Evaluarea Potentialului Turistic In Masivul Ceahlau

Cuprins

Introducere

Capitolul 1. Aspecte teoretice și metodologice

1.1. Concepte și definiri în geografia turismului

1.2. Scurt istoric al cercetărilor în Masivul Ceahlău

1.3. Metodologie și baze de date

Capitolul 2. Individualizarea arealului Munților Ceahlău

2.1. Poziție geografică, limite și vecinii arealului

2.2. Accesul în zonă

Capitolul 3. Caractere fizico – geografice ale arealului Munților Ceahlău și influența lor asupra turismului

3.1. Relieful

3.1.1 Caracteristici generale

3.1.2 Tipuri genetice de relief

3.1.3. Procese actuale

3.1.4. Influența reliefului în turism

3.2. Geologia

3.2.1. Alcătuirea geologică

3.2.2. Influența geologiei în turism

3.3. Clima

3.3.1. Caracteristici generale ale climei

3.3.2. Potențialul climato – turistic

3.4. Hidrografia

3.4.1. Caracteristici generale ale hidrografiei

3.4.1. Influența hidrografiei în turism

3.5. Solurile și potențialul turistic al acestora

3.6. Învelișul biogeografic

3.6.1. Vegetația

3.6.2. Fauna

3.6.3. Influența componentelor învlișului biogeografic în turism

3.7. Arii protejate

Capitolul 4 . Evaluarea potențialului turistic

4.1. Definirea potențialului turistic

4.2. Inventarierea și evaluarea geomorfositurilor din Masivul Ceahlău

4.2.1. Cadru teoretic

4.2.2. Inventarierea geomorfositurilor

4.2.3. Evaluarea geomorfositurilor

4.3. Potențialul turistic antropic

4.3.1. Obiective turistice de natură istorică

4.3.2. Obiective artistice și arhitectonice de natură religioasă și civilă

4.3.3. Obiective etno-folclorice

4.3.4. Obiective economice cu funcție turistică

Capitolul 5. Infrastructura turistică

5.1. Baza tehnico-materială a turismului

5.1.1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

5.1.2. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație

5.1.3. Structuri de agrement

5.2. Infrastructura turistică de transport

5.2.1. Căi și localități de acces

5.2.2. Trasee turistice

Capitolul 6. Circulația turistică

6.1. Caractere generale

6.2. Principalii indici ce caracterizează circulația turistică

6.2.1. Evoluția sosirilor turistice

6.2.2. Evoluția înnoptărilor turistice

6.2.2. Durata medie a sejurului

Capitolul 7.Tipuri și forme de turism

Capitolul 8. Analiza S.W.O.T

Capitolul 9. Strategii de dezvoltare a turismului în zonă

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Ceahlăul este considerat de unii autori (istorici, etnologi, scriitori) ca fiind Kogaionu-ul (muntele sacru al dacilor, lăcașul marelui preot al lui Zamolxis ). Denumirea sa derivă din limba magiară unde “csahló” înseamnă o specie de vultur (vulturul bărbos sau zăganul) care popula odată crestele masivului, locul de sub Vârful Toaca având în prezent denumirea de Scăldătoarea Vulturilor.

Masivul Ceahlău, pe care scriitorul Dimitrie Cantemir l-a numit „piatra nestemată” a Moldovei, este situat în grupa centrală a Carpaților Orientali desfășurându-se pe o suprafață de 292 km². În ciuda faptului că suprafața și înălțimea masivului nu sunt la fel de impresionante comparativ cu alte masive din Carpații românești sau chiar din Carpații Orientali, zona Masivului Ceahlău a fost, și continuă să fie un spațiu geografic deosebit de important pentru turismul românesc, unde natura a creat variate frumuseți.

Ceahlăul nu este doar un simplu un munte el afirmându-se prin faptul că pe teritoriul sau se regăsește un patrimoniu turistic bogat și variat, fiind nu numai unul din cele mai circulate masive montane din România dar muntele preferat și cel mai frecventat de turiștii din Moldova. La nivel național, masivul se distinge prin unele aspecte inedite cum ar fi faptul ca este primul munte din România care a intrat în literatură (1716), primul masiv din Carpații românești ce a fost urcat în scopuri turistice (1809) sau primul masiv pentru care a fost realizat un ghid turistic (Iași, 1840).

Turismul este forma cea mai des solicitată și practicată de către populație pentru recreere și destindere. Principalul obiectiv al lucrării “Valorificarea geo-turismului în masivul Ceahlău” este de a localiza și valorifica bogatul patrimoniu cultural-istoric dar mai ales potențialul dat de cadrul natural ce se regăsește în zona studiată făcând acest areal să dețină un remarcabil potențial de dezvoltare economică prin propunerea și aplicarea unor strategii pentru o dezvoltare durabilă a turismului în zonă.

Motivul pentru alegerea temei se datorează dorinței de a descoperi valorile acestui areal care reprezintă o importantă destinație turistică din România, de a atrage atenția asupra atuurilor sale, a importanței sale în turismul românesc dar și identificarea problemelor și disfuncționalităților zonei, găsirea de soluții și propunerea de strategii pentru și dezvoltarea turismului în zonă prin respectarea principiilor de dezvoltare durabilă.

În cadrul lucrării am căutat să surprind cele mai importante resurse naturale (relief, geologia, hidrografie, clima, soluri, vegetație, faună) care împreună cu resursele antropice desăvârșesc zona și îi conferă atractivitate, unicitate transformând-o într-o destinație turistică importantă la nivel național.

Ca și suport în elaborarea lucrării am consultat o amplă bibliografie existentă, am analizat date oficiale iar ca și contribuție personală am venit cu date obținute în urma observațiilor de teren precum și materiale grafice și hărți obținute prin intermediul Sistemelor Informaționale Geografice (GIS) astfel încât cei ce ajung pe aceste meleaguri să poată înțelege elementele geografice specifice, să obțină informații suplimentare ce îi pot ajuta în luarea unor decizii.

Am încercat astfel, prin lucrarea de față, să realizez un studiu unitar și coerent a activității turistice din spațiul masivului Ceahlău. În acest proces am beneficiat continuu de ajutorul și susținerea celui care mi-a fost îndrumător științific Prof. Dr. Dobre Robert. Pe această cale doresc să îi mulțumesc acestuia pentru încrederea pe care a avut-o în mine.

Capitolul 1. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE

Concepte și definiri în geografia turismului

În literatura de specialitate există preocupări intense privind sfera geografiei turismului, existând numeroase definiții și clasificări a acestei științei. Punctul comun al acestor definiții date de-a lungul timpului de cercetătorii în domeniu este caracterul interdisciplinar al geografiei turismului, această știință având legături cu ramurile geografiei fizice (prin potențialul natural de atractivitate), geografiei umane (prin faptul că turismul este o activitate specific umană) și geografiei economice (prin aspectele financiare rezultate în urma practicării activităților turistice, turismul devenind o parte importantă în sectorul terțiar al economiei) (Gheorghilaș A., 2008).

Geografia turismului este o disciplină integratoare ce a apărut inițial ca o necesitate pentru studierea relațiilor ce se stabilesc între activitatea de turism, privită ca o activitate economică și mediu geografic, precum și cu celelalte domenii economice din spațiul respectiv. În cadrul acestei discipline este analizat fenomenul turistic cu toată complexitatea sa, inclusiv factorii care generează sau influențează fenomenul turistic, impactul asupra mediului geografic, precum și relațiile care se stabilesc între turism și comunitățile umane. Prin intermediul obiectului său de studiu, geografia turismului cercetează existenta și valorificarea potențialului turistic al unui teritoriu prin prisma condițiilor economice, sociale, politice și tehnice. (Glăvan, 2005).

Gheorghilaș A. (2008) definește turismul ca fiind „fenomenul social – economic definitoriu pentru societatea umană actuală, în continuă creștere, care satisface nevoia umană de cunoaștere, de recreere și recuperare fizica – psihică în condițiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populației.”

Turistul – este „orice persoană care vizitează o țară, regiune sau loc, altul decât cel care este locul de rezidență, pentru orice motiv, altul decât acela de a exercita o activitate remunerată, și efectuând un sejur de cel puțin 24 ore. Acest sejur poate fi în propria țară (turist intern sau național) sau în altă țară (turist internațional)” (OMT)

Conceptul de turism durabil apărut mai recent din cauza diversificării necesităților și dorințelor turiștilor și a exploziei industriei turismului în sensul intensificării fluxurilor turistice la nivel internațional și național. Acesta noțiune a apărut „în contextul prioritizării în tot mai multe strategii politice a turismului ca domeniu al dezvoltării economice, fiind inclusă în sfera largă a noțiunii de dezvoltare durabilă, inclusă la rândul ei în cea a noțiunii de durabilitate” (Dincă, 2009). Astfel turismul durabil este definit ca „o abordare pozitivă cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turistică, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor“. (Dumbrăveanu, 2007)

Patrimoniul turistic reprezintă o noțiune în a cărei sfera de cuprindere se încadrează potențialul turistic natural și potențialul turistic antropic, cărora li se adăugă infrastructura turistică și generală (respectiv baza de cazare, structurile de alimentație, structurile de agrement, infrastructura de acces). Patrimoniul însumează oferta efectivă a unui teritoriu în baza căreia se pot desfășura activitățile turistice (Gheorghilaș, 2008).

Potențial turistic constituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice. În literatura străină deseori pentru potențialul turistic se utilizează termenul de destinație turistică (Ielenicz M., Comănscu L., 2006).

De cele mai multe ori, atracția turistică se confundă cu resursa turistică, dar acestea nu sunt sinonime, atracția turistică cuprinzând mai mult o latură afectivă, cognitiv – estetică a

diferitelor elemente din structura potențialului turistic, în timp ce resursa turistică este strict parte de inventar. Dacă în timp elemente ale cadrului natural sau antropic capătă valențe calitative sau cantitative, estetice sau cognitive, acestea pot deveni atracții turistice (Cândea M., Simon T., Bogan E., 2012).

Fondul turistic este definit ca fiind totalitatea „resurselor turistice, respectiv toate elementele de atracție turistică ce se pot diferenția după mai multe aspecte cum ar fi: originalitatea, unicitatea sau caracterul reprezentativ pentru o categorie mai largă de situații” (Gheorghilaș A., 2008).

Punctele turistice sunt locuri în afara așezărilor sau în cadrul acestora în care există unul sau câteva obiective turistice grupate și legate tematic ce pot fi vizitate sau folosite pentru unele activități turistice cu durată limitată (câteva ore); unele locuri de vizitare sunt introduse în cadrul unor circuite sau trasee turistice. Frecvent sunt bisericile și mânăstirile din sate cu hramuri renumite și obiectivele naturale izolate (Ielenicz M., Comănscu L., 2006).

În arealul studiat un punct turistic poate fi considerat Palatul Cnejilor din comuna Ceahlău.

Localitatea turistică – este o „ așezare urbană sau rurală cu funcție turistică care dispune de un patrimoniu turistic semnificativ și în care activitățile turistice ocupă o pondere importantă”. (Glăvan V., 2005)

În cazul arealul009). Astfel turismul durabil este definit ca „o abordare pozitivă cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turistică, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor“. (Dumbrăveanu, 2007)

Patrimoniul turistic reprezintă o noțiune în a cărei sfera de cuprindere se încadrează potențialul turistic natural și potențialul turistic antropic, cărora li se adăugă infrastructura turistică și generală (respectiv baza de cazare, structurile de alimentație, structurile de agrement, infrastructura de acces). Patrimoniul însumează oferta efectivă a unui teritoriu în baza căreia se pot desfășura activitățile turistice (Gheorghilaș, 2008).

Potențial turistic constituie ansamblul elementelor naturale și antropice de pe un teritoriu care stârnesc interesul turiștilor conducând la realizarea unor activități turistice. În literatura străină deseori pentru potențialul turistic se utilizează termenul de destinație turistică (Ielenicz M., Comănscu L., 2006).

De cele mai multe ori, atracția turistică se confundă cu resursa turistică, dar acestea nu sunt sinonime, atracția turistică cuprinzând mai mult o latură afectivă, cognitiv – estetică a

diferitelor elemente din structura potențialului turistic, în timp ce resursa turistică este strict parte de inventar. Dacă în timp elemente ale cadrului natural sau antropic capătă valențe calitative sau cantitative, estetice sau cognitive, acestea pot deveni atracții turistice (Cândea M., Simon T., Bogan E., 2012).

Fondul turistic este definit ca fiind totalitatea „resurselor turistice, respectiv toate elementele de atracție turistică ce se pot diferenția după mai multe aspecte cum ar fi: originalitatea, unicitatea sau caracterul reprezentativ pentru o categorie mai largă de situații” (Gheorghilaș A., 2008).

Punctele turistice sunt locuri în afara așezărilor sau în cadrul acestora în care există unul sau câteva obiective turistice grupate și legate tematic ce pot fi vizitate sau folosite pentru unele activități turistice cu durată limitată (câteva ore); unele locuri de vizitare sunt introduse în cadrul unor circuite sau trasee turistice. Frecvent sunt bisericile și mânăstirile din sate cu hramuri renumite și obiectivele naturale izolate (Ielenicz M., Comănscu L., 2006).

În arealul studiat un punct turistic poate fi considerat Palatul Cnejilor din comuna Ceahlău.

Localitatea turistică – este o „ așezare urbană sau rurală cu funcție turistică care dispune de un patrimoniu turistic semnificativ și în care activitățile turistice ocupă o pondere importantă”. (Glăvan V., 2005)

În cazul arealului masivului Ceahlău un exemplu este reprezentat de satul Ceahlău, orașul Bicaz sau stațiunea Durău.

Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor și de relațiile dintre ele. Constituie, totodată, una dintre categoriile de bază ale geografiei turismului, considerată și materia primă a acesteia. Resursele determină mărimea, intensitatea și diversitatea fluxurilor turistice și  prin acestea eficiența economică (Gică Pehoiu, Geografia turismului, 2008).

În cazul Masivului Ceahlău resurse turistice pot fi considerate multitudinea stâncilor cu forme bizare ce atrag turiștii prin farmecul lor și prin legendele se s-au conturat în jurul acestora.

Reflectarea în literatura de specialitate a arealului Munților Ceahlău

Dintre Carpații românești Masivul Ceahlău este cu siguranță muntele cel mai des citat și cântat de scriitorii români, literatura românească alegând frecvent Ceahlăul ca subiect ori ca loc de desfășurare a unei acțiuni. Astfel prima descriere a Ceahlăului îi aparține lui Dimitrie Cantemir în lucrarea Descriptio Moldavie. Acesta prin informații obținute fie de la distanță fie de la localnici este primul care îl localizează pe harta și care descrie peisajul locului. Ceahlăul a fost vizitat și descris în opere și de scriitori precum Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Octavian Goga, George Coșbuc, Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Adrian Păunescu și mulți alți scriitori români precum și de scriitorul francez J.A. Vaillant ori W. de Kotzebue, ginerele lui Gheorghe Cantacuzino, scriitoarea franceză Marie Boucher etc. Toți aceștia au scris despre minunatul peisaj, despre turnurile și stâncile Ceahlăului și mulți dintre ei au cules legendele locurilor.

De asemenea Masivul Ceahlău a reprezentat și o sursă de cercetare pentru geografii, geologii și biologii români, aceștia aducând de-a lungul timpului contribuții importante la cunoașterea acestei zone. Una dintre cele mai recente abordări este lucrarea lui Săndulache,I., Dieaconu,D., Ceahlăul – Realitatea unui mit, 2008. Această carte abundă de informații deosebit de interesante despre această zonă. În aceasta lucrare, Ceahlăul este abordat din două perspective: prima parte a lucrării surprinde istoria locurilor, cadrul socio-uman, al așezărilor etc., urmând ca în a doua parte sa fie tratat cadrul fizico-geografic în toată complexitatea lui.

Alte lucrări demne de menționat sunt: I. Dionisă, P. Poghirc, Valea Bistriței, 1968, în care Masivului Ceahlău îi este dedicat un întreg capitol intitulat “Ceahlăul, domn al munților Moldovei”, M.G. Albotă, Munții Ceahlău, 1992, o lucrare deosebit de importantă pentru studierea acestei zone.

Beneficiind de un potențial turistic impresionant și fiind destul de accesibil, Masivul Ceahlău aceasta se regăsește în numeroase ghiduri turistice fiind cel mai circulat masiv din Carpații Orientali. Încă din cele mai vechi timpuri Ceahlăul a atras prin magia și legendele sale numeroși turiști, fiind străbătut în scopuri turistice de aproximativ 200 de ani. Datorită acestui fapt în anul 1840 a apărut la Iași primul ghid turistic scris pentru un munte, Dochia și Traian, după zicerile populare a românilor și itinerarul muntelui Pionul, realizat de către Gh. Asachi. În anul 1934, Constantin Mătasă a publicat o broșură, Vizitați județul Neamț și încântătoarele lui împrejurimi. Broșura venea însoțită de o schiță, la scara mică, a Ceahlăului. Alte ghiduri turistice în care a fost tratat Ceahlăul sunt: S. Nicolau, D. Popescu, V. Simpliceanu, Ghe. Iacomi – Ceahlăul: ghid turistic 1961, care a fost prima lucrare amplă despre această zonă în care se regăsesc printre primele materiale cartografice realizate pentru acest areal precum și numeroase imagini ale obiectivelor geomorfologice. După doi ani a fost publică a doua ediție a ghidului turistic cu numele CEAHLĂUL și lacul de la Bicaz: Ghid turistic” 1963. De asemenea Masivul Ceahlău este prezentat și în cadrul colecției de ghiduri turistice “Munții noștri” având numărul 12, elaborat de Ioan Stănescu. Importantă este și lucrarea turistică a lui Gheorghe Iacomi “Ceahlău. Hartă turistică” editată de Ministerul Turismului în anul 1982 care este însoțită de două hârți. Călin, Dănuț Colecția prin Munții României –Masivul Ceahlău (text și hartă), Ghid Turistic, 2005. Toate lucrările menționate au fost extreme de importante pentru dezvoltarea turistică a Ceahlăului datorită faptului că turiștii au putut fi “ghidați” până pe vârful masivului.

Deosebit de important este articolul științific Inventorying, evaluating and tourism valuating the geomorphosites from the cental sector of the Ceahlău National Park, 2009, Laura Comănescu, D. Robert apărut în Geojurnal of Tourism and Geosites, anul II, vol. 3.

Din punct de vedere geografic și geologic, Masivul Ceahlău a fost tratat și în lucrări de specialitate precum Geografia României, Volumul III, Carpații românești si Depresiunea Transilvaniei, I. Dionisă, Geomorfologia Văii Bistriței, 1968, N. Baticu, R. Titeica, Pe crestele Carpaților, 1984, I.Stănescu., C.Swizewski, Masivul Ceahlău, Țara Giurgeului, Depresiunea Dărmănești, Podișul Covrului, Cercetări în geografia României, 1980.

