu o amplificare a disparităților și o accentuare a excluziunii sociale cu repercursiuni sociale , economice și politice grave.

Pe de altă parte , posibilitatea existentei unei oportunitati constă în faptul că pot aparea actiuni politice si de conducere promitatoare, fapt care ar putea reduce inegalitățile între națiuni, dincolo de saracie si conflicte intre sexe.

Dezechilibre financiare si externe

Un important factor previzibil al unei crize financiare, este reprezentat de marimea boom-ului creditului intern.

Urmatorul tabel ne arata evolutia raportului credit/PIB pentru 7 tari din Zona Euro:

Tabel nr. 2.4.2 Evolutia raportului credit/PIB

Sursa datelor: Baza de date financiara a Bancii Mondiale

Un alt fenomen a fost cresterea dezechilibrelor de cont curent din Zona Euro. Urmatorul tabel pune in evidenta faptul ca in perioada 1993-1997, dezechilibrele de cont curent au fost mici, insa odata cu anul 2003, si pana in 2007, Portugalia, Grecia si Spania au acumulat deficite foarte mari.

Tabel nr 2.4.3 Balanta de cont curent (%PIB)

Sursa datelor: Baza de date economica a FMI

In termenii unei cresteri pe termen mediu, un deficit de cont curent poate fi periculos in conditiile unor cheltuieli sporite care limiteaza anumite sectoare prin redirectionarea resurselor din industriile cu mai multe posibilitati de crestere a productivitatii.

Criza economica actuala – O criza a datoriilor

“O intelegere cat mai buna a unei economii nationale presupune analizarea relatiilor dintre echilibrul pe termen scurt si echilibrul pe termen lung, punand in evidenta legaturile dintre acestea”

Astfel, din cauza datoriilor foarte mari pe care statele le-au acumulat, acestea nu mai pot intervene prin cresterea deficitelor bugetare, in vederea stoparii recesiunii.

Criza datoriilor externe evidentiaza problemele fundamentale cu care Zona Euro se confrunta, oferind simultan posibilitate redresarii situatiei prin luarea unor masuri cu privire la cheltuielile publice sau cresterea fondurilor de urgenta.

Asa cum am mentionat in capitolul anterior, datoria externa este reprezentata de “obligatiuni emise de un stat intr-o moneda straina, pentru a finanta cresterea economiei tarii respective” , fiind in general o investitie riscanta cand vine din partea unei tari in curs de dezvoltare, si o investitie sigura atunci cand provine dintr-o tara dezvoltata.

Un factor deosebit de important in momentul evaluarii riscului investitiei in datorii externe, este reprezentat de stabilitatea guvernului emitent de obligatiuni. O schimbare nefavorabila a ratelor de schimb si o evaluare nerealista a rezultatelor proiectelor finantata, pot face foarte dificila platirea datoriei.

Anii de dinaintea declansarii crizei din 2007 si cei care au urmat, au stat sub caracteristica unei cresteri semnificative a datoriilor publice, atat in tarile in curs de dezvoltare cat si in cele dezvoltate. Una dintre principalele cauze ale acestor cresteri, a fost reprezentata de esecul politicilor de reformare a sectorului public sau eficientizarea unor societati cu capital de stat. In perioada anilor 2010-2011, setorul public simtea mult mai profund venirea unei crize, pe cand sectorul prival al economiei din multe tari, cunostea o iesire din recesiune, de mult timp asteptata.

Printre alte cauze se numara si supraindatorarea guvernelor, acestea nemaiputand interveni in stoparea recesiunii prin cresterea deficitelor bugetare, singura optiune fiind aceea de a a adopta bugete de austeritate care, la randul lor, se manifesta ca si criza, ducand la aparitia somajului.

Daca pentru inceput, pietele financiare internationale s-au manifestat tolerante fata de nivelurile ridicate ale datoriilor publice (de peste 60% din PIB), in anii 2010-2011, situatia ș-a schimbat, investitorii devenind extrem de precauti in finantarea deficitelor bugetare si refinantarea datoriilor publice ale tarilor cu grave probleme.

La nivelul Uniunii Europene, valoarea deficitelor bugetare cumulate a crescut de 8 ori, de la aproximativ 100 mld. de euro, la peste 800 mld. de euro. Tarile cu deficite anuale de peste 100 mld. de euro, sunt Franta, Germania si Regatul Unit, acestea detinand insa, o putere economica mare.

O caracteristica importanta a crizei datoriilor este reprezentata de fenomenul de contagiune fiscal. Acest fenomen semnifica situatia transmiterii instabilitatii de pe o piata financiara a unei tari catre celelalte piete sau tari. O tara care prezinta o conditie fiscal precare poate declansa acest efect si in tarile cu care se afla in relatii economice, din cauza ca nu se iau masuri adecvate pentru consolidarea fiscal, acest fenomen propagandu-se mult mai rapid in tarile din Uniunea Europeana, unde interconectarea este foarte puternica.

