Evidenta Contabila la Primaria Ponor

Contabilitatea Institutiilor Publice

CUPRINS

CAP ITOLUL I CONCEPTUL DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ȘI FINANȚE PUBLICE

1.1.- Importanța, necesitatea, și rolul administrației publice

1.2.-Finanțele publice locale

1.3.- Bugetul local

1.3.1.-Structura bugetului local

1.3.2.-Surse de finanțare a bugetelor locale

1.3.3.-Procesul bugetar al unităților administrativ teritoriale

1.4.- Veniturile și cheltuielile bugetelor locale

CAP ITOLUL II ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA

INSTITUȚIILOR PUBLICE

2.1.- Definiții și funcțiile contabilității instituțiilor publice

2.2.- Principii și reguli bugetare

2.3.- Politici și procedee contabile

2.4.- Ordonatori de credite

CAPITOLUL III ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII

INSTITUȚIILOR PUBLICE

3.1.- Responsabilități privind organizarea contabilității instituțiilor publice

3.2.- Planul de conturi și particularitățile înregistrărilor în contabilitatea

instituțiilor publice

3.3.- Structura situațiilor financiare ale instituției publice

3.3.1.- Bilanțul

3.3.2.- Contul de rezultat patrimonial

3.3.3.- Situația fluxurilor de trezorerie

3.3.4.- Contul de execuție al bugetului- venituri și cheltuieli

3.3.5.- Note explicative și alte situații

CAP ITOLUL IV STUDIU DE CAZ

EVIDENȚA CONTABILĂ LA PRIMĂRIA PONOR

4.1.- Autoriățile și serviciile publice locale ale Primăriei Ponor

4.2.- Veniturile și cheltuielile Primăriei Ponor

4.3.- Elaborarea și aprobarea bugetului Primăriei Ponor

4.4.- Monografie contabilă

CAPITOLUL V CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

ȘI FINANȚE PUBLICE

1.1 Importanța, rolul, structura și sensul

administrației publice

Administrația publică, în orice societate, fie ea clasică, fie modernă. reprezintă, în esență, un instrument al statului indispensabil în atingerea unor deziderate, a unor obiective majore determinate de el, în fapt de realizare a unor valori politice stabilite prin acte juridice, în scopul satisfacerii interesului general, prin acțiunea puterii publice

Administrația publică este constituită din ansamblul serviciilor publice a căror bună desfășurare permite realizarea obiectivelor definite de puterea politică. Ea constituie, de asemenea, organizarea care se dă oricărui grup social evoluat, instrumentul de coeziune și de coordonare indispensabilă, fără de care societatea se dezintegrează. Altfel spus, o colectivitate umană aflată pe un anumit nivel de dezvoltare și de coeziune, nu poate exista decât dispunând de o administrație, al cărei obiectiv general rezidă în satisfacerea nevoilor importante ale vieții acestei colectivități, viața implicând administrarea.

Administrația publică este, prin însăși natura sa, un sistem de valori dominante, care fixează, în general, scopurile și mijloacele pe care trebuie să le utilizeze pentru a atinge obiectivele propuse

. Ca atare, se spune curent, în acest sens, că administrația publică este permanent plasată sub nivelul politic, subliniindu-se că, în sfera administrației publice, deasupra instituțiilor administrative, există instituții politice, care facilitează existența statului și satisfacerea nevoilor comune ale colectivității în conformitate cu deciziile instituțiilor politice..

În principal, administrația publică este o activitate determinată de voința politică și realizată, în cea mai mare măsură de executiv, fiind asimilată astfel, activității prin care se realizează scopurile și obiectivele guvernului, un domeniu ce se preocupă , în principal, de mijloacele pentru implementarea valorilor politice, ramură executivă a guvernării.

Administrația trebuie privită mai întâi din punct de vedere juridic, sens în care ea reprezintă o activitate – în sens material -un ansamblu de persoane și de organe – în sens organic. Ea însă poate fi privită și din punct de vedere sociologic, sens în care este considerată ca un sistem de organizare vastă și complexă ce constituie în sine un univers vizibil, având legile și procedurile sale, mijloacele sale de constrângere, obiceiurile, ca și limbajul și mijloacele sale de comunicare.

Administrația publică se prezintă, astfel, ca o organizare distinctă în cadrul acestei organizări speciale și ea reprezintă studiul acestei organizări specifice și unice într-un stat dat.

Cu alte cuvinte, administrația este un ansamblu de structuri sociale sau un "macrocosmos de macrocosmosuri sociale", ocupând un loc aparte, proeminent în societatea unde este inserată în raport cu celelalte organizații sau grupuri cu care ea poate fi comparată -biserica, asociațiile, sindicatele – societatea civilă într-un cuvânt, grupuri sociale structurate și ierarhizate.

Din punct de vedere al dreptului administrativ, prin structura administrației publice înțelegem ansamblul organelor administrative (elemente de bază) ordonate și dispuse pe orizontală sau verticală, după anumite criterii, pe baza unor reguli bine determinate și între care se stabilesc o varietate de raporturi administrative.

Administrația publică, prin multitudinea autorităților administrative ale statului și ale colectivităților locale, determină ordonarea, în vederea realizării funcțiilor pe care acestea le au, în baza a două criterii și anume: criteriul teritorial, căruia îi corespunde o structură ierarhică și criteriul competenței materiale, căruia îi corespunde structura funcțională. Așadar, întregul sistem al administrației publice este amenajat sub forma unei structuri mixte, ierarhic-functionale.

Potrivit criteriului teritorial, în viziunea tradițională, autoritățile administrației publice se vor împărți în autorități centrale și autorități locale, după raza teritorială în care activează, colectivitatea de cetățeni fiind aceea care motivează existența structurii teritoriale a administrației

Cât privește criteriul funcțional, acesta divide autoritățile administrației publice în autorități cu competență generală și autorități cu competență de specialitate.

Conform acestor două criterii, sistemul autorităților administrației publice va fi constituit din: autorități centrale (Guvernul, ministerele și celelalte organe centrale ale administrației publice); autorități teritoriale (serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și celorlalte organe centrale; autorități locale (consiliile și primarii); și respectiv din: autorități cu competența generală (Guvernul, consiliile și primării) și autorități ale administrației publice de specialitate (ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației subordonate Guvernului precum și serviciile publice deconcentrate ale acestora din teritoriu).

În primul sens, administrația este ansamblul de autorități, agenți și organisme, însărcinate, sub impulsul puterilor politice, de a asigura multiplele intervenții ale statului modern în viața particularilor prin puterea centrală sau autoritățile locale, cum sunt prefecții, primarii, consiliile generale și municipale, funcționarii, organisme publice.

În al doilea sens, administrația este o activitate care, de asemenea, este asigurată de toate organele menționate și care le pun în raporturi multiple și diverse cu administrații.

Cele două sensuri indică și cele două laturi ale administrației, prima, latura materială sau activitatea propriu-zisă, cea de-a doua, latura formală, organizatorică sau structura administrativă, care realizează activitatea.

Aceste două laturi sunt interdependente, întrucât nu se poate vorbi de o activitate administrativă fără a identifica și organul care o desfășoară, după cum nici nu ne putem închipui existența unei structuri administrative fără ca aceasta să aibă sau să primească o atribuție sau o misiune, fără să contribuie în vreun fel la atingerea unui scop.

Așa după cum o arată și terminologia uzitată, desemnarea unui anume tip de administrație, precum administrația publică, comportă o acțiune clasică de "administrare", căreia i se atașează atributul "public".

A vorbi doar despre administrație, înseamnă a admite că ne raportăm la un tip anume de administrație, mai degrabă la una de tip privat, în absența oricărei extensii a termenului care eventual să ne arate "sensul" în care se desfășoară activitatea curentă de administrare, de gestiune curentă, cotidiană. Necesitatea atribuirii unei asemenea extensii, este cu atât mai pregnantă cu cât ea are menirea de a ne indica persoana "magisterului", în slujba căruia se află "ministerul" ori mai simplu "servitorul".

Putem exemplifica printr-o administrație " regală" sau "imperială", de o administrație revoluționară, de-o simplă administrație de stat ori o administrație publică, specifică perioadei liberale, cînd cetățenii unui stat își depășesc statutul de umili supuși, denumiți generic administrați, aceștia devenind adevărații stăpâni ai administrației.

De aceea, din punct de vedere istoric, administrația unui stat a străbătut un drum lung anevoios, corespunzător diferitelor epoci, respectiv regimurilor politice, până a îmbrăcat "haina"

de public, desemnând trecerea aparatului de gestiune a afacerilor statului, din subordinea monarhului,a domnitorului, a conducătorului sau partidului unic, în slujba cetățenilor.

Această metamorfoză a raportului dintre minister și magister, a coincis cu consacracrea în plan juridic a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, proprii societăților democratice, cu prevalenta interesului general, public, asupra oricărui alt tip de interes, de grup sau privat. Este momentul afirmării conceptului statului de drept, a cărui dominantă principală a reprezentat-o imperativul supunerii față de lege, ca formă de exprimare a suveranități poporului, a oricărui subiect de drept, inclusiv a statului însuși. În plan administrativ, ca reflectare a noilor raporturi dintre administrație și administrați, în lumina noilor realități juridice ale spațiului democratic, bazat pe lege, s-a cristalizat dreptul administrativ, ca. sumă de reguli aplicabile administrației.

1.2. Finanțele publice locale

Administrația publică locală din România ca de altfel din toate statele democratice se realizează pe baza principiului descentralizării și autonomiei locale. Cadrul legislativ actual( Constituția României Legea 500 din 11 iulie 2002 privind finantele publice si Legea 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale cu modificarile și completarile ulterioare), urmăresc delimitarea patrimoniului public aflat în proprietatea unitățolor administrativ teritoriale de cel aflat în proprietatea statului creerea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor ce revin acestora pentru asumarea responsabilităților privind dezvoltarea locală

Instituțiile publice reprezintă unitațile publice prin intermediul cărora statul își exercită și îndeplinește funcțiile și serviciile sale în domeniul economic, social-cultural, de apărare, ordine publică, administrativ etc. Ele pot fi de importanță centrală, ca de exemplu: Parlamentul, Președinția României, Guvernul, ministerele și alte instițutii ale administrației centrale autonome și locale.

Instituțiile publice locale cuprind autoritațile unităților administrativ-teritoriale, consiliile județene, municipale, orășenești și comunale, instituțiile publice și serviciile publice cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activitătii acestora

Dispozițiile Legii 273/2006 privind finantele publice locale stabilește normele privind formarea, administrarea, angajarea, utilizarea, controlul resurselor financiare ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării și raportării:

a) bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București;

b) bugetelor instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz;

c) bugetelor instituțului public aflat în proprietatea unitățolor administrativ teritoriale de cel aflat în proprietatea statului creerea instrumentelor administrative necesare autorităților locale pentru îndeplinirea atribuțiilor ce revin acestora pentru asumarea responsabilităților privind dezvoltarea locală

Instituțiile publice reprezintă unitațile publice prin intermediul cărora statul își exercită și îndeplinește funcțiile și serviciile sale în domeniul economic, social-cultural, de apărare, ordine publică, administrativ etc. Ele pot fi de importanță centrală, ca de exemplu: Parlamentul, Președinția României, Guvernul, ministerele și alte instițutii ale administrației centrale autonome și locale.

Instituțiile publice locale cuprind autoritațile unităților administrativ-teritoriale, consiliile județene, municipale, orășenești și comunale, instituțiile publice și serviciile publice cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activitătii acestora

Dispozițiile Legii 273/2006 privind finantele publice locale stabilește normele privind formarea, administrarea, angajarea, utilizarea, controlul resurselor financiare ale unităților administrativ-teritoriale și ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și se aplică în domeniul elaborării, aprobării, executării și raportării:

a) bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București, județelor și municipiului București;

b) bugetelor instituțiilor publice, finanțate integral sau parțial din bugetele locale, după caz;

c) bugetelor instituțiilor publice, finanțate integral din venituri proprii;

d) bugetului împrumuturilor externe și interne, pentru care rambursarea, plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor și a altor costuri se asigură din bugetele locale.

Veniturile și cheltuielile acestor bugete, precum și celelalte venituri și cheltuieli evidențiate în afara bugetului local, cumulate la nivelul unitații administrativ-teritoriale, alcătuiesc bugetul general al unității administrativ-teritoriale, care, după consolidare, prin eliminarea transferurilor dintre bugete, va reflecta dimensiunea efortului financiar public în unitatea administrativ-teritorială pe anul respectiv, starea de echilibru sau dezechilibru, dupa caz.

Creditele bugetare aprobate se utilizează pentru finanțarea funcțiilor administrației publice locale, programelor, proiectelor, activităților, acțiunilor, obiectivelor și a altora asemenea, potrivit

scopurilor prevăzute în legi și alte reglementări, și vor fi angajate și folosite în stricta corelare cu gradul previzionat de încasare a veniturilor bugetare.

Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prevăzute în aceste bugetele în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite.

Angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate.

Angajarea și utilizarea creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate atrag răspunderea celor vinovați, în condițiile legii.

Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazează pe constatarea și evaluarea materiei impozabile și a bazei de impozitare în funcție de care se calculează impozitele și taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate și a veniturilor obținute din acestea, precum și pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, în scopul evaluării corecte a veniturilor unității administrativ-teritoriale..

Fundamentarea, dimensionarea și repartizarea cheltuielilor bugetelor locale, pe ordonatori de credite, pe destinații, respectiv pe acțiuni, activitați, programe, proiecte, obiective, se efectuează în concordanță cu atribuțiile care revin autorităților administrației publice locale, cu prioritățile stabilite de acestea, în vederea funcționării lor și în interesul colectivităților locale respective.

Fundamentarea și aprobarea cheltuielilor bugetelor locale se efectuează în stricta corelare cu posibilitățile reale de încasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Trecerea de către Guvern, în administrarea și finanțarea autoritaților administrației publice locale,a unor cheltuieli publice (învățământ, asistență socială ,ajutoare sociale etc) ca urmare a politicii de descentralizare a serviciilor publice respective, se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor financiare necesare.

Conform Legii 500 din 11 iulie 2002 privind finantele publice și Legea 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale cu modificarile și completarile ulterioare stabilește principii termenii și expresii ce se folosesc în contabilitatea din sistemul bugetar și nu numai, și se definesc astfel :

-instituții publice – denumire generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autoritați publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțtare a acestora

-lege bugetară anuală – lege care prevede și autorizează pentru fiecare an bugetar veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar;pe anul respectiv.