Metodologie și baze de date

Realizarea studiului “Valorificarea geo-turismului în Masivul Ceahlău” a presupus obținerea unui suport informațional folosindu-se metode specifice geografiei, în general și geografiei turismului, în particular. Analiza lucrării se constituie într-o cercetare sintetică, ale cărei metodologii a inclus atât metode clasice, cât și metode moderne, adaptate evoluției tehnologice din domeniu. Acestea au fost folosite în final la conceperea unor strategii de dezvoltare și valorificare a potențialului turistic de care zona studiată dispune. Cele mai folosite dintre acestea sunt următoarele:

Analiza calitativă (evaluarea vizuală a unor elemente pe teren)

Analiza cantitativă ( folosirea datelor statistice, inventarierea și analiza datelor precum și a materialelor cartografice)

Metoda comparativă (elementele analizate au fost constant comparate între ele conform unor metodologii de evaluare)

Metode cartografice ( realizarea de materiale cartografice cu ajutorul instrumentelor GIS și a softurilor de prelucrare grafică)

Metode statistice și matematice (calcularea diferiților indici specifici geografiei turismului)

Metode grafice (pe baza datelor statistice au fost realizate grafice/schițe/tabele cu scopul de a facilita analizarea și prezentarea)

Metoda observației directe (concretizată prin deplasarea pe teren)

Metode fotografice (realizarea și prelucrarea fotografiilor din teren și din sursele bibliografice);

În vederea realizării lucrării pot fi delimitate trei etape distincte de lucru, fiecare dintre acestea implicând metode și procedee specifice: etapă pregătitoare sau de cabinet, etapa de teren și cea finală.

Etapa de cabinet / pregătitoare a presupus, o serie de demersuri în urma cărora s-a fost stabilit obiectivul cercetării precum și planul lucrării. Strângerea informațiilor a presupus apelarea la sursele bibliografice de specialitate care va fi combinată cu documentarea cartografică. Astfel pentru obținerea materialului bibliografic au fost consultate mai multe biblioteci dintre care cea mai importantă fiind Biblioteca Central Universitară Carol I Secția de Geografie. A urmat împrumutarea lucrărilor în care era abordat arealul studiat. Baza de documentare a fost alcătuită din cărți, ghiduri turistice, rapoarte, hărți, anuare statistice și atlase, articole on-line precum și strate vectoriale/raster și baze de date. De asemenea au fost accesate și portaluri cu informații turistice precum http://www.anat.ro, http://www.turism.gov.ro, etc. și au fost studiate rapoarte și materiale de prezentare ale diverselor autorități și organizații relevante (de exemplu Consiliul Județean Neamț, Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026 emis de către Ministerul Turismului și Dezvoltării Regionale, etc.).

Datele digitale au fost obținute de pe site-urile diverselor instituții precum și la persoane fizice. Astfel am adunat numeroase date în format vectorial/ raster (tabel nr.) utilizându-le în scopul realizării unor materiale cartografice (unul dintre cele mai importante- harta geoturistică a Masivului Ceahlău), identificării și localizării elementelor cadrului natural și antropic cu potențial turistic, toate acestea fiind folosite în analiza posibilităților de dezvoltare și valorificare turistică.

Tabel nr.1.1. Bază de date de tip raster

Tabel nr. 1.2. Baza de date de tip vector

După colectarea, prelucrarea și analizarea datelor, s-a trecut la a doua etapă în realizarea acestui studiu și anume etapa de teren. Astfel în această etapă s-au comparat și s-au confirmat o serie de date legate de caracteristicile fizico-geografice ale arealului. De asemenea tot în această etapă s-au actualizat datele legate de infrastructura turistică precum cele legate de unitățile de cazare și de alimentație (capacitatea de cazare, numărul, clasificarea unităților de cazare și alimentație, gradul de confort, etc) deoarece unele dintre acestea nu erau de actualitate. Tot în aceasta etapă au fost realizate fotografii și schițe cartografice ale arealului.

Ultima etapă, și anume etapa de cabinet a presupus analizarea și sintezarea materialului obținut în cele două etape detaliate mai sus. Astfel au fost realizate materialele cartografice, au fost reinterpretate schițele, schemele, diagramele și a fost redactat textul. În cadrul etapei de cabinet au fost folosite și mijloace și tehnici de cercetare, prin procedeele de generalizare și clasificare cu care operează Sistemele Informatice Geografice (G.I.S.), în primul rând pentru o mai bună înțelegere și prezentare a fenomenelor din teren. Astfel informațiile au fost sintetizate cu ajutorul hârților realizate și prezentate în capitolele ce urmează.

Capitolul 2. INDIVIDUALIZAREA AREALULUI MASIVULUI CEAHLĂU

Poziție geografică, limitele și vecinii arealului

Lucrarea are în vedere studierea arealului Masivului Ceahlău atât din punct de vedere fizico-geografic cât și turistic.

La nivel național, Masivului Ceahlău este situat în partea de nord-est a României, la intersecția meridianului de 26° longitudine estică cu paralela de 47° latitudine nordică (mai exact: coordonatele geografice ale ,,centrului de greutate" a suprafeței acoperite de ei, situat în zona cabanei Dochia, sunt 25°57' longitudine estica si 46°58' latitudine nordică).

Fig.2.1. Localizarea Masivului Ceahlău la nivel național

Masivul este separat de unitățile montane vecine prin văi adânci, evoluate, a căror albie constituie cea mai joasă treaptă de relief, în acest fel limitele arealului fiind foarte ușor de stabilit pe toate laturile. Astfel, în nord și nord-vest râul Bistricioara, pe o lungime de o lungime de 14 km de la confluența cu pârâul Pintic și până la vărsarea acesteia în lacul de acumulare Izvorul Muntelui, desparte Ceahlăul de munții cristalini ai Bistriței. Lacul de acumulare Izvorul Muntelui de pe valea Bistriței desparte masivul la nord, nord-est și est de Munții Stânișoarei. Continuând linia limitelor Masivului Ceahlău, Bicazul de la vărsarea sa în Bistrița și până la confluența cu afluentul său pârâul Jidanului, constituie limita de sud a masivului, separându-l de Munții Tarcău. La vest, limita fată de culmile joase din nordul Munților Hășmaș (Hăghieș, Chicera, Comarnic) trece pe valea Pinticului, Curmătura Pinticului, valea Bistrei și valea Caprei, urmărind, în general, direcția unui larg culoar de contact între fliș și cristalin, numit Culoarul Pintic-Bistra.

Din punct de vedere fizico-geografic, împreuna cu munții Giumalău, Rarău, Bistriței, Giurgeu și Hășmaș, Masivul Ceahlău fac parte din subunitatea geografică numită zona mediană înaltă a grupei centrale a Carpaților Orientali.

Munții Ceahlău sunt înconjurați pe toate laturile de alte unități montane. Spre nord-vest sunt Munții Bistriței cu înălțimi maxime în vârfurile Pietrosul Bistriței (1794 m) și Budac (1859 m); la nord, nord-est și est se întind Munții Stânișoarei, înalți cu puțin peste 1500 m, vârful cel mai înalt fiind Bivolul (1530 m); la sud și sud-est se găsesc Munții Tarcău cu șase vârfuri de peste 1600 m, cel mai înalt fiind Grinduș (1664 m); spre sud-vest și vest se ridică Munții Hășmaș, cu înălțimi sub 1800 m și vârful dominant în Hășmașul Mare (1792 m). Prin cele două vârfuri maxime ale Munților Ceahlău, Ocolașul Mare (1907 m) și Toaca (1900 m) ca și prin zona dintre acestea, situată aproape în întregime la peste 1750 m, masivul se individualizează dominând munții învecinați.

Munții Ceahlău ocupă o suprafață de 292 Km², suprafață cu mult restrânsă decât a fiecăreia dintre cele cinci unități montane cu care se învecinează, perimetrul acestora fiind de aproximativ 80 Km.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, întreaga suprafață a munților este situată în cadrul județului Neamț, fiind localizată în partea de vest a acestuia, aproape de limita cu județul Harghita.

Fig.2.2. Vecinii Masivului Ceahlău

Sursa: prelucrare din diverse baze de date

Accesul în zonă

Datorită poziției sale, zona este accesibilă în mod facil dinspre majoritatea municipiilor din Moldova – Iași, Bacău, Piatra Neamț, Suceava etc. – atât pe cale ferată cât și rutieră. În ceea ce privește distanța față de celelalte centre importante ale țării, zona este defavorizată deoarece se află la o distanță relativ mare față de acestea: 445 km față de capitală – mare pol furnizor de turiști, 261 km distanță față de Brașov, 519 km față de Timișoara, 242 km față de Cluj-Napoca.

Accesul în arealul Masivului Ceahlău se poate realiza atât prin intermediul căilor rutiere, cât și prin intermediul căilor feroviare.

Accesul prin intermedul căilor rutiere în zona turistică a Ceahlăului se realizează prin cinci drumuri transcarpatice modernizate: dinspre sudul țării pe ruta Bacău – Piatra Neamț – Bicaz – Poiana Largului – Grințieș (D.N. 15), dinspre nord prin Vatra Dornei – Broșteni – Poiana Teiului (D.N. 17 B), dinspre sud-vest prin Gheorghieni – Lacu Roșu – Bicaz (D.N. 12 C), dinspre est prin Roman – Piatra Neamț – Bicaz (D.N.15 D) iar din nord-est prin Târgu Neamț – Poiana Largului (D.N. 15B).

Prin cursele zilnice de autobuze se asigură deplasarea ușoară spre comuna Ceahlău, comuna Izvorul Muntelui și  stațiunea Durău, principalele puncte de pornire în ascensiunile pe munte.

În zona arealului studiat nu există niciun aeroport care să faciliteze accesul. Aeroportul Internațional George Enescu Bacău este situat la o distanță de circa 90 km iar aeroportul Internațional Ștefan cel Mare Suceava este situat la o distanță de circa 60 km de zona Masivului Ceahlău (de orașul Bicaz).

Accesul feroviar este posibil doar în orașul Bicaz (fig. ), prin calea ferată secundară 509 (Bacău – Piatra Neamț – Bicaz) respectiv Pașcani – Târgu Neamț de unde se poate continua drumul spre stațiunea Durău cu ajutorul autobuzelor. Mai există o cale ferată cu ecartament normal între Bicaz –Bicazu Ardelean – Bicaz Chei, însă este utilizată doar pentru transport marfă.

Fig. Gara orașului Bicaz

Capitolul 3. EVALUAREA CADRULUI FIZICO-GEOGRAFIC ȘI INFLUENȚA SA ASUPRA TURISMULUI

Relieful

Caracteristici generale

Analizând în prezent formele de relief din cadrul Munților Ceahlău din punct de vedere morfologic se poate constata existența distinctă a două nivele de relief și anume: unul central, înalt ce ocupă cca. 10 % din întreaga suprafață spre care converg culmi radiare de la 1200 m până la vârfurile cele mai înalte și altul exterior, jos, extins pe o suprafață mult mai mare decât primul, respectiv de 90% ce se întinde de la poalele muntelui până la altitudinea de 1200-1300 m.

Fig.3.1. Harta hipsometrică din zona Masivului Ceahlău

În cadrul platoului superior, lung de aproape 6 km și lat de cca. 1 km, se impun cele două vârfuri principale din cadrul masivului și anume Vârful Ocolașu Mare (1907 m) în partea centrală, respectiv Vârful Toaca (1900 m) în nordul platoului.. Altitudinea minimă este de 425 m în orașul Bicaz (confluența Bicaz – Bistrița). Altitudinea medie este de: 1600 m Culmea Răchitiș în est, Culmea Fântânele (1511 m) în nord-est, Culmea Piciorul Șchiop în vest.

Aspectul versanților este diferit în jumătatea nordică față de cea sudică: în nord, o creastă cu versanți mai mult sau mai puțin abrupți în timp ce în sud, abrupturile (mai accentuate îndeosebi spre sud și est) mărginesc la partea superioară un platou a cărui lățime ajunge la 1,5 km în zona Bâtca lui Ghedeon.

Trecerea de la platoul superior la nivelul inferior a culmilor periferice se realizează prin intermediul unor abrupturi puternice a căror energie de relief este în medie de 500 m.

Centura de abrupturi este întreruptă din loc în loc de jgheaburi și obârșii ale pâraielor: Jgheabul Nicanului, Jgheabul cu Turnu, Jgheabul Mare, Izvorul Muntelui etc. Acestea iarna funcționează ca și culoare de avalanșe iar vara ca torenți, având pante de peste 30º. Datorită acestui fapt se poate explica absența pădurii de pe respectivele uluce, uneori și a solului.

Zona înaltă se continuă spre periferie cu un sistem de interfluvii cu orientare radiară care se prelungesc de la baza abrupturilor până în văile limitrofe ale Ceahlăului. Culmile au în general forme rotunjite și simetrice, cu profil domol, ușor ondulat și sunt dominate din loc în loc de vârfuri rotunjite. În partea de sud și sud-vest, relieful prezintă un grad mai pronunțat de fragmentare încât aspectul culmilor este mai complicat cu mai multe ramificații secundare și înșeuări adânci.

Fig.3.3. Vedere de ansamblu a Masivului Ceahlău

Sursa: www.thegreatcarpathians.com

Panta medie a văilor mai evoluate cum sunt Schitu, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, variază între 50-100 m/km. Prezența ruperilor de pantă favorizează scurgerea în cascade. Cascade mai mici se întâlnesc pe Bistra Mare, Bistra Mică, Izvorul Muntelui etc. însă cel mai relevant exemplu în acest caz este Cascada Duruitoarea, formată pe Pârâul Rupturi ce are două trepte însumând o cădere de peste 30 m.

Tipuri și forme genetice de relief

În morfologia Masivului Ceahlău se întâlnesc tipuri de relief foarte variate precum relief structural, petrografic, fluvial.

Relief structural

Stilul tectonic al flișului de pe teritoriul Masivului Ceahlău se caracterizează prin cute normale sau deversate spre est. Datorită slabei rezistențe unele formațiuni (stratele de Sinaia, stratele de Bistra, flișul de Audia și porțiuni din formațiunile de Tarcău și Fusaru) au fost strâns cutate, ceea ce a dus la diminuarea rolului structurii în aspectul reliefului. Conglomeratele de Ceahlău, însă, datorită grosimii și, mai ales, durității mari, au suferit o cutare largă, iar culmea centrală înaltă este un caz tipic de sinclinal suspendat. După I. Stănescu, axul sinclinalului este suprapus peste linia mediană a platoului superior, cu care se identifică din punct de vedere morfologic (I., Săndulache, 2008).

Relief petrografic

În Masivul Ceahlău, petrografia a avut un rol deosebit de important dând naștere formelor de relief ce crează farmecul acestui masiv. Astfel, în acest masiv, se evidențiază mai ales forme ale reliefului dezvoltat pe conglomerate dar și în areale restrânse, ale reliefului carstic.

Relief dezvoltat pe conglomerate:

Acțiunea îndelungată a ploilor și vântului a sculptat în conglomeratele de pe marginea platoului înalt, stânci și formațiuni stâncoase cu forme bizare, în jurul cărora s-au țesut celebrele legende ale Masivului Ceahlăul. Cele mai spectaculoase dintre acestea sunt: impunătoarea culme Piatră Sură, Turnurile Ocolașului Mare, Panaghia, Stânca Dochiei, Clăile lui Miron, Turnu lui Budu, Detunatele, Căciula Dorobanțului etc.

Acest tip de relief se evidențiază în masiv și prin chei și praguri prin care apa se strecoară în căderi mai mici sau mai mari. Exemple în acest caz sunt cheile și cascada Bistrei Mari, cheile și cascadele Stănilelor, micile cascade de pe pâraiele Izvorul Muntelui și Furcituri, însă cu o deosebită importanță în turism se remarcă cunoscuta Cascadă Duruitoarea de pe Pârâul Rupturi.

La baza abrupturilor se observă forme de relief rezidual unde s-a format o uriașă trenă de grohotiș care înconjoară de jur-împrejur masa de conglomerate și care este acoperită cu păduri întunecoase de conifere. Frecvent în masa de conglomerate se detașează blocuri uriașe de piatră fixate și mascate, în mare parte, de vegetația forestieră, unele având dimensiuni impresionante.

Relief carstic

În masa cenușie a conglomeratelor ce alcătuiesc platoul central, se evidențiază petele albe ale unor nivele de Klippe de calcar (stânci uriașe din calcar însedimentate în masa conglomeratelor). Acestea sunt dispuse pe două nivele, aproape de baza conglomeratelor, formând un brâu discontinuu în estul masivului. Primul nivel este întâlnit în zonele Piatra cu Apă (1500m) sau pe valea Izvorului Alb (cunoscuta Stânca Dochiei) iar cel de-al doilea pe platoul Ocolașului Mic (1650-1700m). Ele reprezintă atât un interes geologic cât și turistic.

Fig.3.4. Klippe calcaroase situate pe platoul Ocolașului Mic (1650-1700 m)

Sursa: www.ceahlau.neamt.ro

De asemenea, care apar pe suprafețe restrânse (stânci izolate) mai apar niște tipuri simple de exocarst – lapiezuri liniare și tabulare (pe stâncile de la obârșia Izvorului Alb, pe cele de la baza Ocolașului Mic sau pe Piatra cu Apă).

Relief fluviatil

Relieful fluviatil este relieful format în urma proceselor de eroziune și acumulare, formele rezultate, în cazul Masivului Ceahlău, fiind luncile de mică și terasele .

Pe văile limitrofe și pe cele mai mari din interiorul unității (Schit, Izvorul Muntelui etc.) se păstrează, în unele situații foarte bine, fragmente de terasă, precum și una până la trei trepte de luncă (I. Săndulache, 2008).

În cadrul sectorului de vale a Bistriței I. Dionisă (1968) găsește 13 nivele de terasă. Pe valea Bistricioarei și a Bicazului apar, de asemenea, opt nivele de terasă (după I. Bojoi, 1971).

Procese actuale

“Muntele în viitor. În natură, materia sub formele ei de prezentare este în continuă schimbare, dar legile fundamentale ale acestor schimbări rămân aceleași, conducând la efecte asemănătoare. Această constatare ne permite să spunem că în urma atacului continuu al agenților modificatori externi, cantități noi de materiale se vor dezagrega și vor fi transportate pe locuri mai joase și în final în mare, unde va începe un ciclu nou de transformări.