Aceasta criza a datoriilor nu se manifesta doar in statele europene membre ale Uniunii Europene, dar si in tarile cu un nivel foarte ridicat de indatorare. Criza se propaga mai intens in cadrul Uniunii Europene intrucat nu exista proceduri la nivelul politicilor din uniune, prin care sa-i fie amanate efectele. In Statele Unite ale Americii, deficitul bugetar a avut o valoare mai mare de 19% din PIB, datoria externa ajungand la 95% din PIB in anul 2010. Datorita faptului ca Statele Unite ale Americii si Japonia au interdependenta monetara, acestea nu se confrunta cu problema datoriilor.

2.6 Adoptarea masurilor si strategiilor anti-criza

Fenomenul declansat in 2008 in Statele Unite ale Americii a cuprins toate tarile lumii, nicio tara negasind inca solutia unei rezolvari rapide si radicale a consecintelor declinului economic si determinarea unei relansari rapide. Remarcam faptul ca la nivelul factorilor de decizie de natura politica, precum si ai celor de natura economica si financiara, s-a ajuns la un acord (aceptat inclusiv de cei care sustin doctrine economice liberale) ca fara sprijinul statelor si al institutiilor financiare internationale nu se poate depasi actuala criza si nu se poate reveni la o functionare normala a economiei de piata.

Despre masurile menite sa puna capat crizei, au fost spuse multe pareri si sugestii, luandu-se diferite masuri, atat de guverne cat si de catre bancile centrale si institutiile financiare internationale. Exista preocupari in acest domeniu ale unor universitati si centre de cercetare din domeniul economic precum si ale unor renumiti economisti, inclusiv ale unor laureati ai premiului Nobel, solutiile propuse diferand, mai ales din punctul de vedere al conceptiei filosofice, respectiv principiile liberalismului t si gandirea liberala care admite sau nu, interventia statelor sau a unor organisme internationale in situatii de criza.

Unul dintre cei mai cunoscuti filozofi din domeniul economic, laureat al premiului Nobel pentru economie, Paul Krugman a carui gandire se apropie de cea a lui John Keynes, face o analiza profunda emitand unele pareri si sugestii care ar putea fi luate in considerare atat de politicieni, cat si de catre oamenii de afaceri, precum si de institutiile financiare internationale. In cartea sa, intitulata „Intoarcerea economiei declinului si criza din 2008“, Paul Krugman mentioneaza prabusirea din domeniul imobiliar al Japoniei, care a atras o recesiune de lunga durata, respectiv de aproape un deceniu. Paul Krugman a subliniat ca actuala criza poate fi cauzata de fenomene macroeconomice si de insuficientele politicilor „administratiei de la Tokyo, respectiv insuficientei sprijinului acordat de stat, ceea ce a prelungit durata crizei la aproape un deceniu“.

Krugman nu ofera solutii exacte, ci sugereaza masuri printre care se numara majorarea cheltuielilor publice bugetare. Laureatul Nobel subliniaza faptul ca, pentru depasirea rapida a crizei intr-o perioada cat mai scurta, sunt necesare deficite cu adevarat enorme, de genul celui inregistrat de Statele Unite ale Americii cel de-al Doilea Razboi Mondial. Ca argument, Krugman da exemplul Japoniei, care a aplicat acest procedeu, insa la scara insuficienta determinand depasirea crizei intr-o perioada foarte lunga. Krugman critica actualul program de combatare a crizei conturat de presedintele american Barack Obama, intrucat acesta nu implica stimulente suficient de mari, fapt care atrage dupa sine riscul de prelungire a crizei intocmai ca in cazul Japoniei.

O alta sugestie face referire la controlul fluxurilor de capital prin descurajarea imprumuturilor in valute straine cu ajutorul unei impozitari specifice, atunci cand dezvoltarea depinde de capitalul extern, respectiv prin diminuarea interventiilor menite sa impiedice fluctuatiile cursului de schimb, atata timp cat aceste fluctuatii nu pun in pericol stabilitatea economica. In orice caz, Krugman subliniaza faptul ca trebuie impus un control direct sau indirect al fluxurilor internationale de capital.

Există două probleme esentiale în acest moment. Prima este aceea a izolarii crizei imense din sectorul financiar. Infuzia de lichidități masive și alte măsuri in desfasurare la nivelul sistemelor financiar-bancare din toata lumea, pot preveni crearea unui colaps mondial.

Cea de a doua provocare este legata de o cadere in ceea ce priveste producția și ocuparea forței de muncă.