-lege de rectificare – lege care modifică în cursul exercițiului bugetar legea bugetară anuală;

-an bugetar – anul financiar pentru care se aprobă bugetul, de venituri și cheltuieli.Anul bugetar este anul calendaristic care începe la data de 1 ianuarie și se încheie la data de 31 decembrie;

-buget – document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice;

-buget general consolidat – ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate și consolidate pentru a forma un întreg

-angajament bugetar – orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unei anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate;

-proces bugetar – etape consecutive de elaborare, aprobare, executare, control și raportare ale bugetului, și aprobarea contului general de execuție a acestuia ;

-deficit bugetar – parte a cheltuielilor bugetare ce depășește veniturile bugetare într-un an bugetar ;

-angajament legal – faza în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă o obligație pe seama fondurilor publice;

-excedent bugetar – parte a veniturilor bugetare ce depășește cheltuielile bugetare într-un an bugetar ;

-executie bugetara – activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget,

-execuție de casa a bugetului- complex de operațiuni care se referă la încasarea veniturilor și plata cheltuielilor bugetară;

-lichidarea cheltuielilor – faza în procesul execuției bugetare în care se verifică existența angajamentelor, se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, se verifică condițiile de exigibilitate ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunile respective;

-ordonațarea cheltuielilor – faza în procesul execuției bugetare în care se confirmă că livrările de bunuri și de servicii au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate și că plata poate fi realizată;

-plata cheltuielilor – faza în procesul execuției bugetare reprezentând actul final prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți ;

-articol bugetar – subdiviziune a clasificației cheltuielilor bugetare, care desemnează natura unei cheltuieli, indiferent de acțiunea la care se referă;

-cheltuieli bugetare – sumele aprobate în bugetele instituțiilor publice cu destinații bine stabilite în prealabil

-clasificație bugetară – gruparea veniturilor și cheltuielilor bugetare într-o ordine obligatorie prevazută de lege și după criterii unitare;

-clasificație economică – gruparea cheltuielilor după natura și efectul lor economic;

-clasificație funcțională – gruparea cheltuielilor după destinația lor pentru a alocarea de fonduri publice unor activitați sau obiective care definesc necesitățile publice;

-credit de angajament – limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în timpul exercițiului bugetar, în limitele aprobate;

-credit bugetar – suma aprobată prin buget, reprezentând limita maximă până la care se pot lichida ordonanța și efectua plăți din fondurile bugetare, în cursul anului bugetar pentru angajamentele contractate

-contribuție – prelevare obligatorie a unei parți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații;

-donație – fonduri bănești sau bunuri materiale primite de o instituție publică de la o persoană juridică sau fizică cu titlu nerambursabil și fără contraprestație;

-impozit – prelevare obligatorie, fără contraprestație și nerambursabilă, efectuată de către administrația publică pentru satisfacerea necesităților de interes general;

-taxa – suma platită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public;

-venituri bugetare – resursele bănești care se cuvin bugetelor în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții și alte vărsăminte;

-rectificare bugetară locală- operațiunea prin care se modifică, în cursul anului prevederile bugetare inițiale cu obligativitatea menținerii echilibrului bugetar .

1.3 Bugetul local

1.3.1 Structura bugetului local

Bugetul local poate fi definit ca documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unitaților administrativ teritoriale sau, după caz , numai cheltuielile în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice

Structura bugetelor locale cuprinde totalitatea veniturilor și cheltuielilor , în sume brute înscrise într-un singur document pentru asigurarea utilizării acestora eficient și pentru monitorizarea resurselor financiare

Bugetele locale corespund în componență, cu structura unităților administrativ teritoriale , fiecare dintre ele fiind autonome unu față de celălalt , acestea fiind :

comunele

orașele,

municipiile,

județele,

municipiul București

Bugetele locale fiind o componență distinctă a cărei autonomie nu este încă deplină, există raporturi de dependență fată de bugetul central structura specifică mai ales pe parte de venituri datorită delimitărilor teritoriale și de ce nu ,factorului demografic.

Bugetul local se întocmește pe un an calendaristic în mod echilibrat adică, cheltuielile și veniturile înscrise în document trebuie sa fie egale ca sumă. .

Potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor nr 1954/2005 la elaborarea bugetelor locale se are în vedere cele două clasificații interdependente între ele pe care se construiește lucrarea denumită –buget- astfel :

După clasificația funcțională bugetul se structureză pe :

-capitole

-subcapitole și

-paragrafe

Dupa clasificația economică bugetul se construiește pe :

-titluri

-articole

-aliniate

Guvernul poate aproba înființarea de activități finanțate integral din venituri proprii pe lângă unele instituții publice sau schimbarea sistemului de finanțare a unor instituții publice, stabilind totodată domeniul de activitate, sistemul de organizare și funcționare a acestor activități, categoriile de venituri și natura cheltuielilor.

Aceste activitați au bugetele de venituri și cheltuieli proprii și se întocmesc o dată cu bugetul instituției publice de care aparțin și se aprobă o dată cu bugetul acesteia, în condițiile prevazute de lege.

Structura bugetului acestor activitați este aceleși ca și la instituția de care aparțin și se grupează pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

În situația nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activitaților finanțate integral din venituri proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.

Excedentele anuale rezultate din execuția bugetelor de venituri și cheltuieli ale activitaților finanțate integral din venituri proprii se reportează în anul urmator.

Legea 273/2006 privind finanțele publice locale reglementează resursele financiare și cheltuielile publice locale ale unitaților administrative-teritoriale, în procesul elaborării, aprobării, executării și raportării privind bugetele locale , ale instituțiilor publice indierent de modul de finanțare și a împrumuturilor și fondurilor nerambursabile.

Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor publice se asigură astfel:

-integral din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

– din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

-integral, din veniturile proprii.

Instituțiile publice pot folosi, pentru desfașurarea activițătii lor, bunuri materiale și fonduri bănești primite de la persoanele juridice și fizice, sub formă de donații și sponsorizări, cu respectarea dispozițiilor legale.

Aceste fonduri se varsă direct la bugetul din care se finanțează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului respectiv și se vor utiliza potrivit destinațiilor stabilite de transmițător.

Instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitațile de pe lângă unele instituții publice, finantațe integral din venituri proprii, efectuează operațiunile de încasări și plăți prin unitațile teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază își au sediul și la care au deschise conturile de venituri, cheltuieli și disponibilități.

Este interzis instituțiilor publice de a efectua operațiunile de mai sus prin băncile comerciale.

Instituțiile publice au obligația de a transmite bugetul aprobat unității teritoriale a trezoreriei statului, unde au conturile deschise.

1.3.2 Surse de finanțare a bugetelor locale

Veniturile proprii ale bugetelor locale reglementate prin Legea 273/2006 privind finanțele publice locale care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului București și al Consiliului General al Municipiului București cuprind impozite și taxe locale și vărsăminte de venituri cuvenite de la plătitori ( agenți economici și instituții publice) de importantă locală și din impozite și taxe locale ( de la populație sau de la persoane juridice).

În mod normal aceste venituri ar trebui să reprezinte majoritatea în totalul veniturilor bugetelor locale. Necesarul de venituri în echilibrarea bugetelor locale este completat de :

-sume defalcate din unele venituri ale statului( T V A, impozit pe profit etc)

-subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete

-donații și sponsorizări

Lista impozitelor locale, taxelor și a altor venituri ale bugetelor locale poate fi actualizată ca urmare a perfecționării legislației fiscale, precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de creștere a autonomiei financiare a unitaților administrativ-teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

Pentru finanțarea cheltuielilor publice rezultate din procesul de descentralizare, precum și pentru echilibrarea bugetelor locale ale unitaților administrativ-teritoriale, prin legea bugetului

de stat se aprobă sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București.

Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, destinate echilibrarii bugetelor locale, vor fi repartizate pe județe, în funcție de următoarele criterii:

a, Ehilibrarea interjudețeană

– capacitatea financiară calculată în funcție de impozitul pe venit încasat pe locuitor, în proporție de 70% din sumele defalcate;

-suprafața judetului, în proporție de 30% din sumele defalcate.

b Echilibrarea intrajudețeană,

-Din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru echilibrarea bugetelor locale, aprobate anual prin legea bugetului de stat, și din cota de 17% se alocă de către direcțiile de specialitate din aparatul propriu al consiliilor județene, în termen de 5 zile lucrătoare de la încasare, pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului, proporțional cu sumele repartizate.

– capacitatea financiară calculată în baza impozitului pe venit încasat pe locuitor, în proportie de 30%;

-suprafața unității administrativ-teritoriale, în proporție de 30%;

-populația unității administrativ-teritoriale, în proporție de 25%;

-alte criterii stabilite prin hotarăre a consiliului județean, în proporție de 15%, care să asigure cu prioritate susținerea programelor cu finanțare externă, care necesită cofinanțare locală.

Consultarea primărilor se face de către o comisie constituită la nivelul fiecărui județ, formată din reprezentanți ai instituțiilor în a căror subordonare se află unitățile administrativ teritoriale.

Transferuri consolidabile pentru bugetele locale se acordă pentru investiții finanțate din împrumuturi externe la a căror realizare contribuie și Guvernul, potrivit legii, și se aprobă anual, în poziție globală, prin legea bugetului de stat.

Din bugetul de stat, -prin bugetele unor ordonatori principali de credite ai acestuia, precum și din alte bugete- se pot acorda transferuri către bugetele locale pentru finanțarea unor programe de dezvoltare sociale, de interes național, județean sau local.

1,3,3 Procesul bugetar al unităților administrativ

teritoriale

Bugetele locale constituie o componentă a sistemului bugetar public național a cărui structură este strîns legată de structura statului nostru unitar. Fiecare diviziune a administrației locale își are propriu buget și parcurge toate etapele procesului bugetar de natură publică și anume :

elaborarea proiectului de buget

aprobarea bugetului

execuția bugetară

încheierea execuției bugetare

aprobarea încheierii execuției

controlul bugetar

Proiectele bugetelor se elaborează de către ordonatorii de credite, în virtutea competențelor și responsabilităților stabilite prin lege, având în vedere:

a) prognozele principalilor indicatori macroeconomici și sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum și pentru următorii 3 ani, elaborate de organele abilitate,

b) politicile fiscale și bugetare, naționale și locale,

c) politicile și strategiile sectoriale și locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget,

d) propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine,

e) programele întocmite de ordonatorii principali de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansamblu de acțiuni de interes public,

g) programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unității administrativ teritoriale, în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel național, regional, județean, zonal sau local.

În termen de 5 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, a legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor Publice transmite Direcțiilor Generale ale Finanțelor Publice sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și transferurile consolidabile, aprobate prin legea bugetului de stat.

Consiliile Județene și Consiliul General al Municipiului București, în condițiile legii, repartizează pe unitați administrativ-teritoriale, în termen de 5 zile de la comunicare, sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum și transferurile consolidabile, în vederea definitivării proiectelor bugetelor locale de către ordonatorii principali de credite..

Pe baza veniturilor proprii și a sumelor repartizate ordonatorii principali de credite, în termen de 15 zile de la publicarea Legii Bugetului de Stat în Monitorul Oficial al României, definitivează proiectul bugetului local, care însoțit de raportul primarului, al președintelui consiliului județean dupa caz, și de contestațiile depuse de locuitori, este supus aprobării consiliului local, județean, după caz, de către ordonatorii principali de credite.

Consililiile locale, se pronunță asupra contestațiilor și adoptă proiectul bugetului local, după ce acesta a fost votat pe capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, dupa caz, și pe anexe , în termen de maximum 10 zile de la data supunerii spre aprobare a proiectului de buget .

Ordonatorii principali de credite au obligația să transmită direcțiilor generale ale finanțelor publice bugetele locale aprobate, de către consiliile locale, județene , după caz, în termen de 5 zile de la aprobarea acestora.

Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice, în termen de 10 zile, întocmesc și transmit Ministerului Finanțelor Publice bugetele pe ansamblul fiecărui județ, respectiv al municipiului București, grupate în cadrul fiecărui județ și al municipiului București, pe comune, orașe, municipii, sectoare ale municipiului București și bugetul propriu, pe structura clasificației bugetare.

Pe parcursul exercițiului bugetar, autoritățile deliberative pot aproba rectificarea bugetelor în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii de rectificare a bugetului de stat, precum și ca urmare a unor propuneri fundamentate ale ordonatorilor principali de credite.

Rectificărilor bugetelor locale li se vor aplica aceleași proceduri ca și aprobării inițiale a acestora, cu excepția termenelor din calendarul bugetar.

De asemenea pe parcursul exercițiului bugetar se pot aproba de către autoritățile deliberative virări de credite bugetare de la un capitol la alt capitol al clasificației bugetare și de

la un program la altul pe baza justificărilor corespunzătoare ale ordonatorilor principali de credite, înainte de angajarea cheltuielilor.

Propunerile de virări de credite bugetare sunt însoțite de justificări, detalieri și necesități privind execuția, până la finele anului bugetar, a capitolului și subdiviziunii clasificației

bugetare, precum și a programului de la care se retrage și, respectiv, a capitolului și subdiviziunii clasificației bugetare și a programului la care se suplimentează prevederile bugetare.

Virările de credite bugetare, se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar.

Repartizarea pe trimestere a veniturilor și cheltuielilor bugetare se face în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor proprii și de perioada în care este necesară efectuarea cheltuielilor.

Creditele bugetare aprobate prin bugetele locale pot fi folosite prin deschideri de credite efectuate de către ordonatorii principali de credite ai acestora, în limita sumelor aprobate, potrivit destinației stabilite și cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Efectuarea cheltuielilor bugetare se face numai pe bază de documente justificative, care să confirme angajamentele contractuale, primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, executarea de lucrări, plata salariilor și a altor drepturi bănești, plata obligațiilor bugetare, precum și a altor obligații

În procesul executiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg urmatoarele faze:

– angajament,

– lichidare,

– ordonanțare,

– plată.

Execuția bugetară, se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil.

Operațiunile specifice angajării, lichidării si ordonanțări cheltuielilor sunt în competența ordonatorilor de credite și se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituțiilor publice.iar plata cheltuielilor este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor disponibile.

Instrumentele de plată trebuie sa fie însotite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și asemenea, conform angajamentelor legale încheiate.

Instrumentele de plată se semnează de contabil și șeful compartimentului financiar-contabil.

Efectuarea plăților, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispozițiile legale, și numai după ce acestea au fost angajate, lichidate și ordonanțate.

Plata cheltuielilor la comune și la instituțiile publice la care compartimentul financiar-contabil are un numar de personal mai mic de 5 persoane se realizează de către ordonatorul de credite și persoana împuternicită cu atribuții financiar-contabile, dar cu respectarea normelor metodologice privind organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale.

Pentru anumite categorii de cheltuieli se pot efectua plați în avans de pană la 30%, în condițiile dispozițiilor legale.

Sumele reprezentănd plăți în avans, efectuate și nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate și servicii prestate, pănă la sfârșitul anului, vor fi recuperate de instituțiile publice și se vor restitui bugetului din care au fost avansate, cu perceperea dobânzilor și penalităților de

întârziere la nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat și până s-au recuperat cu excepțea salariilor.

Instituțiile publice și serviciile publice pot fi de interes județean municipal, orașenesc sau comunal iar subordonarea lor își păstrează aceeiași ierarhizare și în bugetarea activităților proprii.

