Executarea Creantelor Fiscale la Un Agent Economic

Cuprins

Introducere ………………………………………………………………………………………………………….. 7

Partea I-a :Modalități privind urmărirea și încasarea creanțelor fiscale stabilite prin legislația în domeniu …………………………………………………………………………………………….. 9

Capitolul I Fișe tehnice privind operațiunile întreprinse de compartimentul de executare silită ……………………………………………………………………………. 9

I 1. Prevenirea arieratelor bugetare ………………………………………………………… 9

I 2. Dobânzi și penalități de întârziere ……………………………………………………. 11

I 3. Garanțiile și măsurile asiguratorii ……………………………………………………. 12

I 4. Schema generală ……………………………………………………………………… 15

I 5. Organele de executare silită ………………………………………………………….. 16

I 6. Titlul de creanță ……………………………………………………………………… 16

I 7. Titlul executoriu ………………………………………………………………………. 18

I 8. Bunurile și veniturile urmăribile ……………………………………………………… 19

I 9. Poprirea ………………………………………………………………………………. 21

I 10. Sechestrul mobiliar …………………………………………………………………. 22

I 11. Sechestrul imobiliar ………………………………………………………………… 25

I 12. Darea în plată ……………………………………………………………………….. 27

I 13. Celelalte modalități de stingere a creanței ………………………………………….. 28

I 14. Contestația la executare silită ………………………………………………………. 31

I 15. Prescripția executării silite ………………………………………………………….. 32

I 16. Suspendarea executării silite ………………………………………………………… 33

I 17. Insolvabilitatea ……………………………………………………………………… 35

I 18. Noțiuni privind indicatorii colectării ……………………………………………….. 35

Partea a II-a Organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale persoane juridice ……………………………………………………………………………………………………………….. 39

Capitolul II. Principii, atribute și definiții utilizate în cadrul sistemului de administrare a creanțelor fiscale …………………………………………………………………………. 39

II 1. Principii ……………………………………………………………………………………………………….. 39

II.2. Atribute ………………………………………………………………………………………………………… 40

II.3. Definiții ………………………………………………………………………………………………………… 41

Capitolul III. Componentele sistemului de administrare a colectării creanțelor fiscale………………………………………………………………………………………………………………….. 43

III.1. Dispoziții generale ………………………………………………………………………………………… 43

III.2. Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri ……………………………………… 44

III.2.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 44

III.2.2. Activități …………………………………………………………………………………………………… 46

A. Preluarea datelor ………………………………………………………………………………………………. 46

B. Analiza și transferul datelor ……………………………………………………………………………….. 47

B1. Analiza și transferul sumelor fiscale …………………………………………………………………. 47

B2. Analiza și transferul creanțelor fiscale ………………………………………………………………. 49

B3. Analiza și transferul stornărilor de încasări ………………………………………………………… 49

B4. Analiza și transferul sumelor negative de TVA pentru care nu s-a declarat opțiunea de rambursare …………………………………………………………………………………………………………… 49

III.3. Subsistemul creanțelor fiscale stinse ……………………………………………………………….. 49

III.3.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 49

III.3.2. Activități …………………………………………………………………………………………………… 50

III.4. Subsistemul creanțelor fiscale nestinse ……………………………………………………………. 50

III.4.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 50

III.4.2. Activități …………………………………………………………………………………………………… 51

A. Analiza, prelucrarea și transferul datelor ……………………………………………………………… 51

B. Evidența confirmărilor și retururilor înștiințărilor de plată și deciziilor de calcul accesorii ………………………………………………………………………………………………………………. 52

III.5. Subsistemul creanțelor fiscale aflate în executare silită ……………………………………… 53

III.5.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 53

III.5.2. Activități …………………………………………………………………………………………………… 55

III.6. Subsistemul rambursărilor de TVA ………………………………………………………………….59

III.6.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 59

III.6.2. Activități …………………………………………………………………………………………………… 60

III.7. Subsistemul creanțelor fiscale suspendate la executare ……………………………………… 61

III.7.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 61

III.7.2. Activități …………………………………………………………………………………………………… 62

III.8. Subsistemul creanțelor fiscale pentru care s-au acordat înlesniri la plată –definiții și activități ………………………………………………………………………………………………………………. 63

III.8.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 63

III.8.2. Activități ………………………………………………………………………………………………….. 64

III.9. Subsistemul compensărilor atipice …………………………………………………………………. 66

III.9.1. Definiții ……………………………………………………………………………………………………. 66

III.9.2. Activități ………………………………………………………………………………………………….. 67

III.10. Subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment ………………………………………………………………………………………………………………. 67

III.10.1. Definiții ………………………………………………………………………………………………….. 67

III.10.2. Activități …………………………………………………………………………………………………. 70

III.11. Subsistemul creanțelor contribuabilior declarați insolvabili ……………………………… 71

III.11.1. Definiții ………………………………………………………………………………………………….. 71

III.11.2. Activități …………………………………………………………………………………………………. 72

Capitolul IV. Modalități de instituire și realizare a creanțelor fiscale în cadrul sistemului de administrare ………………………………………………………………………………….. 73

IV.1. Obligații fiscale stabilite prin declarații fiscale …………………………………………………. 73

IV.2. Obligații fiscale stabilite prin decizii de impunere și alte acte administrative ……….. 75

IV.3. Obligații fiscale stabilite de alte organe abilitate ………………………………………………. 75

IV.4. Modalități de stingere a creanțelor ………………………………………………………………….. 75

IV.5. Compensări atipice ……………………………………………………………………………………….. 76

IV 6. Alte informații necesare în administrarea fiscală a creanțelor fiscale …………………… 76

Capitolul V. Proceduri pentru administrarea creanțelor fiscale ……………………………. 77

V.1. Proceduri comune mai multor subsisteme …………………………………………………………. 77

V.1.1. Procedura de emitere și transmitere a deciziilor de calcul accesorii …………………… 77

V.1.2. Procedura de corecție a evidenței fiscale în cazul erorilor materiale ………………….. 78

V.1.2.1. Dispoziții generale ……………………………………………………………………………………. 78

V.1.2.2. Corectarea erorilor materiale rezultate în urma procesării declarațiilor fiscale …. 79

V.1.2.3. Corectarea erorilor constatate în prelucrarea plăților …………………………………….. 80

V.1.3. Procedura privind predarea/primirea creanțelor și a sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale …………………………………………………………… 81

I. Predarea/primirea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor și altor acte administrative ………………………………………………………………………………………………………. 81

II. Predare/primire încasări/compensări/stornari/restituiri/rambursări …………………………. 82

V.1.4. Procedura privind transferul creanțele fiscale între organele fiscale …………………… 83

V.1.5. Procedura de preluare a titlurilor executorii transmise de către alte organe competente ………………………………………………………………………………………………………….. 84

V.2. Proceduri specifice ………………………………………………………………………………………… 85

V.2.1. Procedura cu privire la primirea și procesarea declarațiilor fiscale, a deciziilor de impunere și a altor acte administrative …………………………………………………………………….. 85

V.2.2. Procedura de emitere și transmitere a înștiințărilor de plată ……………………………… 87

V.2.3. Procedura de emitere și transmitere a titlurilor executorii și a somațiilor de plată .. 88

V.2.4. Procedura pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală …………………………….. 89

V.2.5. Procedura pentru activitatea de inspecției fiscală în raport cu sitemul de administrare a creanțelor fiscale ………………………………………………………………………………………………… 89

V.2.6. Procedura pentru compartimentul încasarea și evidența veniturilor bugetare din Trezorerie în raport cu sistemul de administrare a creanțelor fiscale ……………………………. 90

V.2.7. Procedura pentru serviciul/ biroul/ compartimentul juridic în raport cu sistemul de adminsitrare a creanțelor fiscale ……………………………………………………………………………… 91

V.2.8. Procedura pentru compartimentul solutionare contestații în raport cu sistemul de administrare a creanțelor fiscale ……………………………………………………………………………… 92

V.2.9. Procedura pentru compartimentul cu atribuții de gestionare a contului 50.67 „Disponibil din sume încasate din valorificarea bunurilor mobile și imobile în procesul de executare silită ……………………………………………………………………………………………………… 93

V.2.10. Procedura utilizată în cazul sumelor constituite drept garanție în numerar la trezoreria organului fiscal teritorial unde debitorii își au domiciliul, pentru înlesnirile la plată obligațiilor fiscale restante …………………………………………………………………………….. 94

Partea a III-a Studiu de caz …………………………………………………………….. 95

Bibliografie ……………………………………………………………………………… 102

INTRODUCERE

Domeniul fiscal din țara noastră cuprinde atât finanțele publice cât și finanțele locale.Rolul acestora este de a asigura resursele financiare necesare autorității centrale respectiv autorităților locale pentru finanțarea lucrărilor de interes public dar și pentru funcționarea instituțiilor statului

Atât în cadrul finanțelor publice cât și a celor locale un rol important îl ocupă compartimentele de executare silită , care prin colaborarea lor cu contribuabilii persoane juridice și persoane fizice au obligația de a încasa creanțele fiscale datorate de aceștia,prin respectarea legislatiei din domeniul fiscal.

În prezenta lucrare , structurată în trei părți, am încercat să prezint toate tipurile de acțiuni întreprinse de către organele de executare silită în desfășurarea activității lor. Prin aceste acțiuni realizându-se programele stabilite de către Ministerul Finanțelor Publice și puse în aplicare prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale teritoriale.

Prima parte cuprinde fișe tehnice prin care se prezintă fiecare etapă de executare silită în parte și efectele lor atât asupra contribuabililor cât și asupra creanțelor fiscale.În a doua parte a lucrării am ținut să prezint organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale pentru persoane juridice care este destul de complex , dar care acoperă întreaga gamă de nevoi privind operațiunile întreprinse atât de organele de finanțe cât și de contribuabilii persoane juridice.Acest sistem de administrare a creanțelor fiscale este compus din zece subsisteme care sunt tratate detaliat fiecare în parte.

În partea a treia care cuprinde studiul de caz , am inclus realizările din cadrul compartimentelor de executare silită, pe trei ani consecutivi a unor unități de administrare fiscal din teritoriu subordonate Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Prin aceste realizări am încercat să prezint evoluția în timp a volumului creanțelor fiscale datorate de contribuabili persoane fizice și persoane juridice , dar și a încasării acestora la bugetul statului prin acțiunile de executare silită întreprinse de organele de executare silită .

Concluzia la care am ajuns după realizarea acestei lucrări , dar mai ales după nouă ani de muncă în cadrul unui compartiment de executare silită din cadrul unei unități de administrare fiscală teritorială este aceea că odată cu creșterea numarului de contribuabili a crescut volumul creanțelor fiscale restante , iar în timp au crescut problemele întâmpinate de organele fiscale îndeosebi datorită permanentei schimbări a legislatiei.

Partea I-a : Modalități privind urmărirea și încasarea creanțelor fiscale stabilite prin legislația în domeniu

Capitolul I Fișe tehnice privind operațiunile întreprinse de

compartimentul de executare silită

I 1. Prevenirea arieratelor bugetare

O regulă importantă în executarea silită este detectarea sistematica și imediată a rău platnicilor,pentru a începe fără întârziere măsurile de executare silită împotriva acestora.

Organele fiscale trebuie să actioneze rapid in fata contribuabililor care nu își respectă obligațiile :

– atât obligațiile declarative

– cât și obligațiile de plată.

Capacitatea organelor fiscale de a reacționa prompt în fața neîndeplinirii

acestor obligații constituie un semnal puternic adresat contribuabilului asupra determinării organului fiscal de a aplica dispozițiile legislative pentru a îmbunatații situația bugetară a statului și de a promova civismul fiscal.

1 – A determina respectarea obligațiilor declarative

Calitatea de colectare a creanței fiscale este direct condiționată de calitatea gestiunii sistemului declarativ,adică de implementarea unei urmăriri riguroase a respectării obligațiilor declarative.

Detectarea nerespectării obligațiilor se efectuează, la fiecare scadență, printr-o comparare între lista contribuabililor care au obligația de a depune declarații și lista celor care depun efectiv declarațiile.

1.1 – Ameliorarea activitaților de gestiune

Se impune reactivitatea serviciilor de evidentă în materie supraveghere a contribuabililor care nu declară, și aceasta trebuia să se raducă, din momentul detectării neîndeplinirii obligației :

– fie printr-o reamintire a obligației

telefonică

convocare

– fie in caz de eșec sau in prezența unui contribuabil care de obicei nu declară prin procedura de impunere din oficiu.

Cu prioritate,serviciul trebuie să își înceapă acțiunile contra :

– noilor rău platnici (adică cei care în general își respectă obligațiile) ;

– rău platnicilor a căror dosar prezintă obiective bugetare importante.

1.2 – Favorizarea civismului fiscal

Civismul fiscal, adică îndeplinirea voluntară a obligațiilor fiscale de către contribuabili trebuie să fie favorizat :

– atăt printr-o incitare a respectării regulilor fiscale prin aplicarea regulată a dobânzilor de întârziere si prin întărirea controlului fiscal;

– cât și prin îmbunătățirea calității serviciilor aduse contribuabililor:

îmbunătățirea condițiilor de primire fizică;

calitate mai bună a asistenței contribuabilului prin liniile telefonice special create la nivelul organelor fiscale;

reducerea intervalelor de răspuns sau de tratare a contestațiilor;

identificarea interlocutorilor din administrație (ghișeu, curier, e-mail, telefon);

2 – A determina respectarea obligațiilor de plată

2.1 – Detectarea rău platnicilor

Serviciul de evidența detectează contribuabilii care nu au plătit prin compararea între declarațiile introduse în fișierele sale și viramentele efectuate la trezorerie.

Această detectare necesită ca apropierea între declarațiile depuse la serviciul de evidența și viramentele încasate la trezorerie să fie realizată cât mai rapid posibil, pentru a permite astfel utilizarea listelor cu neplatnicii, stabilite fie manual, fie informatic, pentru înștiințarea acestora.

2.2 – Înștiințarea rău platnicilor

Detectarea rău platnicilor trebuie urmată de trimiterea unei înștiințări de plată, precedată, eventual, de o reamintire simplă a obligațiilor acestora (apel telefonic,convocare) și de o supraveghere a rezultatelor acestui demers.

În cazul unui eșec, într-un termen cât mai scurt, pentru a fi eficient, serviciul de evidență trebuie să transmită dosarul la organul de executare pentru a începe executarea silită la o dată cât mai apropiată de neîndeplinirea obligației.

Se preconizează ca această acțiune de înștiințare să fie orientată, cu prioritate, asupra noilor neplatnici și asupra dosarelor reprezentând importante obiective bugetare.

Inițiativa de sancționare a neplății aparține deci serviciului de evidență.

2.3 – Punerea în aplicare a executării silite

Serviciul de executare silită trebuie să comunice titlul executoriu și somația pentru a putea începe executarea cât mai rapid.

Dobânzile și penalitățile de întârziere, pentru nerespectarea obligației de plată în termenele legale, trebuie să se aplice conform legii.

Doar această strategie de detectare și de sancționare a neplății poate îmbunătății civismul fiscal și poate participa astfel la prevenirea arieratelor bugetare.

I 2. Dobânzi și penalități de întârziere

(art. 115 – 121 din Codul de procedură fiscală)

Dobânzile compensează prejudiciul financiar suportat de catre buget din cauza neplății ori plății cu întârziere a obligației fiscale, în schimb penalitățile de întârziere sancționează nerespectarea obligației de plată în termenul legal.

Observație : nerespectarea obligațiilor declarative se sancționează prin amenzi prevăzute la articolul 189 din Codul de procedură fiscală.

1 – Câmpul de aplicare

Dobânzile și penalitățile de întârziere se aplică la toate creanțele fiscale, cu excepția

– amenzilor, dobânzilor și penalităților de întârziere ;

– obligațiilor născute după data deschiderii procedurii de faliment

2 – Dobânzile

2.1 mod de calcul

a) regula – art. 116 Codul de procedură fiscală –

Dobânzile sunt calculate in lei, pe zi, începând cu ziua imediat urmatoare datei scadenței și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.

b) excepții – art. 116 – 120 Codul de procedură fiscală–

– pentru creanțele fiscale stinse prin executare silită, până la data întocmirii procesului – verbal de distribuire, inclusiv – art. 116 alin. (2) lit. b) Codul de procedură fiscală

– pentru creanțele fiscale ale debitorului declarat insolvabil, până la data întocmirii procesului – verbal de constatare a insolvabilitații, inclusiv – art. 116 alin. (2) lit. c) Codul de procedură fiscală –

– in cazul procedurii de reorganizare judiciară, până la data deschiderii procedurii de faliment – art. 118 alin. (4) Codul de procedură fiscală –

– etc.

2.2 cota

Nivelul dobânzii se stabilește, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, in corelație cu nivelul dobânzii de referința a Bancii Naționale a României, o data pe an, în luna decembrie, pentru anul următor, sau în cursul anului, dacă aceasta se modifică cu peste 5 puncte procentuale.

3 – Penalitățile de întârziere

3.1 mod de calcul

a) regula – art. 121 – alin. (1) – Codul de procedură fiscală –

Penalitățile de întârziere se calculează în lei, pe luna sau fracțiune de lună, începând cu prima zi a lunii care urmează scadenței, până la data stingerii creanței.

b) excepții – art. 121 – alin. (3)- Codul de procedură fiscală –

Penalitatea de întârziere se datorează până la data începerii executării silite.

3.2 Cota

Nivelul penalităților de întârziere este de 0,5 % , stabilit prin Codul de procedură fiscală, dar se poate modifica annual prin legea bugetului de stat.

4 – Reducerea dobânzilor și penalităților de întârziere

Nu este posibilă decât în cazurile prevăzute de lege.

I 3. Garanțiile și măsurile asiguratorii

(art. 123 – art. din Codul de procedură fiscală)

Garanțiile sunt constituite din garanții propriu – zise și din măsuri asiguratorii.

Dispunerea de măsuri asiguratorii este destinată:

– Prevenirii organizării insolvabilității debitorului;

– Unei mai bune colectări ulterioare

Noțiune

Garanțiile sunt mijloace juridice care conferă creditorilor, dincolo de dreptul lor de gaj general, și în plus față de acest drept, anumite prerogative suplimentare constând de regulă într-un drept de preferință față de ceilalți creditori, fie în posibilitatea de a se îndrepta împotriva unei terțe persoane care s-a angajat să execute obligația debitorului în cazul neplății.

1 – Garanții prevăzute de Codul Civil

Se disting în general,

– Garanții personale :

fidejusiune – art. 1652 – 1684

– Garanții reale :

gaj (mobile) art. 1685 – 1696

privilegiu (mobile și/sau imobile)

art.1722 – 1745

ipotecă (imobile) art. 1746 – 1779

2 – Garanții prevăzute de Codul de Procedură Fiscală

2.1 – tipul garanțiilor constituite – art. 124 din Codul de procedură fiscală –

– consemnarea de mijloace bănești la o unitate a Trezoreriei Statului;

– scrisoare de garanție bancară;

– ipotecă asupra unor bunuri imobile din țară;

– gaj asupra unor bunuri mobile;

– fidejusiune.

2.2 – situații care pot antrena constituirea de garanții – art. 123 din Codul de procedură fiscală –

– suspendarea executării silite prin poprire conform art. 144 alin. (6) din Codul de procedură fiscală ;

– ridicarea măsurilor asiguratorii conform art. 127 din Codul de procedură fiscală ;

– asumarea obligației de plată de către altă persoană prin angajament de plată conform art. 25 alin. (2) lit. d) Codul de procedură fiscală ;

– în alte cazuri prevăzute de lege:

– în cazul înlesnirilor de plată în curs de derulare – O.U.G. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare, cu modificările și completările ulterioare.

2.3 – valorificarea bunurilor asupra cărora s-a dispus luarea de garanții – art.125 din Codul de procedură fiscală –

Aceste bunuri sunt valorificate în conformitate cu modalitățile și procedurile prevăzute de Codul de procedură fiscală pentru valorificarea în cardul procedurii de executare silită a bunurilor sechestrate.

3 – Măsuri asiguratorii prevăzute de Codul de procedură fiscală

Reprezintă o procedură distinctă de garantare a colectării creanțelor fiscale.

3.1 – măsurile asiguratorii prevăzute – art.126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală –

– poprirea asiguratorie pe veniturile debitorului;

– sechestrul asiguratoriu asupra bunurilor mobile sau/și imobile ale debitorului.

