Evaziunea Fiscală în România

Evaziunea fiscală în România

Cuprins

INTRODUCERE

Noțiunea de evaziune fiscală

3. Cauzele evaziunii fiscale

4. Efectele evaziunii fiscale

5. Combaterea evaziunii fiscale și instrumente folosite în acest scop

6. Evaziunea fiscala în România

7. Modalități prin care se realizează evaziunea fiscală exemple referitoare la TVA

INTRODUCERE

Evaziunea fiscală este un fenomen mult mediatizat în plan economic și social. În România sau oriunde, evaziunea fiscală este condamnată. Cu toate acestea, perspectivele privind acest fenomen nu s-au schimbat în decursul timpului. El persistă în toate țările și în toate perioadele în ciuda sancțiunilor.

Efectele acestei infracțiuni se văd foarte bine mai ales în aceste momente de criză financiară, când, din lipsa resurselor, au loc disponibilizări de personal, reduceri de salarii, pensii etc.

În mod evident recurgerea la acest fenomen de evaziune fiscală are repercusiuni negative asupra veniturilor bugetului de stat, asupra politicii bugetare a puterilor de stat și, chiar, asupra climatului social. Semnificația problemei este mult mai mare în țările mai puțin dezvoltate unde guvernele pot întâmpina mari greutăți în supravegherea tranzacțiilor care au loc în economie.

Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe, de maximă importanță cu care statele de astăzi se confruntă și ale cărei consecințe nedorite caută să se limiteze cât mai mult, eradicarea fiind, practic, imposibilă. Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra nivelurilor fiscale, conduce la distorsiuni în mecanismul pieței și poate contribui la inechități sociale datorate "accesului" și "înclinației" diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor.

În toate timpurile, multitudinea obligațiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor a făcut să stimuleze ingeniozitatea acestora în a inventa diverse procedee de evaluare a legilor fiscale. Evaziunea fiscală a fost întotdeauna activă și ingenioasă, pentru motivul că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes – interesul bănesc. În cazul evaziunii fiscale, contribuabilul încearca să se plaseze într-o poziție cât mai favorabilă, pentru a beneficia cât mai mult de avantajele oferite de reglementările fiscale în vigoare.

Noțiunea de evaziune fiscală

„Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetelor asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale extrabugetare de către persoanele fizice și persoanele juridice române sau străine”.

Aceasta este una din definițiile folosite, cel mai adesea, în descrierea fenomenului de evaziune fiscală deoarece prezintă un grad ridicat de precizie, nu lasă loc interpretărilor și, practic, reușește să elimine în cea mai mare măsură, confuziile și impreciziile.

Evaziunea fiscală este definită și în Dicționarul explicativ al limbii române ca fiind o „sustragere de la plata obligațiilor fiscale”, fiind tratată ca un proces, ca o acțiune.

O altă definiție este cea dată de Nită Dobrota în lucrarea „ABC-ul economiei de piață moderne”, conform căruia evaziunea fiscală reprezintă „sustragerea de la plata obligațiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele și veniturile impozabile”, însă, după părerea mea și aceasta definiție se consideră a fi incompletă deoarece evaziunea fiscală poate face referire la mai multe acțiuni ale contribuabililor.

Profesorul universitar D.D. Șaguna definește evaziunea fiscală în modul următor: „Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertentelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată că și cei pe care îi provoacă prin aceasta la evaziune”. În această definiție este reliefat accentul ce cade pe legiuitor ca fiind vinovatul pentru apariția acestui fenomen de evaziune fiscală.

Evaziunea fiscală constituie, de altfel, un fenomen tratat cu interes de către teoreticieni, cunoscători ai mediului economic, social, politic, cât și de oamenii de rând care își exprima opinia vis-a-vis de acest concept, de aici rezultând că, evaziunea fiscală, dobândește o varietate de sensuri, fapt pentru care devine o noțiune dificil de concretizat într-o definiție atotcuprinzătoare. Confuziile și impreciziile apar din cauza diversității de cuvinte utilizate pentru a indica, în mică sau mare măsură, același fenomen complex ce reprezintă neîndeplinirea obligațiilor fiscale a contribuabililor. În consecință, o definiție unanim acceptată de toți nu poate să existe, întotdeauna existând spațiu pentru ajutări și completări.

Este admis faptul că evaziunea fiscală constituie un fenomen economico-social extrem de nociv, iar permisivitatea legislativă, precum și cea a organelor competente, a grupurilor de interese ce își urmăresc interesele afacerilor proprii, asociate și cu un grad ridicat al fiscalității au condus, de-a lungul timpului, la crearea și totodată, dezvoltarea unui mediu proprice practicilor evazioniste.

Formele evaziunii fiscale

În doctrina de specialitate se susține că sustragerea materiei impozabile și încălcarea egalității în fața impozitului pot fi nu numai ilegale, ci și legale, existând deci o evaziune fiscală ilegală și o evaziune fiscală legală.

2.1. Evaziunea fiscală legală (tolerată)

„Prin evaziunea fiscală tolerata se înțelege activitatea contribuabilului de a ocoli legea, recurgând la o combinație neprevăzută a acesteia, deci <tolerata> prin scăparea din vedere”.

„Evaziunea fiscală legală se produce prin aplicarea unor forme de venituri impozabile mijlocii, prin scăderea unor procente forfetare de cheltuieli la calculul veniturilor impozabile, prin scăderea din profiturile reale ale contribuabililor a unor cheltuieli investiționale, de sponsorizare cultural/sportive etc.”

Contribuabilii găsesc diverse „portițe legislative” și, exploatând aceste deficiențe fiscale și financiare, ignora în mod intenționat și „legal” prevederile acestora, evitând astfel, parțial sau total, plata contribuțiilor, taxelor și impozitelor.

„Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părți din veniturile și/sau averea persoanelor fizice și juridice la dispoziția statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil și fără contraprestație directă din partea statului.”