În timp ce prima problemă isi are originile în Statele Unite și a afectat in cea mai mare parte

țările dezvoltate , al doilea tip de problema a ajuns la fiecare națiune in parte , insa nu din vina lor . Unele țări au simțit deja lovitura in plin, în timp ce pentru alții ,criza este încă în desfășurare . Pentru a preveni intamplarea celei mai de nedorit situatii , există o singura intervenție plauzibila : un răspuns keynesian clasic, guvernele trebuie să adopte strategii si stimulente fiscale pentru a umple golurile cererii încetinite din sectorul privat.

Creșterea economica , ocuparea forței de muncă , securitatea alimentară și politicile fiscale pot continua să se deterioreze prin mai multe canale , fiecare aducând presiuni diferitela nivel de țară . Aceste schimbari se refera la scaderea cererii pentru exporturi ( cum ar fi textilele ) , co-producției ( transportul ) , necesarului de fabricație pentru cumpărare ( în special din punct de vedere global al lanțurilor de producție ) , agriculturii și turismului, si a prețurilor materiilor prime pentru țările dependente de exporturile sectoarelor primare.

Toate problemele enumerate mai sus, fac ca soarta tarilor afectate de criza sa depinda de decizii politice care au loc la mii de kilometrii distanta.

Din punctul de vedere al dezvoltarii, există de asemenea, două preocupări principale. Pe termen scurt , trebuie să se aducă în prim plan, impactul diferențiat al crizei din domeniul muncii . În plus, in scopul elaborarii politicilor și protejarii progreselor înregistrate , trebuie de asemenea, sa evidentiem transparenta consecințelor care rămân invizibile doar pentru că există o tendință de a presupune că economia este neutra.

În al doilea rând , în ceea ce privește spațiul politic al tarilor dezvoltate, in situatia acestora se va pune problema aplicarii politicilor macroeconomice specifice.

Având în vedere imprevizibilitatea de durata și severitatea fără precedent a crizei , legătura dintre cele două preocupări este de o importanță imensă. Este clar de acum că doar câteva țări vor fi capabile sa evite presiunile grele asupra poziții fiscale și externe. Criza amenință pozitia balanței de plăți, chiar si in situatia tarilor care au declarat o situatie excedenta pe o perioada de mai multi ani, și au inregistrat un nivel ridicat de rezerve externe .

În mod evident , se cere consecventa la nivel intern (coerente politice), prin interventii eficiente si politici puse în aplicare intr-un mod eficient pe termen lung si mediu. Cu toate acestea , această criză forțează in multe feluri angajarea intr-o altfel de gandire si deschiderea orizonturilor politice pentru idei proaspete .

CRIZA ECONOMICA CONTEMPORANA IN ROMANIA

La doar cateva zile de la falimentul bancii americane de investitii, Lehman Brothers, banci importante si fonduri de investitii din Statele Unite ale Americii au intrat in colaps, iar mii de companii au dat faliment. Acest fenomen ș-a resimtit si in Romania.

In prima parte a anului 2008, fenomenul cresterii economice atinsese aproape cota de 9%. Nimeni nu se astepta la dezastrul ce urma sa zguduie lumea cateva luni mai tarziu. Dezastrul s-a produs insa, Romania intrand oficial in recesiune in 2009, cu o scadere economica cu mai bine de 2 procente. Aceasta scadere a fost urmata de o alta, in anul 2010, de data aceasta cu 1.3 %.

Anul 2011 a adus o usoara recuperare economiei, odata cu un an agricol roditor. Economia a crescut in 2011 cu 2.5%, mentinandu-se insa departe de performantele atinse in 2008. Pentru anul 2013 se preconize o crestere de 2%, precedata de un avans in 2012 de 0.7%.

Criza a avut efecte imediate si asupra romanilor. Aprecierea constanta a cursului valutar, a adus in doar cateva luni valoarea euro, de la 3.5 Ron, la 4.2, conducand astfel la cresterea valorii facturilor populatiei si la scaderea salariilor, taiate cu 25% in sistemul bugetar. Contrar acestor evenimente, taxa pe valoare adaugataa fost majorata, romanii fiind nevoiti sa plateasca cu 5 procente mai multi bani pentru consumul zilnic.

Masurile de austeritate si constrangerile economice au lasat someri sute de romani, pe perioada crizei rata somajului fiind dubla fata de cea in situatii normale.

Dupa declinul din perioada 2003-2008, in ultimii ani, industria a adus o mai mare contributie la formarea Produsului Interb Brut, prin intermediul exporturilor. Cu un potential limitat, industria nu poate aduce economia la lumina pe cont propriu, data fiind ponderea sa de doar 28% din PIB.

Evoluția structurii economice din Romania din ultimii ani, ne conduce la idea unei economii emergente, care se reface dupa trecerea printr-o fază de supraîncălzire. Romania prezinta un sector al serviciilor încă sub media Uniunii Europene, și o schimbare a structurii prin orientarea atentiei catre ramurile cu o valoare adaugata mare, in detrimental ramurilor cu valoare adăugată mică, precum agricultura, acest lucru contribuind la îndeplinirea criteriilor de convergentei spre zona euro.