3.2 – situații care permit dispunerea de măsuri asiguratorii

– când există pericolul ca debitorul să-și sustragă, să-și risipească sau să-și ascundă patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea – art. 126 alin. (2) din Codul de procedură fiscală –

– suspendarea executării unui act administrativ fiscal ca urmare a unei decizii a organului de soluționare a contestației – art. 185 din Codul de procedură fiscală –

Aceste măsuri pot fi luate și în cazul în care creanța nu a fost încă individualizată și nu a devenit scadentă. Ele se transformă în măsuri executorii o dată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadentă, în cazul neplății.–art.126 alin.(3) din Codul de procedură fiscală –

3.3 – organele competente

– organe decizionale :

organul fiscal competent, în baza unei decizii motivate;

instanța judecătorească;

un alt organ competent;- organe de aplicare:

organul de executare competent.

3.4 – ridicarea măsurilor asiguratorii – art. 127 din Codul de procedură fiscală –

– in cazul constituirii uneia dintre garanțiile prevătute la art. 123 din CPF;

– prin decizie motivată a organului fiscal, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse măsurile asiguratorii.

I 4. Schema generală

– CREANȚA

– ÎNȘTIINȚAREA DE PLATĂ

– TITLUL EXECUTORIU

– SOMAȚIA

– MĂSURI DE EXECUTARE SILITĂ

STINGEREA CREANȚEI

I 5. Organele de executare silită

(art. 133 din Codul de procedură fiscală)

ORGANUL FISCAL COMPETENT

EVIDENȚĂ ORGAN DE EXECUTARE

neplată

Organul de executare competent este organul în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul.

– D.G.A.M.C. are propriul său serviciu de executare silită.

– Pe data de 07 iulie 2004 a fost validat de catre dl. Președinte al ANAF experimentul unui Centru de Executare Silită.

Compus din funcționari bine specializați, această nouă unitate fiscală va avea drept vocație conducerea procedurilor de executare silită cele mai complexe pentru creanțe cu miză puternică (creanțe de cel puțin 2 ani și în cuantum important).

I 6. Titlul de creanță

(art. 108 din Codul de procedură fiscală)

Definiție

Titlul de creanță este actul prin care creanța fiscală este individualizată.

Acest act este întocmit de către organele fiscale competente sau de către alte persoane îndreptățite potrivit legii (plătitor, organe vamale, procurorul, etc.)

Exemple

1.7. Titlul executoriu

(art. 136 din Codul de procedură fiscală)

Definiție

Titlul de creanță devine titlu executoriu când :

– termenul de plată prevăzut de lege a expirat;

– nu a fost contestat în termenele prevăzute de lege;

– contestația a fost respinsă.

Organul de executare întocmește câte un titlu executoriu pentru fiecare tip de creanță fiscală (câte unul pentru fiecare creanță principală reprezentând impozite, taxe si contribuții sociale și câte unul pentru fiecare accesoriu).

Actul administrativ prealabil

După expirarea termenului de plată , în cazul în care nu s-a achitat obligația fiscală, organul fiscal, trebuie să transmită debitorului o înștiintare de plată.

Acest document constituie o reamintire a obligației de plată în intervalul de 15 zile.

Actul comportă mențiuni obligatorii (identitatea debitorului , identitatea organului fiscal , natura și cuantumul creanței , termenul de 15 zile pentru a efectua plata , data emiterii înștiințării de plată , numele persoanei împuternicite a organului fiscal , semnătura și ștampila organului fiscal).

Actul administrativ cu care începe executarea silită

În caz de neplată, după trecerea termenului de 15 zile prevăzut în înștiințarea de plată, organul fiscal va începe procedura de executare silită, prin comunicarea către debitor a somației însoțită de titlul executoriu.

Somația este primul act de executare silită (data comunicării somației este data începerii procedurii de executare silită).

Somația este actul administrativ obligatoriu prin care debitorul este somat să achite obligația sa fiscală. Dacă nu plătește în intervalul de 15 zile de la data comunicării somației, organul de executare va proceda la aplicarea modalităților de executare silită.

În același termen, debitorul poate contesta executarea silită.

I 8. Bunurile și veniturile urmăribile

(art. 147 din Codul de procedură fiscală)

Definiție

I. Bunurile urmăribile sunt toate bunurile imobile și mobile (corporale și necorporale) al căror proprietar este debitorul și care nu sunt exceptate de lege de la executare silită.

Aceste bunuri se află, fie la domiciliul fiscal al debitorului, fie la un terț.

Trebuie să aibă o valoare suficient de mare, adică din valorificarea lor să rezulte o sumă mai mare decât cheltuielile de executare.

Bunurile supuse unui regim special de circulație pot fi urmărite numai cu respectarea condițiilor prevăzute de lege (produse accizabile, arme, metale prețioase…).

Excepții

II. Venituri urmăribile orice sume reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și valută, titluri de valoare deținute și/sau datorate debitorului de către terțe persoane.

Particularitate

Incidența devălmășiei (regimul matrimonial) :

Mai întâi executarea silită se îndreaptă asupra bunurilor proprii ale debitorului.

Dacă este cazul, executarea silită se extinde asupra bunurilor comune ale debitorului și soțului/soției. La cererea creditorului instanța poate dispune partajul bunurilor comune.

I 9. Poprirea

(art. 145 – 146 din Codul de procedură fiscală)

ADMINISTRAȚIA

Creanța Plata

DEBITOR TERȚ – POPRIT

POPRIT Creanța

Poprirea cuprinde 2 etape :

– Etapa asiguratorie = blocarea veniturilor în mâinile unui terț (persoană fizică sau juridică, ex. Banca);

– Etapa executorie = reținerea și virarea sumelor înscrise în adresa de înființare a popririi.

Adresa de înființare a popririi însoțită de copia certificată a titlului executoriu este transmisă terțului poprit prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau înmânată acestuia.

Obligațiile terțului poprit:

a) Daca terțul poprit este o persoană fizică sau juridică:

– În cele 5 zile de la primirea adresei de înființare a popririi, terțul poprit trebuie să informeze organul fiscal dacă datorează sume de bani debitorului.

– Poprirea este considerată înființată la data la care terțul poprit confirmă că datorează sume de bani debitorului. În cazul în care acesta nu răspunde sau raspunde cu întârziere, poprirea se consideră înființată de la data expirării termenului de 5 zile.

b) Terțul poprit este o bancă:

De la data primirii adresei de înființare a popririi de către bancă:

– Sumele sunt indisponibilizate.

– Banca are 5 zile pentru a comunica organului fiscal dacă debitorul are conturi deschise.

– Debitorul are 15 zile pentru a plăti. În caz de neplată la expirarea acestui termen, poprirea produce efecte.

c) Terțul poprit este fie o persoană fizică, fie o persoană juridică, fie o bancă:

– Terțul poprit trebuie să efectueze plata către organul fiscal (sau mai multe plăti, ex. chirii).

– Terțul poprit trebuie să informeze organul fiscal despre adresele de înființare a popririi în curs transmise de alți creditori. Organul fiscal va reaminti atunci terțului poprit dispozițiile Codului de procedură fiscală privind ordinea de prioritate (art. 167) pe care acesta este obligat să o aplice.

– Terțul poprit poate contesta actele de executare îndeplinite.

– Responsabilitatea terțului poprit poate fi angajată în fața instanței judecătorești.

I 10. Sechestrul mobiliar

(art. 147 – 149 din Codul de procedură fiscală)

PRIN ÎNȚELEGEREA

PĂRȚILOR

__________ ___________

PROCES-VERBAL VÂNZARE DIRECTĂ

DE SECHESTRU PUBLICĂ LICITAȚIE

BUNURI MOBILE REGIM DE

CONSIGNAȚIE

Sechestru mobiliar vizează bunurile mobile corporale.

Titlul executoriu trebuie înscris la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare . Această înscriere conferă creditorului fiscal o garanție.

Sechestrul mobiliar cuprinde 2 etape :

Sechestrul –

Bunurile trebuie să aibă o valoare suficient de mare în raport cu creanța.

Evaluarea în vederea valorificării bunurilor mobile poate fi făcută de către executorul fiscal. Dacă consideră necesar, organul fiscal poate apela la experți. Documentul prin care se efectuează evaluarea se anexează la procesul – verbal de sechestru, o copie a acestui document fiind transmisă și debitorului.

Bunurile pot fi sigilate dacă riscă să fie substituite sau dacă pot fi stricate în urma utilizării.

Bunurile indisponibilizate rămân în principiu la dispoziția debitorului, dacă acesta se angajează să păstreze bunurile și să răspundă pentru întreținerea și păstrarea lor. În caz contrar, se va numi un custode pentru a răspunde de bunuri. Bunurile pot fi de asemenea depozitate de către organele de executare într-un loc adecvat.

Ridicarea bunurilor este obligatorie pentru metalele prețioase, obiectele de artă, titluri de valoare și lichidități. În acest caz, bunurile se depun în mai puțin de 48 de ore la un muzeu sau la o bancă. Dovada consemnării trebuie să fie atașată la dosarul de executare.

O copie a procesului-verbal de sechestru se transmite debitorului, reprezentantului sau custodelui.

Vânzarea (art. 155 – 163 din Codul de procedură fiscală) –

Vânzarea trebuie să fie precedată cu cel puțin 10 zile de o publicitate

(prin afișare la sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul sau domiciliul debitorului, la locul vânzării, într-un ziar național, într-un ziar local, pe internet, sau in Monitorul Oficial).

Dacă debitorul nu și-a achitat datoria sa fiscală în termen de 15 zile prevăzut, se trece la vânzarea bunurilor mobile sechestrate.

Organele de executare trebuie, în prealabil, să verifice numărul și starea bunurilor sechestrate și să redacteze procesul – verbal al acestei verificări.

Vânzarea poate fi prin înțelegerea părților (debitor-creditor).

Titlul de proprietate îl constituie în acest caz factura de vânzare.

Vânzarea poate fi publică :

Vânzare directă.

Este vorba despre o vânzare făcută de organul de executare direct către un cumpărător care oferă cel puțin prețul de evaluare.

Titlul de proprietate îl constituie în acest caz procesul verbal de vânzare directă.

Vânzarea la licitație cu adjudecarea către cel care oferă cel mai mult.

Prețul de pornire al primei licitații este cel al evaluării.

Vânzarea poate să aibă loc în fața unui singur cumpărător, dacă acesta oferă cel puțin prețul de evaluare. Dacă nu se prezintă nici un cumpărător, se organizează o noua licitație. Sunt posibile mai multe licitații, cu diminuarea prețului de pornire (până la 50% din prețul de evaluare). Per a contrario, dacă sunt prezenți mai mulți cumpărători, vânzarea se va face în favoarea celui care oferă cel mai mult.

Vânzarea la licitație poate avea loc pe parcursul mai multor zile și se desfășoară, în principiu, în locul unde se găsesc bunurile.

Vânzarea la licitație este fixată pentru o zi lucrătoare, între orele 8 și 18.În caz de urgență , organul fiscal poate autoriza vânzarea într-o zi nelucrătoare.

Titlul de proprietate îl constituie procesul verbal de adjudecare a bunului mobil.

Bunurile care nu sunt vândute sunt restituite debitorului, cu mențiunea indisponibilizării până la expirarea termenului de prescripție. De asemenea, se restituie debitorului în 15 zile de la distribuirea sumelor și excedentul de preț în raport cu suma creanței.

Ordinea de distribuire a sumelor încasate în funcție de rangul creditorilor trebuie aplicată, dacă organul fiscal nu este singurul creditor .(conform art.167 din Codul de procedură fiscală).

I 11. Sechestrul imobiliar

(art. 150 – 151 din Codul de procedură fiscală)

PRIN

ÎNȚELEGEREA

PĂRȚILOR

______________________________

PROCES-VERBAL DIRECTĂ

SECHESTRU VÂNZARE PUBLICĂ

BUNURI IMOBILE LICITAȚIE

ÎNSCRIERE LA BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ

Sechestrul imobiliar vizează bunuri imobile.

Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală.

Sechestrul imobiliar cuprinde 2 etape :

Sechestrul –

Organul de executare întocmește un proces verbal de sechestru. Acest proces verbal precizează întinderea dreptului de proprietate al debitorului (ex. indiviziune…), caracteristicile sale tehnice (suprafață, vechime…). Aceste indicații sunt furnizate de către debitor.

Procesul verbal se redactează in 3-4 exemplare destinate :

– debitorului;

– organului fiscal;

– biroului de carte funciară;

– administratorului sechestru (dacă este cazul).

Prin înscrierea procesului verbal de sechestru la Biroul de carte funciară indisponibilizarea imobilului devine opozabilă terților cu garanții constituite ulterior.

La solicitarea organului fiscal, Biroul de carte funciară va comunica , în termen de 10 zile, sarcinile care grevează imobilul sechestrat.

Vânzarea ( 155 – 163 din Codul de procedură fiscală) –

Dacă debitorul nu și-a achitat obligația fiscală în termenul de 15 zile prevăzut, se trece la vânzarea imobilului.

Vânzarea trebuie să fie precedată cu cel puțin 10 zile înainte de o publicitate (prin afișare la sediul organului de executare, al primăriei în a cărei rază teritorială se află bunurile sechestrate, la sediul sau domiciliul debitorului, la locul vânzării, într-un ziar național, într-un ziar local, pe internet, sau in Monitorul Oficial).

Evaluarea în vederea valorificării bunurilor imobile poate fi făcută de către executorul fiscal. Dacă consideră necesar, organul fiscal poate apela la experți. Documentul prin care se efectuează evaluarea se anexează la procesul- verbal de sechestru, o copie a acestui document fiind transmisă și debitorului.

Vânzarea poate fi prin înțelegerea părților (debitor-creditor).

Titlul de proprietate îl constituie în acest caz contractul de vânzare înscris la Biroul de carte funciară. Organul fiscal ridică în acest caz ipoteca.

Vânzarea poate fi publică :

Vânzare directă.

Este vorba despre o vânzare făcută de organul de executare direct către un cumparător. Titlul de proprietate îl constituie în acest caz procesul verbal de vânzare directă. Acest proces verbal este înregistrat la Biroul de carte funciară și se ridică ipoteca.

Vânzarea la licitație cu adjudecarea către cel care oferă cel mai mult.

Titlul de proprietate îl constituie procesul verbal de adjudecare. Acest proces verbal este înregistrat la Biroul de carte funciară și se ridică ipoteca.

Pentru a participa la o vânzare publică (directă sau licitație), eventualii cumpărători trebuie să depună o taxă de participare de 10% din prețul de pornire al licitației. Această sumă se restituie participanților care nu au fost declarați adjudecatari, în 5 zile de la vânzare.

Vânzarea se desfășoară în fața unei comisii constituite din trei persoane desemnate de către organul de conducere al creditorului fiscal. Dacă vânzarea nu se realizează în urma a 3 licitații publice, se va organiza o vânzare cel puțin în fiecare an, în aceleași condiții, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executare silită.

Ordinea de distribuire a sumelor încasate în funcție de rangul creditorilor trebuie aplicată, dacă organul fiscal nu este singurul creditor. (conform art.167 din Codul de procedură fiscală).

I 12. Darea în plată

(art.164 din Codul de procedură fiscală)

PRINCIPIU

Pentru stingerea obligației sale fiscale , debitorul poate propune ca un bun imobil sechestrat să fie trecut în proprietatea publică a statului.

CONDIȚII

Bunul imobil trebuie ca în prealabil să fi fost sechestrat de organul fiscal și să nu fie grevat de nici o sarcină (nici o ipotecă în contul altor creditori,etc.).

Darea în plată trebuie propusă de către debitor.

Urmare acestei propuneri, o instituție publică trebuie să își exprime dorința de a prelua în administrare acest bun imobil.

Direcția finanțelor publice județene întocmește un raport de oportunitate a dării în plată.

Dosarul este transmis Comisiei din cadrul Ministerului Finanțelor Publice care analizează și decide.

EFECTE

Dacă comisia decide stingerea obligațiilor bugetare ale debitorului prin trecerea în proprietatea publică a statului a bunului imobil , organul fiscal trebuie să întocmească un proces verbal de trecere în proprietatea publică a statului.Acest proces verbal va fi înregistrat la Biroul cărții funciare și ipoteca va fi ridicată.

Ministerul de care aparține instituția publică care dorește să preia în administrare bunul imobil inițiază un proiect de hotărâre a Guvernului pentru darea în administrare către instituția publică solicitantă.

I 13. Celelalte modalități de stingere a creanței

I – COMPENSAREA

(art.112 din Codul de procedură fiscală)

COMPENSAREA

PRINCIPIU

Stingerea obligațiilor fiscale reciproce între organul fiscal și debitor.

CONDIȚII

Debitorul poate solicita compensarea sau organul fiscal o poate aplica din oficiu, înainte de restituirea sau rambursarea sumelor cuvenite debitorului.

EFECTE

Datoria debitorului este stinsă.

Datoria organului fiscal este stinsă.

II – ACȚIUNEA PAULIANA (ART.975 COD CIVIL)

(sau acțiunea revocatorie)

ORGANUL FISCAL

creanța acțiunea pauliană

DEBITOR TERȚ

Transfer de proprietate în mod fraudulos

PRINCIPIU

Organul fiscal cere instanței revocarea transferului de proprietate intervenit în mod fraudulos între debitor și terț.

CONDIȚII

Organul fiscal trebuie să demonstreze că există o creanță fiscală certă, lichidă și exigibilă înainte de transferul de proprietate fraudulos.

Organul fiscal trebuie să demonstreze frauda debitorului (ex. : vânzare fictivă, legătură de rudenie, legătură de afaceri, etc.). Organul fiscal demonstrează că transferul de proprietate a permis debitorului să își organizeze insolvabilitatea.

Organul fiscal trebuie să demonstreze crearea unui prejudiciu. Debitorul trebuie să-și mărească sau să-și creeze o stare de insolvabilitate.

Organul fiscal trebuie să demonstreze complicitatea la fraudă a terțului în cazul actelor cu titlu oneros.

EFECTE

Dacă sunt împlinite condițiile, instanța va putea revoca transferul de proprietate (vânzare anulată, etc.). Bunul reintră în patrimoniul debitorului.

Organul fiscal poate să-și continue acțiunea de recuperare asupra bunului, deoarece acțiunea intentată de acesta nu profită celorlalți creditori, ci doar organului fiscal care a introdus-o și în limitele creanței sale.

III – ACȚIUNEA OBLICA (ART.974 COD CIVIL)

(sau acțiunea subrogatorie)

ORGANUL FISCAL

creanța acțiune oblică

DEBITOR TERȚ

Creanța

PRINCIPIU

Organul fiscal exercită în instanță o acțiune în vederea valorificării unui anumit drept care aparține debitorului său.

CONDIȚII

Debitorul să nu intenteze el însuși acțiunea. Starea sa de inactivitate se poate datora neglijenței, nepăsării, nepriceperii sau relei credințe.

Organul fiscal să aibă un interes serios și legitim. Trebuie să existe riscul ca debitorul să-și mărească sau să-și creeze o stare de insolvabilitate.

Organul fiscal trebuie să dețină o creanță fiscală certă, lichidă și exigibilă.

EFECTE

Instanța poate admite acțiunea formulată de organul fiscal. În acest caz bunul se reîntoarce în patrimoniul debitorului și va servi la asigurarea gajului general al tuturor creditorilor chirografari.

I 14. Contestația la executare silită

(art.169 – art.171 din Codul de procedură fiscală)

Definiție

Contestația la executare silită ține de contenciosul acțiunii de executare, în comparație cu acțiunea de contestare formulată împotriva actelor administrative fiscale.

Contestația ia forma unei reclamații privind validitatea juridică a actelor de executare silită. Se declanșează astfel controlul instanței cu privire la actele de executare.

Interesul de a acționa

Orice persoane interesate (fizice sau juridice) pot face contestație împotriva oricărui act de executare silită, efectuat de organele de executare.

Astfel, sunt recunoscute având un interes pentru a acționa :

– debitorul;

– terțul poprit;

– terțul considerat proprietar al bunului sechestrat;

– oricare alte persoane interesate.

Obiect

Poate fi contestat orice act de executare, precum și refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

Desfășurare

Contestația la executare silită se introduce la instanța judecătorească teritorială competentă.

