Exploatarea Si Prelucrarea Petrolului. Studiu de Caz Omv Petrom S.a

Exploatarea și prelucrarea petrolului.

Studiu de caz OMV Petrom S.A.

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind exploatarea, prelucrarea și repartiția geografică a petrolului

1.1. Originea, caracteristicile petrolului și tipuri de țiței

,,Petrolul sau țițeiul brun reprezintă o asociație de hidrocarburi parafinice, naftenice și aromatice, solide și gazoase în amestec cu cele lichide. Alături de acestea se găsesc în cantități mici și compuși ai sulfului, azotului, oxigenului, ș.a care influențează negativ calitatea țițeiului, prelucrarea și comercializarea acestuia. Țițeiul este un produs de natură organică, întȃlnindu-se sub forma unui lichid uleios, relativ vȃscos, de culoare brună-negricioasă sau cu reflexe albăstrui-verzui. Densitatea lui, mai mică decȃt a apei cel mai adesea, este cuprinsă între 0,730 și 1,040 g/”.

Petrolul s-a format în decursul unei lungi perioade de timp, din planctonul (organisme mărunte ce plutesc în masa apei) depus pe fundul unor bazine marine închise, cu apa sărată sau salmastră și care, sub influența bacteriilor, s-a transformat într-un nămol numit sapropel, supus și el ulterior la mai multe transformări.

Ȋn antichitate, utilizările petrolului se rezumau la iluminat și încălzit, ca liant și izolant hidro în construcția zidurilor de apărare ori a clădirilor și ca medicament.

Ȋn prezent, se folosește în combustie, ca lubrifiant și drept materie primă în petrochimie. Calitatea de combustibil este apreciată datorită randamentului energetic, dispunȃnd de o putere calorică cuprinsă între 9.000 și 11.000 Kcal/kg, fiind o sursă care se poate transporta prin conducte, la mii de kilometri distanță.

,,Cea mai mare parte a producției actuale de petrol este destinată utilizărilor energetice, iar scumpirea lui exagerată, începȃnd cu anul 1973, a fost unul din factorii importanți în declanșarea și accentuarea crizei energetice mondiale’’.

Ȋn 1857, Romȃnia era prima țară din lume care înregistra statistic o producție de petrol, în același an înființȃndu-se și o primă rafinărie lȃngă Ploiești. Ȋnsă primul foraj petrolier este cel realizat de E.L Drake la Titusville (Pennsylvania, S.U.A), în anul 1859. După Romȃnia și S.U.A, în deceniile următoare forajele s-au extins și în Canada, Rusia, Indonezia, apoi în Orientul Mijlociu, America Latină și Africa de Nord.

Prețul de cost al petrolului depinde foarte mult de adȃncimea de unde este extras, deoarece extracția la o adȃncime mai mare-3000m este mult mai dificilă și solicită un preț mai ridicat. Atunci cȃnd petrolul conține mai puțin sulf se poate recupera în proporții mai mari și dă derivate de o bună calitate , în schimb țițeiul dens și vȃscos, necesită metode de exploatare costisitoare și se recuperează în proporții reduse. Din acest punct de vedere putem vorbi de două categorii de zăcăminte:

Țițeiuri convenționale (ușoare);

Țițeiuri neconvenționale (grele).

,,Petrolurile ușoare au o densitate de pȃnă la 0,8 – 0,9 g/, sunt sărace în sulf, au fluiditate ridicată, încȃt pot fi recuperate în proporții însemnate și prin prelucare dau derivate cu o valoare economică mare, determinȃnd o comercializare mai intense.

Petrolurile grele au o densitate de peste 0,900 – 1,000 g/, sunt exploatate doar experimental datorită prețului ridicat. Randamentul energetic și în procesare este redus”.

Ȋn cele peste 600 de bazine petroliere există o mare varietate de țițeiuri, repartizate astfel:

-aproximativ 20 % din rezervele mondiale se află în zăcamintele: Burghan (Kuweit), Ghawar (Arabia Saudită), Bolivar (Venezuela) și Prudhoe Bay (Alaska – SUA).

1.2. Principalele etape în exploatarea petrolului

Cele mai vechi dovezi atestă folosirea smoalei și a asfaltului în urmă cu peste 4000 de ani î.e.n. cȃnd erau întrebuințate în construcții la cetăți și temple. Extracția țițeiului în foraje începe cu peste 2000 de ani î.e.n. în China cȃnd existau cȃteva sute de captări de acest fel.

,,Forajele reprezintă singura metodă sigură de descoperire a zăcămintelor de țiței. Echipamentele moderne pot fora pȃnă la adȃncimi de 9000 de m. Odată descoperit, petrolul este adus la suprafață datorită presiunii create de gazele naturale sau de apa din zăcămȃnt, sau se poate injecta apă sau abur pentru a ridica presiunea artificial, se injectează și dioxid de carbon,polimeri sau solvent pentru a reduce vȃscozitatea țițeiului. Petrolul brut este transportat spre rafinării prin intermediul oleoductelor ce pot transporta pȃnă la 500.000 barili/zi sau se folosesc tancuri petroliere pentru transportul naval”.

După apariția în 1859 a primei sonde de la Oil Creek, în Pennsylvania, avȃnd o adȃncime de 21 m, apar ulterior în 1862 alte trei sonde care ating 120 – 130 m în profunzime. Primul foraj off shore este realizat în 1886 la Summerland (California), iar prima platformă de foraj maritimă este construită în Texas.

Romȃnia și SUA sunt cele dintȃi țări care au pus în valoare potențialul energetic, încă necunoscut în aceea perioadă.

Dezvoltarea rapidă a transporturilor auto, extinderea motorului cu combustie internă și Diesel în transportul naval și apariția și dezvoltarea aviației în primele decenii ale secolului XX, fac din petrol o resursă importantă, învingȃnd definitiv competiția cu cărbunele.

La descoperirea zăcămintelor de petrol importante din Orientul Mijlociu, apare o convergență a marilor interese economice și un subiect de dispută între țările dezvoltate și lumea arabă.

Odată cu apariția crizei energetice și a epuizării rezervelor s-a diminuat consumul de hidrocarburi în multe țări ale lumii, astfel că Franța, care consuma peste 130 de milioane de tone la începutul anilor 1970, și-a restructurat economia, nivelul actual fiind de două ori mai redus.

Un important promoter al noii politici petroliere, îl reprezintă Organizația țărilor exportatoare de petrol (OPEC), fondată în 1960 și compusă din 13 țări de pe 3 continente (Arabia Saudită, Iran, Iraq, Kuweit, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Libia, Algeria, Nigeria, Gabon, Venezuela, Ecuador și Indonezia).

1.2.1. Rafinarea petrolului

Rafinarea petrolului reprezintă o ramură foarte importantă a industriei și se realizează atȃt în țările producătoare de petrol, cȃt și în cele importatoare. De obicei, rafinăriile se amplasează fie în zonele de extracție, fie în porturile specializate în exportul petrolului, iar în țările importatoare, rafinăriile funcționează în porturi sau în interior, la punctual terminus al unor însemnate conducte petroliere.

Prin rafinarea petrolului se obțin benzină, motorină, petrol lampant, păcură, propan, butan, bitum și parafină. Combustibilii derivați din petrol alimentează motoarele automobilelor, navelor, avioanelor și rachetelor sau sunt utilizați ca materie primă în industria energetică. De asemenea petrochimia permite fabricarea cauciucului sintetic, a materialelor plastice, fibrelor textile, detergenților, săpunurilor și agenților de curățare, solvenților, vopselelor, îngrășăminte chimice.

,,Capacitatea totală de rafinare a lumii a fost, în anul 2008, de 4,3 mld. t, distribuită, pe mari regiuni geografice, după cum urmează: America de Nord (23,7 %), Europa (inclusiv CSI 28,3%), Asia de Sud și Sud-Est și Australia (28,3%), America Centrală și de Sud (7,4%), Orientul Mijlociu și Apropiat (8,6%), Africa(3,6%). Mari proiecte de amenajare a unor capacități de rafinare, dar și realizări, există în Orientul Mijlociu (îndeosebi în Iran și Iraq), Asia (India și Indonezia) și America Latină (Mexic, Venezuela, Brazilia ș.a.)”.

Ȋn America de Nord, SUA dispune de cea mai mare capacitate de rafinare (primul loc pe glob, 20 % din totalul mondial), rafinăriile fiind grupate în cȃteva zone: Golful Mexic și împrejurimile (Houston, Texas City, New Orleans, Baton Bouge, Galveston ș.a); Marile Lacuri (Chicago, Toledo, Cleveland ș.a.); Middlecontinent (Tulsa, Ponca City, Sugar Creek ș.a.) și California (Los Angeles). Se întȃlnesc cȃteva rafinării și în Canada, în zona Marilor Lacuri și în Mexic (Salina Cruz, Ciudad Madero, Ninatitlan).

Ȋn Europa industria de rafinare este puternică, majoritatea pe bază de petrol din import. Ȋn Italia sunt cȃteva mari rafinării amplasate în porturile Milazzo, Priolo, Cagliari, Porto Torres și Genova. Ȋn Franța se regăsesc trei mari concentrări: zona Marsiliei, Sena inferioară, estuarul Gironde și zona Parisului.

Alte rafinării mai importante din Europa se găsesc în: Germania (Rhenano-Westfaliană, în sudul și nordul țării), Marea Britanie (estuarul Tamisei, țărmul Mării Nordului), Olanda (portul Rotterdam), Spania (litoralul mediteraneean-Cartagena și cel nord-atlantic (Bilbao, La Coruna).

Ȋn Asia, Japonia este a patra țară din lume după capacitatea de rafinare. Se evidențiază zona capitalei ( Chiba, Kawasaki, Yokohama), zona porturilor Kobe Nagoya. China ocupă locul doi pe glob, cu o capacitate de rafinare în creștere (Shanghai,Luda ș.a.).

