Evaluarea Turismului Balnear DIN Partea DE Nord A Carpatilor Orientali

EVALUAREA TURISMULUI BALNEAR DIN PARTEA DE NORD A CARPAȚILOR ORIENTALI

Introducere

Sănătatea este principalul punct pe care oamenii trebuie să mizeze deaorece doar p societate sănătoasă poate crea un avantaj cultural, economic și social. O populație sănătoasî este cheia succesului și a progresului.

Înafară de metodele tradiționale ale medicinii, tursimul vine cu o soluție în această direcție, și anume cu o formă de turism care are menirea de a revigora și trata persoanele care o practică, este vorba de turismul balnear.

Ca formă a turismului, turismul balnear era cunoscut din antichitate, încă de pe atucni oamenii aveau grijă de sănătate tratându-și diferite afecțiuni sau îmbunătățindu-și starea generală a sănătății în locuri speciale unde natura a fost darnică și a scos la suprafață adevărate elixirui ale sănătății, adică ape minerale și termice, nămoluri săruri, aer ionizat, etc.

Abordarea temei turismului balnear este foarte importantă datorită rezultatului practicării acestui tip de turism. Tot mai multe persoane încep să sufere din cauza vieții sedentare, din cauza muncii la birou și a rutinei, iar turismul balnear vine să amelioreze această sitiație.

Tema este extrem de actuală prin prisma bolilor profesionale care se întâlnesc tot mai des la populație dar și cum am mai menționat, din cauza lucrului excesiv la birou și în fața calculatorului. O altă latură ce arată importanța abordării acestei teme este grija scăzută a sănătății pe care o are populația Republicii Moldova față de starea de sănătate și necesitatea de a crește acest coeficient.

Scopul principal al lucrării este de a scoate în evidență aspectele pozitive legate de practicarea turismului balnear și modul în care acesta poate fi practicat.

Obiectivele lucrării ” Evaluarea turismului balnear din partea de nord a Carpaților Orientali” au fost stabilite ca fiind:

1. identificarea rolului și locului turismului balnear pentru societate;

2. identificarea rolului turismului balnear pentru economia internațională;

3. stabilirea importanței practicării turismului balnear;

4. idetificarea efectelor terapeutice ale acestui tip de turism;

5. identificarea rolului turismului balnear pentru statul român;

6. identificarea principalelor clasificări a stațiunilor balneare române;

7. identificarea metodelor de tratament practicate în stațiunile balneare române;

8. analiza detaliată a stațiunilor balneare din românia;

9. stabilirea datelor statistice referitoare la turismul balnear român;

10. identificarea importanței turismului balnear pentru Republica Moldova;

11. identificarea metodelor de creștere a cererii la serviciile turistice balneare;

La finele lucrării toate aceste obiective au fost atinse cu succes reușindu-se prezentarea completă a informațiilor asupra tuturor aspectelor analizate.

Cercetarea afost efectuată prin analiza de birou a darelor de la birourile naționale de statistică din Republica Moldova și România, reușindu-se o analiză obiectivă a situației curente în domeniul turismului balnear atât în România cât și în Republica Moldova.

Primul capitol al tezei s-a referit nemijlocit la turismul balnear ” Turismul balnear ca formă a turismului” și în cadrul acestuia s-au analizat mai multe aspecte.

Primul aspect a ținut de prezentarea locului și rolului turismului balnear în turismul internațional, prezentându-se cifre concrete și date de la organizațiile internaționale de turism.

Tot în acest capitol au fost prezentate informații despre efectele terapeutice ale turismului balnear, bolile care le tratează și afecțiunile cronice precum și impactul care îl are turismul balnear în economia mondială.

Al doilea capitol s-a referit în mare parte la situația din România, capitolul ” Turismul balnear în Romania” prezentând mai întâi de toate care este impotanța turismului balnear pentru întreaga industrie turistică din România, au fost prezentate principalele clasificări a stațiunilor balneare române și s-au prezentat principalele metode de tratament ptacticate în stațiunile balneare române.

Capitolul trei a fost o parte practică a lucrării ” Turismul balnear în partea de nord a Carpaților Orientali ” și în cadrul acestuia s-au stabilit proprietățile și s-au prezenat descrierile principalelor stațiuni balneare din partea de nord a Carpaților Orientali prezentânduse afecțiunile cu care acestea se luptă, proprietățile unice, resursele naturale de care dispun, modul de a interacționa cu ele precum și căile de acces și alte servicii de care pot profita turiștii în momentul când aleg să facă o vizită la aceste stațiuni. Tot în cadrul acestui capitol s-au prezentat principalele date statistice referitoare la turismul balnear românesc și s-au făcut analize cu privire la capacitate și potențialul turistic balnear românesc.

Ultimul punct al acestui capitol a venit cu o descriere a pieței servicii balner turistice din Republica Moldova și cu un șir de propuneri pentru îmbunătățirea situației curente și creșterea cererii la asemenea servicii turistice.

Pentru redactarea lucrării s-au folosit 20 de surse bibliografice iar în anexe s-au prezenatt tabele de referință și materiale informative legate de subiectul abordat.

Teza a fost redactată după toate normele stabilite de către Academia de Studii Economice a Moldovei și prezintă o bază informațională de cercetare pentru cei dornici de a cunoaște situația turismului balnear în românia și căile de dezvoltare a turismului balnear în Republica Moldova.

Capitolul I: Turismul balnear ca formă a turismului

1.1 Rolul și locul turismului balnear în cadrul turismul internațional

Pentru o economie sănătoasă, pentru o productivitate maximă în lucru, și nu în ultimul timp, pentru satisfacția personală, fiecare stat trebuie să dezvolte și să susțină industria turismului, or aceasta este cea ce satisface cerințele enumerate mai sus.

O societate sănătoasă are nevoie de odihnă, atât fizică cât și spirituală, de aceea turismul este un element cheie al societății moderne. Dezvoltarea și creșterea economică rapidă nu este posibilă fără activitățile de turism, fără structurile de cazare, fără mijloacele de transpor, fără baruri și restaurante. Produsele turistice sunt un element cheie în dezvoltarea societății și tot ele pot crește din punct de vedere economic capacitatea statului. Din aceste considerente, în unele țări ale lumii turismul a devenit principala ramură a economiei iar cu timpul, și pe întreg plan mondial, turismul a fost recunoscut drept industrie.

Conform literaturii, turismul poate fi definit ca fiind o călătorie realizată în scopul recreerii, odihnei, sau pentru afaceri, iar turistul este ”persaoana care călătorește sau locuieșc în locuri din afara zonei ei de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată”

Alți autori clasifică turismul ca fiind ''activitatea din timpul liber care constă în a voiaja sau locui departe de locul de reședință, pentru distracție, odihnă, îmbogățirea experienței și a culturii datorită cunoașterii unor noi aspecte umane și a unor peisaje necunoscute''

Din punct de vedere economic, turismul este pe departe un factor decisiv în economia mondială, încasările din turismul internațional au crescut la 944 bil. US $  în 2008, corespunzător unei creșteri în termeni reali de 1.8% față de 2007. Când valoarea exportului din încasările provenite din transportul internațional de persoane este luată în considerare, încasările totale pe anul 2008 ating recordul de 1.1 trilioane US $, sau peste 3 bilioane US$ pe zi, lucru ce demonstrează încă o data amploarea acestei industrii.

Cu toate că turismul este o ramură foarte profitabilă, nu orice stat poate crea pachete turistice sau oferi anumite servicii turistice, acestea depinzând în mare parte de resursele naturale și antropice pe care aceasta le deține. Astfel în ultima perioadă, unele țări precum Arabia Saudită sau Singapore, neavând suficiente resurse naturale pentru atragerea turștilor, au început a constru obiecte antropice ce au menirea de a le substitui pe cele naturale și a atrage un anumit flux de turiști. Aceste proiecte dau rezultate incredibile însă sunt extrem de costisitoare, fapt pentru care nu pot fi construite de orice țară. Cu toate acestea, resursele naturale oferă unicitate, exclusivitate și atracție maximă, fiind de nereprodus prin munca omului.

Anume varietatea de obiecte turistice, create de om și natură impulsionează turistul să apeleze la diferite forme de turism, de unde au și apărut mai multe clasificări ale turismului.

Cea mai cunoscută clasificare a turismului este ”în funcție de motivația deplasărilor, și aceasta se prezintă:

turismul de agrement este o formă frecvent întâlnită, oferind un bun prilej de a cunoaște locuri noi, istoria și obiceiurile lor; din acest punct de vedere, el se interferează cu așa-numitul turism cultural;

turismul de odihnă și recreere are un caracter mai puțin dinamic, cu un sejur ceva mai lung, legat de o anumită localitate cu particularități specifice;

turismul de tratament și cură balneară este o formă specifică a turismului de odihnă care a luat o amploare mare nu atât ca urmare a dorinței de a preveni anumite îmbolnăviri, cât, mai ales, creșterii surmenajului și a bolilor profesionale provocate de ritmul vieții moderne. Din această cauză, el este legat mai mult de anumite stațiuni cunoscute pentru proprietățile lor terapeutice, pentru apele minerale, termale, pentru nămoluri, situate într-un climat de cruțare;

turismul sportiv constituie o altă formă a circulației foarte agreată de anumite categorii ale populației. Practic el poate acoperi toate categoriile de sporturi, de la cele nautice, sporturile de iarnă până la alpinism, vânătoare, pescuit;

turismul științific are un caracter ocazional, referindu-se la participarea la congrese, la vizitarea unor obiective industriale, zone agricole, a unor obiective hidroenergetice. Din punct de vedere științific un interes aparte îl prezintă vizitarea unor peșteri, rezervații naturale, monumente ale naturii;

turismul de cumpărături (shopping tourism) determinat de deplasările ocazionale în alte localități (țări) în vederea achiziționării unor produse în condiții mai avantajoase decât cele oferite pe plan local (național) sau a unor produse pe care nu le oferă piața locală.”

Din toate aceste tipuri de turism menționate mai sus, una este în ascensiune în ultima perioadă, datorită grijii sporite a cetățenilor față de sănătate, imunitate și condițiile nocive în care trăim. Această formă de turism, care este din ce în ce mai solicitată, este turismul balnear.

Cu toate că este solicitat, turismul balnear nu poate fi practicat oriunde ci doar în stațiunile balneare, acestea putând fi construite numai în cazul prezenței resurselor naturale necesare, a apelor curative, a nămolului curativ, a sărurilor curative, etc. Din această cauză, acest tip al turismului nu poate fi foarte răspândit, iar creșterea cererii pentru acesta nu poate genera și o creștere masivă a ofertei, stațiunile balneare putând doar mări capacitatea de primire, nu și deschide alte filiale, din cauza lipsei elementului natural menționat mai sus.

Ca formă a turismului medical, turismul balnear nu se adresează numai celor cu probleme medicale, ci și celor care vor să se relaxeze, să-și regăsească vitalitatea și o bună condiție fizică, mentală și spirituală. Turismul balnear presupune atât realizarea unor tratamente complexe de recuperare în stațiunile balneoclimaterice, cât și efectuarea de excursii și călătorii în împrejurimi și odihnă.

Datorită acestui fapt în ultimele decenii, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale,spre care se centrează importante mijloace materiale și umane, cu implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației.

”Turismul de sănătate reprezintă un concept cuprinzător, cu mai multe categorii de activități (activități care implică soarele și distracția, activități care implică sănătatea în mod indirect, activități în care sănătatea ocupă locul central, ,,activități” de saună, masaj și „activități” de tratament medical), toate cu puncte de inflexiune spre alte forme de turism: turismul de agrement, de aventură, sportiv, medical, de wellness etc.”

Deși delimitat la nivel internațional ca fiind un concept sinergetic, ”în Europa Centrală și de Est, turismul de sănătate este înțeles ca fiind reprezentat, în principal, de aspecte medicale și curative” . ”În cazul României (ca parte a Europei Centrale și de Est), conceptul de sănătate presupune, la nivel de percepție colectivă în principal, vindecarea fizică, medicală, prin ape terapeutice și spa-uri, încadrându-se în conceptul de wellness medical”

Plecând de la aceste 2 premise, turismul balnear poate fi reprezentat schematic astfel:

Sursa: prelucrare după Smith, Puczko (2009, p. 7) și Teleki, Munteanu (2012, p. 56)

Figura 1.1: Dimensiuni ale turismului de sănătate

Întregul sistem implică atât cure de recuperare medicală, cure balneoclimatice terapeutice și cure profilactice secundare, cât și tratamente de înfrumusețare, sport și fitness, cure profilactice primare și yoga și meditație.

Din punct de vedere al clientele și sezonalității, turismul balnear reprezintă una din formele de circulație turistică constantă, cu o clientelă relativ stabilă, care contribuie la ridicarea coeficienților de utilizare a capacităților de cazare și la realizarea unor încasări medii sporite pe zi/turist.

Printre destinațiile preferate de turiștii străini, turismul de sănătate ocupă un loc foarte important. În anii următori, această formă de turism va lua o amploare și mai mare, constituind una din sursele cele mai mari de venituri pentru Romania, care este unul din statele cu resurse balneo-climaterice foarte bogate din Europa.

Romania deține stațiuni balneare cu un mare potențial turistic, în cazul care ar funcționa la standardele cerute de un turism modern, dar multe din structurile de cazare necesită reparații majore sau chiar capitale.

În ultimiii zeci de ani, prin importantele sale efecte sociale și economice, turismul balnear a devenit un segment major al pieței turistice internaționale, spre care se concentrează importante mijloace materiale și umane, cu o implicare tot mai profundă a științei și tehnicii, a prestării unor servicii turistice și medicale de o factură complexă și de un înalt nivel calitativ, chemate să satisfacă cerințele vitale ale omului modern, determinate de evoluția condițiilor de viață și a stării de sănătate a populației.

Turismul balnear, a devenit astăzi o reală industrie generatoare de efecte benefice de ordin multiplu, și anume:

➢la nivelul economiei naționale – creator de beneficii, factor dinamizator, realizator de aport valutar și creator de noi locuri de muncă;

➢la nivel de ramura – promotor al serviciilor de calitate și accelerator al procesului de privatizare în cadrul unei restructurări rapide, influențate precumpănitor de exigențele pieței internaționale.

Posibilitățile de dezvoltare ale turismului balnear, ne fac să privim viitorul cu real optimism, bazându-ne pe urmatoarele considerații:

1. cresterea exponentială a turismului mondial care a fost înregistrată în ultimii 45 de ani;

2. tendința de continuare a creșterii cererii de produs turistic balnear;

3. creșterea veniturilor provenite din turism în cadrul produsului intern brut al țărilor dezvoltate ca și al tărilor în curs de dezvoltare.