In anii precedenti crizei, creșterea economică a fost bazata in special pe consumul realizat pe datorie, ponderea serviciilor și construcțiilor în cadrul PIB a crescut, simultan cu declinul contributiei industriei si agriculturii. Sectorul serviciilor și cel al construcțiilor au fost cele mai afectate de recesiune. Criza a dus la scaderea puterii de cumpărare prin scăderea salariilor, prin inflație, prin deprecierea leului și scăderea creditării, cererea internă contractandu-se semnificativ.

Pe de altă parte, contributia industriei la fenomenul de crestere economică din ultimii ani, a fost majora, cu ajutorul exporturilor, care au reușit să impiedice scăderea cererii interne. Anul trecut, industria avea o pondere de 28,4% din valoarea PIB, crestere deloc neasteptata tinand cont de performanța acestui sector, sustinuta de cererea externă.

Sectorul financiar-imobiliar si cel al comerțului, domenii cu o mare pondere în valoarea PIB, de aproape 50%, și-au micsorat contribuția în anii de criză, odată cu fenomenul contracției cererii interne.

In anii ce vin, ar fi de asteptat o revenire la procesul de convergenta, pe fondul unei consolidarii fiscale si al unei reveniri a economiei din Europa, proces care ar fi menit să susțină în primul rand cresterea importanței acordate sectorului serviciilor, sector cu o pondere de aproximativ 70% în cadrul Uniunii Europene.

O crestere a contributiei sectorului constructiilor ar putea fi datorata intensificarii in urmatorii ani a lucrarilor de infrastructură si dezvoltarii unor parteneriate public-private Vom vedea daca pe termen lung, se va inregistra o tendință de scădere a ponderii agriculturii și o creștere a componentelor care au o valoare adăugată mai mare pe produs sau serviciu.

O serie de discutii au fost lansate dupa izbucnirea crizei, discutii legate de schimbarea strategiei cu privire la cresterea economica, tinand cont ca supraîncălzirea economiei în anii care au precedat criza a fost datorata consumului excesiv, realizat pe datorie.

Una dintre concluzii a fost nevoia reluării unor baze sanatoase cu privire la cresterea economica, baze ce ar impiedica crearea dezechilibrelor externe. In concluzie, Romania ramane in dependenta cu capitalurile straine in vederea finantarii economiei.

Una dintre soluțiile discutate frecvent in vederea sustinerii unei creșteri economice, a ramas stimulara consumului in conditiile imposibilitatii exporturilor de a veni in ajutorul PIB, imposibilitate cauzata de problemele Zonei Euro – principal piata de desfacere a productiei romanesti.

Primul subiect adus in discutie de executivii români este reprezentat de importanta consumului si mai ales a increderii consumatorilor, intrucat in actuala sitautie a economiei romanesti, creșterea consumului ar putea avea ca efect majorarea importurilor și la deteriorarea deficitului contului curent, situatie similara anilor de “boom” economic care au precedat criza.

In cazul Romaniei, este necesara luarea unor masuri de încurajare a creșterii PIB-ului, în special de investiții publice cu o valoare adăugată ridicata. Neglijarea investițiilor, în special a celor în infrastructură, a dus la direct la lipsa capacitatii de redresare economica, România confruntandu-se si cu o problemă legată de eficiența gestionarii banilor publici.

“Principala preocupare pentru economia românească ar trebui să fie creșterea valorii adăugate brute și focalizarea către sectoarele în care ar putea avea un avantaj competitiv. În acest moment, pentru majoritatea sectoarelor economice, valorea adaugată brută raportată la numărul de angajați este mult mai redusă comparativ cu cea a țărilor dezvolate din Uniunea Europeana”, declara Florentina Cozmanca, senior economist RBS Bank.

Cauzele declansarii crizei economice in România.

Criza financiară izbucnita in 2008 s-a extins în aproape toate țările dezoltate economic, aceasta fiind cauza principală a erorilor din sistemul finaciar-bancar si a dorinței liderilor de maximizare a profitului. In acelasi timp, determinarea creșterii dobânzilor in vederea atragerii de capitaluri existente pentru utilizarea lor în plasamente cât mai rentabile: “politicile iresponsabile de crestere a datoriilor publice și private, au favorizat sistemul și au mărit influența creditorilor. Așa au ajuns capitalurile speculative să constrânga politicile economice naționale” . Aceeasi sursa ne dezvaluie că tot după anii 80’ a avut loc dereglementarea financiară care face posibilă o circulație aproape liberă a capitalurilor- “fenomen care a devenit capabil să dezechilibreze nu numai sistemele financiare ci și economiile naționale” .