Regiunea cu cea mai importantă creștere a capacităților este Orientul Mijlociu și Apropiat (Iran-Abadan, Arabia Saudită-Ra Tannurah, Kuweit-Mena Al Ahmadi, Iraq-Basrah, Siria-Banias).

Cele mai mari capacități de rafinare din Africa sunt în Africa de Sud (Durban, Port Elizabeth, Capetown), Algeria (Skikda), Egipt (Alexandria, Suez), Nigeria (Port Harcourt, Cadouma).ș.a.

Cele mai importante rafinării din Australia sunt în porturile Melbourne, Sydney, Brisbane.etc.

Fig nr. 1.1: Capacitatea de rafinare la nivel global

Sursa: David Wood and Associates

1.3. Rezerve mondiale de petrol: evoluția și distribuția geografică

Datorită ponderii de petrol în energetica mondială și în petrochimie prospecțiunile pentru descoperirea rezervelor de hidrocarburi s-au amplificat în a doua jumătate a secolului XX-lea, atȃt în regiunile de uscat, terestre – on shore, cȃt și în regiunile marine, acvatice – off shore.

,,De la aproximativ 4 miliarde tone cȃt însumau rezervele sigure cunoscute în preajma celui de-al doilea război mondial, s-a ajuns la 13,5 miliarde tone în 1950, la 40,0 miliarde tone în 1960, la peste 65,0 miliarde tone în 1970 și la rezerve totalizȃd 137,993 miliarde tone, după 1990, cifră care indică o subevaluare a acestora, întrucȃt lucrările de exploatare nu au fost finalizate. Rezervele probabile sunt estimate la aproximativ 360 miliarde tone la care pot fi adăugate încă 1000 miliarde tone existente în șisturile bituminoase și nisipuri asfaltice sub formă de petrol neconvențional”.

Ȋn ritmul actual de exploatare, durata asigurată este mai mică de 50 de ani, marcȃndu-se mari diferențe între țările dezvoltate, mari consumatoare și cele în curs de dezvoltare.

Marile producătoare de petrol sunt: Arabia Saudită, cu rezerve de circa 22 miliarde tone și o producție anuală de peste 360 milioane tone; SUA cu rezerve care se ridcă la 3,6 miliarde tone și o producție anuală de aproximativ 300 milioane tone, apoi Federația Rusă cu o producție anuală de 300 milioane tone, toate în 1999.

Țările cu o producție anuală cuprinsă între 100 -200 milioane tone, sunt: Iran, Norvegia, China, Venezuela, Mexic, Marea Britanie, Emiratele Arabe Unite și Nigeria.

,,Rezervele Romȃniei abia însumează 85 milioane tone fiind în mare parte la adȃncimi de peste 3500 m ce implică investiții ridicate pentru extracție”.

Fig nr. 1.2: Țările cu cele mai mari rezerve de petrol la nivel mondial

Sursa: Energy Information Administration și CIA

1.3.1. Principalele state producătoare de petrol 

Producția mondială de petrol brut este în 2008 de 3,9 mld. t, din care aproximativ 30 % provine din exploatări submarine. Ȋn ultimul deceniu aceasta a rămas relativ staționară din două cauze majore: a) cererea mai scăzută din partea consumatorilor, datorită măsurilor de reducere a consumurilor specifice de țiței și a stagnării economice a acestora și b) politica de protejare a rezervelor dusă de către țările exportatoare, mai cu seamă de către țările membre OPEC.

Orientul Mijlociu și Apropiat concentrează nu numai ce mai mare parte din rezervele certe ale lumii (59,9 %), ci și din producție. Această zonă deține recordul mondial la producția de sondă, deoarece zăcămintele se găsesc în general mai la suprafață (300 – 2000 m) iar costul extracției este redus. Orientul Mijlociu deține cea mai mare pondere în extracția submarină mondială.

Arabia Saudită, deținătoarea celor mai mari rezerve certe din lume și din zonă, ocupă locul întȃi pentru producția din Orientul Mijlociu și Apropiat, și de peste 10 ani, chiar pe glob (515,3 mil. t în 2008).

Zăcămintele și exploatările sunt concentrate în apropierea și pe litoralul Golfului Persic. Cele mai multe exploatări petroliere pe uscat se desfășoară la Ghawar care este unul din cele mai mari zăcăminte din lume avȃnd rezerve de circa 10 mld. tone, localizate la 50-100 de km distanță de țărm, care se întind pe o suprafață de circa 216 km2. Principalele centre de exploatare sunt: Ghawar, Haradh și Abqaiq. Un alt cuprins important este litoralul Golfului Persic, între Dhahran și Safanyah care conține exploatări terestre în Kharsanjan și marine în cȃmpurile petroliere Ras Tannurah, Manyfa și Safanyah.

Exportul petrolului din cele două mari perimetre este deservit de două mari conducte transarabiene: una în lungime de 1730 km care pornește de la Akhan și ajunge în portul libanez Saida, iar a doua de 1200 de km lungime, care leagă Ghawarul cu Marea Roșie, în vederea exportului prin Canalul Suez și Marea Mediterană.

Iranul și-a diminuat producția începȃnd cu 1979, față de anul 1973 cȃnd era al treilea producător mondial. Ȋn 2008 ocupă locul patru ca producător mondial, cele mai mari zăcăminte regăsindu-se în sud-vestul țării, între munții Zagros, Golful Persic și granița cu Iraqul, principalele exploatări fiind Marun, Agha Jari, Ahwaz. O întinsă rețea de conducte leagă exploatările zonei cu porturile Abadan, Bandar, Mashur și Kharq.

Iraqul, care se situează pe locul 3 în zonă avea în 2008 o producție de 119,3 mil. t, aceasta reducȃndu-se datorită embargoului impus de puterile occidentale. Iraqul deține două mari zone de concentrare: în nordul țării, în perimetrul Mossul-Kirkuk-Ain Zalah și în sud, spre Golful Persic, unde se află zăcăminte terestre în Ar Rumaila, Al Zoubair și Buzurgan la adȃncimi mari de 3.300-4.000 m, dar dificultatea este echilibrată prin mărimea rezervelor și a debitului.

Iraqul are o rețea apreciabilă de conducte, în nord fiind atașat printr-un sistem de conducte care ajung la porturile mediteraneene: Banias (Siria), Tripoli și Saida (Liban).

Kuweitul deși este un stat cu un teritoriu mic, ocupă locul cinci ca deținător de rezerve certe de pe Glob și al patrulea producător al Orientului Mijlociu și Apropiat (137,3 mil. t în 2008). Posedă unul din cele mai productive zăcăminte petroliere- Burgan, de aici obținȃndu-se 90 % din producția țării.

Emiratele Arabe Unite – al treilea producător din regiune și al optulea de pe Glob – s-au impus în ultimii ani ca un important producător (139,5 mil. t în 2008) cu toate că exploatarea a început mai tȃrziu, prin 1962. Majoritatea producției se realizează în emiratul Abu Dhabi, unde extracțiile terestre se fac în Murban, iar cele submarine din cȃmpurile Zecum. Exploatarea principală din emiratul Dubai este la Fateh.

Omanul, în 2008 avea o producție de 36 mil. t. Ȋn Orientul Apropiat, singura țară cu o producție mai însemnată este Siria, cu exploatări îndeosebi în bazinul Suawazdah.

Europa și CSI – cea mai mare producție este realizată de Rusia (488,5 mil. t în 2008, locul 2 pe Glob). Rusia și-a mărit considerabil rezervele, în urma descoperirilor din Serbia Occidentală. Zona Baku reprezintă una dintre primele regiuni din lume cu extracții petroliere la scară industrială.Zăcămintele și exploatările sunt răspȃndite atȃt în partea europeană, cȃt și în cea asiatică.

Partea europeană este preponderentă în producție, principalele zone fiind Volga – Ural, care posedă primul loc în privința extracțiilor cu exploatări la Romaskino, Sugoroco, Tujmazy, și înspre sud –vest, în apropiere de Samara și Volgorad, Baku I, respectiv Caucazul de Nord și vecinătățile sale nordice, dispunȃnd de exploatări terestre și submarine (pe litoralul Mării Caspice) dintre care multe la adȃncimi mari, concentrate în perimetrele Baku, Grozni, Maikop.

Ȋn partea asiatică, de mare însemnătate este Siberia de Vest cu zăcăminte în bazinul inferior al fluviului Obi. Principalele exploatări se fac la: Samotlorskoe, Tomsk, Surgut etc.

Recent a intrat în exploatare un zăcămȃnt mare la Tengiz, în apropierea Mării Caspice. Cele mai importante conducte sunt cele din zona Volga – Ural spre Moscova și Sankt Petersburg, rprin Gorki, alimentȃnd țări ca Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria și Germania, trecȃnd prin Mozyr (CSI), Plock (Polonia) și Schwedt (Germania), iar a treia spre Siberia Centrală( Angarsk) prin Ufa-Omsk-Krasnoiarsk.

Marea Britanie este al treilea mare producător european, după Rusia și Norvegia, cu o producție de 72,2 milioane de tone. Exploatările se fac numai în submarine, chiar dacă extracțiile sunt costisitoare, dar asta datorită calității petrolului și a apropierii consumatoarelor europene. Zăcămintele din Marea Nordului sunt situate la granița apelor teritoriale britanice cu cele norvegiene.

Norvegia ocupă locul al doilea în Europa avȃnd o producție de 114, 2 mil t. în 2008. Petrolul este valorificat de pe platforma Mării Nordului și se extinde spre Marea Norvegiei și Marea Barents, iar extracția de petrol se învȃrte în jurul marelui areal Ekofisk, cu cele 14 platforme de producție, unele dintre ele avȃnd o productivitate mare. Aici se află și platforma Troll, reprezentȃnd cea mai mare construcțe de beton de pe Terra.

Ȋn America de Nord un stat important este SUA care deține locul doi la rezerve (3, 7 mld. t în 2008). Odată cu mărirea cantității de petrol importat se reduce și producția, ponderea acestuia din totalul consumului fiind de 60% în 2008.