Procesul de eroziune va cuprinde întregul lanț de munți, care nu va mai fi mereu tânăr, ci se va apropia lent de forma unei câmpii (peneplenă). Prefacerea se va întinde însă pe o foarte lungă perioadă de vreme. Turistul care din timp in timp își va aduce aminte de muntele drag și-I va urca din nou cărările, abia va observa unele rozături noi, neînsemnate, sau desprinderi de pietre.”(Nicolau Sanda- Ceahlăul- Ghid Turistic, 1961)

În prezent procesele de dezagregare cu formare de grohotișuri nefixate de vegetație, afectează abrupturile Ceahlăului fiind deosebit de mobile în caz că sunt traversate (Baza Detunatelor, versantul sudic al Toacăi etc.).

Fig. Trenă de grohotiș în Masivul Ceahlău

Morfodinamica actuală de versant este relativ lentă, datorita unei bune împăduriri a majorității pantelor, rezumându-se în principal, la alunecări superficiale, torențialitate ( în zonele cu exploatări forestiere) dezagregări ori prăbușiri (afectează abrupturile conglomeratice).

Suprafețele intens pășunate (tot mai puține in ultimii 10 ani) sunt afectate de eroziune cu formare de ravene și ogașe (versanții Schitului, versantul stâng al Bicazului etc.).

Cel mai dinamic proces este dinamica de albie este astfel încât, în urma unor viituri importante, râurile erodează foarte mult lateral și provoacă numeroase pagube materiale.

Aceste procese, deși destul de slabe ca intensitate spre deosebire de alte zone montane au influență și asupra activităților turistice: adâncirea traseului drumurilor și al potecilor turistice de pământ, declanșarea de avalanșe, alunecări de teren care pot bloca anumite drumuri sau poteci etc.

Influența reliefului în turism

Relieful este elementul principal care asigură varietatea peisajului oferind numeroase obiective turistice cu fizionomie aparte. Factorul decisiv în dezvoltarea turismului în Munții Ceahlău îl constituie excepționalul cadru natural și accesibilitatea zonei înalte. Ceahlăul a devenit cel mai circulat masiv montan al Carpaților Orientali, fiind primul masiv din Carpații românești ce urcat în scopuri turistce (1809).

Zonele depresionare au favorizat dezvoltarea așezărilor umane iar fragmentarea a permis realizarea unor trecători și drumuri ce favorizează deplasarea rapidă dintr-o zonă în alta.

Excepționalul cadru natural, accesibilitatea spațiului înalt a permis construirea drumurilor de altitudine, a cabanelor, refugiilor, popasurilor, potecilor, cu efect favorabil asupra activităților turistice din această zonă.

La frumusețea peisajului Masivului Ceahlău contribuie în primul rând zveltețea reliefului. Acesta domină prin înălțime munții din jur până la Munții Călimani care sunt mai înalți cu 200m (de pe culmile Ceahlăului se pot vedea munții Rarău, Călimani, Hășmaș iar spre est Podișul Moldovei). Deschiderea orizontului, vederea panoramică este legată direct de altitudine, astfel, vârfurile principale dintr-un masiv montan constituind puncte de belvedere turistul fiind un consumator de peisaj. Astfel, vârfurile golașe, cu o deschidere de 360° a orizontului, prezintă un interes turistic ridicat.

Fig. Panoramă de pe Vf. Toaca 1900m – în planul îndepărtat Vf. Ocolașu Mare 1907m

În Masivul Ceahlău vârfurile care oferă panorame deosebite sunt : Ocolașu Mare , Toaca 1900 m, Ocolașu Mic, Ghedeon, Panaghia. De pe aceste vârfuri se înfățișează în peisaj sub formă de piramidă sau cupolă de pe care se deschid largi panorame.

Fig. Panoramă din Masivul Ceahlău – Vf. Toaca 1900 (în partea stângă)

Fig. Răsărit de pe Masivul Ceahlău (de la Cabana Dochia)

Existența mai multor platouri structurale întinse (ajung la peste lățime și câțiva kilometri lungime) dispuse în două trepte (la peste și la 1400 – ) care sunt acoperite cu pajiști și dominate de stânci și vârfuri reprezintă un alt element ce contribuie la creșterea potențialului turistic.

De asemenea se observă existența unor abrupturi cu o energie de relief de peste orientate spre vest, nord, est prezentându-se sub forma unor fronturi cuestice puternic fragmentate. Pe abrupturi, pe stratele mai dure, se individualizează polițe structurale, brâne, iar spre bază mase de grohotiș sub forma de conuri și poale. La altitudini mai mici, unde există cursuri de apă, acestea înregistrează, pe stratele mai dure, o suită de chei, praguri și cascade dintre care Duruitoarea (fig.) este un exemplu semnificativ în acest caz fiind un obiectiv deosebit de important.

Prezența marilor abrupturilor, a pereților verticali spectaculoși precum și a unor stânci izolat contribuie în primul rând la valoarea estetică a peisajului care în conferă spectaculozitatea. Acestea sunt importante în turism în general dar mai ales pentru turismul sportiv, de aventură pentru practicarea alpinismului. Masivul Ceahlău are o importanță deosebită și datorită faptului că din punct de vedere morfologic întrunește toate condițiile pentru practicarea alpinismului. Pereții verticali pe care se poate practica acest sport se gasesc în: Abruptul Ocolașului Mare, pereții Ocolașului Mic, Piatra Sură, Detunatele, Fundul Ghedeonului, Turnul lui Budu, Panaghia, Turnul Sihastrului, Claile lui Miron etc. Pe unii dintre acești pereți s-a practicat deja acest sport ceilalți așteaptă încâ să fie escaladați de iubitorii acestui sport.

Formele de relief cele mai importante și care atrag majoritatea turiștilor în Masivul Ceahlău sunt concentrate în cadrul platoului central, înalt. Aici se evidențiază un relief ruiniform bine reprezentat prin:

– grupuri de stânci: Turnul lui Budu, Piatra Sură, Pietrele lui Baciu, Detunatele, Gemenii;

– stânci izolate și turnuri: Panaghia, Stânca Dochiei, Piatra cu Apă, Turnul Sihastrului, Acele Caprei;
– stânci cu forme deosebite, ciudate: Coloana Dorică, Claia lui Miron, Căciula Dorobanțului, Vulturul lui Traian, Santinele, Piatra Lăcrimată, Faraonul.

De la înfățișarea bizară a acestora, de-a lungul timpului s-au conturat multitudinea de legende cum ar fi legenda Panaghiei, Stânca Dochiei, legenda Turnului lui Budu, Piatra Corbului, Piatra Teiului etc.

Multe dintre aspectele cadrului natural al Masivului Ceahlău sunt unicate sau sunt considerate ca fiind rarități în peisajul țării. Se poate afirma ca aproape fiecare stâncă, fiecare loc din cadrul acestui masiv își are povestea sa, fiind transmisa din generație în generație.

Fig. Căciula Dorobanțului Fig. Panaghia

Importanța mare din punct de vedere turistic a zonei rezultă din faptul că aceasta este străbătută de numeroase drumuri și poteci ce facilitează accesibilitatea în cele mai ascunse zone, dându-i turistului posibilitatea de a explora cadrul natural pitoresc. Prezența unora dintre cele mai importante atracții din Carpații Orientali face din aceasta regiune o destinație turistică atât națională, cât și internațională.

Formarea și alcătuirea geologică

Din punct de vedere geologic, Masivul Ceahlău se individualizează printr-o constituție geologica foarte variată. Rocile în care este sculptat relieful Ceahlăului aparțin toate aceleiași grupe mari de roci sedimentare, detritice, numită „fliș”.

Structural (tectonic), Masivul Ceahlău face parte atât din zona flișului intern (cretacic) al Carpaților Orientali cât și a flișului extern (doar sectorul sud-estic) al acestora. Astfel sunt alcătuiți, în cea mai mare parte, din rocile flișului cretacic respectiv roci sedimentare detritice (marne, argile, gresii și conglomerate, șisturi argiloase) reprezentate prin două subunități structurale: Pânza de Ceahlău (în vest) și Pânza de Teleajen (în est). Pânza de Ceahlău este formată din trei litofaciesuri: strate de Sinaia, strate de Bistra, conglomerate de Ceahlău. Pânza de Teleajen este alcătuită din fliș curbiocortical: strate de Toroclej, strate de Palanca și de Cotumba, strate de Lutu Roșu.

În partea de sud-est se întâlnesc rocile flișului extern (cretacic-paleogen). Acesta este alcătuit din două litofaciesuri și anume Pânza de Audia și Pânza de Tarcău ( gresie de Tarcău, gresie de Fusaru – ambele sunt dure ). Aceste unități geologice se compun din straturi dispuse în fâșii paralele, cu grosimi și durități diferite.

După dimensiunile fragmentelor, în componența flișului se găsesc numeroase strate, cu

grosimi și durități diferite (marnocalcare, marne, argile, șisturi argiloase, gresii, conglomerate etc.), grupate în complexe litologice sub formă de fâșii paralele, orientat nord-sud. De exemplu, latura vestică a Ceahlăului este alcătuită din strate de Sinaia, care în lungul culoarului Pintic-Bistra se află în contact cu zona cristalino-mezozoică. Mai spre est urmează – în ordine – stratele de Bistra, stratele de Ceahlău, apoi un complex de strate alcătuit din roci cu bobul fin (morno-caloare, argile, gresii), numit fliș curbicortical, și o fâșie de șisturi negre (strate de Audia). În extremitatea sud-estică a masivului întâlnim cel mai tânăr complex litologic care aparține flișului paleogen.

Fig. Harta geologică a Masivului Ceahlău

Dintre rocile menționate, conglomeratele au rolul cel mai important în morfologia Ceahlăului. Ele se prezintă în strate cu grosimi de 500-600 m, în structură sinclinală. Având o duritate mare, conglomeratele au opus rezistentă acțiunii distructive a agenților fizico-geografici externi (ploaie, vânt, îngheț – dezgheț etc.). În consecință, aria lor de răspândire corespunde cu treapta cea mai înaltă de relief.

Particularități ale climei

Pe lângă particularitățile fizico-geografice specifice arealului Ceahlăului se adaugă și cele climatice și topoclimatice, care împreună joacă unul dintre rolurile decisive în conturarea peisajului masivului, îi măresc individualitatea și conturează personalitatea acestui spațiu.

Clima influențează în mod direct repartiția vegetației, faunei, a tipurilor de soluri, dar și regimul de scurgere al râurilor.

Fig. Stația meteorologică Ceahlău-Toaca situată la atitudinea de 1897m

Din punct de vedere al condițiilor climatice, Masivul Ceahlău se situează în prezent în cadrul climatului temperat-moderat-continental și prezintă o etajare altitudinală a climei, astfel evidențiindu-se două etaje climatice: ținutul climatic al munților înalți ( cu altitudini de peste 1850 m ) specific aproape întregului lanț al Carpaților cât și ținutul climatic al munților mijlocii ( cu altitudinea cuprinsa între 600-800 m). Condițiile climatice din Ceahlău se supun atât zonalității altitudinale (etajele climatice) cât și unor condiții locale (expoziții diferite ale versanților, tipul și gradul de acoperire cu vegetație etc.) ce determină delimitarea unor topoclimate specifice.

Pe baza observațiilor meteorologice efectuate la cele trei stații existente în arealul masivului (Ceahlău-Toaca, situată la altitudinea de 1897 m, Ceahlău Munte la 1241 m, și Ceahlău-sat, la 532 m) au putut fi precizați principalii parametrii climatici ce influențează în mod direct activitatea turistică din zona masivului Ceahlău ce vor fi ilustrați în următoarele grafice. Se vor analiza astfel regimul temperaturii aerului, regimul precipitațiilor atmosferice, durata și grosimea stratului de zăpadă și vântul. Perioada analizată este cuprinsă între anii 1965-1970, aceasta fiind perioada în care, cele trei stații meteorologice de unde au fost preluate datele, au funcționat simultan.

Tab. Temperaturile medii lunare multianuale (Cº) înregistrate la stațiile meteorologice Ceahlău Toaca, Ceahlău Munte, Ceahlău Sat

Sursa: Stănescu I., 1980

Temperatura aerului are influență directă asupra practicării activităților turistice motiv pentru care analizarea acesteia este deosebit de importantă.

Temperatura medie anuală a aerului prezintă o diferență de cca. 6°C între platoul înalt al masivului (Vârful Toaca) și poalele acestuia. Astfel la stația meteorologică Ceahlău Toaca temperatura medie anuală este de 0.7°C , la culmile periferice este de 4.6°C și ajunge până la 7.2°C în văile limitrofe, la stația meteorologică Ceahlău-sat.

Se constată, în mod curent, inversiuni termice pe văi și în depresiuni și, ca urmare a acestora, se observă frecvent formarea cețurilor dimineața pe fundul văilor și existența, în timpul iernii, a unei umezeli mai reduse în tona înaltă decât pe văi și depresiuni. Aceste fenomene se datorează fragmentării reliefului și energiei mari a acestuia (Albotă, 1992).

Fig. Temperaturile medii lunare multianuale (Cº) pe teritoriul Masivului Ceahlău

Un fenomen mai nou și importante remarcat este cel legat de schimbarea regimului termic în zona lacului de acumulare Izvoru Muntelui. Dacă se compară datele înregistrate înainte de apariția lacului cu cele de după (pentru intervale egale de timp) se poate observa o estompare destul de evidentă a amplitudinii tuturor indicilor termici actuali. Atât maximele de vară, cât și minimele de iarnă au diferențe de 1-3°C în minus, respectiv în plus, evidențiindu-se și o prelungire a perioadei cu valori negative primăvara și o întârziere a înghețului la începutul sezonului rece (după Săndulache I., 2008).

Numărul zilelor de îngheț (temperaturi egale sau mai mici de 0°C) în Vârful Toaca este de 193, (tabelul nr.) la altitudinea de aproximativ 1200 m numărul acestora este de 149 ajungând până la 133 în văile limitrofe.

Tab. Numărul anual de zile ger, iarnă, îngheț, vară și tropicale înregistrate la stațiile meteorologice Ceahlău Toaca, Ceahlău Munte, Ceahlău Sat

Sursa: Stănescu I., 1980

Regimul precipitațiilor atmosferice

Frecvența mare a precipitațiilor atmosferice ce cad în Munții Ceahlău, se datorează faptului că este supus maselor de aer atlantic. Pe Vârful Toaca cantitatea medie anuală de precipitații atmosferice este de peste 700 mm (nedepășind vreodată 1000 mm, conform perioadei analizate), acestea fiind repartizate în 208.8 de zile din care peste jumătate sunt precipitații sub forma de ninsoare (tabelul nr.). Mai jos de platoul masivului, la stația Ceahlău-munte s-a înregistrat suma medie anuală de 723.5 mm (tabel nr.) respectiv 617.8 la stația Ceahlău-sat.

Tab. Cantitățile de precipitații medii lunare și anuală (mm) la stațiile meteorologice Ceahlău Toaca, Ceahlău Munte, Ceahlău Sat

Sursa: Stănescu I., 1980

Fig. Regimul precipitațiilor atmosferice (mm) pe teritoriul Masivului Ceahlău

Din volumul total de precipitații, o mare parte a acestora sunt sub formă de zăpadă. Conform studiilor asupra ninsorilor din Carpații Românești (Gugiuman I., Stoian R., 1971) s-a stabilit faptul că altitudinea de 1500-1550m constituie limita până la care fenomenul de ninsoare se produce doar iarna și, cel mult primăvara (martie – aprilie), de la acest nivel în sus, putându-se produce frecvent și în lunile de vară. Conform datelor obținute pentru Masivul Ceahlău se poate confirma acest lucru datorită faptului că, la stația Ceahlău-Toaca, ninsorile se produc în tot timpul anului, stratul de zăpadă menținându-se doar 10 luni.

Tab. Numărul zilelor cu precipitații egale sau mai mari de 0,1 mm sub formă de zăpadă la stațiile meteorologice Ceahlău Toaca, Ceahlău Munte, Ceahlău Sat

Sursa: Stănescu I., 1980

Stratul de zăpadă

Stratul de zăpadă este un parametru climatic important de analizat pentru Masivul Ceahlău datorită faptului că poate constitui atât un factor favorabil practicării activităților turistice (sporturi de iarna) cât și un factor de restrictivitate în cazul pericolului producerii unor avalanșe.

Formarea stratului de zăpadă în zona înaltă este posibilă cca. 10 luni pe an iar la periferie doar în 6 luni. Atât grosimea stratului de zăpadă (tabel nr.) cât și durata acestuia depind de cantitatea de zăpadă căzută, de altitudine, de expunerea versanților etc.

Tabel nr. Grosimea medie a stratului de zăpadă (în cm) la stațiile meteorologice Ceahlău Toaca, Ceahlău Munte, Ceahlău Sat

Sursa: Stănescu I., 1980

Pe platourile înalte, stratul de zăpadă se menține în medie 165 zile, depășind această valoare numai în locurile adăpostite de pe abrupturile nord-estice care sunt ferite de soare și protejate de vânt. Mai jos de acest nivel stratul de zăpadă persistă între 90 și 120 zile pe an.

Grosimea pe decade a stratului de zăpadă ( tab nr.) în Masivul Ceahlău nu depășește 35 cm la nivelul platoului din cauza vântul de vest. Acesta împrăștie zăpada de pe platou stocând-o în zona abrupturilor de est unde grosimea acumulărilor ajunge frecvent la 5-6m. Din aceste acumulări pornesc adesea, primăvara, avalanșele.

Fig .Grosimea medie lunară a stratului de zăpadă (cm) și regimul precipitațiilor sub formă de zăpadă (număr de zile) în Masivul Ceahlău

Vântul

Vânturile de pe Masivul Ceahlău se află sub influența directă a dinamicii generale a atmosferei libere acest lucru datorându-se altitudinii dominante a masivului comparativ cu munții din jur.

La stația Ceahlău-Toaca cea mai mare frecvență (tabel nr.) o au vânturile de vest (43.6% din anual) cu predominare maximă în lunile octombrie (56.4%) și noiembrie (54.5%). Acestea ating cea mai mare viteză iarna (40 m/s). Acest lucru se poate observa și de la forma de drapel pe care o au molizii din zona limitei superioare a pădurii de pe versantul vestic, de pe culmea principală și, parțial, pe flancul estic al acesteia. Pe celelalte ditecții, excepție făcând vânturile de nord-vest care au o frecvență de 13.5%, se înregistrează valori cuprinse între 4 și 8%. Pe Vârful Toaca calmul atmosferic atinge abia 4.1%, viteza medie a vântului aici fiind de cca. 10 m/s.

La altitudini mai joase, pe culmile inferioare și pe văi, toți indicii suferă modificări substanțiale datorate de configurația reliefului. Astfel, la stația Ceahlău-munte, direcția predominantă a vânturilor este sud (32.8%) respectiv sud-vest (26.3%) la stația Ceahlău-sat. Aici viteza vântului este tot mai mică ajungând, la poale, să oscileze între 2-3 m/s.