În practică, faptele de evaziune fiscală legală sunt numeroase și diverse, în funcție de spiritul inventiv al fiecărui contribuabil. „Metodele cel mai frecvent folosite sunt:

Investirea unei părți din profitul realizat în achiziții de mașini și utilaje pentru care statul acorda reduceri la impozitul pe profit;

Folosirea prevederilor legale legate de donații caritabile, indiferent dacă acestea au avut loc sau nu;

Scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate, în valoare mai mare decât cele care rezultă din aplicarea cotelor legale;

Interpretarea favorabilă a dispozițiilor legale, care prevăd importante facilități pentru contribuțiile la sprijinirea activităților social-culturale, științifice și sportive;

Constituirea de fonduri de armonizare sau rezerva într-un cuantum mai mare decât cel justificat din punct de vedere economic.”

Evaziunea fiscala prin mijlocirea facilitaților fiscale

În Romania, acest tip de evaziune este întâlnit mai ales în cazul facilitaților fiscale acordate de guvern: eșalonări, amânări sau scutiri la plata impozitelor și taxelor, a majorărilor și penalitaților aferente acestora, acordarea unor facilitați zonale (zone defavorizate, zone libere etc.) sau existența unor regimuri diferențiale de impunere (cote de TVA diferențiate, scutiri de taxe vamale pentru anumite produse).

-Evaziunea fiscală: zone defavorizate.

Există și alte metode absolut legale, prin care se permite scutirea, reducerea sau amânarea la plată a unor impozite și taxe, de către anumite categorii de plătitori, privilegiați de altfel în raport cu masa mare de contribuabili. Este cazul „zonelor speciale", respectiv zonele defavorizate și zonele libere, zona munților Apuseni sau a Deltei Dunării.

Situația acestor contribuabili este mai complexă puțin, în comparație cu facilitățile legate de scutirea unor dobânzi sau penalități. Aceste zone speciale sau paradisuri fiscale sunt create avand la bază idei inteligente, în general provenind din sfera socială.

-Evaziune fiscală: taxe vamale.

Tot în același context al facilităților fiscale, se poate face o analiză a efectelor pe care le-au generat pentru evaziunea fiscală legală, măsurile luate pe linia scutirii la plata taxelor vamale (implicit al accizelor și TVA) acordate pentru fundații, organizații și asociații non-profit, începand cu anul 1995, pentru unele bunuri provenite din ajutoare și donații.

Și în acest caz, scopul acordării facilităților a fost unul obiectiv, serios și cât se poate de nobil. Analizând însă situația favorabilă creată printr-un cadrul legislativ, contribuabilii au profitat din plin de aceste prevederi, urmărind obținerea unor avantaje materiale.

– Evaziune fiscală: amortizare accelerată

Amortizarea accelerată, permisă de lege pentru anumite categorii de imobilizări corporale conduce la formarea unor fonduri de amortizare mai mari decât cele impuse de gradul de uzură fizică sau morală a acelor imobilizări, concomitent cu diminuarea profitului impozabil.

-Evaziune fiscală: paradisuri fiscale

Pe măsura adâncirii cooperării economice internaționale -relațiile economice între state cu sisteme fiscale diferite – evaziunea fiscală licită s-a mutat în sfera internațională.

Există state recunoscute ca fiind ,,paradisuri fiscale", cum ar fi: Luxemburg, Elveția, Bahamas, Insulele Cayman, Panama, Japonia etc. unde cotele de impozit aplicate asupra unor categorii de venituri sunt mult sub media altor state. Acest fapt conduce fie la înregistrarea în aceste țări a sediilor sociale a unor firme din alte state cu un sistem de impozitare mai incisiv, fie așa cum s-a prezentat mai sus, la transferul profiturilor spre reprezentanțele firmelor înființate în aceste țări, tocmai pentru a se sustrage (în mod legal) de la plata unor impozite mai mari pe care le-ar plăti în țara de origine.

2.2. Evaziunea fiscală frauduloasă

La polul opus fraudei tolerate se afla frauda fiscală care constă în acțiunea contribuabilului de încălcare a legii. Cu alte cuvinte, conform spuselor autorului Dan Moraru, în lucrarea sa „Finanțe publice și evaziunea fiscală”, frauda fiscală „se manifesta atunci când contribuabilul, obligat să furnizeze date în sprijinul declarației de impunere, recurge la disimularea obiectului impozabil, la subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau a altor cai de sustragere de la plata impozitului datorat”.

În aceeași sursă citată se găsesc prezentate, în practică, formele de evaziune frauduloasă, cele mai utilizate și întâlnite:

Înregistrările cu scop de a micșora rezultatele;

Înființarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive;

Înscrierea de cifre nereale în registrele contabile;

Întocmirea de declarații false;

Întocmirea de documente de plăți fictive;

Alcătuirea de registre contabile nereale;

Trecerea în conturi personale a unor părți din beneficiu;

Reducerea cifrei de afaceri;

Declararea de venituri impozabile inferioare celor reale;

Executarea de registre de evidenta duble, un exemplar real și altul fictiv;

Vânzările fără factura, precum și emiterea de facturi fără vânzare efectivă, care ascund operațiunile reale supuse impozitării, s.a.

În țara noastră, fenomenul de evaziune este intens, iar cauzele acestuia au fost legate de slăbiciunea legislației fiscale și de faptul că măsurile de sancționare nu au fost în măsură să-i sperie pe cei care comit de facturi fără vânzare efectivă, care ascund operațiunile reale supuse impozitării, s.a.

În țara noastră, fenomenul de evaziune este intens, iar cauzele acestuia au fost legate de slăbiciunea legislației fiscale și de faptul că măsurile de sancționare nu au fost în măsură să-i sperie pe cei care comit astfel de fapte.

3.Cauzele evaziunii fiscale

Evaziunea fiscală este rezultanta logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte și rău asimilate, a metodelor și modalităților defectuoase de aplicare, precum și neprevederii și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalittae excesivă este tot așa de vinovată ca și cei pe care îi provacă prin aceasta la evaziune. Când sarcinile fiscale apasă prea greu asupra unei materii impozabile, acesta tinde să evadeze. Amenzile fiscale nu-l vor determina pe contribuabil să declare exact veniturile pe care le are, ci îl vor determina să ia o serie de precauții mai minuțioase, pentru a se sustrage de la obligațiile sale față de stat.