Putem vorbi de trei mari zone de exploatare:

Golful Mexic cuprinzȃnd Texas (Corsicana, East Texas, Taylor) și Louisiana (Mississippi și Lake Charles)

Middlecontinent în Texas, Oklahoma, Kansas și Arkansas

Marile Lacuri (Illinois, Indiana, Ohio)

SUA ocupă locul 2 după Arabia Saudită în privința producției submarine. Principalele conducte pleacă din Middlecontinent spre Marile Lacuri, spre regiunea central atlantică și Golful Mexic.

Mexic este cel de-al treilea deținător de rezerve certe de pe continentul nord-american, cu o producție de 157,4 mil. t în 2008 din care jumătate este exportată. Putem preciza 3 zone petroliere: Peninsula Yucatan, Chicontepec și Golful Campeche.

Canada are o producție de 156,7 mil. t în 2008. Cele mai recente rezerve de petrol descoperite au fost în fluvial Mackenzie și Marea Beaufort. Aceasta deține 35.000 km de conducte petroliere, remarcȃndu-se Transmountain și Interprovincial.

Ȋn America de Sud, Venezuela se impune atȃt prin rezerve (14,3 mld. t), cȃt și prin producție (131,6 mil. t). Petrolul reprezintă cea mai importantă resursă naturală a țării, asigurȃnd cea mai mare parte din exportul acesteia. Pe teritoriul Venezuelei se disting 2 zone de exploatare: prima este zona lagunei Maracaibo, cu extracții atȃt terestre, cȃt și submarine, asigurȃnd 80% din producția totală a țării, iar a doua zonă este Oriente, cuprinzȃnd un zăcămȃnt foarte întins, situat pe fluvial Orinoco.

Brazilia ocupă locul 2 cu o producție de 93,9 mil. t în 2008, depășind Argentina. Putem deosebi 3 zone pe acest teritoriu:

În Sud, în Podișul Patagoniei și Tierra del Fuego;

În Nord, în perimetrul Salto;

În Centru, cu perimetrul Mendoza-Neuquen.

Africa participă cu 12,4 % la producția mondială, iar ponderea rezervelor planetei este de 10%. Deține 2 mari zone petroliere: una în nord, cu exploatări în Sahara, iar alta în regiunea Golfului Guineei. Zona de nord cuprinde exploatările din statele Libia, Algeria, Egipt și Maroc.

Libia, deși deține cele mai mari rezerve de pe continent (5,7 mld. t) și-a micșorat mult producția după anul 1980. Prima zonă de exploatare cuprinde centrul și nord-estul țării cu exploatări la Bir, Zelten, Raguba,Waha, iar a doua zonă este situată la granite cu Algeria.

Zona Golfului Guineii, realizează cea mai mare parte din producția submarină a Africii. Ȋn această zonă se află prima producătoare de pe continent: Nigeria, cu o producție de 105,3 mil. t în 2008, aproape toată producția fiind exportată.

Angola a devenit al doilea producător din zonă, cu exploatări îndeosebi terestre, în ultima vreme intrȃnd în exploatare un zăcȃmȃnt însemnat marin în nord-estul țării.

Asia de est, sud-est și sud este o altă zonă producătoare de petrol, unde se evidențiază China. Această țară și-a mărit considerabil producția după anul 1970, avȃnd o producție de 189,7 mil. t în 2008. Baza exploatărilor o constituie: Takeng și delta fluviului Huang-He. Alte exploatări petroliere mai sunt în China de Nord-Est, de Nord-Vest și de Nord. În ciuda producției China este o mare importatoare.

Indonezia este cea mai veche și importantă producătoare de petrol din sud-estul Asiei. Marea majoritate a producției se obține din insula Sumatera. Alte exploatări se fac în insulele Kalimantan și Java.

Malaysia realizează producția în întregime din exploatări submarine, de pe coasta estică a Peninsulei Malaya.

În India avem exploatări terestre în Assam, Bihar, Punjab și Gujarat, fiind o producătoare relativ recentă.

Australia, face exploatări atȃt terestre –zona Moonie din statul Queensland, cȃt și submarine- în Strȃmtoarea Bass.

Fig. nr. 1.3: Top 10 al producătorilor de petrol la nivel global

Sursa: World Oil and Gas review 2014

După cum putem observa în tabelul numărul 1.3 Arabia Saudită ocupă primul loc la nivel global ca cel mai mare producător de petrol, avȃnd o producție de 11.566 de barili în 2013, cu o scădere de 0,8 % față de anul precedent. Cel de-al doilea loc este ocupat de Rusia , avȃnd o producție de 10.877 barili, avȃnd o ușoară creștere a producție de 1,4% față de anul 2012. Pe al treilea loc, se menține SUA cu o producție de 10.297, unde putem observa o creștere semnificativă de 12,2% față de anul precedent. Al patrulea loc este ocupat de China, iar pe al zecelea loc se situează Mexic cu o producție de doar 2.889 barili, scăzȃnd chiar față de anul anterior cu 1,1%.

1.4. Piața petrolului 

Piața petrolului a înregistrat de-a lungul timpului, dar mai ales în ultimele decenii importante convulsii generate de interesele opuse ale statelor posesoare și marile companii producătoare.

Raportul dintre cererea și oferta de petrol brut și produse petroliere a înregistrat modificări periodice în contact cu conjunctura economiei mondiale și de politică energetică promovată de fiecare țară în parte. Ȋncă din secolul trecut cȃnd producția de țiței începe să crească vizibil, apar cele dintȃi societăți (Standard Oil, Esso) cărora li se adaugă și altele: British Petroleum, Royal Dutch Shell, Socal, Mobil Oil Gulf, Texaco, Total etc. Toate acestea s-au asociat și au format Cartelul Internațional al Petrolului dirijȃnd atȃt exploatarea, transportul, rafinarea cȃt și comercializarea a aproximativ jumătate din întreaga producție de petrol a lumii pȃnă relativ recent.

S-a generat o instabilitate pronunțată în domeniul aprovizionării cu petrol, odată cu apariția OPEC-ului, a unor companii independente și de stat, precum și desele conflicte dintre statele producătoare și companiile transnaționale, urmată de criza energetică din 1973, care în mod neobișnuit a fost urmată de creșterea producției. Piața petrolului s-a aflat sub efectul incertitudinii rezultate din mărirea prețurilor ,conflictele dintre statele din Orientul Mijlociu și Apropiat, neînțelegerile dintre membrii OPEC și ulterior surplusul producției din Mexic, Siberia, Alaska, Marea Nordului, regiunea Maracaibo etc.

O verigă în circuitul economic o reprezintă sistemul de transport de la centrele de extracție spre cele de depozitare sau rafinare și de aici la consumatorii finali. Conductele, navele-cisternă (tancuri petroliere), mijloacele feroviare și rutiere intervin în valorificarea economică generală a petrolului.

Primele conducte de petrol (oleoducte) apar din 1865 în SUA. Aceasta însumează aproape 550.000 km din care aproximativ jumătate se află pe teritoriul SUA. Sunt astfel conectate punctele de priză din zonele de exploatare (G. Mexic, Midcontinent) cu regiunile industrializate atlantice și din zona Marilor Lacuri.

Cu toate că Europa este deficitară în resurse petroliere, rețeaua de oleoducte este asamblată într-un sistem foarte complex asigurȃnd consumul deosebit de ridicat al țărilor dezvoltate din jumătatea vestică. Punctele de priză sunt situate în zona litorală mediteraneană și țărmul atlantic.

Flota petrolieră este foarte importantă în aprovizionarea cu țiței deoarece distanțele dintre producători și consumatori sunt deseori foarte mari. Odată cu oprirea circulației prin Canalul Suez capacitatea tancurilor petroliere a crescut. Rutele maritime se concentrează prin strȃmtorile: Ormuz, Bab-el-Mandeb (Orientul Mijlociu), Yucatan, Floridei, Pasajul Vȃnturilor, Canalul Mona, Canalul Panama (America Centrală), Bosfor, Dardanele, Gibraltar, Calais, Sund, Tiran, Sondelor, Coreei, Canalul Mȃnecii, Singapore, Palk, San Bernandino etc.

Statele care dispun de capacități de transport ridicate sunt: Japonia, Franța, SUA, Germania, Italia ș.a.

Mijloacele feroviare și rutiere sunt utilizate pe distanțe mici în interiorul statelor sau al unor arii economice regionale.

Principalele țări exportatoare de petrol sunt cele din Orientul Mijlociu ce asigură 30% din exporturile mondiale de petrol (Arabia Saudită, Iran, E.A.U., Kuwait), Africa (Nigeria, Libia, Algeria, Gabon), din zona Mării Caraibilor și Golfului Mexic (mai ales Venezuela, Mexic), Federația Rusă, iar din Europa- Norvegia și Marea Britanie. Alte fluxuri importante de export de petrol se dirijează dinspre Indonezia și China spre Japonia.

Ȋntre statele care importă mari cantități de petrol se înscriu cele dezvoltate, cu resurse modeste, dar cu un mare consum și capacitate de rafinare (SUA- cel mai mare consumator mondial, Japonia și mai multe state europene, cum ar fi: Germania, Italia, Franța, Olanda, Spania și unele recent industrializate: Coreea și Singapore. Costurile pentru importuri sunt cu mult inferioare celor necesare pentru exploatările din Marea Nordului. O caracteristică particulară o reprezintă Marea Britanie care deși își poate acoperi în întregime consumul din producția proprie, avȃnd un excedent destinat exportului, ea importă cantități însemnate, petrolul adus fiind destinat exportului, ea importă cantități mari, petrolul adus fiind procesat în rafinării după care se valorifică derivatele obținute.