Ordonatorii principali de credite întocmesc și prezintă spre aprobare autorităților deliberative, până la data de 31 mai a anului următor, conturile anuale de execuție a bugetelor locale în următoarea structură:

a) la venituri:

– prevederi bugetare inițiale,

– prevederi bugetare definitive,

– încasări realizate.

b) la cheltuieli:

– credite bugetare inițiale,

– credite bugetare definitive,

– plăți efectuate.

Trimestrial și anual, ordonatorii principali de credite întocmesc situații financiare asupra execuției bugetare, care se depun la direcțiile generale ale finanțelor publice.

Situațiile financiare anuale, inclusiv anexele la acestea, se prezintă de către ordonatorii principali de credite, spre aprobare, autorităților deliberative.

Excedentul sau deficitul bugetar al bugetului local, rezultat la încheierea exercițiului bugetar, după efectuarea regularizărilor în limita sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat se utilizeaza pentru constituirea fondului de rulment.

Disponibilitățile fondului de rulment sunt purtătoare de dobândă, se păstrează într-un cont distinct, deschis pe seama fiecărei unități administrativ-teritoriale, la unitățile teritoriale ale trezoreriei statului, în afara bugetului local, și poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea golurilor de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent, precum și pentru finanțarea unor investiții în interesul colectivității.

1.4 Veniturile și cheltuielile bugetelor locale

Veniturile publice locale au o structira complexă și constituie resursele bănești care se cuvin bugetelor locale, bugetele institutiilor publice de interes local, bugetelor serviciilor publice de interes local și a bugetelor proprii ale județelor în baza unor prevederi legale.

Veniturile sunt înscrise în bugete în sume brute și se grupează în bugete anuale cu defalcare trimestrială după criterii unitare în ordine obligatorie potrivit clasificației bugetare funcție de proveniența lor.

Clasificarea veniturilor bugetelor locale are la bază o serie de criterii folosite de teoria și practica financiar bugetară cum ar fi:

1 . După prevederile clasificației bugetare :

– venituri curente – fiscale,

– nefiscale,

– venituri din capital,

– venituri din sume , cote defalcate și transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat sau alți ordonatori de credite

– venituri din donații și sponsorizări.

2 După proveniența bugetară :

– încasări din venituri proprii,

încasări de la bugetul de stat,

încasări de la alte bugete.

Veniturile administrației publice locale sunt acele venituri ce se prevăd , aprobă și execută în bugete distincte ale comunelor orașelor, municipiilor reglementate de Legea privind finanțele publice locale nr 273/2006 sunt :

A. Venituri proprii

Veniturile proprii ale primăriilor sunt formate la rîndul lor din : venituri curente fiscale și nefiscale provenite din impozite și taxe astfel :

1. Impozitul pe profit de la regiile autonome si societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale

2. Impozite și taxe de la populație:

a) Impozitul pe clădiri de la persoane fizice,

b) Taxe asupra mijloacelor de transport deținute de persoane fizice,

c) Impozitul pe terenuri de la persoane fizice,

d) Alte impozite și taxe de la populatie,

3. Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat,

4. Impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane juridice:

a) Impozitul pe clădiri de la persoane juridice,

b) Impozitul pe terenuri de la persoane juridice,

5. Alte impozite directe:

a) Taxa asupra mijloacelor de transport deținute de persoane juridice,

b) Impozitul pe terenul agricol,

c) Alte încasări din impozite directe,

6. Impozitul pe spectacole,

7. Alte impozite indirecte:

a) Taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare,

b) Taxe judiciare de timbru,

c) Taxe de timbru pentru activitatea notarială,

d) Taxe extrajudiciare de timbru,

e) Alte încasări din impozite indirecte,

8. Vărsaminte din profitul net al regiilor autonome sub tutela consiliilor locale,

9. Vărsăminte de la instituțiile publice:

a) Alte venituri privind circulația pe drumurile publice,

b) Venituri din încasarea contravalorii lucrărilor de combatere a dăunătorilor și bolilor în sectorul vegetal ,

c) Veniturile punctelor de însămânțări artificiale,

d) Veniturile circumscripțiilor sanitar-veterinare,

e) Contribuția lunară a părinților sau tutorilor pentru întreținerea copiilor în creșe,

f) Vărsăminte din disponibilitațile instituțiilor publice și activităților autofinanțate,

g) Contribuții datorate de persoanele beneficiare ale serviciilor cantinelor de ajutor social,

h) Taxe din activităti cadastrale și agricultură,

i) Alte venituri de la instituțiile publice,

10. Diverse venituri:

a) Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri,

b) Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate, potrivit dispozițiilor legale,

c) Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți,

d) Impozit pe venitul din concesionarea bunurilor societăților comerciale sau companiilor naționale la care statul este acționar majoritar, precum și regiilor autonome,

e) Venituri din concesiuni și închirieri,

f) Penalităti pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației de impozite,

g) Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, potrivit legii,

h) Venituri realizate din administrarea sau valorificarea bunurilor fostelor cooperative agricole de producție,

i) Venituri din închirierea și concesionarea unor bunuri ale spitalelor,

j) Încasări din alte surse,

11. Venituri din valorificarea unor bunuri:

a) Venituri din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice,

b) Venituri din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului,

c) Venituri din privatizare,

d) Venituri din vânzarea unor bunuri ale spitalelor,

e) Venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat,

B .Venituri provenite de la bugetul de stat

-Venituri din cote defalcate din impozitul pe venit

-Venituri din sume defalcate taxa pe valoarea adăugată

-Subvenții primite de la bugetul de stat pentru investiții

C Venituri provenite de la consiliile județene pentru consiliile locale din cota de 22% din impozitul pe venit.

Atribuțiile privind așezarea încasarea și controlul veniturilor publice revin compartimentelor specializate din cadrul administrațiilor publice județene și locale pe baza declarațiilor contribuabililor persoane fizice sau juridice.

Cheltuielile bugetelor locale reprezintă sumele aprobate și efectuate din bugetele locale ale instituțiilor publice de interes local în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective cu defalcare trimestrială îintr-o ordine obligatorie și după criterii unitare precis

determinate în raport cu obiectivul sau cu funcția căreia le sunt destinate și cu caracterul economic al operațiunilor în care aceste se concretizează

Cheltuielile bugetare aprobate prin bugete reprezintă limita maximă până la care se pot angaja și efectua cheltuieli și plați din fondurile bugetare

Clasificarea cheltuielilor bugetelor locale sunt grupate după urmatoarele criterii:

A Dupa clasificația bugetară care are influientă asupra celorlalte clasificări ale cheltuielilor bugetare și delimitează deciziile financiare ale autoritaților executive locale:

-Clasificația funcțională adică gruparea cheltuielilor după natura și efectul lor economic;

-Clasificația economică adică gruparea cheltuielilor după destinație și necesități

B După caracterul economic al operațiunilor cheltuielile bugetare sunt:

1.Cheltuieli curente

-Cheltuieli de personal

-Cheltuieli materiale și servicii

-Subvenții

-Transferuri

-Dobânzi

2. Cheltuieli de capital sau pentru investiții

3. Operațiuni financiare

-Împrumuturi acordate

-Rambursări de credite, plăti de dobânzi

4. Rezerve, excedent deficit

C După obiectivul sau domeniu funcțional cărora le sunt destinate cheltuielile sunt clasificate :

-Cheltuieli ce se prevăd în bugetele proprii ale județelor

-Cheltuieli care se prevăd în bugetele proprii ale instituțiilor publice

D După instuțiile publice cu personalitate juridică care realizează execuția bugetară a cheltuielilor prevăzute în bugetele aprobate

– Unități administrativ – teritoriale

– Instituții publice de interes local

– Servicii publice de interes local;

E După felul ordonatorilor de credite care gestionează fonduri publice

-Cheltuieli proprii ale ordonatorilor principali de credite

-Cheltuieli proprii ale ordonatorilor secundari de credite

-Cheltuieli proprii ale ordonatorilor terțiari de credite

F După indicatori privind finanțele publice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice cheltuielile sunt clasificate pe dubdiviziuni după cum urmează :

– Părți

– Capitole

– Subcapitole

– Titluri

– Articole

– Alineate

Lista cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale poate fi actualizată ca urmare a perfecționării legislației, precum și prin legile bugetare anuale, în concordanță cu programele de creștere a autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și de descentralizare a serviciilor publice.

Fiecare capitol are prevederi bugetare proprii , cont IBAN în trezorerie și o codificare proprie conform clasificației bugetare :

51.02 Autorități executive

54.02 Alte servicii publice generale

55.02 Tranzacții privind datoria publică și împrumuturi

56.02 Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale administrației

60.02 Apărare

61.02 Ordine publică și siguranță națională

65.02. Învățământ:

66.02. Sănătate:

67.02 Cultură, recreere și religie

68.02 Asistență socială, alocații, pensii, ajutoare și indemnizații:

70.02 Servicii și dezvoltare publică și locuințe:

74.02 Protecția mediului

80.02 Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă

81.02 Combustibili și energie

83.02 Agricultură, silvicultură, piscicultură și vânătoare

84.02. Transporturi și comunicații:

87.02. Alte acțiuni economice

Pentru capitolele clasificației bugetelor locale codificarea capitolelor se face adaugând la codul capitolului terminația 02.

La institutiilele publice finanțate din venituri proprii și subvenții codificarea se face adugând la codul capitolului terminația 10 , iar la cele din venituri proprii 15.

Capitolele de cheltuieli din fondul de rulment ( în afara bugetului local ) se identifică prin terminația 11 .

CAPITOLUL II

ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTABILITATEA

INSTITUȚIILOR PUBLICE

2.1 Definiții și funcțiile contabilitații instituțiilor publice

Contabilitatea publică este o parte din contabilitatea generală, care se ocupă cu evidența operațiunilor din cadrul unui patrimoniu public și evidențiază existența bunurilor și veniturilor de la intrarea lor și până la ieșirea lor din patrimoniul public precum și evidența lucrărilor și serviciilor prestate autorităților publice până la terminare.

Contabilitatea instituțiilor publice refelectă în expresie bănească , bunurile mobile și imobile, drepturile și obligațiile și alte elemente ale patrimoniului, mișcările și modificarile determinate de operațiunile economice și financiare asupra cheltuielilor , veniturilor și a rezultatelor obținute.

Contabilitatea publica cuprinde și operațiuni de control asupra veniturilor și cheltuielilor publice atât in perioada premergătoare cât și cea ulterioară stabilirii veniturilor și efectuării cheltuielilor pe seama fondurilor publice.

Contabilitatea publică constituie contabilitatea care asigură evidențierea tuturor operațiunilor de încasări și plăți referitoare la fondurile publice. Ea evaluează obligațiile contribuabililor, evidențiază încasările din aceste obligații și determină diferențele din obligațiile neonorate, precum și responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea plăților din fondurile publice. Organizarea acesteia este obligatorie pentru toate autoritațile publice, comunitățile teritoriale, instituțile publice naționale și locale.

Instituțiile publice, asociațiile și celelalte persoane juridice cu și fără scop patrimonial, precum și persoanele fizice care desfașoară activități producatoare de venituri au, obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute și ca disciplină stiințifică se ocupă de stabilirea principiilor normelor regulilor de prelucrare a datelor contabile să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la mișcările materiale și bănești.

De asemenea include procesele economice , sursele de proveniență ale acestora precum și controlul lor pentru determinarea rezultatelor obținute de către unitațile patrimoniale pe o anumită perioadă de timp.

Contabilitatea publică cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor si cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și a excedentului sau a deficitului patrimonial;

d) contabilitatea destinataă analizării costurilor programelor aprobate;

Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, la patrimoniul aflat în administrare, precum și pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat.

Funcțiile contabilității sunt :

-Funcția de înregistrare – exprimă capacitatea contabilității de a reflecta operativ, precis și în complexitatea lor procesele fenomenele economice ce apar în cadrul unităților patrimoniale care se pot exprima valoric cu ajutorul documentelor justificative,

-Funcția de informare- furnizează informații asupra structurii și dinamici patrimoniului, a stadiului desfășurării proceselor economice și a rezultatelor obținute, la sfirșitul unei perioade de gestiune în scopul fundamentării deciziilor,

-Funcția de control gestionar – verifică cu ajutorul datelor contabile a modului de păstrare și utilizare a valorilor materiale și bănești , de gospodărire a fondurilor , verificarea gradului de realizare a indicatorilor previzionați, a termenelor de achitare a datoriilor față de terți și de recuperare a drepturilor, controlul respectării disciplinei financiare în conformitate cu legislația în vigoare,

-Funcția previzionară – datele furnizate de contabilitate reprezintă o sursă exactă și completă de analiză economico financiară a activității și a stabilirii rezultatelor și dă posibililitatea analizei viitoarelor fenomene și procese economice, a contului anual de execuție a bugetului,

-Funcția juridică are în vedere rolul contabilității în dovedirea anumitor acte și fapte prin care confirmă existența , mișcarea, transformarea și apartenența unor elemente patrimoniale. Datele furnizate de contabilitate constituie elemnte valoroase pentru stabilirea abaterilor de la disciplina economico financiară de susținere a cauzelor în curs de desfășurare în cadrul instanțelor judiciare,

-Funcția de analiză are în vedere, realizarea pe bază de date a unei cercetari amănunțite a fenomenelor și proceselor,a unei analize a rezultatelor financiare a unei entități.

Potrivit ordinului 1917/2005 contabilitatea instituțiilor publice se conduce în partidă dublă adică reprezentarea operațiunilor economice în două părti concomitent – o partidă care arată originea și o partidă care arată destinația- cu ajutorul conturilor structurate pe grupe în planul de conturi pentru instituții publice.

2.2 Principii și reguli bugetare

Pentru organizarea și conducerea contabilității ca sistem informațional de gestiune s-a conturat un set de principii și reguli ca rezultat al practicilor contabile – principii contabile general acceptate- :

Principiul universalității

-Veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.

-Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care au stabilite destinații distincte.

Principiul transparenței și publicității

Procesul bugetar este deschis și transparent, acesta realizându-se prin:

– publicarea, în presa locală, pe pagina de Internet a instituției publice sau afișarea la sediul autorității administrației publice locale respective, a proiectului de buget local și a contului anual de execuție a acestuia;

– dezbaterea publică a proiectului de buget local, cu prilejul aprobării acestuia;

– prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică.

Principiul unității

-Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, aprobat de Ministerul Finanșelor Publice pentru a se asigura utilizarea eficientă a datelor și monitorizarea fondurilor publice locale inscrise in acest document.

-Se interzice reținerea și utilizarea de venituri în regim extrabugetar și constituirea de fonduri publice locale în afara bugetelor locale, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul unității monetare

-Toate operațiunile bugetare se exprimă în monedă națională.

Principiul anualității

–Veniturile și cheltuielile bugetare sunt aprobate, în condițiile legii, pe o perioadă de un an, care corespunde exercițiului bugetar.

-Toate operațiunile de încasări și plăți efectuate în cursul unui an bugetar în contul unui buget aparțin exercițiului corespunzător de execuție a bugetului respectiv.

Principiul specializării bugetare

-Veniturile și cheltuielile bugetare se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență și, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate după natura lor economică și destinația acestora.