Pentru a putea înțelege corect fenomenul evaziunii fiscale, în primul rând, este necesară atenția pentru cauzele acestui proces complex. Cauzele evaziunii sunt multiple, următoarele fiind cele mai importante de precizat:

„Comportamentul negativ al contribuabililor;

Nerecunoașterea sau ignorarea legislației fiscale și, deci, a obligațiilor care decurg din aplicarea acesteia;

Interpretarea sau aplicarea eronată sau chiar abuziva a legislației fiscale;

Nerespectarea de către agenții economici a reglementărilor privind organizarea evidentei patrimoniului, veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare, neconducerea corectă și la timp a evidentei contabile;

Munca clandestină manifestata cel puțin sub două forme: activitatea pe cont propriu, fără autorizație și așa numita <munca la negru>”.

În prezent, în condițiile economiei de piață, trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat la proprietatea privată condiționează creșterea și diversificarea numărului de agenți economici, adică a potențialilor contribuabili. Faptul menționat și dezvoltarea rapidă a diferitor relații cu caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limitele legislației fiscale și creează vaste posibilități de evaziune fiscală.

În general, cauzele evaziunii fiscale sunt multiple. Putem numi unele din ele, ținând cont de importanța și frecvența apariției:

1. sarcinele fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste măsură, inechitabilă și instabilă (în special pentru unele categorii de contribuabili) – aceste cauze pot crea motive morale de evaziune fiscală a contribuabilului, care tratează faptele menționate ca o exprimare a reprimării (dominării) din partea statului, considerându-se, în același timp, în drept de a se împotrivi și astfel se formează opinia generală că „a fura de la visterie nu se consideră furt”.

2. factori de ordin economic:

coraportul dintre cota impozitului și măsurile de răspundere – contribuabilul compară consecințele economice ale achitării impozitului și aplicării măsurilor de răspundere pentru neachitare, respectiv, cu cât cota impozitului este mai mare și măsurile de răspundere mai mici, cu atât efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare;

starea economică a contribuabilului – cu cât starea economică a contribuabilului este mai grea cu atât tentația la evaziune fiscală este mai mare (în unele cazuri executarea de către contribuabil a tuturor obligațiilor fiscale poate agrava situația economică a acestuia până la nivelul critic și evaziunea fiscală poate deveni unica șansă de supraviețuire), iar pericolul aplicării măsurilor de răspundere îl afectează mai puțin decât în cazul contribuabilului care se dezvoltă dinamic și aplicarea unor asemenea măsuri îl poate lipsi de perspective evidente;

descreștere (criză) economică – se înrăutățește starea materială atât a contribuabilului, cât și a consumatorilor de mărfuri, de lucrări și servicii, micșorându-se astfel posibilitatea de a transfera impozitul prin intermediul majorării prețurilor de livrare;

3. insuficiența măsurilor de propagandă a respectării legislației fiscale (cu caracter permanent) și ca rezultat – insuficiența educației fiscale a contribuabililor care constituie o parte componentă a educației civice;

4. imperfecțiunea legislației fiscale sub aspectul caracterului incomplet (unele rapoprturi aferente fiscalității rămân în afara reglementărilor normative), impreciziilor și ambiguităților – toate acestea creând un „climat destul de favorabil” pentru contribuabili care urmăresc scopuri evazioniste;

5. lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace și metode performante și un personal suficient numeric, bine instruit și corect în acțiuni (excesul de zel al autorităților fiscale, adică exagerări în procesul exercetării funcțiilor, de asemenea creează premise pentru evaziunea fiscală), etc. – acestea se mai numesc și cauze tehnice.

6. diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieșind din procedura impunerii care, la rândul ei, este determinată de domeniul și specificul activității contribuabilului (de exemplu salariații dispun de posibilități reduse de evaziune (eludare a fiscului), deoarece impunerea lor este asigurată de un terț prin reținerea la sursă, în schimb persoanele ce desfășoară activitate de întreprinzător beneficiază de un volum considerabil de posibilități de evaziune fiscală prin intermediul modului de evidență, a sistemului de deduceri, de facilități, de treceri în cont, de restituiri ,etc.);

7. putem menționa chiar și cauze de ordin politic – asemenea cauze a evaziunii fiscale țin de funcția de reglare a impozitelor, adică statul prin intermediul fiscalității promovează un anumit gen de politică economică sau socială, iar contribuabilii împotriva cărora este îndreptată asemenea politică opun o anumită rezistență, inclusiv prin intermediul evaziunii fiscale.

Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atât statului (societății), lipsindu-l de veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor și atribuțiilor, cât și contribuabilului, deoarece în realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică, creându-se distorsiuni în povara fiscală (adică în impunerea echitabilă și egală a acelorași categorii de contribuabili).

Metode de evaziune fiscală se schimbă cu o rapiditate uimitoare, și metodele de control și investigare trebuie să evolueze cu aceeași intensitate. „Rolul de control al activității fiscale prin combaterea faptelor ilicite, concurenței neloiale, evaziunii fiscale este deținut de organele de control și organele specializate cum sunt: Agenția Națională de Administrare Fiscală, Garda Financiară, Inspectoratele pentru Protecția Cosumatorului etc., acestea constatând și întreprinzând măsuri pentru combaterea activității comerciale ilicite cuprinse in Legea nr.42/1991. Controlul fiscal este reglementat prin Ordonanța de Guvern nr. 70 publicată în Monitorul Oficial nr. 227 din 30 august 1997.”

4. Efectele evaziunii fiscale

Impozitele sunt, prin natura lor, legale și destinația lor clasică este o sarcină contributivă normală, pe care cetățeanul o suportă față de stat, în vederea îndestulării nevoilor reclamate de existența statului, de funcțiile și obligațiile acestuia, pentru realizarea condițiilor dezvoltării societății.

Analizând funcțiile taxelor și impozitelor corelate cu fenomenul de evaziune fiscala, ies în evidență anumite tipuri de efecte:

Sub aspect economic, evaziunea fiscală „legală” sau frauduloasa distorsionează fenomenul concurențial, cu consecințe negative asupra formării prețurilor.

Cu alte cuvinte, bugetul de stat este un mijloc de asigurare a echilibrului general economic, precum și un mijloc de corectare a conjuncturii economice. Pentru a-și putea, însă, îndeplini aceste funcții bugetul de stat are nevoie de un volum crescut și sigur al veniturilor. Reglementare interzicerii și pedepsirii fenomenului de evaziune fiscală a fost făcută din necesitatea stabilirii și încasării, în cuantumul și la termenul prevăzut de lege, a impozitelor, taxelor și celorlalte venituri ale bugetului de stat.