Costurile pentru importuri sunt inferioare celor necesare pentru exploatările din Marea Nordului. Punerea în evidență a zăcămintelor din această zonă a Europei a contribuit la micșorarea importurilor de petrol brut adus în Europa din alte zone geografice de aproximativ 2 ori. Ȋn ansamblu Orientul Mijlociu, China, Africa, CSI, America de Sud realizează producții superioare consumului încȃt excedentul este livrat pe piața mondială.

Ȋn exportul de produse petroliere s-au specializat o serie de țări cu o puternică industrie de rafinare (Federația Rusă, Olanda, SUA, Arabia Saudită, Venezuela, Marea Britanie). Ȋn importul de produse petroliere se remarcă SUA, numeroase state europene: Franța, Germania, și Spania, Japonia și China.

Fig. nr. 1.4: Cererea și oferta mondială de petrol

Sursa: IEA, Annual Reports 1997-2000; Forecast for 2010-2020

Putem observa în figura nr. 1.4 principalele regiuni consumatoare de petrol din lume (Asia-Pacific, bazinul Atlantic) și principala regiune consumatoare de petrol (regiunea Golfului Persic) în ceea ce privește cererea și oferta de petrol.

1.4.1. Prețurile produselor petroliere pe plan mondial

,,Prețurile produselor petroliere continuă să fie volatile, fluctuațiile înregistrate rezultȃnd din interacțiunea cererii cu oferta de pe piață. Explozia prețurilor la țiței în anii 1979-1980 a avut consecințe mult mai profunde asupra ajustării structurale a economiilor statelor, consumul de țiței răspunzȃnd imediat la creșterea prețurilor”.

Conform estimărilor specialiștilor, cererea mondială de petrol va crește de la 78 milioane de barili pe zi în 2002 la 103 milioane barili în 2015 și va ajunge la 119 milioane barili în 2025.

Anul 2004 a marcat un moment de cotitură în evoluția prețurilor pe piața mondială a petrolului. Ȋncepand cu acel an prețurile au crescut vertiginos ajungȃnd de la 36 $ / baril la peste 60 $ / baril în 2005 înregistrȃnd un record în acest sens.

Ȋn opinia specialiștilor există cȃteva cauze care vor menține această tendință și pentru perioada următoare cum ar fi:

ritmul de creștere a cererii de petrol în 2004, datorită creșterii cererii Chinei și SUA pe piață;

sensibilitatea crescută a prețului petrolului atunci cȃnd oferta tinde să scadă;

diminuarea drastică a stocurilor petroliere măsurate în zile de livrare.

Fig. nr. 1.5: Consumul mondial de petrol 2002-2025

,,Există trei scenarii diferite cu privire la evoluția prețului petrolului pentru anul 2025 și care indică un preț de 21$ (scenariul optimist), 35$ (scenariul realist) și 48$ (scenariul pesimist).

Aceste scenarii s-au bazat pe o serie de evaluări cu privire la nivelul ofertei în raport cu cererea mondială de tiței, pe producția de resurse energetice convenționale și neconvenționale pe care o pot realiza țările din afara OPEC, de capacitatea țărilor OPEC de a acoperi diferența de resurse energetice și care ar fi capacitatea fiecărui membru OPEC în acest sens. Mai trebuie spus că estimarile nu iau în calcul eventuale conflicte regionale, războaie care ar putea afecta grav producția și prelucrarea petrolului.

Fig. nr. 1.6: Evoluția prețurilor petrolului 1970-2024

Un rol esențial în evoluția pieței și a prețurilor mondiale la petrol îl are nivelul ofertei mondiale care depinde de rezervele existente: rezervele rămase (cele care au fost descoperite dar care nu au fost exploatate), rezervele suplimentare (rezervele care vor fi valorificate de noile tehnologii) și rezervele nedescoperite încă”.

În cazul țărilor OPEC se apreciază că în scenariul optimist producția zilnică va ajunge în 2025 la 65.2 milioane de barili, în scenariul pesimist producția va fi de 37.9 milioane barili și în scenariul de referință producția va fi de 52.7 milioane barili.

Pentru țările din afara OPEC scenariul de referință indică o producție zilnică în anul 2025 de 66.2 milioane barili, în scenariul pesimist de 75.1 milioane barili și 62.4 milioane de barili în scenariul optimist.

Ȋncă nu se poate vorbi de o criză mondială a petrolului, dar evoluția prețurilor din ultima perioadă indică iminența acesteia daca se acordă o mai mare atenție acestui sector.

1.4.2. Cele mai importante companii petroliere la nivel global

Saudi Aramco este cea mai mare companie energetică din lume, generȃnd venituri de peste 1 miliard de dolari/zi. Cel mai mare cȃmp petrolier al Aramco, Ghawar, poate genera 5 milioane de barili/zi.

,,Iranul a fost forțat să taie din producția de petrol pe fondul sancțiunilor internaționale, dar rămȃne unul dintre producătorii petrolieri de top- National Iranian Oil Co.. Pentru a evita sancțiunile, Turcia și India au raportat faptul că au plătit pentru petrolul iranian cu aur.

Compania Exxon are un profit anual de 40 de miliarde de dolari și 400 de miliarde de dolari din vȃnzări.

Cea mai mare companie dintre cei trei giganți petrolieri deținuți de China, PetroChina are și cea mai mare capitalizare bursieră dintre giganții petrolieri. Compania produce deja mai mult petrol decȃt ExxonMobil”.

Producția Cantarell, cel mai mare cȃmp petrolier din Mexic, a scăzut de la 2 milioane de barili/zi la aproape 600.000 în momentul de față. Deținută de stat, compania Pemex se străduiește să compenseze această scădere exploatȃnd alte cȃmpuri.

Compania petrolieră din Kuwait a fost fondată în anul 1934, iar în 1975 a fost naționalizată. Cel mai mare cȃmp petrolier, Burgan, continuă să fie exploatat de Chevron.

Fig. nr. 1.7: Top 10 al celor mai mari companii petroliere

1.5. Scurt istoric al petrolului în Romȃnia

Romȃnia se ȋnscrie ca un producǎtor tradițional de petrol, acesta fiind cunoscut ȋncǎ din timpul dacilor și exploatat, mai apoi, intens, ȋn secolele XV-XX.

,,Cea mai mare producție de petrol a fost obținutǎ ȋn anul 1938, de 8,7 milioane tone, Romȃnia situȃndu-se pe locul patru ȋn lume la acea datǎ. Aproape integral producția era obținutǎ ȋn zona Prahovei (99%) și ȋn bazinul Tazlǎului din Moldova. Rezervele țǎrii noastre sunt apreciate la circa 250 milioane tone, ȋn scǎdere, deși ȋn ultimii ani, datoritǎ intenselor activitǎți de prospectare, s-au descoperit noi rezerve, ȋndeosebi ȋn Subcarpații și Podișul Getic, Cȃmpia Romȃnǎ, Cȃmpia de Vest, iar mai nou ȋn structurile profunde ale Depresiunii Colinare a Transilvaniei ș.a. Situația modestǎ a rezervelor noastre se datoreazǎ exploatǎrii neraționale a vechilor zǎcǎminte, mai ales ȋn perioada interbelicǎ,,.

Exploatarea și prelucrarea petrolului a ȋnceput la mijlocul secolului al XIX-lea, Romȃnia apǎrea ȋn statistica mondialǎ, ca prima țarǎ din lume cu producție de țiței. Ȋn anii 1857 – 1858 s-a construit o rafinǎrie de țiței (la Rȃfov, lȃngǎ Ploiești), iar mai tȃrziu o sondǎ mecanicǎ la Mosoare (județul Bacǎu).

Industria de extracție și de prelucrare modernǎ se dezvoltǎ sensibil dupǎ anul 1900 ca urmare a invenției motorului cu combustie internǎ, alimentat cu benzinǎ și motorinǎ și utilizat tot mai mult ȋn automobilism, aviație, marina. ș.a.

București a fost primul oraș din lume iluminat cu kerosen, iar primul rǎzboi mondial a determinat o scǎdere a producției la sub 1000 mii t, oscilȃnd ȋntre 700 și 900 mii t.

,,Cel de-al doilea rǎzboi mondial a afectat cu deosebire economia petrolierǎ a țǎrii, producția scǎzȃnd la 3,5 milioane t ȋn 1944. Dupǎ 1948 odatǎ cu naționalizarea principalelor mijoace de producție, a ȋnceput și redresarea exploatǎrii și prelucrǎrii petrolului”.

,,Ȋn 1956 funcționau 3850 de sonde, de douǎ ori mai multe decȃt ȋn 1946, astfel ȋn 1956 producția de țiței extras depǎșind cu peste 3,5 ori pe cea din 1946.

Ȋncǎ din ultimii ani ai secolului trecut, capitalul strǎin a pǎtruns ȋn industria petrolierǎ romȃnǎ prin societǎți americane, germane, franceze, italiene. etc. La ȋnceputul secolului al XX-lea capitalul din industria petrolierǎ romȃnǎ aparținea grupurilor anglo-olandeze (47,9%), germane, franco-belgiene, americane, italiene și capitalului romȃnesc ȋntr-o proporție redusǎ de 8,1%”.

Ȋn prezent , Romȃnia extrage ȋn medie 6 mil. tone de petrol/an, producția fiind ȋn scǎdere, evoluție impusǎ atȃt pentru protejarea resurselor noastre,cȃt și datoritǎ reducerii petrolului ȋn balanța energeticǎ a țǎrii.

1.5.1 Repartiția geograficǎ a exploatǎrii petrolului ȋn Romȃnia

Sub raportul mǎrimii rezervelor și al ponderii ȋn producția mondialǎ, arealul dintre Carpați și Dunǎre rǎmȃne ȋn continuare cel mai important(70%). Cele mai importante zone de producție sunt:

,,Zona Podișului și Subcarpaților Getici este situatǎ ȋntre Dȃmbovița și Jiu, este prima regiune intratǎ ȋn exploatare dupǎ 1950, care cuprinde patru grupǎri de centre de extracție:

Gruparea din jurul Piteștiului, cu exploatǎri la: Oarja, Poiana Lacului, Sǎpata, Merișani, Drǎganu etc.