Principiul echilibrului

-Cheltuielile unui buget se acoperă integral din veniturile bugetului respectiv.

Principiul solidarității

-Prin politicile bugetare locale se poate realiza ajutorarea unităților administrativ teritoriale, precum și a persoanelor fizice aflate în situație de extremă dificultate, prin alocarea de sume din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local.

Din fondul de rezervă bugetară constituit în bugetul local, consiliile locale, județene sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot aproba acordarea de ajutoare către unitățile administrativ-teritoriale aflate în situații de extremă dificultate, la cererea publică a primărilor acestor unități administrativ-teritoriale sau din inițiativă proprie în urma fundamentarii necesarului de sume.

Principiul autonomiei locale financiare

–Unitățile administrativ-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente, pe care autoritățile administrației publice locale le pot utiliza în exercitarea atribuțiilor lor, pe baza și în limitele prevăzute de lege.

-Autoritățile administrației publice locale au competența stabilirii nivelurilor impozitelor și taxelor locale, în condițiile legii.

-Alocarea resurselor financiare pentru echilibrarea bugetelor locale nu trebuie să afecteze aplicarea politicilor bugetare ale autorităților administrației publice locale în domeniul lor de competență.

-Sumele defalcate cu destinație specială se utilizează de către autoritățile administrației publice locale în conformitate cu prevederile legale.

Principiul proporționalității

-Resursele financiare ale unităților administrativ-teritoriale trebuie să fie proporționale cu responsabilitățile autorităților administrației publice locale stabilite prin lege.

Principiul consultării

-Autoritățile administrației publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie să fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat către bugetele locale.

Principiul continuitații activității

– Presupune ca instituția publică își continuă în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de desființare sau reducere semnificativă a activității.

Dacă ordonatorii de credite au luat cunostintă de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.

Principiul permanenței metodelor

– Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.

Principiul prudenței

– Evaluarea trebuie facută pe o bază prudentă și în special trebuie să se țină cont de toate angajamentele apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data depunerii acestuia.

Principiul contabilității pe bază de angajamente

– Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe masură ce numerarul sau echivalentul, de numerar este încasat sau plătit. Acestea sunt înregistrate în evidențele contabile și raportate în situațiile financiare ale perioadelor de raportare.

Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informații nu numai despre tranzacțiile și evenimentele trecute care au determinat încasări și plăti dar și despre resursele viitoare, respectiv obligațiile de plată viitoare.

Acest principiu se bazează pe independența exercițiului potrivit căruia toate veniturile și toate cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține seama de data încasării veniturilor, respectiv data plății cheltuielilor.

Principiul evaluarii separate a elementelor de activ și de datorii

-Componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.

Principiul intangibilității

-Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.

Principiul necompensării

–Orice compensare între elementele de activ și de datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă, cu excepția compensărilor între active și datorii permise de reglementările legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor la valoarea integrală,

Principiul comparabilității informațiilor

– Elementele prezentate trebuie să dea posibilitatea comparării în timp a informațiilor.

Principiul materialității (pragului de semnificație)

-Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare iar elementele cu valori nesemnificative dar care au aceeași natură sau au funcții similare trebuie însumate și prezentate într-o poziție globală.

Un element patrimonial este considerat semnificativ dacă omiterea sa ar influența în mod vădit decizia utilizatorilor situațiilor financiare.

Principiul prevalenței economicului asupra juridicului (realitatii asupra aparenței)

–Informațiile contabile prezentate în situațiile financiare trebuie să fie credibile, să respecte realitatea economică a evenimentelor sau tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în cazuri excepționale.

Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum și motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor, poziției financiare și a rezultatului patrimonial.

Reguli bugetare

1.– Este interzisă efectuarea de plăți direct din veniturile încasate, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.

2.- Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi speciale și în legile bugetare anuale.

3. – Nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele institutiilor publice și nici o plată nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există baza legală pentru respective cheltuială.

4.-Nici o cheltuială din fonduri publice locale nu poate fi angajată ordonanțată și plătită dacă nu este aprobată, potrivit legii, și nu are prevederi bugetare și surse de finanțare.

5. – După aprobarea bugetelor locale pot fi aprobate acte normative cu implicații asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuării veniturilor sau a majorării cheltuielilor bugetare aferente exercițiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective.

2.3 Politici și procedee contabile

Aplicarea reglementărilor contabile prevazute de Ordinul M.F.F 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice și a Planului de conturi pentru acestea, presupune stabilirea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei instituții publice pentru toate operațiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale.

Aceste proceduri trebuie elaborate de către specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai specificului activitații desfășurate și ai strategiei adoptate de instituție.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază ale contabilității de angajamente.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare, a unor informații care trebuie sa fie:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; și

b) credibile în sensul că:

-reprezintă fidel rezultatul patrimonial și poziția financiară a instituției publice;

-sunt neutre;

-sunt prudente;

-sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege sau au ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile instituției publice. Acest lucru trebuie mentionat în notele explicative la raportările situatiilor financiare.

Procedeele specifice metodei contabilițătii sunt folosite în scopul realizării obiectului contabilității, și sunt :

Procedee comune tututor științelor :

observația

raționamentul

comparația

clasificarea

analiza

sinteza

Procedee ale metodei contabilității comune și altor discipline economice :

documentele

eveluarea

calculația

inventarierea

Procedee specifice metodei contabilității :

contul

balanța de verificare

bilanțul

Contul se poate defini și ca un procedeu de clasificare funcțională ce permite urmărirea unui element al activitații economice sau patrimoniului în mișcarea sa în expresie monetară

Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității îinregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare.

Balanța de verificare se întocmește pe baza datelor preluate din Cartea mare (șah) , respectiv din fișele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic.

Pentru verificarea înregistrărilor în contabilitatea analitică se întocmesc balanțe de verificare analitice.

La instituțiile publice, balanțele de verificare sintetice se întocmesc lunar iar balanțele de verificare analitice, cel mai târziu la sfarșitul perioadei pentru care se întocmesc situațiile financiare.

Balanța de verificare cuprinde pentru toate conturile instituției următoarele elemente simbolul și denumirea conturilor, în ordinea înscrisă în planul de conturi,

– soldurile initiale sau totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente

– rulajele curente debitoare și creditoare,

– totalul sumelor debitoare și creditoare,

– soldurile finale debitoare și creditoare.

În balanța de verificare pentru luna ianuarie rubrica “solduri initiale” se completează cu soldurile finale debitoare și creditoare ale lunii decembrie ale anului precedent.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale instituției publice la sfarșitul perioadei de raportare, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Pentru fiecare element de bilanț trebuie prezentată valoarea aferentă elementului respectiv pentru exercitiul financiar precedent.

Dacă valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absența comparabilității trebuie prezentată în notele explicative.

Un element de bilanț pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu exceptia cazului în care exista un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

În bilanț, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al lichiditații iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al exigibilitățtii.

Un activ reprezintă o resursă controlată de către instituția publică ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituție și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.

O datorie reprezintă o obligație actuală a instituției publice ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice.

Activele și datoriile curente se prezintă în bilanț distinct de activele și datoriile necurente.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau unităților administrativ-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituții publice după deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii se mai numesc și active nete sau patrimoniu net și se determină ca diferentă între active și datorii.

În funcție de necesitațtile de informare, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita prezentarea în bilanț a unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordantă cu reglementările ordinului 1917/2005 privind intocmirea situațiilor financiare.

Formatul bilanțului nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul.

2.4 Ordonatori de credite

Ordonatorii de credite sunt de trei categorii:

– ordonatori principali,

– ordonatori secundari și

– ordonatori terțiari.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt primarii unităților administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București, primarii sectoarelor municipiului București și președinții consiliilor județene.

Ordonatorii principali de credite pot delega această calitate înlocuitorilor de drept altor persoane împuternicite în acest scop. Prin actul de delegare, ordonatorii principali de credite vor preciza limitele și condițiile delegării.

Conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică, cărora li se alocă fonduri și sunt în subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz.

Ordonatorii secundari de credite sunt acea categorie de ordonatori prin intermediul cărora se transferă fonduri de la ordonatorii principali la cei terțiari. Această categorie de ordonatori au o anumită responsabilitate și atribuții strict delimitate prin lege

Ordonatorii terțiari de credite sunt ultima verigă care ordonează lichidează ordonanțează și cheltuiesc fondurile publice. Ei sunt directorii de școlii de servicii descentralizate în diferitele structuri ale administrației publice locale

Rolul ordonatorilor de credite

Ordonatorii principali de credite analizează modul de utilizare a creditelor bugetare aprobate prin bugetele locale și prin bugetele instituțiilor publice, ai căror conducători sunt

ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele bugetare aprobate potrivit art.19 alin.(1) lit.b), din legea 273/2006 privind Finanțele publice locale pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetele proprii, cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

Responsabilitățile ordonatorilor de credite

Ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Ordonatorii de credite răspund de:

1) elaborarea și fundamentarea proiectului de buget propriu,

2) urmărirea modului de realizare a veniturilor,

3) angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate și a veniturilor bugetare posibile de încasat,

4) integritatea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea instituției pe care o conduc,

5) organizarea și ținerea la zi a contabilității și prezentarea la termen a situațiilor financiare asupra situației patrimoniului aflat în administrare și a execuției bugetare,

6) organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziții publice și a programului de investiții publice,

7) organizarea evidenței programelor, inclusiv a indicatorilor aferenți acestora,

8) organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, conform legii,

9) alte atribuții stabilite de dispozițiile legale

10) asigură aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local

11) prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea economică și socială a comunei unitatii administrativ teritoriale, în concordanță cu atribuțiile ce-i revin precum și informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local

12) întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local,

13) verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII

INSTITUȚIILOR PUBLICE

3.1 Responsabilității privind organizarea contabilității publice

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea instituțiilor publice , trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și pentru utilizatori externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienții, dar și alți utilizatori (organismele financiare internaționale) .

Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, patrimoniul aflat în administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar și informații necesare pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, contului general anual de execuție a bugetelor locale a contului anual de execuție a bugetului asigurarilor sociale de stat și fondurilor speciale.

In sensul prevederilor Legii finantelor publice nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare instituțiile publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratței publice, alte autoritați publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.

In sensul prevederilor Legii privind finanțele publice locale nr.273/2006, aprobată cu modificări și completări, institutiile publice reprezintă denumirea generică ce include comunele, orașele, municipiile, județele, sectoarele municipiului București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activitațtii acestora.

Potrivit reglementărilor existente în domeniul finanțelor publice și a Legii contabilității 82/1991 , contabilitatea publica cuprinde:

a) contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar;

b) contabilitatea trezoreriei statului;

c) contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul sau deficitul patrimonial;

d) contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat și furnizează informațiile necesare întocmirii contului de execuție bugetară și stabilirii rezultatului execuției bugetare.

Contabilitatea publică constituie contabilitatea care asigură evidențierea tuturor operațiunilor de încasări și plăți referitoare la fondurile publice.

Ea evaluează obligațiile contribuabililor, evidențiază încasările din aceste obligații și determină diferențele din obligațiile neonorate, precum și responsabilitatea ordonatorilor de credite privind efectuarea plăților din fondurile publice.

Organizarea contabilității publice este obligatorie pentru toate autoritațile publice, comunitațile teritoriale, instituțiile publice naționale și locale.

Vincent Raude si Jean Claude Pagat rețin pentru contabilitatea publică mai multe definitii, una uzuală, alta tehnică și a treia administrativă. Astfel, definiția uzuală o formulează ca fiind: “ansamblul de reguli aplicabile gestiunii veniturilor de stat”, cea tehnică “reguli de prezentare a conturilor publice”, iar cea administrativă are în vedere sarcinile publice și o definește ca fiind“ regulile contabilității publice sunt în același timp reguli de prezentare a conturilor și reguli de organizare a serviciilor contabililor publici”.

Insuficientele acestor definitii constau în faptul ca cea uzuală se referă numai la veniturile de stat și nu are în vedere un fundament juridic, cea tehnică este prea limitată, iar cea administrativă nu se referă la ordonatorii de credite. În final, autorii la care ne-am referit, propun pentru contabilitatea publică urmatoarea definiție care ar exprima, după părerea noastră, cel mai corect funcțiile sale, și anume: “Regulile contabilității publice au ca obiect determinarea obligațtiilor și responsabilităților ordonatorilor de credite publice, ale ordonatorilor de venituri publice și contabililor publici.” Această definiție dă regulilor contabilității publice un contur juridic, tehnic și cuprinde în cadrul sau obligațiile și responsabilitățile, atât ale contabililor publici, cât și ale ordonatorilor de credite

Deși contabilitatea sectorului public se organizează pe baza unor planuri de conturi distincte, cu particularitați, atât în ceea ce privește structura conturilor, cât și funcționarea acestora, la baza contabilității publice stau reguli și norme comune cu cele ale contabilității generale, și anume:

-folosirea unor modele de registre contabile și formulare comune privind activitatea financiară și contabilă;

-modelele bilanțurilor contabile, ca și planul de conturi general pentru instituțiile publice, sunt stabilite de același organ, respectiv de Ministerul Finanțelor Publice, în această privintă existând o conceptie unitară în materie (plan de conturi, bilanț și alte formulare specifice);

-functionarea acesteia este obligatoriu a se face după aceleași reguli și metode astfel:

-contabilitatea se conduce în partidă dublă;

-înregistrarea cronologică și sistematică în contabilitate a tuturor operațiunilor de încasări și plăți în mod simultan, în debitul unor conturi și creditul altora;

-stabilirea totalului sumelor debitoare și creditoare, precum și a soldului final al fiecarui cont;

-întocmirea, cel putin lunar, a balanței de verificare, care reflectă egalitatea între totalul -sumelor debitoare și totalul sumelor creditoare, între totalul soldurilor debitoare și totalul soldurilor creditoare ale conturilor;

-prezentarea execuției finale lunar, trimestrial și anual, a veniturilor încasate și plăților efectuate, precum și a excedentului sau deficitului, comparativ cu contul de profit și pierderi, în cazul contabilității financiare.

Ca și în cazul contabilității generale (financiare), contabilitatea publică trebuie să asigure o imagine fidelă, cu privire la situația executției bugetului general consolidat, a informațiilor necesare pentru necesitațile proprii ale instituțiilor publice, cât și în ceea ce privește furnizarea acestora către organele în drept, cu prerogative în materie. În acest sens, contabilitatea publică trebuie să respecte, cu bună credință, regulile și normele unitare, general valabile, ale contabilității generale, precum și principiile acesteia, ,:

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la instituțiile publice revine, ordonatorului de credite sau altei persoane împuternicite care are obligația gestionării unitățtii respective.

Persoanele împuternicite să reprezinte instituția publică organizează și conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicita să îndeplinească această funcție.

Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

Contabilitatea poate fi organizată și condusă pe bază de contracte de prestări de servicii în domeniul contabilitații, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, cu modificările și completările ulterioare, care răspund, potrivit legii.

Instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilitatății și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu societați comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii.

Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii.

Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinație.

Potrivit Legii contabilității nr 82 /1991 republicată cu completările și modificările ulterioare , deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

Contabilitatea imobilizărilor se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric, în condițiile stabilite de reglementările legale.

Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, de producție sau la valoarea justă .

Creanțele și datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.

Valoarea acțiunilor emise sau a altor titluri, precum și vărsămintele efectuate în contul capitalului subscris se reflectă distinct în contabilitate.

Contabilitatea clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, după caz.

Contabilitatea veniturilor se ține pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor.

Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetului general consolidat se ține pe subdiviziunile clasificației bugetare

Contabilitatea instituțiilor publice asigură înregistrarea plăților de casă și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.

Pentru finanțarea cheltuielilor în limita prevederilor din bugetele aprobate, instituțiile publice au obligatia organizării și conducerii evidenței angajamentelor bugetare și legale în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice

În contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește cumulat de la începutul exercițiului financiar.

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se efectuează, de regulă, la sfârșitul perioadei de raportare

Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la închiderea acestuia.

La institutiile publice rezultatul executiei bugetare se stabileste anual prin închiderea conturilor de cheltuieli efective pe surse din care au fost efectuate.

Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate,

constituie contravenții la Legea contabilității, dacă nu sunt savârșite în asfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.

Instituțiile publice consemnează operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor în documente justificative pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fișe și alte documente contabile după caz.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Documentele justificative trebuie să cuprindă, urmatoarele elemente principale:

– denumirea documentului;

– denumirea și, după caz, sediul unitații care întocmește documentul;

– numărul documentului și data întocmirii acestuia;

– menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare;

– conținutul operațiunii economico financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

– datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

– numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz ;

– alte elemente menite să asigure îinscrisul complet a operațiunilor efectuate.

Înregistrările contabile se efectuează cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru forma de înregistrare în contabilitate “maestru-șah”.

Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor.

Registrele de contabilitate și formularele comune pe economie, care nu au regim special de înseriere și numerotare, privind activitatea financiară și contabilă, pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitațile instituțiilor publice, cu condiția respectării conținutului minimal de informații și a normelor de întocmire și utilizare a acestora. Acestea pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.

Numarul de exemplare al formularelor care nu au regim special de înseriere și numerotare poate fi diferit de cel prevăzut în reglementările legale, în condițiile în care procedurile proprii privind organizarea și conducerea contabilității impun acest lucru.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt:

– Registrul-jurnal,

– Registrul-inventar și

– Cartea mare.

Întocmirea, editarea și păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice și se utilizează în strictă concordanța cu legislația în vigoare și se prezintă în mod ordonat și completate astfel încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematică a modificării elementelor de activ și de pasiv ale instituției.

Registrul-jurnal se întocmește de fiecare instituție publică într-un singur exemplar,după ce a fost numerotat, parafat și înregistrat în evidența instituției.

Numerotarea filelor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.

Se întocmește zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără stersături și spații libere, a documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv ale unitații.

Operațiunile de aceeași natură, realizate în același loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal-auxiliar, care stă la baza îinregistrării în Registrul-jurnal.

Instituțiile publice pot utiliza jurnale auxiliare pentru operațiunile de casă și bancă, decontările cu furnizorii, situația încasării-achitării facturilor, etc.

Acestea pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.

În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, fiecare operațiune economico-financiară se va înregistra prin articole contabile, în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. În această situație, Registrul-jurnal se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe masura editării lor.

În cazul în care o instituție publică are unitați subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, Registrul-jurnal se va conduce de către unitațile subordonate, cu condiția înregistrării acestuia în evidența unității.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv grupate în funcție de natura lor, inventariate potrivit legii.

Registrul-inventar se întocmește de fiecare instituție publică într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența instituției.

Registrul-inventar se întocmește la înființarea instituției, cel puțin odată pe an pe parcursul funcționării instituției, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activitătii, precum și în alte situații prevazute de lege pe bază de inventar faptic.

În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conținutul fiecărui post al bilanțului.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecarui cont de activ și de pasiv. Elementele de activ și de pasiv înscrise în Registrul inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifică conținutul acestora.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor și se scad rulajele ieșirilor de la data inventarierii până la data încheierii exercițiului .

În cazul în care o instituție publică are unități subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, registrul-inventar se va conduce de către unitațile subordonate, cu condiția înregistrării acestuia în evidența unității.

Registrul “Cartea mare“ este un registru contabil obligatoriu în care se înregistreazaă lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, existența și mișcarea elementelor de activ și de pasiv, la un moment dat. Registrul Cartea mare (șah) se întocmește într-un exemplar, lunar, separat pentru debitul și separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării operațiunilor.

Cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse. Editarea Carții mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcție de necesitațile proprii.

Persoanele responsabile cu conducerea și înregistrarea în contabilitate care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor au obligația să asigure prelucrarea datelor inregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicate, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare, precum și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor responsabile, timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercitiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstreaza timp de 50 de ani.

În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unor documente contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora în termen de maximum 30 de zile de la constatare, potrivit reglementarilor emise în acest scop.

Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare.

Balanța de verificare se întocmește pe baza datelor preluate din Cartea mare (șah) , respectiv din fișele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic. Pentru verificarea înregistrarilor în contabilitatea analitică se întocmesc balanțe de verificare analitice. La instituțiile publice, balanțele de verificare sintetice se întocmesc lunar iar balanțele de verificare analitice, cel mai târziu la sfărșitul perioadei pentru care se întocmesc situațiile financiare.

Balanța de verificare cuprinde pentru toate conturile instituției următoarele elemente: simbolul si denumirea conturilor, în ordinea înscrisă în planul de conturi, soldurile inițiale sau totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente după caz, rulajele curente debitoare și creditoare, totalul sumelor debitoare și creditoare, soldurile finale debitoare și creditoare. În balanța de verificare pentru luna ianuarie rubrica “solduri inițiale” se completează cu soldurile finale debitoare și creditoare ale lunii decembrie ale anului precedent.

3.2 Planul de conturi și particularitățile înregistrărilor

în contabilitatea instituțiilor publice

În aplicarea prevederilor OMF 1917/2005 , pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice Planul de conturi cuprinde urmatoarele tipuri de conturi:

– conturi bugetare – pentru reflectarea încasării veniturilor și plății cheltuielilor .și determinarea rezultatului execuției bugetare (excedent sau deficit bugetar).

Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, se realizează cu ajutorul unor conturi speciale, deschise pe structura clasificației bugetare în vigoare.

Aceste conturi asigură înregistrarea veniturilor încasate și a cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat și furnizează informațiile necesare întocmirii contului de executie bugetară și stabilirii rezultatului execuției bugetare.

– conturi generale – pentru reflectarea activelor și pasivelor instituției, a cheltuielilor și veniturilor aferente exercițiului, indiferent dacă veniturile au fost încasate iar cheltuielile plătite, pentru determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial);

Conturile contabile vor fi conforme cu normele menționate, corecte și complete și vor prezenta situația reală și exactă a patrimoniului și a modului de implementare a bugetului.

Contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate, va fi dezvoltată din punct de vedere metodologic după implementarea programelor în deruare ,contabilitatea generală

fiind bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul sau deficitul patrimonial;

Instituțiile publice, au obligația să conducă contabilitatea în partidă dublă cu ajutorul conturilor prevazute în planul de conturi general.

Planul de conturi general cuprinde urmatoarele clase de conturi:

– clasa 1”Conturi de capitaluri”;

– clasa 2 “Conturi de active fixe”;

– clasa 3 “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”;

– clasa 4 “Conturi de terți”;

– clasa 5 “Conturi la trezoreria statului și bănci comerciale”;

– clasa 6 “Conturi de cheltuieli”;

– clasa 7 “Conturi de venituri și finanțări”.

În cadrul claselor există mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi sintetice de gradul I și II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate în conturi analitice în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii de informare.

Cu ajutorul acestor conturi, instituțiile publice înregistrează operațiunile economico-financiare pe baza principiilor contabilității de drepturi și obligații (de angajamente), respectiv în momentul creării, transformării sau dispariției anulării unei valori economice, a unei creanțe sau unei obligații.

Corespondențele stabilite în cadrul funcțiunii fiecărui cont prin prezentele norme nu sunt limitative. Ele pot fi dezvoltate în cadrul fiecărei instituții, cu respectarea conținutului economic al operațiunii respective, a cerințelor contabilității bazată pe principiul drepturilor și obligațiilor și a prevederilor legale în vigoare.

În acest sens, ordonatorii principali de credite urmează să elaboreze planuri de conturi cu dezvoltarea conturilor în analitice precum și monografii conținând operațiuni specifice domeniului de activitate respectiv.

Conturile din planul de conturi nu reprezintă temei legal pentru înregistrarea unor operatiuni îin contabilitate.

Particularitațile privind înregistrarea în contabilitate a

operațiunilor specifice bugetului local

Înregistrarea creanțelor bugetului local

Înregistrarea creanțelor bugetului local pentru veniturile stabilite prin declarație fiscală sau decizie emisaă de organul fiscal precum și a majorărilor de întîrziere:

464 = %

730,732,734,

735,739,750, 751

Stingerea creanțelor bugetului local

Încasarea veniturilor bugetului pe structura clasificației veniturilor bugetului local prin caserie, inclusiv dobânzi și penalități și depunerea în cont de trezorerie:

5311 = 464

581 = 5311

5211 = 581

Încasarea veniturilor bugetului pe structura clasificației veniturilor bugetului local prin intermediul trezoreriilor:

5211 = 464

defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale

Sume încasate de bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului de la consiliile județene reprezentând cote defalcate din impozitul pe venit, pentru echilibrare :

5211 = 7312

Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor Municipiului București :

5211 = 7351

Închiderea conturilor și stabilirea rezultatului patrimonial al bugetului local la finele perioadei :

Închiderea conturilor de venituri :

7xx = 121.02

Preluarea cheltuielilor, după natură, efectuate pentru activitatea proprie a unității administrativ-teritoriale și instituțiile subordonate finanțate din bugetul local :

121.02 = 6xx

Preluarea excedentului patrimonial înregistrat de activitatea proprie a unității administrativ-teritoriale și instituțiile subordonate finanțate din bugetul local :

121.02 = 5211

Constituirea și utilizarea fondului de rulment :

Constituirea dispnibilului fondului de rulment din excedentul anual al bugetului local, rezultat la închiderea exercițiului, potrivit legii :

5221 = 5211

121.02 = 131

Sumele acordate din fondul de rulment în timpul anului pentru acoperirea golurilor temporare de casă provenite din decalaje între veniturile și cheltuielile curente ale bugetului local :

4687 = 5221

5211 = 5197

Sumele restituite fondului de rulment în situația în care bugetul local nu mai înregistrează goluri temporare de casă se înregistrează folosind formulele contabile invers ca și la acordare.

Sumele încasate reprezentand dobânzi acordate de trezoreria statului pentru disponibilul curent al fondului de rulment

5187 = 766

5221 = 5187

766 = 131

Sumele din disponibilitațile fondului de rulment conform legii finanțrlor publice locale nr. 273 /2006 articol 58 mai pot fi utilizate pentru realizarea obiectivelor de investiții în folosul comunităților locale prin hotărâri ale consiliilor locale prinse în bugetul constituit pe seama veniturilor în afara bugetului local.

Valoarea bunurilor livrate sau a lucrărilor de investiții executate după caz :

% = 404

212,213,214,

231

Sumele achitate furnizorilor pentru active fixe livrate sau lucrări de investiții executate :

404 = 5221

La finalizarea construcțiior, în situația în care bunurile aparțin domeniului privat al unităților administrativ- teritoriale :

212 = 231

iar diminuarea fondului de rulment se face odată cu calculul amortizării lunare.

La finalizarea construcțiilor,în situația în care bunurile aparțin domeniului public al unităților administrativ- teritoriale :

212 = 682

131 = 103

682 = 131

Realizarea și finalizarea obiectivelor de investiții au aceleași regim de înregistrare în contabilitate indiferent de sursa de finanțare cu precizarea că închiderea contului 682 –Cheltuieli cu activele fixe amortizabile –se face prin contul 121.02 -Rezultatul patrimonial al bugetului local-.

3.3 Structura situațiilor financiare ale

instituției publice

3.3.1 Bilanțul

Situațiile financiare care se întocmesc de către instituțiile publice sunt trimestriale.

Bilanțul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capitaluri proprii ale instituției publice la sfârșitul perioadei de raportare, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Prin diferența dintre total active și total datorii se determină indicatorul active nete, care trebuie să fie egal cu capitalurile proprii.

Pentru fiecare element de bilanț trebuie prezentată valoarea aferentă elementului respectiv pentru exercițiul financiar precedent.

Dacă valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absența comparabilității trebuie prezentată în notele explicative.

Un element de bilanț pentru care nu exista valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

Bilanțul se întocmește pe baza ultimei balanțe de verificare a conturilor sintetice, puse de acord cu balanța conturilor analitice, încheiată după înregistrarea tuturor documentelor în care au fost consemnate operațiunile economico-financiare aferente perioadei raportate.

În bilanț, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al lichidității iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al exigibilității.

Modelul formularului “Bilanț” este prezentat în normele elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.

Formatul bilanțului nu poate fi modificat de la un exercitiu financiar la altul.

Structura Bilanțului

ACTIVE

Active necurente

Active fixe necorporale,

Instalații tehnice, mijloace de transport, animale, plantații, mobilier, aparatură birotică și alte active corporale,

Terenuri și clădiri,

Alte active nefinanciare,

Active financiare,

Creanțe (peste un an).

Active curente

Stocuri,

Creanțe (sub un an),

Investiții pe termen scurt,

Conturi la trezorerie și bănci,

Cheltuieli în avans.

DATORII

Datorii necurente

Datorii (peste un an),

Împrumuturi pe termen lung,

Provizioane.

Datorii curente

Datorii (sub un an),

Împrumuturi pe termen scurt,

Împrumuturi pe termen lung ce trebuie plătite în exercițiul curent,

Venituri în avans,

Provizioane.

Active nete/Capitaluri proprii = Total active – Total datorii

C Capitaluri proprii

Rezerve și fonduri,

Rezultatul patrimonial,

Rezultatul reportat.

3.3.2 Contul de rezultat patrimonial

Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor din cursul exercițiului curent.

Veniturile și finanțările sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu.

Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu.

În contul de rezultat patrimonial (economic) sunt prezentate și veniturile calculate (ex. venituri din reluarea provizioanelor și ajustărilor de valoare) care nu implică o încasare a acestora precum și cheltuielile calculate (ex.cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările de valoare) care nu implică o plată a acestora.

Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

Un element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care exista un element corespondent pentru exercitiul financiar precedent.

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă performanța financiară a instituției publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determină pe fiecare sursă de finanțare în parte, precum și pe total, ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate în exercițiul financiar curent.

În funcție de necesitățile de informare, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita prezentarea unor informații suplimentare fată de cele care trebuie prezentate în concordantă cu prezentele reglementări.