Contestația nu suspendă executarea silită cu excepția cazului în care instanța a dispus suspendarea.

Hotărârea instanței poate fi atacată în condițiile legii.

Termenul de introducere a contestației

Termenul pentru introducerea contestației este de 15 zile de la data la care contestatarul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare sau de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.

I 15. Prescripția executării silite

(art.128 – 131 din Codul de procedură fiscală)

Definiție

Prescripția este durata în care organul fiscal poate cere executarea silită a creanței fiscale.

La încheierea acestui interval și în absența unui act de suspendare sau de întrerupere a prescripției, creanța este scăzută din evidența analitică pe plătitor,iar organul fiscal nu mai poate acționa. Debitorul nu mai figurează cu datorii.

Termen

Prescripția dreptului de a cere executare silită este de 5 ani începând cu data de 1 ianuarie a anului care urmează celui în care obligația a devenit scadentă (același termen se aplică și pentru creanțele care provin din amenzi contravenționale).

Exemplu:

17/10/2004 01/01/2005 31/12/2009

Scadența obligației PRESCRIPȚIE

fiscale

Întreruperea prescripției

Sunt acte de întrerupere a prescripției actele de executare îndeplinite de organele fiscale (ex. : proces verbal, somație, etc.) sau anumite acte ele debitorului (plată parțială, cerere de compensare, etc.).

Orice act de întrerupere determină începerea unui nou termen de prescripție.

Suspendarea prescripției

Prescripția este suspendată :

– dacă debitorul sustrage veniturile și bunurile sale de la executarea silită;

– în cazurile și condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța de judecată sau de alt organ competent;

– în cazul înlesnirilor la plată;

– în alte cazuri prevăzute de lege.

La data încheierii suspendării prescripției, aceasta își reia cursul, până la împlinirea termenului de prescripție, dar nu mai puțin de 6 luni.

I 16. Suspendarea executării silite

(art. 144 alin. (2) din Codul de procedură fiscală)

Noțiune :

Este acea modificare a cursului procedurii de executare silită care constă în oprirea, de drept,a curgerii acesteia pe timpul cât durează situațiile, prevăzute în mod limitativ de lege, care îl pun pe creditorul fiscal în imposibilitatea de a acționa pentru a recupera creanța fiscală.

1 – situații suspensive prevăzute de Codul de procedură fiscală

1.1 – dispusă de instanță, în cazurile prevăzute de lege (art.144 alin. (2) lit. a) teza I din Codul de procedură fiscală)

În cazul contestației la executare silită sau a contestației actului administrativ fiscal în instanță, aceasta poate fi suspendată la cererea debitorului, dacă instanța consideră că există motive întemeiate pentru suspendare.

1.2 – dispusă de creditor, în cazurile prevăzute de lege (art. 144 alin.(2) lit.a) teza II din Codul de procedură fiscală):

a) în cazul executării silite prin poprire, dacă generează imposibilitatea debitorului de a-și continua activitatea economică, cu consecințe sociale deosebite, creditorul fiscal poate dispune, la cererea debitorului și ținând seama de motivele invocate de acesta, fie suspendarea temporară totală, fie suspendarea temporară parțială a executării silite prin poprire (art.144 alin. 5 din Codul de procedură fiscală)

b) în cazul executării silite a bunurilor imobile ,executarea silită asupra imobilului este suspendată pe o perioadă de maximum 6 luni, dacă în termen de 15 zile de la comunicarea procesului verbal de sechestru, debitorul solicită organului de executare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale (art. 152 alin.(1) din Codul de procedură fiscală)

c) în cazul contestației actului administrativ fiscal , la cererea temeinic justificată a debitorului, organul de soluționare a contestației poate suspenda executarea actului administrativ atacat până la soluționarea contestației (art.185 din Codul de procedură fiscală)

1.3 – în cazul înlesnirii la plată

Executarea silită este suspendată la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condițiile legii (art. 144 alin.(2) lit. b) din Codul de procedură fiscală)

1.4 – în alte cazuri prevăzute de lege (art.144 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală) :

a) în cazul societăților pe cale de privatizare

În cazul instituirii procedurii de administrare specială și a supravegherii financiare pentru societățile comerciale care urmează a fi privatizate executarea silită este suspendată (Legea nr. 137/2002 pentru accelerarea privatizării , cu modificările și completările ulterioare)

b) în cazul procedurii de reorganizare judiciară

În cazul aplicării procedurii de reorganizare judiciară executarea silită este suspendată (Legea nr. 64/1995 a reorganizării judiciare și a falimentului, republicată)

2 – efectele suspendării executării silite

2.1 – executarea silită nu mai poate continua;

2.2 – termenul de prescripție a dreptului de a cere executare silită este oprit, fiind și el suspendat (conform fișei tehnice privind prescripția).

3 – luarea de măsuri asiguratorii sau garanții când executarea silită este suspendată

Se iau măsuri asiguratorii în cazul suspendărilor dispuse :

– De creditorul fiscal, în cazul contestației actului administrativ fiscal;

– De instanță.

Se constituie garanții în cazul suspendării dispuse:

– De creditorul fiscal, în cazul executării silite prin poprire ;

– Urmare acordării de înlesniri la plată.

I 17. Insolvabilitatea

(art. 172 din Codul de procedură fiscală)

Noțiune

Este o modalitate de stingere a creanțelor bugetare.

Creanțele fiscale pentru care se analizează posibilitatea declarării sau constatării insolvabilității privesc atât debitul principal, cât și accesoriile acestuia, indiferent de natura creanțelor fiscale.

Situațiile care generează aplicarea procedurii de insolvabilitate

a) când debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;

b) când după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului rămân debite neachitate;

c) când debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;

d) când debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut și la acestea ori în alte locuri, unde există indicii că a avut avere, nu se găsesc venituri sau bunuri urmăribile;

e) când, potrivit legii, debitorul persoană juridică își înceteaza existența și au rămas neachitate obligații fiscale.

Declararea debitorului în stare de insolvabilitate nu este condiționată de încadrarea cumulativă în situațiile mai sus prezentate.

Reflectarea în evidențele organului fiscal

Creanțele fiscale ale debitorilor declarați insolvabili, se scot din evidența curentă și se trec într-o evidență separată, prin decizia conducătorului organului de executare.

În cazurile în care se constată că debitorii au dobândit venituri sau bunuri urmăribile după declararea stării de insolvabilitate, organele de executare vor lua măsurile necesare de redebitare a sumelor și de executare silită.

I 18. Noțiuni privind indicatorii colectării

Indicatorii constituie instrumentele de apreciere și de analiză și deci de pilotaj a activității unui organ fiscal.

Indicatorii de urmărire a colectării există în ansamblul țărilor din Uniunea Europeană. Unii dintre ei, deja utilizați de catre DGAMC , ar trebui generalizați în mod progresiv de către administrația română pentru a facilita pilotajul acțiunii de executare și pentru a avea o viziune comparativă mai precisă a acestei activități în raport cu celelalte țări ale Uniunii Europene.

Prezenta fișă nu are nici o valoare normativă și nu are drept finalitate decât prezentarea responsabililor români în materie de executare, a noțiunii de indicatori și a principalilor indicatori de colectare utilizați, cu titlu de exemplu în Franța, și susceptibili de a fi introduși în România.

1 – Noțiunea de indicatori

1.1 – natura indicatorilor

Sunt utilizați în principal, indicatori sintetici privind activitatea:

– Indicatori de activitate care măsoară cantitatea de muncă realizată în raport cu sarcinile.

(coeficient de acoperire a unui flux : % de declarații <<300 >> prelucrate înainte de data N; …)

– Indicatori de calitate care măsoară rezultatul obținut în raport cu scopul căutat, a unui obiectiv cuantificat în prealabil.

(coeficient de plată la scadență,% din arieratele recuperate înainte de data N)

– Indicatori de eficiență comparând rezultatul obținut cu situația efectivă.

(recuperarea arierate/funcționar de la executare silită, număr de dosare care cuprind un titlu executoriu/funcționar…)

1.2 – semnificația indicatorilor

Este indispensabil :

– să cunoaștem natura și originea elementelor care compun fracția atât la numărător cât și la numitor,

– să înțelegem cum variază numărătorul și numitorul și incidența acestor variații asupra evoluției indicatorului;

– să ținem cont de contextul local (mediul fiscal,…) și să aducem corecțiile necesare supravegherii evenimentelor excepționale;

– să înțelegem critic și global indicatorii în raport cu misiunea de recuperare a arieratelor.

În sfârșit, aprecierea unui indicator trebuie revăzută :

– În timp (evoluția indicatorului);

– În spațiu (comparație cu același indicator dintr-unul sau mai multe servicii sau județe diferite);

– În raport cu evoluția altor indicatori.

Observație practică: variația fracției

Rezultatul variază :

– în același sens cu numărătorul : dacă numărător crește rezultatul crește

– în sens invers cu numitorul : dacă numitorul crete rezultatul scade

2 – Unificarea denumirii fazelor colectării

Definirea precisă și invariabilă a fazelor de colectare condiționează introducerea indicatorilor.

Cu titlu de exemplu, trebuie definite drept arierate bugetare sumele care au făcut obiectul unui titlu executoriu (înainte de somație).

Astfel :

– Plată la scadentă : toate sumele plătite la termene;

– Luarea în evidență : arierate bugatare cuprinse într-un titlu executoriu;

– Descărcarea : scoaterea din arieratele bugetare a unei sume urmare a unei hotărâri date ca urmare a unei contestații;

– Creanțe contestate : creanțe care fac obiectul unei contestații și pentru care s-a dispus suspendarea executării silite;

– Declarări de insolvabilitate : suma care a făcut obiectul începerii procedurii de declarare a insolvabilității;

– Reorganizarea judiciară și falimentul : creanțe, ale debitorilor supuși unei proceduri de reorganizare judiciară și faliment;

– Obligații brute : plată la scadență + creanțe în evidența executării silite după titlul de creanță în timpul anului ;

– Obligații globale : obligații brute + arieratele anilor anteriori.

3 – principalii indicatori de colectare

3.1 – coeficientul plății la scadență

Mod de calcul : plăți la scadență/obligații brute x 100

– utilizare : acest coeficient permite o apreciere a comportamentului contribuabililor față de obligațiile lor de plată

– factori care influențează evoluția indicatorului :

conjunctura economică;

prezența unor societăți importante ( mai ales a celor care nu plătesc );

mărimea arieratelor urmare a controlului fiscal.

– pârghie de îmbunătățire :

acțiunea susținută și eficientă a executării silite;

creșterea plăților la scadență (urmare a unei acțiuni reactive și ferme în fața rău platnicilor).

3.2 – coeficientul de arierate nete

Mod de calcul : suma arieratelor nete/obligații globale x 100

NB: arieratele nete nu cuprind creanțele pentru care executarea silită este suspendată (mai ales pentru creanțele contestate, creanțele pentru societăți în reorganizare judiciară,etc.) și nici creanțele cuprinse în procedura de declarare a insolvabilității.

– utilizare : acest coeficient permite să apreciem marja de manevră reală a executării silite

– factori care influențează evoluția indicatorului : prezența de societăți importante care constituie o parte importantă a obligațiilor

– pârghie de îmbunătățire :

acțiune susținută și eficientă a executării silite;

curățarea fișierelor de creanțele insolvabile (procedura declarării insolvabilității).

3.3 – coeficientul de colectare net

Mod de calcul : încasări nete/încasări nete + arierate nete x 100

NB: încasările nete nu cuprind încasările creanțelor pentru care s-a început procedura de reorganizare judiciară sau a falimentului.

– utilizare : acest coeficient permite să apreciem eficacitatea executării silite asupra creanțelor vii

– pârghie de îmbunătățire :

acțiune susținută și eficace a executării silite;

curățarea fișierelor de creanțele insolvabile (procedura declarării insolvabilității).

3.4 – alți indicatori suscaptibili de a fi introduși

– coeficientul de încasare a obligațiilor;

– coeficientul de arierate asupra cărora se poate acționa;

coeficientul de insolvabilitate;

Partea a II-a Organizarea sistemului de administrare a creanțelor fiscale persoane juridice

Capitolul II.Principii, atribute și definiții utilizate în cadrul sistemului de administrare a creanțelor fiscale

II.1. Principii

1. Plata pentru care contribuabilul a înscris numărul de evidență a plății va stinge creanța identificată, urmând ca în celelalte cazuri să se aplice ordinea de stingere reglementată la alin.(2) al art.110 Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

2. Nu se refac stingeri în cazul unor corecții de erori materiale. Remedierea lor se face prin înregistrarea în evidența fiscală a diferențelor în plus sau minus, la momentul corectării.

3. Creanța se transferă dintr-un subsistem în altul, în funcție de stadiul de realizare, numai împreună cu sumele fiscale aferente, existente la momentul transferului. O creanță nu se poate afla la un moment dat decât într-un singur subsistem, doar informațiile despre starea sa se regăsesc în diverse evidențe.

4. Orice transfer de date (creanțe, sume fiscale, alte informații fiscale) se inițiază numai la nivelul unui subsitem din cele implicate în transfer, de către persoanele abilitate în acest sens, care răspund direct de efectuarea transferului.

5. Nu se vor face, în cadrul unui subsistem, operațiuni de modificare a informațiilor, cu excepția aplicării marcajelor – CO, IP, CA – de către persoane cu atribuții de gestionare a altui subsistem. Sunt permise exclusiv consultări de date din alte subsisteme.

6. Verificarea efectuării transferurilor se face prin funcție automată care compară ultimul stadiu în care se află creanța/sumele fiscale, din evidența istorică, cu existența creanțelor/sumelor fiscale în subsistemul corespunzator.

7. Deciziile de calcul accesorii se emit de către compartimentul în evidența căruia se află creanța, numai la momentul realizării integrale a acesteia, excepție făcând situațiile prevazute la subcapitolul IV.1.1. „Procedura de emitere si transmitere a deciziilor de calcul accesorii”.

8. Orice alte informații (creanțe/sume fiscale) care conduc la modificarea situației fiscale a unui contribuabil, netratate în actualul sistem, vor fi tratate corespunzător, ca intrări/ieșiri specifice de sistem.

9. Pentru creanțele fiscale stabilite prin declarații fiscale, depuse de către contribuabili după data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.210/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, și neachitate sistemul nu trebuie să mai emită înștiințări de plată.

10. Pentru creanțele stabilite prin declarațiile fiscale depuse de contribuabili după data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.210/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală procedura de executare silită se poate declanșa în termen de 15 zile de la data depunerii dar nu mai devreme de

data la care scadența sau termenul de plată, după caz, este împlinit.

II.2 Atribute

Atribute atașate sumelor fiscale:

PVA = plăți voluntare înainte de scadență

PVI = plăți voluntare după comunicarea înștiințării de plată

PES = plăți din executare silită

CCO = sume fiscale cu care se realizează compensări de obligații curente

CCE = sume fiscale ce fac obiectul compensărilor obligațiilor în executare

CCA = sume fiscale ce fac obiectul compensărilor atipice

CAR = sume fiscale ce fac obiectul autocompensărilor din rambursări

CSS = sume fiscale ce fac obiectul compensărilor din suprasolviri

DDP = sume fiscale ce fac obiectul diminuări-pierdere-profit

DDR = sume fiscale pentru diminuare din declarații rectificative

DAN = sume fiscale pentru diminuări prin anulare

DSC = sume fiscale pentru diminuări prin scutire

DSD = sume fiscale pentru diminuări prin transfer domiciliu fiscal (sau alte scăderi)

DCO = sume fiscale pentru diminuare prin corecții

DPR = sume fiscale reprezentând prescriere

DAP = sume fiscale ce fac obiectul dării în plată

DCD = sume fiscale de la codebitor

PRP = rată debit

PRD = rată dobândă

PDS = rată dobândă pe perioada derulării înlesnirilor la plată

PPI = rată penalități de întârziere

Atribute atașate creanțelor:

STAD = Stare de administrare

IP = marcaj pentru protejarea față de sume fiscale accidentale a creanței pentru care s-a solicitat și întocmit Referatul de acordare înlesniri la plată

CO = marcaj pentru protejarea față de sume fiscale accidentale a creanței pentru care sa aprobat Referatul și Nota de compensare

CA = marcaj pentru protejarea față de sume fiscale accidentale a creanței pentru care sa emis Nota de compensare atipică

II.3 Definiții

În înțelesul prezentelor instrucțiuni, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

– creanța fiscală = drept patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal, cum ar fi:

– dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului general consolidat administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

– dreptul la rambursarea TVA;

– dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului general consolidat administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

– dreptul la perceperea dobânzilor și penalităților de întârziere, în condițiile legii.

– act comunicat = act administrativ emis în legatura cu activitatea de administrare a creanțelor fiscale care a fost comunicat contribuabililor conform art.43 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

– alte organe = organe abilitate, potrivit legii, care emit titluri executorii privind creanțe administrate în sistem;

– autocompensare = compensarea obligației de plată la TVA declarată de contribuabil cu suma negativă din decontul de TVA cu sumă negativă;

– atribut = informație codificată, utilizată de sistem, atașată creanțelor și sumelor fiscale;

– compensare atipică = modalități de stingere a creanțelor fiscale, prevăzute prin legi specifice;

– corecție de măsuri instituite = sistarea totală sau parțială a efectului unui act administrativ fiscal;

– eroare materială = greșeală sau omisiune cu privire la numele, calitatea și susținerea părților din raportul juridic fiscal sau cele de calcul ori alte asemenea;

– intrare de sistem = intrări specifice, gestionate la nivelul unităților fiscale și care se referă la datele existente în vechea evidență fiscală (în funcție de stadiul de admnistrare declarat de către compartimentele implicate și însușit de către compartimentul informatic în sarcina căruia va fi transferarea efectivă de date informatice);

– iesire de sistem = ieșiri specifice, gestionate la nivelul unităților fiscale și care se referă la corectarea intrărilor de sistem, utilizându-se dacă au fost constatate erori de încărcare;

– marcare = asocierea marcajelor (CA, IP, CO) creanțelor ce urmează a fi realizate ulterior;

– plată globală = plată efectuată de contribuabil pentru mai multe creanțe;

– plată dedicată = plată pentru care contribuabilul a indicat pe documentul de plată numărul de evidență a plății;

– plată nededicată = plată pentru care, contribuabilul nu a indicat pe documentul de plată numărul de evidență a plății;

sumă fiscală = orice sumă utilizată pentru stingerea si/sau diminuarea creanței fiscale, ca rezultat al încasării, compensării, executării silite, scutirii, anulării, prescripției și al altor modalități prevăzute de lege precum și ca urmare a depunerii, de către contribuabil, a unei declarații rectificative, a constatărilor cuprinse în deciziile de impunere încheiate privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală din care rezultă diminuări ale creanței fiscale, a corecției unei erori materiale și altele asemenea.

Capitolul III.Componentele sistemului de administrare a colectării creanțelor fiscale

III.1. Dispoziții generale

Colectarea veniturilor bugetare provenite din creanțe fiscale se realizează prin activități grupate în domenii cărora le sunt asociate funcții de prelucrare automată a datelor.

Domeniile de activitate decurg din modul de stingere a creanțelor fiscale, specificat de Codul de procedură fiscală precum și alte acte normative ce le definesc conform obiectivelor, după cum urmează:

– Înregistrarea creanțelor stabilite prin autoimpunere sau decizii de impunere emise de organele abilitate să stabilească creanțe fiscale.

– Evidența creanțelor fiscale stinse prin plăți voluntare în intervalul termenului de plată.

– Urmărirea creanțelor restante.

– Stingerea creanțelor fiscale pe calea executării silite.

– Administrarea opțiunilor de rambursare din deconturile negative de TVA.

– Suspendarea urmăririi creanțelor fiscale.

– Urmărirea creanțelor fiscale pentru care s-au acordat înlesniri la plată.

– Stingerea creanțelor fiscale prin:

– compensări atipice,

– reorganizare judiciară sau faliment,

– insolvabilitate,

– prescripție.