Turismul balnear are, așa cum declară Dl. Suy Ebrard – președintele Federației Internaționale a Termalismului și Climatologiei – FITEC– ”nu numai valențe medicale, profilactice, de recuperare și readaptare funcțională, dar și un potențial economic major.” Aspectul economic reiese atât din activitatea specifică de turism, generatoare de capital, cât și la un nivel mult mai puțin vizibil și cuantificabil, ca generator de importante economii în cadrul bugetului social, prin reducerea semnificativă a cheltuielilor de spitalizare, consumuri de medicamente și a numărului total al zilelor de boală.

Turismul balnear reprezinta un sector major în cadrul industriei turistice mondiale, datorită particularităților sale specifice.

Astfel, la nivel international, turismul balnear ocupă un loc de frunte prin specificul acestuia de practicare, prin unicitatea resurselor ce sunt folosite în cadrul acestuia și nu în ultimul rând, prin aportul economic la industria turistică mondială și locală.

1.2 Importanța și efectele terapeutice ale turismului balnear

Din punct de vedere al importanței și efectelor terapeutice, turismul balnear este unul dintre primele din lista tipurilor de turism, mai ales, după cum s-a menționat și mai sus, din perspectiva creșterii nivelului de trai a populației globului, care tot mai mult sunt îngrijorați de sănătate, dar și din cauza poluării masive, a diferitor boli ce necesită tratament îndelungat, a nevoii de relaxare și revigorare.

Importanța turismului balnear este dată de elementele naturale folosite în tratarea diferitor maladii, în cure de relaxare sau recuperare. Astfel în nici o altă formă de turism nu sunt implicate atâtea elemente naturale cu efect curativ, precum în turimul balnear.

Resursele balneoturistice reprezintă componente determinante ale ofertei balneare, caracteristicile lor cantitative și calitative, determinând modul și nivelul de organizare și amenajare ale structurilor necesare valorificării lor. Aceste resurse pot fi structurate pe mai multe categorii: ape minerale și termominerale, lacuri terapeutice, nămoluri și turbe terapeutice, emanații naturale de gaze terapeutice, saline, factori climaterici, plante medicinale, aeroioni.

Figura 1.2: Factorii naturali de cură în turismul balnear

Sursa: Elaborată de autor

Apele minerale și termominerale – Prin volumul rezervelor, calitățile terapeutice, varietatea conținutului lor, apele minerale și termominerale reprezintă principalul factor natural de cură, de care se leagă o parte importantă din activitatea balneoturistică. Apele minerale nu posedă până în prezent o definiție unică, existând nuanțări diferite de la țară la țară, în funcție de specificul acestora aderându-se însă prin elementele de bază fie la conceptul latin care definește apa minerală exclusiv prin acțiunea sa terapeutică fie la conceptul german, mult mai extins care ia în considerare și criterii cantitative de compoziție chimică.

Apa minerală și minerală terapeutică este apa subterană cu un anumit conținut de substanțe în soluție și cu unele proprietăți fizice și chimice care o fac aptă pentru cura balneară sau valorificare alimentară. Această definiție exclude stabilirea unor limite precise pentru calitățile chimice sau fizice ale apelor (mineralizația totală, concentrația unor ioni, temperatura, radioactivitatea etc.). Caracterul terapeutic de cură externă sau internă precum și cel alimentar se definesc, pentru fiecare în parte, prin studii detaliate fizice, chimice, farmacodinamice. Astfel, modul de folosință nu mai poate avea un caracter empiric ci se face prin aplicarea metodelor moderne de cercetare.

S-a ajuns la această soluție deoarece în numeroase cazuri s-a constatat că ape care nu se încadrau, de exemplu, în limitele de mineralizare totală a apelor denumite minerale, datorită prezenței unor microelemente sau a unor calități fizice ofereau posibilitatea obținerii unor rezultate bune în tratamentul balnear.

În Romania, apele minerale sunt localizate în principal în arealul montan, Harghita (ape carbogazoase) (stațiunile Covasna, Tusnad, Călimanești, Căciulata, Băile Herculane, Vatra Dornei, Slanic Moldova), apoi în cel de dealuri subcarpatice și de podiș sau la contactul acestora cu munții (ape clorurato-sodice, bicarbonate) precum și în zonele de câmpie (ape termominerale, bicarbonate sau de zăcământ).

Figura 1.3: Tipurile de ape termale în România și ponderea acestora

Sursa: El. Berlescu,”Mica enciclopedie de balneoclimatologie a Romaniei”, Ed. All, Bucuresti, 1996

Nămolul terapeutic – este întregul complex de depuneri peloidice de pe fundul unor lacuri, sedimentele vulcanilor noroioși, unele turbe și bentonite, precum și alte roci care pot fi folosite direct în tratament sau după obținerea unor derivate. In categoria nămolului terapeutic intră toate nămolurile de lac testate pentru folosință balneară sau pentru obținerea unor extrase de tipul „Pellamar” sau „Pellobiol” și chiar unele peloide macerate în ape minerale.

După compoziția lor fizico-chimică se disting nămoluri:

sapropelice din lacuri continentale și lagune, formate prin sedimentare sub apă a materialelor organice și minerale sub influența proceselor biologice, microbiologice și fizico-chimice cu un conținut de substanțe organice mai mare de 10% (în nămol uscat).

minerale din lacuri continentale și lacuri formate în masive de sare (având același mod de formare și substanțe organice ca și nămolurile sapropelice) sau formate în jurul unor izvoare naturale sau în bazine artificiale pe pat argilos (cu formare similară la contactul apei minerale cu patul argilos natural sau artificial), cu conținut de substanțe organice mai mic de 10% în nămolul uscat.

de turbă din zone mlăștinoase rezultat/ format prin transformarea incompletă a materialului vegetal în condiții de umiditate mare, cu conținut de substanțe mai mare 10% în nămolul uscat.

Fiecare tip de nămol se individualizează printr-o serie de caracteristici fizico-chimice și biologice particulare, dintre acestea, plasticitatea, capacitatea hidrică, greutatea specifică, capacitatea lor de a reține căldură și granulația au o deosebită importanță în stabilirea indicațiilor terapeutice și utilizarea lor sub diferite forme.

Toate aceste nămoluri în Romania se găsesc în lacul Techerghiol (sapropelice de liman), în lacurile Amara, Lacul Sarat, Sovata, Bazna, Slanic Prahova(sapropelice de lacuri).

Gazele terapeutice – sunt emanații naturale cu proprietăți fizice sau chimice care le fac apte pentru cura balneară sau valorificare alimentară. In această categorie intră în exclusivitate, manifestările naturale de tip mofetic (CO2) și solfatarian (H2S). Acestea reprezintă o importantă bogăție a tării noastre care folosește o modalitate de valorificare originală a acestor factori naturali prin utilizarea CO2 gaz în instalații speciale denumite „mofete” Balneologic nu se definește gazul ci tratamentul. Prin mofetă, în practica balneară se înțelege o amenajare constructivă în care se captează dioxidul de carbon cu rol terapeutic, ca agent fizic; după proveniență acestea putând fi „uscate sau „umede”.

Aceste amenajări reprezintă construcții de forma circurilor romane, cu o zonă de clivă umplută cu gaz mofetarian înconjurată cu trepte la niveluri diferite, care permit bolnavilor să se plaseze în ortostatism la nivelul indicat, pentru a cufunda corpul în masa de CO2 (mai greu decât aerul, de obicei până la brâu).

Eliminările de CO2 sunt legate de volcanism, iar în Romania se găsesc în Carpații Occidentali din Munții Gutai, Calimani, Harghita în stațiunile balneoclimaterice Covasna, Balvanyos, Baile Tusnad, Sangeorz Băi, Borsec.

Salinele terapeutice -Salinele terapeutice sau climatoterapia în microclimat de saline reprezintă o formă de terapie în microclimatul particular din saline sau grote denumit generic „speleoterapie”. Caracteristic pentru acestea este microclimatul lor constant cu caracter sedativ, de curățare, cu temperaturi de 12-13º C și umiditate relativă de 70-80%, lipsa curenților de aer, presiunea atmosferică crescândă cu adâncimea, parametrii care dau un ușor inconfort de răcire, un indice de stres cutanat hipotonic moderat, cel pulmonar fiind echilibrat.

La acestea se adaugă prezența aerosolilor mici, în jur de 700/cm³, predominant pozitivi, cu aerosoli salini în cantitate mare, cantități mai mari de CO2 și H2S decât în aerul obișnuit, ioni de Na, Ca, Mg și puritatea aerului cu absența aeromicroflorei și a poluanților. Indicațiile curei în saline: astmul bronșic la copii și adulți, forme clinice recente, ușoare și medii, bronșite cronice simple, afecțiuni alergice ale căilor aeriene superioare: rinite, rino-sinuzite, în afara puseelor acute. Sarea terapeutică se folosește în balneoterapie sub trei forme: de concentrat obținut prin evaporare din ape curative.

În Romania, sarea terapeutică se folosește în balneoterapie sub trei forme: de concentrate obținut prin evaporare din ape curative recunoscute: Sarea de Baznă și cea de Băltatești, sărămură extrasă prin sonde speciale de dizolvare săpate în masivele de sare (Ocnele Mari și Cacica) și ca microclimat salin a unor ocne vechi (Targu Ocna, Slanic Prahova și Praid).

Lacurile de interes terapeutic – Numeroase lacuri, prin calitățile chimice ale apei lor, sunt folosite în scopuri terapeutice. Unele dintre ele și-au câștigat un adevărat renume. Cura folosește pe lângă apa lacului și nămolul terapeutic.

Factorii climaterici – Factorii climaterici de cură pot fi utilizați în menținerea și ameliorarea stării de sănătate a organismului uman prin climatoterapie. Cercetările de bioclimatologie au permis stabilirea unor corelații între caracteristicile climaterice și reacțiile fiziologice ale organismului uman evidențiind mai multe tipuri de bioclimate cu calități terapeutice:

bioclimatul excitant de câmpie și litoral care se asociază în mod benefic cu apele minerale clorosodice, sulfatate sau sulfuroase fie cu nămolurile sapropelice din zonă.

În ceea ce privește climatul de câmpie (de stepă) prezintă calități terapeutice în intervalul mai-septembrie, iar dintre factorii climaterici cu acțiune favorabilă asupra organismului sunt cei termici și radiativi. Climatul de litoral are efect terapeutic și în sezonul rece, în intervalul octombrie – aprilie datorită volumului mare de aerosoli salini deși cantitatea de radiație este redusă;

bioclimatul sedativ-indiferent (de cruțare) prezent în Câmpia de Vest, dealurile și podișurile până la 600-700 m și unele depresiuni de deal cuprinde mai multe stațiuni din țară și are un rol activ în ceea ce privește efectul terapeutic, alături de factorul balnear principal; • bioclimatul tonic-stimulent specific altitudinilor de peste 800-200m solicită funcțiile neurovegetative endocrine care coordonează aclimatizarea organismului la mediu, cura de munte fiind indicată în anemii, convalescență, rahitism, stări neurovegetative (insomnii, surmenaj), astmul bronșic alergic (între 1200-2000 m altitudine).

Aeroionizarea – Cercetările medicale au dovedit influența climatului aeroelectric asupra organismului uman, o aeroionizare naturală, bogată, predominant negativă are efecte benefice, de sedare în diferite afecțiuni: nevroze, astmul bronșic, hipertensiunea arterială, sporind astfel valoarea balneo-medicală a unei stațiuni. De regulă valorile ionizării cresc odată cu altitudinea, cele mai mici valori înregistrându-se pe litoral, 600-1000 ioni/cm³, dar în anumite regiuni joase datorită existenței unor roci radioactive acestea pot fi mai ridicate. Aeroinazarea reprezintă o terapie de bază în majoritatea stațiunilor românești, însă având valori modeste care nu depașesc 700-1000 ioni/cm³ dar există și situații peste această medie: Sangeorz-Bai 1479 ioni/cm³, Baile Felix 1320 ioni/cm³, Moneasa 1229 ioni/cm³, Borsa 1212 ioni/cm³.

Plantele medicale – Plantele medicale reprezintă factori naturali de cură foarte răspândiți în țara noastră și din ce în ce mai solicitați în domeniul balneomedical (fitoterapie) atât în prepararea unor 8medicamente cât și în cură externă în bai cu plante. Medicamente pe bază de plante realizate de către diferite laboratoare se impun alături de alte produse originale în tratarea mai multor afecțiuni. Această bogăție și diversitate de factori de cură reprezintă importante premise ale dezvoltării turismului balnear. În Romania plantele medicinale se folosesc aproape în toate stațiunile, dar se colectează și se procesează de către diferite laboratoare ca Hofigal, Plantavorel din Piatra Neamț, Plantextract, Daciaplant se impun alaturi de alte produse originale în tratarea mai multor afecțiuni.

Tot acest complex de resurse naturale este concentrat în stațiunile balneare pentru a trata sau a întări organismul turiștilot în cazul turismului balnear contra diferitor boli sau maladii.

Pentru multi din turiști, vacanțele în stațiunile balneo-climaterice constituie doar un sejur plăcut și relaxant. Pentru alții însă, curele de ape minerale, mofetele (surse naturale de dioxid de carbon), precum și băile de nămol constituie componentele unor tratamente complexe pentru diverse afecțiuni.

O multitudine de afecțiuni, de la cele reumatismale, articulare, neurologice, cardiovasculare, respiratorii, digestive, hepato-biliare, renale, ginecologice, dermatologice, post-traumatice și post-operatorii, până la boli endocrine, metabolice și de nutriție, pareze și paralizii, varice, anemie, astenie, alergii, depresii, nevroze, surmenaj fizic și intelectual sau boli profesionale, sunt tratate de specialiști competenți, în clinicile din cadrul stațiunilor balneare. Serviciile stațiunilor balneare sunt foarte variate, incluzînd hidroterapie, aerosoli, termoterapie, băi carbogazoase, băi galvanice, împachetări cu nămol, gimnastică medicală și de intreținere etc

Terapia balneomedicală mai este numită și balneomologie. Balneologia este o ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale și minerale, precum și a nămoalelor terapeutice. Scopul terapiei balneare este de a preveni sau incetini evoluția anumitor boli, de a îmbunatăți și trata anumite afecțiuni, în vederea sporirii calității vieții.

Tratamentele balneare sunt tratamente care folosesc în scop terapeutic mineralele din izvoarele naturale (sulf, magneziu, calciu etc), precum și proprietățile apei termale (temperatura, curenți, presiune etc.) sau ale nămoalelor. Ele îmbunatățesc circulația sângelui și oxigenarea țesuturilor, ducînd la eliminarea mai rapidă din organism a toxinelor. Băile cu apă termală stimulează metabolismul, secrețiile ficatului și tractului digestiv, ajutînd la digestie.

Pe de altă parte, apele îmbogățite cu elemente chimice (dioxid de carbon, sulf, calciu, cupru, magneziu, seleniu, fier, zinc, siliciu, litiu etc) stimulează sistemul imunitar, iar producția de endorfine (hormoni care dau o stare de bine) crește.