Modelul formularului “Contul de rezultat patrimonial” este prezentat în anexa nr.14 la normele emise de Ministerul Finanțelor la ordinul 1917/2005.

Formatul contului de rezultat patrimonial nu poate fi modificat de la un exercitiu financiar la altul.

În Contul de rezultat patrimonial al bugetului local nu se va înscrie soldul creditor al contului 770. Acestase va inscrie numai in Contul de rezultat patrimonial al activitatii proprii a unitatii administrativ-teritoriale și în Contul de rezultat patrimonial al instituțiilor publice finanțate din bugetele locale.

Structura Contului de rezultat patrimonial

Venituri operaționale

– venituri din impozite și taxe, contribuții de asigurări și alte venituri ale bugetelor ,

– venituri din activitați economice,

– finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială,

– alte venituri operaționale.

Cheltuieli operaționale

– cheltuieli cu salariile și contribuțiile aferente,

– subvenții, transferuri,

– cheltuieli privind stocurile, lucrările și serviciile executate de terți,

– cheltuieli de capital, amortizări și provizioane,

– alte cheltuieli operaționale,

Excedent (deficit) din activitatea operațională,

Venituri financiare,

Cheltuieli financiare,

Excedent (deficit) din activitatea financiară,

Excedent (deficit) din activitatea curentă,

Venituri extraordinare,

Cheltuieli extraordinare,

Excedent/deficit din activitatea extraordinară,

Rezultatul patrimonial.

3.3.3. Situația fluxurilor de trezorerie

Situatia Fluxurilor de trezorerie prezintă existența și mișcările de numerar divizate în:

Fluxuri de trezorerie din activitatea operațională, care prezintă mișcările de numerar rezultate din activitatea curentă:

– Încasări

– Plăți

Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiții, care prezintă miscările de numerar rezultate din achizițiile ori vânzările de active fixe:

– Încasări

– Plăți

Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanțare, care prezintă mișcările de numerar rezultate din împrumuturi primite și rambursate, ori alte surse financiare:

– Încasări

– Plăți

Formularul se completează de către fiecare instituție, cu informațiile privind încasări și plăți efectuate, preluate din rulajele fiecarui cont de la trezorerie sau bănci.

Instituțiile publice au obligația să prezinte la unitațile de trezorerie a statului la care au deschise conturile, “Situația fluxurilor de trezorerie” (cod 03) pentru obținerea vizei privind exactitatea plăților de casă, a soldurilor conturilor de disponibilități, după caz, pentru asigurarea concordanței datelor din contabilitatea instituției publice cu cele din contabilitatea unităților de trezorerie .

3.3.4 Contul de executie al bugetului

Venituri

Contul de execuție bugetară prezintă toate operațiunile financiare efectuate în exercițiul financiar curent respectiv încasările realizate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul, precum și alte informații necesare unei bune administrări a bugetului astfel :

a) informații privind veniturile:

– prevederi bugetare inițiale,

– prevederi bugetare trimestriale/ definitive,

– drepturi constatate- total-,

din care: – ani precedenți

– anul curent

– încasări realizate,

– stingeri pe alte căi decât încasările,

– drepturi constatate de încasat.

Cheltuieli

b) informații privind cheltuielile:

– credite bugetare inițiale,

– credite bugetare trimestriale/ definitive,

– angajamente bugetare,

– angajamente legale,

– plăți effectuate,

– angajamente legale de plătit,

– cheltuieli efective (costuri, consumuri sau utilizări de resurse).

Pentru întocmirea formularelor Conturilor de execuție ale instituțiilor publice se fac urmatoarele precizări:

Conturile de execuție bugetară se întocmesc pe baza datelor preluate din rulajele debitoare și creditoare ale conturilor de finanțare bugetară și de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie sau la banci, dupa caz.

La unitațile administrativ-teritoriale veniturile încasate se preiau din contul 5211 ”Disponibil al bugetului local”, pe structura bugetului aprobat. Informațiile trebuie să corespundă cu cele din contul de trezorerie 21 ”Veniturile bugetelor locale”.

La instituțiile publice finanțate din bugetul local, plățile se preiau din soldul creditor al contului 7702 ”Finanțarea de la bugetele locale” – reprezentând plăți nete de casă, pe structura bugetului aprobat. Informațiile trebuie să corespundă cu cele din contul de trezorerie 24 “Cheltuielile bugetelor locale”;

La instituțiile publice finanțate din venituri proprii și subvenții, contul de execuție se întocmește pe baza datelor preluate din contul 561 ”Disponibil al instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții”, pe structura bugetului aprobat. Informațiile trebuie să corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie.-5010-.

Pentru activitațile finanțate din venituri proprii, contul de executție se întocmește pe baza datelor preluate din contul 562 “Disponibil al activitaților finanțate din venituri proprii”, pe structura bugetului aprobat. Informațiile trebuie să corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie.cont -5004-

Cu privire la raportarea informațiilor privind drepturile constatate se vor avea în vedere urmatoarele:

-preluarea datelor din soldurile din anii precedenți și rulajele curente ale conturilor de creanțe purtatoare de venituri ale bugetului general consolidat (ct. 463, 464, 411, 461, etc.,) după caz ;

-pentru veniturile încasate, fără evidențierea anticipată a drepturilor constatate (fără debit) urmare nedeclarării și neînregistrării în contabilitate a creanțelor potrivit legii, coloana de drepturi constatate (total și an curent) se completează cu sume la nivelul încasărilor realizate;

-stingerea debitelor pe alte căi decât încasarea, are în vedere anularea sau prescripția, conversia în acțiuni, etc.;

-drepturile constatate de încasat se determină ca diferență între totalul drepturilor încasate și drepturile stinse și trebuie să corespundă cu soldurile conturilor de creanțe de la sfârșitul perioadei de raportare;

Instituțiile publice întocmesc urmatoarele conturi de execuție :

1. “Contul de execuție a bugetului instituției publice – Venituri”

2 “Contul de execuție a bugetului instituției publice – Cheltuieli”

Indiferent de subordonare și sursa de finanțare a cheltuielilor pe structura bugetului aprobat cu detaliere pe clasificația economică conturile de execuție se întocmesc distinct pe fiecare capitol și subcapitol de cheltuieli, pe articole și alineate.

3.3.5 Notele explicative alte situații

Notele explicative la situațiile financiare conțin informații referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum și orice informații suplimentare care sunt relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute.

Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanț trebuie să existe informații în notele explicative.

Pentru elementele prezentate în notele explicative, se va prezenta de regulă suma corespunzătoare anului curent și celui precedent.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:

a) numele persoanei juridice care face raportarea;

b) faptul că situațiile financiare sunt proprii acesteia;

c) data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare;

d) moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;

e) exprimarea cifrelor incluse în raportare (lei) .

Conținutul și structura notelor explicative se vor dezvolta prin precizări pentru întocmirea situațiilor financiare.

Notele explicative furnizează informații suplimentare care nu sunt încorporate în situațiile financiare. la întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale.

Aceste proceduri trebuie elaborate de către specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai specificului activității desfășurate și ai strategiei adoptate de instituție.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază ale contabilității de angajamente a creantțelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate.

La fiecare dată a bilanțului- elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar.

Situatia modificărilor în structura activelor/capitalurilor

Situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor trebuie să ofere informații referitoare la structura capitalurilor proprii, influențele rezultate din schimbarea politicilor contabile, influențele rezultate în urma reevaluării activelor, calculului și înregistrării amortizării sau din corectarea erorilor contabile.

Situația prezintă în detaliu creșterile și diminuăarile din timpul anului al fiecărui element al conturilor de capital.

Aceste situații se întocmesc de regulă anual dar și în cazul desfințării ,contopirii sau a trecerii instituției publice sub o altă subordonare.

CAPITOLUL IV

STUDIU DE CAZ

EVIDENȚA CONTABILĂ LA PRIMĂRIA PONOR

4.1 Autoritățile și serviciile publice locale ale Primăriei Ponor

Comuna Ponor este situată în munții apuseni la o altitudine de aproximativ 1150 m iar cea mai apropiată localitate urbană –Aiud-se afla la o distanță de 35 km. Localitatea are un numar de 640 locuitori răsfirați în cele 6 sate componente (Ponor sat După Deal, Vale-n-jos, Geogel Valea Bucurului , Macarești). Localitatea este încadrată ca fiind zonă defaforizată în categoria 5.

Din punct de vedere economic localitatea Ponor este slab dezvoltată cu populația îmbătrânită iar ocupația de bază a locuitorilor este creșterea animalelor. Căile de acces spre localitate sunt anevoioase

O posibilă speranță de dezvoltare a localității Ponor o constituie dezvoltarea turismului în zonă mai ales acum când se construiește un lăcaș de cult(mânăstire de călugări) dar și datorită frumuseților peisajului montan și a obiectivelor turistice existente( Cheile Ponorului, Huda lu  papară, Vânătarea etc)

Structura organizatorică a primăriei se prezintă astfel :

Consiliul local

Consiliul local al comunei Ponor este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea 215 /2001 privind alegerile locale.

După constituire, consiliul local își organizează comisii de specialitate pe domenii de activitate, alcatuite din consilieri cu excepția viceprimarului care nu poate face parte din nici o comisie a consililui local.

Comisiile de specialitate analizează proiectele de hotărîri din domeniul lor de activitate .

Organizaqrea și funcționarea comisiilor de specialitate se stabilesc prin regulamentul consiliului local

Rolul consiliului local pe parte economică este de a aproba bugetul local, împrumuturile interne sau externe, virările de credite și modul de utilizare a rezervei bugetare, aprobă contul de încheiere a exercițiului bugetar, stabilește nivelul impozitelor și taxelor locale, precum și taxe speciale, în condițiile și în limitele legii;

Aprobă, la propunerea primarului, în condițiile legii, organigrama, statul de funcții, numărul de personal și regulamentul de organizare și funcționare a aparatului propriu de specialitate, ale instituțiilor și serviciilor publice, de interes local;

Administrează domeniul public și domeniul privat al comunei ;

Hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei în condițiile legii etc ;

Asigură, potrivit competențelor sale, condițiile materiale și financiare necesare pentru buna funcționare a instituțiilor și serviciilor publice de educație, sănătate, cultură, tineret și sport, apărarea ordinii publice, apărarea împotriva incendiilor și protecția civilă, de sub autoritatea sa, și urmărește și controlează activitatea acestora.

Primarul și viceprimarul

Primarul și viceprimarul comunei Ponor sunt demnitari aleși în condițiile Legii 215/2001 Legea administrației publice locale o data la 4 ani.

Primarul reprezintă comuna în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție .

Primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică. El este șeful administrației publice locale și al aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, pe care îl conduce și îl controlează. și răspunde de buna funcționare a administrației publice locale, în condițiile legi

Prezentăm unele din atributiile primarului în conformitate cu Legea administrației publice

locale nr 215/2001 referitoare la gestionarea fondurilor publice :

-prezintă consiliului local, anual sau ori de câte ori este necesar, informări, privind starea economică și socială a comunei, în concordanță cu atribuțiile ce revin autorităților administrației publice locale, precum și informări asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârilor consiliului local :

-întocmește proiectul bugetului local și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului local ;

-exercită funcția de ordonator principal de credite;

– verifică, din oficiu sau la cerere, încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică de îndată consiliului local cele constatate :

-conduce serviciile publice locale; asigură funcționarea serviciilor de stare civilă și de autoritate tutelară, supraveghează realizarea măsurilor de asistență și ajutor social;

-numește și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, cu excepția secretarului;

-răspunde de inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și domeniului privat al unității administrativ-teritoriale ;

-organizează evidența lucrărilor de construcții din localitate și pune la dispoziție autorităților administrației publice centrale rezultatele acestor evidențe;

Primarul deleagă viceprimarului, prin dispoziție emisă în cel mult 30 de zile de la validare, exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit art. 68 din Legea administrației publice locale nr 215/2001

Secretarul

Serviciile publice

Fiecare comună are un secretar salarizat din bugetul local. Secretarul comunei comunei Ponor este funcționar public de conducere, cu studii superioare juridice ..

Secretarul îndeplinește, în condițiile legii, următoarele atribuții principale:

-participă în mod obligatoriu la ședințele consiliului local

-coordonează compartimentele și activitățile cu caracter juridic, de stare civilă, autoritate tutelară și asistență socială din cadrul aparatului propriu de specialitate al consiliului local ;

– avizează proiectele de hotărâre ale consiliului local, asumându-și răspunderea pentru legalitatea acestora, contrasemnând hotărârile de consiliu ;

– avizează pentru legalitate dispozițiile primarului ;

– urmărește rezolvarea corespondenței în termenul legal;

– asigură aducerea la cunoștință publică a hotărârilor și dispozițiilor cu caracter

normativ;

-asigura comunicarea către autoritățile, instituțiile și persoanele interesate a actelor emise de consiliul local sau de primar în termen de 10 zile ;

– legalizează semnături de pe înscrisurile prezentate de părți și confirmă

autenticitatea copiilor cu actele originale în condițiile legii ;

-îndeplinește și alte atribuții prevăzute de lege sau date de consiliul local sau

primar

Secretarul poate coordona și alte servicii ale aparatului propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale, stabilite de primar.

Serviciile publice ale comunei Ponor se înființează și se organizează de consiliul local în principalele domenii de activitate, potrivit specificului și nevoilor locale, cu respectarea prevederilor legale și în limita mijloacelor financiare de care dispune.

Serviciile publice sunt înzestrate cu mijloace materiale și bănești în scopul satisfacerii intereselor comune ale colectivității.

Numirea și eliberarea din funcție a personalului din aparatul propriu de specialitate al consiliului local se face de către primarin limitele legii,

Condițiile privind numirea, promovarea, sancționarea și eliberarea din funcție precum și drepturile și obligațiile personalului din serviciile publice ale unității administrativ-teritoriale sunt stabilite prin legi speciale, Codul Muncii și regulamente ale Ministerului Finanțelor Publice și de ordine interioara.

Personalul din serviciile publice locale și din primarie are statut de funcționar public, aflîndu-se în serviciul comunității locale.

Funcționarii din cadrul serviciilor publice ale comunei și din aparatul propriu de specialitate al autorităților administrației publice locale se bucură de stabilitate în funcție,

De precizat este faptul ca Scoala cu clasele I-VIII Ponor funcționează ca instituție publică cu dublă subordonare. Cadrele didactice sunt numite prin decizia Inspectoratului Școlar județean Alba pe durată determinata sau nedeterminată dupa caz iar personalu nedidactic este angajat pe bază de concurs .Directorul unității de învățământ are calitatea de ordonator terțiar de credite și organizează contabilitatea proprie a unității de învățământ. Finanțarea cheltuielilor de personal , a burselor și a obiectelor de inventar se suportă din T V A și sunt alocate cu destinație specială prin bugetul Primăriei Ponor.

Cheltuielile de întreținere și gospodărire se suporta din veniturile proprii ale primariei.