Sistemul informatic pentru activitatea de administrare a creanțelor fiscale se organizează în subsisteme specializate, pe stadii de administrare a creanțelor, denumite generic:

1. Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri – SPAC;

2. Subsistemul creanțelor stinse – SCS;

3. Subsistemul creanțelor nestinse – SCNS;

4. Subsistemul creanțelor aflate în executare silită – SCES;

5. Subsistemul rambursărilor de TVA – SRMB;

6. Subsistemul creanțelor suspendate la executare – SCSE;

7. Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată – SCIP;

8. Subsistemul compensărilor atipice – SCA;

9. Subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment – SCRF;

10. Subsistemul creanțelor contribuabililor declarați insolvabili – SCDI.

În funcție de stadiul de administrare fiscală, o creanță fiscală împreuna cu sumele fiscale aferente, se află într-unul din subsistemele menționate mai sus. Pentru a se evidenția situația fiscală a fiecărui contribuabil, la orice moment, se întocmește fișa plătitorului. Pentru întocmirea acestui document se consultă informațiile despre contribuabilul respectiv, existente în toate subsistemele (conform model anexa nr.1). De asemenea, fișa plătitorului se poate întocmi distinct, în cadrul fiecărui subsistem (conform modelelor prevăzute în anexa nr.1a și anexa nr.1b).

III.2 Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri

III.2.1. Definiții

Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri este subsistemul în care se înregistrează creanțele fiscale provenite din prelucrarea declarațiilor fiscale depuse de contribuabili, a deciziilor de impunere întocmite de inspecția fiscală, a deciziilor emise de organele administrative de soluționare a contestațiilor, a proceselor verbale

de constatare a contravenției și a altor acte primite de la organe cu atribuții de constatare și control și a altor înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii, transmise de alte organe decât cele fiscale, precum și sumele fiscale corespunzătoare.

Acest subsistem este gestionat de compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor din cadrul serviciului colectare–executare silită, cu rolul de analiză și transfer a creanțelor fiscale și a sumelor fiscale aferente către celelalte subsisteme.

Fluxuri de intrare a datelor privind:

– creanțe fiscale reprezentând impozite, taxe și contribuții stabilite de plătitor prin autoimpunere sau reținere la sursă, provenite din declarații fiscale și deconturi;

– creanțe fiscale stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere;

– diferențele de creanțe fiscale, în plus sau în minus, rezultate în urma efectuării procedurii de corecție erori materiale;

– creanțe fiscale înscrise în procese-verbale de constatare a contravenției întocmite de către organele abilitate conform legii sau în alte acte rămase definitive, prin decizii emise de organe administrative de soluționare a contestațiilor, ori înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii, transmise de instanță, Curtea de Conturi ori de alte organe;

– plățile, compensările, restituirile aferente creanțelor fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală;

– sumele fiscale provenite din compensări atipice;

Fluxul sumelor fiscale generate de faptele de plată a contribuabililor, se materializează prin datele despre operațiile din contabilitatea publică a veniturilor (trezorerie).

Fluxul celorlalte sume fiscale este materializat prin preluarea, în cadrul subsistemului, a datelor din documentele dedicate.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

Subsistemul creanțelor stinse:

– creanțele realizate integral și la termen în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, împreună cu sumele fiscale aferente, cu excepția creanțelor principale, provenite din decizii de impunere.

Subsistemul creanțelor nestinse:

– creanțele scadente și nestinse provenite din declarații, împreună cu sumele fiscale aferente, la sfârșitul perioadei de raportare;

– creanțele principale, împreună cu sumele fiscale aferente, provenite din decizii de impunere rezultate în urma inspecției fiscale, la momentul înregistrării în evidență;

– creanțele scadente și stinse cu întârziere, împreună cu sumele fiscale aferente, la sfârșitul perioadei de raportare;

– sumele fiscale aferente creanțelor aflate în acest subsistem;

– creanțele provenite din deciziile de impunere din oficiu.

Subsistemul creanțelor aflate în executare silită:

– sumele fiscale aferente creanțelor aflate în executare silită;

– creanțe fiscale accesorii nestinse la termenul de scadență, împreună cu sumele fiscale aferente;

– creanțele provenite din procese–verbale de constatare a contravenției sau alte acte care constituie titluri executorii, emise de organe competente, împreună cu sumele fiscale aferente, la data înregistrării în evidență.

Subsistemul rambursărilor de T.V.A.:

– sumele negative, solicitate la rambursare din decontul de T.V.A.

Subsistemul înlesnirilor la plată:

– sumele fiscale aferente ratelor pentru înlesnirile la plată acordate.

Subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în procedură de reorganizare judiciară și faliment:

– creanțele contribuabililor aflați în procedură de reorganizare judiciară și faliment împreună cu sumele fiscale aferente.

Creanțele și sumele fiscale din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri se transmit către celelalte subsisteme până la sfârșitul perioadei de raportare (luna/ trimestru/ semestru/ an), cu excepția plăților dedicate pentru creanțe stinse sau nedeclarate, și a sumelor fiscale în avans, care rămân în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri până la clarificarea opțiunii de plată a contribuabilului.

Operațiunile identificate ca fiind erori materiale rămân în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, până la efectuarea corecțiilor (conform Subcapitolului IV.1.2. Procedura de corecție a evidenței fiscale în cazul erorilor materiale).

Plățile nededicate rămân în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, până la sfârșitul perioadei de raportare, când vor fi transferate către celelalte subsisteme, conform criteriilor de stingere prevăzute de lege.

III.2.2. Activități

A. Preluarea datelor

Preluarea datelor reprezentând creanțe și sumele fiscale se efectuează conform prevederilor subcapitolului IV.1.3. Procedura privind predarea/primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale.

Compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor din cadrul

serviciului/biroului colectare–executare silită primește de la:

– serviciul/ biroul/ compartimentul gestiune registru contribuabil și declarații fiscale:

› obligațiile fiscale procesate conform prevederilor subcapitolului IV.1.3.

Procedura privind predarea/primirea creanțelor și a sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale. Procedura privind

predarea/primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale;

› diferențele rezultate în urma corectării declarațiilor, conform prevederilor Subcapitolului IV.1.2. Procedura de corecție a evidenței fiscale în cazul erorilor materiale;

– serviciul/biroul/compartimentul încasarea și evidența veniturilor bugetare din cadrul trezoreriei operative:încasările/compensările/stornarile/restituirile aferente

creanțelor fiscale;

– serviciile/compartimentele cu atribuții de emitere a deciziilor de calcul accesorii: creanțele accesorii, conform prevederilor Subcapitolului IV.1.1 „Procedura deemitere și transmitere a deciziilor de calcul accesorii”;

– serviciul/ biroul/ compartimentul colectare–executare silită, sumele fiscale provenite din compensări atipice.

B. Analiza și transferul datelor

Preluarea datelor în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri se face zilnic. Analiza în vederea direcționării acestor date către celelalte subsisteme se face pentru datele preluate până la sfârșitul perioadei de raportare.

B1. Analiza și transferul sumelor fiscale

Stingerea creanței fiscale se face prin: încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege (autocompensare – prin decontul de TVA, compensare atipică și altele).

Sumele fiscale globale provenite din compensări, autocompensări, plăți în avans suprasolviri etc., se vor transfera în subsistemul creanțelor nestinse respectiv în subsistemul creanțelor aflate în executare silită sau a înlesnirilor până la concurența creanței potrivit ordinii de stingere stabilită prin lege. Diferența rămâne în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri până la apariția unei creanțe.

Modificarea creanței se face prin depunerea declarației rectificative sau a declarației privind impozitul pe profit (după definitivarea impozitului pe profit), după caz.

În cazul declararii diminuarii impozitului pe profit ca urmare a unei pierderi înregistrate de către contribuabilii care au în derulare înlesniri la plată, la impozitul pe profit, realizarea nu se consideră finalizată până la efectuarea compensării din oficiu sau la cererea contribuabilului.

Sumele fiscale pot fi dedicate (conțin și numărul de evidență a plății) sau nededicate (nu conțin numărul de evidență a plății).

Sumele fiscale se transferă astfel:

a) în subsistemul creanțelor stinse, în cazul în care sting integral și în termen creanțe fiscale, împreună cu aceasta, dar numai pentru cele aflate în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri;

b) în celelalte subsisteme, pentru creanțele identificate în cadrul acestora;

c) în celelalte subsisteme, la sfârșitul perioadei de raportare, pentru sumele fiscale nededicate, conform criteriilor de stingere prevăzute de lege, cu excepția impozitului pe profit când se realizeaza pierdere și a situațiilor în care creanțele au fost marcate pentru compensare sau înlesnire;

d) în celelalte subsisteme, în cazul impozitului pe profit, când se realizează pierdere, la sfârșitul perioadei de raportare, cu prioritate către creanțele neachitate ale anului de raportare.

Sumele fiscale aferente creanțelor fiscale au atașată informația subsistemului de realizare, sub forma unui atribut, conform Subcapitolului II.1.

Sumele fiscale nu se transferă:

a) când sunt dedicate, dar creanțele sunt nedeclarate sau deja stinse, în acesta caz rămân în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri până la clarificarea opțiunii de plată cu contribuabilul, după notificare (conform modelului anexa nr.10). Notificarile se emit la sfârșitul perioadei de raportare pe baza listei încasărilor neidentificate din perioada analizată (conform modelului anexei nr.11). În funcție de rezultatul notificării se va efectua stingerea, conform opțiunii contribuabilului, sau

compensarea din oficiu, în cazul neprezentarii acestuia în termenul stabilit prin notificare.

b) când sunt nededicate, dar conform criteriilor de stingere nu își regăsesc creanța.

B2. Analiza și transferul creanțelor fiscale

Creanțele care nu au facut obiectul analizei și transferului de la pct.B1, se transferă la sfârșitul perioadei de raportare, astfel:

– în subsistemul creanțelor nestinse, cele provenite din obligații declarate, sau creanțele principale provenite din deciziile de impunere;

– în subsistemul creanțelor aflate în executare silită, cele provenite din decizii de impunere (de calcul accesorii) sau din acte întocmite de organe abilitate.

B3. Analiza și transferul stornarilor de încasări

Analiza și transferul se efectuează după cum urmează:

– dacă încasarea care se stornează se identifică în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, se transferă în subsistemul creanțelor stinse, împreună cu stornarea;

– dacă încasarea care se stornează nu se identifica în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, se procedează conform prevederilor Subcapitolului IV.1.2. Procedura de corecție a evidenței fiscale în cazul erorilor materiale.

B4. Analiza și transferul sumelor negative de TVA pentru care nu s-a declarat opțiunea de rambursare

Sumele negative rezultate din deconturile de TVA se transferă în celelalte subsisteme, în vederea compensării, până la concurenta creanței neachitate reprezentând numai TVA. Diferența rămâne în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri până la apariția unei creanțe sau se transferă în subsistemul rambursărilor de TVA, dacă suma este solicitată ulterior la rambursare.

III.3. Subsistemul creanțelor fiscale stinse

III.3.1. Definiții

Subsistemul creanțelor stinse este subsistemul în care sunt transferate toate creanțele realizate integral și este gestionat de compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor din cadrul serviciului/ biroului/ compartimentului de colectare–executare silită.

Fluxuri de intrare a datelor privind:

Creanțele fiscale stinse integral, provenite din celelalte subsisteme ale sistemului, împreună cu sumele fiscale aferente.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem:

Subsistemul nu generează ieșiri.

III.3.2. Activități

Preluarea creanțelor împreună cu sumele fiscale aferente, se efectuează automat, prin transfer de la celelalte subsisteme, conform procedurilor prevăzute în prezentele instrucțiuni.

Subsistemul furnizează date pentru raportări și situații statistice.

III.4. Subsistemul creanțelor nestinse

III.4.1. Definiții

Subsistemul creanțelor nestinse este subsistemul în care sunt transferate creanțele nestinse sau cele stinse partial împreună cu sumele fiscale aferente, după expirarea termenului de plată.

Acest subsistem este gestionat de compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor din cadrul serviciului/ biroului/ compartimentului colectare–executare silită, cu rolul de a desfășura operațiunile premergătoare executării silite.

Fluxuri de intrare a datelor:

Din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– creanțele nestinse împreună cu sumele fiscale aferente (încasări, autocompensări din taxa pe valoare adaugata de rambursat, diminuare impozit pe profit, diminuare de creanțe, rezultata din rectificarea declarațiilor fiscale sau compensare atipică);

– creanțele principale, împreună cu sumele fiscale aferente, provenite din decizii de impunere rezultate în urma inspecției fiscale, la momentul înregistrării în evidența;

– creanțele scadente și stinse cu întârziere, împreună cu sumele fiscale aferente, la sfârșitul perioadei de raportare;

– sumele fiscale ulterioare și aferente unei creanțe din acest subsistem.

Alte fluxuri de intrare a datelor:

– confirmarile de primire/retururile pentru înștiințările de plată transmise

contribuabililor;

– confirmarile de primire/retururile pentru deciziile de calcul accesorii transmise contribuabililor, generate în acest subsistem;

– intrări de sistem gestionate de unitățile fiscale.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem pentru:

Subsistemul creanțelor stinse:

– creanțele stinse integral împreună cu sumele fiscale aferente.

Subsistemul creanțelor aflate în executare silită:

– creanțele nestinse, provenite din declarații fiscale, împreună cu sumele fiscale aferente, se transferă în termen de 15 zile de la data înștiințării, potrivit legii, dar nu mai devreme de data la care scadența sau termenul de plată, după caz, este împlinit;

– creanțele nestinse provenite din decizii de impunere, imediat după împlinirea termenului de plată prevăzut de lege.

Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată:

– creanțele pentru care s-au aprobat înlesniri la plată.

Subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment:

– creanțele contribuabililor pentru care s-a deschis procedura de reorganizare judiciară și de faliment pe baza informațiilor din vectorul fiscal;

Subsistemul creanțelor suspendate la executare;

– creantele pentru care s-a dispus suspendarea executarii actului administrativ fiscal până la soluționarea contestației în condițiile Codului de procedură fiscală;

– creanțele pentru care s-a dispus suspendarea executării silite, în condițiile legii, pe baza unei hotărâri judecătorești sau a unei decizii administrative;

– creanțele constând în amenzi, pentru care executarea silită se suspendă în condițiile art.32 alin.(3) sau art.34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ca urmare a plângerii împotriva procesulul-verbal de constatare a contravenției sau a recursului formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plăngerea.

III.4.2. Activități

A. Analiza, prelucrarea și transferul datelor

Compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor din cadrul serviciului/ biroul/ compartimentul colectare–executare silită analizează datele transferate conform procedurii descrise la subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri.

Din analiza creanțelor pot rezulta următoarele situații:

1. creanța este stinsă integral și la termen, caz în care datele se transferă în subsistemul creanțelor stinse;

2. creanța este stinsă integral, dar nu în termen:

› se generează decizia de calcul accesorii conform prevederilor Subcapitolului IV.1.1. „Procedura de emitere și transmitere a deciziilor de calcul accesorii” și se transferă în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri după comunicare;

› creanța stinsă, împreună cu sumele fiscale aferente, se transferă în subsistemul creanțelor stinse.

3. creanța este stinsă parțial sau nestinsă și pentru care procedura de înștiinațare nu a fost efectuată, se emite înștiințarea de plată conform procedurii subcapitolului IV.2.2. „Procedura de emitere și transmitere a înștiințărilor de plată”;

4. creanța pentru care s-a comunicat înștiințarea de plată (se includ și creanțele provenite din declarații fiscale depuse după data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.210/2005), și care nu a fost realizată integral în termenul legal de plată, caz în care se transferă, împreună cu sumele fiscale aferente, în subsistemul creanțelor aflate în executare silită;

5. creanțele contribuabililor pentru care s-a deschis procedura de reorganizare judiciară sau faliment, se transferă în subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară sau faliment, pe baza informațiilor înscrise în vectorul fiscal sau comunicării de la serviciul/ biroul/ compartimentul juridic;

6. creanțele contribuabililor pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate, se transferă în subsistemul creanțelor contribuabililor declarați insolvabili (evidență separată), până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, pe baza actului de constatare a insolvabilității contribuabilului, emis de serviciul/ biroul/ compartimentul colectare–executare silită.

B. Evidența confirmărilor și retururilor înștiințărilor de plată și deciziilor de calcul accesorii

Se execută activitățile prezentate la subcapitolul IV.1.1. „Procedura de emitere și transmitere a deciziilor de calcul accesorii” și la subcapitolul IV.2.2. „Procedura de emitere și transmitere a înștiințărilor de plată”.

III.5. Subsistemul creanțelor fiscale aflate în executare silită

III.5.1. Definiții

Subsistemul creanțelor aflate în executare silită este subsistemul în care sunt transferate creanțele nestinse împreună cu sumele fiscale aferente, după expirarea termenului de plată.

Acest subsistem este gestionat în cadrul serviciului/ biroului/ compartimentului de colectare, compartimentul cu atribuții de executare silită.

Fluxuri de intrare a datelor din:

Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– creanțele nestinse provenite din actele administrative care nu necesită înștiințări de plată (accesoriile stabilite prin decizii de impunere ale inspecției fiscale, proceseverbale de constatare a contravenției, etc.), împreună cu sumele fiscale aferente;

– creanțele accesorii nestinse împreună cu sumele fiscale aferente;

– sumele fiscale aferente unor creanțe aflate în acest subsistem;

Subsistemul creanțelor nestinse:

– creanțele principale nestinse împreună cu sumele fiscale aferente.

Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată:

– creanțele provenite ca urmare a pierderii înlesnirilor la plată, în condițiile prevăzute de lege;

Alte fluxuri de intrare a datelor:

– creanțele principale, în cazul actelor administrative care nu necesită înștiințări de plată (procese verbale cheltuieli de executare silită, pentru debitorii aflați în executare silită, proces verbal de adjudecare pentru adjudecatarii bunurilor immobile cu plata în rate);

– sumele fiscale aferente creanțelor, provenite din diminuări dispuse în cazurile speciale prevăzute de lege;

– creanțele contestate și suspendate pentru care Ministerul Finanțelor Publice a avut câștig de cauză prin hotărâre definitivă și irevocabila, pe baza adresei de comunicare transmisă de către serviciul/ biroul/ compartimentul juridic;

– intrări în sistem gestionate de unitățile fiscale;

– marcarea creanțelor solicitate la compensare tipica sau atipică, cu atributul „CO”, respectiv, „CA”, după caz, pe baza referatului de compensare întocmit de compartimentul cu atribuții de evidență plătitor, respectiv compartimentul cu atribuții de executare silită;

– marcarea creanțelor solicitate la înlesnire cu atributul „IP”, pe baza referatului care stă la baza convenției de înlesnire, întocmit în cadrul compartimentului cu atribuții de executare silită, de colectivul cu atribuții de instrumentare a înlesnirilor la plată;

– creanțe ale debitorilor declarați insolvabili pentru care au fost identificate venituri și bunuri urmăribile.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem pentru:

Subsistemul creanțelor stinse:

– creanțele stinse integral, împreună cu sumele fiscale aferente;

– creanțele prescrise, cu atributul ''Prescris''

– creanțele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici decât plafonul stabilit conform art.173, alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și care se vor marca cu atributul ''Anulat";

– creanțele fiscale supuse executării silite pentru care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poștă, sunt mai mari decât creanțele respective, potrivit art.173, alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.92, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu atributul ''Anulat'';

– creanțele anulate prin hotărâre definitivă, irevocabilă, emisă de instanța competentă sau prin decizia de soluționare a contestațiilor pe cale administrativă, care nu survine unei perioade de suspendare, cu atributul ''Anulat'', pe baza comunicării serviciului/ biroului/ compartimentului juridic sau a serviciului de soluționare a contestațiilor, după caz;

– creanțele fiscale transferate în sarcina adjudecatarului (50% din valoarea obtinută în urma valorificării în rate a bunurilor imobile), conform art.160 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu atributul ''Anulat – transferat adjudecatar'', pe baza procesului-verbal de adjudecare.

Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– creanțe accesorii generate în acest subsistem, conform prevederilor Subcapitolului IV.1.1. Procedura de emitere și transmitere a deciziilor de calcul accesorii.

Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată:

creanțele pentru care s-au acordat înlesniri la plată, individualizate pe acte normative specifice.

Subsistemul contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment:

– creanțele nestinse la data deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, respective faliment pe baza informațiilor existente în vectorul fiscal sau transmise de serviciul/ biroul/ compartimentul juridic;

Subsistemul creanțelor contribuabililor insolvabili:

– creanțele nestinse, pe baza procesului–verbal de constatare a insolvabilității, aprobată de conducătorul organului fiscal competent;

Subsistemul creanțelor suspendate la executare:

– creanțele suspendate la executare, pe baza comunicării de la serviciul/ biroul/ compartimentul juridic sau de către serviciul de soluționare a contestațiilor;

– creanțele consântând în amenzi, pentru care executarea silită se suspendă în condițiile art.32 alin.(3) sau art.34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ca urmare a plângerii împotriva procesulul-verbal de constatare a contravenției sau a recursului formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plăngerea.