Tab. Frecvența vitezei vântului în Masivul Ceahlău

Sursa: Stănescu I., 1980

Vânturile locale (brizele de munte – vale) sunt specifice și Masivului Ceahlău. Ele sunt legate în special de stările de vreme cu cer senin și calm atmosferic. Briza de munte constă în coborârea aerului rece de pe înălțimi pe fundul văilor și se produce se seara (în jurul ore 20 – vara) până a doua zi dimineața (ora 21). Briza de vale este deplasarea aerului dinspre firul văilor spre culmi și se produce ziua, de obicei între orele 13 și 17 ( cf. F., Mihăilescu, 1968).

Fig. Roza anuală a frecvenței (%) și intensității vântului (în m/s) la stația Ceahlău-Toaca (1879 m) după Stănescu I., 1980

Influența climei în turism

Clima reprezintă un alt factor foarte important al potențialului turistic din arealul Masivului Ceahlău datorită faptului că acesta poate favoriza sau restricționa activitățile turistice ce se desfășoară în acest areal. Climatul este important deoarece poate influența atât cererea turistică cât și durata sejurului turiștilor.

Temperatura este influențată în mod direct de regimul radiației solare. În funcție de tipul de turism practicat se pot identifica mai multe tipuri de temperaturi: temperaturi favorabile pentru desfășurarea activităților în aer liber, favorabile pentru practicarea sporturilor de iarnă sau temperaturi favorabile pentru practicarea helioterapiei. Temperaturile ce limitează activitățile turiștilor denumite și temperaturi extreme sunt fie mult scăzute sub 0° fie foarte ridicate. (Cândea, Simon, Bogan, 2012 )

Un indicator climatic important este temperatura echivalent eficientă (T°EE), indicator ce este legat de senzația termică resimțită de corpul omenesc. (Teodora, 1984).

Intervalul în care este simțit confortul termic este cuprins între: 16,8 și 20,6 T°EE, temperaturile înregistrate în afara acestui interval pot provoca fie disconfort termic prin răcire, fie prin încălzire. Zilele cu confort termic din arealul Masivului Ceahlău variază în funcție de temperaturi, vânt sau precipitații. În regiunea de câmpie sunt înregistrate peste 10 zile cu confort termic pe an, în timp ce în zona montană numărul lor scade sub 10.

Precipitațiile lichide, pot condiționa desfășurarea activităților. Nebulozitatea și vântul pot influența de asemenea, activitatea turistică în mod negativ în cazul în care valorile lor sunt extreme, producând stres climatic.

Vântul slab ca intensitate în zonele de la baza masivului constituie un factor favorizant pentru practicarea activităților turistice , însă în zona platoului central înalt acesta este plăcut doar în perioada verii, când atenuează efectele radiației solare dar în perioada rece devine un factor restrictiv ca urmare a intensificării senzației de frig și a viscolului.

Corelând variația în timp și spațiu a tuturor elementelor climatice, cu diferitele aspecte ale acestora, clima Masivului Ceahlău este favorabilă practicării activităților turistice pe întreg parcursul anului.

Tab. Caracteristici ale perioadelor favorabile desfășurării activităților turistice

Astfel, din tabelul de mai sus se poate observa faptul că Masivul Ceahlău poate fi vizitat tot timpul anului, însă perioada cea mai benefică pentru excursii este perioada mai-octombrie. În restul anului se poate practica un turism de iarnă, pentru care se cere condiție fizică bună, experiență turistică și echipament special.

Bioclimatul specific pentru regiunea studiată este bioclimatul tonic-stimulent de munte, caracterizat de un aer cu o puritate ridicată, însă cu o concentrație mai scăzută de oxigen, în timp ce radiația ultravioletă, umiditatea și vântul pot înregistra valori crescute. Acest tip de bioclimat are o influentă beneficã asupra organismului oamenilor sãnãtoși din punct de vedere fizic, fiind perfect pentru cei care vor sa scape de vreo anemie, nevroză astenică sau, pur și simplu, simt nevoia de a se reface după o perioadă solicitantă sau un efort fizic prelungit.

Masivul Ceahlău este un loc minunat de drumeție, de practicare a sporturilor de iarnă ca urmare a menținerii timp îndelungat a stratului de zăpadă ( 159 zile media plurianuală la Toaca), de agrement, precum și de refacere a capacităților fizice și intelectuale umane în acele perioade din zi și din an când acesta oferă condiții de confort termic , hidric ori dinamic.

Hidrografia

Prezența elementelor hidrografice reflectă gradul de umiditate determinat de condițiile climatice, în strânsă legătură cu apele subterane și suportul litomorfologic.

Totalitatea pâraielor ce își au obârșia în cadrul Ceahlăului aduc împreună un debit mediu apreciat la cca. 4m³/s. Debitul este asigurat atât din surse pluvio-nivale cât și din apele subterane.

Rețeaua de ape curgătoare a Masivului Ceahlău aparține în întregime sistemului hidrografic al Bistriței (Lacul Izvorul Muntelui) în mod direct (afluenți de ordinul I) spre exemplu pâraiele Schitul, Răpciunița, Țiflicul, Izvorul Alb, Secu, Izvorul Muntelui și Cosușna, ori indirect, prin afluenți de ordinul 2-4 ai aceluiași râu. Un exemplu este Bicazul care colectează pâraiele Bistra, Capra, Chișirig, Neagra, Hamzoaia (versantul sud-vestic) ori Bistricioara care colectează pâraiele de pe versantul nord-vestic, dintre care cel mai important este Pinticul.

Din punct de vedere hidrologic, Masivul Ceahlău este un veritabil “castel de ape”, rețeaua hidrografică având un aspect radiar-divergent. Urmărindu-se de la vest în sensul acelor de ceasornic cursul apelor Pintic, Bistricioara, Lacul Izvorul Muntelui, Bistrița, Bicaz, Capra și Bistra se poate delimita astfel perimetrul masivul fără cei cca. 2 km ai limitei de vest care se desfășoară pe o formă pozitivă de relief.

Principalele pâraie din Ceahlău își au izvoarele la baza abrupturilor conglomeratice (1000 – 1300 m) din apele subterane cantonate în acumulările de blocuri și grohotiș ce formează, din acest punct de vedere, așa numita zonă a obârșiilor. Mai sus de această zonă, rețeaua hidrografică are caracter torențial (I. Stănescu, 1980).

Panta medie a văilor mai evoluate cum sunt Schitu, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, variază între 50-100 m/km. Prezența ruperilor de pantă la văile transversale favorizează scurgerea în cascade. Cascade mai mici se întâlnesc pe Bistra Mare, Bistra Mică, Izvorul Muntelui etc., însă cel mai relevant exemplu în acest caz este Cascada Duruitoarea, formată pe Pârâul Rupturi ce are două trepte însumând o cădere de peste 30 m. Acest fenomen se datorează alternanțelor de roci cu duritate diferită. Raportată la suprafața de 292 km² a Masivului Ceahlău, lungimea rețelei hidrografice permanente este de 81km rezultând o densitate medie de 0,88 km/km² indice ce variază mult între platoul înalt al masivului și zona joasă a acestuia. Totodată și văile cu scurgere temporară au o frecvență mare, cu o dezvoltare în zona abrupturilor conglomeratice unde lipsesc apele subterane.

Se poate aprecia că Masivul Ceahlău este situat într-o zonă bogată din punct de vedere al umidității, ce se caracterizează prin perioade scurte de secetă care, odată cu creșterea altitudinii devin insesizabile. Astfel rețeaua hidrografică se caracterizează printr-o scurgere bogată.

Întreaga rețea a apelor curgătoare (Bistricioara, Bicazul precum și toate pâraiele principale) are debit permanent. Debitul atinge nivelul maxim primăvara, deoarece în acest anotimp se suprapun perioada ploioasă cu cea a topirii zăpezilor din zona înaltă a masivului, unde zăpada continuă să persiste până târziu. Primăvara se înregistrează, de obicei, scurgerea unui volum de apa ce depășește 40% din volumul total al scurgerii anuale (Bistrița 41,9%, Bistricioara 39,8%, Izvorul Muntelui 41,4%, Bicazul 42,l%). În timpul marilor viituri, Bistrița aduce în lacul de acumulare Izvorul Muntelui aproape 1000 m/s, un debit apreciabil. Debitul solid transportat de râuri este destul de mic, datorită acțiunii de eroziune reduse asupra rocilor (după M.G. Albotă, 1992).

Tab. Principalele cursuri de apă din Masivul Ceahlău

Sursa: M. Albotă, 1992

În Masivul Ceahlău apele subterane pot fi freatice și de adâncime. I., Stănescu (1980) distinge mai multe tipuri de ape freatice pentru acest areal:

Apele cantonate în cuvertura eluvială de pe platoul superior pot fi interceptate prin izvoare permanente (Fântâna Mitropolitului), temporare (izvorul de lângă cabana Dochia) sau prin simple prelingeri care apar pe muchia abrupturilor de vest și de est; aceste ape sunt singura alimentare cu apă de pe platoul înalt.

Apele subterane cantonate în depozitele de umplutură din marile fisuri de pe abrupturi, a căror prezență poate fi observată doar în intervale de ploi bogate.

Ape freatice cantonate în glacisurile de blocuri și grohotiș ce îmbracă baza abrupturilor, din ale căror ieșiri (izvoare) pornesc cele mai multe pâraie ale masivului.

Apele subterane cantonate în depozitele eluviale și deluviale de pe interfluvii și versanți; acestea sunt cele mai răspândite în arealul masivului.

Apele cantonate în depozitele de terasă de pe văi; se găsesc la adâncimi relativ mari (8-10 m) deoarece stratul de aluviuni are grosime mare.

Apele minerale de pe teritoriul Ceahlăului sunt de trei categorii: sulfuroase ( pe versanții văilor Neagra, Bistra, Schit etc.), bicarbonatate ( pe versanții văilor Bistra și Pintec) și sărate (pe versanții Văii Slatina). (I. Stănescu, 1980).

Pe latura de est a Masivului Ceahlău, pe Bistrița, a fost amenajat lacul Izvorul Muntelui cunoscut și sub numele de lacul Bicaz acesta fiind cel mai mare lac de acumulare de pe râurile interioare din România. Are o suprafață de aproximativ 3120 ha și un volum de apă de aproximativ 1251 milioane m3.

Suprafața lacului variază funcție de regimul de exploatare, fiind maximă cand pânza de apă se ridică pană la cota maximă a barajului, situată la 516 m altitudine și minimă (cca. 17 kmp) cand aceasta coboară pană la nivelul gurii de intrare a apei in canalul de aducțiune, situat la 434 m altitudine. Perimetrul mediu al lacului este de aproximativ 71 km.

Influența hidrografiei în turism

Apele reprezintă una dintre resursele importante ale turismului având mai multe funcții (peisagistică, energetică, dinamică, curativă și de agrement), impunându-se prin multiplele sale forme de organizare: ape subterane, izvoare, rețele hidrografice sau lacuri (Cândea, Simon, Bogan, 2012).

Atât apele de suprafață cât și cele de adâncime pot influența relieful prin acțiunea lor, apele de suprafață putând determina apariția unor procese de modelare și ulterior a unor forme de relief specifice. Apele de adâncime pot avea influențe asupra vegetației (din lunci) dar și asupra pedologiei.

În cadrul arealului studiat există atât ape de suprafață cât și ape subterane. Dintre acestea cea mai ridicată atractivitate o reprezintă râul Bistrița pe care este amenajat lacul de acumulare Izvorul Muntelui. Lacul Izvorul Muntelui crește potențialul turistic al zonei prin crearea unui peisaj cu o atractivitate mare precum și prin posibilitatea practicării sporturilor nautice, a pescuitului sportiv etc.

Fig. Vedere spre lacul Izvoul Muntelui de pe Masivul Ceahlău

Aflându-se la distanță mică față de municipiul Piatra Neamt, resursele hidrografice din arealul Masivului Ceahlău au generat dezvoltarea turismului de week-end și de recreere exploatându-se astfel efectul de margine. De asemenea, pe lacul Izvorul Muntelui se pot practica sporturi extreme, se pot închiria hidrobiciclete sau se pot face plimbări cu barca, caiacul sau cu vaporașul.

Fig. Plimbare cu hidrobicicleta pe lacul Izvorul Muntelui

Cadrul natural al Masivului Ceahlău este completat de reteaua hidrografică, aceasta înfrumusețându-l prin peisajul creat. De asemenea reprezintă și suportul pentru activități turistice precum camping sau picnic, malurile lacului și mai ales zona portului Bicaz fiind zone foarte populate vara, de turiștii ce își instalează corturile aici.

Fig. Camping și picnic pe malul lacului Izvorul Muntelui

Sursa: www.amfostacolo.ro

Solurile și influența lor în turism

Pe teritoriul Masivului Ceahlău solurile se caracterizează printr-o varietate și o etajare altitudinală.

În urma analizării hărții (fig. Nr) se observă faptul că în Masivul Ceahlău predomină solurile brune eu-mezobazice extinse în cadrul obcinilor și picioarelor periferice, la altitudini mai mici de 1200 m. Acestea, sunt soluri profunde, bine structurate și afânate. De asemenea sunt permeabile și cu o aerisire normală. Se pretează pentru exploatările forestiere, pentru fânețe și culturi agricole.

Din punct de vedere al răspândirii în areal, pe poziția a doua se plasează solurile brune-acide. Acestea se întâlnesc la baza culmii conglomeratice înalte la o altitudine de aproximativ 1000-1300 m. Sunt răspândite, de asemenea, și în zonele culminante ale obcinilor periferice. Deoarece au un volum edafic mijlociu până la scăzut, solurile brune-acide se pretează în general cel mai bine la păduri de fag ori păduri de fag în amestec cu rășinoase și la păduri de molid. Acest tip de sol poate fi întâlnit și sub pajiști secundare cu valoare nutritivă medie sau chiar mare.

La altitudini cuprinse între 1300-1600m se întâlnesc solurile brune feriiliviale. Acest tip de sol se pretează doar la păduri de rășinoase sau rășinoase cu fag și la pajiști secundare datorită faptului că au un volum edafic redus și o aciditate crescută.

Podzolul se suprapune crestelor înalte, la altitudini de peste 1600 m. “Formarea podzolului la peste 1600 m în Ceahlău este favorizată nu numai de altitudine (de unde cantitătile mari de precipitații anuale, temperaturile modeste etc.) dar și de planeitatea reliefului ( este vorba, în primul rând, pe platoul structural superior) care favorizează infiltrarea unei mari părți din cantitatea de apă căzută ca precipitații (regim hidric intens percolativ)”. (I. Săndulache, 2008). Podzolul este un sol sărac având un volum edafic redus, mult schelet și puțin humus. Este pretabil doar pădurilor de conifere, pajiștilor și tufărișurilor alpine.

La altitudini de 1300-1500 m, pe flancul estic al culmii înalte, se întâlnesc asociații de soluri brune feriiliviale cu soluri brune acide.

În Masivul Ceahlău, pe lângă solurile descrise mai sus, numite și soluri “zonale” se dezvoltă insular și rendzine (sol de tip intrazonal) și aluvisoluri (sol de tip azonal).

Rendzinele, sunt soluri intrazonale, formate doar pe roci carbonatice ( calcarele din zona Piatra cu Apă, Ocolașu Mic). Acestea au un profil scurt și bogat în schelet (fragmente de rocă). Aluvisolurile, sunt soluri azonale fiind specifice luncilor principalelor râuri care drenează masivul: Bicaz, Bistricioara, Capra, Schit etc. “În cea mai mare parte, acestea au o textură pietroasă sau nisip-pietroasă, sunt slab dezvoltate, doar în câteva locuri din sectoarele inferioare rar inundabile ale văilor Bistricioara, Schitului și Pinticului prezentând ușori semne de brunizare sau podzolire” (I. Stănescu, 1980).

Fig. Harta solurilor în Masivul Ceahlău

Sursa: prelucrare din diverse baze de date

Învelișul biogeografic

3.6.1. Vegetația

Alcătuirea geologică, structura geomorfologică , condițiile climatice, factorii edafici precum și cei antropici, au determinat existența în Masivul Ceahlău a unei vegetații bogate și variate, cu numeroase specii rare, care a atras atenția a numeroși oameni de știință ce au studiat această zonă din acest punct de vedere. În cadrul Masivului Ceahlău s-au identificat 1111 specii și 206 subspecii, dintre care 38 specii și 3 subspecii de ferigi, 7 specii și 2 subspecii de gimnosperme și 1052 specii și 201 subspecii de angiosperme. Astfel, aici se regăsește 65% din flora județului Neamț și 36% din flora vasculară a României.

 Covorul vegetal al Masivului Ceahlău este deosebit de bogat și diversificat fiind răspândit, în funcție de altitudine și relief, în trei etaje de vegetație Conform lui R. Călinescu et. al. (1969) etajele sunt:

• Etajul fagului (nemoral) – între 420m (punctul cel mai jos) și 1100m;

•  Etajul molidului – între 1100 m și 1700 m;

•  Etajul subalpin (al jnepenișurilor) – mai sus de 1700 m.

Fig. Etajarea pădurii în Masivul Ceahlău

Sursa: www.alpinnet.org

La poalele muntelui se întinde, în mod discontinuu, etajul fagului, alcătuit la rândul lui din două subetaje. În subetajul pădurilor de foioase enumerăm fagul (Fagus silvatica) care este dominant, dar care frecvent se asociază cu ulmul (Ulmus procera), carpenul (Carpinus betulus), frasinul (Fraxinus excelsior), alunul (Corylus avellana) etc. Acest subetaj se desfășoară între 420m urcând până la 650-700 m. Mai sus de această limită se dezvoltă subetajul pădurii de amestec (fag, brad, molid) care se ridică până la 1100m. În alcătuirea acestui subetaj, pe lângă speciile amintite care sunt dominante, se mai întâlnesc și carpenul, mesteacănul (Betula pendula) și paltinul de munte (Acer pseudoplatanus).

În cadrul etajului amintit mai sus, covorul vegetal este întrerupt din loc în loc de poieni și fânețe (Poiana Maicilor, Poiana Bâtca Neagra, Poiana Stănilelor etc.) în care sunt întâlnite specii de arbuști și ierburi: măceșul de munte (Rosa pendulina), păducelul (Crataegus monogzna), feriguța (Polypidium vulgare), clopoțeii (Campanula glomerata), iarba câmpului (Agrostis tenuis) ș.a.

La 1100 – 1200m, etajul fagului cedează locul pădurii de molid care urcă până pe culmile masivului la 1700 -1750m. În partea inferioară a acestui etaj, se distinge un subetaj de amestec al molidului (Picea decidua) cu bradul (Abies alba). Acest subetaj formează o centură aproape continuă între 1100-1200m iar mai sus de acest nivel se desfășoară etajul propriu-zis al molidului care este amestecat local, mai ales pe versantul estic, cu laricele (Larix decidua).