Curele cu nămol sapropelic și argilo-silicos stimulează receptorii nervoși periferici, determină vasodilatație și reduc inflamația la nivel articular

În funcție de acțiunea agentului terapeutic există anumite recomandări ale terapiei balneare. Astfel:în afecțiuni reumatismale, inflamatorii, cum sunt poliartrită reumatoidă sau spondiloză sunt recomandate băi în ape sulfuroase sau cure de. În cazul traumatismelor, băile în ape clorurate-sodice sunt foarte benefice iar pentru afecțiunile cardiovasculare sunt indicate băile termale bogate în dioxid de carbon. În cazul unor boli ale pielii, cum ar fi psoriazisul, dermatită, micozele cutanate sunt recomandate băi cu sulf, pentru afecțiunile ginecologice sunt indicate băile în ape minerale clorurate, irigațiile. Pentru afecțiunile sistemului nervos sunt benefice băile de soare și cele în ape iar în cazul afecțiunilor digestive sunt recomandate curele interne și externe cu ape magneziene. Pentru afecțiunile respiratorii sunt recomandați aerosolii iar pentru afecțiunile renale sunt recomandate cure interne și externe cu ape bicarbonatate.

În cazul nevrozelor astenice sunt benefice băile în ape calcice și magneziene iar pentru afectunile endocrinologice sunt benefice băile magneziene, iodurate, bromurate.

Balneoterapia are însă, și numeroase contraindicații, cum ar fi: afecțiuni acute febrile și afecțiuni cronice, în perioadele de exacerbare, boli contagioase (tuberculoză, HIV-SIDA, boli dermatologice contagioase), bolile venerice (sifilis, gonoree), bolile parazitare.

Sarcina peste trei luni sau orice sarcina cu probleme, precum și bolile de inima sau de rinichi netratate medicamentos, aflate în stadiu avansat.sunt necompatibile cu tratamentul balnear. Nu sunt compatibile cu tratamentul balnear și unele afecțiuni psihiatrice grave, cancerul, indiferent de stadiu

În tratamentul afecțiunilor cronice sunt necesare, anual, între trei și patru săptămîni de băi. Tratamentele anuale de lungă durată (de trei-patru săptămîni) au ca efect reglarea funcțiilor endocrine, cardiovasculare și ale sistemului nervos. În timpul unei cure balneare organismul are nevoie de aproximativ o săptămînă de adaptare la tratament. În a doua săptămînă este posibil resimțirea unei stări de oboselă accentuată asociată cu dureri puternice de cap, insomnii sau palpitații. Uneori poate aparea și febra.

Spre finalul curei, toate aceste simptome dispar, și starea de sănătate a pacientului se îmbunătățește vizibil. S-a observat ca efectele curei balneare, indiferent dacă s-a folosit nămol, apa minerală sau termală, se pot menține și 10-12 luni.

Analizând toate resursele naturale implicate în turismul balnear și spectrul de afecțiuni pe care le tratează, putem concluziona că acest tip de turism ”încarcă” practic bateriile pentru o perioadă îndelungată, fiind, dacă să vorbi, din punct de vedere fizic și psihic, cel ce aduce cele mai multe avantaje și cea mai bună recuperare după diferite traumatisme fizice și psihice, sau pur și simplu cea mai bună metodă de odihnă și relaxare.

1.3 Turismul balnear și importanța acestuia în economia europeană

După cum s-a menționat mai sus, turismul balnear este o ramură a turismului foarte importantă, cu afecte benefice pentru sănătate. Practicarea turismului balnear duce la îmbunătățirea sănătății fizice și psihice, la dezvoltarea turimului în regiunile cu resurse naturale balneare, și nu în ultimul rând la dezvoltarea economică.

La nivelul economiei mondiale, turismul balnear ocupă un loc important, cu 14% din cheltuielile totale mondiale pentru turism, ceea ce constituia în 2013 – 3,4 trilioane dolari americani.

”Conform ultimilor studii efectuate de economiști la nivel global, această ramură a turismului se preconizează să crească cu 50% până în anul 2016, ceea ce înseamnă o creștere mult mai rapidă decât la nivel global al turismului.”

Cele mai importante zone unde se preconizează o creștere rapidă a turismului balnear sunt Asia, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Africa Subsahariană și țările în curs de dezvoltare.

”Turiștii ce practică turismul balnear au un randament înalt, aceștea cheltuind în medie cu 130% mai mulți bani decât media generală a cheltuielilor zilnice a unui turist internațional, iar turiștii interni, cheltuie pentru turismul balnear cu 159% mai mult decât pentru alte tipuri de turism.”

Pe plan mondial, din motive socio-economice, dorința oamenilor de a beneficia de servicii medicale în străinătate este diferită din punct de vedere al impulsului. Cei mai mulți, la nivel mondial, din participanții la circuitul mondial al turismului balnear, apelează la acesta fiind în imposibilitatea de a beneficia de un tratament în timp util și calificat la domiciliu, lucru pentru care aceștia pleacă în țările vecine, sau chiar mai îndepărate pentru ași îmbunătăți starea sănătății.

Având în vedere că nu toate țările lumii beneficiază de resursele naturale necesare pentru dezvoltarea turismului balnear, concluzionăm că stațiunile balneare sunt concentrate în anumite regiuni sau țări.

Pentru a dezvolta această ramură a turismului, în diferite țări ale lumii se apelează la diferite acțiuni, menite să dezvolte turismul balnear și să îl facă mai accesibil și cu efecte mai pronunțate.

Astfel, în Germania a apărut o nouă formă de tratament în cadrul turimului balnear. Această nouă formă de tratament ambulatoriu este "cura  compactă", o variantă a tratamentului ambulatoriu, în acest caz pacientul alegîndu-și singur locul de cazare. Acest tratament se efectuează în grupe de pană la 15 persoane, pentru care sunt valabile aceleași indicații medicale. Este vorba despre o cură intensivă, a cărei calitate este asemanatoare cu cea a tratamentului staționar. Pacienții sunt asistați de personal calificat.

Periodic se efectueaza controale ale modului de realizare a tratamentului. Această forma de tratament este rezultatul tratativelor îndelungate dintre Asociația Patronală Balneară Germană și reprezentanții Caselor de asigurări și boală. În prezen se efectuează cure compacte în 23 de stațiuni balneare germane pentru persoane care suferă de: maladii periculoase ale civilizației, afecțiuni ale căilor respiratorii, ale coloanei vertebrale, osteoporoză, bob de nutriție. Sunt în curs de elaborare și alte forme de cură compactă.

În Germania, fiecare cetațean are dreptul – în anumite condiții – la subvenționarea tratamentelor balneare, o data la 3 ani. Sursa de subvenționare a curei se stabilește în funcție de statutul profesional al fiecărui pacient în parte. De regula pentru angajați subvenția vine din partea Casei de asigurări de pensie, în cazul persoanelor care nu lucrează, subvenția vine, de regulă, din partea Caselor de asigurări de boală.

Curele ambulatorii sunt subvenționate de catre Casele de asigurări de boală, atît pentru angajați cît și pentru cei care nu mai lucrează. Cererea pentru aprobarea tratamentului balnear se face la propunerea medicului casei, de specialitate, de întreprindere.

Dupa aprobarea cererii, nivelul de subvenție se stabilește în mare măsura în funcție de forma de tratament. Pentru tratamentul ambulatoriu, nivelul subvenționării este de 100 % pentru medicul care se ocupă de pacient și 90 % pentru costul tratamentului. In plus se subvenționează cu 50% și cazarea și masa/zi de tratament.

Această măsură economică luată în Germania are drept scop stimularea turismului balnear și educarea populației cu privire la practicarea acestei forme de turism.

O altă țară în care turismul balnear este bine conturat este Italia. Baza turistică italiană este structurată în cca. 300 "centre termale" răspîndite pe întreg teritoriul țării, din care 70 % angrenează o structura hotelieră.

În perioada 1991 – 1994 turismul balnear italian a cunoscut o perioadă evidentă de regres înregistrînd o pierdere de cca. 500 mii de turiști de cură balneară, reprezentînd aproximativ 30 % din totalul sosirilor în stațiunile balneare la sfarșitul anilor 80.

Din fericire pentru Italia, începând cu anii 1998, se înregistrează o creștere a numărului turiștilor care apelează la turismul balnear, cea mai mare parte a acestora fiind totuși turiștii interni.

Pe teritoriul Franței se regăsesc cca. 1200 surse de ape minerale și termale și 100 stațiuni balneare. Se remarcă faptul că administrația locală joacă un rol important în dezvoltarea stațiunilor balneare, tendința în cadrul acestora fiind de a se orienta către forma de gestiune de tipul "societaților economice mixte" sau "regii municipale", stațiunea balneară devenind o întreprindere care trebuie promovată și gestionată de către public. Din cele 100 de stațiuni existente, 60 depind de organizații private, 5 sunt plasate direct sau indirect sub tutela statului și peste 30 sunt finanțate și gestionate de către municipalitați.

Cheltuielile totale legate de sejur și cura balneară sunt de min. 5000 euro/persoana. Turiștii de cură estimează în general să cheltuiască în medie 80 euro din propriul buget. Un procent din această suma este destinată, de cele mai multe ori cheltuielilor pentru divertisment.

Dupa 1966 în Franța a fost creat "sistemul de vărsămînt reprezentativ al impozitelor pe salarii", localitațile balneare au beneficiat de o alocație suplimentară, iar din 1979, ideea a fost reluată în sensul vărsămîntului unei alocații suplimentare de la bugetul de stat. Principiul urmărește să ia în considerație nevoile financiare specifice pentru compensarea cheltuielilor suplimentare, rezultate din activitatea de cură balneară din stațiuni.

Problema principală rămîne de a decide în sarcina cui trebuie sa cadă cheltuielile suplimentare legate de turismul balnear: stat, turiștii de cură sau comunitățile locale.

Există multe state vest – europene în care oferta turismului balnear este redusă, detinînd un numar limitat de stațiuni sau centre balneare (ex. Belgia cu 5 centre) și în care datorită absenței unei game largi de factori minerali de cură, s-au dezvoltat metodologii alternative, de tipul centrelor de talazoterapie sau al celor de fitness fiind remise în forme, cure antistres etc.

Pierderea cea mai importantă în acest domeniu, înregistrată în ultimii 50 de ani se manifestă în Marea Britanie, unde infestarea microbiologică a apelor termale, dintre care cea mai mare și de tradiție stațiune termală, Bath, a dus la închiderea stabilimentelor balneare și reorientarea tipurilor de cură  spre latura "soft", de odihna și remise în forme, preluată ca moda din S.U.A., antrenînd dupa sine efecte similare și la nivelul celorlalte stațiuni mici și, implicit, dispariția ofertei turistice balneare de pe piața turistică engleză.

Cererea turistică pentru curele balneare cunoaște si ea variații, uneori foarte mari de la o țară la alta și la nivel regional, datorate în special unor factori economici, culturali și tradiționali.

Ponderea din populația totală a turiștilor de cură  balneară în unele state europene este: Franța – 1 % ; Italia – 2 % ; Germania – 2,5 % ; Polonia – 3 %.

Cererea este puternic marcată de gradul de acoperire a cheltuielilor legate direct de cura balneară, din bugetele asigurărilor de snătate la nivelul fiecărei țări. Acest factor major de influență depinde direct de situația economică internațională și națională, care se răsfrînge asupra bugetelor naționale de asigurari sociale.

Pentru piața scandinavă turismul balnear a cunoscut în trecut o mare popularitate, dar în prezent acest interes a scăzut pînă la dispariție. Agenții de turism sunt circumspecți în oferirea de programe turistice de cură  balneară.

Stațiuni renumite, bine organizate și cu dotări de înalt nivel precum cele din Cehia (Karlovy – Vary sau Marlanske Lazne) dar și din Germania (Baden Baden, Baden Pyrmont) nu au putut găsi pe piața scandinavă o firmă de turism care să preia oferta lor de tratament balnear.

Într-un studiu de cercetare de piată realizat de Biroul Român de lnformații Turistice din Danemarca se evidențiază urmatoarele cauze ale scăderii marcate a interesului danezilor pentru această formă de turism:

➢     nu reprezintă o formă pentru danez, care chiar daca nu se simte sănătos, nu vrea sa se considere bolnav;

➢      în prezent statul danez nu mai subvenționează programele de tratament balnear în străinatate;

➢     medicii danezi nu recomandă curele balneare în străinatate, ci tratamente în sanatoriile din Danemarca, unde, chiar dacă nu dețin factori naturali de cură, au condiții de tratamente alternative (masaj, gimnastică, piscină, electroterapie etc.) pe care le cunosc și nu prezintă risc, și cu care pacienții sunt obișnuiți;

➢     nici medicii, nici agențiile tur – operatoare nu au dreptul de a face publicitate unor modalitați terapeutice (ape minerale, namoluri, mofete etc.) care nu sunt recunoscute și experimentate în Suedia și Danemarca ca tratamente medicale, de catre forurile guvernamentale autorizate;

Țările centrale și est – europene cele mai cunoscute în trecut pentru oferta lor balneară sunt: România, Cehia, Slovacia, Rusia, Polonia, statele desprinse din fosta Yugoslavie, Bulgaria.

Într-un studiu realizat în 2000 de Institutul Croat pentru Cercetări în Turism, pentru Inițiativa Central Europeană, se remarca faptul că, dintr-un numar de 14 țări membre sau asociate acestei structuri politice europene, numai 7 prezintă azi pe piața turistică europeană o imagine de marca pentru produsul balnear și anume: Austria, Bulgaria, Cehia, Ungaria, Italia, Polonia și Slovacia.

România, deși deține cca. 1/3 din totalul resurselor minerale de cură din Europa și 20 de stațiuni balneare deschise turismului internațional, se prezintă astăzi ca o destinație tot mai neinteresantă pentru consumatorii de cură balneară și agențiile tur – operatoare europene.

Mondializarea economiei produce schimbări fundamentale, care antrenează creșterea și dezvoltarea economică globală, dar, totodată ridică și constrângeri extene importante pentru fiecare din actorii participanți la circuitul economic internațional.

Turismul balnear evoluează în acest context dezechilibrat, deoarece ca orice altă activitate de servicii este influențat direct de evoluția încasărilor, dar și folosește această nouă dimensiune.

Continuarea și aprofundarea internaționalizării este evidentă și sigură, cu atît mai mult cu cît ea este dorită și chiar instituționalizată de către statele care practică comerțul și cooperează între ele (U.E., N.A.F.T.A.).

Turismul balnear poate beneficia de acest moment, cu doua condiții:

Un efort de competitivitate – deoarece această activitate trebuie să se deschidă către circuitul internațional al bunurilor, serviciilor și persoanelor, se impune un efort susținut de creștere a competitivității prin modernizarea produsului oferit și a distribuției informațiilor.

Această strategie va deveni cu atat mai fructuoasă, cu cît se va înscrie mai rapid în cadrul acțiunilor economice concertate.