„Evaziune fiscală este păgubitoare atât statului pentru că îl lipsește de venituile necesare îndeplinirii atribuțiilor sale, cât și contribuabilului prin aceea că totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mică. Existența fenomenului de evaziune fiscală poate determina diminuarea considerabilă a veniturilor bugetului de stat, producând efecte atât asupra contribuabilului care își respectă obligațiile fiscale cât și asupra celui care nu își respectă obligațiile fiscale. În condițiile unei presiuni fiscale ridicate, deci a unor cote de impozitare crescută, exista o mare diferență, în plan economic, intre contribuabilii care își respectă obligațiile fiscale și cei care nu fac acest lucru.

Contribuabilii care vărsa la bugetul de stat o mare parte a veniturilor lor sub forma impozitelor vor fi lipsiți de mijloace financiare sau vor avea dificultăți în a-și continua activitatea în bune condiții. Contribuabilii care nu își respectă obligațiile fiscale prin neplata creanțelor bugetare vor obține anumite venituri care nu vor putea, însă, să urmeze cursul firesc în cadrul ciclului economic, întrucât chiar daca ei obțin o sumă de bani în plus, nu o vor putea folosi în procesul economic licit. În acest fel veniturile nedeclarate vor ajunge într-un cont camuflat din țara sau din străinătate, sau vor duce la dezvoltarea economiei subterane, care nu face altceva decât să mărească ponderea fenomenului de evaziune fiscală.”

Afectarea bugetului de stat prin micșorarea veniturilor, și datorită evaziunii fiscale, face ca statul să nu mai poată acorda subvenții și facilități fiscale la timp sau în cota promisă, ceea ce va afecta o serie de contribuabili care îndeplineau condițiile pentru a primi respectivele scutiri, eșalonări sau amânări.

Din punct de vedere social, evaziunea și fraudă fiscală modifica redistribuirea veniturilor, creând și adâncind inegalitățile dintre contribuabili, prin eludarea capacității contributive a unora și agravarea situației financiare a altora.

Într-o altă ordine de idei, sistemul fiscal trebuie să caute întotdeauna să realizeze un compromis între necesitatea veniturilor și grijă pentru echitate socială, respectiv pentru proporționalitatea plăților în funcție de capacitatea fiecărui contribuabil.

Vegherea la respectarea echitații sociale este foarte importantă, întrucât impozitele și taxele îl lovesc pe contribuabil într-unul din cele mai importante interese ale sale: interesul bănesc. Din această cauză toți contribuabilii sunt foarte sensibili în legătură cu orice neregulă sau inechitate la care sunt supuși în acest domeniu.

Astfel, s-a subliniat în literatura de specialitate, ca în cazul în care un contribuabil cinstit vede care sunt consecințele cotelor mari de impozitare asupra activităților sale economice, observând, în același timp, și cât de bună este situația economică a unui contribuabil care nu își plătește obligațiile față de bugetul de stat, poate ajunge la concluzia că este mai „profitabil” să aplice și el metoda evaziunii fiscale. Acest raționament este declanșat de profundă inechitate pe care o resimte contribuabilul cinstit față de contribuabilul evazionist, care „trăiește mult mai bine”.

Inechitatea resimțită de contribuabili apare și în situația în care statul roman acorda o serie de facilități investitorilor străini, cu intenția de a dezvolta economia prin atragerea capitalului străin. În astfel de situații, investitorul roman este într-un net dezavantaj față de investitorul străin, care dispune de un volum mare de capital, de o experiență crescută în domeniul managementului economic, la care se adaugă și avantajele fiscale acordate statului; de aceea, într-o astfel de luptă economică, agenții economici romani nu au nicio șansă de câștig.

Într-o societate în care ponderea fenomenului de evaziune fiscală este mare, acest lucru se răsfrânge și asupra nivelului de trăi, determinând profunde sentimente de inechitate socială, care, la rândul lor, pot determina multe alte efecte negative în societatea respectivă. Un astfel de efect negativ, determinat de sentimentul de inechitate socială, este reprezentat de scăderea drastică a încrederii contribuabilului în autoritatea publică și în politica dusă de aceasta.

Fenomenul de evaziune fiscală, coroborat cu imposibilitatea statului de a-i face față, este de natură a aduce serioase atingeri respectului populației față de muncă cinstită, echitate și justiție, aceasta având grave consecințe în plan psihologic și social.

Efectul financiar (singurul cuantificabil în anumite limite) se referă la faptul că este afectat echilibrul bugetar prin generarea de deficite bugetare și de costuri suplimentare aferente împrumuturilor publice.

Efectele politice ale evaziunii fiscale. Fenomenul evazionist este un important factor generator de inechitate socială, de neîncredere a contribuabililor în puterile publice, generând, de asemenea, neîncredere în puterile politice actuale.

Pe lângă mulți alți factori – sociali, economici, politici, la rândul său evaziunea fiscală determina o neîncredere accentuată a cetățenilor în puterile politice responsabile cu guvernarea. Aceasta se datorează faptului că marea majoritate a contribuabililor sunt cetățeni cu drept de vot, ceea ce înseamnă că nemulțumirile acestora se pot ușor răsfrânge asupra rezultatelor alegerilor.

Nemulțumirile cetățenilor determinate de sentimentul inechității sociale și economice, amplificate de ponderea crescută a fenomenului de evaziune fiscală pot avea o influență crescută asupra evoluției sistemului politic.

5. Combaterea evaziunii fiscale și instrumente folosite în acest scop

Pentru a putea vorbi de o combatere eficientă a evaziunii fiscale și pentru a concepe și aplică cele mai potrivite măsuri de combatere trebuie, mai întâi, să fie cunoscute și înțelese cauzele acest fenomen complex ce ia amploare o dată cu trecerea timpului, dar și efectele financiare, politice, sociale și morale pe care le poate produce, la un moment dat.