Alte fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem:

– ieșiri din sistem gestionate de unitățile fiscale.

III.5.2. Activități

Compartimentul cu atribuții de executare silită din cadrul serviciului/ biroului/ compartimentului colectare–executare silită gestionează subsistemul creanțelor aflate în executare silită, astfel:

a) primește, prin transfer, de la compartimentul cu atribuții de evidența pe plătitor, creanțele fiscale nestinse pentru care trebuie inițiată procedura de executare silită și sumele fiscale aferente, atât din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri cât și din cel al creanțelor nestinse, și editează „Borderoul zilnic al creanțelor transmise spre executare silită și al sumele fiscale aferente” (model anexa nr.18) din ziua precedenta, care se arhivează la acest compartiment,

b) primește, prin transfer, de la colectivul cu atribuții de gestionare înlesniri la plată din cadrul compartimentului cu atribuții de executare silită, creanțele fiscale pentru care înlesnirea la plată s-a pierdut, împreună cu sumele fiscale aferente, și editează „Borderoul înlesnirilor la plată pierdute” (model anexa nr.19d), care se arhivează la acest compartiment,

c) primește, prin transfer, de la colectivul cu atribuții de gestionare creanțe suspendate la executare din cadrul compartimentului cu atribuții de executare silită, creanțele fiscale nestinse pentru care a încetat suspendarea executării silite, împreună cu sumele fiscale aferente, și editează „Borderoul creanțelor pentru care a încetat cauza de suspendare” (model anexa nr.20b), care se arhivează la acest

compartiment,

d) primește, de la colectivul cu atribuții de gestionare a înlesnirilor la plată din cadrul compartimentului cu atribuții de colectare–executare silită și de la compartimentul cu atribuții de evidență plătitori, informații despre creanțele marcate cu atributele 'IP', respectiv 'CO' și 'CA' și editează „Borderoul creanțelor marcate” (model anexa nr.21) din ziua precedentă, care se arhivează la acest compartiment,

e) primește, de la colectivele/ compartimentele corespunzatoare, creanțele și sumele fiscale de tip ''intrare de sistem'' și editează „Borderoul intrărilor de sistem” (model anexa nr.22a) din ziua precedentă, care se arhivează la acest compartiment,

f) în urma transferului creanțelor nestinse și a sumelor fiscale aferente pentru care s-au aprobat înlesniri la plată, în subsistemul corespondent, transfer care se inițiază de către compartimentul cu atribuții în acest sens, se editează „Borderoul creanțelor fiscale aprobate la înlesniri”, (model anexa nr.19b),

g) în urma transferului creanțelor nestinse, pentru care s-au dispus suspendări la executare, împreună cu sumele fiscale aferente, în subsistemul corespondent, transfer care se initiază de către compartimentul cu atribuții în acest sens, se editează „Borderoul creanțelor suspendate la executare din data de…” (model anexa nr.20a),

h) în urma transferului în subsistemul corespunzător a creanțelor fiscale nestinse integral ale contribuabililor pentru care s-a pronunțat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară sau de faliment, împreună cu sumele fiscale aferente, transfer care se inițiază de către compartimentul cu atribuții în acest sens, se editează „Borderoul creanțelor aferente contribuabililor aflați în reorganizare judiciară sau faliment” (model anexa nr.23),

i) în urma transferului în subsistemul corespunzător a creanțelor fiscale nestinse ale contribuabililor pentru care s-a dispus starea de insolvabilitate, împreună cu sumele fiscale aferente, transfer care se inițiază de către compartimentul cu atribuții în acest sens, se editează „Borderoul creanțelor contribuabililor pentru care s-a declarat insolvabilitatea” (model anexa nr.25),

j) în urma transferului, către colectivele/compartimentele corespunzatoare, creanțele fiscale de tip „ieșire de sistem”, împreună cu sumele fiscale aferente, se editează „Borderoul ieșirilor de sistem” care se arhivează la acest compartiment (model anexa nr.22b),

Prelucrarea, analiza și transferul datelor

a) Informații necesare care se introduc în sistem referitoare la:

– confirmarile de primire pentru somații, (indiferent de subsistemul în care se află creanța pentru care s-a emis somația);

– confirmarile de primire pentru popririle la terti, despre faptul ca tertul nu datoreaza sume debitorului executat silit și/sau despre alte neregularitati invocate de către tertul la care s-a instituit poprirea (conform art.145 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

– sechestrele instituite și corecțiile la valorile sechestrelor instituite (rezultate din rapoartele de evaluare);

– dispozitiile de suspendare a executării, primite de la organele competente, prin serviciul/ biroul/ compartimentul juridic, serviciul de soluționare a contestațiilor, compartimentul de executare silită;

– confirmarile de primire pentru deciziile de calcul accesorii editate de

compartimentul cu atribuțiuni de executare silită.

b) se analizează:

– creanțele pentru care se poate edita și transmite titlul executoriu și somația, cu respectarea cumulativă a următoarelor condiții:

› creanțele provenite din declarații fiscale depuse anterior datei intrării în vigoare a Legii nr.210/2005 să aibă atașată informația despre confirmarea de primire a înștiințării de plată corespunzătoare,

› respectiva creanță să nu aibă atașate marcaje ('IP','CO','CA');

– informațiile despre confirmările de primire aferente somațiilor (conform pct.a);

– toate sumele fiscale aferente creanțelor pentru care s-au emis somațiile respective;

– informațiile din baza de date specifice aplicației 'Bănci-Debitori' ;

– informațiile privind conturile de disponibil ale agenților economici deschise la trezorerie;

– datele introduse de către executorul fiscal, referitoare la alți terți care datorează debitorului sume urmăribile în vederea emiterii titlurilor executorii, popririlor și înștiințărilor prin care debitorul este informat despre instituirea popririlor se actualizează 'evidența măsuri instituite'.

c) calculează accesorii și emite decizia de calcul accesorii pentru creanța principală în următoarele cazuri:

– s-a înregistrat confirmarea primirii somației pentru creanța principală care generează accesorii;

– s-a stins creanța aflată în subsistemul de executare silită înaintea confirmării de primire a somației (prin „plată nesomată”);

– s-a stins creanța aflată în subsistemul de executare silită după confirmarea de primire a somației (prin „plată somată”);

– s-a solicitat de către contribuabil eliberarea unui certificat de atestare fiscală, indiferent de stadiul executării silite în care se află creanța principală căreia îi corespund accesoriile.

În cazul acestor accesorii, somația nu se emite direct. Informațiile se transmit subsistemului de preluare a actelor de colectare venituri, după care vor fi direcționate în subsistemul creanțelor aflate în executare silită.

d) sumele fiscale dedicate și transferate din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri se atașează creanțelor corespunzatoare putând produce următoarele efecte:

1. cu aceste sume fiscale se stinge creanța, caz în care:

– creanța respectivă împreună cu toate sumele fiscale aferente se transferă în subsistemul creanțelor stinse, împreună cu atributele corespunzatoare;

– efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 și art.145 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

2. cu aceste sume fiscale nu se stinge creanța, caz în care:

– efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 și art.145 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

e) se analizează creanțele și sumele fiscale aferente pentru care s-au acordat înlesniri la plată și se efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 și art.145 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare)

f) se analizează creanțele și sumele fiscale aferente pentru care s-au dispus suspendari la executare și se efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 și art.145 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

g) se analizează creanțele și sumele fiscale aferente contribuabililor pentru care s-a pronunțat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară și faliment și se efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 și art.145 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

h) se analizează creanțele și sumele fiscale aferente, de tip 'ieșire de sistem' și se efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 alin.(13) și art.145 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

i) se analizează informațiile privind dispozițiile de desființare a executării, primite de la organele competente, și se efectuează corecția pentru măsurile instituite (popriri – conform art.144 și art.145 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

j) se analizează:

– informațiile privind confirmările de primire și informațiile despre acceptarea sau neacceptarea popririlor de către terții la care s-au instituit popriri (conform pct.a și conform art.145 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare);

– toate sumele fiscale aferente creanțelor pentru care s-au emis popririle respective, în vederea transmiterii cererilor de menținere a popririi la terț, către instanța judecatorească, în vederea executării silite a terțului.

III.6. Subsistemul rambursărilor de TVA

III.6.1. Definiții

Acest subsistem este gestionat de compartimentul de specialitate cu atribuții în domeniul soluționării deconturilor cu sume negative de TVA, cu opțiune de rambursare, potrivit Ordinului ministrului fnanțelor publice nr.967/2005 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare.

Fluxul de intrări a datelor:

Din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– soldul sumei negative de TVA, solicitate la rambursare prin decontul de TVA;

rambursările aprobate, stinse prin compensări/ restituiri efectuate prin trezorerie.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

Subsistemul creanțelor stinse:

– sume negative aprobate la rambursare, împreună cu rambursarea efectivă, prin compensare/restituire.

III.6.2. Activități

Zilnic, pe baza „Registrului jurnal obligații declarate la bugetul de stat” (model anexa nr.9) și „Notă de predare – primire” (model anexa nr.2) compartimentul de specialitate primește deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, în vederea soluționării.

În subsistemul rambursărilor de TVA se preiau informațiile cu privire la solicitarea rambursărilor de TVA, din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri.

După soluționarea solicitării de rambursare se emite Decizia de rambursare, astfel:

– dacă suma aprobată este egală cu suma solicitată, Decizia de rambursare se emite de compartimentul de specialitate;

– dacă suma aprobată este diferită de suma solicitată, ca urmare a diferențelor stabilite cu ocazia inspecției fiscale anticipate, Decizia de rambursare se emite de către compartimentul cu atribuții în domeniul inspecției fiscale.

În situația în care suma solicitată la rambursare diferă de suma aprobată, diferențele (+/–) se vor prelua din Decizia de rambursare a TVA prin subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, în urma procesării deciziei de către compartimentul cu atribuții de gestionare a declarațiilor fiscale. Din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, diferențele se vor transmite în subsistemul rambursărilor de TVA și influențează suma solicitată la rambursare.

Zilnic, deciziile de rambursare aprobate se transmit compartimentului de colectare, în vederea întocmirii Notelor de compensare și/sau a Notelor de restituire/rambursare, pe baza „Borderoului deciziilor de rambursare” (model anexa nr.27).

Creanțele ce urmează a fi compensate se marcheaza cu atributul "CO".

Nota de compensare și/sau Nota de restituire/rambursare, întocmite în câte 4 exemplare și aprobate, se transmit la trezorerie, în vederea efectuării compensării și/sau restituirii.

După efectuarea compensării și/sau restituirii, trezoreria transmite

compartimentului de colectare câte 3 exemplare din Nota de compensare și/sau din Nota de restituire/rambursare cuprinzând și data la care s-a efectuat compensarea și/sau restituirea.

Operațiunile efectuate de trezorerie, pe baza Notei de compensare și/sau a Notei de restituire/rambursare se reflectă și în subsistemul de rambursări TVA, furnizând informații asupra soluționării deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare.

III.7. Subsistemul creanțelor suspendate la executare

III.7.1. Definiții

Acest subsistem, este gestionat în cadrul serviciului/ biroului colectare și executare silită – compartimentul cu atribuții în acest sens.

Fluxuri de intrare a datelor:

Informațiile din adresele primite de la serviciul/biroul/compartimentul juridic, compartimentul contestații sau de la alt compartiment abilitat prin care se comunica:

– suspendarea la executare:

› suspendarea executării actului administrativ

› suspendarea executării silite prin poprire

› suspendarea executării silite asupra bunurilor imobile

› aprobarea înlesnirii la plată

› prevederilor din legi speciale

– solutionarea solicitărilor de suspendare la executare

Din subsistemele: de preluare a actelor de colectare venituri, creanțe nestinse, creanțe aflate în executare silită:

– creanțele suspendate la executare și sumele fiscale aferente, transfer inițiat la nivelul subsistemului curent

Din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– sumele fiscale aferente creanțelor suspendate la executare, transfer inițiat la nivelul subsistemului de preluare a actelor de colectare venituri;

– creanțele constând în amenzi, pentru care executarea silită se suspendă în condițiile art.32 alin.(3) sau art.34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ca urmare a plângerii împotriva procesulul-verbal de constatare a contravenției sau a recursului formulat împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a soluționat plăngerea.

Alte fluxuri de intrare a datelor privind:

– intrări de sistem gestionate de unitățile fiscale.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

Subsistemul creanțelor aflate în executare silită:

– creanțele pentru care s-a primit informația despre validarea creanței împreună cu sumele fiscale aferente.

Subsistemul creanțelor stinse:

– creanțele anulate definitiv și irevocabil împreună cu sumele fiscale aferente, cu atributul ''Anulata în baza…'' atașat sumelor fiscale respective.

Subsistemul creanțelor aferente contribuabililor aflați în reorganizare judiciară sau faliment:

– creanțele aferente acestor contribuabili împreună cu sumele fiscale aferente.

Alte fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem:

– ieșiri de sistem gestionate de unitățile fiscale.

III.7.2. Activități

a) se introduc informațiile din adresele primite de la serviciul/biroul/compartimentul juridic, compartimentul contestații sau de la alt compartiment abilitat,

b) se consultă sumele fiscale provenite din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, după care:

c) se editează „Borderoul creanțelor fiscale suspendate la executare” (model anexa nr.20a),

d) se editează „Borderoul intrări/ieșiri de sistem” (model anexa nr.22a sau 22b, după caz),

e) se transferă creanțele suspendate la executare și sumele fiscale aferente din subsistemele: de preluare a actelor de colectare venituri, creanțe nestinse, creanțe aflate în executare silită

f) se transferă creanțele pentru care s-a primit informația despre validarea creanței împreună cu sumele fiscale aferente, în subsistemul executare silită

g) se transferă creanțele anulate împreună cu sumele fiscale aferente, în subsistemul creanțelor stinse, cu atributul ''Anulata în baza…'' atașat sumelor fiscale respective

III.8. Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată

III.8.1. Definiții

Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată este subsistemul în care sunt transferate creanțele nestinse împreună cu sumele fiscale aferente, pentru care s-au acordat înlesniri la plată în baza:

– convențiilor încheiate între Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală/ organele fiscale teritoriale și contribuabili în baza unor acte normative (Ordonanța de urgență a Guvernului nr.40/2002, Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1283/1998 privind aprobarea Procedurii și competențelor de

acordare a înlesnirilor la plată impozitelor, taxelor și a altor venituri bugetare, administrate de Ministerul Finanțelor, etc.)

– convențiilor încheiate cu debitorii aflați în procedură de reorganizare judiciară, conform Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

– alte convenții avizate de către Ministerul Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală;

Tipurile de înlesniri ce pot fi acordate:

– eșalonări la plată impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor creanțe fiscale;

– amânări la plata impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor creanțe fiscale;

– eșalonări la plata dobânzilor și/sau a penalităților de orice fel cu excepția dobânzilor datorate pe perioada de eșalonare;

– amânări și/sau scutiri ori amânări și/sau reduceri de dobânzi și/sau penalități de întârziere, cu excepția dobânzilor datorate pe perioada de amânare;

– scutiri sau reduceri de impozite, taxe, contribuții și alte creanțe fiscale;

Acest subsistem este gestionat în cadrul serviciului/ biroului de colectare și executare silită – compartimentul cu atribuții de urmarire a înlesnirilor la plată.

Fluxuri de intrare a datelor din:

Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– sumele fiscale în contul ratelor pentru înlesnirile la plată acordate.

Subsistemul creanțelor aflate în executare silită

– creanțele pentru care s-au acordat înlesniri la plată, individualizate pe acte normative specifice;

Subsistemul creanțelor nestinse:

– creanțele pentru care s-au aprobat înlesniri la plată.

Subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment

– creanțele pentru care s-au aprobat înlesniri la plată.

Alte fluxuri de intrare a datelor privind:

– marcarea și validarea creanțelor solicitate la compensare cu atributul ''CA'/'CO'';

– intrări de sistem gestionate de unitățile fiscale.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

Sbsistemul creanțelor stinse:

– creanțele, împreună cu sumele fiscale aferente, la terminarea convenției, cu excepția creanțelor de tip dobânda pe perioada esalonata;

Sbsistemul creanțelor aflate în executare:

– creanțele nestinse, împreună cu sumele fiscale aferente, în cazul nerespectării conditiilor prevăzute în convenția de acordare a înlesnirii la plată.

Alte fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

– ieșiri de sistem gestionate de unitățile fiscale.

III.8.2. Activități

Înlesniri la plată acordate la cererea contribuabilului

La nivelul administrațiilor finanțelor publice, serviciul/ birolului de colectare și executare silită – colectivul/compartimentul cu atribuții de urmărire a înlesnirilor la plată, gestionează acest subsistem asfel:

– primește solicitarea de acordare înlesniri la plată de la contribuabil;

– analizează dosarul și transmite compartimentului cu atribuții de evidență pe plătitor o copie a cererii de acordare a înlesnirii;

– primește fișa pe plătitor pusă de acord cu contribuabilul de la compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor;

– transmite dosarul cu toate elementele prevăzute de lege (inclusiv referatul întocmit în acest sens), organului fiscal competent, pentru aprobarea convenției,

– primește de la organul fiscal competent convenția aprobată, împreună cu graficul de eșalonare,

– creanțele marcate cu atributul 'IP', împreună cu sumele fiscale aferente, se transferă din subsistemul executare silită sau creanțe nestinse în subsistemul înlesniri la plată.

– compartimentul cu atribuții de înlesniri la plată preia datele din convenție și din graficul de eșalonare;

– primește de la organul fiscal competent notificarea de neacordare a înlesnirii la plată;

– se demarcheaza creanțele marcate cu atributul 'IP' și editează „Borderoul creanțelor fiscale respinse la înlesniri la plată” (model anexa nr.19c);

– primește solicitarea de la organul fiscal în a cărui raza teritoriala se află domiciliul fiscal al persoanei juridice care are sedii secundare în raza sa teritorială;

– colectivul/compartimentul înlesniri la plată transmite compartimentului cu atribuții de evidență pe plătitor o copie după solicitatea de acordare înlesniri primită de la respectiva unitate fiscală;

– primește de la compartimentul evidență pe plătitori, fișa pe plătitor pusă de acord cu contribuabilul (sediu secundar) pentru care a s-a solicitat înlesnirea;

– transmite referatul întocmit în acest sens cu elementele prevăzute de lege solicitantului, pentru aprobarea convenției, moment în care va marca cu atributul 'IP' creanțele corespunzatoare și editează „Borderoul creanțelor solicitate la înlesnire” (model anexa nr.19a);

– primește de la unitatea fiscală, corespondența societatii (sediu principal), convenția aprobată, împreună cu graficul aferent;

– creanțele nestinse, marcate cu atributul 'IP', împreună cu sumele fiscale aferente se transferă din subsistemul executare silită sau creanțe nestinse în subsistemul înlesniri la plată.

– preia datele din convenție și din graficul de eșalonare;

– primește de la unitatea fiscală, corespondenta societatii sediu principal, notificarea de neacordare a înlesnirii la plată;

După aprobarea convenției, compartimentul cu atribuții de înlesniri la plată, va proceda la:

– editarea deciziilor de calcul accesorii (pentru intervalul cuprins între data depunerea cererii și data aprobării convenției) și transferă în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri (unde acestea vor aștepta scadenta 5/20, după care vor fi transferate, după caz, în subsistemul de executare silită sau în subsistemul creanțelor stinse);

– verifica lunar condițiile de respectare a înlesnirilor;

În cazul în care constată respectarea derulării înlesnirii (fără ca aceasta să fie încheiată), se transferă în subsistemul creanțelor stinse toate creanțele achitate integral, de tip dobânzi pe perioada derulării înlesnirii la plată, împreună cu sumele fiscale aferente.

În cazul în care constată încheierea și respectarea înlesnirii, se transferă în subsistemul creanțelor stinse toate creanțele achitate integral împreună cu sumele fiscale aferente.