Fig. Trecerea dintre etajul molidului și etajul subalpin

Sursa: www.cabana-dochia.ro

Vegetația ierboasă din cadrul etajului molidului este alcătuită din: mlăștiniță (Listera cordata), vulturică (Hieracium transilvanicum), horștie (Luzula sylvatica) precum și dintr-o serie de ferigi, graminee, mușchi etc.

La altitudinea de 1750 – 1800m, o fâșie îngustă, alcătuită din exemplare rare de molizi cu coroana în formă de drapel și de tufișuri de jneapăn, face trecerea spre etajul subalpin, ultimul din Masivul Ceahlău. În componența acestui etaj se întâlnesc plante pitice, rezistente la clima aspră, dintre care jneapănul (Pinus mugo), ienupărul (Juniperus sibirica), afinul (Vaccinium myrtillus) și merișorul (Vaccinium vitisidaea) sunt dominante.

Fig. Vegetație subalpină pe platoul central – Ocolașu Mare

Alături de tufișuri, vegetația subalpină a Ceahlăului include și o sumedenie de plante ierboase, cu flori multicolore. Câteva dintre acestea sunt: gențienele (Gentiana verna), clopoțeii (Campanula alpina), păiușul (Festuca supina), toporașii (Viola alpina) etc., multe dintre acestea fiind considerate relicte glaciare .

Fig. Gențiene (Gentiana verna) pe platoul înalt Fig. Clopoțeii (Campanula alpina)

În afară de vegetația zonală (distribuită spațial în concordanță cu etajele climatice), pe teritoriul Masivului Ceahlău se mai întâlnesc o serie asociații vegetale azonale și intrazonale a căror răspândire depinde, în primul rând, de unele condiții locale (roca, panta, gradul de umezeală al solului etc.). Un exemplu este vegetația luncilor, dezvoltată în lungul principalelor văi (Schit, Bistra, Izvorul Muntelui etc.), alcătuită din salcie albă (Salix alba), anin alb (Alnus incana), piciorul cocoșului (Ranunculus ocris), iovă (Salix capraea), paltin de munte ș.a.

De asemenea se evidențiază vegetația stâncăriilor (pe platoul superior în condiții de pantă redusă) alcătuită din specii de mușchi, licheni și câteva plante ierboase specifice (Gypsophlla petraea, pelinul de munte – Artemizla petrosa ochiul șarpelui – Eritrichium nanum etc.), precum și vegetația turbăriilor. Aceasta din urmă ocupă suprafețele umede ale platoului superior și formează un strat de turbă subțire, sub formă de mușuroaie (pernițe semisferice).

Fig. Harta utilizării terenurilor în Masivul Ceahlău

3.6.2. Fauna

“Resturile fosile găsite în perimetrul Masivului Ceahlău atestă preznța unei faune bogate încă din timpurile cele mai îndepărtate. Printre animalele vânate de omul primitiv se găseau renul, cerbul și bourul, după cum rezultă din cercetările arheologice întreprinse cu aproximativ trei decenii în urmă în zonele Curmătura La Scaune și Dealu Bofu (lângă Bistricioara)„ M. Albotă, 1992.

Studiile biogeografice existente (D. Munteanu, 1963, 1964, 1965; V. Simionescu, 1968) evidențiază faptul că Masivul Ceahlău este un areal foarte bogat în specii faunistice (cca. 280) în prezent în codrii acestuia întâlnindu-se aproape toate speciile de animale existente în Carpați.

Cu toate acestea, în urma intensificării circulației turistice precum și a exploatărilor forestiere, a vânatului necontrolat și a altor acțiuni antropice, numărul indivizilor este redus. Astfel, din estimările unor specialiști, cea mai mare parte din speciile existente în această zonă au densitatea mai mică de 1 exemplar la 100 ha de pădure.

În repartiția faunei de pe Ceahlău (cu excepția peștilor) se evidențiază trei zone principale:

zona platourilor înalte și a abrupturilor, cu o densitate mică, fiind populată mai mult de păsări, insecte și mamifere mici;

zona pădurilor de pe culmile periferice, cu densitate mai mare și mai bogată in specii;

zona de la baza abrupturilor, care concentrează cea mai mare parte din animalele mari ce trăiesc pe Masivul Ceahlău.

Dintre mamifere, cele mai frecvente sunt: cerbul (Cervus elaphus) care este ocrotit prin lege în Ceahlău, ursul (Ursus arctos) bine reprezentat aici dar cu răspândire neuniformă, jderul (Martes martes), lupul (Canis lupus) care este tot mai împuținat, râsul (Felix lynx), mistrețul (Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus) răspândit peste tot, căprioara (Capreoleus capreoleus), vulpea (Vulpes vulpes), veverița (Sciurus vulgaris), pisica sălbatică (Felis sylvestris) și râsul (Lynx lynx) întâlnite foarte rar etc. Capra neagră (Rupicapra rupicapra) este ocrotită prin lege și a fost aclimatizată în Ceahlău în anul 1970 în prezent numărul acestora fiind apreciat la 20 – 25.

Fig. Capra neagră în Ceahlău Fig. Ursul (Ursus arctos)

Sursa: www.panoramio.ro Sursa: www.turistmania.ro

Păsările sunt o categorie de animale bine reprezentată, care domină ca număr de specii celelalte categorii datorită caracterului migratoriu a acestora. În ceea ce privește numărul indivizilor, cele mai puțin numeroase sunt vulturul sur (Gyps fulvus), șoimul călător (Falco peregrinus) sau vânturelul prezente mai ales în zona înaltă. Într-un număr mai mare sunt întâlnite cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea (Dryocopus martius), cucul, potârnichea, corbul, pițigoiul etc.

În ceea ce privește fauna acvatică, amintim prezența lostriței (Hucho hucho) care în prezent este ocrotită prin lege, păstrăvul (Salmo trulta fario), cleanul, mreana, zglăvoaca etc.

Fig. Lostrița (Hucho hucho)

Sursa: www.animale-salbatice.ro

3.6.3. Influența componentelor învelișului biogeografic în turism

Componentele învelișului biogeografic: flora și fauna reprezintă importante resurse turistice ce diversifică potențialul turistic natural și generează noi forme de turism. Atât fauna cât și flora prezintă interes turistic datorită valorilor: estetice, recreativ-cinegetice, dar și științifice.

Vegetația poate diversifica potențialul turistic natural, însă aceasta este puternic influențată de alți factori ai cadrului natural: geologia, morfometria, hidrografia dar și de condițiile morfologice și climatice ce influențează răspândirea speciilor vegetale. Fauna constituie un mediu atrăgător în special pentru locuitorii ariilor urbane deoarce aceasta stimulează drumețiile și excursiile. Componentele fitogenetice au un grad de atractivitate diferit acesta variind în funcție de: „dimensiunea și vârsta plantelor, ciclul de vegetație, varietatea compoziției floristice, forme de creștere mai puțin obișnuite” (Cândea, Simon, Bogan, 2012)

Unul din elementele care dau mare valoare științifica masivului îl reprezintă declararea acestuia ca Parc Național. Acest lucru se datorează existenței a numeroase elemente floristice deosebit de valoroase: 5 monumente ale naturii, 2 rarități, 53 endemite, 3 relicte terțiare și 7 relicte glaciare.

Vegetația Masivului Ceahlău este foarte variată, cu o pregnantă notă de originalitate. O importanță științifică deosebită o are vegetația stâncăriilor, multe dintre grupările instalate pe polițe, brâne, pe substrat calcaros sau conglomerate fiind endemice. Studiile botanice au dus la citarea din acest masiv a 1099 genuri, 2994 specii cu 66 subspecii, 117 varietăți, 31 forme și 18 hibrizi.

Fauna, reprezentată prin toate grupările faunistice, dă împreună cu vegetația, măreția biogeografică a acestui munte.

Masivul Ceahlau este fără dar și poate simbolul Județului Neamț. Atât datorită superbelor peisaje ce se întâlnesc aici cât și a diversitatii biologice, a fost înființat Parcul Național Ceahlău ce atrage an de an din ce în ce mai mulți turiști.

Arii protejate

La nivel național, Masivul Ceahlău este considerat ca fiind un veritabil laborator în aer liber datorită faptului că aici se adăpostesc atât numeroase specii vegetale cât și animale ce prezintă o deosebită valoare științifică. De asemenea în această zonă o multitudine de formațiuni stâncoase se impresionează prin forma lor bizară, o etajare climatică și biopedogeografică bine evidențiată, o corespondență între rocă și structură de relief foarte clară precum și multe alte aspecte ale cadrului natural al acestei zone sunt argumentele care duc în mod imperios la conservarea și ocrotirea întregului peisaj.

În cadrul versanților estici a masivului, care sunt feriți de intensitatea mare a vânturilor și cu o durată de însorire mai mare, aici se întâlnește singurul conifer cu frunză căzătoare din țară, zada sau „crinul de munte” (Larix decidua). Aceasta este una dintre cele 23 specii de plante ocrotite în țară în cadrul unor rezervații.

Fig. Polița cu crini Fig.Polița cu crini – rezervație natural botanică

Sursa:www.ceahlaupark.ro Sursa: www.amfostacolo.ro

Datorită caracteristicilor relatate mai sus, Parcul Național Ceahlău a fost constituit inițial ca arie protejată prin Hotărârea Consiliului de Ministri nr.1625 din anul 1955. Pe parcurs, atât suprafața cât și limitele acestuia au suferit modificări. Delimitarea actuală ce este marcată în teren printr-un pătrat rosu cu chenar alb, a fost stabilită prin Hotărârea Guvernului României nr.230 din 2003 privind "Delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora".

Parcul Național Ceahlău este situat în cadrul Masivului Ceahlău, în partea centrală a acestuia, în cadrul județului Neamț, pe teritoriul administrativ a orașului Bicaz și a comunelor Ceahlău,Tașca și Bicazu Ardelean.

Suprafața Masivului Ceahlău este de  290 km2  din care suprafața actuală Parcul Național Ceahlău ocupă 26,7%  ( 7 742,5 ha ). Din totalul acesteia, 7321,8 ha, reprezintă fond forestier, păduri care aproape în totalitate sunt inluse în grupa I de protecție.

În cuprinsul Parcului Național Ceahlău sunt incluse urmatoarele categorii de arii protejate:

Rezervația știintifică "Ocolașul Mare" (categoria I I.U.C.N);

Rezervația științifică botanică "Polița cu Crini" (categoria IV I.U.C.N) – rezervație naturală botanică destinată protejării arboretului natural de Larix decidua subsp. carpatica);

Monumente ale naturii: "Cascada Duruitoarea" și "Avenul Mare" (categoria III I.U.C.N. – monumente ale naturii de tip geologic și geomorfologic) .

Fig. Cascada Duruitoarea Fig. Ocolașu Mare – Rezervație științifică

Monument al naturii

Obiectivele Parcului Național Ceahlău sunt:

Conservarea patrimoniului natural, cultural și spiritual;

Desfășurarea de activități turistice în concordanță cu obiectivul de conservare al patrimoniului și cu proiectele teritoriale de dezvoltare economică;

Susținerea activităților tradiționale, silviculturii de calitate și activității de dezvoltare cu menținerea principiului dezvoltării;

Informarea publicului și comunităților locale despre avantajele economice, culturale și spirituale.

Administrarea Parcului Național Ceahlău este asigurată de către Consiliul Județean Neamț prin Direcția de Administrare a Parcului Național Ceahlău în baza Contractului nr. 821 MMGA/ 31.05.2003.

Parcul Național Ceahlău face parte totodată din Aria de protecție specială avifaunistică. Aceasta are scopul de a proteja, de a menține și, acolo unde este necesar, de a readuce într-o stare de conservare favorabilă habitatele specifice, desemnate pentru protecția speciilor de păsări migratoare sălbatice.

Aria de protecție specială avifaunistică (SPA), pe lângă suprafața Parcului Național Ceahlău, include și alte suprafețe ale masivului precum: Obcina Chica Baicului și Horștii (în estul P.N.C), obcinele Târșoasa, Lacurilor, Boiștea și Tablei ( în partea de vest), obcinele Țiflicului și Humăriei (la nord de P.N.C) iar Culmea Tughleș – Valea Rece (din cadrul Munților Hășmaș) în partea de sud-vest a Parcului Național Ceahlău.

Fig. Parcul Național Ceahlău

Capitolul 4 . EVALUAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL MASIVULUI CEAHLĂU

Definirea potențialului turistic

Conform lui Gheorghilaș A., 2008, potențialul turistic „însumează totalitatea valorilor naturale, culturale, economice care în urma unor activități umane pot deveni obiective de atracție turistică”.

Față de alte masive muntoase din țara noastră, Masivul Ceahlău posedă un potențial turistic de mare valoare, capabil să satisfacă cele mai diferite gusturi. Elementele potentialului turistic natural (peisaj geografic, rezervatii naturale si monumente ale naturii, forme stîncoase cu forme bizare), se îmbina armonios cu elementele potentialului turistic antropic (monumente istorice si de arhitectura, muzee, statiunea turistica, barajul si lacul de acumulare Izvorul Muntelui). Așa se explică fluxul mare de vizitatori în sezonul estival, cât și menținerea activității turistice în tot cursul anului.

Masivul Ceahlaul are o evoluție turistică de invidiat și anume: în 1716 a fost primul munte din România care a intrat în literatură, în 1809 primul munte urcat în scop turistic, în 1840 apare la Iași primul ghid turistic pentru un munte scris de către Aga Gh. Sachi iar în 1914 s-a înființat cabana Dochia fapt ce a determinat dezvoltarea drumeției în această zonă (dintre cabanele de creastă din România, aceasta este situată la cea mai mare altitudine fiind și cea mai bine dotată cabana de acest gen).

În cele ce urmează, vor fi prezentate fondul obiectivelor (naturale și antropice) și mai departe dotările existente care, împreună fac din Ceahlău cel mai vizitat munte din Moldova.

Inventarierea și evaluarea geomorfositurilor

4.2.1.Cadru teoretic

Un geomorfosit sau un punct (loc) geomorfologic poate fi definit ca o porțiune a suprafeței terestre cu o importanță deosebită în înțelegerea evoluției Pământului, a climatului și a vieții (V.Grandgirard, 1997; M. Panizza, 2001; E. Reynard, 2004).

Conform M. Panizza (2001) siturile geomorfologice (sau bunurile geomorfologice) se definesc drept forme de relief și/sau procese geomorfologice care au căpătat valoare estetică, științifică, culturală, istorică și sau economică, datorită percepției umane care s-a realizat și s-a adâncit în timp odată cu dezvoltarea societății omenești.

La nivelul literaturii de specialitate există diverse definiții date geomorfositurilor, cele mai multe axându-se pe diferențierea sitului geomorfologic de forma de relief. Astfel o formă de relief presupune o abordare obiectivă, fiind legată de geomorfologia generală, pe când situl geomorfologic presupune o abordate subiectivă (procesul de atribuire a unei valori de către om) fiind legat de geomorfologiei culturale.

Conform numeroaselor definiții ale geomorfositurilor, în alcătuirea lor intră două mari nivele de valori: valoarea științifică ( fără de care un element nu poate fi considerat geomorfosit) și celelalte valori adiționale precum valoarea estetică, culturală, ecologică și economică.

Termenul de geomorfosit a fost folosit pentru prima oară și dezvoltat în țările din bazinul Mării Mediterane. În cadrul școlii italiene, disciplina care se ocupă cu studierea geomorfositurilor este definită ca “studiul componentei geomorfologice a teritoriului, inclusiv latura culturală a sa li interacțiunea cu moștenirea culturlă” (M. Panizza, S. Piacente, 2003). La nivel mondial, acestă disciplină a fost denumită Geomorfologie culturală.

Geomorfositurile au propriu trei elemente, care le particularizează: componenta estetică, caracterul dinamic, raportarea la scară (Laura Comănescu, M.Ielenicz, A. Nedelea, 2010). Geomorfositurile pot fi clasificate după mai multe criterii:

Criteriul temporal ( geomorfosituri active și geomorfosituri pasive);

Criteriul genetic (situri geologico-geomorfologice, geomorfologice hidrologice, geomorfologice cu elemente de interes botanic, geomorfologice-antropice, cultural-spirituale);

Criteriul importanței turistice (de interes local și regional, de interes național, de interes internațional);

Criteriul mărimii (punctuale, lineare, areale) (Laura Comănescu, M.Ielenicz, A. Nedelea, 2010).

Studierea geomorfositurilor în România este nouă și este necesară cunoașterea și raspândirea acestui concept pentru protejarea și valorificarea acestora.

4.2.2.Inventarierea geomorfositurilor

Inventarierea geomorfositurilor reprezintă primul pas în crearea unor produse destinate geoturismului (harta geoturistică/trasee geoturistice, etc.), favorizând totodată promovarea turistică a arealului.

Fișa de inventariere a geomorfositurilor a fost realizată prin colaborarea a mai multe instituții și anume: Institutul de Geografie al Universității din Lausanne (E.Reynard și J. P. Pralong), Universitatea din Fribourg (V. Grandgirard) și Universitatea Modena și Reggio Emilia (P.Coratza). Criteriile utilizate vizează atât analiza calitativă cât și cea cantitativă. Aplicându-se această fișă se poate realize un inventar complet al geomorfositurilor la scara a diferite unități teritoriale (regiune sau vale). (Laura Comănescu, M. Ielenicz, A. Nedelea, 2010)

Tab. Fișă de inventariere a unui geomorfosit (Laura Comănescu, M. Ielenicz, A. Nedelea, 2010)

Lista prescurtărilor pentru procese: SRT- forme structurale, FLU- fluviatile, KAR- carstice, GLA- glaciare, PER-periglaciare, NIV- nivale, GRA- gravitaționale, EOL- eoliene, LIT- forme litorale, LAC- forme lacustre, VOL- forme vulcanice , ANT- forme antropice . Formele mixte (ex. fluvio-glaciare, glacio-carstice, fluvio-carstice) sunt clasate după procesele dominante.

Pentru propietăți sunt propuse patru tipuri: PRI- private, ASS- de asociere, PUB- publice și COM- comune ( Laura Comănescu, M.Ielenicz, A. Nedelea, 2010).

Acest pas are rolul esențial de a evidenția tipul de relief ce poate fi definit ca geomorfosit și de a stabili caracteristicile fiecărui geomorfosit. Aceste informații au fost sintetizate în fișele de inventariere realizate pentru fiecare geomorfosit redate în cele ce urmează.