Cauzele principale ale declanșării crizei din octombrie 2008 pe teritoriul României au fost reprezentate de o creștere artificială a prețurilor proprietăților imobiliare, de relaxarea standardelor de creditare si de expansiunea creditării. Alaturi de acestea, stau cause precum: volatilitatea capitalurilor străine, dezechilibre economico – financiare interne, o slaba dezvoltare a pieței de capital ce contribuie la finanțarea internă cu un volum de fonduri de peste 10 ori mai mic decât sistemul bancar.

Defectuoasa gestionare a cheltuielilor publice și colectarea resurselor financiare publice intr-o maniera necorespunzatoare, au dus la producerea unor dezechilibre interne (deficitul bugetar), cât și la dezechilibre externe (deficitul de cont curent), fapt ce a dus la scăderea ratingului de țară, afectând capitalul de încredere detinut de investitorii străini.

In Romania, criza s-a manifestat prin prăbușirea cotațiilor titlurilor listate la bursă, restricționarea accesului la credit prin creșterea dobânzilor și exigenta condițiilor de creditare.

Pentru a resuscita economia dupa efectele provocate de criza, România a recurs la accesarea de împrumuturi de la Fondul Monetar International, de la Uniunea Europeana si de la Banca Mondiala, în urma acordului cu F.M.I. luându-se măsurile de creștere a taxei pe valoare adăugată de la 19% la 24%. Acest fapt a avut un efect direct asupra creșterii inflației și asupra scaderii cheltuielilor salariale ale angajaților sistemului public, generand astfel o creștere a creditelor neperformante.

Deși criza financiară mondiala a afectat în special în sistemul bancar, în tara noastra acesta nu a avut de suferit, datorită lipsei expunerii pe “active toxice” (de exemplu credite

subprime securitizate), precum și grație politicilor prudențiale implementate și menținute în mod

consecvent de Banca Națională a României, care a optat consecvent pentru măsuri în vederea evitării creării situatiei de destabilizare a sistemului financiar în perioade de expansiune economică și de favorizare a circulației monetare în perioadele critice. Nivelul ratei dobânzii de politică monetară și cel al rezervelor minime obligatorii, au permis sistemului bancar să evite derapajul. În ciuda măsurilor adoptate de B.N.R., atât dezechilibrele interne cât și influența externă au contribuit la intrarea României în recesiune, lipsa încrederii în mecanismele de redresare economică ducând în final la limitarea creditării, avand efecte directe asupra economiei reale.

Acest fenomen de criză de încredere a avut caracter dual. Acesta a fost orientat atât dinspre creditori spre debitori, cât și în sens invers, capacitatea de rambursare fiind pusă în dubiu din cauza turbulențelor mediului economic în continuă deteriorare.

Specificul economiei românești este acela de a nu permite aplicarea integrală a metodelor adoptate în alte state. De exemplu, deficitul considerabil de cont curent semnalează dependența de sursele externe de finanțare, limitând libertatea de a acționa în special pe plan fiscal și bugetar. În privința surselor de finanțare, România ar trebui să-si orienteze atentia spre împrumuturi pe piața internă și externă prin emisiunea de titluri financiare în detrimentul împrumuturilor de la instituțiile internationale.

3.2 Efectele crizei economice in România

Dupa declansarea crizei, resimtita in toate domeniile economica, România a înregistrat o serie de avantaje dar si dezavantaje. Unul dintre principalele avantaje a fost scăderea inflației. Inflatia se poate numi unul dintre cele mai importante efecte benefice ale reducerii nivelului de lichiditați si ale scăderii consumului, ducand la creșterea puterii de cumpărare a monedei aferente țării. Scăderea inflației poate duce insa, la fenomenul de crestere a somajului. In ceea ce ma priveste, pe termen lung, acesta ar putea fi un dezavantaj cu privire la dezvoltarea economiei dintr-o tara , intrucat neexistenta unei forte de munca disponibile, duce la inconveniente in ceea ce ii priveste pe investitori. In vederea atragerii angajatilor, acestia sunt obligati să ofere pachete salariale mai atractive, fenomen c ear putea duce la cresterea puterii de cumpărare a populației, si deci, a economiei.

Odata cu aparitia crizei economice și cu scaderea puterii de cumpărare in randul populatiei, agentii economici s-au orientat cu precadere catre produsele de calitate superioara, dar inferioare in ceea ce priveste pretul. Am putea spune ca, datorita crizei, domeniul afacerilor si-a orientat atentia spre sustenabilitate, spre consolidarea si eficientizarea costurilor de productie sis pre o maturizare din punctual de vedere al investițiilor.

Directia economiei nu este intodeauna ascendenta, aceasta repetandu-se dupa anumite perioade ciclice. Astfel, creste populația, cererea de bunuri de consum creste și ea, producția se dezvoltă, oamenii dispun de locuri de munca, castigănd mai bine, iar economia se dezvolta.