În cazul înlesnirilor la plată care au avut prevazută condiția ca dobânzile pe perioada derulării înlesnirii la plată să se instituie și să se achite odată cu ultima rată a graficului de eșalonare se editează deciziile de calcul accesorii și se transferă în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri (unde acestea vor aștepta scadența, respectiv prima zi lucratoare de după ultima scadență din grafic, după care vor fi transferate, după caz, în subsistemul de executare silită sau în subsistemul creanțelor stinse).

În cazul în care se constată piederea înlesnirii:

– se intocmește nota de constatare a pierderii înlesnirii;

– se introduc informațiile despre data și motivul pierderii înlesnirii;

– se editează notificarea prin care i se comunică debitorului pierderea înlesnirii

Pentru înlesnirile la plată acordate de direcțiile generale ale finanțelor publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală sau alte organe abilitate, serviciul/ biroul de colectare și executare silită, prin colectivul cu atribuții de gestionare înlesniri la plată, va proceda la înregistrarea acestora conform procedurii descrise mai sus.

III.9. Subsistemul compensărilor atipice

III.9.1. Definiții

Acest subsistem este gestionat de serviciul/ biroul de colectare și executare silită

– compartimentul cu atribuții de evidența plătitori și contine informații statistice cu privire la compensările atipice.

Compensările atipice aprobate conform legislatiei specifice sunt sume fiscale ale anumitor creanțe aflate în diferite subsisteme: preluare acte colectare venituri, creanțe nestinse, creanțe aflate în executare silită și creanțe pentru care s-au acordat înlesniri la plată.

Fluxuri de intrare a datelor:

– informații privind creanțele solicitate și aprobate pentru compensare atipică efectuată conform legislației specifice, în vederea marcării și validării acestora cu atributul "CA'' în subsistemele unde se regăsesc creanțele.

– intrări de sistem gestionate de unitățile fiscale.

III.9.2. Activități

Compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor operează în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri compensarea atipică, înscriind toate atributele necesare pentru identificarea creanței ce urmează a fi stinsă, prin întocmirea „Borderoul creanțelor fiscale de scăzut prin anulare, prescripție și alte modalități prevăzute de lege” (model anexa nr.28).

III.10. Subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în procedură de reorganizare judiciară și faliment

III.10.1. Definiții

Acest subsistem este gestionat de serviciul de colectare și executare silită – compartimentul cu atribuții în acest sens.

A. Creanțele contribuabililor pentru care s-a deschis procedura de reorganizare judiciară

Fluxuri de intrare a datelor:

A1. la momentul deschiderii procedurii de reorganizare judiciară

Din subsistemele: preluare acte de colectare venituri, creanțe nestinse, creanțe în executare silită, creanțe în înlesniri la plată, creanțe suspendate la executare:

– creanțele nestinse, împreună cu sumele fiscale aferente, pe baza informațiilor din vectorul fiscal sau din notele transmise de către serviciul/biroul/compartimentul juridic prin inițierea transferului la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment.

A2. pe parcursul procedurii de reorganizare judiciară

Din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– creanțele nestinse, împreună cu sumele fiscale aferente, pe baza informațiilor din vectorul fiscal sau din notele transmise de către serviciul/biroul/compartimentul juridic prin initierea transferului la nivelul subsistemului de preluare a actelor de colectare venituri.

Din subsistemul înlesniri:

– creanțele nestinse împreună cu sumele fiscale aferente, pe baza notei de constatare a pierderii înlesnirii prin initierea transferului la nivelul subsistemului înlesniri.

A3.1. la inchiderea cu succes a procedurii de reorganizare judiciară

– informațiile despre inchiderea cu succes a procedurii de reorganizare judiciară

(Intrare speciala: din vectorul fiscal sau din notele primite de la serviciul–biroul– compartimentul juridic).

A3.2. la inchiderea procedurii de reorganizare judiciară și deschiderea procedurii de faliment

– informațiile despre deschiderea procedurii de faliment (Intrare speciala: din vectorul fiscal sau din notele primite de la serviciul/biroul/compartimentul juridic).

Alte fluxuri de intrare a datelor:

– intrări de sistem gestionate de unitățile fiscale.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

Subsistemul creanțelor stinse:

– creanțe stinse integral, împreună cu sumele fiscale aferente – transfer inițiat la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment.

Subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– creanțe accesorii pentru creanțele stinse integral, împreună cu sumele fiscale aferente, transfer inițiat la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment;

– creanțe accesorii pentru creanțele aferente debitorului căruia i s-a declansat procedura de faliment, împreună cu sumele fiscale aferente – transfer inițiat la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment.

Subsistemul creanțelor pentru care s-au acordat înlesniri la plată

– creanțe pentru care s-au acordat înlesniri la plată, împreună cu sumele fiscale aferente – transfer inițiat la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment.

Subsistemul executare silită:

– creanțe necuprinse în masa credală, împreună cu sumele fiscale aferente – transfer inițiat la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment, în momentul încheierii cu succes a reorganizării pentru creanțele din masa credală.

B.Creanțele contribuabililor declarați în faliment

Fluxuri de intrare a datelor:

B1. la deschiderea procedurii de faliment fara reorganizare judiciară

Din subsistemele: preluare acte de colectare venituri, a creanțelor nestinse, a creanțelor în executare silită, a creanțelor în înlesniri la plată, a creanțelor suspendate la executare:

– creanțele nestinse și sumele fiscale aferente, pe baza informațiilor din vectorul fiscal sau din notele transmise de către serviciul/biroul/compartimentul juridic prin inițierea transferului la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment.

B2. pe parcursul procedurii de faliment

Din subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri:

– creanțele nestinse și/sau sumele fiscale aferente, pe baza informațiilor din vectorul fiscal sau din notele transmise de către serviciul/biroul/compartimentul juridic prin

initierea transferului la nivelul subsistemului de preluare a actelor de colectare venituri.

B3. la incheierea procedurii de faliment:

– informațiile despre inchiderea procedurii de faliment (Intrare speciala din vectorul fiscal sau din notele primite de la serviciul/biroul/compartimentul juridic)

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem către:

Subsistemul creanțelor stinse:

– creanțele stinse integral, împreună cu sumele fiscale aferente ale contribuabililor aflați în faliment pe baza informațiilor din vectorul fiscal.

Subsistemul executare silită:

– nu va mai fi cazul deoarece s-a abrogat art.109 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, totusi mai sunt cazuri de creanțe transmise în executare înaintea abrogarii acestui articol

Subsistemul insolvabilitate:

– toate creanțele nestinse, existente în subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment, împreună cu sumele fiscale aferente debitorilor în momentul încheierii falimentului – transfer inițiat la nivelul subsistemului creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară și faliment.

Alte fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem:

– ieșiri de sistem gestionate de unitățile fiscale.

III.10.2. Activități

Serviciul/biroul de colectare și executare silită – colectivul/compartimentul cu atribuții de urmărire a creanțelor contribuabililor aflați în reorganizare judiciară sau faliment, gestionează acest subsistem asfel:

a) se introduc informațiile despre deschiderea/inchiderea procedurii reorganizării judiciare și/sau deschiderea/inchiderea procedurii de faliment (cu/fara reorganizare judiciară) din vectorul fiscal și din notele transmise de către serviciul/ biroul/ compartimentul juridic, urmând ca pe baza acestor informații să se efectueze următoarele:

. se initiaza preluarea (transferul) creanțelelor fiscale nestinse și a sumelor fiscale aferente din subsistemele: preluare acte de colectare venituri, a creanțelor nestinse, a creanțelor în executare silită, a creanțelor în înlesniri la plată, a creanțelor suspendate la executare în subsistemul curent și se actualizează 'evidența măsurilor instituite' cu precizarea stadiului în care se află creanța (reorganizare judiciară/faliment)

. se initiază transmiterea (transferul) în subsistemul crențelor stinse și se vor marca sumele fiscale corespunzatoare 'stins prin anulare de tip…'

. se initiază transmiterea (transferul) creanțelelor nestinse și a sumelor fiscale aferente cu scadențe ulterioare deschiderii reorganizării judiciare sau deschiderii falimentului (necuprinse în masa credală) în subsistemul executare silită (creanțe principale)sau în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri (accesorii), în cazul încheierii reorganizării și/sau deschiderii falimentului.

b) se analizează creanțele împreună cu sumele fiscale aferente, în cazul debitorilor aflați în procedură de reorganizare judiciară pentru care s-au acordat/pierdut înlesniri la plată, conform dispozițiilor legale în materie și care au fost primite/predate din/în subsistemul înlesniri în perioada precedenta (ziua/saptamana/luna), editându-se „Borderoul creanțelor pentru care s-au acordat/pierdut înlesniri la plată în cazul debitorilor aflați în procedură de reorganizare judiciară” (conform model anexa nr.19e) care se arhivează la acest compartiment;

c) se generează și se transmite nota prin care se informează colectivul care gestionează subsistemul de insolvabilitate despre închiderea procedurii de faliment în cazul în care au mai rămas creanțe nestinse (ieșire specială):

– în urma acestei note se va declanșa instrumentarea dosarului de insolvabilitate la nivelul subsistemului corespondent, în vederea preluarii creanțelor și sumelor fiscale aferente în subsistemul insolvabilitate.

– în urma preluării de mai sus se analizează creanțele împreună cu sumele fiscale aferente debitorilor pentru care s-a declarat insolvabilitatea în perioada precedentă (ziua/săptămâna/luna) și se editează „Borderoul creanțelor aferente contribuabililor pentru care s-a declarat insolvabilitatea” (conform model anexa nr.25), care se arhivează la acest compartiment.

d) prin acest subsistem se gestionează și informațiile speciale despre hotărârile emise de către judecatorul sindic prin care se dispune răspunderea persoanelor fizice pentru obligațiile fiscale restante ale debitorilor persoane juridice (conform art.124 din Legea nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare) și care sunt utilizate de:

– colectivul/compartimentul care gestionează subsistemul executare silită pentru corectarea evidentei 'măsuri instituite'

– colectivele/compartimentele externe (de tip gestiune registru contribuabili și dosare fiscale – persoane fizice) care va trebui să confirme debitarea respectivelor persoane pentru care s-a dispus răspunderea solidară/individuală.

Serviciul/biroul/compartimentul cu atribuții de colectare-executare silită întocmește și transmite la serviciul/biroul/compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori „Borderoul creanțelor fiscale de scăzut prin anulare, prescripție și alte modalități prevăzute de lege” (model anexa nr.28).

III.11. Subsistemul creanțelor contribuabililor declarați insolvabili

III.11.1. Definiții

Acest subsistem este condus în cadrul serviciul de colectare și executare silită – compartimentul cu atribuții în acest sens.

Fluxuri de intrare a datelor:

Din subsistemul creanțelor aflate în executare silită:

– creanțele nestinse, pe baza deciziei de insolvabilitate aprobată de conducătorul organului fiscal competent.

Din subsistemul creanțelor contribuabililor aflați în faliment (B)

– creanțe nestinse împreună cu sumele fiscale aferente;.

Fluxuri de ieșire a datelor din acest subsistem:

Către subsistemul creanțelor aflate în executare silită:

– creanțele nestinse și sumele fiscale aferente, survenite după declararea stării de insolvabilitate prin redebitarea creanțelor, conform prevederilor art.171 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

Către subsistemul creanțelor fiscale stinse:

– creanțele pentru care s-a împlinit termenul legal de prescriere a dreptului de a cere executarea silită.

III.11.2. Activități

a1) se instrumenteaza dosarele de insolvabilitate, la compartimentul curent după care se vizează și se aprobă la nivelele corespunzătoare – emițându-se decizia de declarare a insolvabilității,

a2) se instrumentează dosarele de stabilire a răspunderii codebitorilor (conform art.27 și art.28 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind aprobarea Codului de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare), la compartimentul curent după care se vizează și se aprobă la nivelele corespunzatoare

– emițându-se decizia de angajare a răspunderii codebitorilor,

b1) se introduc informațiile din deciziile de declarare a insolvabilitatii,

b2) se introduc informațiile despre codebitori,

c) se transferă creanțele debitorilor aflați în insolvabilitate și sumele fiscale aferente din subsistemul creanțelor aflate în executare silită,

d) se consultă sumele fiscale transferate din subsitemul de preluare a actelor de colectare venituri,

e) se editează 'Borderoul informațiilor aferente creanțelor debitorilor aflați în insolvabilitate și codebitorilor acestora' (un exemplar al acestui borderou trebuie transmis compartimentului registru contribuabil corespunzator codebitorului pentru luare în debit),

f) se editează „Borderoul intrări/ieșiri de sistem” aferente subsistemului curent (model anexa nr.22a sau 22b, după caz),

g) se atașează atributul „tip sumă fiscală” și se transferă creanțele stinse integral în subsistemul creanțelor stinse.

h) întosmește și transmite la serviciul/biroul/compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori „Borderoul creanțelor fiscale de scăzut prin anulare, prescripție și alte modalități prevăzute de lege” (model anexa nr.28).

Capitolul IV.Modalități de instituire și realizare a creanțelor fiscale în cadrul sistemului

IV.1. Obligații fiscale stabilite prin declarații fiscale

Obligațiile fiscale stabilite prin declarații fiscale reprezintă obligațiile fiscale stabilite de către plătitori prin autoimpunere sau reținere la sursă.

Obligația depunerii declarației fiscale de către contribuabili și termenele de depunere a acestora sunt prevăzute de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, precum și de legislația specifică privind contribuțiile sociale și alte creanțe fiscale.

Modalități de depunere:

a) direct – la registratura organului fiscal competent

b) prin poștă, cu scrisoare recomandată

c) prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanță, potrivit procedurii stabilite prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Declarații fiscale:

1.Declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat – formular 100

Se utilizează la declararea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, cuprinse în Nomenclatorul privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, prevazut în anexă la formularul declarației.

Termen de depunere: lunar, trimestrial, semestrial sau anual, după caz.

În situația în care, în luna de raportare nu rezultă "sume datorate/ de recuperat/ de restituit" pentru impozitele, taxele și contribuțiile cuprinse în vectorul fiscal, contribuabilul are obligația să înscrie, după caz, cifra 0 (zero) la rubrica "suma datorată/ de recuperat/ de restituit", în caz contrar, obligația fiscală respectiva se considera ca fiind nedeclarată.

2.Decontul de taxa pe valoarea adaugată – formular 300

Se utilizează la declararea taxei pe valoarea adaugată datorată de către

persoanele inregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adugată, conform legii.

Termen de depunere: lunar sau trimestrial (25 a lunii următoare perioadei de raportare), în fucție de criteriile stabilite prin Legea nr.571/2003. Informația privind periodicitatea depunerii se regăsește în vectorul fiscal.

3. Decontul special de TVA – formular 301

Se utilizează la declararea taxei pe valoarea adaugată datorată de persoanele neînregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adaugată, care efectuează operațiunile prevăzute la art.150 alin.(1) lit.b și art.151 lit.b din Legea nr.571/2003.

Termen de depunere: până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a efectuat operațiunea.

4.Declarația privind impozitul pe profit – formular 101

Se utilizează la declararea impozitului pe profit datorat într-un an fiscal și la regularizarea acestuia cu plățile efectuate lunar/trimestrial în cursul anului de raportare de către plătitorii de impozit pe profit, conform legii.

Termen de depunere:

– până la termenul prevăzut pentru depunerea situațiilor financiare

– 15 februarie inclusiv a anului următor pentru contribuabilii prevazuți la art.34 alin.(3), (4) și (7) din Legea nr.571/2003.

Contribuabilii care încetează să existe sunt obligați să depună declarația de profit anual și să platească impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrării încetării activității la Registrul comerțului conform art.34 alin.(8) din Legea nr.571/2003.

5. Declarația rectificativă – formular 710

Se utilizează pentru corectarea impozitelor/taxelor declarate la bugetul de stat, stabilite de plătitori prin autoimpunere sau cu regim de reținere la sursă, precum și a contribuțiilor sociale datorate de angajatori și reținute de aceștia de la angajați.

Declarația rectificativă nu se utilizează pentru corectarea sumelor:

– stabilite prin actele de control sau cele aferente perioadei supuse inspecției fiscale, conform avizului de inspecție confirmat

– rămase definitive prin decizii administrative ori judecatorești emise de către autoritățile competente;

– după începerea procedurii de executare silită, în condițiile legii.

În cazul depunerii mai multor declarații rectificative pentru aceeași obligație de plată, prelucrarea acestora se face în ordinea depunerii.

Erori de procesare

Corectarea erorilor de procesare a declarațiilor fiscale se efectuează de serviciul de gestiune registru contribuabili și declarații fiscale -persoane juridice, conform prevederilor subcapitolului IV.1.2 „Procedura de corecție a evidenței fiscale în cazul erorilor materiale”.

IV.2. Obligații fiscale stabilite prin decizii de impunere și alte acte administrative

Obligațiile fiscale stabilite prin decizii de impunere și alte acte administrative reprezintă obligațiile fiscale care se stabilesc de către organele fiscale competente.

Decizii de impunere:

– decizia de impunere rezultată în urma inspecției fiscale, pentru obligațiile stabilite suplimentar și accesoriile lor;

– decizii pentru impunerea din oficiu, în cazul nedeclararii obligației;

– decizii de calcul accesorii pentru neachitarea la scadență a obligațiilor de plată;

– deciziile privind rambursări de TVA și restituiri de impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat;

În categoria altor acte administrative, cu implicații în sistemul de administrare a creanțelor fiscale se cuprind: procesele verbale de adjudecare a bunurilor imobile cu plata în rate și procesele verbale cheltuieli de executare.

IV.3. Obligații fiscale stabilite de alte organe abilitate

Obligațiile fiscale stabilite de alte organe abilitate reprezintă obligațiile stabilite prin înscrisuri reprezentând titlu de creanța/executoriu întocmite de organe competente/persoane abilitate, conform legii, cum ar fi:

– procese verbale de constatare a contravenției;

– hotărâri judecătorești rămase definitive ori irevocabile;

– înscrisuri ale Curții de Conturi;

– altele.

IV.4. Modalități de stingere a creanțelor

Plăți/compensări/stornari/restituiri

În această categorie se includ:

– plățile efectuate de contribuabil în contul creanțelor fiscale;

– compensările efectuate la cerere sau din oficiu de către organul fiscal competent;

– restituirile efectuate la cerere;

– stornările operațiunilor înregistrate eronat.

Plățile se efectuează de către contribuabil distinct, pe fiecare sursă de venit, documentul de plată fiind completat cu elementele de identificare a creanței (numărul de evidență a plății), contul bugetar corespunzător, data plății și codul de identificare fiscală.

IV.5. Compensări atipice

În această categorie se includ compensările efectuate conform legilor speciale, cum ar fi:

– compensările stabilite și efectuate potrivit legii bugetului;

– compensările efectuate conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.45/2001 privind producția de apă grea în perioada 2001-2006 la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare și acumularea acesteia de către Administrația Națională a Rezervelor de Stat, cu modificările și completările ulterioare;

– altele.

IV.6. Alte informații necesare în administrarea fiscală a creanțelor fiscale

În activitatea de administrare fiscală pot aparea situații în care contribuabilul se află în stadiul de reorganizare judiciară, faliment sau insolvabilitate. Aceste informații vor fi înregistrate în registrul contribuabil, pe baza comunicărilor primite de la:

– Registrul Comerțului, conform protocolului încheiat între acesta și Ministerul Finanțelor Publice, pentru contribuabilii aflați sub incidența Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

– compartimentul de resort din cadrul unității fiscale teritoriale, pentru contribuabilii declarați insolvabili.