Tabel nr. 1. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Varful Toaca

Tabel nr. 2. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Varful Ocolasu Mare

Tabel nr. 3. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Cascada Duruitoarea

Tabel nr. 4. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Panaghia

Tabel nr. 5. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Gardul Stănilelor

Tabel nr. 6. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Piatra Sură

Tabel nr. 7. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Detunatele

Tabel nr. 8. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Piatra lată din Ghedeon

Tabel nr. 9. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Clăile lui Miron

Tabel nr. 10. Fișă de inventariere pentru geomorfositul Turnul lui Budu

4.2.3.Evaluarea Geomorfositurilor

La nivel mondial au fost elaborate mai multe metode în cadrul instituțiilor de cercetare:

metoda dezvoltată de institutul IGUL ( Institutul de Geografie al Universității din Lausane) vizează evaluarea calității globale a geomorfositurilor; a fost realizată de J.P. Prolog (2005) și perfecționată de E. Reynard (2007);

metoda Universității din Modena (realizată de P. Coratza și C. Giusti-2005);

metoda Universității din Valladolid (E. Serrano și J.J. Gonzales Trueba-2005);

metoda concepută de Universitatea din Cantabria (V. M. Bruschi și A. Cendrero – 2005);

metoda Universității din Minho (P. Pereira- 2006, 2007).

Evaluarea geomorfositurilor alese a fost realizată pe baza metodei propuse de Jean-Pierre Pralong (2005) – metoda elvețiană. Prin cadrul acesteia s-a comparat turismul potențial și cel utilizat al celor 10 geomorfosituri.

Valoarea turistică este stabilită utilizând formula:

Vtour=(Vsce+Vsci+Vcult+Veco)/4,

unde Vtour este valoarea turistică globală, Vsce este valoarea estetică/scenică, Vsci este valoarea științifică și Veco este valoarea ecologică (după J.P.Pralong, 2005, citat de Laura Comănescu, M.Ielenicz, A. Nedelea, 2010).

Pentru fiecare dintre valori se vor acorda scoruri cuprinse între 0 și 1 (acestea pot fi: 0/ 0,25/ 0,5/ 0,75/ 1). Modul de acordare al scorurilor va fi detaliat în cele ce urmează.

Fiecare dintre aceste valori se bazează pe anumite criterii care sunt punctate de la 0-1 (0 fiind valoarea cea mai mică, iar 1 valoarea cea mai mare) și se obțin în urma mediei artimetice a criteriilor cu excepția valorii științifice și a valorii culturale unde se folosește media aritmetică ponderată.

Tabel nr. Criteriile și scara pentru aprecierea celor patru valori (J.P. Pralong, 2005)

Tabel nr. 11. Scorurile acordate celor 10 geomorfosituri alese din Masivul Ceahlău pentru valoarea scenică/estetică

*Vsce= (Sce 1 + Sce 2 + Sce 3 + Sce 4 + Sce 5) /6 unde

Sce 1, Sce 2, Sce 3, Sce 4, Sce 5 corespund scorurilor criteriilor menționate în tabelul nr. 1

Valoarea estetică este în general cea mai apreciată în rândul turiștilor aceștia fiind atrași în general de aspectul geomorfositului. De asemenea tot aceasta duce la includerea geomorfositului în categoria obiectivelor turistice.

Cele mai mari valori din această categorie au fost obținute de geomorfositurile Detunatele (0,85), Panaghia (0,8), Ocolasul Mare (0,75), Toaca (0,75) și Gardul Stănilelor (0,75) iar cea mai mică de cascada Duruitoarea (0,5) acest lucru datorită faptului că este acoperită de pădure, observarea acesteia fiind posibilă doar de aproape.

Tabel nr. 12. Scorurile acordate celor 10 geomorfosituri alese din Masivul Ceahlau pentru valoarea științifică

*Vsci= (Sci 1 + Sci 2 + 0.5 x Sci 3 + 0.5 x Sci 4 + Sci 5 + Sci 6) /5 unde

Sci 1, Sci 2, Sci 3, Sci 4, Sci 5, Sci 6 corespund scorurilor criteriilor menționate in tabelul nr. 2

Valoarea științifică (tabel nr.12) este percepută mai ales de specialiști. În cadrul acestei categorii Ocolașu Mare (0.738) a obținut cel mai mai punctaj fiind rezervație cu protecție strictă fiind urmat de Vf. Toaca (0.583), abruptul Gardul Stănilelor (0.583) Piatra Sură și Detunatele ambele cu un punctaj de 0.5.

Tabel nr. 13. Scorurile acordate celor 10 geomorfosituri alese din Masivul Ceahlău pentru valoarea cultural-istorică

*Vcult= (Cult 1 + 2 x Cult 2 + Cult 3 + Cult 4 + Cult 5) /6 unde

Cult 1, Cult 2, Cult 3, Cult 4, Cult 5 corespund scorurilor criteriilor menționate in tabelul 3

Masivul Ceahlău luat ca întreg este obiectul unor legende, mituri, simboluri, reprezentări iconografice, scrieri literare etc. Cu toate acestea, dacă luăm fiecare geomorfosit în parte din platoul central vom observa că valoarea culturală (tabel nr.15) a acestora este mică. Dintre cele 10 geomorfosituri Toaca (0,5), Ocolasul Mare (0,5), Clăile lui Miron (0.45) și Duruitoarea (0,4) au obținut cele mai mari valori.

Tabel nr. 14. Scorurile acordate celor 10 geomorfosituri alese din Masivul Ceahlau pentru valoarea economică

*Veco= (Eco 1 + Eco 2 + Eco 3 + Eco 4 + Eco 5) /5 unde

Eco 1, Eco 2, Eco 3, Eco 4, Eco 5 corespund scorurilor criteriilor menționate în tabelul 4

În ceea ce privește valoarea economică (tabel nr.14), au fost obținute valori mici deoarece accesibilitatea este redusă și este necesară mai multor trasee turistice. De asemenea Ocolașu Mare este rezervație cu protecție strictă iar impreună cu celelalte geomorfosituri fac parte din Parcul Național Ceahlău fapt ce le include pe toate într-un areal protejat. Numărul anual de vizitatori sosiți în regiune în cazul acesta este numărul turiștilor sosiți în anul 2013 în stațiunea climaterică Durau, locaizată la poalele masivului, cu presupunerea ca aceștia au vizitat masivul.

Tabel nr. 15. Tabel centralizator al valorilor adiționale (SCI, SCE, CULT, ECO) și al valorii turistice globale (toatal)

În tabelul nr.15 sunt ilustrate valoarea globală a fiecărui geomorfosit. Cea mai mare valoarea a fost obținută de Vf. Ocolașu Mare (0.597) acesta fiind cel mai înalt vârf al masivului fiind un punct de belvedere important. Și Vf. Toaca (0.558) are o valoare mare din același motiv ca și în cazul primului.

fig. Valoarea turistică globală a celor 10 geomorfosituri alese din platoul central al Masivului Ceahlău

Fig. nr. 2. Localizarea celor 10 geomorfosituri în cadrul platoului central al Masivului Ceahlău

Fig. nr. 3. Valoarea turistică globală a celor 10 geomorfosituri alese din platoul central al Masivului Ceahlău

4.3. Potențialul turistic antropic

În comparație cu imensul potențial natural de care dispune Masivul Ceahlău, obiectivele antropice nu se găsesc într-un număr la fel de mare însă, asta nu înseamnă că nu sunt la fel de importante pentru turismul din această zonă.

Așezările omenești de la poalele Masivului Ceahlăi sunt reprezentate de orașul Bicaz (ce cuprinde satele Capșa, Dodeni, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Potoci, Secu) și de următoarele comune: comuna Ceahlău ce include satele Ceahlău, Bistricioara și Pârâul Mare, comuna Tașca ce cuprinde satele Tașca, Hamzoaia, Neagra, Secu, Ticoș-Floarea și comuna Bicazu Ardelean ce înglobează satele Bicazu Ardelean, Telec și Ticoș.

Întâlnim în zona Masivului Ceahlău atât obiective turistice de natură istorică, obiective artistice și arhitectonice (aici sunt incluse edificiile religioase și muzee), obiective etno-folclorice cât și obiective turistice de natură economică. Acestea se găsesc cu precădere în localitățile de la poalele muntelui și atrag numeroși turiști. Fiecare dintre aceste obiective vor fi prezentate în subcapitolele următoare.

4.3.1. Obiective turistice de natură istorică

Masivul Ceahlău a fost locuit din cele mai vechi timpuri acest lucru fiind dovedit prin mărturiile arheologic din acest areal. Urme arheologice ale locuirii s-au descoperit atât la în localitățile de la poalele masivului cât si în zonele mai înalte (Curmătura La Scaune 1350 m – vârf de săgeata neolitic).

Cercetătorii Stațiunii arheologice Bicaz sunt reprezentați de: V. Spinei, C. Nicolescu-Plopșor, C. Cihodaru, C. Mătasă – fiu al acestor locuri, Dr. Gh. Iacomi – unul dintre cei mai buni cunoscători ai muntelui, dascălii din satele apropiate. Aceștia au considerat că prezența omului în această zonă datează încă din epoca veche a pietrei (aurignacian, gravetian, swiderian). Vestigiile arheologice confirmă prezența unor vânători și culegători ilustrată de micile situri din localitățile Hangu, Ceahlău, Galu.

În perioada neolitică au fost descoperite unelte de silex la Grințieș sau la Curmătura la Scaune. Preotul-arheolog G. Mătasă la Curmătura La Scaune, la o altitudine de 1350m, a descoperit un vârf de săgeată din piatră specifică vânătorilor itineranți neolitici. La Tulgheș, în curtea bisericii ortodoxe, a fost descoperit un vârf de lance specific epocii bronzului iar la Dârțu și Chirițeni, resturi ale unor topoare de bonz.

Continuitatea locuirii pe aceste meleaguri este confirmată de mărturiile specifice epocii fierului (perioadei dacice), când în regiune se ridică mici cetăți de „murus dacicus” precum cea din Hangu-Chirițeni, la locul numit și astăzi „Cetățica”.

4.3.2. Obiective artistice și arhitectonice de natură religioasă și civilă

Palatul Cnejilor – Schitul Hangu ( comuna Ceahlău )

Pe teritoriul comunei Ceahlău, ruinele încă impunătoare ale acestui monument istoric ne întâmpină după 3 km de drum prin satul Schit, pe un platou din stânga pârâului cu același nume. Este tot ceea ce s-a mai păstrat dintr-un întreg ansamblu arhitectural pe care localnicii îl mai numesc și astăzi Palatul Cnejilor, loc de desfășurare a atâtor evenimente, unele consemnate istoric, altele păstrate în legendă sau în folcloristica locală.

Inițial mănăstire, apoi curte boierească fortificată, Palatul Cnejilor a fost construit în trei etape. În prima etapă Hatmanul Gheorghe, fratele lui Vasile Lupu, ridică în 1639 o biserică de piatră pe locul unui schit mai vechi și o înconjoară cu clădiri din cărămidă și lemn. În cea de a doua etapă Antonie Ruset, ginerele hatmanului Gheorghe și domn al Moldovei, construiește in 1672 un zid de incinta de piatra. În același an, Toderascu Cantacuzino înalță zidurile și construiește cele 4 turnuri rotunde și clădiri de locuit.

Zidul de incintă s-a construit din piatră de râu legată cu mortar. Două turnuri rotunde, având dimensiuni diferite, încheie latura de est unde se află și intrarea. Un alt turn, construit ulterior, se ridică în colțul de nord-vest și frapează de la prima vedere lipsa celui de-al patrulea turn, de la nord-vest.

Palatul Cnejilor, odată un palat impunător a devenit acum o ruină. Prin H.C.M. nr. 1160/23 iunie 1955, ruinele Palatului Cnejilor au fost declarate monument de arhitectura. În anul 1957 au fost efectuate cercetări arheologice. Biserica din cadrul incintei fortificate a fost refăcută în anul 1823 si restaurata în 1958, ambele date fiind menționate pe clădire.

In prezent, turiștii pot vedea zidul de incinta, doua niveluri din turnul rotund de la nord-est, de lângă poarta de intrare, trei niveluri din turnul pătrat de ia nord-vest, un mic turn din colții de sud-est, beciurile din nord si vest.

Fig. Palatului Cnejilor Fig. Pisania de la Palatul Cnejilor

Mănăstirea Durău (fostul schit Durău)

Mănăstirea Durău este situată în stațiunea balneo-climaterică Durău, mai exact în estul Masivului Ceahlău, la o distanță de 5 kilometri de cascada Duruitoarea, de la care, după tradiție, și-ar fi luat numele. Prin așezarea ei atât de izolată și prin poziția sa în sufletul naturii, mănăstirea Durău a fost pentru multă vreme una dintre cele mai râvnite așezări isihaste de sub Masivul Ceahlău.

Mănăstirea Durău poartă hramul "Buna Vestire" fiind sărbătorit pe data de 25 martie. Actuala biserică de la Durău a fost ridicată în locul unui vechi schit de maici, existent în acest loc încă de la începutul secolului al XVII-lea. După aproape două secole maicile s-au risipit iar în locul lor au sosit călugări de la Schitul Hangu. În anul 1830, prin contribuția unor negustori înstăriți, a început construcția bisericii actuale, care s-a încheiat cinci ani mai târziu, în 1835.

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului XX în jurul bisericii s-au construit mai multe case călugărești, marea majoritate a acestora fiind demolate, după 1970, în urma construirii Stațiunii climaterice Durău.

În ultimii ani, Durăul a redevenit mănăstire de maici și a fost amenajat ca Centru cultural-pastoral al Patriarhiei Române, ocupând un loc cu totul deosebit în rețeaua așezămintelor monahale din țara noastră (Centrul Cultural – Pastoral "Sf. Daniil Sihastru" a fost dat în folosință în anul 1995).

Biserica este zidită din piatră și cărămidă îmbinând din punct de vedere arhitectonic unele elemente tradițional-moldovenești cu unele mai noi, împrumutate chiar de la construcții monumentale laice.

Valoarea deosebită artistică a bisericii este însa conferită de pictura din interior (fig. Nr), realizată de Nicolae Tonitză (1886-1940) împreună cu studenții acestuia printr-o ,,clacă artistică", în perioada 1935- 1937. Atunci a fost efectuată o pictură murală în encaustică (culorile au fost diluate cu ceară), această tehnică fiind utilizată foarte rar în țară. Pictura cuprinde opt momente biblice, în tot atâtea compoziții, inspirate din peisajele, ocupațiile, portul și chipurile țăranilor din împrejurimile pitorești ale Durăului și ale munților. Această realizare artistică a pictorului Tonitzp, apreciat ca un portretist de un profund umanism, este considerată ca fiind cea mai monumentală lucrare a sa.

Biserica de lemn din comuna Bistricioara (1793)

Biserica de lemn cu hramul „Sfinții Voievozi” se consideră că a fost construită în anul 1775 de enoriași, acest an transmitându-se prin tradiție fără a fi atestată documentar. Este situată în comuna Bistricioara, în interiorul cimitirului acesteia. Este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Neamț.

Construcția bisericii este simplă și se încadrează în categoria bisericilor cu turn separat și cu plan în formă de cruce, fără turle, din bârne acoperite cu șipci și tencuială.

Ceea ce este deosebit la această biserică este pictura de pe peretele nordic al acesteia. Pictura a fost realizată de un pictor necunoscut, pictată pe o pânză de sac și înfățișează scena Lumii de Apoi, cu o uimitoare expresivitate artistică. Sunt reprezentate cele trei componente ale Lumii de Apoi: Sânul lui Avraam, Raiul și Iadul. Pictura este bine conservată și nu a suferit nicio intervenție. Biserica s-a conservat bine de-a lungul timpului însă necesită lucrări de consolidare și refacere pentru a-și recăpăta frumusețea.

Fig. Biserica din Bistricoara și pictura acesteia

Sursa: www.imagini.neamt.ro

Biserica de lemn Schit – „Sf. Ana” din satul Ceahlău

A fost ridicată în cimitirul satului Ceahlău în jurul anului 1830 având multe elemente ce o individualizează. Denumirea acesteia vine, probabil, de la pârâul Schit, pe malul căruia se află satul. Inițial și acesta a purtat numele de Schit, abia mai târziu căpătând denumirea de Ceahlău. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Neamț și e datată la 1730.

Lăcașul este construit din bârne de brad, îmbinate la colțuri „în coadă de rândunică“, pe o temelie de piatră uscată. Planul este cruciform, cu un pridvor cu perete drept adaugat la vest și cu intrarea pe latura de nord. Un important element ce individualizează această biserică este absida altarului, de formă rotundă, foarte dificil de realizat atunci când materialul folosit este lemnul. Acoperișul este bătut cu draniță și prezintă, de asemenea, anumite particularități.

Biserica “Sf. Ana” din Ceahlău se numără printre puținele biserici de lemn din Moldova în care a existat pictură interioară. Aceasta a fost realizată direct pe scândură în altar pereții fiind acoperiți de o pânză, peste care s-a aplicat pictura. Din păcate întreaga zugraveală se află într-o stare proasta de conservare.

Fig. Biserica Sf. Ana din satul Ceahlău

Biserica de lemn din Grinties.

Se afla în satul Grințieș, la limita cu județul Harghita, de la poalele (limita) Munților Ceahlău. A fost construită în secolul al XVIII-lea (posibil în anul 1739), în stil moldovenesc, din bârne de brad, acoperită cu draniță și turnul-clopotniță situat deasupra pridvorului. În anul 1891 au fost efectuate reparatii cele mai importante însă s-a respectat forma inițială a bisericii. Au fost păstrate cărți de cult precum Cazania (1781), Pomelnicul (1794) și Liturghierul (1794).

Muzeul de Istorie și etnografie din orașul Bicaz

Muzeul a fost înființat în anul 1958 în urma unor cercetări complexe realizate de Academia Româna în zona lacului de acumulare al hidrocentralei “Dimitrie Leonida” de la Bicaz.

Din anul 1966 muzeul este amplasat în sediul fostului teatru Ion Kalinderu. Construită la începutul secolului al XX-lea, clădirea muzeului a fost înscrisă ca monument istoric. Expoziția permanentă a acestui muzeu este structurată pe trei spații ce ilustrează istoria Văii Bistriței precum și 102 picturi ce au fost donate de pictorița Iulia Halaucesu.

Istoriei Văii Bistriței îi este destinat primul spațiu al muzeului. Aici pot fi văzute documentele de arhivă, vestigiile arheologice, mărturiile numismatice și etnografice, din paleolitic până în prezent. De asemenea aici se află și piesele muzeistice de la Palatul Cnejilor. Aici se pot cunoaște apectele mai puțin cunoscute în privința bisericilor medievale de pe Valea Bistriței, despre participarea locuitorilor la războiul de independență, înființarea Domeniilor Coroanei Bicaz și Borca etc. Bineînțeles că aici se găsesc informațiile și documentele referitoare la activitatea inginerului Dimitrie Leonida.