Situațiile financiare ale unității de învățământ se cumulează cu cele ale primăriei , iar aceasta le raportează Direcției Generale a Finanțelor Publice Alba

Primaria Ponor deschide credite în trezoreria Aiud pentru toate cheltuielile necesare funcționării unității de invățământ.

Primarul, viceprimarul, secretarul comunei, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită Primăria Comunei, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.

ORGANIGRAMA PRIMARIEI PONOR :

Fig nr 1

SURSA. Primaria Ponor

HCL 3/31/01/2008

4.2 Veniturile și cheltuielile Primăriei Ponor

VENITURILE proprii ale Primariei Ponor se constituie din :

impozitul pe cladiri,

impozitul pe teren,

impozit pe mijloace de transport,

taxe pentru eliberare autorizatii sau diferite acte ,

amenzi,

alte impozite și taxe de la populațtie.

Impozitul pe clădiri

I mpozitul pe clădiri reprezintă o contribuție bănească anuală ce se datorează bugetului local, al comunei, de către persoanele ce dețin în proprietate clădiri, în raza localității unde este situată construcția.

Impozitul pe clădiri se calculează – în cazul persoanelor fizice-, prin aplicarea cotei de impozitare de 0,1% la valoarea impozabilă a clădirii.

Baza impozabilă a clădirilor proprietate persoanelor juridice o constituie valoarea de inventar înregistrată în contabilitate, care se obține din declarația depusă de contribuabil:

Valoarea impozabilă a clădirii se obtine din declaratia depusă de deținătorii cladirilor afate în raza localității Ponor din care reiese suprafata utilă a construcției

Valoarea impozabilă a clădirii, exprimată în lei, se determină prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a acesteia, exprimate în metri pătrați, cu valoarea impozabilă corespunzătoare, exprimată în lei/m2, din tabelul următor :

De asemenea, valoarea impozabilă a clădirii se reduce în funcție de anul terminării acesteia astfel:

– cu 20% pentru clădirea care are o vechime de peste 50 ani la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință;

– cu 10% pentru clădirea care are o vechime cuprinsă între 30 de ani și 50 de ani inclusiv, la data de 1 ianuarie a anului fiscal de referință ;

Tabel 1

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,+HCL Ponor nr 3/2008

Valoarea impozabilă a clădirii se ajustează în funcție de rangul localității și zona în care este amplasată clădirea, prin înmulțirea valorii determinate cu coeficientul de corecție corespunzător, prevăzut în tabelul următor:

Tabel 2

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,+HCL Ponor nr 3/2008

Impozitul pe clădiri se plătește anual în două rate egale până la datele de 31 martie și 30 septembrie inclusiv.

EXEMPLU  :

Din declarația depusă de contribuabilul POPA IOAN rezultă că deține următoarele

construcții în comuna Ponor–anul constructiei 1975 :

– Clădire cu pereții exteriori din lemn,cu instalații 125 m2

– Clădiri -anexă cu pereții exteriori din lemn, fără instalații 105 m2

125 m2 * 200 = 25 000 lei

105 m2 * 50 = 5 250 lei

Total 30 250 lei

Construcțiile având o vechime de 33 ani aplicăm o reducere de 10% la valoarea impozabilă

30 250 – 3025 = 27 225 lei – valoare impozabilă

Rangul localitatii Ponor conform tabel nr 2 este V iar zona în cadrul localității A.

Valoarea impozabilă a clădirii este :

27225 * 1.05 coficient de corectie = 28 586.25 lei

Impozitul pe clădiri calculat pentru contribuabiul POPA IOAN este ;

28586.25 * 0.1% = 28.58 lei

Societatea « PONORANA «  detine o clădire pe raza comunei Ponor iar din declarația de impunere rezultă ca are valoarea de inventar de 58 000 lei.

Consiliul local a hotarît ca personale juridice să plătească 1 % impozit pe clădiri la valoarea de inventar :

58 000 lei * 1.% = 580 lei

Impozitul pe teren

Impozitul pe teren se stabilește luând în calcul numărul de metri pătrați de teren, rangul localității în care este amplasat terenul și zona și/sau categoria de folosință a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat la categoria de folosință terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel:

– – Tabel 3

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,+HCL Ponor nr 3/2008

În cazul unui teren amplasat în intravilan, înregistrat la altă categorie de folosință decât cea de terenuri cu construcții, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în tabelul nr 4 .

Tabel nr 4

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,

+HCL Ponor nr 3/2008

Suma astfel stabilită se înmulțește cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut în următorul tabel ( tabelul nr 5):

tabel nr 5

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,+HCL Ponor nr 3/2008

În cazul unui teren amplasat în extravilan, impozitul pe teren se stabilește prin înmulțirea suprafeței terenului exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în următorul tabel, înmulțită cu coeficientul de corecție corespunzător prevăzut la art.251 alin.(5)din Legea 571/2003 Codul fiscal:

Tabel nr 6

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,

+HCL Ponor nr 3/2008

Coeficienții de corecție corespunzători calculului impozitului pe teren extravilan:

Tabel nr 7

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,+HCL Ponor nr 3/2008

Impozitul pe teren se plătește anual, în două rate egale, până la datele de 31 martie și 30 septembrie.

Impozitul anual pe teren, datorat aceluiași buget local de către contribuabili, persoane fizice și juridice, de până la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.

EXEMPLU:

Din declarația depusă de contribuabilul POPA IOAN din Ponor rezultă că deține în proprietate urmatoarele terenuri:

Intravilan:

1 – terenuri intravilane ocupate de construcții zona A rang V 230 m2

2 – arabile zona A rang V 1200 m2

3 – fîneața zona A rang V 2000 m2

4 – pășuni zona A rang V 1100 m2

230 m2 = 0.023 ha * 560 lei = 12.88 lei

1200 m2 = 0.12 ha * 22 *1.05 = 2.77 lei

2000 m2 = 0.20 ha * 17 *1.05 = 3.57 lei

1100 m2 = 0.11 ha * 17 *1.05 = 1.96

total 21.18

Extravilan

1 – arabile 5000m2

2 – fîneața 5500 m2

3 – pășuni 3000 m2

4 – pădure 1800 m2

total 15 300 m2

1 5000 m2 = 0.50 ha * 36 lei *1.05 = 18.90 lei

2. 5500 m2 = 0.55 ha * 20lei *1.05 = 11.55 lei

3 3000 m2 = 0.30 ha * 20 lei*1.05 = 6.3 lei

4 1800 m2 = 0.18 ha * 12 lei *1.05 = 2.67 lei

total 39.12 lei

IMPOZIT PE MIJLOACE DE TRANSPORT

Impozitul pe mijlocul de transport se calculează în funcție de capacitatea cilindrică a acestuia, prin înmulțirea fiecărei grupe de 200 cm sau fracțiune din aceasta cu suma corespunzătoare din tabelul următor:

Tabel nr 8

SURSA :Legea 571/2003 Codul fiscal modificată ,+HCL Ponor nr 3/2008

În cazul unui ataș,sau remorcă taxa pe mijlocul de transport este de 50% din taxa pentru mijlocul de transport care-l tractează.

EXEMPLU

Contribuabilul POP IOAN deține în proprietate o mașina Dacia 1310 cu o capacitate cilindrică de 1300cm3.

Impozitul datorat se calculeaza astfel:

1300cm3 / 2 = 6.5 fracțiuni * 7 lei/fracțiune = 45.5 lei

Impozitul pe mijlocul de transport se plătește anual, în două rate egale, până la datele de de 31 martie și 30 septembrie inclusiv. Daca impozitul anual pe mijlocul de transport, datorat este de pîna la 50 lei inclusiv, se plătește integral până la primul termen de plată.

Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și a autorizațiilor

Potrivit art.267, din Codul Fiscal taxele pentru eliberarea certificatului de urbanism, eliberarea unei autorizații de construire eliberarea autorizației de amenajare sunt neregulate functie de solicitarile cetatenilor localitătii și se calculează funcție de natura lucrării pentru care sunt solicitate conform legii.

Taxa pentru serviciile de reclamă și publicitate Se calculează prin aplicarea cotei taxei respective la valoarea serviciilor de reclamă și publicitate. Cota taxei se stabilește de consiliul local, adica 2%

Veniturile din amenzi sunt de asemenea întîmplătoare funcție de contravențiile săvâirșite de locitorii localității de natura contravenției

ALTE TAXE

1. Taxă multiplicări copiator (Xerox) 0,3 lei/pagină;

2. Taxă închiriere cămin cultural: – 200 lei/zi

3. Eliberarea certificatelor de proprietate asupra animalelor, pe cap de animal:

– pentru animale sub 2 ani 1 leu;

– pentru animale peste 2 ani 1 leu;

4. Certificarea (transcrierea) transmisiunii proprietății asupra animalelor, pe cap de animal, în bilete de proprietate:

– pentru animale sub 2 ani 1 leu;

– pentru animale peste 2 ani 3 lei;

5. Eliberarea certificatelor de atestare fiscală 4 lei; etc.

Pentru echilibrarea bugetului local al Primariei Ponor sunt alocate sume de echilibrare din Taxa pe Valoarea Adugata

De aemenea sunt alocate sume din T V A pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor orașelor municipiilor pentru susținerea învățămîntului asistență socială în caz de handicap . ajutoare sociale

CHELTUIELILE bugetului local al Primăriei Ponor se structurează pe capitole titluri articole și aliniate conform clasificației bugetare și activitaților ce se desfașoară în cadrul primăriei astfel

Autoritați publice și acțiuni externe

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

Titlu VII Alte transferuri

Titlu X Active nefinanciare

56.02 Transferuri cu caracter general între diferitele nivele ale administrației publice

Titlu VI Transferuri între unitătile administrației publice

65.02 Învățământ

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

Titlu IX Alte cheltuieli- burse

67.02 Cultura recreere și religie

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

Titlu VI Transferuri între unitățile administrației publice

Titlu IX Alte cheltuieli-

68.02 Asigurări și asistență socială

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu VIII Asistență socială

70.02 Locuințe servicii și dezvoltare

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

Titlu X Active nefinanciare

83.02 Agricultură silvicultură și vînătoare

Titlu VI Transferuri între unitațile administrației publice

84.02 Transporturi

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

Cheltuielile activitații finanțate integral sau partial din venituri proprii și subvenții cuprinde 2 capitole

67.10 Cultură recreere și religie

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

83.10 Agricultură silvicultură și vînătoare

Titlu I Cheltuieli de personal

Titlu II Cheltuieli materiale și servicii

Unitatea de învațamânt ”Școala cu clasele I-VIII Ponor „ are director cu calitate de ordonator terțiar de credite , și contabilitate proprie,

Consiliul Local al Comunei Ponor aprobă creditele pentru unitatea de învațământ .

Sumele necesare plății salariilor . burselor și obiectelor de inventar se alocă din sume defalcate din T V A și vin cu destinație specială. Pentru titlu 20 Bunuri și sevicii sumele sunt alocate din veniturile proprii ale primariei Ponor .

Elaborarea și aprobarea bugetului Primăriei Ponor

Bugetul local al Primariei Ponor este documentul prin care sunt prevazute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile proprtii și a unitații administrativ-teritoriale, pe o perioada de un an.

Veniturile și cheltuielile se includ în buget în totalitate, în sume brute.

Ministerul Finanțelor Publice transmite consiliilor județene, pâna la data de 1 iunie a fiecarui an, o scrisoare-cadru care va specifica contextul macroeconomic pe baza căruia vor fi întocmite proiectele de buget prognozate, metodologiile de elaborare a acestora, limitele sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și ale transferurilor consolidabile,

Proiectele bugetelor locale se elaborează de către ordonatorii principali de credite,

Elaborarea proiectului bugetlui local cuprinde activitatea de determinare a veniturilor și cheltuielilor la nivelul unităților adiministrativ-teritoriale în strânsă legatură cu politicile fiscale și bugetare, naționale și locale; și strategiile locale, precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget; precum și propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine;

Bugetul local al Primăriei Ponor pe anul 2008 se prezintă astfel

Mii ron Tabel nr 9

SURSA: HCL 3/2008

Bugetul finanțat parțial sau integral din venituri proprii

Tabel nr 10

SURSA :HCL 3/2008

2. Aprobarea presupune dezbaterea și votarea bugetelor locale de către autoritățile administrației publice locale cu funcție deliberativă.

În termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii bugetului de stat primarul prezintă proiectul de buget spre aprobare consiliului local.

Proiectul de buget local de obicei se afișează la sediul primăriei, după care, în termen de 15 zile, este supus aprobării consiliului local.

Proiectul bugetului local va fi însoțit de raportul primarului, precum și de eventualele contestații depuse de locuitori,comunei în termenul de 15 zile de la afișarea proiectului. Consiliul local, se pronunță asupra contestațiilor, după care adoptă proiectul bugetului local.

Veniturile și cheltuielile prevăzute și aprobate în bugetul local se repartizează pe trimestere funcție de termenele scadente la încasarea venituilor.

Bugetul local aprobat de consiliul local se prezintă spre verificare și îinregistrare, Direcției Generale ale Finanțelor Publice Alba Iulia apoi Trezoreriei Aiud în vederea deschiderii de credite bugetare însotite de hotarîrea Consiliului local.

PROIECT DE HOTĂRÂRE

privind aprobarea Bugetului de Venituri și Cheltuieli a Primariei Ponor,pe anul 2008,

În conformitate cu prevederile Legii nr. 388/31.12.2007, a bugetului de stat pe anul 2008,

În temeiul art.19, al.1, lit. „a” din Legea nr. 273/29.06.2006, privind finanțele publice locale,

În baza art.36, al. 2, lit. „b”, pct. 4, lit. „a” din Legea nr. 215/2001, actualizată, privind administrația publică locală,

În temeiul art.15, al.1 și art. 36, al.1 din Legea nr. 273/29.06.2006, privind finanțele publice locale),

În temeiul art. 46, alin.1 si alin. 2 lit. „a” din Legea nr.215/23.04.2001, actualizată privind administrația publică locală,

Consiliul local al comunei Ponor adoptă următoarea

H O T Ă R Â R E :

Art.1. Se aprobă Bugetul local al comunei Ponor pe anul 2008, în sumă de 916 000

RON, atât la partea de venituri cât și la partea de cheltuieli. (tabel nr 9)

Art.2. Se aprobă volumul total al veniturilor proprii și subvenții în sumă de 62000

RON, conform anexelor( tabel nr 10) la prezenta hotărâre,

Art.3. Se aprobă volumul total al cheltuielilor în sumă de 62000 RON cu defalcarea pe

capitole, conform anexelor prezentate(table nr 10).