Capitolul V. Proceduri pentru administrarea creanțelor fiscale

V.1. Proceduri comune mai multor subsisteme

V.1.1. Procedura de emitere și transmitere a deciziilor de calcul accesorii

Deciziile de calcul accesorii se emit:

a. în subsistemul creanțelor nestinse, pentru creanța stinsă integral, dar cu întârziere (se generează de către compartimentul cu atribuții evidență plătitor);

b. în subsistemul creanțelor aflate în subsistemul de executare silită, pentru creanța stinsă integral, până la comunicarea somației (se generează de către compartimentul cu atribuții de executare silită);

c. în subsistemul creanțelor aflate în executare silită, pentru creanța nestinsă la data comunicării somației (se generează de către compartimentul cu atribuții de executare silită);

d. în subsistemul creanțelor aflate în executare silită, pentru creanța stinsă integral, după comunicarea somației, (se va face numai calcul dobânzi pentru perioada cuprinsă între data comunicării somației și stingerea creanței – se generează de către compartimentul cu atribuții de executare silită);

e. la data aprobării ordinului comun de acordare a înlesnirilor la plată, pentru creanțele datorate în subsistemul corespunzător creanței (se generează de către compartimentul cu atribuții de executare silită și/sau compartimentul cu atribuții de evidență);

f. in subsistemul creanțelor aflate în executare silită, pentru creanțele contribuabililor pentru care s-a deschis procedura de faliment, până la această data (se generează de către compartimentul cu atribuții de executare silită – colectivul cu atribuții de executare silită și/sau colectivul cu atribuții de gestionare a reorganizării judiciare sau falimentului);

g. la data eliberării certificatelor de atestare fiscală solicitate, pentru creanțele datorate în subsistemul corespunzator creanței (generate de către compartimentul corespunzator);

h. la data corectării erorilor materiale, pentru creanțele datorate în subsistemul corespunzator creanței (generate de către compartimentul corespunzator).

După emitere, decizia de calcul accesorii este transmisă, cu confirmare de primire, contribuabilului. Confirmarea de primire se completează cu datele de identificare ale actului administrativ transmis – tipul, numărul și data actului.

Pentru deciziile de calcul accesorii ce au fost transmise prin proștă și au fost returnate, procedura de comunicare se continuă prin publicitate, în condițiile art.43 din Ordonanța Guvernului nr.92 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru gestiunea deciziilor de calcul accesorii emise de compartimentele cu atribuții în acest sens și transmise contribuabililor, se prelucrează confirmările de primire, retururile și documentele privind comunicările acestora prin procedura publicității și se editează „Lista confirmărilor/retururilor deciziilor de calcul accesorii” (model anexa nr.13b) și „Borderoul deciziilor de calcul accesorii constituite” (model anexa nr.26).

V.1.2. Procedura de corectie a evidentei fiscale în cazul erorilor materiale

V.1.2.1. Dispoziții generale

Prin erori materiale se consideră, conform prezentelor norme, atât greselile sau omisiunile efectuate la înregistrarea datelor în evidența fiscală de către organul fiscal, cât și greseli sau omisiuni efectuate de contribuabili în declarații fiscale și ordine de plată.

1. Erorile materiale generate de organul fiscal pot proveni din preluarea eronata a datelor pe suport informatic și/sau culese de către funcționar cu ocazia procesării declarațiilor fiscale/deciziilor de impunere, a plăților efectuate de contribuabil în contul obligațiilor fiscale precum și cu ocazia introducerii datelor specifice administrării fiscale.

2. Erorile materiale generate de contribuabili pot fi:

2.1. Erori în completarea Declarației privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, de natura:

– erori de completare a declarațiilor, altele decât cele privind stabilirea

obligațiilor fiscale,

– declararea unor obligații nedatorate, desi în realitate contribuabilul a

evidentiat corect în contabilitate obligatia fiscală și a efectuat plata acesteia.

2.2 Erori în completarea documentelor de plată:

– completarea eronată de către plătitor a numărului de evidență a plății.

Pentru a nu denatura evidența fiscală și situațiile fiscale raportate anterior depistării erorilor materiale, corecțiile se efectuează prin simulare iar în evidența fiscală se introduc diferențele rezultate producând efecte de la data corectării, cu respectarea regulilor și procedurilor prevăzute de prezentele Instrucțiuni. Corectarea erorilor materiale se poate face în cadrul termenului de prescriptie de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a fost depus documentul supus corectării.

V.1.2.2. Corectarea erorilor materiale rezultate în urma procesarii declarațiilor fiscale

Corectarea erorilor materiale rezultate în urma procesarii declarațiilor fiscale se efectuează de serviciul gestiune registru contribuabili și declarații fiscale.

A) Serviciul gestiune registru contribuabili și declarații fiscale primește solicitarea de corectie a erorilor materiale de la contribuabil, inspecție fiscală sau celelalte compartimente cu atribuții de administrare a creanțelor fiscale.

În vederea corectiei erorilor materiale se parcurg următoarele etape:

a1) se editează o copie a declarației fiscale procesata eronat, existenta în baza de date și se compara cu formularul depus de contribuabil;

a2) se introduce corect declarația prin înscrierea în „Registrul jurnal al obligațiilor de plată la bugetul general consolidat” (model anexa nr.9) a diferenței de impozit (+/–) între declaratia initiala prelucrata eronat și declaratia corectă;

a3) editează „Notă de corecție obligații fiscale” (model anexa nr.5), în 2 exemplare, astfel:

– un exemplar, împreună cu Registrul jurnal al obligațiilor de plată la bugetul general consolidat se transmite zilnic către compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori, conform procedurii III.1.3 Procedura privind predarea-primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale;

– un exemplar, se arhivează la dosarul fiscal împreună cu solicitarea de corectie și copia declarației prelucrată inițial.

În situația în care eroarea consta în neprocesarea declaratiei, respectiv declarația se gaseste în dosarul fiscal dar nu se regăsește în evidența fiscală, se introduc datele în sistem, după care se parcurge etapa descrisa la pct.a3.

B) Compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori – după primirea Notei de corecție de la serviciul „Gestiune registru contribuabili și declarații fiscale", pentru refacerea evidenței pe plătitori, se parcurg următoarele etape:

b1) se generează decizie de calcul accesorii și se editează fișa plătitorului, evaluată la data primirii Notei de corecție;

b2) se introduc în subsistemul de simulare codul de identificare fiscală și perioada de raportare pentru declarația corectată;

b3) se extrag din evidența fiscală, toate obligațiile provenite din declarații, decizii de impunere pentru obligații stabilite suplimentar și plățile/ compensările/ restituirile și stornările, mai puțin deciziile de calcul accesorii cuprinse în intervalul, 1 ianuarie al anului fiscal de scadență a obligației corectate și data la care se efectuează reevaluarea fișei plătitorului;

b4) se introduc în subsistemul de simulare obligațiile fiscale neachitate la sfârșitul anului precedent celui pentru care se solicita corectia;

b5) se verifică existența tuturor obligațiilor și plăților din perioada indicată, în subsistemul de simulare, iar dacă nu se regăsesc, se completează prin introducere manuală din fisa pe plătitor initiala;

b6) se corectează declaratia eronata pe baza notei de corecție;

b7) se simulează stingerea obligațiilor cu plățile, în noile condiții, generându-se decizii de calcul accesorii la aceeasi data cu cele din fișa inițială și se editează fisa pe plătitor corecta;

b8) se compară fișa inițială cu cea rezultată după corectare, stabilindu-se diferența de obligații, pe scadențe și categorii de sume;

b9) se completează „decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corectiei evidentei fiscale” (model anexa nr.15) cu diminuari sau suplimentari de obligații, pe scadente și categorii de sume, astfel:

b9.1) suplimentarea obligației se introduce în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri la data prelucrării, conform deciziei de corectie, urmând să parcurgă procesul de administrare fiscală de la acea dată. În situația în care rezultă diferențe de accesorii în plus, acestea se transmit contribuabilului printr-o decizie de calcul accesorii.

b9.2) diminuarea obligației se introduce în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri la data prelucrarii, conform deciziei de corecție producând efecte conform criteriilor de stingere legale.

V.1.2.3. Corectarea erorilor constatate în prelucrarea plăților

În situatia în care plățile stornate nu se regasesc în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri, compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor editează Lista încasărilor stornate (conform anexei nr.12) și procedeaza astfel:

a1) se generează decizie de calcul accesorii și se editează fișa plătitorului, evaluată la data primirii Listei plaților stornate;

a2) se introduc în subsistemul de simulare codul de identificare fiscală și perioada de raportare pentru declarația corectata;

a3) se extrag din evidența fiscală toate obligațiile provenite din declarații, decizii de impunere pentru obligații stabilite suplimentar și plățile/ compensările/ restituirile și stornările, mai puțin deciziile de calcul accesorii cuprinse în intervalul, 1 ianuarie al anului fiscal de scadență a obligației corectate și data la care se efectuează reevaluarea fișei plătitorului;

a4) se introduc în subsistemul de simulare obligațiile fiscale neachitate la sfârșitul anului precedent celui pentru care se solicita corectia;

a5) se verifică existența tuturor obligațiilor și plăților din perioada indicată, în subsistemul de simulare, iar dacă nu se regăsesc, se completează prin introducere manuală din fisa pe plătitor initiala;

a5) se corecteaza plata eronata pe baza Listei plaților stornate, prin introducerea operatiunii de stornare;

a7) se simulează stingerea obligațiilor cu plățile, în noile condiții, generându-se decizii de calcul accesorii la aceeasi data cu cele din fișa inițială și se editează fisa pe plătitor corecta;

a8) se compară fișa inițială cu cea rezultată după corectare, stabilindu-se diferența de obligații, pe scadente și categorii de sume;

a9) se completeaza decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corectiei evidentei fiscale (conform anexei nr.15) cu diminuari sau suplimentari de obligații, pe scadente și categorii de sume, astfel:

a9.1) suplimentarea obligației se introduce în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri la data prelucrării, conform deciziei de corectie, urmând să parcurgă procesul de administrare fiscală de la acea dată. în situatia în care rezulta diferente în plus de accesorii acestea se transmit contribuabilului printr-o decizie de calcul accesorii;

a9.2) diminuarea obligației se introduce în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri la data prelucrarii, conform deciziei de corectie producând efecte conform criteriilor de stingere legale.

V.1.3. Procedura privind predarea–primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale

Transferul creanțelor și sumelor fiscale între compartimentele funcționale ale unității fiscale se face pe baza Notelor de predare–primire, respectând procedura de mai jos:

I. Predarea–primirea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor și altor acte administrative

A) Predarea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor depuse de contribuabili se face la inceputul fiecarei zile, pentru ziua precedenta. În acelasi mod se predau deciziile de impunere provenite din inspectia fiscală precum și creanțele provenite din deciziile de impunere din oficiu și procesele–verbale de constatare și sancționare a contravențiilor pentru nedepunerea declarațiilor fiscale. În cadrul serviciului gestiune registrul contribuabil și declarații fiscale se realizeaza următoarele acțiuni:

– a1) se intocmeste Registrul jurnal creanțe prelucrate, pe categorii de acte

administrative (declarații fiscale și deconturi, decizii de impunere etc.);

– a2) se editează și se transmite compartimentului cu atributiuni de evidența plătitor Nota de predare–primire creanțe provenite din declarațiile prelucrate (conform anexei nr.2);

– a3) se solutioneaza, dacă este cazul, Lista de diferente rezultate din transferal creanțelor (model anexa nr.4) și se reiau etapele a1-a2 până la semnarea Notei de predare/primire de către compartimentul cu atributiuni de evidența plătitor.

B) Primirea creanțelor provenite din prelucrarea declarațiilor, deciziilor de impunere și alte acte administrative se face de către compartimentul de evidența pe plătitor, cu respectarea următoarei proceduri:

– b1) primește Registrul jurnal creanțe prelucrate și Nota de predare/primire;

– b2) emite Nota de verificare obligații fiscale provenite din prelucrarea declarațiilor, deciziilor de impunere și procesele verbale de contravenții pentru nedepunerea declarațiilor (model anexa nr.3) pe care o compara cu Nota de predare–primire și în funcție de rezultatul compararii intocmeste și transmite serviciului gestiune registrul contribuabil și declarații fiscale Lista de diferente.

II Predare–primire încasări/compensări/stornari/restituiri/rambursări

A) Predarea informațiilor referitoare la plățile efectuate de contribuabili, în condițiile art.109 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se realizează de către serviciul / biroul / compartimentul încasarea și evidența veniturilor bugetare, din cadrul unităților de trezorerie, prin următoarele acțiuni:

– transmite, informatic, încasările / compensările / restituirile / stornarile /

rambursările aferente extrasului de cont, împreună cu „Borderou însoțitor extras de cont” (model anexa nr.6);

– primește de la compartimentul cu atributiuni de evidența pe plătitor și rezolva, dacă este cazul, Lista contribuabililor neidentificati.

B) Primirea încasărilor se face, zilnic, de către compartimentul cu atributiuni de evidența, respectând următoarea procedura:

– primește zilnic, de la serviciul/ biroul/ compartimentul încasarea și evidența veniturilor bugetare, din cadrul unitatilor de trezorerie, informatic, operatiunile de încasări/ compensări/ restituri/ stornari/ rambursări efectuate la nivelul unui extras de cont, împreună cu Borderoul insotitor;

– în cazul în care sunt plați pentru contribuabilii neidentificati sau care au codul unic de identificare fiscală eronat, se emite „Lista contribuabililor

neidentificati” (model anexa nr.16) care este transmisa spre rezolvare

serviciului/ biroului/ compartimentului încasarea și evidența veniturilor

bugetare, din cadrul unitatilor de trezorerie;

– editează „Borderoul de verificare extras de cont” (model anexa nr.7), care va contine aceleasi informații și în aceeasi structura ca și cel predat de unitatea de trezorerie.

V.1.4. Procedura privind transferul creanțelor fiscale între organele fiscale

Tranferul creanțelor fiscale între organele fiscale se efectuează ca urmare a încetării competenței de administrare a acestora și survine în următoarele cazuri:

– contribuabilul își schimbă domiciliul fiscal în raza teritorială a altui organ fiscal,

– în situația în care se schimbă încadrarea de administrare fiscală a

contribuabililor, prin intrarea acestora în categora marilor contribuabili sau ca urmare a pierderii acestei calități,

– alte situații prevăzute de lege.

În cazul modificării domiciliului fiscal al persoanelor juridice al căror domiciliu fiscal este diferit de sediul social, transferul creanțelor fiscale ca urmare a schimbării competenței teritoriale a organelor fiscale se inițiază de către noul organ fiscal, urmare a cererii de înregistrare a domiciliului fiscal depusă la sediul acestuia de către contribuabil.

Potrivit prevederilor pct.31.6. din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1050/2004, noul organ fiscal va transmite

cererea contribuabilului de înregistrare a domiciliului fiscal la organul fiscal în a cărui rază teritorială a avut ultimul domiciliu fiscal, în vederea întocmirii formalităților de transfer al dosarului fiscal. Serviciul/ biroul/ compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori, din cadrul vechiului organ fiscal, va întocmi fișa pe plătitor precum și certificatul de atestare fiscală care, împreună cu dosarul fiscal al contribuabilului, vor fi transmise noului organ fiscal, în vederea emiterii, de către acesta din urmă, a deciziei de înregistrare a noului domiciliu fiscal.

Noul organ fiscal va informa vechiul organ fiscal asupra datei comunicării către contribuabil a deciziei de înregistrare a noului domiciliu fiscal, în vederea operării scoaterii acestuia din registrul contribuabililor și a scăderii creanțelor fiscale ca urmare a preluării lor în evidența noului organ fiscal.

Eventualele declarații fiscale transmise de contribuabil la vechiul organ fiscal în perioada ulterioară datei transmiterii dosarului fiscal vor fi transferate la noul organ fiscal.

În cazul modificării domiciliului fiscal al persoanelor juridice al căror domiciliu fiscal este sediul social, transferul creanțelor fiscale ca urmare a schimbării competenței teritoriale a organelor fiscale se inițiază de către vechiul organ fiscal, urmare cererii de înregistrare la registrul comerțului depusă de comercianți, potrivit dispozițiilor legale privind înregistrarea comercianților sau, respectiv, urmare declarației de mențiuni depusă la organul fiscal competent, de celelalte personae juridice.

Pe baza informațiilor primite de la registrul comerțului cu privire la înregistrarea în registrul comerțului a modificării sediului social, comerciantul este scos din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal și înregistrat în registrul contribuabililor de la noul organ fiscal.

În cazul celorlalte persoane juridice, contribuabilul este scos din registrul contribuabililor de la vechiul organ fiscal și înregistrat în registrul contribuabililor de la noul organ fiscal, pe baza datelor din declarația de mențiuni cu privire la schimbarea sediului acestuia depusă la vechiul organ fiscal.

Dosarul fiscal al persoanelor juridice prevăzute la paragraful 6 va fi transmis de către vechiul organ fiscal, noului organ fiscal, însoțit de certificatul de atestare fiscală și fișa de evidență pe plătitor.

V.1.5. Procedura de preluare a titlurilor executorii transmise de către alte organe competente

Organele fiscale vor primi, în condițiile art.136 alin.(8) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de la organele competente, altele decât cele prevăzute la art.33 alin.(1), titluri executorii emise de acestea.

Organul fiscal, care primește creanțele fiscale, verifică, prin inspectori fiscali, dacă titlurile executorii, emise de unitățile menționate mai sus, conțin următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul de identificare fiscală, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora. În cazul în care aceste titluri

executorii nu cuprind unul dintre elemente mai sus menționate, organul de executare le va restitui de îndată organelor emitente.

Titlurile executorii primite vor fi introduse în subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri.

Pentru creanțele fiscale provenite din procese-verbale de constatare a contravenției, pentru care potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare, a fost comunicată înștiințarea de plată de către agentul constatator, se va trece direct la executarea silită a acestora prin comunicarea somației. Pentru celelalte creanțe fiscale, executarea silită începe numai după ce

organul fiscal a transmis debitorului înștiințarea de plată prin care i se comunică acestuia suma datorată, iar după înștiințare au trecut 15 zile de la comunicare

Serviciul/ biroul/ compartimentul cu atribuții de gestiune registru contribuabil și declarații fiscale va comunica organului competent, prin Adresa de confirmare – cod 14.13.17.99, aprobată prin Ordinul ministrului finanțelor nr.1801/1995 privind stabilirea regimului unor formulare tipizate din domeniul financiar, cu modificările și

completările ulterioare, preluarea acestor creanțe fiscale.

V.2. Proceduri specifice

V.2.1. Procedura cu privire la primirea și procesarea declarațiilor fiscale, a deciziilor de impunere și altor acte administrative

Primirea și procesarea declarațiilor fiscale se efectuează în cadrul

compartimentului/ serviciului cu atribuții de gestiune registru contribuabili și declarații fiscale, cu respectarea următoarelor etape:

a). verificarea declarațiilor fiscale primite, din punct de vedere al identitatii continutului formatului electronic (discheta) cu continutul formatului hartie (formularul semnat și stampilat de contribuabil);

b) validarea datelor inscrise în declarații se efectuează în situatia în care:

b1) informațiile din discheta corespund cu cele din formular. În situatia în care exista neconcordante între datele inscrise în declaratia format hartie față de cea în format electronic, se preiau datele inscrise în formularul semnat și stampilat, conform legii (format hartie);

b2) declarațiile transmise prin Internet se valideaza informatic;

b3) declaratia reactificativa (cod 710) nu se refera la:

– creanțe aferente perioadei supuse inspecției fiscale;

– creanțe pentru care s-a inceput executarea silită.