Gruparea Vȃlcii, ȋntre Olt și Olteț cu exploatǎri mai importante la Bǎbeni, Tomșani, Alunu ș.a.

Gruparea dintre Tȃrgu-Jiu și Craiova cu exploatǎri la Țicleni, Bȃlteni, Stoina, Bibești, Ghercești, Melinești, Iancu Jianu, Turburea, Brǎdești ș.a.

Gruparea Oltului (Podișul Getic), cu exploatǎri de la Drǎgǎșani, Teslui, Verguleasa, Oporelu, Corbu ș.a.

Zona Cȃmpia Dunǎrii, ce asigurǎ astǎzi 25% din producția țǎrii, exploatǎrile datȃnd din 1960. Sectorul la est de Olt constituie baza exploatǎrii unde se evidențiazǎ douǎ perimetre: unul ȋn jurul orașului Videle (la est) și altul cuprins ȋntre Urziceni și Galați (nord-est):

Perimetrul Videle, cuprinde unul dintre zǎcǎmintele mari ale Romȃniei (Blejești-Videle-Bǎlǎria-Cartojani) dar care prezintǎ un grad mare de vȃscozitate și un indice redus (13-33%) de recuperare al petrolului.

Perimetrul Urziceni-Galați, cu o mare dispersie a centrelor de exploatare. Extracția se realizeazǎ la Ulmu, Pogoanele, Lișcoteanca, Oprișenești, Independența ș.a.

Zona Subcarpaților dintre Dȃmbovița și Buzǎu, o zonǎ veche de exploatare, cu zǎcǎminte aflate ȋn stadiu de epuizare, ceea ce implicǎ adȃncimi de foraj și extracție mai mari. Ȋn cuprinsul zonei exploatǎrile prezintǎ trei concentrǎri importante:

Concentrarea Dȃmboviței , cu exploatǎri aproape de Tȃrgoviște: Teiș, Rǎzvad, Aninoasa, Gura Ocniței, Ochiuri ș.a.

Concentrarea Prahovei, cu centre care graviteazǎ ȋn jurul orașului Ploiești: Bǎicoi, Moreni, Boldești, Țintea, Podeni ș.a.

Concentrarea Subcarpaților Buzǎului, cu exploatǎrile Berca, Tisǎu, Berceni, Sǎrata Monteoru ș.a.

Zona Cȃmpiei de Vest dispune de zǎcǎminte și exploatǎri modeste. Extracțiile se concentreazǎ ȋn sud, de o parte și de alta a Mureșului (Zǎdǎreni, Pecica ȋn nord; Satchinez, Variaș, Ortișoara, Șandra, Cǎlacea, Biled ȋn sud), iar ȋn nord, ȋntre vǎile Crișului Repede și Someșului (Supalcu de Barcǎu, Abrǎmuț, Borș). Ȋn aceastǎ parte se extrag ȋn general petroluri vȃscoase.

Subcarpații și Carpații Moldovei unde se evidențiazǎ exploatǎrile din bazinul Tazlǎului care datoritǎ vechimii extracției zǎcǎmintele prezintǎ un grad mare de epuizare. Ȋntre exploatǎri, mai ȋnsemnate sunt cele de la Modȃrzǎu, Tescani, Moinești. Al doilea sector al zonei este Depresiunea Tȃrgu Neamț, cu exploatǎri de data foarte recentǎ (Pipirig).

Depresiunea Tȃrgul Secuiesc este o zonǎ de exploatǎri relativ recente și cu posibilitǎți de extindere, cele mai ȋnsemnate extracții fǎcȃndu-se la Ghelința.

Platforma continental a Mǎrii Negre este ultima intratǎ ȋn exploatare constituind o zonǎ petroliferǎ de perspectivǎ prin foraje cu platformele: Gloria, Orizont, Furtuna, Prometeu, Atlas etc. Bogatǎ ȋn resurse este zona Insula Șerpilor.

Producția de petrol ȋn anul 2008 ȋn Romȃnia a fost de 4,7 mil. t, fiind ȋn sensibilǎ scǎdere dupǎ 1989. Aceastǎ scǎdere se impune ca o necesitate, atȃt datoritǎ politicii de protejare a rezervelor, cȃt și a reducerii ponderii petrolului ȋn balanța energeticǎ a țǎrii. Pentru acoperirea nevoilor interne de petrol ȋn ultima vreme s-au importat 10-15 mil. t anual”.

Fig. nr. 1.8: Exploatarea și valorificarea petrolului

Sursa: Romȃnia: populație, așezǎri umane, economie (G. Erdeli, V. Cucu)

1.5.2 Rafinarea petrolului ȋn Romȃnia

România a fost prima țară din lume care a avut o mare capacitate de rafinare, fiind de altfel prima țară în care s-a descoperit petrolul în urmă cu mai bine de 150 de ani.

Romȃnia are o importantǎ capacitate de rafinare instalatǎ (peste 30 mil. t/am), cele mai mari rafinǎrii aflȃndu-se la Onești, Pitești, Brazi, precum și la Midia- Nǎvodari (ȋn ultima mai ales din import). Rafinǎrii mai mici sunt amplasate la Ploiești, Teleajen, Cȃmpina, Brașov, Timișoara, Dǎrmǎnești, Borzești, Suplacu de Barcǎu.

,,Capacitatea de rafinare a României a scăzut cu 65 de procente, în ultimii 20 de ani, ajungând la 11,7 milioane de tone anual. Din zece rafinării, mai funcționează doar 4, din care doar 3 procează țiței (Petromidia – Rompetrol, Petrobrazi – OMV Petrom și Petrotel – Lukoil)”.

,,Rafinăria Vega, cu capital german a fost fondatǎ în 1905 și a intrat în grupul Rompetrol în 1999, în urma procesului de privatizare. A avut un volum incipient de prelucrare de 200.000 de tone de petrol pe an. Rafinǎria a fost reconstruită între anii 1948 și 1957 datoritǎ bombardamentelor americane din cel de-al doilea război mondial. Capacitatea de rafinare este majorată la 980.000 de tone de țiței pe an. Rafinăria se ocupǎ ȋn present cu procesarea de materii prime alternative – diverse rafinate, fracții petroliere, păcură, solvenți, bitum sau carburanți ecologici.

Rafinăria Petrobrazi ia ființǎ în 1934, primele capacități de rafinare fiind de 300.000 de tone de țiței pe an. În 1962 era consideratǎ ca fiind prima rafinărie modernă din România. În 1997 ,ȋmpreună cu rafinăria Arpechim, rafinăria intră în Societatea Națională a Petrolului Petrom. Petrobrazi a tras lozul câștigător la Petrom, parcurgȃnd un program de modernizare intens în valoare de 600 de milioane de euro, concretizat la mijlocul lunii septembrie 2014, program care a dus la mǎrirea cantităților de motorină produse de la 900.000 de tone la 1,5 milioane de tone. Arpechim, fondatǎ între anii 1969 și 1975, parte a unui complex petrochimic legat de combinatul chimic Oltchim, a fost în schimb închisă în 2011.

Petromidia a fost socotitǎ la un moment dat a fi o veritabilă "gaură neagră" a economiei românești, cu datorii de peste 300 milioane de dolari în iunie 1997. Complexul a fost înființat în 1975 și este alcatuit dintr-o rafinărie și o uzină petrochimică. Rafinăria a fost plǎnuitǎ inițial sǎ prelucreze o cantitate de 3,5 milioane tone țiței sulfuros pe an, volum ce a fost extins prin modernizare la 5,3 milioane tone. Dorind să salveze rafinăria de la faliment, autoritățile au ȋnceput în iunie 1997 privatizarea Petromidiei, din moment ce societatea se regăsea pe lista primilor zece agenți economici propuși pentru lichidare, intrȃnd astfel în scenă o firma turcească Akmaya care datoritǎ conflictelor ȋntre autoritǎți și compania turceascǎ se ajunge la refuzarea acordării de facilități firmei Akmaya. În 2001 Petromidia intră în portofoliul Rompetrol și începe un proces amplu de restructurare și eficientizare. În septembrie 2012 este finalizat un program de investiții de 380 de milioane de dolari.

Petrotel-Lukoil, a fost fondată în 1904 sub titulatura Rafinăria Româno-Americană. Este reconstruită de comuniști în 1942, ȋn urma bombardamentelor, sub numele de Rafinăria Teleajen, . Ȋn 1998 este preluată de compania rusă LukOil și repornită în 2004, după un program de modernizare de peste 2 ani în valoare de 120 de milioane de dolari. Rafinăria a trecut în 2013 printr-unul dintre cei mai drastici ani de activitate și a încheiat exercițiul financiar cu o pagubǎ de peste 210 milioane de euro. Datele disponibile la Ministerul Finanțelor arată că în anii 2010-2013 rafinăria din Ploiești a pierdut peste 435 de milioane de euro. Capacitate de rafinare a rafinǎriei Petrotel este de 2,4 milioane de tone pe an”.

Toate aceste rafinării au o capacitate totală de 34 milioane tone pe an, cu mult peste consumul intern al României. Pe piața de rafinare, compania OMV Petrom deținea ȋn 2007 o cotă de 52%, urmată de Rompetrol, cu 29%, și Lukoil, cu 17%.