Măsuri de combatere a evaziunii fiscale:

Extinderea controlului persoanelor fizice prin implementarea metodelor indirecte de control în vederea impozitării veniturilor nedeclarate sau a căror sursa nu poate fi identificată;

Acordarea de competente lărgite organelor de inspecție fiscală;

Implementarea controlului comerțului electronic;

Finalizarea sistemului integrat vamal de securizare a granițelor;

Eliminarea comerțului ilicit cu țigarete din magazine duty-free;

Crearea Registrului Operatorilor Intracomunitari, cuprinzând toate persoanele impozabile și persoanele juridice care efectuează operațiuni intracomunitare;

Dezvoltarea de sisteme informatice transeuropene, interoperabile, care să susțină funcțiile vamale în cadrul Programului „Vama Electronică”;

Monitorizarea circulației în regim suspensiv a produselor accizabile. România a fost printre primele țări din Uniunea Europeană care a implementat sistemul informatic de supraveghere și control la nivel intracomunitar al mișcării acestor produse;

Anularea calității de plătitor TVA a persoanelor impozabile care nu dactivitati economice, nu dispun de deconturi TVA o anumită perioadă sau sunt implicate în fapte de evaziune fiscală;

Trecerea la determinarea venitului net anul în sistem real, în cazul contribuabililor care în anul fiscal anterior au înregistrat un venit brut anual mai mare decât echivalentul în lei a sumei de 100.000 euro;

Extinderea aplicării taxării inverse prevăzute la art. 160 din Codul fiscal pentru categoriile de deșeuri prevăzute în Directiva europeană 2006/112/CE.

Rezultatele obținute în luna februarie 2012 de structurile de inspecție fiscală, Garda Financiară și Autoritatea Națională a Vămilor, ca urmare a 19.787 acțiuni de inspecție și control:

Sume suplimentare stabilite: 453,6 mil.lei

Valoarea prejudiciilor stabilite: 751,5 mil. Lei

Măsuri asiguratorii: 650,1 mil. Lei

Valoarea sumelor restante provin din deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, depuse de contribuabili, a scăzut de la 3,382 mld.lei în decembrie 2008 la 1,825 mld.lei la 29.02.2012;

A fost redus numărul de zile de depășire a termenului legal de soluționare, reflectat în scăderea numărului de solicitări de rambursare cu termenul depășit cu peste 90 zile de la 1.814 solicitări în decembrie 2008 la 1.115 solicitări în data de 29.02.2012.

„Eficacitatea procesului de stopare sau măcar de limitare severă a fenomenului de evaziune fiscală consta în capacitatea de a înlătura cauzele ce produc sau pot favoriza faptele respective și de înlăturare a efectelor acestui fenomen.

De aici rezulta în mod clar importanta cunoașterii fenomenului de evaziune fiscală, a mecanismului de transpunere în realitate și factorii psihologici și morali, ce îl determină pe contribuabil să recurgă la acte de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale legale.

Având în vedere cauzele fenomenului de evaziune, principala direcție de combatere a acestuia se face prin măsuri legislative (instrumente de lucru). În acest sens au fost elaborate:

Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr.672/27.05.2005 și

Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparentei în exercitarea demnității publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției. În prima parte a Legii nr. 241/2005 este definită noțiunea de evaziune fiscală și sunt stabilite obligațiile contribuabililor care desfășoară activități permanente sau temporare, generatoare de venituri impozabile. În partea a două sunt prevăzute capitole distincte de infracțiuni și pedepse, cât și contravenții și sancțiuni.

Dintre infracțiuni menționăm:

Refuzul de a prezenta organelor de control, împuternicite conform legii, documentele justificative și actele de evidenta contabilă, precum și bunurile materiale supuse impozitării, taxelor și contribuțiilor la fondurile pulice, în vederea stabilirii obligațiilor bugetare;

Întocmirea incompletă și necorespunzătoare a documentelor primare ori acceptarea de astfel de documente în scopul împiedicării verificărilor financiar contabile, dacă fapta a avut drept consecință diminuarea veniturilor sau surselor impozabile;

Punerea în circulație în orice mod, fără drept, sau deținerea în vederea punerii în circulație, de drept, a documentelor financiare și fiscale

Sustragerea de la obligațiile fiscale prin neînregistrarea unor activități pentru care legea prevede obligația înregistrării sau prin exercitarea de activități neautorizate în scopul obținerii de venituri

Contravențiile sunt acele fapte care, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, au un pericol social mai mic și dintre ele menționăm:

Nedeclararea, în momentele prevăzute de lege, de către contribuabili, a veniturilor, bunurilor supuse impozitelor, taxelor și contribuțiilor;

Calcularea eronată a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor, cu consecința diminuării valorii creanței fiscale cuvenite statului;

Nepredarea de către contribuabili, la cererea organului de control, a documentelor justificative și contabile referitoare la modul în care au fost îndeplinite obligațiile fiscale;

Refuzul de a prezenta organului financiar-fiscal bunurile materiale supuse impozitelor și taxelor, în vederea stabilirii veridicității declarației de impunere și a realității înregistrării acestora.

Nereținerea și săvârșirea, potrivit legii, la termene legale, de către contribuabili cărora le revin asemenea obligații, impozitelor, taxelor, și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă.

Sancțiunile fiscale sunt multiple și ele pot fi clasificate în raport cu severitatea și modul de aplicare, astfel:

Amenda fiscala este mijlocul cel mai obișnuit pentru santionarea abaterilor fiscale, considerate contravenții și se aplică de organul de control în suma fixa;

Amenda penală, aplicată de instanță judecătorească pe baza actelor de control fiscal pentru fapte considerate infracțiuni;

Dobânda reparatorie sau majorările de întârziere și penalitățile pentru neplata integrală și la termen a impozitelor și taxelor datorate;

Confiscarea bunurilor, ca măsură complementara, potrivit legii;

Repararea prejudiciului adus statului în cazul evaziunii fiscale prin aceea că organul de control are legiferat dreptul de a stabili, prin estimare, la nivelul impozitului sau taxei datorate, utilizând orice documente și informații referitoare la activitatea și perioada desfășurată.”

Această ultimă măsură, alături de sancțiunile fiscale menționate anterior, ce fac obiectul noilor reglementari, reprezintă o dezvoltare și o revalorificare a sistemului fiscal din țara noastră.