Diversificarea serviciilor propuse clientelei, din punctul de vedere al naturii produsului, duratei curelor (îngrijiri medicale, cure antistres etc), a programelor de divertisment, programelor pentru însoțitori și al practicării unor tarife diferențiate. Toate aceste necesita o politică structurală susținută pentru a raspunde obiectivului major, de atragere a unei clientele cît mai largi, prin distribuția echilibrată a fondului de investiții în toate componentele care alcătuiesc produsul balnear.

Pe plan mondial, cele mai cunoscute stațiuni balneare din lume se află în Europa, iar cele mai de top sunt:

Budapesta, Ungaria – Capitala Ungariei este cunoscuta din 1934 ca fiind prin excelenta un oras balnear. Are 118 izvoare naturale sau artificiale, din care izvorasc in fiecare zi mai mult de 70 de milioane de litri de apa termala la temperaturi cuprinse intre 20 si 80 de grade Celsius. Cele mai cunoscute trei complexe termale din Budapesta sunt Gellert, Szechenyi – unul dintre cele mai mari din Europa – si Rudas, ce dateaza din secolul XVI.

Karlovy Vary, Republica Ceha – Această localitate balneară situată la două ore de Praga este cunoscută pentru cele 13 fîntîni termale ce datează din secolul XIV, care au proprietăți uimitoare asupra santății. În oraș există foarte multe locuri în care te poți caza și te poți bucura de beneficiile apelor termale, însă cel mai reprezentativ este luxosul Grand Hotel Pupp.

Bath, Marea Britanie – Bath este singurul oraș din Marea Britanie în care se găsesc ape termale. Acestea au fost descoperite înca de pe vremea romanilor, vechile instalații fiind organizate sub forma unui muzeu. În centrul orașului se gasesc însă instalațiile moderne, Thermae Bath Spa, unde membrii aristocrației engleze din secolul XIX veneau destul de des să se trateze. În prezent, Thermae Bath Spa oferă tratamente inovatoare.

Bagno Vignoni, Italia – În plin peisaj toscan, în inima văii Orcia, se ridică localitatea Bagno Vignoni, un loc cu tradiție în terapiile ce implică apele termale. În centrul orașului se află o piscină enormă, care are 2.000 de ani vechime, unde apa curge dintr-o fîntînă adîncă de 1.000 de metri. Instalațiile moderne din Le Terme sau cele istorice din Santa Caterina reprezintă două alegeri inspirate pentru cei care vin în acest oraș.

Vals, Elvetia – Alpii Elvețieni ascund numeroase fîntîni termale, însa Hotel Therme Vals, aflat în valea Grisones, atrage atenția prin originalitatea sa. Este vorba de o construcție modernă, operă a arhitectului Peter Zumthor, realizată din 60.000 de bucăți de cuarțit. Apa care izvorăște este plină de săruri minerale sănătoase și are o temperatură de 30 de grade Celsius.

Grindavik, Islanda – Foarte aproape de Reikiavik, capitala Islandei, se află una dintre stațiunile balneo-climaterice cele mai cunoscute din întreaga lume. Laguna Albastra, cu apele sale de culoarea turcoazului și vaporii săi constanți, atrage mii de vizitatori. Activitatea geometrică din Islanda este mai dezvoltată decît în oricare altă țară a Europei, avînd pe teritoriul sau mai mult de 800 izvoare termale.

Baden Baden, Germania – Una dintre localitățile balneo-climaterice cu tradiție se află în Padurea Neagră din Germania. Cunoscute încă din epoca romană, apele din Baden Baden izvorăsc de la o adancime de 2.000 de metri, au temperaturi cuprinse între 50 și 68 de grade Celsius și sunt bogate în clorură de sodiu.

Complexul termal Caracalla și băile de la Friedrichsbad sunt două dintre destinațiile cele mai importante.

Istanbul, Turcia – Deși pe întreg teritoriul Turciei vizitatorii se pot bucura de hammams, în orașul vechi otoman se găsesc băile turcești cele mai interesante. Sunt locuri benefice atît pentru corp, cît și suflet, mai ales turcii își dau întîlniri cu prietenii în astfel de locuri.

Trei dintre băile turcești cele mai cunoscute se află la Cemberlitas, Suleymaniye (ambele datînd din secolul XVI) și Cagaloglu, ce are o vechime de 270 de ani.

Evian-les-bains, Franta – La granița dintre Franța și Elveția se află un orășel mic în care îți poți petrece vacanța de vară, faimos pentru apele sale cu proprietăți benefice asupra sănătații. Acestea pot fi gustate în complexul balneo-climateric cel mai cunoscut din Franța, Termas Evian, unde se îmbuteliază apa minerală cu același nume

Bad Ischl, Austria – În cea mai frumoasă regiune a lacurilor din Austria (Salzkamergut) se găsește această așezare istorică ce era frecventată de impărăteasa Sissi. Se află la 55 de kilometri de Salzburg și oferă băi medicinale și ape termale, incluzînd și o stațiune de ape saline, cea mai veche din Austria. Stațiunea balneo-climaterica Kaisertherme a fost deschisă în 1823. 

În concluzie, după identificarea celor mai importante centre balneoclimaterice mondiale, dar și a probelemelor cu care se confruntă țările din Europa și întreaga lume, analizînd posibilitățile de soluționare a acestora, putem spune că viitorul turismului balnear la nivel mondial depinde de alegerile ce vor fi făcute în acest domeniu, sub presiunea conjugată a factorilor socio-politici și a ritmului de creștere economică pe termen mediu.

Capitolul II: Turismul balnear în România

2.1 Importanța turismului balnear în industria turistică română

România este una dintre țările cu cele mai diverisificate produse turistice datorită resurselor naturale pe care le deține, biodiversității de floră și faună unice în Europa. În Romania se găsesc o treime din izvoarele naturale din Europa și 117 localități ce dețin elemente terapeutice naturale, cum sunt apa, nămolul, gazele și nu numai.

Turismul balnear din România reprezintă o atracție pentru turiști, dar lucrul cel mai important este valoarea terapeutică a resurselor naturale folosite în tratamentul balnear, care constituie un remediu pentru sănătatea oamenilor. Din păcate, în România, populația nu este pregătită și nu are o cultură a tratamentului balnear, acesta fiind destinat, cu preponderență, persoanelor de vârsta a treia.

Eforturile de promovare a turismului balnear s-au efectuat, după anul 1990, mai mult la nivel non-guvernamental, în special după anul 1994, data înființării O.P.T.B.R. – Organizația Patronală a Turismului Balnear din România. Au existat totuși și încercări de promovare prin instituții guvernamentale abilitate în acest sens: Ministerul Turismului, Autoritatea Națională pentru Turism și altele. Cu toate acestea, considerăm că nu s-a realizat o promovare pe măsura resurselor acestei forme extraordinare de turism.

Investițiile în acest sector au început mult mai târziu decât în alte sectoare, date fiind problemele legate de retrocedări, ca efect al Legii 18. Fiind vorba de investiții foarte costisitoare, iar durata de recuperare a investițiilor foarte lungă, noii proprietari nu au avut fondurile necesare pentru a moderniza în totalitate activele hoteliere. Totuși, marii investitori au investit peste 200 milioane euro în ultimii 3 ani. Necesarul pentru acest sector de investiții este foarte mare și ar trebui susținut de stat, prin facilități fiscale.

Turismul balnear a fost și este în continuare afectat de criza economică, având în vedere că, în mare parte, sectorul este dependent de turiștii sosiți prin Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, agențiile de turism acoperind un segment de numai 10-15% în medie.

Perspectivele turismului balnear din România pot fi extrem de favorabile, în condițiile în care Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului se va implica nu numai în mod declarativ, ci în mod real. Dacă acest sector constituie cu adevărat o prioritate națională, atunci trebuie creat un sistem stimulativ pentru investitori, precum și parteneriate public-private care să faciliteze accesul la fonduri europene.

Turismul balnear este practicat tot timpul anului și are cea mai mare durată medie a sejurului dintre toate formele de turism, iar dezvoltarea lui va însemna o pondere semnificativă în turismul românesc. Acest lucru ar putea fi o șansă pentru dezvoltarea turismului de sănătate și implicit a creșterii industriei turistice în PIB-ul românesc. În paralel, trebuie asigurate măsurile stimulative care să dezvolte sectorul și măsurile energice de combatere a turismului la negru, localizat, în special, în pensiunile turistice neautorizate.

Având în vedere că și industria turistică este afectată de criza economică mondială și se confruntă cu diverse probleme am dorit să aflăm date concrete chiar de la cineva care se confruntă zilnic cu problematicile acestei industrii.

Consumul intern al serviciilor turistice balneare, cu toate că oferta este destul de bogată, este unul minim necesitând o resuscitare imediată.

Sondajul de opinie “Consumul de servicii turistice balneare în România”, realizat de Ministerul Turismului în august 2009, a relevat un grad scăzut de utilizare a serviciilor de turism balnear. Astfel, 85% din populația adultă nu au mers în nici o forma de concediu/vacanță în anul 2009, cu 20 de procente mai mult decât în anul anterior. Cel mai puțin au mers în concedii cei peste 65 de ani.

Datele de sondaj au arătat că doar 16% din populația adultă preferă ca în vacanță să desfașoare activități de întreținere/refacere a sănătații.

Aspectul cel mai atractiv al stațiunilor balneare preferate din România este:

– în primul rand peisajul și mediul înconjurator (41.5% dintre respondenți au declarat astfel);

– felul în care respondenții își pot trata sănătatea – 15.4%;

– felul în care se pot distra în respectiva stațiune turistică – 15.4%.

Dintre cei care au mers în concediu, doar 3,5% au achiziționat bilete prin Casa de Pensii, lucru ce denotă o activitate scăzută a statului în acest domeniu. Aceste date prezentând în contradictoriu importanța turismului balnear și acțiunile statului pentru susținerea și dezvoltarea acestuia.

Dintre persoanele care intenționează să se deplaseze ca turiști în anul urmator, 20% preferă ca prima opțiune o stațiune balneară din România, lucru ce denotă importanța care trebuie acordată de către stat acestui tip de turism.

Aproximativ 60% dintre persoanele adulte sunt interesate în mare măsură să meargă ca turiști într-o stațiune/localitate turistică ce oferă posibilitatea practicării unor tratamente de prevenire / îngrijire a sănătații, lucru ce denotă o cerere potențială enormă.

Criterile considerate cele mai importante pentru alegerea unei destinații turistice constau în “raportul preț/calitate convenabil (68,2% din populație consideră important acest aspect), în “felul în care își pot trata sănătatea” (39,7% au indicat acest criteriu ca fiind important), “calitatea cazării, a serviciilor de servire” (38,8%) și “calitatea peisajelor și a mediului înconjurator” (26%).

Acest studiu ne demonstrează importanța turismului balnear pentru România prin prisma cifrelor, și anume a faptului că există o cerere potențială nevalorificată pentru turismul balnear în România și totdată acțiunile statului sunt încă foarte mici pentru a dezvolta a cest sector.

La nivel european, turismul balnear se consideră ca fiind ramură forte de dezvoltare a turismului din România.

România se înscrie printre țările europene cu un remarcabil potențial balnear și de sănătate, aici se află circa 1/3 din apele minerale și termale din Europa ; (din circa 8000 de izvoare sant folosite doar aproximativ 2000, conform unor date din raportul Consiliului Mondial pentru Călătorii, organism al Organizației Mondiale a Turismului).

Avându-se în vedere toate aspectele menționate mai sus, precum și alte studii de specialitate realizate pe teritoriul României, statul român și-a schimbat prioritățile și strategiile pentru a susține această formă a turismului.

Strategia propusă mai sus are 2 obiective majore: restaurarea încrederii ansamblului filirelor turismului de sănătate și dezvoltarea combinațiilor prioritare produs/piață. Aceste două obiective sunt materializate prin intermediul a șapte teme de lucru, care la rândul lor sunt explicate prin 14ațiuni ce trebuiesc implementate.

Diversitatea și importanța potențialului balnear a determinat autoritățile să acorde o atenție sporită acestui sector; astfel în 2009 turismul balnear a fost declarat ca o prioritate pentru ministerul de resort român iar în anul 2010 a fost elaborată o Strategie Națională de turism balnear . În anul 2011 a fost finalizat Planul de acțiuni și înființat un grupul ”BALNEO”, cu participarea unor specialiști din principalele instituții implicate în activitatea aceasta, care să urmarească și soluționeze aspecte ale sectorului balnear din România.

Figura 2.1: Strategie de dezvoltare a turismului balnear în România

Sursa: Detente Consultants

Ca asociație de specialitate, Organizația Patronală a Turismului Balnear din România s-a implicat în toate acțiunile inițiate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și ale altor structuri interesate, aducându-și contribuția la elaborarea unor reglementări și legislații, la transpunerea în practică a lor.

Organizatia Patronală a Turismului Balnear din România a inițiat și organizat o serie de acțiuni de promovare a potențialului balnear în țară și străinatate, prin participări la manifestări expoziționale, conferințe și seminarii.

Cea mai importantă acțiune o reprezintă Bursa și Forumul de Turism Balnear, manifestare specializată ce se organizează anual, itinerant, în stațiunile balneare. Ea este inclusă în calendarul anual de evenimente al OMT și al ESPA, și este considerată a treia manifestare regională europeană, alături de cea din Spania (Ourense) și respectiv Turcia (Antalya). La acest forum participă reprezentanți ai Organizației Mondiale a Turismului, ai ESPA, personalități din Germania, Austria Ungaria, Slovacia, etc.

Ediția de anul acesta, cea de a VII-a, a fost organizată la Baile Herculane, pe 21-24 septembrie și s-a bucurat de o prezență importantă a comunității de afaceri.

Temele Forum-ului au stârnit, ca de obicei, interes deosebit și au atras numeroși participanți, fiind axate pe nevoia de informare și dezbatere a unor probleme de interes comun.

Dintre celelalte activități desfașurate, putem menționa editarea unui catalog și a unei harți a stațiunilor balneare, a unui site specializat,etc.

Analizând toate acțiunile menționate mai sus, ne dăm seama că turismul balnear în România este prioritar.

România este încă o destinație competitivă în ceea ce privește prețurile în turism și va deveni curând foarte importantă în turismul de sănătate. Acest fapt este menționat și comunicat și de secretarul general al Organizației Mondiale a Turismului (OMT), Taleb Rifai. Secretarul OMT crede că România se califică din toate punctele de vedere pentru dezvoltarea turismului de sănătate, pentru că are un nivel înalt de cunoștințe și tehnică în domeniu, este amplasată strategic și în industria de turism există un nivel înalt de expertiză.