Cea de-a doua secțiune a muzeului adăpostește exponate cu privire la evoluția și dezvoltarea societatii omenesti de pe Valea Bistriței precum și elemente etnografice din această zonă. Cel din urmă sector este destinat expozițiilor temporare de artă plastică și istorie.

Fig. Muzeul de istorie și etnografie locală din orașul Bicaz

Sursa: www.neamt-turism.ro

4.3.3. Obiective etno-folclorice

Obiectivele turistice cu caracter etno – folcloric au în primul rând rolul de a păstra identitatea culturală a unui popor, acestea „punând în evidență obiceiuri străbune, obiective ale creației populare, festivaluri artistice populare”. Aceste resurse antropice se remarcă prin orginialitate, autenticitate sau unicitate, putând fi grupate astfel: muzee cu profil de artă și arhitectură populară, construcții de lemn, ateliere meșteșugărești și sărbători populare sau târguri. (Comănescu Laura, Ielenicz M, 2006)

În localitatea Ceahlău, într-o clădire situată în apropierea Palatului Cnejilor, în prima școală din sat a fost amenajat cu sprijinul sătenilor și a ocoalelor silvice Ceahlău și Borca un muzeu sătesc. Acesta adăpostește o secție de etnografie ce scoate în evidență specificul etnografic și ocupațiile principale ale localității prin diverse unelte, port tradițional, cusături și țesături de decor interior. Acest muzeu mai cuprinde o secție de științe ale naturii ce prezintă unele elemente faunistice din Masivul Ceahlău cum este lupul, cocoșul de munte, ursul, cerbul, păstrăvul etc.

Fig. Expoziția muzeului sătesc din Comuna Ceahlău

Sursa: www.comoaranoastra.ro

În satul Telec situat pe latura de sud a Masivului Ceahlău ce aparține de comuna Bicazul Ardelean, există o colecție etnografică la școală, unde poare fi admirată o colecție alcătuită din piese de port popular, obiecte casnice și unelte folosite de locuitorii acestei zone.

De asemenea există un muzeu școlar de etnografie pe malul Bistricioarei, în satul Grințieș. Acesta este situată în zona centrală a localității pe DN 15, la aproximativ 250 m amonte de primărie, într-o casa veche.

Sărbători populare

În mediul rural, sărbătorile reprezintă un element de stabilitate și continuitate, promovat și practicat ca un semn distinctiv al locului. În acest teritoriu al țătii încă se mai păstrează nealterată amprenta de patriarhalitate și oralitate arhaică.

Un eveniment deosebit de important în viața oamenilor din localitățile de la poalele masivului este sărbătoarea muntelui. Ceahlăul se face remarcat prin faptul ca în prezent este singurul munte românesc care are un hram al său anual: "Schimbarea la Față"- 6 august. Această sărbătoare este o manifestare cu caracter folcloric, la care participă grupuri folclorice din întreg județul Neamț.

Fig. Festivalul Masivului Ceahlău în stațiunea Durău – 06.08.2014

Sursa: www.turism.gov.ro

Vechimea acestei sărbători reiese reiese din cuvintele lui Constantin Matasă: "Ceahlăul este socotit până în ziua de astăzi de popor ca un loc sfânt, ceea ce se întâmplă foarte rar cu un munte. Astfel, din timpuri străvechi se obișnuiește prin satele vecine datina moștenită poate tocmai de la locuitorii păgâni de altă dată, din preajma Ceahlăului, ca odată pe an, de Schimbarea la Față să urce lumea sus, pe vârf unde, după ce un preot săvârșea o rugăciune, urma praznic pe pajiște și apoi jocuri și chiuituri de clocotea văzduhul. Încă de cu noaptea, în dimineața zilei de șase august se ridica pe munte, în port de sărbătoare, roiuri de săteni întâlnindu-se deasupra sat cu sat".

Una dintre legendele Masivului Ceahlău spune că preoții urcau pe vârful Toaca pentru a bate toaca înaintea oficierii slujbelor. Iar Toaca putea fi auzită pe toata valea Bistriței. Conform lui R. Vulcănescu, dacii se urcau pe culmile munților pentru a se ruga, pentru a fi mai aproape de cer, în care credeau că sălășluiesc zeii lor, iar incintele sacre de pe crestele munților au fost locuri de contact cu divinitatea.

În ziua Sărbătorii Schimbării la Față, cei ce urcă pe Vârful Toaca , sunt martorii unui straniu fenomen. În fiecare an, pe data de 6 august, la răsăritul soarelui se formează așa-zisa piramidă hologramică ce este dată de umbra vârfului Toaca, învăluita într-o aură multicoloră, denumită și Calea Cerului.

Fig. Piramida de pe Vf. Toaca-orientare solară Fig. Piramida hologramică-Vf. Toaca

Sursa: www.dacii.ro Sursa: www.alpinet.ro

Acest festival reprezintă o oportunitate extraodinară  pentru promovarea și punerea în valoare a potențialului turistic și a tradițiilor culturale specifice zonei.

Anual, pe 15 august se sărbătorește într-un decor feeric, unde apa se întâlneste cu muntele, Ziua Marinei sau “Sărbătoarea Mării” cum era cunoscută odată în această zonă. Cu ocazia acestei sărbători, toate ambarcațiunile ies în larg, având arborat marele pavoaz. În fața miilor de spectatori ce vin aici din toate părțile, se desfășoară programul unei serbări marinărești. În această zi, în micul Baraj-Bicaz, se organizează concursuri și obiceiuri marinărești precum: înot, concurs de hidrobiciclete, școndrul cu purcelul, vânătoarea de rațe, nunta cu pirați, trecerea zeului Neptun. De asemenea se organizează diferite recitaluri și program de discotecă în aer liber.

Fig. Concurs de înot – Ziua Marinei Fig. Nunta cu pirați – Ziua Marinei Bicaz

Sursa: www.adevarul.ro Sursa: www.adevarul.ro

4.3.4. Obiective economice cu funcție turistică

Barajul Izvorul Muntelui

Fig. Barajul Bicaz

Sursa: www.panoramio.com

În anul 1908, Dimitrie Leonida a prezentat în cadrul lucrării de diploma pentru obținerea titlului de inginer energetician, proiectul ce presupunea construirea unei hidrocentrale ce avea să fie amplasată în locul în care se află în prezent. 7 ani mai târziu în urma unei documentări mai ample a revent la acest proiect datorită faptului că intuise condițiile prielnice pe care le oferea Bistrița în acest sector. Astfel a organizat în bazinul Bistriței o serie de observații hidrologice și meteorologice ce aveau ca scop cunoașterea regimului hidrologic al bazinului. Barajul propus de Leonida avea dimensiuni de 2,5 ori mai mici decât cel realizat în prezent asigurându-se o diferență de nivel de 85 m (în prezent este realizată o cădere de 149 m).

Dimitrie Leonida a prevăzut chiar și construcția unei fabrici de ciment la Bicaz, necesară realizării barajului. Locul de amplasare oferea condiții prielnice: valea mult îngustată în acel sector, gresii masive și dure (gresie de Tarcău), cotul pronunțat al Bistriței în aval, asigurarea unei căderi de apă corespunzătoare etc. Din păcate proiectul nu a fost pus în aplicare la acea perioadă deoarece a fost considerat nerentabil apreciindu-se că investițiile erau prea mari și amortizarea cheltuielilor s-ar fi făcut într-un timp prea îndelungat.

Ideea lui Dimitrie Leonida, care a obținut titlul de laureat al premiului de stat, a fost reluată mai târziu, încheindu-se cu construirea barajului, a hidrocentralei Stejaru și formarea lacului de acumulare Izvorul Muntelui. Construcția barajului a durat aproape 10 ani (1951-1960) în spatele său realizându-se cea mai mare acumulare de apa de pe râurile interioare din țară din punct de vedere al suprafeței cât și al volumului de apă acumulat.

Viaductul "Poiana Teiului" traversează lacul Izvorul Muntelui, are o lungime de cca. 800m și a fost construit în 1960. Reprezintă o artera strategică de legatură între Moldova (Piatra Neamț/Târgu Neamț), Bucovina (Vatra Dornei) și Tansilvania(Borsec/Târgu Mureș).

Este un loc de intersecție, un loc de popas turistic, de admirat minunatul viaduct. Turiștii pot alege sa îl traverseze pe jos, pe partea pietonală, pentru a putea admira peisajul și pentru a face poze.

De aici poate fi admirată o stâncă solitară bizară, ce poartă denumirea de Piatra Teiului sau Piatra Dracului (cum este cunoscută de localnici) având o înălțime de 23 m ce reprezintă un bloc de calcar rămas prin eroziune, de milionane de ani în urmă. Localnicii au conturat numeroase legende despre această stâncă care spun că aceasta ar fi blestemată și de aceea are în vârf o cruce pentru îndepărtarea prezențelor malefice.

Fig. Viaduct Poiana Teiului

Sursa: www.peisaje.eu

Capitolul 5. INFRASTRUCTURA TURISTICĂ

Analiza infrastructurii turistice este următoarea etapă în cadrul definitivării potențialului turistic al unei zonei, ea fiind practic legătura dintre circulația turistică și suportul turistic propriu-zis reprezentat de resursele naturale și cele antropice.

În localitățile de la poalele Masivului Ceahlău, infrastructura turistică este alcătuită din baza tehnico – materială care este compusă din structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare, structuri de alimentație și structuri de agrement precum și din căile și mijloacele de transport turistic, care prin gradul ridicat al accesibilității au rolul de a spori atractivitatea regiunii și de a crește numărul și durata șederii turiștilor.

5.1. Baza tehnico-materială a turismului

Baza tehnico-materială este o componentă a ofertei turistice și prezintă o mare diversificare și spezializare, ca și serviciile turistice adiacente, de altfel, orice tip de serviciu turistic rezultă din utilizarea unui tip de echipament sau dotare turistică între aceste elemente existând o corelație de natură calitativă și catitativă (Glăvan, 2009).

În arealul studiat, baza tehnico-materială este variată și este constituită din unitățile cu

funcție de cazare, alimentație și agrement situate în localitățile de la poalele Masivului Ceahlău cu precădere în comuna Ceahlău (ce include și stațiunea climaterică Durău) și în orașul Bicaz cu localitățile aferente.

5.1.1. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare

Prin baza de cazare se înțeleg acele dotări de bază materială care asigură înnoptarea și odihna turiștilor pe o anumită durată de timp, în baza unor tarife determinate, diferențiate în funcție de gradul lor de confort, perioada de an (sezonul) în care sunt solicitate serviciile turistice. (Economia turismului, 2001).

 În prezent, unitățile de cazare din zona Masivului Ceahlău sunt bine repartizate asigurând suficiente locuri de adăpost pentru turiști. Stau la dispoziția turiștilor numeroase posibilități de cazare (hoteluri, cabane, pensiuni agroturistice, vile, hanuri etc.) ce au scopul să satisfacă și cele mai exigente cereri.

Structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare repartizate pe localități

Statiunea Durău, dispune de numeroase unități de cazare, oferind turiștilor o gamă variată de hoteluri, pensiuni, vile etc. Astfel, întâlnim 5 hoteluri: Bistrița****- 45 locuri, 22 camere; Durău**- 213 locuri, 105 camere; Bradul***-75 camere, 150 locuri; Brândusa**- 42 locuri, 21 camere; Cascada**- 80 camere, 148 locuri.

Fig. Hotel Bistrița**** – Stațiunea Durău

Sursa: www.ideal-travel.ro

În afară de hoteluri, se găsesc vilele: Dalia**- 11 camere, 23 locuri; Alpinul**- oferă camere single, duble sau cu patru locuri, casute cu 2 si 3 paturi; vila Cristina***- 15 camere, 30 locuri etc.

Turistii care prefera un ambient rustic pot opta pentru pensiunile agroturistice din zonă: pensiunea Șoimul****- 11 locuri; Corbul***- 5 locuri; Vânatoru***- 7 camere, 3 apartamente; pensiunea Paulo**- 10 camere, 24 locuri, etc. Campingul Ursuleti este situat la intrarea în statiunea Durau, ofera 2 camere, 4 locuri, pune la dispozitie 16 casute a câte 2 locuri, loc de campare, câte 2 grupuri sanitare, loc de parcare, loc pentru foc de tabără.

Fig. Camping Ursuleți – Stațiunea Durău

Sursa: www.romaniaroute.ro

În comuna Ceahlău întâlnim vila Ecotur****- 15 camere, 30 locuri; vila Cristina*- 8 camere, 16 locuri; motel Crișul** – 20 camere, 40 locuri; bungaloul Crudu**- 5 camere, 10 locuri; căsute turistice la Brândusa*- 14 camere, 33 locuri și la Cristina*- 10 camere, 20 locuri.

Fig. Vila Ecotur **** – Comuna Ceahlău

Sursa: www.ecotur.ro

Se întâlnesc și pensiunile rurale Colt de Rai***- 4 camere, 8 locuri; Perla**- 6 camere, 12 locuri; Cristal***- 5 camere, 10 locuri; Albastrica***- 18 locuri, 7 camere; Floare de Colt**- 7camere, 17 locuri, etc.

În satul Bistricioara găsim pensiunea agroturistică Catrina**- 20 locuri, 10 camere; pensiunea Victoriana** -5 camere, 16 locuri; campingul Izvorul – 6 căsuțe, 12 locuri. În comuna Hangu se află pensiunea Brenda**- 7 camere, 14 locuri; Panorama***- 2 camere, 4 locuri; Alexandria**- 3 camere, 6 locuri; Carpati Orient**- 3 camere, 6 locuri; Crudu*-2 camere, 4 locuri; pensiunea Rogin**- 12 locuri, 6 camere, vara dispune de 4 casute.

În Bicaz posibilitățile de cazare sunt destul de variate. Astfel motel Cristina**- pune la dispozitia turistilor 40 de locuri în 20 camere; cabana Baraj-Bicaz**- 26 camere, 47 locuri; pensiunea Potoci**- 16 locuri, pensiunea Crusitu** (Izvorul Muntelui) – 10 camere, 16 locuri; pensiunea Ceahlău**- 5 camere, 12 locuri; Diana**- 10 camere, 22 locuri. Complexul de căsuțe de vacanță Baicu** (Izvoru Alb) – 18 camere, 36 locuri.

Fig. Cabana Baraj Bicaz **

În Bicaz întâlnim și hotelul plutitor Lebada***- cu 32 de locuri în 16 camere, pune la dispozitia celor interesati hidrobiciclete, barci, salupe rapide, 2 vaporașe de 90, respectiv 100 de locuri, organizează congrese, seminarii, conferințe. Este singurul hotel amenajat pe lacurile de munte din România.

Fig. Hotel plutitor Lebăda***- Port Bicaz

În Bicazu Ardelean, pensiunea Paleu*** are o capacitate de 24 locuri în 8 camere, este o pensiune tip conac, construită în stil tradițional, fiind amplasată aproape de centrul comunei, dispune de sufragerie, terase, curte mare, parcare, gratar, produse din gospodaria proprie.

Cabana Dochia este situată pe platoul superior al Ceahlăului la altitudinea de 1750 m, dispune de 100 locuri de cazare vara (din care 30 în zona amenajată pentru camping) respectiv 70 iarna, fiind prima cabană construită în Carpații Orientali. Oferă turiștilor bar, sală de mese, încălzire cu lemne, apă curentă adusă prin conductă de la Fântâna Rece.

Fig. Cabana Dochia 1750m

Fig. Spațiul de campare al cabanei Dochia

Cabana Fântânele situată la altitudinea de 1220 m, pe un platou de pe Bâtca Fântânele, în poiana cu acelasi nume având o capacitate de cazare de 120 locuri. Constructia cabanei a durat din 1950 pâna în 1953 când a fost dată în folosința turiștilor inițial sub numele de 7 Noiembrie. Este luminată electric, dispune de încălzire cu lemne, are grupuri sanitare și functionează pe parcursul întregului an.

Fig. Cabana Fântânele 1220m

Sursa: www.carpati.org

Cabana Izvorul Muntelui este amplasată în partea de est a masivului, la o altitudine de 797 m, având o capacitate de cazare de 80 locuri, 10 căsuțe, bungalow cu 4 camere.

Fig. Cabana Izvorul Muntelui 797m

În cadrul masivului există și refugii care pot deservii turiștii. Unul dinre acestea este localizat sub pe platoul Ocolașului Mic.

Fig. Refugiu în Masivul Ceahlău

Sursa: http://www.panoramio.com

În ceea ce privește evoluția unităților de cazare, în localitățile de la marginea Masivului Ceahlău, se remarcă o dinamică foarte accentuată, numărul unităților înregistrând o evoluție ascendentă mai ales în perioada 1997-2008 cu mici fluctuații în funcție de contextual economic, social și politic. În anul 2009 s-s înregistrat o creștere de 15 unități comparativ cu anul precedent (în 2008 erau înregistrate 40 de unități), cu precădere în comuna Ceahlău.

La începutul anilor 90 unitățile de cazare erau reprezentate în cea mai mare parte de hotelurile, vilele și cabanele turistice din comuna Ceahlău, în orașul Bicaz existând numai un hotel și doua cabane turistice. Diferența vizibilă din perioada 1990-1991 se datorează faptului că în comuna Ceahlău, un număr de 6 vile turistice nu au mai funcționat. Creșterea accentuată din anul 1997 se explică în primul rând prin înființarea unităților de cazare din zonele rurale de tipul pensiunilor turistice și mai ales a celor agroturistice.

În perioada 2009-2012 s-a înregistrat o scădere a numărului unităților mai ales datorată efectelor crizei economice dar se observă o ameliorare imediată în anul 2013 cănd s-a înregistrat și maxima de 60 de unități.

Evoluția capacității de primire turistică este direct influențată de evoluția unităților de primire turistică cu funcțiuni de cazare, datorită acestui fapt înregistându-se fluctuații în perioada analizată.

Tendința generală este de creștere, dacă ne raportăm la perioada 1999-2013 când numărul locurilor de cazare s-a dublat (în 1999 erau înregistrate 1094 locuri de cazare în timp ce în anul 2013 s-au înregistrat 1924 locuri de cazare). O involuție se observă între anii 1990-1999 când numărul locurilor de cazare a scăzut cu 56,4% (în 1990 erau înregistrate 1952 locuri de cazare, în timp ce în 1990, cand erau înregistrate 1094 locuri de cazare).

Se observă o scădere bruscă de 69,87% din anul 1990 până în 1991( în 1990 numărul locurilor înregistrate era de 1952 comparativ cu anul 1991 când numărul locurilor a scăzut la 1364). Acest lucru se explică prin desființarea celor 7 vile turistice și a unei cabane din comuna Ceahlău precum și a unei cabane turistice din orașul Bicaz.