Evaziunea fiscala în România

România ocupa locul al doilea în Uniunea Europeana, în ceea ce priveste evaziunea fiscala, potrivit datelor publicate de Asociatia Contribuabililor Italieni. Astfel, in Romania, 42% dintre sumele taxabile nu sunt nedeclarate, fata de 51% in Italia, arata datele citate de agentia bulgara Novinite. Bulgaria ocupa locul al treilea in clasament, cu o cota de 38% a veniturilor nedeclarate, urmata de Estonia (37%) si Slovacia (32%). La polul opus, Suedia are o rata a veniturilor nedeclarate de numai 8%, urmata de Belgia (10%) si Marea Britanie (12%).

Inspecția Muncii a continuat să desfășoare acțiuni de control, atât prin activitatea curentă, cât si prin organizarea de campanii la nivel național, în ceea ce priveste identificarea și combaterea muncii nedeclarate.

Domeniile în care s-a înregistrat o prevalență a muncii la negru sunt variate: construcții, industria textilă, exploatarea si industrializarea lemnului, industria lemnului, panificație, agricultură, micul comerț, micii transportatori, industria alimentară si prestări de servicii (pază și protecție, service auto, spălătorie auto, frizerie, coafură), depozite en-gros si super-market-uri, activități din alimentația publică (baruri, restaurante, patiserii, cofetării) etc.

Tabel 1 : Evoluția controalele privind combaterea muncii nedeclarate

Sursa: www.gov.ro

Datele puse la dispoziție de către INS privind dimensiunile economiei ascunse (neobservate), exprimat ca procent din PIB al României, au pus în evidență o relativă stagnare a fenomenului (tabel 2), cel puțin la nivel dimensional și în expresie relativă, atât pentru anul 2010 cât și pentru anul 2009, la un nivel de aproximativ 20%.

7. Modalități prin care se realizează evaziunea fiscală exemple referitoare la TVA

Taxa pe valoarea adăugată se spune că este unul din impozitele mai puțin predispuse a fi obiectul evaziunii fiscale. Se are în vedere, când se face aceastã afirmație,cã T.V.A., fiind înscrisã obligatoriu în documentul care atestã transferul proprietãții unui bun, prezintã posibilitatea controlului încrucișat în vederea stabilirii realității operațiunii impozabile ( la vânzător și la cumpărător).

Cu toate acestea, chiar în țãrile cu sisteme fiscale solide, evazioniștii nu pierd din vedere nici acest impozit. Este vorba, de exemplu, de “instituția” taxi-ului. “Taxi” este un“mandatar” a cãrui unicã funcție este de a fi înscris la Registrul Comerțului pentru aemite, sub acoperirea antetului sãu, facturi de vânzare fictive.

Cu atât sunt mai mari posibilitãțile de evaziune fiscalã, în materie de T.V.A. lanoi, unde sistemul fiscal fragil este dublat de un aparat fiscal nu tocmai performant.

Taxa pe valoarea adăugata este zona cea mai fierbinte în ceea ce privește evaziunea fiscală, iar rambursările ilegale de TVA costă România câte 7 miliarde de euro anual, de peste două ori mai mult decât deficitul bugetar.

Frauda cu TVA la tranzacțiile intracomunitare

Cele mai populare și "bănoase" fraude au legătură cu taxa pe valoarea adăugată (TVA) și, cu cât aceasta este mai mare, cu atât evazioniștii iși vor da mai mult silința să păcălească statul. 
Metoda clasică de evaziune în cazul TVA sunt achizițiile intracomunitare. Ce se întamplă practic? Anumite firme cumpără mărfuri din Uniunea Europeana fără TVA, iar ulterior vând în piața interna cu TVA. Societățile colecteaza taxa pe valoarea adăugată, dar uită sa o mai vireze la buget. 
O altă metoda de evaziune la tranzacțiile între statele membre UE vizeaza exporturile fictive, urmate de cereri de rambursare prin care firmele primesc nejustificat TVA inapoi de la stat.

Statul este fraudat prin aceste metode în fiecare an cu miliarde de euro.

Rambursările ilegale de TVA

Rambursările ilegale de TVA costă România în fiecare an 7 miliarde de euro, după cum a explicat recent șeful Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu.
Facturile false, firmele fantomă care desfășoară exporturi fictive sau achiziții la prețuri supraevaluate și ulterior exporturi reprezinte principalele metode prin care statul este fraudat și forțat să acorde rambursări de TVA.
Potrivit lui Văcăroiu, România are o economie subterana dublă față de cea a Uniunii Europene, iar acești 7 miliarde de euro reprezintă aproape o șesime din bugetul României și mai mult decât dublul deficitului bugetar estimat pentru acest an.
Mai mult, dacă ar dispărea rambursările ilegale de TVA, s-ar reduce foarte mult și birocrația și costurile de administrare.

Diminuarea valorii mărfurilor în vamă

Diminuarea valorii mărfurilor în vamă, în special la cele provenite din China sau Turcia, este una dintre cele mai cunoscute metode de evaziune fiscală.
Valoarea mărfurilor are efecte directe asupra TVA pe care trebuie să o plătească importatorul și astfel statul este fraudat prin încasările de TVA la un nivel mai redus . Totodată, metoda se practica și în cazul produselor accizate, prin declararea unor operațiuni subevaluate.

Evaziunea prin metoda insolvenței

Una dintre cele mai la modă metode de evaziune este realizată prin înființarea de societăți comerciale și introducerea lor rapidă în insolvență.
Ele își desfășoară activitatea până la insolvență sau până la vânzarea acestora către persoane de negăsit cu scopul de a frauda statul. Ele fac fie comerț la prețuri inferioare celor din piață cu diverse firme care dispar și nu plătesc TVA.
Spre exemplu, o societate comerciala din România importă produse la valori de vamă foarte mici, plătesc taxele aferente acelei valori mici, după care comercializează produsele cu adaosuri de câteva sute de procente, probabil undeva în jurul prețului real.
Dar, în momentul în care ele trebuie să își plătească impozitele și TVA din acele operațiuni cu produsele la care s-au aplicat adaosurile comerciale mari, aceste firme dispar.