Insa, asa cum am vazut in primul capitol, ne-am confruntat si ne vom mai confrunta, poate, cu fenomene de criza. Principala diferență dintre criza anului 1929 și cea din 2007 este aceea că, gratie internetului, a telefoanelor mobile si a tehnologiei, asadar gratie accelerarii dezvoltarii stilului de viata si a sistemului de transmitere a informatiilor, efectele crizei se raspandesc mult mai rapid, acest lucru aducand dupa sine un efect devastator in randul populatiei.

Majoritatea oamenilor au de suferit trecand prin aceste perioade, insa sunt unii oameni care profita de acestea, folosindu-le pentru a prospera. Cei care dispun de resurse, pot infaptui într-o perioada scurta de timp ceea ce nu pot face intr-o perioada îndelungata de timp, într-o economie prosperă. Un exemplu elocvent ar putea fi constituit de investirea în domeniul imobiliare și cumpărarea de acțiuni la prețuri mult mai mici decât într-o economie prosperă.

Una dintre cele mai mari greseli infaptuite de Guvernul Romaniei a fost aceea de a cheltui nechibzuit banii, in defavoarea unor investitii sustenabile și viabile in vederea consolidarii infrastructurii necesare dezvoltării domeniului de “business” românesc.

In vederea unei dezvoltari financiare eficiente, IMM-urile sunt și ar trebui să fie pilonul de baza al unei economii. In România ,Guvernul a preferat cresterea taxelor, a impozitelor și accizelor pe care companiile sunt obligate sa le plateasca,, in locul scaderii scutirii acestora, in vederea reducerii poverii financiare. Din punctul meu de vedere pentru protejarea mediului de afaceri românesc, actiunea Guvernului ar fi trebuit sa fie una invers, intrucat este mult mai usoara obtinerea de bani mai putini de la o masa mai mare de intreprinderi, decât obtinerea mai multor bani de la o masa mai mica de intreprinderi.

3.3 Solutii Anti-criza in Romania

In vederea gasirii unor solutii pentru contracararea actualei crize, cele mai importante ar fi, cresterea transparentei in vederea reglementarii corespunzătoare a sistemului financiar, corelarea politicilor bugetare și fiscale cu cele monetare, stimularea economiilor și investițiilor, acordarea de facilități I.M.M.-urilor, creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene și orientarea acestora către sectoare cheie ale economiei. Consider că ar fi oportună crearea unui organism cu menirea de a promova si a oferi soluții in vederea asigurarii dezvoltării economice durabile, alcătuit din antreprenori, reprezentanți ai principalelor instituții cu rol de supraveghere și reglementare a sistemului financiar , membri ai Guvernului, investitori, profesori și cercetători în domeniul economic. De asemenea, corelarea între politicile bugetare, monetare, salariale și fiscale prin colaborarea mai strânsă între instituții impreuna cu orientarea spre performanță și profitabilitate atât în sectorul privat, cât și public, reprezintă cele ma importante premise in vederea asigurarii suportului unui avans economic.

In ultimii doi ani, economia da semne de revigorare, data fiind decizia recenta a Bancii Nationale a Romaniei, aceea a mentinerii neschimbate a ratei dobanzii, a reluarii creditelor si a inceperii procesului de dezghetare a pietei de fuziuni si achizitii. Deasemenea, exista factori care ne-ar putea duce cu gandul la o ameliorare, si anume: acela al tendintei de apreciere a monedei nationale raportata la euro si dolarul american, al adoptarii politicilor de țintire a inflației in vederea asigurarii stabilității prețurilor si „adoptarea mecanismului de flotare controlată a cursului de schimb pe parcursul crizei pentru evitarea speculațiilor valutare cu efecte potențial negative asupra agenților economici”.

În opinia mea, principala cauza a incapacității Romaniei de a ține pasul cu statele eliberate de regimul comunist în aceeași perioadă, este constituita de lipsa unei strategii pe termen lung. Din punct de vedere al istoriei, Romania a demonstrat ca poate evolua și își poate mobiliza forțele în vederea atingerii unui obiectiv bine stabilit (exemplu: aderarea la N.A.T.O.,statutul de membru al Uniunii Europene).

Consider ca adoptarea de catre Romania a monedei euro ar putea avea efecte catalizatoare asupra economiei, motiv pentru care sunt de acord in totalitate cu privire la intensificarea eforturilor și măsurile luate in vederea aderarii la aceasta forma superioara de integrare.

Competitivitatea României poate creste odata cu adoptarea unei strategii de dezvoltare a sectorului agricol, a turismului și a sectorului energetic, punand accent pe investirea în vederea obtinerii de facilități de generare a energiei din surse regenerabile, transformându-se astfel într-un participant activ important în comerțul intracomunitar și chiar internațional.