SURSA Primaria Ponor HCL 3/31/01/2008

4,4 Monografie contabilă

În baza declarațiilor date de contribuabili pentru impozitul pe clădiri și teren a evidenței mijloacelor de transport existente pe raza localitații Ponor se înregistrează creanța de încasat :

Impozit pe cladiri si terenuri

Impozit pe mijloacele de transport

Amenzi

Încasarea impozitelor în numerar prin caseria instituției conform chitanțelor centralizate în borderoul desfășurător de încasări astfel :

-impozit pe cladiri 1 250 lei

-impozit pe teren 7 500 lei:

-taxe pe mijloace de transport 2 000 lei

– alte venituri 500 lei

– amenzi 1 050 lei

Total 12 300 lei

Se depune numerarul încasat în contul de venituri deschis la Trezoreria Aiud

Se alocă de către Consiliul Județean Alba cote și sume defalcate din impozitul pe venit – 3 500 lei și sume pentru echilibrarea butetului local 12 000 lei

Se alocă de către Direcția Finanțelor publice Alba sume defalcate din Taxa pe Valoarea Adaugată 15 000 lei pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivel de comun (învățământ și asistentă socială) și 5 000 lei pentru echilibrarea bugetului local

Se înregistrează factura aferentă cheltuielilor cu energia electrică primită de primărie pentru consumul propriu al Primăriei Ponor în valoatre de 859 ron.

Se inregistrează factura aferentă cheltuielilor cu energiea electică pentru iluminatul public al localității Ponor, în valoare de 1612 lei

Se înregistrează factura aferentă cheltuielilor cu telefonul in valoare de 1320 lei

Se înregistrează factura prin care s-a achiziționat un calculator în valoare de 3 400 lei și a unui program informatic în valoare de 1 600 lei, și intra în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale adică a Primariei Ponor

Se primește factura pentru lucrătile de amenajare si îmbunătățire a liniilor de distributie a energiei electice de pe raza localității Ponor, în valoare de 10 000 lei și se face recepția lucrării.

Lucrarile au fost licitate , contractate și parțial executate în anul precedent (2007).

Valoarea contractului este de 36 000 lei din care în anul 2007 s-a executat lucrări în valoare de 26 000 lei Liniile de electificare fac parte din domeniul public al Primariei Ponor

Înregistrăm factura .

Înregistrăm recepția lucrării.

Concomitent înregistrăm lucrarea în domeniul public al UAT.

Înregistrăm cheltuielile cu salariile conform centralizatorului întocmit după statul de plată la Primaria Ponor suportate din buget local-02-

Centralizator nr 1-salarii

SURSA Stat plată luna martie 2008 Primaria Ponor

Înregistram contribuțiile salariaților reținute pe statele de salarii suportate din buget local-02

Înregistram cheltuielile cu contribuțiile angajatorului asupra fondului de salari suportate din buget local-02 .

Centralizator nr 1 A contribuții

SURSA stat plată luna martie 2008 Primaria Ponor

Înregistrăm cheltuielile cu salariile conform centralizatorului întcmit după statul de plată la Primaria Ponor suportate din buget venituri proprii și subvenții -10-

Centralizator nr 3-salarii

SURSA : Stat plată luna martie 2008 Primaria Ponor

Înregistram contribuțiile salariaților reținnute pe statele de salarii suportate din buget venituri proprii și subvenții -10- al Primariei Ponor

Înregistram cheltuielile cu contribuțiile angajatorului asupra fondului de salari. suportate din buget venituri proprii și subvenții -10- la Primaria Ponor

Centralizator nr 1 A contribuții

SURSA: : Stat plată luna martie 2008 Primaria Ponor

Se achită datoriile față de furnizori

Se virează contributiile salariaților și ale angajatorului finanțați pe seama bugetului local , la bugetul consolidat al statului

Se înregistrează subvenția pentru activitățile – camin cultural și agricultură-acordată din bugetul local al comunei Ponor

Se înregistrează cheltuiala pe buget local cu subvenția acordată caminului cultural și activităților din agricultură pe sema bugetului local

Se vireaza contributiile salariaților și ale angajatorului finanțați pe seama bugetului de venituri proprii și subvenții -10- al Primariei Ponor , la bugetul consolidat al statului

Conform dosarelor întocmite de asistentul social al Primariei Ponor și a statelor de plată la ajutoare sociale exista un numar de 35 beneficiari la Legea 416/2001 privind venitul minim garantat. Primaria acorda acestor asistați ajutoare sociale în valoare de 2954 lei și are obligația de a vira la fondul de sănătate suma de 185 lei

Se înregistrează cheltuiala pe buget local cu ajutoarele sociale acordate beneficiarilor de ajutor social conform legii 416/2001 privid venitul minim garantat și plata contribuției 6,5% la fond sănătate

Se înregistrează ridicarea numerarului din trezorerie pentru plata salariilor pe buget local -02, buset venituri proprii și subvenții-10 și a ajutoarelor sociale, depunerea numerarului în caserie și plata salariaților.

Înregistram închiderea conturilor de venituri a conturilor de cheltuieli și a contului de finantare pe buget local-02

Rezultatul patrimonial al activitaților finanțate din bugetul local la sfirșitul perioadei analizate este de 94 003 lei iar disponibilul instituției la finele perioadei este de 11413 lei dar și o creanță a bugetului local de încasat de la contribuabili de 102 200 lei.

Înregistram închiderea conturilor de venituri și cheltuieli înregistrate pe seama bugetului – venituri proprii și subvenții -10

Activitățile finanțate din venituri proprii și subvenții prezintă un rezultat patrimonial de 41 lei care este egal cu soldul contului 561 .

CAPPITOLUL V

CONCLUZII SI PROPUNERI

Administrația publică locală a comunei Ponor ca de altfel în toata țara și în toate statele democratice, se realizează pe baza principiilor decentralizării și autonomiei locale și deconcentrării serviciilor publice.

O analiză sumară a bugetului Primariei Ponor ne arată că veniturile proprii certe ale ale Primariei Ponor nu depașesc 20% din totalul veniturilor bugetului local iar în aceste condiții nevoia echlilibrarii bugetare devine indispensabilă.

Cheltuielile Primăriei Ponor așa cu rezultă din buget se cifrează în jurul sumei de 609 mii ron iar veniturile proprii după cum rezultă din studiul matricolei sunt de 114 mii ron cu mult sub necesarul de subzistență a primariei.

Cheltuielile de personal pentru învățămînt și pentru asistenți persoanelor cu handicap , bursele acordate elevilor , precum și ajutoarele sociale acordate conform Legii 416/2001 privind venitul minim garantat persoanelor fără venituri sau cu venituri minime se suportă pe seama veniturilor din T V A de la bugetul de stat și sunt alocate bugetului local cu destinație specială

În pofida progreselor care s-au făcut în ultimii ani, în România încă nu se poate vorbi de o autonomie locală reală. Bugetul local al Primariei Ponor depinde foarte mult de resursele pe care le primeste de la nivel central, și judetean.

În prezent o mare parte a comunităților locale românești printre care și comuna Ponor au un pronunțat caracter de ruralitate ceea ce nu le permite să realizeze destule venituri.

O alta cauză a lipsei surselor de obtinere a veniturilor veniturilor este slaba dezvoltare din punct de vedere economic, lipsa agenților economici datorită amplasării geografice și a lipsei căilor de acces , a populației îmbătrînite

În plus, având în vedere că România dorește să se integreze în Europa, nu trebuie uitat faptul că principii ca cel al solidarității și al eliminării dezechilibrelor existente între zone sau localități sunt principii adoptate de Uniunea Europeană și pe care trebuie să ni le asumăm.

Insuficiența fondurilor este o cauză și un motiv pentru elaborarea unor politici publice locale de cele mai multe ori necorespunztoare în raport cu necesitațile administrației locale pusă în slubja servirii intereselor comunitații. În spiritul acestei idei, autoritățile locale în cooperare cu cele naționale și inclusiv pe baza sprijinului acestora, ar trebui să aibă în vedere o proiecție bugetară multianuală

Chiar dacă statul asigură încă importante resurse, în cea mai mare proporție acestea au destinație specială, ceea ce nu permite comunităților locale să aibă libertate în gestionarea fondurilor.

În acest caz mărirea cotei din impozitul pe venit reprezintă o soluție în sensul unei mai largi autonomii care să permită autorităților locale să cheltuiască în funcție de propriile necesități

Mărirea cotei din impozitul pe venit ar fi o soluție și pentru localitățile sărace însă în paralel trebuie asigurată funcționarea optimă a mecanismelor de echilibrare bugetară.

În afară de aceste direcții generale există aspecte punctuale de corectat în modul cum se realizează efectiv echilibrarea.

Unul dintre ele este lipsa de sincronizare între repartiția de fonduri și planificarea din teren, aceasta fiind una dintre principalele cauze care creează disfuncționalități în administrarea localități în general.

Problema evaluării raportului dintre necesar și disponibil ar trebui revăzută dintr-o perspectivă mai largă. ținîndu-se sema de volumul redus al veniturilor determinate de condițiile economice ale localitații de rangul si de amplasamentul zonal

Repartizarea sumelor defalcate de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului local se face respectând unele criterii, iare evaluarea sistemului de alocare are în vedere îndeplinirea unor

cerințe și anume : previzibilitate, transparență, alocare bugetara nediscriminatorie, volum adecvat, echitate, eficiență economică , armonizarea cu rata de creștere economică, încurajarea unei gestiuni financiare sănătoase etc.

Pentru îmbunătățirea modului de repartizare a fondurilor pentru echilibrarea bugetelor locale și pentru diminuarea suspiciunilor legate de subiectivismul repartizării sumelor de echilibrare la nivel central dar și județean propunem următoarele:

– Să se acorde fonduri pentru echilibrare localităților în primul rând pentru acoperirea cheltuielilor de întreținere și apoi pentru cheltuielile de dezvoltare.

Astfel, fondurile ar ajunge la comunitățile care au cea mai mare nevoie de ele.

– În ceea ce privește repartizarea sumelor pentru echilibrare, respectiv a sumelor din cota defalcată din impozitul pe venit, fiecare județ ar trebui să-și stabilească singur prioritățile, problemele, criteriile de repartizare, și să-și construiască proprii indicatori de repartiție datorită faptului că problemele sunt diferite.

– Dacă infrastructura este problema care cu care se confruntă un județ, atunci indicatorii principali ar trebui să se refere la infrastructură.

– Rezultatele extrase din aplicarea formulei de distributie ar trebui coroborate cu ceea ce rezultă în urma unui proces complex de negociere de subsidiarit Ca o sinteză a capitolului, principalele recomandări care se pot face pentru îmbunătățirea implementării procesului de descentralizare sunt :

– Odată cu descentralizarea unor activități, administrația centrală să indice și sursele de finanțare care urmează să susțină noile servicii.

– Să existe o strategie a descentralizării: acțiuni, durate, responsabilități, obiective clare.

– Să existe o evaluare anterioară care să indice numărul optim de servicii descentralizate și resursele necesare.

– Să existe o monitorizare periodică a procesului de descentralizare până când administrația demonstrază că nu mai este necesară aceasta monitorizare.

– Necesitatea unor programe de instruire și perfecționare continuă a celor implicați în implementarea descentralizării finanțelor publice locale din administrațiile publice locale și centrale.

BIBLIOGRAFIE

1 -BANC PANFIL-Introducere în teoria finanțelor- Editura Risoprint,Cluj-Napoca 2003

2 -EMILIAN DREHUȚĂ -Trezoreria Finanțelor Publice – Editura Agora- 1994

3 -HOANȚĂ NICOLAE – Economie și finanțe publice- Editura Polirom, 2000

4 -MOȘTEANU T.coord -Buget si trezorerie publică, Ed. Universitară, Buc.2005

5 -ROMAN CONSTANTIN ȘI GETAși TABĂRĂ VASILE –Contabilitatea entităților publice locale editura economică –București-2007

6 -Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 publicată în M.Of. 902/31.12.2007

7-Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice publicată în M.Of. 597/13.08.2002 cu modificările ulterioare

8 -Legea nr 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în M.Of 618/18.07.2006

9 -Legea contabilității nr. 82/1991 actualizată cu ultimele modificări aduse de OUG nr. 102/2007, publicată în M Of nr. 689 / 10.10.2007.

10 –Legea nr . 571/2003 privind Codul Fiscal actualizat publicat în M.Of. nr.

703/18.10.2007 cu modificările și completările ulterioare;

11 -Lgea nr.215 din 23 aprilie 2001 Legea administrației publice locale publicată în M.Of. nr. 204/23. 04. 2001 cu completările și modificările ulterioare

12 -Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea și plata chelutielilor instituțiilor publice, publicată în M.Of. nr. 37/23.01.2003

13.-ORDIN nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene publicată în M.Of 1080 bis /30.11.2005

14 -O.M.F. nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile publicată în M.Of. nr. 23/07.01.2005, cu modificările și completările ulterioare.

15 -O.M.F. nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice și a Planului de conturi pentru acestea, și instrucțiunile de aplicare a acestuia publicată în M.Of. nr.1186bis/29.12.2005, cu modificările și completările ulterioare;

16 -O.M.F. nr. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificației indicatorilor privind finanțele publice publicată în M.Of. nr. 1176/27.12.2005;

BIBLIOGRAFIE

1 -BANC PANFIL-Introducere în teoria finanțelor- Editura Risoprint,Cluj-Napoca 2003

2 -EMILIAN DREHUȚĂ -Trezoreria Finanțelor Publice – Editura Agora- 1994

3 -HOANȚĂ NICOLAE – Economie și finanțe publice- Editura Polirom, 2000

4 -MOȘTEANU T.coord -Buget si trezorerie publică, Ed. Universitară, Buc.2005

5 -ROMAN CONSTANTIN ȘI GETAși TABĂRĂ VASILE –Contabilitatea entităților publice locale editura economică –București-2007

6 -Legea nr.388/2007 a bugetului de stat pe anul 2008 publicată în M.Of. 902/31.12.2007

7-Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice publicată în M.Of. 597/13.08.2002 cu modificările ulterioare

8 -Legea nr 273/2006 privind finanțele publice locale publicată în M.Of 618/18.07.2006

9 -Legea contabilității nr. 82/1991 actualizată cu ultimele modificări aduse de OUG nr. 102/2007, publicată în M Of nr. 689 / 10.10.2007.

10 –Legea nr . 571/2003 privind Codul Fiscal actualizat publicat în M.Of. nr.

703/18.10.2007 cu modificările și completările ulterioare;

11 -Lgea nr.215 din 23 aprilie 2001 Legea administrației publice locale publicată în M.Of. nr. 204/23. 04. 2001 cu completările și modificările ulterioare

12 -Ordinul nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonantarea și plata chelutielilor instituțiilor publice, publicată în M.Of. nr. 37/23.01.2003

13.-ORDIN nr. 1752 din 17 noiembrie 2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene publicată în M.Of 1080 bis /30.11.2005

14 -O.M.F. nr. 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile publicată în M.Of. nr. 23/07.01.2005, cu modificările și completările ulterioare.

15 -O.M.F. nr. 1917/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice și a Planului de conturi pentru acestea, și instrucțiunile de aplicare a acestuia publicată în M.Of. nr.1186bis/29.12.2005, cu modificările și completările ulterioare;

16 -O.M.F. nr. 1954/2005 pentru aprobarea Clasificației indicatorilor privind finanțele publice publicată în M.Of. nr. 1176/27.12.2005;