Fig. nr. 1.10 Capacitatea de rafinare a aniilor 2012-2023 (prognozǎ)

Sursa: EIA, BMI

1.5.3. Analiza swot

,,Puncte tari: -România are o capacitate de rafinare de 386,570 de barili pe zi (b / d), mai mari decât cele necesare pentru piața internă;

-România este al cincilea producător de petrol în Uniunea Europeană. Producția de țiței a fost de circa 86,600b / d în 2013 și se fac eforturi continue pentru a stopa
maturizarea producție;

-Spre deosebire de alte țǎri Est Europene, istoria producției de petrol a Romȃniei aratǎ cǎ țara noastrǎ are companii cu servicii petroliere consacrate, acest lucru crescȃnd eficiența sectorului de petrol;

Puncte slabe:-Scǎderea producției interne este ȋn creștere, astfel cǎ avem un aport mai mare de import al petrolului;

-Structurile de stabilire a prețurilor sunt ȋmbunǎtǎțite lent și nu reflectǎ prețurile pieței, și astfel nu stimuleazǎ producția internǎ. Cu prețuri ridicate ne așteptǎm de asemenea lao cerere atenuatǎ;

-Sectorul de rafinare ȋmbǎtrȃnește și sporește nivele necompetitive la stadii globale și regionale;

Oportunitǎți:-Evoluțiile din regiunea Mǎrii Negre furnizeazǎ un potențial de creștere pozitiv al uleiului și gazului;

-Guvernul Romȃniei a sprijinit explorarea gazelor de șist și a acordat companiei Chevron autorizații de foraj;

-Programele de recuperare a uleiului sprijinǎ atenuarea declinului producției;

Amenințǎri:-Ȋn ciuda aprobǎrii guvernului a exploatǎrii gazelor de șist a existat un val de opoziție din partea locuitorilor. Acest lucru a perturbat considerabil programul de foraj riscȃnd resurse potențiale”;

1.5.4 Piața petrolierǎ ȋn Romȃnia

Producția de petrol a crescut în jurul valorii de 1,5% în 2013 fațǎ de 2012, prima creștere a producției în sector din 2001. Eforturile actuale de creștere a producției sunt concentrate în principal în jurul evoluției și recuperǎrii uleiului.

Fig. nr. 1.11 Producția estimatǎ de petrol ȋn perioada 2012-2017, 2018-2023

Producția internǎ de țiței ar ajunge de la o valoare estimatǎ de 92.530 ȋn 2014 la 81.280 b/d ȋn 2023. De asemenea descoperirea din Marea Neagrǎ ar putea aduce un plus de valoare de 10.000 b/d ȋn 2017 și chiar mai mult ȋn 2018 dacǎ condensul este produs cu succes din complexul de la Domino-1. Cu toate acestea confirmarea resurselor Mǎrii Negre nu a fost ȋncǎ anunțatǎ oficial.

,,Cererea de petrol a scǎzut ȋn ultimii ani a scǎzut ȋn ultimii ani și se așteaptǎ sǎ creascǎ doar cȃnd activitatea economicǎ se va restabili. Nu ne putem aștepta sǎ vedem o creștere majoră a cererii pȃnǎ cȃnd economia românească nu va deveni mai eficientă și industriile mari consumatoare de energie vor reduce consumul.

Se previzioneazǎ cǎ ȋn 2015 va crește consumul de combustibili, dupǎ ce a avut o scǎdere ȋn ultimii ani. Cererea va fi determinată de o creștere a utilizării combustibililor distilați, în special diesel.

România este un importator net de petrol brut, avȃnd resurse interne insuficiente resurse pentru a face fațǎ cererii și va rămâne astfel pentru viitorul apropiat. Rămâne puternic dependentă de Rusia și Kazahstan pentru aprovizionare. Romȃnia importǎ aproximativ 55% de țiței brut din Kazahstan, 42% din Rusia”.

De asemenea Romȃnia este un exportator net de combustibil rafinat, trimițȃnd produse ȋn principal pe piețe regionale, incluzȃnd Moldova, Turcia, Bulgaria, Georgia și Grecia. Totuși Romȃnia importǎ totuși unele produse rafinate finite, unde Ungaria, Rusia și SUA sunt cele mai mari piețe de combustibili de specialitate.

Cu toate acestea, din cauza oportunităților de export limitate de complexitatea de rafinare, România rămâne un importator net de produse.

Agenția Naționalǎ pentru resurse minerale (NAMR) este responsabilă pentru acordarea licențelor și reglementarea industriei de petrol și gaze din România. Conform Legii, petrolul și gazele de subsol care aparțin statului român și a drepturilor de explorare și extracție sunt acordate prin intermediul unor acorduri de concesiune cu NAMR.

Ca membru al UE, România are obligația de a menține rezerve strategice de petrol egale cu consumul mediu de cel puțin 90 de zile. Reglementările UE cere ca România să mențină în jurul 18.99mn barili (barili) de rezerve.

Oil Terminal Constanța deține trei depozite cu o capacitate totala de depozitare de 1.7mn metri cubi. Facilitatea are șapte dane operaționale pentru încărcarea și descărcarea de petrol și produse petroliere brut și este conectată prin conducte la un rezervor de petrol cu o capacitate de 740.000 de metri cubi.

În total România are în prezent 2451 km de conducte de petrol brut. Cele mai importante rute leagǎ portul Constanța cu București și centrul de rafinare Ploiesti, și de acolo se distribuie la centrele cererii locale.

,,Cel mai mare consum de petrol din Romȃnia s-a ȋnregistrat ȋn 2011 de 217 b/d , preconizȃndu-se cǎ ȋn 2023 consumul va ajunge la 233 b/d. Ȋn schimb cea mai mare producție s-a ȋnregistrat tot ȋn 2011 de 94 b/d, estimȃndu-se o producție de doar 76 b/d ȋn 2023”.

Fig. nr. 1.12 Exportul net de țiței(prognozǎ) 2012-2023

Sursa: EIA, BMI

Cele mai importante companii din Romȃnia ȋn domeniul petrolului și gazelor sunt: OMV Petrom, Rompetrol, Lukoil, Mol și Agip.

Fig. nr. 1.13 Principalii actori cheie ȋn domeniul petrolului și gazelor

Capitolul 2. Prezentarea generală și analiza companiei OMV PETROM S.A.

2.1. Informații generale ale companiei OMV PETROM S.A.

OMV Petrom este cel mai mare producǎtor de petrol și gaze din Europa de Sud-Est, cu activitǎți ȋn sectoarele de explorare și producție, gaze și energie, rafinare și marketing.

,,OMV este cea mai mare companie industrială listată din Austria, deține 51,01% din acțiunile OMV Petrom, statul român, prin Ministerul Economiei, deține 20,64%, Fondul Proprietatea deține 18,99% iar 9,36% se tranzacționează liber la Bursa de Valori București.

În ultimii 9 ani, investițiile pentru modernizarea și consolidarea OMV Petrom s-au ridicat la circa 10 miliarde euro. Anual, impactul direct, indirect și indus al OMV Petrom în PIB-ul României este de circa 5%.”.

,,Compania OMV Petrom Gas este ȋncǎ din 1999 un furnizor de gaze naturale de pe piața romȃneascǎ pentru consumatorii industriali și comerciali, avȃnd o rețea de aproximativ 800 de benzinarii operate sub douǎ branduri, Petrom și OMV ȋn Romania, Republica Moldova, Bulgaria și Serbia.

Ca și viziune și misiune OMV Petrom ȋși propune consolidarea poziției de lider ȋn industria de tiței și gaze din Sud-Estul Europei și prin descoperirea, producerea și procesarea acestora și distribuirea de combustibil și alte produse petroliere ȋn vederea asigurǎrii energiei și mobilitǎții ȋn Romȃnia și ȋn regiunile alǎturate”.

,,Activitățile companiei se desfășoară într-o strânsă legătură  cu valorile sale, astfel cǎ OMV Petrom are trei valori esențiale, care constituie fundamentul afacerii:

Profesionalism: excelența profesională asigură un succes durabil;

Învățarea continuă, înaltǎ performanță și angajamentul individual ;

Pionierat și Parteneriat: spiritul schimbării pentru o dezvoltare continua și relații de lucru responsabile pentru beneficii reciproce”

De la 1 iunie 2010 compania poartǎ denumirea de OMV Petrom S.A. datoritǎ hotǎrȃrii Adunǎrii Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 20 octombrie 2009, iar denumirea mǎrcii și sigla rǎmȃn neschimbate.

Compania deservește clienții din diferite flote de transport și auto, agricultură și construcții, distribuitori, autorități publice și civile, aviație, sectoarele de activitate de gaze naturale.

,,Produsele și serviciile Petrom includ servicii de aviație, bitum, gaze naturale, petrol brut, păcură, combustibili, lubrifianți, produse petrochimice, îngrășăminte, produse speciale, spǎlǎtorie auto, PetromCard și gaz petrolier lichefiat”.

,,Cu OMV în calitate de acționar majoritar, OMV Petrom face parte din cel mai mare grup de petrol și gaze din Europa Centrală, care are rezerve dovedite de petrol și gaze de circa 1,3 miliarde de barili echivalent petrol (bep), o producție zilnică de aproximativ 324.000 bep și o capacitate de rafinare de 26,4 milioane tone pe an. În prezent, OMV deține peste 2.540 de stații de distribuție în 13 țări. Cota de piață a grupului în segmentul de Downstream Oil în regiunea Dunării este acum de aproximativ 20%”.

2.1.1. Elemente de identificare și scurt istoric al societății

,,OMV Petrom S.A., societate administrată în sistem dualist, înființată și funcționând în conformitate cu legislația română, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub numărul J40/8302/1997, cod de identificare fiscală RO 1590082, cu sediul situat în Coralilor nr. 22, sector 1, București ("Petrom City"), având capitalul social subscris și vărsat în cuantum de 5.664.410.833,50 RON”.

Ca date de contact avem numarul de telefon +4 (021) 40.222.01 sau adresa de mail: [anonimizat], iar directorul general al OMV Petrom este Mariana Gheorghe, compania avȃnd ca președinte al Consiliului de Supraveghere pe Gerhard Roiss.

Petrom apare pentru prima dată în 1991, atunci când se înființează Regia Autonomă a Petrolului Petrom pentru ca apoi în 1997 să se întemeieze Societatea Națională a Petrolului Petrom.