Organizația Mondială a Turismului este decisă să sprijine aceste eforturile pentru dezvoltarea turismului balnear al României astfel ca foarte curând, România să devină o destinație foarte importantă în turismul de sănătate. Turismul balnear a devenit o prioritate și pentru Ministerul Turismului al României, ministrul de resort, Eduard Hellvig, declarând că acest domeniu ca fiind o nișă pe care România nu trebuie să o rateze.

În concluzie, analizând potențialul turistic balnear al României și eforturile depuse de aceasta pentru dezvoltarea acestei ramuri, putem spune că aceast domeniu esteunu de o importanță majoră pentru țară, și are o menire strategică în dezvoltarea turismului românesc. Datele studiate mai sus, atât din studiul realizat de Ministerul turismului, cât și din declarațiile oficialilor români ne indică faptul că se impun anumite acțiuni concrete pentru ameliorarea situației în acest sector. Turismul balnear din România nu este important doar pentru această țară, dar pentru întreaga europă, chiar și Organizația Mondială a turismului este gata de a oferi sprijin în dezvoltarea acestui sector al economiei române și acestei forme de turism.

2.2 Principalele clasificări a stațiunilor balneare din România

Stațiunile balneare la general se clasifică după mai mulți factori, precum ar fi regiunea, resursele naturale folosite, bolile pe care le tratează sau atractivitatea stațiunii.

În România există mai multe clasificări ale stațiuinilor balneare, iar prima este după afecțiunile pe care le tratează.

Cura balneară este indicată în numeroase boli și afecțiuni și de aceea clasificarea stațiunilor balneare din Romania în funcție de bolile pe care la tratează este una extrem de importantă pentru cei ce vor să apeleze la acest tip de servicii.

Prima problemă cu care se luptă anumite stațiuni din România sunt afecțiunile aparatului locomotor. Aparatul locomotor este format din oase, mușchi, tendoane și articulații ce asigură mobilitatea corporală. Orice limitare a acesteia, resimțită în timpul desfașurarii activităților noastre cotidiene ne creează o senzație de disconfort, afecandu-ne în mod evident calitatea vieții și a sănătății.

Afecțiuni ale aparatului locomotor sunt tratate în stațiunile: Amara, Balta-Albă, Băile-Felix, Băile-Govora, Băile-Herculane, Calacea, Călimănești-Căciulata, Eforie-Nord, Eforie-Sud, Geoagiu-Bai, Lacu-Sărat, Moneasa, Mangalia, Pucioasa, Sacalu, Slănic, Sovata, Slănic-Moldova, Techirghiol, Tinca și Vatra-Dornei.

O altă problemă cu care se luptă specialiștii de la stațiunile balneare din România sunt bolile cardio și cerebral-vasculare. Termenul „boli cardiovasculare” (BCV) este atribuit unei multitudini de boli ce afectează inima și vasele de sînge, printre acestea numărîndu-se cardiopatia ischemica (CI), afecțiunile cerebrovasculare, hipertensiunea arterială (presiunea ridicată a sîngelui) sau boala arterială periferică (BAP).

În România bolile cardio și cerebro-vasculare se tratează în următoarele stațini:

Băile-Tusnad, Borsec, Buzias, Covasna, Lipova, Vatra-Dornei și Vata de Jos.

A treia grupă de stațiuni balneare se formează din stațiunile ce tratează afecțiunile ginecologice.

Afectiuni ginecologice sunt tratate în stațiunile: Amara, Bazna, Băile-Felix, Calacea, Eforie-Nord, Eforie-Sud, Geoagiu-Bai, Lacu-Sărat, Moneasa, Mangalia, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Ocnele Mari, Pucioasa și Vatra Dornei.

O altă grupă a stațiunilor balneare este creată de stațiunile ce tratează bolile aparatului respirator. Aceste afecțiuni afectează întreg aparatul respirator, creând infecâii, insuficiență pulmonară sau degenerând în boli mult mai periculoase ca tuberculoza.

Afecțiunile aparatului respirator în România se tratează în: Băile Govora, Băile Olănești, Eforie Nord, Eforie Sud, Mangalia, Pucioasa, Slănic, Slănic-Moldova și Stîna de Vale.

După capacitatea de tratare a afcețiunilor otorinofaringologice stațiunile se grupează într-o altă categorie. Acețiunile ORL sunt afecțiuni la nivelul capului a gâtului, naului și gurii, afecțiuni foarte des întâlnite atât la copii cât și la maturi, provenite deseori de la simple răceli sau viruși de gripă și pot duce la complicații acute precum sinusitele, faringitele, amigdalitele, etc.

Afecțunile ORL în România se tratează în stațiunile: Băile Govora, Mangalia, Săcelu și Slănic Moldova.

O altă grupă formată în funcție de bolile ce le tratează stațiunile este a stațiunilor ce tratează afecțiunile endocrine. Aceste afecțiuni sunt afecțiuni specifice glandei teroide, responsabilă de crearea și răspândirea hormonilor în organism, și care este foarte răspândită pe teritoriul României, dar și pe teritoriul Republicii Moldova.

Afecțiuni endocrine se tratează în stațiunile: Borsec, Borsa, Lacu Sărat, Sovata, Stîna de Vale și Vatra Dornei.

O altă grupă în această clasificare este formată de stațiunile ce tratează afecțiunile dermatologice. Aceste afecțiuni se manifestă la nivelul exterior al corpului, și anume pe suprafața dermului și a epidermului manifestându-se prin erupții cutanate, deshidratare, hipersensibilitate, etc.

Afecțiuni dermatologice în România se tratează în stațiunile: Amara, Balta Albă, Băile Olanești, Lacu Sărat, Eforie Sud, Eforie Nord, Mangalia și Techirghiol.

O altă grupă formată după această clasificare este grupul stațiunilor care tratează afecțiunile hepatobiliare și ale tubului digestiv. Aceste afecțiuni se manifestă prin probleme na nivelul ficatului, a căilor biliare și a aparatului digestiv, probleme cu care se confruntă o bună parte a populației României, dar și Republicii Moldova.

Afecțiunile hepatobiliare și ale tubului digestiv sunt tratate în stațiunile: Băile Olănești, Borsec, Călimănești-Căciulata, Covasna, Lipova, Malnaș-Băi, Pucioasa, Sinaia, Sangeorz-Băi, Slănic-Moldova, Tinca, Vatra Dornei și Vîlcele.

Alte afecțiuni în baza cărora s-a creat o grupă în cadrul acestei clasificări sunt afecțiunile renale și ale căilor urinare.

Afecțiunile renale și ale căilor urinare se tratează în următoarele stațiuni: Băile Olănești, Călimănești-Căciulata și Slănic Moldova.

Penultima grupă din această clasificare este alcătuită de nevroze, afecțiuni tratate la următoarele stațiuni balneare: Băile Tusnad, Borsec, Borsa, Breaza, Bușteni, Buziaș, Moneasa, Sinaia, Stîna de Vale și Vata de Jos.

Ultima categorie a acestei clasificări sunt bolile profesionale, boli apărute în urma procesului de muncă, și anume scoleoze, hondroze, migrene, etc.

Bolile profesionale în stațiunile din România se tratează în: Călimănești-Căciulata, Lacu Sărat, Sinaia și Pucioasa.

Această clasificare în funcție de afecțiunile tratate este pe larg folosită în România, mai ales de către agențiile de turism, care își segmentează astfel piața. O segmentare după bolile tratate este una foarte rezonabilă și poate ajunge mai ușor la clientul căruia îi apare nevoia pentru asemenea tip de servicii.

Stațiunile balneare se află în principalele zone naturale ale teritoriului României, îndeosebi Arcul Carpatic și litoralul Mării Negre, și de asemenea în zonele de câmpie, de deal și în zonele sub-carpatice, majoritatea fiind de importanță locală.

Zona Carpaților Orientali, prin bogația izvoarelor de ape minerale descoperite acolo, este zona unde au apărut primele stațiuni balneare.

Astăzi zonele turistice și stațiunile balneare renumite dispun de complexe balneo-climaterice vaste.

Astfel, după informația dată putem constata că în România, stațiunile balneare se clasifică și în funcție de zona în care sunt amplasate.

Astfel, principalele grupe de stațiuni balneare din românia, în funcție de amplasarea acestora sunt:

1. Stațiunile balneare din partea de nord a Carpaților Orientali:

Ocna Șugatag

Vatra Dornei,

Sîngeorz Băi,

Borsa,

Durău.

2. Stațiunile balneare din trecatoarea Bilbor-Ciuc, zona cea mai importantă din punct de vedere balneo-climateric din Carpații Orientali, cu renumitele ape minerale carbonatate de la:

Borsec,

Băile Tusnad,

Covasna,

Lacu Roșu.

3. Stațiunile de pe Valea Trotușului, unde se găsesc stațiunile:

Slănic-Moldova – considerată "Perla Moldovei",

precum și localitatea Târgu Ocna, și altele.

4. Stațiunile de la poalele munților Ciucaș:

Cheia,

Slănic Prahova,

Sovata (depresiunea Praid),

Călimănești-Căciulata,

Băile Olănești,

Băile Govora.

5. Stațiunile din partea de vest a Munților Mehedinți:

Voineasa (din apropierea Văii Oltului),

Băile Herculane

6. Stațiunile balneare din Carpații Occidentali bogate în izvoare minerale cu proprietăți terapeutice sunt:

Geoagiu-Băi,

Moneasa,

Stîna de Vale.

7. Stațiunile balneare situate în zona Sub-Carpaților sau în zonele de câmpie și deal sunt foarte numeroase și sunt foarte aproape de oraș:

Băile Felix,

Băile 1 Mai,

Lacu Sărat,

Amara.

Amplasarea pe hartă a tuturor stațiunilor din România menționate mai sus le putem oserva pe harta expusă mai jos:

Legendă: 1.AMARA; 2.BAZNA; 3.BĂILE 1 MAI; 4.BĂILE FELIX; 5.BĂILE GOVORA; 6.BĂILE HERCULANE; 7.BĂILE OLĂNEȘTI; 8.BĂILE TUSNAD; 9.BORSEC; 10.BUZIAȘ; 11.CĂLIMĂNEȘTI-CĂCIULATA; 12.COVASNA; 13.GEOAGIU BĂI; 14.LACUL SĂRAT; 15.MONEASA; 16.OCNA SIBIULUI; 17.OCNA SUGATAG; 18.PRAID; 19.PUCIOASA; 20.SĂRATA MONTEORU; 21.SÎNGEORGIU DE MUREȘ; 22.SÎNGEORZ BĂI; 23.SLĂNIC MOLDOVA; 24.SLĂNIC PRAHOVA; 25.SOVATA; 26.TURDA; 27.VATRA DORNEI; 28.VATA DE JOS; 29.VOINEASA; 30.EFORIE NORD; 31.TECHIRGHIOL; 32.NEPTUN; 33.SATURN; 34.MANGALIA.

Figura 2.1: Amplasarea geografică a stațiunilor balneare din România

Sursa: Elaborat de autor

Aceste două clasificări sunt cel mai des utilizate în România dar și în străinătate pentru a prezenta oferta turistică balneară a României. Dacă prima clasificare este folosită mai des în scop comercial, pentru a delimita oferta, și cu s-a menționat mai sus, pentru a segmenta piața, cea dea doua clasificare, și anume după aria geografică, este folosită mai des în scop academic, pentru a delimita mai ușor zonele și a le descrie în funcție de proximitate.

Totodată, și cea de a doua clasificare este folosită de către agențiile turistice în cazul creării unor trasee turistice ce au ca obiectiv vizitarea acestor stațiuni, care pe lângă faptul că prezintă un interes medical, acestea prezintă și un interes cultural.

În concluzie, clasificarea stațiunilor balneo-medicale de pe teritoriul României este făcută în mai multe tipuri pentru a facilita folosirea informației în diferite scopuri și de diferite structuri, atât de stat, cât și private. Clasificările duc la o sistematizare și o indexare mai bună a sistemului, ceea ce crează rapiditate în operațiuni, în luarea deciziilor și nu în ultimul rând, pentru clienți, poate constitui un factor de influență al alegerii finale.

2.3 Principalele metode de tratament practicate în stațiunile balneare române

După cum s-a menționat mai sus, sunt o mulțime de afecțiuni care sunt tratate în cadrul stațiunilor balneare din România, și tot multe sunt resursele naturale folosite de aceste stațiuni.

Formele de tratament practicate în stațiunile balneare din românia derivă din resursele naturale folosite. Astfel, fiecare stațiune are diverse forme de tratament, care oferă rezultate curative unice.

Nămolul este un element foarte prețios în turismul balnear, iar în România cu nămolul terapeutic în diferite stațiuni se aplică diverse tratamente. Totdată pe lângă nămolul terapeutic se folosește și apa minerală. Cu aceste doău elemente se aplică tratamentele:

băi la cadă cu nămol;

băi cu ape minerale în bazin;

băi calde cu ape minerale în căzi și bazine;

băi galvanice;

împachetări cu nămol și cu parafină;

duș subacval integral și parțial;

hidroterapie;

crenoterapia;

Aerul ionizat și salinele sunt și ele elemente naturale extrem de folosite de către stațiunile balneare, cu ajutorul lor realizându-se un șir de tratamente și proceduri, cum ar fi:

aerosoli;

inhalații;

pulverizări;

Climatul natural este un element important pentru stațiunile balneare, acesta fiind folosit la rândul lui pentru diferite proceduri, precum:

băi de soare;

cură de teren;

băi reci în aer liber;

drumeții în munți (aer ionizat);

Pe lângă elementele naturale, în stațiunile balnerare din România sunt folosite și instalații medicinale sau estetice, precum și personal calificat, ce pot ajuta la îmbunătățirea stării de sănătate a turiștilor sau la îmbunătățirea aspectului acestora. De cele mai multe ori aceste instalații și specialiștii sunt folosiți în paralel cu resursele naturale, efectuându-se următoarele proceduri:

curenți diadinamici;

tratament cu ultrasunet;

tratament cu unde scurte;

tratament cu curenți Tens;

tratament cu curenți interferențiali;

solux;

laserterapie;

masaj terapeutic;

gimnastică medicala;

kineoterapie;

electroterapie;

saună;

magnetoterapie;

ultrasonografie;

acopunctură;

electropunctură;

În linii generale, acestea sunt metodele de tratament folosite de către stațiunile din România pentru a trata diferite afecțiuni sau pentru a administra vizitatorilor cure de îmbunătățire a sănătății sau de frumusețe.

Cu toate acestea, aceste metode de tratament nu sunt unice, stațiunile putându-le combina sau oferi tratamente diferite și speciale.

Pentru a exemplifica totuși metodele de tratament în anumite stațiuni balneare din România vom prezenta în continuare câteva stațiuni și metodele de tratament aplicate în dependență de resursele naturale de care dispun stațiunile:

1. Ape minerale – Stațiunea balneo-climaterică Amara este situată în sudul țării, la 7 km de orașul Slobozia, reședinta județului Ialomița, respectiv la 100 km de Aeroportul Internațional Henry Coandă, 100 km de Aeroportul Mihail Kogălniceanu, 120 km de Litoralul Mării Negre și 130 km de Delta Dunării.