Caruselul, cea mai populară metoda de fraudă

"Caruselul" este denumirea celei mai folosite metode de evaziune fiscală din România și este folosită în special în cazul tranzacțiilor cu legume și fructe, motiv pentru care prețurile acestor alimente aduse din străinătate au explodat, ca să lase loc unor profituri imense făcute de evazioniști.

Dupa cum a scos în evidență o anchetă a Romania, te iubesc, cu această schemă importatorii de legume și fructe reușesc să păcălească statul și să ridice prețurile mărfii aduse de peste graniță de 2-3 ori.

Cum funcționează "caruselul" în afacerile cu legume și fructe? Un depozit comandă produsele din străinătate prin intermediul altei firme care nu există în acte, fiind creată special pentru a face evaziune fiscală. Această firmă fantomă importă roșii cu 100 de lei paletul și le vinde la respectivul depozit cu 300 lei, făcând astfel un profit uriaș.
Firma fantomă are la dispoziție 55 de zile pentru a-și achita dările la stat, TVA și impozitul pe profit. Dar, în aceste 55 de zile introduce sute de tiruri în țară cu marfă.
Pe de altă parte, depozitul și patronul depozitului, care de cele mai multe ori controlează acea firmă fantomă, nu fac nici un profit din vânzarea paletului de roșii la prețul de 300 de lei către supermarket-uri, nefiind obligați să plătească impozit pe profit sau TVA. Firma fantoma, însă, a dispărut, fiind vândută către persoane fără identitate.

Pentru a înțelege mai bine nivelul evaziunii fiscale din România și pentru a vedea și părerea unor specialiști în domeniu vom prezenta câteva articole/ declarații din presă după cum urmează:

"Evaziunea fiscală este atât de larg răspândită aici în România încât mărimea acestei evaziuni ar putea depăși nivelul bugetului de stat", a afirmat ambasadorul Gitenstein, în discursul susținut la prezentarea raportului "Priorități pentru România" de către Camera de Comerț Americană din România. De asemenea, Gitenstein a arătat că a înțeles că economia României este ca o piramidă inversată, în care trei milioane de angajați în sectorul privat care plătesc taxe și impozite susțin celelalte 15 milioane de români sau pe cei trei milioane de români care muncesc în economia gri și care nu plătesc niciun fel de taxe. "Ceea ce am reușit să înțeleg despre economia României – și trebuie să recunosc că mi-au trebuit cam doi ani ca să îmi explic cu adevărat, așa cum știți și dumneavoastră, însă știți și că noi, cei din afară, nu prea putem înțelege, pentru că nu am trăit tranziția de la o economie comunistă centralizată și controlată la încercarea de a construi o adevărată economie de piață – ceea ce am reușit să înțeleg este că România, la fel ca multe alte economii post-comuniste este de fapt o piramidă inversată", a spus ambasadorul Gitenstein.

El a remarcat și că în România sunt mai mulți pensionari decât angajați, acest raport nefiind atât de negative nicăieri în UE. Potrivit lui Gitenstein, în România "o jumătate dintre toți angajații au un fel de asistență socială", iar alți 400.000 de români "lucrează pentru companiile deținute de stat, care produc mai multe datorii decât profit, așa cum știm cu toții că funcționează".

Ambasadorul SUA a mai adăugat că au fost și progrese semnificative din aceste puncte de vedere.

Gitenstein a spus că în ultimii ani a existat o agendă guvernamentală legată de aceste probleme, iar Guvernul român și toate partidele merită credit pentru că au adoptat-o, împreună cu FMI și celelalte organizații internaționale.

Bugetul României pierde în fiecare zi 45 de milioane de euro. Și asta de 6 ani încoace. În premieră, Money.ro a evaluat costul direct pe care evaziunea, corupția și prostia în stare pură îl au asupra bugetului. Când facem bilanțul ultimilor 6 ani, adică de la aderarea la Uniunea Europeană, vedem că bugetul României a pierdut aproape 100 de miliarde de euro. Această estimare a fost confirmată de invitații lui Radu Soviani, la prima ediție a emisiunii Ministerul de Finanțe.

ANAF-ul interpretează cifrele prezentate de către organismele coabilitare, respectiv Institutul Național de Statistică și Comisia Națională de Prognoză. (…) Până la urmă putem vorbi despre o evaziune care se poate ridica la circa 11-12% din PIB, așa cum este ea recunoscută, după alți autori, după persoane din mediul economic. După analiștii financiari, se pare că cifra este mai mare, nu putem să ne localizăm la ea.

De când România se află în Uniunea Europeană, bugetul țării a ratat încasări de aproape 100 de miliarde de euro. Aceasta este suma corupției, evaziunii și a conducerii proaste a companiilor de stat: 100 de miliarde, sau aproape 2 milioane de Euro în fiecare ora din zi sau din noapte.

Evaziunea fiscală este, de departe, vinovatul numărul unu pentru cei aproape 100 de miliarde de euro pierduți de România în ultimii șase ani. Practic, în acești ani, nu mai puțin de 78 de miliarde de euro au driblat diversele bugete ale statului prin neplata taxelor și impozitelor.

Dragos Dragoteanu: De ce iubesc romanii banii negri?

Românul nu se naște hoț! În schimb, statul îi creează mediul propice pentru a fura. Și nu face acest lucru pentru că-i place. Pe timp de criză, aproape nimeni nu-și mai permite să fie 100% corect față de stat.

Peste tot în lume, evaziunea fiscală generează munți de bani negri. În Europa, grecii au ajuns campioni în această privință, păcălind permanent statul și Uniunea Europeană. Totuși, cele mai multe bancnote de 500 de euro la purtător sunt în Spania.
Italienii au fost primii care au inventat spălarea banilor, chiar în America, acolo unde există, astăzi, cel mai puternic sistem antifraudă financiară. Cu atâtea exemple apropiate, românii au copiat modelul și s-au integrat perfect. De ce oare?

1. Să crească decent. De la nașterea unui copil, banii negrii încep circuitul. Șpaga la moașă, șpagă la medic, toate valabile în sistemul sanitar public. Așa apare un nou "dalmațian" românesc. Un nou-născut cu scutece albe, dar pătate de bani negri. Copilul crește, șpaga se mărește. Vrei o grădiniță sau o școală mai bună? Nicio problemă! Cotizezi și le obții.