Ȋn 1999 se achiziționeazǎ combinatul Doljchim Craiova, care devine o nouǎ sucursalǎ a Petrom. Totodatǎ PETROM devine titularul zăcămintelor Tasbulat, Turkmenoy și Aktas din Kazahstan, pornind operațiunile de amenajări sociale în vederea explorării și extracției și se descoperǎ cel mai mare zǎcǎmȃnt petrolier din ultimii 25 de ani, pe platoul continental al Mǎrii Negre.

,,Ȋn 2001 s-au clǎdit și renovat un număr de 24 parcuri de separatoare;
infrastructura sectorului de comercializare: 162 depozite, 669 stații de distribuție din care 578 benzinării și 91 stații uz casnic, 24 skiduri de alimentare cu autogas. Au fost puse în funcțiune 3 stații noi și s-au executat lucrări de ecologizare și modernizare la 10 depozite.

Pe 23 iulie 2004 are loc privatizarea Petrom, compania devenind parte a grupului OMV Austria care achiziționeazǎ 51% din acțiunile Petrom. Din această privatizare statul român a luat 669 de milioane de euro pentru 33% din acțiuni.

Ȋn 2005 se lanseazǎ conceptul de ,,Full Agency”, iar structura Petrom este restructuratǎ pe 6 divizii din care 3 sunt operaționale. Tot ȋn acest an se lanseazǎ benzinǎria PETROMV.

Petrom semneazǎ ȋn 2007 contractul de construcție pentru Petrom City, reprezentȃnd noul sediu central care va gǎzdui aproximativ 2.500 de angajați. De asemenea Petrom începe să livreze pe piața din România combustibil care conține 2% biodiesel, iar Consiliul de Supraveghere al Petrom aprobă proiectul de construire a unei centrale electrice pe bază de gaze cu o capacitate de circa 860 MW la Petrobrazi.

Ȋn decembrie, anul 2008 Petrom și ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited semneazǎ un acord referitor la explorarea capacitǎții de hidrocarburi din perimetrul Neptun, de pe platforma continentală românească a Mării Negre. De asemenea a revizuit strategia pentru 2010 reconfirmȃnd obiectivele noului context international.

Petrom finalizeazǎ ȋn 2009 negocierile cu Oltchim pentru transferul activităților petrochimice din cadrul Arpechim și ȋncepe producția pe zăcământul Komsomolskoe din Kazahstan.

Ȋn 2011 OMV Petrom anunță decizia de a închide permanent rafinăria Arpechim fiind în conformitate cu strategia OMV Petrom de a maximiza beneficiile și de a crește eficiența.

S-a ȋnceput ȋn 2012, ȋmpreuna cu ExxonMobil Exploration, forajul de exploatare la sonda Domino-1, situatǎ ȋn blocul Neptun, fiind prima sondǎ de explorare ȋn ape cu adȃncime mare din sectorul romȃnesc al Mǎrii Negre. De asemenea ȋn iunie sunt prezentate direcțiile strategice pentru 2021 și punerea în funcțiune a unitǎții modernizate de distilare a țițeiului de la rafinăria Petrobrazi. Investiția pentru modernizarea unității s-a ridicat la aproximativ 100 milioane euro.

Ȋn 2013 OMV Petrom semneazǎ un contract cu Romgaz S.A. pentru a permite acestora sǎ asiste ȋn operațiuni petroliere ȋn zona mai adȃncǎ a perimetrului Midia. Ȋn acest an se implementeazǎ proiectul de redezvoltare a zǎcǎmȃntului Suplacu de la Barcǎu și a zǎcǎmȃntului de țiței de la Oprișenești din Brǎila.

OMV Petrom a descoperit ȋn iulie 2014, un nou zăcământ de țiței în apele puțin adânci din partea românească a Mării Negre, aflată în producție de aproape 30 de ani. Zăcământul Marina, are o capacitate de producție de 1.500-2.000 bep/zi și este cea mai importantă descoperire de țiței din România, din ultimii șapte ani. OMV Petrom și ExxonMobil încep forajul pentru cea de-a doua sondă de mare adâncime din blocul Neptun, aflat în apele de mare profunzime ale Mării Negre. Forajul sondei Domino 2 a fost efectuat cu platforma semi-submersibilă Ocean Endeavor. OMV Petrom în parteneriat cu Hunt Oil anunță descoperirea unui nou zăcământ de țiței și gaze, în sudul județului Buzău, cea mai mare descoperire din ultimii 30 de ani în zona Munteniei. Producția potențială evaluatǎ pe sondă este de 1.200 – 2.100 bep/zi”.

De la privatizare, Petrom a inițiat un proces de investiții alert, anual compania având un buget de un miliard de euro, cei mai mulți bani mergând pentru activitatea de explorare și producție, principalul nucleu de cȃștig al companiei.

2.2.2. Obiect de activitate

Compania OMV Petrom exploreazǎ și produce petrol și gaze. Aceasta oferă, de asemenea, servicii de Rafinare și Marketing.

,,OMV Petrom operează 239 de zăcăminte comerciale de țiței și gaze în România, din care a produs un volum mixt de 171,41 mii bep/zi în 2014 (2013: 171,36 mii bep/zi)”.

Explorare și producție: Petrom furnizeazǎ aproape complet producția de tiței și aproximativ jumǎtate din producția de gaze ȋn Romȃnia.

Ȋn 2014 are loc inițierea forajului a 13 sonde de explorare, din care s-a finalizat la 10 sonde, avȃnd o ratǎ de success de 60%, cu urmǎtoarele rezultate:

Sonda Padina Nord 1, ȋn parteneriat cu Hunt Oil, s-a demonstrat a fi cea mai mare descoperire de țiței și gaze din platforma Moesicǎ din ultimii 30 de ani;

Sonda Marina 1 descoperǎ un nou zǎcǎmȃnt de țiței, fiind ȋn curs de apreciere;

Ȋn sectorul de micǎ adȃncime al perimetrului Neptun, s-a desfǎșurat analiza datelor de seismicǎ 3D care ȋngǎduie evaluarea oportunitǎților suplimentare din Marea Neagrǎ.

De asemenea se ȋncepe forajul ȋn parteneriat cu Repsol ȋn perimetrele Bǎicoi și Tȃrgoviște, ambele reprezentȃnd o mare provocare pentru echipa de foraj datoritǎ complexitǎții zonei.

Anul 2014 reprezintǎ un an cu o creștere marginalǎ a producției ȋn Romȃnia, aceste rezultate pozitive fiind datorate inițiativelor de optimizare a producției, echilibrȃnd declinul unor zǎcǎminte cheie.

,,În 2014, OMV Petrom a produs în România 3,89 mil. tone țiței (inclusiv condensat) și 5,29 mld. mc gaze naturale, echivalentul unei producții totale de 62,57 mil. bep țiței și gaze. Producția offshore a reprezentat aproximativ 7% din producția de țiței. Țițeiul obținut prin tehnici de recuperare îmbunătățite a reprezentat aproximativ 25% din producția internă totală de țiței. Din cauza lucrărilor de reparații capitale planificate și a condițiilor meteorologice producția medie de țiței din 2014 a fost sub valoare producției din 2013.

EBIT-ul raportat în 2014 a avut valoarea de 3.932 mil. lei, în scădere cu 29% față de 2013, fiind influențat în principal de ajustarea de depreciere din Kazahstan, ca urmare a proiectului fără succes de redezvoltare a zăcămintelor Tasbulat, Aktas și Turkmenoi (zăcămintele TOC)”.

OMV Petrom a continuat seria investițiilor în tehnologii noi și metode de recǎpǎtare secundară, având drept cauzǎ redezvoltarea zăcămintelor mature din România în vederea ameliorǎrii ratelor de recuperare a țițeiului și gazelor și stabilizării producției, astfel cǎ douǎ proiecte au ajuns ȋn etapa finalǎ de dezvoltare (Oprișenești și Suplac) și alte șase au trecut de faza de execuție (Lebǎda East, Phoenix Vata, Tazlǎu Kliwa, Totea Deep, Independența și Istria).

Ȋn decembrie 2014, are loc ȋn cadrul Oprișenești prima injecție de apǎ, trecȃnd la faza de operare.

Pentru a-și ȋmbunǎtǎți portofoliul de active existente, OMV Petrom a ȋncheiat parteneriate cu companii international renumite: Petrofac, PetroSantander și Expert Petroleun care au ca scop creșterea producției PEC Țicleni, Turnu și Timiș.

În prezent, OMV Petrom deține licențe de dezvoltare și producție pentru zăcămintele TOC și Komsomolskoe (zăcământul KomMunai) din Kazahstan.

Fig. nr. 2.1 Producție totalǎ țiței și gaze naturale OMV Petrom

Sursa: Raport anual OMV Petrom 2014

Fig. nr. 2.2 Rezerve dovedite OMV Petrom

Sursa: Raport anual OMV Petrom 2014

Rafinare și Marketing: OMV Petrom S.A. deține două rafinării în cea mai strategică zonă industrială, situatǎ în regiunea de sud a României. Capacitatea estimatǎ a rafinăriei Petrobrazi este de 4,5 mil. tone/an, iar a rafinăriei Arpechim de 3,5 mil. tone/an. Țițeiul în cele două rafinării este transportat în principal printr-o rețea de conducte sau pe calea ferată.

În 2009, cea mai mare parte din țițeiul importat a fost transportat la rafinăria Arpechim și a fost de proveniență  Kazakhstan. Țițeiul este adus în Oil Terminal Constanța, iar de acolo este transportat, prin conducte, la rafinăriile Arpechim și Petrobrazi. Tot ȋn 2009, odatǎ ce Romȃnia a devenit membrǎ a Uniunea Europenǎ, carburanții produși trebuie sǎ aibǎ un conținut maxim de sulf de 10 ppm.