Tratament:

băi și împachetări cu nămol calde

cataplasme cu nămol rece

cură internă de apă minerală

hidroterapie

electroterapie

aerohelioterapie

Contraindicații

nevroze

tuberculoza pulmonara activă

afectiuni cardiovasculare

boala Basedow

astm bronșic.

2. Ape și nămoluri minerale – Băile Govora sunt amplasate în județul Vâlcea aproape de orașul Râmnicu Vâlcea.

Tratament:

Cură internă cu ape minerale

Băi calde cu ape minerale iodurate si sulfuroase

Băi cu esenta de brad

Bai cu bioxid de carbon

Împachetari cu namol cald

Pneumoterapie

Aerosoli

Electroterapie (galvanizari, curenti diadinamici, magneto diaflux,solux ultrasunete)

Hidroelectroterapie

Kinetoterapie

Masaj.

3. Aer ionizat în regiundea montană – Stațiunea Cheia este o stațiune de tratament deschisă în toate anotimpurile, situată in județul Prahova, pe râul Teleajen, în depresiunea Teleajen, la poalele munților Ciucaș, în Carpații Orientali, la o altitudine de 870 m.

Tratament:

Plimbări în aer liber;

Promenade matinale;

Sport în aer liber;

Băi de soare; etc.

4. Climat natural tonifiant și instalații și aparatură medicală modernă – Stațiunea Soveja la poalele Munților Vrancea este cunoscută ca având cel mai ozonat aer din România. Are un climat benefic, tonifiant, și izvoare de ape minerale.

Tratament:

Băi cu ape minerale

Hidroterapie

Masoterapie

electroterapie,

terapie pentru îmbunătățirea respirației.

5. Vegetația medicinală și apele sulfuroase – Stațiunea balneo-climaterică Pucioasa, se află în județul Dâmbovița, la 350 metri altitudine, într-o zonă dominată de coline împădurite cu un mediu plăcut.

Tratament:

băi calde cu ape minerale în căzi și bazine

băi de plante

împachetări cu parafină

termoterapie

kinetoterapie

inhalații, aerosoli

electroterapie.

Stațiunile prezentate mai sus suntcel mai bun exemplu pentru a prezenta metodele de tratament folosite pe teritoriul României în dependență de resursele naturale și antropice de care dispun stațiunile.

În linii generale putem menționa că tratamentele efectuate în cadrul stațiunilor balneomedicale din România sunt la un nivel foarte înalt și solicitate tot mai des de către cetățenii țărilor europene. Cu toate acestea, România mai are de depus un efort semnificativ pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor prestate, lucru ce v-a duce fără îndoială la creșterea numărului de turiști și totodată la o dezvoltare inovațională a stațiunilor. O dată cu venirea turiștilor și amănunțirea cererii, conform exemplelor internaționale, stațiunile balneare di România vor fi nevoite să presteze servicii mai diversificate și mai sofisticate, pentru a corespunde cerințelor și așteptărilor clienților.

Capitolul III: Turismul balnear în partea de nord a Carpaților Orientali

3.1 Stațiunile balneare din partea de nord a Carpaților Orientali

Turismul balnear în România este o ramură forte care necesită investiții și restructurări pentru a deveni o atracție pe plan mondial pentru practicarea turismului balnear. Cu toate acestea, în România vin anual mii de turiști dornici de a practica turimul balnear.

Cele mai renumite destinații din România se găsesc în partea de nord a Carpaților Orientali, stațiuni cu o vechime și o tradiție în tratarea diferitor afecțiuni și prestarea unor servicii de calitate.

Zonele turistice și stațiunile balneare renumite dispun de complexe balneo-climaterice vaste. Merită amintite stațiunile balneare din partea de nord a Carpaților Orientali: Vatra Dornei, Ocna Sibiului, Sângeorz Băi, Borșa, Durău.

Stațiunea Vatra Dornei, supranumită și "Perla Bucovinei", este situată la o altitudine de 802 m în Depresiunea Dornelor, la 112 km distanță de Suceava și 89km de Bistrița Năsăud, la confluența Bistriței Aurii cu Dorna. Regiunea Dornelor este ferită de vânturi fiind apărată de Carpați care ocrotesc zona. Zona are un climat temperat continental de nuanță alpină, cu o temperatura medie anuală de 4,5 grade C.

Precipitațiile bogate și relieful sub formă de terase au favorizat dezvoltarea unei întinse pânze freatice, care iese la lumina sub formă de izvoare cu apă minerală. Se poate spune că aici ne aflăm într-o adevărată împărăție a apelor minerale, exploatate și industrial la Poiana Negri, Sarul Dornei și Floreni.

Vatra Dornei este cunoscută că o stațiune pentru toate vârstele, adresându-se atât persoanelor care doresc să-și fortifice organismul prin ascensiunile montane sau prin sporturile de iarnă, sau care doresc să se odihnească într-un bioclimat tonic stimulent cu influență benefică asupra sistemului nervos. Pentru refacerea sănătății Vatra Dornei oferă factori naturali de cură cum sunt:

izvoarele cu apă minerală carbogazoase

izvoarele termale, bicarbonatate, calcice, magnezice și sulfuroase

mofete naturale de săruri de mare puritate și concentrație de CO2

nămolul de turbă din zona Poiana Stampei.

În stațiunea de la Vatra Dornei pot fi tratate afecțiunile:

Profilaxie: persoane sănătoase și aparent sănătoase cu factori predispozanti spre îmbolnăvire, persoane cu surmenaj fizic și intelectual, cu fond nervos hiperactiv, cu sedentarism, noxe, etc.

Afecțiuni ale aparatului cardiovascular: boală cardiacă ischemică și infarctul miocardic sechelar necomplicat, boli vasculare simple, hipertensiune arterială, ateroscleroza, boli ale arterelor periferice și ale venelor.

Afecțiuni ale aparatelor locomotorii: artroze și spondiloze, reumatism inflamator stabilizat, reumatism ab-articular, afecțiuni post traumatice, post protezare, afecțiuni neurologice (pareze, paralizii, nevrite, nevralgii, etc.), hernie de disc și lombosciatică secundară.

Afecțiuni asociate: boli ale aparatului respirator (bronșite cronice, astm bronșic, boli profesionale), ale aparatului digestiv, boli ginecologice (sterilitate și afecțiuni inflamatorii), nevroze, anemii, diabet și obezitate.

Aceste afecțiuni beneficiază de cură externă și în principal sub formă de băi carbogazoase, băi de plante medicinale, dușuri la care se adaugă termoterapia (împachetări cu nămol și parafină), electroterapia și fototerapia, pulmoterapia (aerosoli cu apă sulfuroasă și medicamente). Un capitol important îl reprezintă kinetoterapia la sala sau bazinul kineto, masajul, cură de teren, mofetele.

În funcție de afecțiunile prezente, acești factori de tratament naturali și artificiali se combină de către personalul medical sub formă unui plan de cură la care se adaugă dietoterapia, reflexoterapia și altele.

Fermecătoarele peisaje din Vatra Dornei conferă un cadru agreabil diverselor forme de turism. La Vatra Dornei nu va puteți plictisi și după o vacanță de o săptămâna sau două va întoarceți acasă relaxați și cu o mai mare poftă de viață.

La orice vârstă puteți aborda înălțimile din preajma stațiunii în drumeții , însoțiți de ghizi experimentați. Reperele cele mai accesibile sunt Dealul Negru, Muntele Barnarelul, Runcul Mare și Vârful Oușorul. Celor temerari le stau la dispoziție și alte numeroase trasee montane spre Masivul Călimani sau spre Suhard și Rodnei.

Priveliștea este încântătoare, urcușul alternând cu drumul plat prin păduri și poieni alpine.

Din stațiune telescaunul urcă pe o distanță de 3 km până în vârful Dealului Negru la 1300 m altitudine. La coborâre priveliștea este impresionantă.

Călătoriile cu bicicletă pe cărările munților fascinează tinerii în special, dornici să-și testeze calitățile fizice.

Pentru temerari avem două oferte deosebite: river-rafting și parapanta.

Coborârile cu barcă pneumatică pe apă Bistriței înseamnă spectacol, curaj și îndemânare. Echipamentul prefesional și instructorii cu înalta pregătire conferă maximă siguranță acestui sport.

Cei care doresc au posibilitatea să efectueze cursuri de formare pentru piloți cu durata de o săptămâna. Și parapanta câștigă tot mai mult teren. Paintball – teren amenajat în apropierea telescaunului, locația Izvor Bizom

Vatra Dornei este pe lângă stațiunea balneară, orașul sporturilor albe. Pârtiile de schi și sanie, pentru concursuri și agrement primesc în fiecare an mii de turiști din țară, dar și de peste hotare, amatori dar și sportivi de performanță.

Pârtiile de schi sunt prevăzute cu instalații de transport pe cablu. De mare interes au devenit coborârile cu snow-mobilul. O parte a vacanței sau concediului dumneavoastră la Vatra Dornei, o puteți consacră turismului religios și cunoașterii tradițiilor populare din zona.

Cazarea în stațiune este asigurată în hoteluri, vile și locuințe particulare. Vatra Dornei este un loc ideal de odihnă și petrecere a vacanței, care oferă posibilități de practicare a alpinismului și a sporturilor de iarnă. Un lift scaun acoperă distanță de 3.200 m dintre oraș și Dealul Negru (altitudine 1.300 m). Atracții turistice: parcul natural din centrul stațiunii, renumit pentru veverițele care hălăduiesc acolo, și pentru concertele susținute în sezonul estival de orchestra de alămuri; cabană de pe Dealul Runc; Muzeul vânătorii și științelor naturale; Muzeul etnografic al Bucovinei etc. Agenția de voiaj din localitate organizează excursii cu autocarul pe diferite trasee. Unul dintre cele mai interesante trasee este cel care include vizitarea mănăstirilor din Nordul Moldovei (Voroneț, 1488; Humor, 1530; Moldovița, 1532; Sucevița, 1581-1601). Toate aceste mănăstiri reprezintă monumente unicat ale artei feudale românești, cu picturi murale atât interioare cât și exterioare. Se vizitează de asemenea alte locuri renumite din punct de vedere etnografic și folcloric.

O altă stațiune importantă aflată în partea de nord a Carpaților orientali este stațiunea Ocna Sibiului.

Ocna Sibiului este o stațiune turistică situată în județul Sibiu, în sudul Depresiunii Colinare a Transilvaniei (nord-vestul Depresiunii Sibiu) la 15 km nord de Sibiu, pe valea pârâului Visa, într-o regiune înconjurată de păduri de stejari seculari și cu un subsol bogat în sare. Prima stațiune balneară a fost înființată aici în anul 1845 și, de atunci, Ocna Sibiului și-a atras renumele datorită lacurilor heliotermice formate pe locul unor vechi mine de sare surpate.

Pe masivul de sare se află mai multe lacuri sărate (foste ocne prăbușite). Multe dintre ele au o concentrație de sare de 260 grame/litru. Lacul Avram Iancu (fosta mînă "Grosse Grube", "Ocna Mare"), cu o adâncime de 132,5 m, este considerat cel mai adânc lac antropogen din țară.

Climatul temperat, aerul bogat în aerosoli, temperatura anuală mult peste media din această parte a țării și recentele renovări ale ștrandului, au adus din nou stațiunea la faima din trecut.

Ocna Sibiului prezintă și interes arheologic, aici fiind descoperite unelte din epoca bronzului (1900-800 i.C.), care sunt expuse la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Tratamentul de care turiștii pot beneficia în Complexul Ocna Sibiului este profilactic, terapeutic și recuperator. Un personal medical profesionist tratează aici, pe baza unor terapii și mijloace moderne, reumatis-mul cronic în oricare din fazele sale evolutive și o largă gama de afecțiuni ginecologice.

Noua baza de tratament face posibila aplicarea, cu rezultate excelente, a procedurilor de:

– hidroterapie

– mecanoterapie

– pneumoterapie

– electroterapie

– termoterapie

– kinetoterapie

– balneoterapie

Se tratează astfel afecțiuni ale aparatului locomotor, ale sistemului nervos periferic siafectiuni ginecologice.

Piscină interioară cu apă sărată – este locul special amenajat în care se efectuează procedura de hidroterapie.

Apă sărată în concentrație de 160-200 g/l este încălzită la temperatura de 31-33 grade C, fiind recomandată pentru tratarea afecțiunilor aparatului locomotor , sistemului nervos periferic, recuperări funcționale posttraumatice și afecțiuni ginecologice.

Baza de tratament dispune de o sala de gimnastică pentru recuperare și întreținere precum și osauna uscată, jacuzzi, masaj și reflexoterapie.

Nămolul terapeutic – important factor natural de tratament, similar celui de la Agigea, Sovata și Amară, se aplică cu rezultate excelente în baza proprie de tratament, în tot timpul anului, pentru rolul sau biostimulator, a proprietăților bacteriostatice și bactericide.

Gama procedurilor terapeutice care se aplică cu rezultate benefice aici este completată de masaje de reflexoterapie și jacuzzi.

Cazarea se face la Hotel Helios si Hotel Salinas. Complexul dispune, de asemenea, de restaurant, sală de conferință, sală de seminarii, piscină interioară și exterioară etc.

Bază de tratament este echipată cu cabinete medicale specializate pentru medicina culturii fizice, balneo-fizioterapie și recuperare medicală, ginecologie balneară.

Următoarea stațiune balneară care se află în nordul Carpaților Orientali este Sângeorz Băi. Orașul Sângeorz-Băi este o stațiune balneoclimaterică, fiind așezată in partea de nord-est a județului Bistrița-Năsăud. Este traversată de râul Someșul Mare. Apa minerală de aici – în totalitate nouă izvoare – a făcut din localitate o stațiune de munte îndrăgită de turiști, în special de cei care urmează un tratament climateric (afecțiuni ale aparatului digestiv și afecțiuni reumatismale).

Hotelul "Hebe", cu 900 de locuri, dar și fostul hotel "UGSR" (actualul Hotel Someșul 2**), cu 600 de locuri, asigură, pe lânga o serie de vile, pensiuni și cabane, posibilități optime de cazare la standarde de la 1* la 3***. Aerul curat de munte este un alt avantaj al acestei localități de la poalele Munților Rodnei.

Stațiunea dispune de numeroase izvoare de ape minerale bicarbonatate, clorate, sodice, calcice, magneziene, care sunt carbonate, hipertonice și izotonice; nămol mineral; mofete. Apele minerale de aici rivalizează, din punct de vedere al proprietăților lor, cu cele de la Vichy (Franța) și Karlovy Vary (Cehia). Apele minerale de la Sângeorz-Băi au însă o eficacitate mai mare în tratamentul afecțiunilor tubului digestiv ( gastrită hipoacida cronică și hiperacida, gastrită cronică, ulcer duodenal, sechele după operații de ulcer efectuate pe stomac, colită cronică, constipație cronică), al bolilor hepato-biliare (dischinezie biliară, colicistita calcaroasă sau necalcaroasa, stări postoperatorii ale ficatului, hepatită cronică, pancreatită cronică), al bolilor metabolice și nutriționale (diabet melitus, hiperuricemie, hiperlipemie, obezitate, guță cu manifestări la nivelul articulațiilor). În cură externă, apele minerale de la Sângeorz -Băi au un efect terapeutic asupra bolilor reumatismale degenerative și diartritice.