Pentru liniștea ta și educația copilului ce mai contează un plic sau un cadou în plus? De ce face românul toate aceste combinații? Pentru că statul nu face mai nimic să schimbe ceva. Șpaga îndulcește mediul. Dar nu-l poate schimba.

2. Să obțină o diplomă. Dacă a intrat la școală s-a terminat. Încep meditațiile. Câți profesori emit chitanțe pentru meditații? Așa ajunge școlarul licean. Acesta este momentul zero. Adolescentul român începe să conștientizeze rolul banilor negri în societatea în care trăiește. Înțelege rolul șpăgii și, pentru prima dată, încearcă puterea ei pe cont propriu. Ca să treacă clasa, corupe un profesor. Știe la cine merge și la cine nu. Informația circulă. În general, nu sunt probleme. Mai toți "pun botul".
De ce face profesorul obișnuit asta? De foame! Cu salariul oferit de stat ar fi un celebru samaritean toată viața. Așa, supraviețuiește! Cine e de vină? Mediul! Oferit pe "tavă" de stat, perpetuat de mulți români, care nu-și permit luxul de a plăti o școală privată.

3. Să dețină un masterat, un doctorat, o specializare. E la moda asta! Deja, cu doctoratele se știe cum sta treaba. Dar masteratul e acesibil aproape oricui. Dau bine la CV si nu strică niciodată o diplomă în plus. Mai ales la bugetari, acolo unde "fabrica de diplome" lucrează non-stop. Viitorul țarii e asigurat! Asta nu înseamnă că toată lumea e la fel. Unii chiar învață sau nu-și permit să cumpere o diplomă. Ei sunt oamenii care contează pe ei. Cei pe care mediu nu i-a schimbat, dar nici ei n-au reușit să schimbe mediul.

4. Să găsească o slujbă. Oricare ar fi ea. Prima slujbă sau una mai bună. De obicei, ca să te angajezi la stat, ai toate șansele să cotizezi. Nu pentru că ești un tâmpit. Așa e sistemul. Dai, ai. Nu dai, dă altcineva. Tu mai aștepți. Rolul banilor negri în acest circuit este clar și bine definit. În alte cazuri intervin relațiile, "pilele" și… obligațiile. Toate acestea ușureaza accesul pe "înaltele" trepte ale societății. În aceste condiții, să nu ne mai întrebăm de unde atâția incompetenți. Și, culmea, între bugetari și angajații la privat nu e mare diferență. Mediul acționează în toată comunitatea și, din păcate, de multe ori, excepția devine regulă.

5. Să supraviețuiască. După ce-ai intrat în câmpul muncii, ești sclavul sistemului. În viața de zi cu zi este aproape imposibil să nu folosești bani în schimbul cărora nu primești nicio chitanță/factură/bon fiscal. Ce poate să facă românul simplu să supraviețuiască? Face orice îi aduce "plusvaloare" financiară personală. Închide ochii și trece mai departe. Negociază în favoarea lui furând statul care l-a umilit de când s-a născut. Se gândește la el și la familia lui. Pentru că sistemul economic din România l-a obligat să facă evaziune fiscală. Și există mii de exemple în care, în timpul vieții, suntem implicați vrând-nevrând în acest tăvălug financiar murdar.

CONCLUZII

Evaziunea fiscalã a devenit un fenomen omniprezent în plan economic și social. Amploarea pe care a luat-o evaziunea fiscalã este îngrijorãtoare deoarece în lipsa mãsurilor de combatere poate atenta în viitor la stabilitatea economiei naționale.

În plan economic o situație echilibratã a bugetului de stat ar conduce la echilibrarea macroeconomicã și la asigurarea condițiilor unei dezvoltãri economice.

Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar sã se impunã niște sancțiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislativ viabil și poate în primul rând o educație fiscalã a cetãțenilor.

Legile fiscale trebuie sã fie simple, clare, precise și relativ stabile, sã se facã o deosebire între cazurile când legile sunt încãlcate cu intenție de fraudã sau când sunt încalcate din culpã, din neglijențã, sau din cauze independente de voința contribuabilului. Este necesar sã se reorganizeze controlul și verificãrile fiscale, sã se elaboreze de cãtre B.N.R. norme clare cu privire la condițiile ce trebuie îndeplinite și documentele ce trebuie prezentate de persoanele fizice.

Țara noastrã a avut unul dintre cele mai bune coduri de procedurã fiscalã, dar carea fost abrogat de regimul de dictaturã instaurat dupã cel de al doilea Rãzboi Mondial.

Bibliografie

Cibotariu Irina – Stefana – Finante, note de curs, Suceava, 2012

Dan Moraru, Finante Publice si evaziunea fiscala, Editura Economica, Bucuresti

.D. Saguna, Drept financiar si fiscal, Editura All Beck, Bucuresti, 2003

Dandara Mariana, Finanțe și asigurari – note de curs, 2010

Gabriel Naghi – Criminologie aplicata, Evaziunea fiscala, note de curs, Constanta, 2012

Gheorghe Sandu, Irina Stefana Cibotariu, Anisoara Niculina Apetri, Finante. Abordari teoretice si practice, Ed. Didactica si Pedagogica, 2008, Bucuresti

Gheorghe Morosan, Controlul financiar, note de curs, Suceava, 2010

www.juristnet.ro

www.gov.ro

www.wall-street.ro

www.ziare.com

www.money.ro

Bibliografie

Cibotariu Irina – Stefana – Finante, note de curs, Suceava, 2012

Dan Moraru, Finante Publice si evaziunea fiscala, Editura Economica, Bucuresti

.D. Saguna, Drept financiar si fiscal, Editura All Beck, Bucuresti, 2003

Dandara Mariana, Finanțe și asigurari – note de curs, 2010

Gabriel Naghi – Criminologie aplicata, Evaziunea fiscala, note de curs, Constanta, 2012

Gheorghe Sandu, Irina Stefana Cibotariu, Anisoara Niculina Apetri, Finante. Abordari teoretice si practice, Ed. Didactica si Pedagogica, 2008, Bucuresti

Gheorghe Morosan, Controlul financiar, note de curs, Suceava, 2010

www.juristnet.ro

www.gov.ro

www.wall-street.ro

www.ziare.com

www.money.ro