Rafinǎria Arpechim este situatǎ ȋn sudul Romȃniei, ȋn apropiere de orașul Pitești. Datoritǎ legǎturii acesteia la o infrastructurǎ complexǎ de conducte, este permis transportul de țiței intern de la cȃmpurile petroliere Petrom, cȃt și importat prin portul Constanța. Rafinǎria Arpechim are ca activitate principal obținerea de produse petroliere cum ar fi: carburanți: benzinǎ, motorinǎ, carburant GPL pentru motoare cu ardere internă; bitum rutier, combustibil pentru domeniul industrial vs non-industrial și produse petrochimice. Din martie 2011 rafinăria Arpechim a fost închisă, iar o parte a activelor sale (în principal infrastructura logistică) funcționează ca depozit.

Rafinǎria Petrobrazi este localizatǎ ȋn sud-estul Romȃniei, langǎ Ploiești și ia naștere ȋn 1934. La fel ca și Arpechim este conectatǎ la conducte complexe care permit transportul de țiței intern și importat. Principala activitate a rafinǎriei este procesarea țițeiului pentru a obține: carburanți: benzinǎ, motorinǎ, carburanți pentru avionae Jet A-1, combustibil pentru domeniul industrial și non-industrial, produse petrochimice etc. Investițiile pentru modernizare efectuate în rafinăria Petrobrazi au fost de 600 mil. euro  ȋn perioada 2010-2014. Rata de utilizare a rafinăriei Petrobrazi a fost ușor sub cea înregistrată în 2013 (89% în 2014, comparativ cu 90% în 2013), reflectând oprirea planificată timp de o lună a rafinăriei.

Grupul livreazǎ produsele printr-o rețea de peste 800 de stații de distribuție ȋn Romȃnia și ȋn țǎrile vecine (Bulgaria, Serbia și Republica Moldova).

Fig. nr. 2.3 Input rafinǎria Petrobrazi 2010-2014

Sursa: Raport anual OMV Petrom 2014

Fig. nr. 2.4 Producția de produse petroliere 2012-2014

Sursa: site OMV Petrom

Divizia de marketing reprezintǎ interfața companiei cu clienții care furnizeazǎ produse atȃt clienților privați, cȃt și celor comerciali. Prin rețeaua depozitelor regionale, sau direct prin rafinăria Petrobrazi, Petrom livrează produse petroliere către mai bine de 5500 de clienți comerciali.

,,OMV Petrom este lider pe piața românească de vânzări cu amănuntul, având o rețea de aproximativ 392 de stații de distribuție carburanți. OMV Petrom operează, împreună cu companiile afiliate, 545 de stații de distribuție în România și alte 268 de stații în țările vecine.

Ca și puncte forte compania se remarcǎ ca fiind principalul furnizor de combustibili și servicii aferente pentru aviație și cel mai important jucător de pe piața locală de GPL. De asemenea firma urmǎrește creșterea vȃnzǎrilor medii anuale prin stații la aproximativ 5,2 mil litri (de la 4,9 mil litri ȋn 2009)”.

Se urmǎrește consolidarea companiei ȋntr-o singurǎ entitate: OMV Petrom Marketing SRL pentru a ȋmbunǎtǎții procesele, astfel se va genera o eficientizare a administrǎrii costurilor.

În România, vânzările medii de carburant au fost de 4,22 mil. litri/benzinărie, comparativ cu 4,41 mil. litri/benzinărie în 2013, în timp ce la nivel de Grup vânzările medii pe stație au scăzut, ajungând la 3,76 mil. litri/benzinărie în 2014(2013: 3,89 mil. litri/benzinărie).

Pentru a-și fideliza clienții și a optimiza vizibilitatea mǎrcii au ȋmbunǎtǎțit aspectul unui numǎr semnificativ de benzinǎrii și au desfǎșurat campanii eficiente de comunicare.

Fig. nr. 2.5 Cota de piațǎ produse petroliere ȋn Romȃnia

Sursa: Raport anual OMV Petrom 2014

Fig. nr. 2.6 Numǎr de stații de distribuție retail pe țarǎ 2012-2014

Sursa: Raport anual OMV Petrom 2014

2.2.3. Produse și servicii

Portofoliul de produse Petrom a fost construit pentru a satisface toate exigențele clienților săi. Nivelul ridicat de calitate și permanenta îmbunătățire a produselor și serviciilor sale contribuie la rețeta de succes a Petrom. Ei oferă următoarele produse:

Carburanți: -Benzină Standard 95

Carburant de calitate pentru mașini cu orice tip de motor cu aprindere prin scânteie;

Carburant care asigură respectarea normelor de emisie Euro 5;

Carburant fără sulf;

Carburant prietenos cu mediul datoritǎ conținutului redus de benzen și de hidrocarburi aromatice;

Are proprietăți de volatilitate atent controlate, aliniate la condițiile climaterice din Romȃnia;

-Benzină Extra 99

Carburant de calitate pentru mașini cu orice tip de motor cu aprindere prin scânteie;

Carburant care asigurǎ respectarea normelor de emisie Euro 5;

Carburant cu cifra octanicǎ ridicatǎ (99), care permite performanțe îmbunătățite ale motorului;

Carburant fără sulf;

Carburant prietenos cu mediul datorită conținutului redus de benzen și de hidrocarburi aromatice;

Are proprietăți de volatilitate atent controlate, aliniate la condițiile climaterice din Romania;

– Motorină Standard

-Motorină Extra

Carburant de calitate pentru mașini cu orice tip de motor cu aprindere prin compresie (diesel);

Carburant care asigură respectarea normelor de emisie Euro 5;

Carburant de calitate superioară, conferită de utilizarea unui pachet multifuncțional de aditivi, care permite:

Îmbunătățirea performanțelor motorului și o protecție mai buna a acestuia;

Extra kilometri și emisii mai mici;

Carburant fără sulf;

Carburant prietenos cu mediul datorită conținutului redus de hidrocarburi poliaromatice;

Asigură o autoaprindere corectă prin nivelul corespunzător al cifrei cetanice;

Adaptat la toate condițiile climaterice din Romȃnia.

Gazele naturale

,,Gazele naturale reprezintă un produs valoros și o sursă de energie folosit în gospodărie, comerț și industrie, iar sectorul gazelor naturale a ȋnregistrat o urcare rapidă în ultimii 20 de ani. Gazele naturale au o paletă foarte amplǎ de utilizare în economie și sunt un combustibil prietenos pentru mediu. De aceea, expansiunea constantă a rezervelor de gaze naturale utilizabile este o veste foarte bună.

Gazele naturale sunt o resursă disponibilă de peste 50 de ani și din combustia lor derivǎ un nivel redus de emisii poluante, ceea ce le permite să considere gazele naturale o sursă de energie a viitorului.

Bitum: Bitumul se obține prin oxidarea deșeurilor rămase după distilarea petrolului din combustibilul rezultat în urma distilări primare a țițeiului ales fără parafină. Produsul este foarte valoros în unele sectoare datorită aplicabilității, în special în domeniul construcțiilor rutiere și al sistemelor de hidroizolare.

Carburanți pentru aviație: Jet A-1: Carburant de tip kerosen pentru motoare de aeronave. Se obține administrȃnd un proces tehnologic special care asigură conformarea în întregime la cerințele internaționale foarte stringente impuse acestui tip de carburant. Specificația de livrare a produsului este în concordanțǎ cu standardele internaționale de calitate pentru kerosen tip Jet A-1 (ASTM D1655 și DEF STAN 91-91) și conform ghidului IATA pentru combustibilul turboreactor de aviație. Aditivarea specială pentru îmbunătățirea conductivității electrice eliminǎ acumularea de energie statică în timpul alimentării aeronavelor și riscul de incendiu.

Furnizarea energiei electrice: OMV PETROM este unul dintre cei mai importanți producători de energie electrică din România, deținând în portofoliu Centrala Electrică cu Ciclu Combinat Brazi, 860 MW. În prezent, compania urmărește consolidarea poziției pe piața internă, prin asistarea activă pe piața reglementată, piața concurențială și piața de echilibrare.

Țițeiul este un amestec lichid de hidrocarburi solide, lichide și gazoase, precum și de alți compuși organici, care se aflǎ în pământ sub formă de zăcământ și din care, prin distilare, se pot obține benzină, petrol lampant, uleiuri minerale, vaselină, motorină etc. Fișele cu date de securitate pentru categoriile de țiței comercializat de Petrom E&P sunt puse la dispoziția beneficiarului produsului conform cerințelor Regulamentului UE privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice și a Regulamentului UE privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor.

Aceste fișe conțin informații referitoare la proprietǎțile țițeiului comercializat de Petrom E&P, identificarea amestecului de substanțe, identificarea pericolelor, compoziție/informații privind componenții, măsuri de prim ajutor, măsuri de prevenire și combatere a incendiilor, măsuri în caz de dispersie accidentală, manipulare și depozitare. ș.a

Gazolina este o combinație complexă de hidrocarburi obținută din extracție direct și separată din gazul natural într-o unitate de condiționare a gazului, prin procese fizice cum ar fi absorbția/lichefierea la temperaturi de minus 60-80 Celsius în turboexpander și condiții de presiune. Gazolina se produce, depozitează și transportă la presiuni de 8-22 atmosfere”.

Păcura este o sursă de energie ce poate fi de douǎ feluri:

   Păcură grea;

 Păcură ușoară;

Produse petrochimice:-propilenă, toluen, benzene;

Produse chimice;

Produse speciale:- Cocsul de petrol are un rol important în producția de anozi pentru industria aluminiului și  oțelului;

-Sulful este utilizat în industria  hârtiei și în agricultură, pentru producerea fertilizatorilor.

Servicii:

-aviatice;

-spălatorie auto;

-petromcard:  Cu acest card se poate alimenta de oriunde este nevoie, oferind disponibilitatea necesară prin cea mai vastă rețea de stații din România;

 Scad semnificativ costurile de operare datorită celui mai bun raport preț/calitate și a discounturilor oferite;

 Se pot monitoriza costurile printr-un sistem performant de management al flotei, în timp real, prin Internet.