Stațiunea dispune de instalații pentru băi calde în cadă cu ape minerale, pentru electroterapie și hidroterapie, pentru aerosoli și inhalatii, pentru împachetări cu nămol mineral cald și cu parafină, mofete; de asemenea ea dispune de izvoare cu ape minerale pentru cură internă și de săli de gimnastică medicală. Stație de îmbuteliere a apei minerale. Cazarea este asigurată la Complexul balnear "Hebe", cu o baza de tratament proprie și o capacitate de 900 de locuri, la un sanatoriu cu 600 de locuri, și în vile confortabile cu cca 550 de locuri.

Pe lângă tratament turiștii au și posibilități de a petrece timpul liber la club, cinematograf, sala de jocuri mecanice, terenuri de tenis și de volei, excursii la Dealul Prihodiște-Marcus, unde există o mofetă sonoră naturală (gazul trece prin apă producând un zgomot asemănător fierberii, zgomot sesizabil de la distanță), excursii la faimoasele pivnițe de vinuri de la Lechinta, cu degustare, sau excursii la Bistrița pentru a vedea zidurile orașului medieval (secolul XV) și Turnul Dogarilor, Casă Argintarilor (secolul XV), care adăpostește Secția de istorie -arheologie a Muzeului județean, clădirile "Sugălete" (secolele XV-XVI), și un complex unic de 20 de arcade exterioare care alcătuiesc o galerie cu bolți sprijinită de 21 de pilaștri.

O altă stațiune mai puțin valoroasă pentru turismul balnear românesc dar prezentă în partea de nord a Carpaților Orientali este stațiunea Borșa.

Stațiunea Borșa este situată în partea de nord a României, în județul Maramureș, în Munții Rodnei, respectiv pe Valea Vișeului.

Borșa este una dintre cele mai importante stațiuni turistice din țara noastră, deoarece se practică diverse tipuri de turism: balneoclimateric, cultural, montan etc, fiind situată la altitudinea de 850 m. Totodată, se află în apropierea Pasului Prislop, care asigură legătura dintre Bucovina și Transilvania.

Practicarea turismului balnear se realizează prin valorificarea resurselor de ape minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, feruginoase de la "Râpa Piatra Rea" , pâraul Piatra Rea, "Izvorul Cailor", "Cascada Cailor", care sunt utilizate pentru tratarea afecțiunilor renale, în principal.

Cea mai valorificată zonă din punct de vedere balnear, de interes local, este Băile Borșa, un cartier al stațiunii. Aici se practică turism balneoclimateric sezonier, turismul de iarnă fiind dominant.

Turismul balnear se bazează pe valorificarea apelor minerale bicarbonatate, carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene, feruginoase, atermale, care se cu proprietăți în tratarea bolilor interne, cum ar fi cele ale tubului digestiv, căilor urinare. De asemenea, apele minereale pot fi folosite pentru a face băi în vederea tratării afecțiunilor locomotorii și ginecologice.

Datorită condițiilor prielnice oferite de climă, stațiunea este utilizată și de cei care vor să trateze boli ca tulburările respiratorii și nevrozele astenice.

În partea răsăriteană a orașului, la poalele Masivului Rodnei, l2 km depărtare de centru, se află un important complex turistic, deschis în tot cursul anului, dispunând de mai multe hoteluri moderne. Zona oferă condiții pentru practicarea alpinismului și sporturilor de iarnă (piste de schi cu grade variate de dificultate, trambuline de ski omologate, de 113 m, practicabile până în lunile aprilie și mai). Cu funicularul (1.920 m lungine, 500 m înclinație) se poate ajunge de la Complexul turistic la Poiana Știol și mai departe, cu skilift (790 m lungime) la vârful Știol (1.611 m).

Izvoare cu ape minerale carbogazoase, sau conținând fier, calciu, magneziu, recomandate în tratamentul bolilor cronice ale tubului digestiv și în tratamentul bolilor renale. Dat fiind climă propice, stațiunea este recomandată și pentru tratamentul nevrozelor astenice și al tulburărilor respiratorii. Biserica de lemn construită la 1700, cu picturi murale datând din 1775.

Ultima stațiune balneară din această zonă este stațiunea Durău.

Stațiune de odihnă și tratament Durău este deschisă în toate anotimpurile anului, și se prezintă ca obiectiv turistic de importanță națională, situat în județul Neamț, într-o poiana însorită la poalele Munților Ceahlău (Carpații Orientali), la o altitudine de 780-800m, și la 6 km Sud Vest de comuna Ceahlău, de care aparține din punct de vedere administrativ. Stațiunea se află la o distanță de 9 km în partea de vest de lacul de acumulare Izvorul Muntelui de pe râul Bicaz și la 60 km nord-vest de municipiul Piatra Neamț.

Climatul subalpin tonic-stimulant, aerul curat, fără praf și particule alergice, atmosfera ozonată sunt principalii factori naturali de cură. Stațiunea este recomandată pentru odihnă și tratament al nevrozelor astenice, a stărilor de slăbiciune, a anemiei, pentru refacerea după eforturi psihice sau intelectuale. Există posibilitatea de a efectua excursii în munții înconjurători (Ocolașu Mare – 1907 m și Toacă – 1904 m, ambele vârfuri făcând parte din Munții Ceahlău, cascada Duruitoarea, rezervația naturală Ceahlău) și de a practică sporturile de iarnă (pârtie de schi, cu diferite grade de dificultate, patinoar artificial, tobogan runs).

Toate aceste obiective turistice sunt foarte importante pentru turismul balnear Românesc, formând împreună zona balneară de nord a Carpaților Orientali.

Pentru a benefia de tratament sau odihnă în aceste stațiuni turiștii pot apela direct la acestea pentru a face o rezervare, la hotele din zonă sau la agențiile de turism care promovează și comercializează pachete turistice pentru turismul balnear românesc.

3.2 Analiza statistică a turismului Balnear din România

Pentru români, turismul balnear este foarte important atât ca destinație turistică promovată cât și ca destinațoe turistică preferată

Stațiunile balneare din România sunt de cele mai multe ori ocupate de către cetățeni români, dar totuși turiștii străini sunt și ei foarte importanți pentru turismul balnear Român.

Din 160 de stațiuni balneare, cca 40 de stațiuni sunt de nivel național, și din acestea, 22 de stațiuni sunt recunoscute pe plan internațional datorită unei îndelungate tradiții (unele sunt cunoscute încă de pe vremea romanilor) că și a eficacității factorilor naturali de cură

Abundență și diversitatea factorilor naturali de cură a favorizat și dezvoltarea stațiunilor balneare, în care s-au construit, în diferite etape, hoteluri și pensiuni, baze de tratament; în prezent sunt cca 40.000 locuri cazare în toată țară, din care cca 10.000 locuri litoral, reprezentând cca 20% din total capacitate de cazare în țară, distribuite în hoteluri de 2,3 și 4 stele, multe cu baze proprii de tratament.

Forță de muncă ocupată în turismul balnear cuprinde diferite categorii profesionale, inclusiv cele medicale, de la medici specialiști la ocupații specializate (băieș, namolar, etc.), oferind servicii de calitate, care constituie un atuu important.

Sejurul mediu în stațiuni balneare: 6,5 zile (cel mai ridicat indice raportat la alte tipuri de turism), ceea ce ar trebui să stimuleze interesul pentru acest sector; dacă adăugăm că în general, un turist de tratament sosește – cel puțin în sezonul de vara, însoțit de 1-2 persoane, cărora li se pot recomandă diferite tratamente de refacere sau întreținere sau alte activități cu caracter turistic, rezultă că acest tip de turism este benefic pentru toți cei implicați.

Conform datelor statistice ale biroului Național de Statistică din România, în anul 2014 s-au înregistrat în total 4268473 înoptări în stațiunile balneare române din care 111534 înptări au fost a turiștilor străini.

Figura 3.1: Structura înoptărilor în stațiunile balneare din România

Sursa: Institutul Național de Statistică

Desigur ponderea străinilor este una foarte mică, fapt datorat slabei promovări a obiectivelor turistice și conform unor opinii, a slabei dezvoltări a infrastructurii și a calității proaste.

Cu taote acestea, un număr de peste 110 mii de înoptări a turiștilor străini demonstrează faptul că potențialul stațiunilor este unul destul de bun fiind necesare doar înlăturarea problemelor apărute.

Analizând alte date ale biroului Național de Statistică Român stabilim că numărul sosirilor turiștilor străini pentru a vizita stațiunile balneare din România este de 29487 persoane, pe când numărul românilor care au apelat la serviciile stațiunilor balneare din România este de 666693 persoane pe parcursul anului 2014.

Având la îndemână aceste date am putut face o analiză a timpului petrecut de turiști în stațiunile balneare și am stabilit că în medie turiștii români au petrecut în stațiunile balneare peste 6 zile pe când cei străini doar apraope 4 zile de persoană

Figura 3.2: Timpul mediu de ședere în stațiunile balneare

Sursa: Institutul Național de Statistică

Situația prezentată este una și mai puțin îmbucurătoare, demonstrând că înafara faptului că numărul turiștilor străini care vizitează România pentru turismul balnear este destul de mic, aceștia în mediu nici nu beneficiază de o cură completă de tratament în stațiunile balneare române, 4 zile fiind practic insufucient sau puțin eficient pentru un tratament.

Aceste cifre ne arată în primul rând faptul că românii, în mare parte aleg stațiunile balneare pentru tratament pe când turiștii străini vin în stațiunile balneare românești pentru relaxare, relacare de care se pot bucură în cazul unei șederi de 4 zile.

Capacitatea de primire pe care o au stațiunile balneare din România este una destul de mare, ceea ce indică o oferă puternică, însă care din păcate nu este valorificată la maxim.

Conform Biroului Național de Statistică din România, în anul 2014 în România erau 39279 locuri de cazare pe zi în toate stațiunile balneare ceea ce reprezintă aproximativ 20% din totalul unităților de cazare din România.

Figura 3.3: Capacitatea de primire existentă în România

Sursa: Institutul Național de Statistică

Din toate datele statistice prezenatte mai sus putem concluziona că potențialul turismului balnear în România este unul destul de mare, ocupând aproximativ 20% din totalul capacității de cazare. Din păcate la moment marea majoritate a cererii este venită din partea consumatorilor locali, dar situația s-ar putea modifica în cazul unor eforturi considerabile în dezvoltarea acestor structiuri de tratament, adică a stațiuni balneare.

Capacitatea de primire nu este unicul atu al turismului balnear românesc, acesta fiind cunoscut pe plan internațional datorită resurselor naturale folosite în stațiunile balneare române, deci misiunea statului român este de a reanima industria, de a restabili stațiunile balneare și de a le echipa cu tehnică modernă, putând astfel crea premisa unei creșteri considerabile a cererii turistice pentru acest gen de servicii.

3.3 Cererea manifestată de cetățenii Republicii Moldova pentru stațiunile balneare și metode de creștere a cererii

Republica Moldova rămâne codașă atât în estul europei, cât și în spațiul CSI la nivelul sănătății populației și îngrijirii acestora față de starea de sănătate.

Anual, în Republica Moldova mor sute de oameni, începând de la gripe și viroze, până la boli cronice sau incurabile din cauza neadresării, sau adresării târzii la medici.

O bună parte a populației se tratează acasă, încercând metode nerecunoscute de medici, lucru ce duce de multe ori la decesul bolnavului.

Aceste probleme se pot rezolva doar prin educarea populației și prin prezentarea avantajelor unor tratamente staționare, precum ar fi cele din stațiunile balneare.

Creșterea cererii pentru turismul balnear trebuie orientată mai întâi în îninteriorul țării apoi spre exterior, pentru a beneficia de potențialul de piață care îl reprezintă cetățenii Republicii Moldova. Promovarea destinațiilor străine trebuie să se accentueze în cazul în care oferta internă nu v-a satisface cererea.

Din păcate, în Republica Moldova, turismul balnear este asociat în mare parte cu invaliditatea, deoarece statul anume pe ei îi compensează pentru a practica această formă de turism, politică de altfel normală, și care are tendința de a resuscita turismul balnear în Republica Moldova. Anual, sute de invalizi din Republica Moldova beneficiază de tratamente în stațiunile balneare din țară și din Ucraina.

O altă problemă care vine în fața practicării turismului balnear în Republica Moldova este grija neânsemnată care o acordă populația sănătății, un indice ce este însă explicabil ținând cont de nivelul de trai și tranziția în care se află Republica Moldova. Cu toate acestea, odată cu relansarea economiei și creșterea nivelului de trai se preconizează și o creștere a grijii populației față de propria sănătate care v-a duce la creșterea cererii turistice balneare.

Din păcate, din cauza colectării sumare a datelor de la agențiile de turism, Biroul Național de Statistică nu deține date referitoare la numărul pachetelor turistice comercializate pentru turismul balnear, fapt ce nu permite o analiză detaliată a problemei și crearea unei imagini clare a situației cererii pentru acest tip de serviciu pe piața din Republica Moldova.

Cu toate acestea, Biroul Național de Statistică face o grupare a vizitelor efectuate de cetățenii Republicii Moldova peste hotare pe trei categorii, prima fiind odihnă recreere și vacanțe, a doua afaceri și motive personale iar cea dea treia, în care se include și turimul de sănătate este categoria ”alte motive”. Conform Biroului Național de Statistică, în 2014 au călătorit cu alte scopuri decât vacanțe, odihne recreiere și afaceri un număr de 1242 persoane.

Astfel analizând aceste date chiar dacă nu excludem turismul sportiv din această categorie ne dăm seama că cererea pentru acest gen de turism este una dezastruoasă, așa cum am menționat și ulterior.

Situația complet nefavorabilă pe piața cererii pentru serviciile de turism balnear trebuie ameliorată astfel încât populația să înțeleagă beneficiul dar și necesitatea practicării acestui tip de turism. Pentru a realiza acest lucru trebuiesc întreprinse o serie de acțiuni care ar motiva populația să aleagă stațiunile balneomedicale, atât din țară cât și de peste hotare.

Acțiunile care ar putea fi făcute pentru a resuscita cererea la serviciile de turism balnear s-ar grupa în trei categorii majore:

a. acțiuni de promovare la nivel național;

b. acțiuni de motivare și implementare în cadrul companiilor;

c. acțiuni de susținere din partea statului.