CONCLUZII

Cu siguranta fenomenul cu care ne confruntam astazi nu poate fi rezumat intr-un numar atat de mic de pagini, abordarea sa putand consta si in consecintele asupra tuturor domeniilor. Desi poarta numele de “criza economica”, aceasta nu se manifesta numai la nivel economic, avand influente si asupra vietii sociale sau educatiei.

Din cele prezentate, putem concluziona ca efectul crizei economice actuale se rasfrange asupra intregii economii mondiale, a unui stat sau a unui continent, si la nivel global. Stadiile crizei pornesc de la o stare latenta la una agresiva, dobandind accente dramatice si afectand in mod negativ existenta oamenilor in special in situatia in care urmarile sale se extind in toate domeniile unui sistem economic.

Deasemenea, tragem concluzia ca cea mai puternica economie a lumii, cea americana, se afla direct legata de majoritatea crizelor economice din secolul XX.

Din punct de vedere economic, odata cu criza economică internațională au fost subliniate încă o dată punctele slabe ale sistemului capitalist financiar și ale mecanismelor pieței libere, în special în ceea ce privește, transparența, monitorizarea și gestionarea bancara de risc, impactul negativ al paradisurilor fiscale și lipsa de cooperare la nivel internațional.

In ceca ce priveste situatia Romaniei, sunt convinsa de faptul ca mediul de afaceri necesita prezenta talentului, a deteminarii si a persistentei, I.M.M-urile fiind vectori importanti cu privire la imbunatatirea starii economiei.

Viitorul economiei depinde astfel de mentinerea si dezvoltarea liderilor competenti si responsabili, in vederea trasarii unei directii favorabile pentru Romania.

Anexe

A.1 Redistribuire a avutiei de la salarii spre profituri

Sursa: Organisation for Economic Cooperation and Development http://www.oecd.org

2 Slabirea puterii sindicale

Sursa: Organizația Internațională a Muncii http://www.mmpsf.gov.md/md/studii-ilo/

3 Cresterea inegalitatii veniturilor si a avutiei

Sursa datelor: Organisation for Economic Cooperation and Development , Eurostat

4 Inlocuirea Cheltuielilor salariale din sectorul financiar și imobiliar cu cele din industrie

Sursa: Organisation for Economic Cooperation and Development

A.5

Sursa : Organisation for Economic Cooperation and Development

6 Volumul tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate

Sursa: OECD

7 Raportul active/capital calculat pe baza bilanțului

Sursa: Bankscope

8 Nivelul Ratei Dobanzii

Sursa: OECD

9

Sursa: Annual macro-economic database – European Commission

10

Sursa: Banca Centrala Europeana

Bibliografie

Carti

Adrian Otovescu, Gabriela Motoi, Maria-Cristina Frasie, Dumitru Otovescu, “Criza Mondiala”, Ed. Pro Universitaria, Bucuresti, 2011;

Angelica Bacescu-Carbunaru “Analiza Macroeconomica”, Ed.Economica, Bucuresti, 2002;

Charles R. Morris, “Criza economica și profeții ei: Warren Buffett, George Soros, Paul Volcker”, editura Litera, București, 2010;

Constantin Gogoneata, Ana Gogoneata “Economie politica”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1995;

C.C Kiritescu, “Aspecte ale problemei momentan contemporane”, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1996;

Cristian Popescu-Bogdanesti, “Politici de revigorare – strategii anti-criza” , Ed. Tribuna Economica, Bucuresti 2010;

Daniela-Elena Marinescu (coord), „Microeconomie avansata”, Editura Ase, Bucuresti, 2013;

Dionysus Fota, “Criza economică din România anului 2009”, Editura Universitară, București, 2009

Erwin Hutira, Emil Drega “Teorie Economica Generala”, Ed.Hyperion XXI, Bucuresti, 1994;

Gheorge Oprescu (coord), “Microeconomie”, Editura Economica, Buuresti, 2005;

Ion Bucur “Macroeconomie”, Ed C.H.Beck, Bucuresti, 2010;

Joseph E. Stiglitz,“În cădere liberă”, editura Publica, București, 2010

Lia Luca “Adaptarea firmelor in conditii de criza”, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2010;

Marius Bacescu (coord), “Macroeconomie Intermediara”, Ed. Universitara, Bucuresti, 2004;

M. Abella, G. Duncanes, “The Effect of the Global Economic Crisis on Asian Migrant Workers and Government Responses”, February, 2009;

Napoleon Pop, Amelia Fugaru, Valeriu Ioan-Franc, „Despre criza, fara manie si cu discernamant”, Ed. Expert, Bucuresti, 2010;

Nouriel Roubini, “Economia Crizelor”, Editura Publica, București, 2010;

Paul Fudulu, “Microeconomie”, Editura Hiroyuki, Brasov, 1996;

Paul Krugman, „The Return of Depression Economics and the Crisis of 2008 “, Ed. Publica, 2009;