Dacă declaratia rectificativa inregistrata, se află în una din situatiile prevăzute la pct. b3, aceasta nu se proceseaza și se comunica contribuabilului motivul neprocesarii, fie prin completarea pe formular a motivului neprocesarii (aflat în executare silită / inspectie fiscală), fie prin notificarea contribuabilului pentru declarațiile primite prin posta sau e-mail.

c) în situatia în care în declaratia fiscală exista neconcordante între obligațiile declarate de contribuabil (prevăzute în vectorul fiscal definit de Ordinul ministrului finanțelor publice nr.1103/2003 privind Procedura de completare a vectorului fiscal și de notificare a contribuabililor privind datele înregistrate în vectorul fiscal) și cele cuprinse în vectorul sau fiscal se notifica contribuabilul despre aceste neconcordante, în vederea completarii vectorului fiscal, conform legii;

d) erorile de declarare se solutioneaza prin:

– depunerea unei declarații rectificative;

– solicitarea indreptarii de erori materiale (provenite din prelucrare) conform prevederilor Subcapitolului IV.1.2. Procedura de corecție a evidenței fiscale în cazul erorilor materiale;

e) serviciul/ biroul/ compartimentul cu atribuții de gestionare a registrului

contribuabilului și declarațiilor fiscale primește de la serviciul de inspectie fiscală, informații privind avizele de inspectie fiscală confirmate de contribuabilii ce urmează a fi supusi inspecției fiscale;

f) deciziile de impunere, pentru impunerile din oficiu, se vor transmite de către serviciul/ biroul/ compartimentul cu atribuții de gestionare a registrului contribuabilului și a declarațiilor fiscale serviciului/ biroului/ compartimentului cu atribuții de evidență pe plătitori, numai după primirea și procesarea confirmărilor de primire;

g) editează și transmite către compartimentul cu atribuții de evidența pe plătitor lista contribuabililor ce vor fi supusi inspecției fiscale, în vederea editarii situațiilor privind obligațiile declarate pe plătitor;

h) editează, semneaza și transmite zilnic, pentru ziua precedenta, compartimentului cu atribuții de evidența plătitor Nota de predare/primire obligații prelucrate și Registrul jurnal (electronic), conform procedurii IV.1.3 Procedura privind predarea–primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale;

j) generează, editează și transmite cu confirmare de primire notificari privind nedepunerea declarațiilor, completarea eronata a declarațiilor și opereaza în evidența fiscală data confirmarii de primire. Procedează la stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale, conform prevederilor art.65 și art.80 alin.(4) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată;

k) confirmă luarea în debit și transmite compartimentului cu atribuțiuni de evidență pe plătitori, după care arhivează la dosarul fiscal al contribuabilului declarațiile fiscale primite, notificarile și confirmarile de primire, procesele verbale de constatare a contraveniției, deciziile de impunere din oficiu, precum și documentatiile transmise de către compartimentele cu atribuții de inspectie fiscală, sau de către alte organe cu atribuțiuni de stabilire de obligații (Poliție, Registrul Auto Român, Direcția Silvica etc.)

l) primește și transmite, informatic, deciziile de impunere primite de la

compartimentele cu atribuții de inspectie fiscală și le transmite informatic, zilnic, compartimentului cu atribuții de evidența pe plătitor conform procedurii IV.1.3 Procedura privind predarea/primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale;

m) analizeaza „Lista neconcordantelor între evidența fiscală a declarațiilor și evidența contabila a debitelor, întocmită în urma inspecției fiscale” (model anexa nr.8) și efectuează următoarele operatii:

– corecteaza, dacă este cazul, declarațiile prelucrate eronat, conform procedurii IV.1.3 Procedura privind predarea–primirea creanțelor și sumelor fiscale între diversele compartimente funcționale ale unității fiscale;

– transmite, dacă este cazul, o copie a Listei neconcordantelor între evidența fiscală și evidența contabila întocmită în urma inspecției fiscale, către serviciul/ biroul încasarea și evidența veniturilor bugetare din cadrul trezoreriei, pentru verificarea și corectarea documentului de plată mentionat.

V.2.2. Procedura de emitere și transmitere a înștiințărilor de plată

Pentru creanțele fiscale provenite din declarațiile fiscale depuse de către contribuabili după data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.210/2005 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr.20/2005 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, și neachitate nu se mai emit înștiințări de plată.

În cazul creanțelor fiscale pentru care trebuie emise înștiințări de plată, acestea vor fi generate în cadrul subsistemului creanțelor nestinse, după expirarea termenului legal de plată.

Înștiințarea de plată pentru creanța neachitată sau diferența de creanță neachitată se transmite contribuabilului cu confirmare de primire completată cu datele de identificare ale actului administrativ transmis – tipul, numărul și data actului.

În situatia retururilor, înștiințările de plată vor fi comunicate conform procedurii prevăzute la art.43 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată.

Pentru gestiunea înștiințărilor de plată emise de compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor și transmise contribuabililor, se prelucrează confirmările de primire, retururile și documentele privind comunicarea înștiințării prin procedura publicității și se editează „Lista confirmărilor/retururilor înștiințărilor de plată” (model anexa nr.13a).

V.2.3. Procedura de emitere și transmitere a titlurilor executorii și a somațiilor de plată

Procedura de executare silită începe prin emiterea somației pentru creanța nestinsă, în termen de 15 zile de la data înștiințării dar nu mai devreme de data la care scadența sau termenul de plată, după caz, este împlinit.

După editare somațiile și titlurile executorii se transmit cu confirmare de primire, contribuabilului. Confirmările de primire se completează cu datele de identificare ale actului administrativ transmis – tipul, numărul și data actului.

În situația retururilor, somațiile și titlurile executorii se vor considera comunicate după publicare, conform art.43 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru gestiunea somațiilor/titlurilor executorii emise și transmise

contribuabililor, se prelucreaza confirmarile de primire, retururile și publicarile și se editează „lista confirmarilor/ retururilor somațiilor și titlurilor executorii” (model anexa 13c).

Se editează Lista titurilor neconfirmate care sta la baza procedurii descrisă la punctul 2.

Putem avea următoarele situatii:

1) titlul executoriu/somația este confirmat dar achitat/stins partial, sau neachitat ,situatie în care se actualizeaza stadiul administrării fiscale în evidența fiscală a obligațiilor aflate în executare silită, iar după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicarii se va trece la faza următoare de executare;

2) titlul executoriu/somația nu a fost confirmat, situatie în care se va proceda la comunicarea acesteia conform Codului de procedură fiscală și apoi se va actualize stadiul administrării fiscale, apoi se va trece la faza următoare de executare silită;

3) titlul executoriu este achitat/stins integral, situatie în care trece, împreună cu plățile care-l refera în subsistemul creanțelor stinse.

V.2.4. Procedura pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală

Certificatul de atestare fiscală este documentul eliberat de organul fiscal competent, la cererea contribuabilului, prin care se confirma la o anumită dată informațiile privind situația creanțelor restante aflate în sistemul de administrare fiscală al unității respective.

In vederea eliberarii cerificatului de atestare fiscale se parcurg următoarele etape:

– se primește de la contribuabil solicitarea de eliberare a certificatului de atestare fiscală;

– editează un referat de solutionare a cererii în vederea obtinerii avizelor de la compartimentele implicate în colectarea creanțelor fiscale;

– consulta „Lista încasărilor neidentificate” (model anexa nr.11) și solutioneaza cu contribuabilul eventualele plăți care se pot identifica, după caz, pentru stingerea obligațiilor fiscale restante;

– generează decizia de calcul accesorii până la data cererii de eliberare a certificatului pentru obligațiile fiscale neachitate în termen;

– transmite celorlalte compartimente referatul în vederea avizarii;

– completeaza certificatul de atestare fiscală, pe baza referatului avizat de toate compartimentele implicate, și inainteaza documentul spre aprobare.

V.2.5. Procedura pentru sistemul de administrare a creanțelor fiscale în raport cu activitatea de inspectie fiscală

a) serviciul cu atribuții de inspecție fiscală transmite serviciului/biroului „Registru contribuabili și Gestiune declarații fiscale”, copia formularului Aviz de inspecție fiscală comunicat contribuabilului, în care se mentionează obiectivele inspecției fiscale și perioada ce urmează a fi supusă inspecției fiscale. De la data inceperii controlului, nu se mai preiau declarații fiscale rectificative ce vizeaza perioada verificata. Totodata, se solicita, ca în termen de 5 zile de la primirea avizului,

contribuabilul să confrunte evidența sa declarativă cu evidența fiscală;

b) serviciul cu atribuții de inspecție fiscală primește, corespunzator fiecarui Aviz de inspecție fiscală, de la compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitor, „Situația obligațiilor declarate pentru perioada controlată”, pe baza anexei nr.1;

c) confruntă sumele din declarațiile fiscale depuse și plățile aferente efectuate pentru perioada supusă inspecției fiscale, din situația primită de la compartimentul cu atribuții de evidență pe plătitori, cu cele existente la contribuabil. În situația în care există neconcordanțe, „Lista neconcordanțelor”, întocmită în urma inspecției fiscale (model anexa nr.8), se transmite, împreună cu Raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere, după caz, administrației finanțelor publice unde contribuabilul este luat în evidență ca plătitor de impozite și taxe, conform Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.55/2004. lista prevăzută la anexa nr.8 va sta la baza corectării evidenței pe plătitori, conform procedurii descrisă la subcapitolul IV.1.2.

d) confirmarea efectuată conform punctului c) va avea în vedere numai obligațiile fiscale prevăzute în Avizul de inspecție și pentru perioada supusă inspecției.

V.2.6. Procedura pentru compartimentul încasarea și evidența veniturilor bugetare din Trezorerie în raport cu sistemul de administrare a creanțelor fiscale

a) în cazul plăților efectuate în numerar, înregistrează, în vederea asigurării informațiilor specifice unei plăți dedicate, următoarele elementele de identificare a obligației încasate: numărul de evidență a plății, contul bugetar corespunzător, data plății și codul de identificare fiscală;

b) intocmeste, zilnic, fisierul operatiunilor privind impozitele, taxele și contribuțiile gestionate de organele fiscale, corespunzatoare zilei de extras respective și il transmite, în aceeasi zi sau în ziua imediat următoare, în format electronic, insotit de un „Borderou însoțitor extras de cont” (model anexa 6), unității fiscale de baza, compartimentului cu atribuții de evidența plătitor;

c) primește de la compartimentul cu atribuții de evidența plătitor, „Lista

contribuabililor neidentificați” (model anexa nr.16) și o clarifică, după caz, astfel:

c1) în situatia în care constata ca eroarea este produsa la unitatea de trezorerie prin culegerea eronata a codului fiscal, intocmeste o nota contabila de stornare, în extrasul de cont curent, pentru remedierea situatiei, în care data operației este data zilei curente, iar data plății este cea inregistrată pentru operațiunea inițială;

c2) în situatia în care din Lista primita rezulta ca plătitorul respectiv nu apartine unității fiscale operative în cauza, returneaza băncii plătitorului plata respectiva, dacă plata a fost efectuata prin virament sau transmite informații despre plată la unitatea fiscală apartinatoare, dacă plata a fost efectuata în numerar la ghiseul trezoreriei în cauza;

d) efectueza corecții materiale numai la sesizarea scrisa pe baza de referat întocmit și semnat de seful compartimentului cu atribuitii de evidența pe plătitor;

V.2.7. Procedura pentru serviciul/ biroul/ compartimentul juridic în raport cu sistemul de administrare a creanțelor fiscale

a) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, lista contribuabililor pentru care s-a hotarat deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, către:

a1) serviciul gestiune registru contribuabili și declarații fiscale pentru verificarea informațiillor primite de la oficiile Registrului Comertului de pe lângă tribunale și consemnate în vectorul fiscal;

a2) serviciul/ biroul/ compartimentul colectare, executare silită pentru informarea compartimentului din structura sa cu atribuții de gestionare a subsistemului de reorganizare judiciară și faliment);

b) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, lista contribuabililor pentru care s-a hotarat inchiderea procedurii de reorganizare judiciară inainte de faliment, către structurile mentionate la lit. a1) și a2);

c) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, lista contribuabililor pentru care s-a hotarat deschiderea procedurii de faliment, către structurile menționate la a1) și a2);

d) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, lista contribuabililor pentru care s-a hotarat inchiderea procedurii de faliment, către structurile mentionate la lit.a1) și a2);

e) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, lista contribuabililor pentru care, prin hotărâri definitive ori irevocabile sau prin ordonanțe președințiale executorii în condițiile legii, s-a dispus suspendarea/anularea obligației de plată a creanțelor fiscale care stau la baza executării silite, către:

e1) serviciul/ biroul/ compartimentul colectare, executare silită, compartimentul care gestionează subsistemul creanțelor suspendate la executare;

e2) serviciul/ biroul/ compartimentul evidența plătitori care gestionează

subsistemul de preluare a actelor de colectare venituri sau al creanțelor nestinse, după caz;

f) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, pentru care, prin hotărâri definitive ori irevocabile sau prin ordonanțe președințiale executorii în condițiile legii, s-a dispus suspendarea/anularea măsurilor instituite prin executare silită, către compartimentul care gestionează subsistemul creanțelor suspendate la executare;

g) transmite operativ, după primirea comunicarii de la instanta judecatoreasca, lista contribuabililor pentru care s-a hotarat menținerea popririlor la terti, către compartimentul cu atribuții de gestionare a subsistemului de executare silită;

V.2.8. Procedura pentru compartimentul solutionare contestații în raport cu sistemul de administrare a creanțelor fiscale

În situația soluționării contestațiilor prin emiterea unei decizii de soluționare, un exemplar al acestui document se va transmite la organul emitent al actului atacat. Informațiile care vor fi preluate din deciziile de soluționare a contestațiilor privesc:

1. Titlul de creanță contestat;

2. Suma totală contestată de contribuabil:

– suma pentru care se admite contestația prin decizie (aceasta având ca effect anularea totală sau parțială a titlului de creanță);

– suma pentru care se desființează titlul de creanță (cu efectul repunerii părților în situația anterioară actului și reverificarea contribuabilului);

– suma pentru care se respinge contestația formulată (cu efectul menținerii totale sau parțiale a titlului de creanță contestat).

În situația în care se suspendă executarea actului atacat până la soluționarea contestației în calea administrativă de atac, organele de soluționare vor înștiința organul fiscal competent, printr-o decizie de suspendare a executarii, care va cuprinde:

1. Titlul de creanță pentru care s-a suspendat executarea actului atacat până la soluționarea contestației;

2. Suma totală pentru care s-a dispus suspendarea executării, defalcată pe impozite, taxe, contribuții etc.

V.2.9. Procedura pentru compartimentul cu atribuții de gestionare a contului 50.67 „Disponibil din sume încasate din valorificarea bunurilor mobile și imobile în procesul de executare silită

Se creditează cu:

a) sumele reprezentând taxa de participare la licitatie;

b) sumele reprezentând pretul integral al bunurilor valorificate în cadrul procedurii de executare silită;

c) sumele reprezentând avansul aferent pretului bunurilor vandute cu plata în rate, în cadrul procedurii de executare silită;

d) sumele reprezentând rate în cadrul vanzarii cu plata în rate a bunurilor în cadrul procedurii de executare silită;

e) TVA aferent sumelor de la lit.b), c) și d);

f) Sumele reprezentând dobânda în cazul vanzarii în rate a bunurilor în cadrul procedurii de executare silită;

Documentele de plată vor cuprinde și elemente referitoare la:

– sumele și datele de identificare ale cumparatorului

– numarul procesului-verbal de licitatie care va face legatura cu numele debitorului și datele de identificare ale acestuia, precum și numarul titlurilor executorii în baza căruia vor fi identificate creanțele.

Se debitează cu:

a) taxa de participatie la licitatie (in cazul când aceasta se restituie, potrivit legii, la dispozitia scrisa a organului de executare;

b) sumele reprezentând bunurilor valorificate în cadrul procedurii de executare silită care sunt virate, după 15 zile de la data depunerii sumelor, în conturile bugetare ale creanțelor inscrise în titlurile executorii sau în conturile indicate de ceilalti creditori, pe baza procesului-verbal de distributie a sumelor;

c) sumele reprezentând TVA aferent pretului total, avansat sau ratele la vanzarea bunurilor în cadrul procedurii de executare silită;

d) sumele reprezentând dobânda datorata pentru vanzarea în rate a bunurilor în cadrul procedurii de executare silită;

Sumele de la lit.c) și d) se vireaza în conturile bugetare în ziua imediat următoare efectuării plații.

V.2.10. Procedura utilizată în cazul sumelor constituite drept garanție în numerar la trezoreria organului fiscal teritorial unde debitorii își au domiciliul, pentru înlesnirile la plată obligațiilor fiscale restante

1. Constituire

Pentru contribuabilii care beneficiză de înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante și care trebuie să depună contravaloarea garanței prevăzute în convenția/ordinul comun/actul adițional prin care s-a acordat înlesnirea, la unitatea de trezorerie și contabilitate publică a organului fiscal în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal, se va deschide, la cererea si pe numele acestora, contul 50.84.01 „Disponibil din garanții contituite pentru înlesniri la plată acordate, conform prevederilor legale, de Ministerul Finanțelor Publice.”.

La cererea organului fiscal, trezoreria comunică soldurile conturior de garanții, defalcate pe sume și contribuabili.

2. Utilizare

Executarea constituirii garanției în numerar la trezorerie se face la solicitarea scrisă a contribuabilului către organul fiscal în favoarea căruia a fost constituită garanția. Această solicitare trebuie făcută în timp util pentru ca organul fiscal să aibă timpul necesar pentru utilizarea acesteia.

Pentru executarea garanției, fie pentru plata ratelor, fie pentru achitarea obligațiilor curente, organul fiscal transmite, în scris, trezoreriei să execute garanția până la data scadentă, pentru sumele solicitate de contribuabil.

După executarea garanției, trezoreria transmite organului fiscal confirmarea că garanția a fost executată și modul în care au fost virate sumele.

Contribuabilul are obligația ca până la următorul termen din grafic să facă dovada reintregirii garantiei urmand aceiasi procedura ca la constituire.

Riorip

În urma studierii tabelului de mai sus ce cuprinde realizările creanțelor bugetare prin modalități de executare silită se obsearvă că în cei trei ani consecutivi ,2003,2004 respectiv 2005 numărul titlurilor executorii pentru care s-a început executarea silită prin comunicarea somației în fiecare an în parte au fost în creștere cât și valoarea creanțelor bugetare rezultate din titlurile executorii pentru care s-a început executarea silită prin comunicarea somației în cei trei ani , dar încasarea acestor creanțe prin plăți efectuate de debitor după începerea executării silite , atât la contribuabilii personae fizice cât și la persoane juridice a fost în scădere.Datorită măsurilor de executare silită întreprinse de către organele de executare silită sumele realizate la bugetul general consolidate prin măsurile de executare silită au fost în permanentă creștere .

Prin intensificarea activității de executare silită sau realizat sumele necesare bugetului general consolidat , dar în aceiași măsură s-a încercat scăderea arieratelor , aceasta fiind una din cerințele UE în vederea aderării țării noastre la Uniunea Europeană.

În cei trei ani menționați în tabelul de mai sus a crescut numărul sechestrelor pe bunuri mobile și imobile la persoane fizice , iar la persoane juridice a scăzut dar ca valoare a crescut.Valorificarile din sechestre au scazut ca valoare atât la persoane fizice cât și la persoane juridice.

Popririle aplicate pe veniturile persoanelor fizice au fost în număr din ce în ce mai mare dar și de valoare mai mare în schimb cele aplicate la persoanele juridice au fost din ce în ce mai reduse ca număr și valoare.

Popririle asupra disponibilităților din conturi bancare au fost în sens crescător și ca valoare dar și ca nunăr atât la persoane fizice cât și la juridice.

Somațiile pentru care nu s-au aplicat alte modalități de executare silită au fost și ele în creștere ceea ce arată o supraîncărcare a activității organelor de executare silită .

Din informațiile rezultate din tabel se poate observa o creștere a activității în domeniul fiscal respective în partea de executare silită . Ca pondere, activitatea de urmărire și executare asupra creanțelor fiscale datorate bugetului general consolidat este în creștere ceea ce face ca urmarirea creanțelor datorate de persoanele juridice să fie îngreunată.

Pentru îmbunătățirea activității de colectare , după părerea autorului , ar trebui efectuată o reorganizare în sensul compartimentării serviciilor de urmărire și executare prin specializarea acestora pe urmărirea și executarea persoanelor fizice respectiv a celor juridice.

BIBLIOGRAFIE

Tulai Constantin , Finanțele publice și fiscalitatea , Editura Casa Cărții de Știință ,Cluj-Napoca , 2003

Tulai Constantin , Șerbu G. Simona , Fiscalitate Contemporană și Armonizari Fiscale , Editura Casa Cărții de Știință , Cluj-Napoca , 2005

Legea nr. 571/2003 – Codul Fiscal (M.Of. 927/2003

O.G. nr. 92/2003 –Ordonanța privind Codul deprocedură fiscală (M. Of. 863/26.09.2005) republicată

OMFP 1722/2005 – Privind organizarea sistemului de administrare a creanțelor persoane juridice

Legea 64/1995 – Privind reorganizarea judiciară și a falimentului , republicată

OUG. 40/2002 – Privind înlesnirile la plată

O.G. nr. 2/2001 – Privind regimul juridic al contravențiilor ( M. Of. 410/2001)

Legea nr.188/1999 – Privind Statutul funcționarului public (M. Of. 600/1999)

H.G. nr. 44/2004 – Privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal (M Of. 112/2004)

Legea nr. 241/2005 , republicată , privind combaterea evaziunii fiscale (M. Of. 672/2005)

Legea 137/2002 – Privind accelerarea privatizării , cu modificarile și completările ulterioare

Codul Civil

Similar Posts