Acțiunile de promovare la nivel național care ar putea fi întreprinse de către conducerea statului pentru a promova turismul balnear au începu deja și trebuiesc continuate pentru a resuscita cererea. Prima acțiune de acest gen a fost invitarea la Expoziția Anuală a Turismului care are loc la Centrul de Expoziții Moldexpo, a reprezentanților turismului balnear din România pentru ași promova oferta turistică. La această expoziție au participat peste 10 stațiuni balneare din românia care și-au promovat serviciile și beneficiile de care pot să dispună persoanele care aleg să procure un pachet turistic pentru aceste destinații.

Aceste expoziții ar trebui promovate la nivel național și petrecute mai des pentru a informa populația despre necesitatea practicării turismului balnear, cât și pentru a prezenta ofertele de pe piață.

O altă acțiune de promovare care s-ar putea implementa la nivel național ar fi o campanie amplă de informare – Agenția Națională a Turismului împreună cu Ministerul Sănptății ar trebui să inițieze o campanie de informare asupra beneficiilor ce le aduce turismul balnear și a stațiunilor disponibile să primească turiștii. Această campanie ar putea fi desfășurată atât pe internet pe rețelele de socializare cât și prin presa scrisă, care ajunge în toate localitățile Moldovei.

Totodată ar trebui organizate la postul de televiziune național programe informative sau emisiuni speciale care ar promova efectul terapeutic al acestui gen de turism, bolile cu care se luptă cât și locațiile disponibile.

Un ultim pas al acestei campanii ar fi distribuirea materialelor informative scrise către toate spitalele din Republica Moldova în secțiile unde se tratează problemele cu care se luptă stațiunile balneare, lucru ce ar duce la creșterea interesului față de acete servicii specifice.

Alte metode de promovare ar ține de atragerea ONG-urilor din țară într-o activitate de promovare a necesității practicării turismului balnear și a afecțiunilor cu care acestea se luptă. Pentru această acțiune s-ar putea apela la fondurile europene pentru informare și transparență care ar servi drept suport material pentru ONG-uri.

Acțiunile de motivare și implementare în cadrul companiilor este un subiect mai delicat asupra căruia statul trebuie să intervină cu grijp dar și cu responsabilitate. În primul rând trebuiesc motivate companiile cu mulți angajați și cu condiții de muncă grele care favorizează apariția bolilor profesionale. În acest sens statul ar trebui chiar să impună societățile pe acțiuni să ofere pachete turistice pentru personalul cu o anumită vârstă în muncă în condiții grele și nocive. Pentru susținerea acestor acțiuni, o parte din aceste pachete turistice ar trebui subvenționate de către stat, luând exemplul Germaniei și al Franței, care subvenționează companiile ce își trimit lucrătorii la cure de tratament la stațiunile balneare.

O altă metodă prin care ar putea stimula practicarea unor asemenea acțiuni în cadrul companiilor ar fi scutirea de o parte de taxe sau de anumite impozite la stat în cazul în care oferă muncitorilor pachete turistice la stațiunile balneare.

În același timp ar trebui organizate traininguri în companiile mari pentru a li se explica pe larg care sunt avantajele unor cure în stațiunile balneare și cum acestea influențează pozitiv productivitatea muncii și creșterea productivității întregii companii.

Acțiunile de susținere din partea statului sunt deja în derulare, însă cum s-a menționat deja la începutul capitolului sunt destinate doar unui segment al populației. Din această cauză statul ar trebui în primul rând să subvenționeze nu doar persoanele ce au grade de invaliditate dar și doritorii care se tratează de anumite boli în spitale.

Mai mult ca atât, ar trebui de creat un program național prin care asigurările naționale de medicină să asigure o parte din cheltuielile pentru procurarea unui pachet turistic la stațiunile balneare în cazul în care persoana suferă de o boală cronică care poate fi tratată în cadrul stațiunilor balneare.

Alte acțiuni de susținere ar fi avantaje fiscale oferite agențiilor de turism care promovează activ prcaticarea turismului balnear și care comercializează pachete pentru turismul balnear. Astfel de acțiuni de susținere a companiilor de turism s-ar putea manifesta prin eschivarea de la plata anumitor impozite pentru agențiile care reușesc să comercializeze un anumit număr de pachete turistice pentru acest tip de turism.

Totodată nu trebuie să uităm că în cadrul sectorului public lucrează foarte multe persoane care la fel ca în cazul uzinelor și fabricilor pot căpăta anumite boli profesionale precum artrita, scolioza, sotreohondroza, etc. Aceste persoane trebuiesc atât informate despre turismul balnear cât și impulsionate prin premii de la stat și pachete turistice gratis pentru a practica acest tip de turism, astfel crescând productivitatea acestora și respectiv productivitatea muncii lor în cadrul statului.

În concluzie putem menționa că turismul baalnear și cererea pentru turimul balnear în Republica Moldova este una neînsemnată, situația fiind chiar dramatică din cauza interesului scăzut al persoanelor față de sănătatea proprie dar poate fi și o urmare a slabei informări vis-a-vis de importanța practicării acestui gen de turism și beneficiile acestuia.

Pentru a resuscita cererea pentru aceste servicii sunt necesar mai multe acțiuni din partea statului care ar putea deveni principalul factor de impulsionare al cererii pentru turismul balnear. Statul este dator să acționeze prin intermediul tuturor pârghiilor pe care le are pentru a susține agențiile ce promovează acest gen de turism, pentru a susține companiile care oferă asemenea pachete turistice angajaților și pentru a promova activ în toate mediile posibile necesitatea practicării acestui gen de turism pentru acrea o societate mai sănătăasă și o forță de muncă mai puternică.

Concluzii și recomandări

Turismul balnear este acea formă a turismului care pe lângă relaxare oferă ”încărcarea” bateriilor și recăpătarea forței de muncă de care au atâta nevoie oamenii din Republica Moldova care depun numeroase eforturi de a prospera într-o perioadă de tranziție și criză financiră.

Pe lângă relaxare și revigorare turismul balnear este acea formă a turismului care îmbină medicina și relaxarea ducând la tratarea bolilor cronice și la îmbunătățirea stării generale de sănătate.

Pe plan internațional turismul balnear este practicat de populația țărilor dezvoltate în primul rând, aceștia punând un accent deosebit pe starea sănătății și recăpătarea forțelor de muncă.

În țările Uniunii Europene turismul balnear devine o politică de stat, statul subvenționând și motivând practicarea acestei forme de turism, fapt ce demonstrează grija statului față de sănătatea populației și capacității ei de muncă.

Pentru România turismul balnear are dublă însemnătate, prima fiind implicarea populației în circuitele turistice și îngrijirea stării sănătății acestora, iar al doilea este capacitatea mare pe care o are românia în prestarea serviciilor turistice în domeniu bașnear. România, aflându-se geografic favorabil de resursele naturale este un punct important pe harta mondială a turismului balnear.

În România se găsesc cele mai importante resurse naturale pentru practicarea turismului balnear – nămoluri, săruri, ape minerale și termale, aer ionizat, climat liniștit. Practicarea turismului balnear și dezvoltarea acestuiatrebuie să fie o prioritate pentru statul român.

În România sunt peste 30 de stațiuni balneare, lucrj ce indică o ofertă puternică în domeniul turismului balnear.

Marea problemă a turismului balnear din românia este slaba valorificare a acestuia, cu toate că pe teritoriul româniei se găsesc zone cunoscute pentru proprietățile terapeutice încă din timpurile romane, majoritatea au o infrastructură slab dezvoltată sau nu posedă echipamente și metode moderne de tratament, care sunt atât de solicitate pe piața internațională.

La moment cea mai mare parte a turiștilor care practică turismul balnear în românia sunt localnici, aceștia constituind 97% din turiști în anul 2014.

Unele din cele mai importante stațiuni balneare din România se găsesc în partea de nord a Carpaților Orientali, acolo unde putem găsi ape termale, saline, nămoluri și aer ionizat. În aceste locuri se află renumitele stațiuni balneare precum Vatra dornei, Sângeroz Băi, Ocna sibiului, Durău. Aceste stațiuni oferă o varietate largă de tratamente precum și activități de relaxare și agrement atât în timpul verii cât și în timpul iernii.

În Republica Moldova cererea pentru turismul balnear este în mare parte manifestată de către persoanele cu grade speciale de handicap, nefiind popularizat precum celelalte forme de turism. Statul depune eforturi insuficiente pentru promovarea turismului balnear iar populația se îngrijește foarte puțin de starea sănătății.

Pentru a dezvolta turismul balnear în Republica Moldova, care ar duce la o îmbunătăâire a stării generale de sănătate a populației, statul ar trebui să ia măsuri de promovare activă a acestui gen de turism, de atragere în circuitul turistic balnear a companiilor mari cu angajații acestora și de a înfăptui acțiuni pe cont propriu precum subvenționare, plată parțială, etc.

Într-o țară în care grija față de sănătate v-a fi una primordială, poulația v-a putea munci și gîndi coerent, având grija dezvoltării și prosperării continue.

Lucrarea de mai sus a abordat toate aspectele menționate și constituie o bază informațională temeinică pentru cei ce vor să cunoască mai multe despre turismul balnear, posibilități de practicare în românia precum și efectele terapeutice ale acestui tip de activiate.

Bibliografie

Acte normative

Hotărârea Departamentului Moldova Standard N230- st din 27.08.96 privind punerea în aplicare pe teritoriul R. Moldova. GOST – 28681.4 – 95. Deservirea turistică. Clasificarea hotelurilor.

Hotărîrea guvernului 338 din 19 mai 2014, ”Turism 2020”

Legea 352 din 24 noiembrie 2006, cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova

Legea 798 din 11 februarie 2000, ”Legea Turismului”

Monografii, manuale, lucrări didactice, broșuri

Analiza diagnostic a sectorului turistic din R.Moldova pentru anii 2003-2010 – ELABORATĂ DE ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA, Chișinău 2011

Alternativa la Strategia de Dezvoltare a Turismului în perioada 2013-2020 – VIOREL MIRON ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA

Bran, F. Turism rural. – București: Ed. Economică, 1997. – 175 p.

Dl. Suy Ebrard – președintele Federației Internaționale a Termalismului și Climatologiei – FITEC

Economia turismului – O. Snak, N. Neacșu, P. Baron, Ed. Expert, București, 2001, 600 pag

Economia turismului – Rodica Minciu, Ed. Uranus, București, 2000

El. Berlescu,”Mica enciclopedie de balneoclimatologie a Romaniei”, Ed. All, Bucuresti, 1996

Ghid de monumente și situri istorice din Republica Moldova, Comisia Națională a RepubliciiMoldova pentru UNESCO, Chișinău, 1995 (en français), 72 p.

Health and Wellness Tourism Hardcover – October 24, 2008

Oscar Snak ,dr.Petre Baron si conferentiar univ. dr.Neacsu Nicolae, ”ECONOMIA TURISMULUI “ – Editura Expert, București, p. 125

Politici de marketing in turism – Al. Nedelea, Ed. Economica, București, 2003

Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar – M. Ioncica, Ed. Uranus, București, 2004, 154 pag.

Smith, Puczko, Health and Wellness Tourism Hardcover 2009

Turismul.- Cosmescu I., București: Ed. Economica, 1998

Turismul si dezvoltarea durabila – N. Neacșu, Ed. Expert, București, 200

Turcov E. Direcții de dezvoltare și promovare a turismului în Republica Moldova. Ed.ASEM, Chișinău 2002, 143 p.

UNWTO Tourism Highlights, 2014 Edition

ANEXE

Anexa 1: Niumărul plecări turiști moldoveni în 2014 și scopul plecării

Informația este prezentată fără datele raioanelor din partea stîngă a Nistrului și municipiul Bender

Anexa 2: Stațiunea climaterică Durău (pliant)

Anexa 3: Călătorii în România după durata de nopți pe tipuri de cazare – 2014

Anexa 4: Înoptări în diferite structuri de cazare pe diferite categorii – 2014

Anexa 5: Sosiri turiști pe tipuri de structuri de primire – 2014

Bibliografie

Acte normative

Hotărârea Departamentului Moldova Standard N230- st din 27.08.96 privind punerea în aplicare pe teritoriul R. Moldova. GOST – 28681.4 – 95. Deservirea turistică. Clasificarea hotelurilor.

Hotărîrea guvernului 338 din 19 mai 2014, ”Turism 2020”

Legea 352 din 24 noiembrie 2006, cu privire la organizarea și desfășurarea activității turistice în Republica Moldova

Legea 798 din 11 februarie 2000, ”Legea Turismului”

Monografii, manuale, lucrări didactice, broșuri

Analiza diagnostic a sectorului turistic din R.Moldova pentru anii 2003-2010 – ELABORATĂ DE ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA, Chișinău 2011

Alternativa la Strategia de Dezvoltare a Turismului în perioada 2013-2020 – VIOREL MIRON ASOCIAȚIA DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN MOLDOVA

Bran, F. Turism rural. – București: Ed. Economică, 1997. – 175 p.

Dl. Suy Ebrard – președintele Federației Internaționale a Termalismului și Climatologiei – FITEC

Economia turismului – O. Snak, N. Neacșu, P. Baron, Ed. Expert, București, 2001, 600 pag

Economia turismului – Rodica Minciu, Ed. Uranus, București, 2000

El. Berlescu,”Mica enciclopedie de balneoclimatologie a Romaniei”, Ed. All, Bucuresti, 1996

Ghid de monumente și situri istorice din Republica Moldova, Comisia Națională a RepubliciiMoldova pentru UNESCO, Chișinău, 1995 (en français), 72 p.

Health and Wellness Tourism Hardcover – October 24, 2008

Oscar Snak ,dr.Petre Baron si conferentiar univ. dr.Neacsu Nicolae, ”ECONOMIA TURISMULUI “ – Editura Expert, București, p. 125

Politici de marketing in turism – Al. Nedelea, Ed. Economica, București, 2003

Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar – M. Ioncica, Ed. Uranus, București, 2004, 154 pag.

Smith, Puczko, Health and Wellness Tourism Hardcover 2009

Turismul.- Cosmescu I., București: Ed. Economica, 1998

Turismul si dezvoltarea durabila – N. Neacșu, Ed. Expert, București, 200

Turcov E. Direcții de dezvoltare și promovare a turismului în Republica Moldova. Ed.ASEM, Chișinău 2002, 143 p.

UNWTO Tourism Highlights, 2014 Edition

ANEXE

Anexa 1: Niumărul plecări turiști moldoveni în 2014 și scopul plecării

Informația este prezentată fără datele raioanelor din partea stîngă a Nistrului și municipiul Bender

Anexa 2: Stațiunea climaterică Durău (pliant)

Anexa 3: Călătorii în România după durata de nopți pe tipuri de cazare – 2014

Anexa 4: Înoptări în diferite structuri de cazare pe diferite categorii – 2014

Anexa 5: Sosiri turiști pe tipuri de structuri de primire – 2014