Prof.univ.dr. Ana Bal (coordonator), Prof.univ.dr. Sterian Dumitrescu, Prof.univ.dr. Rodica Milena Zaharia, Conf.univ.dr. Anca Gabriela Ilie, Conf.univ.dr. Dan Dumitriu, Asist.univ.dr. Camelia Candidatu, Asist.univ.drd. Octavian Jora, „Economie Mondiala”,disponibila la adresa http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=482&idb=

Teze de doctorat:

Ionuț Gabriel Florea, teză de doctorat : “ Relații cauză – efect în actuala criză din România. Posibile soluții”, Academia de Studii Economice, București 2013

Laurențiu Mihai Dinu, teză de doctorat: „Strategii de creștere economică în Uniunea Europeană”, Academia de Studii Economice, București, 2010

Articole:

Adrian Blundell-Wignall, Paul Atkinson and Se Hoon Lee , “The Current Financial Crisis: Causes and Policy Issues “, articol disponibil la : http://www.oecd.org/finance/financial-markets/41942872.pdf accesat la data 26.06.2014

Bogdan Glăvan, Bogdan Enache, Cosmin Marinescu Gabriel Staicu, „Criza economică și capitalismul”, articol disponibil la adresa: http://www.ecol.ro/files/pdf/Criza-economica.ECOL.pdf , accesat la 17.06.2014

** „Efectele crizei economice asupra economiei romanesti” , articol disponibil la adresa : http://www.presalocala.com/2013/12/06/efectele-crizei-economice-din-2007-2013-asupra-economiei-romanesti/ , accesat la data 19.06.2014

European Commission “Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses”, 2009;

European Commission, “A European Economic Recovery Plan”, http://ec.europa.eu/commission_barrosso/president/pdf/Comm_20081126.pdf

Dr. Cristian Popa, “ȚINTIREA DIRECTĂ A INFLAȚIEI ÎN ROMÂNIA”, articol disponibil la adresa: http://bnr.ro/Studii-3347.aspx , accesata la 03.06.2014

Ion Bulei, “Căderea imperiilor: SUA”, Național, 7 iulie 2010, articol disponibil online la adresa http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/schimbarile-teritoriale-si-caderea-imperiilor-i-de-ion-bulei-7478415 , accesat la data de 1.05.2014

Ion Bulei, „Schimbarile teritoriale si caderea imperiilor”, articol disponibil la: http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/schimbarile-teritoriale-si-caderea-imperiilor-i-de-ion-bulei-7478415

Murray N. Rothbard, “Depression: Their Causes and Cure”, publicată de Institutul Ludwing von Mises, Alabama, S.U.A., 2009, disponibilă online la adresa: http://rothbard.rau.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=127&Itemid=127

*”Pachet de masuri privind contracararea crizei financiare”, articol disponibil la: http://www.csnmeridian.ro/files/docs/01%20Program%20anticriza%20PREZENTAT3%20[Compatibility%20Mode].pdf , accesat la data 13.06.2014

Prof. Dr. Florin Georgescu, Prim Vice-Guvernator BNR, “ Anatomia crizei si schimbarea paradigmei economice”, 11 octombrie 2011, Bucuresti

Prof. Radu Pencea, „Masuri prioritare pentru depasirea crizei economice in Romania”, articol disponibil la : http://www.transport-business.ro/articol/Masuri-prioritare-pentru-depasirea-crizei-economice-din-Romania-2168 accesat la data: 25.06.2014

*Prognoza FMI cu privire la cresterea economica mondiala http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-10183628-fmi-revizuit-scadere-prognoza-privind-cresterea-economica-mondiala-din-2011-2012.html

Tradus din „The Economic Crisis and its Effects” by Andy Kilmister, articol disponibil la: http://internationalviewpoint.npa2009.org/spip.php?article1581 accesat la data 27.06.2014

Tradus din „Economic Solutions – Major Economic Concerns Facing the United States”, articol disponibil la http://economyincrisis.org/solutions , accesat la data 23.06.2014

„The Current Economic and Financial Crisis: A Gender Perspective by Rania Antonopoulos”, May 2009, articol disponibil la http://www.levyinstitute.org/pubs/wp_562.pdf accesat la data 19.05.2014

Ziarul Financiar , „Schimbarea economiei Romaniei in ultimii zece ani”, articol disponibil la : http://www.zf.ro/analiza/schimbarea-economiei-romaniei-in-ultimii-zece-ani-ce-modificari-a-adus-criza-si-ce-va-urma-10764247

Webgrafie

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/euroindicators/peeis accesat la 13.03.2014

http://www.nber.org/papers/w17134, accesat la data 10.05.2014 3

http://www.ft.com/intl/cms/s/07220a9c , accesat la 05.04.2014

World Bank Annual Report 2009, http://siteresources.worldbank.org/EXTAR2009/Resources/62239771252950831873/AR09_Complete.pdf accesat la data de 10.06.2014