Declinul înregistrat în perioada 1990-1999 (când s-a înregistrat minima capacității turistice – 1094 locuri de cazare) se explică prin închiderea unei tabere de elevi și preșcolari în comuna Ceahlău și reducerea capacității turistice într-o altă taberă de elevi și preșcolari dar în orașul Bicaz (în total însumând 200 de locuri de cazare).

Creșterea substanțială a capacității de cazare în perioada 1999-2013 se datorează atât creșterii numărului unităților de cazare și a diversificării acestora cât și a faptului că localitatea Durău din comuna Ceahlău a fost declarată stațiune climaterică de înteres local.

Capacitatea de cazare turistică în funcțiune reprezintă numărul de locuri de cazare de care dispun structurile de cazare, în funcție de numărul de zile cât acestea sunt deschise într-o anumită perioadă de timp. Acest indicator se calculează înmulțind numărul de locuri cu numărul de zile cât sunt deschise și se exprimă în locuri – zile. (Institutl Național de Statistică)

Acest indicator evoluează în mod similiar cu capacitatea de cazare turistică între anii 2001 și 2012, datorită faptului că, din acest interval de timp, structurile de primire turistică au fost deschise pe parcursul întregului an (aproximativ 350 de zile). Maximul capacității de cazare este înregistrat în anul 2010, iar minimul în anul 2001.

Fig. Evoluția capacității de cazare turistică în funcțiune în localitățile din zona Masivului Ceahlău în perioada 2001-2012

Structurile de primire turistică cu funcție de cazare includ: hoteluri, hoteluri – apartament, moteluri, hoteluri pentru tineret, hosteluri, vile turistice, cabane, bungalouri, sate de vacantă, campinguri, apartamente de închiriat, nave fluviale și maritime, pensiuni turistice și agroturistice. (Monitorului Oficial, Hotărârea generală Nr. 709/ 2009).

Structurile de cazare se diferențiază în funcție de cererea turistică, în localitățile din zona Masivului Ceahlău predominând vilele turistice și cabanele din cauza fluxului scăzut de turiști.

Tabel nr. Tipologia structurilor de cazare în localitățile din zona Masivului Ceahlău în anul 2013

Sursa: www.temponline.ro

Pentru anul 2013 oferta unităților de cazare este consituită din 60 unități de cazare dintre care: 4 hoteluri (între 2 și 4*), 28 de pensiuni agroturistice (între 2 și 4*), 7 pensiuni uristice, 5 cabane turistice, 4 vile turistice.

Fig. Tipuri de structuri de primire turistica in localitățile din zona Masivului Ceahlău în anul 2013

Sursa: www.temponline.ro

Din graficul de mai sus se poate observa că în ceea ce privește tipul structurilor de cazare domină pensiunile agroturistice cu un procent de 48%, urmate de pensiunile turistice, cabanele turistice, vilele și hotelurile. De asemenea există și unități de tipul popasurilor, motelurilor, camping, bungalouri etc., însă numărul acestora este foarte mic comparative cu celelalte. Din această structură se poate deduce că turiști care vizitează această zonă sunt turiști cu venituri peste medie care preferă confort și o paletă mai largă de dotări. Din cele 60 unități de cazare, majoritatea sunt concentrate în comuna Ceahlău datorită faptului că aceasta înglobează stațiunea climacterică Durău, unde sosesc cei mai mulți turiști.

Fig 5.8. Distribuția unităților de cazare în localitățile din arealul Masivului Ceahău

5.1.2. Structuri de primire turistică cu funcțiuni de alimentație

Structurile de alimentație au un rol deosebit de important deoarece vin în completarea serviciilor oferite de structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare, diversificând și îmbunătățind oferta turistică a unei zone, având o influentă direcă asupra circulației turistice.

Importanța și atractivitatea structurilor de alimentație este dată prin funcțiile pe care aceste le pot îndeplini: funcție de hrănire, funcție de loisir etc. Structurile de primire turstică cu funcțiuni de alimentație precum la fel ca și cele de cazare, pot da naștere satisfacției sau insatisfacției turiștilor de aceea este importantă alanizarea caracteristicilor acestora.

Conform datelor preluate de la Autoritatea Națională pentru Turism (www.turism.gov.ro) pentru anul 2013 (tabel nr.), structurile de alimentație din arealul Masivului Ceahlău însumau un total de 32 de unități cu o capacitate de 2972 locuri.

Tabel nr. Structuri de alimentație din localitățile din zona Masivului Ceahlău în anul 2013

Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism ( http://turism.gov.ro/informatii-publice/)

Pe parcursul etapei de teren, s-a contatat faptul că, în majoritatea cazurilor, structurile cu funcțiuni de alimentație sunt integrate în cele cu funcțiuni de cazare. Așa se întâmplă, spre exemplu, în cazul Hotelului Bistrița**** din stațiunea Durău (fig. Nr) cu o capacitate de 200 locuri, sau a restaurantului pescăresc din cadrul Hotelului plutitor Lebăda*** situat în portul Bicaz (fig. Nr) care dispune și de un restaurant cu terasă acoperită și are o capacitate de 40 locuri. Celelalte sunt, de asemenea, integrate în cadrul hotelurilor, vilelor turistice, a pensiunilor agroturistice etc. Din totalul structurilor de alimentație, numărul restaurantelor era de 27, restul fiind unități de tip caf-bar, buffet etc.

Fig. Restaurant plutitor Lebăda*** – Port Bicaz

Sursa: www.viaromania.eu

Din graficul de mai jos (fig. nr.) se observă faptul că, în ceea ce privește numărul unităților de alimentație, comuna Ceahlău deține cele mai multe dintre acestea 16 unități cu o pondere de 50% din numărul total. Din totalul unităților de alimentație din comuna Ceahlău, 8 din acestea sunt de tip restaurant clasic, 4 sunt unități de tip restaurant pensiune restul fiind unități de tip buffet, bar, cafenele. Orașul Bicaz ocupă o pondere de 34% fiind urmat de comunele Hangu și Tașca cu 13 respectiv 3%.

Fig. Structuri de alimentație în localitățile din zona Masivului Ceahlău în anul 2013

Sursa: Autoritatea Națională pentru Turism ( http://turism.gov.ro/informatii-publice/)

Pentru creșterea atractivității turismul în zonă, este necesară dezvoltarea infrastructurii de alimentație, aceasta putând fi realizată prin deschiderea unei rețele de unități cu specific, ce pot oferi preparate culinare tradiționale zonei Masivului Ceahlău, cu avantajul situării într-un cadru natural nepoluat și bine conservat.

5.1.3. Structuri de agrement

Infrastructura de agrement este deosebit de importantă pentru fenomenul turistic din arealul Masivului Ceahlău, calitatea și diversitatea acesteia influențând durata de ședere a turiștilor.

Prin amenajarea unei infrastructuri de agrement se poate mări considerabil atractivitatea unei zone turistice astfel aceasta extinzându-se către noi grupuri țintă și mărindu-se numărul de turiști. Pentru crearea unor pachete turistice complexe și diverse, care să corespundă mai multor grupe de vărstă este necesată o colaborare între mai multe comunități care oferă diverse tipuri de servicii turistice.

În partea de est a Ceahlăului a fost amenajat lacul de acumulare Izvorul Muntelui, cel mai mare lac artificial de pe râurile interoare din România. Potențialul turistic natural al acestuia contribuie la creșterea atractivității masivului.

Portul turistic Bicaz este un spațiu de agrement unde se pot desfășura mai multe activități turistice. Se pot face croaziere cu vaporul pe lac, complexul dispunând de două vase: Vaporul Reșița cu 100 locuri, cu două saloane, discotecă, posicibilitate de servire a mesei, sau Vasul Tușnad cu 90 locuri, două saloane și servire masă.

Fig. Complexul naval și de agrement Bicaz

De ademenea se pot închiria bărci cu 3 locuri, hidro-biciclete, ATV-uri, caiace, șalupe cu motor și se poate practica schi nautic.

Fig. Plimbare cu hidrobicicleta

Pârtia de schi Durău

Pârtia de schi Durău este situate în stațunea climaterică Durău, la o altitudine de aproximativ 800 metri, pe versanul nord-vestic al Masivului Ceahlău, în Poiana Cailor, beneficiind de peisaje montane inedite, ce atrag și impresionează vizitatorii.

Pârtia de schi Durău reprezintă o destinație de vacantă ideală în perioada sezonului rece, atât pentru locuitorii zonei, cât și pentru cei ce sosesc aici din județele învecinate. Turiștii găsesc în aceasta zonă a Masivului Ceahlău o locație perfectă pentru toate sporturile de iarnă, de la săniuș la schi. Având în vedere nivelul sau scăzut de dificultate, Pârtia Durău este potrivită pentru toți cei pasionați de sporturile de iarna, în special pentru începători având un grad minim de dificultate. Având în vedere climatul montan favorabil, stratul de zăpadă de aici se îndinde pe patru luni, din decembrie până în martie.

Tabel nr. Caracteristici ale Pârtiei din Durău

 Pârtia Durău este deservită de instalație de transport prin cablu, reprezentată de teleschi care are o lungime de 350m. Nu se găsesc aici nici instalație de iluminat nocturnă și nici de tunuri de zăpadă artificială, însă acest lucru nu reprezintă un impediment pentru turiști, dovadă fiind numărul mare de persoane prezente pe pârtie, în fiecare sfârșit de săptămână din perioada sezonului rece. Pârtia a fost redeschisă în decembrie 2012, după mulți ani în care nu a funcționat

5.2. Infrastructura turistică de transport

Infrastructura turistică de transport, deși nu constituie un obiectiv turistic în sine, decât în cazuri excepționale (exemplu Podul de la Cernavodă), are un rol esențial în activitatea turistică, mulțumită acesteia turiștii având posibilitatea să se deplaseze în locurile cu potențial turistic. În plus, căile și mijloacele de transport asigură aprovizionarea structurilor de primire turistică cu bunurile necesare satisfacerii nevoilor turiștilor (Cândea M. și colab., 2011)

Zona turistică a Ceahlăului este înconjurată pe toate laturile de șosele modernizate, artere de circulație importante, care fac posibil accesul din toate direcțiile. Aproape toate localitățile de la poalele munților sunt accesibile pe drumuri asfaltate, în acest fel fiind facilitata pătrunderea drumeților spre obiectivele turistice. Doua drumuri traversează masivul pe traseele: satul Izvorul Muntelui -stațiunea turistica Durau -satul Ceahlău si satul Telec -Curmătura La Scaune -satul Ceahlău, iar numeroase drumuri forestiere pătrund adânc în munte, însoțind, de cele mai multe ori, albiile cursurilor de apă.

5.2.1. Căi și localități de acces

Accesul turiștilor la baza muntelui se poate realizată atât pe calea ferată sau pe șosele cât și pe cale navigabilă. Pe șosele, se poate ajunge din cinci drumuri transcarpatice modernizate: dinspre vestul țării pe ruta Toplița-Borsec-Tulgheș (DN 15), dinspre sud-vest prin Gheorghieni-Lacu Roșu-Bicaz (DN 12C), dinspre est prin Roman-Piatra Neamț-Bicaz (DN 15 D) , din nord-est prin Târgu Neamț-Poiana Largului (DN 15B), iar dinspre nord prin Bistrița-Vatra Dornei-Broșteni-Poiana Teiului (DN 17B).

Căile rutiere

La sfârșitul secolului trecut, principalul punct de pornire în drumeție pe Ceahlău îl constituia Piatra Neamț, si drumul, cu diligența, până la Rapciuni (localitatea Ceahlău de azi), aproximativ 50 de km pe Valea Bistriței, se făcea în aproape 5 ore.

DN 15 care vine dinspre Bacău și trece prin localitățile Piatra Neamț, Bicaz, Borsec, Reghin, Târgu Mureș, Turda, leagă Valea Bistriței de Valea Mureșului prin pasul Tulgheș si face posibil accesul la limitele de est, nord și nord-vest ale masivului prin localitățile Bicaz, Izvorul Muntelui, Bistricioara, Grințieș, Poiana și Bradu. Șoseaua a fost construită în perioada 1871-1888, acum este în totalitate asfaltată și intens circulată de mijloace de transport auto (și curse de călători), reprezentând o importantă cale de trecere prin zona intramontană din Moldova în Transilvania. Trece de baraj și ocolește, pe la est și nord, lacul de acumulare Izvorul Muntelui, traversându-l la extremitatea sa din amonte pe viaductul de la Poiana Teiului.

DN 12C (Bicaz -Cheile Bicazului -Gheorghieni) asigură accesul la limita sudică a masivului, pe malurile râului Bicaz, prin localitățile Hamzoaia, Tașca, Neagra și Bicazu Ardelean. Este un drum modernizat care asigură transportul auto, între Moldova și Transilvania.

DJ 155F (Bicaz – Izvoru Muntelui – Durău – Ceahlău – Bistricioara) este cea mai bună cale de acces spre zona înaltă a masivului. Drumul asigură accesul spre zona de est a masivului de la Bicaz prin satul Izvorul Muntelui și spre zona de nord-vest de la Bistricioara prin localitatea Ceahlău la Durau. Între cabana Izvorul Muntelui și stațiunea Durău s-a construit un drum de altitudine care ocolește masivul pe la est, nord și nord-vest, la altitudinea de aproximativ 1000 m. Drumul complet asfaltat, este parcurs de orice de vehicule, aducând mari servicii turismului din Moldova. Prin folosirea acestei șosele, distanta dintre orașul Bicaz si Durău se reduce de la 62 km la 32 km. DJ 127A (Bicazu Ardelean – Telec – Tulgheș) se desprinde din DN 12C în localitatea Bicazu Ardelean, fiind nemodernizat. Acest drum asigură accesul prin marginea de sud-vest a munților.

DC 138 (Telec – Curmătura La Scaune – Ceahlău), nemodernizat, urmează în amonte pârâul Bistra, apoi Bistra Mare, urcă în serpentine în Curmătura La Scaune și coboară pe Pârâul lui Martin și Pârâul Slatina, la limita din amonte a satului Ceahlău, făcând legătura cu DJ 155F. DN 15B (Târgu Neamț – Poiana Largului) și DN 17B (Vatra Dornei – Poiana Teiului), modernizate, fac legătura cu DN 15 la viaductul de la coada lacului de acumulare. DJ 155K  nemodernizat, facilitează accesul de la DN 15C și DN 15, pe malul lacului de acumulare, la Hangu, de unde se poate continua și pe cale navală spre Ceahlău, Izvorul Alb sau Secu.

În zona Ceahlău-Izvorul Muntelui sunt permanent curse de călatori cu autobuze sau microbuze care ajung până la baza muntelui, în stațiunea Durau. Stațiile de autobuz cele mai apropiate sunt: Bicaz Dodeni și Bicaz-Baraj, pe traseele Piatra-Neamț – Bicaz – Poiana Teiului – Vatra Dornei si Piatra-Neamț – Bicaz – Tulgheș – Borsec; stația Bicaz-centru, pe traseul Piatra-Neamț – Bicaz – Lacu Roșu – Gheorghieni. De asemenea exista curse ce pleacă din autogara Piatra-Neamț pe traseele: Piatra-Neamț – Bicaz – Durau; Piatra-Neamț – Bicaz – Gheorghieni; Piatra-Neamț – Bicaz – Vatra Dornei.

Drumurile forestiere și pastorale se desprind din celelalte drumuri carosabile modernizate sau nemodernizate. De cele mai multe ori accesul auto este limitat pe aceste căi de deplasare. Rețeaua drumurilor forestiere este destul de deasă și destul de bine întreținută. Turiștii pietoni, motocicliștii și bicicliștii pot beneficia de aceste drumuri pentru cunoașterea muntelui și antrenamente. Aproape toate acestea pornesc din drumurile naționale și comunale și au o lungime de 5-18 km, scurtând accesul spre culmea muntelui. 

Căi ferate

Stațiile C.F.R. cele mai apropiate sunt: stația Bicaz, pe linia Bacău -Piatra-Neamț – Bicaz; stația Târgu Neamț, pe linia Pașcani – Târgu Neamț. Din Târgu Neamț există legătura cu autobuzul ce are direcție spre stațiunea climaterică Durău (pe DN 15B).

O alta cale de acces este  calea navigabilă , cu vaporul pe Lacul Izvorul Muntelui. Lacul este înconjurat pe malul stâng și partial în amonte pe malul drept, de DN 15. Se practică navigașia, pentru localnici și turisti, atunci când cuveta lacului este plin de apă, între opt puncte de îmbarcare si debarcare situate lânga localitățile riverane de pe ambele maluri. Pe malul stâng debarcaderele: Bicaz (port de baza), Buhalniță, Chiriteni și Poiana Teiului, iar pe malul drept, la baza masivului, debarcaderele Secu, Izvorul Alb, Ceahlău și Bistricioara. La ape mici, navigația se reduce spre partea din aval a acumulării. Cursele cu navele de transport ale pasagerilor încep primavăra dupa topirea zăpezilor și se întrerup pe timpul toamnei și iernii. În portul Bicaz și la debarcaderul Ceahlau, hidrobicicletele au devenit un mijloc de agrement.  

Fig. . Accesibilitatea în arealul Masivului Ceahlău

Sursa: prelucrare din diverse baze de date

5.2.2. Trasee turistice

Harta turistică a Masivului Ceahlău evidențiază faptul că arealul studiat dispune de o rețea dezvoltată de trasee turistice marcate. Ținta turistilor ajunși la poalele muntelui este să urce pe culme, spre vârfurile cele mai înalte: Toaca, Ocolașul Mare și altele, să se bucure de priveliștile oferite de înălțimi, să admire frumusețea locurilor, a răsaritului și apusului de soare. Primele amenajari de poteci turistice în cadrul masivului menționate documentar, au fost efectuate în perioada 1833-1835. Primele marcaje turistice și poteci de acces la cabane  au fost realizate de profesorul Nicolae Macarovici și inginerul Alexandru Chelarescu, în anul 1931. Marcajele turistice sunt functionale, ele asigurând orientarea turistilor și în condiții de timp nefavorabile.

Deși sunt multe trasee marcate, lipsa de interes și de investiții a făcut ca unele trasee să nu mai fie în stare corespunzătoare, punând în pericol siguranța turiștilor. La ora actuală există porțiuni însemnate din cele 7 trasee turistice marcate, unde marcajele sunt foarte deteriorate sau chiar au dispărut.

Tabel nr. Trasee turistice marcate

Capitolul 6. CIRCULAȚIA TURISTICĂ

6.1. Caractere generale

Analiza circulației turistice reprezintă o necesitate a prezentei cercetări, datorită faptului că astfel putem stabili gradul de atractivitate al arealului Masivului Ceahlău și nivelul la care se valorifică potențialul turistic din acest areal.

Cu un puternic caracter dinamic, circulația turistică este influențată în cea mai mare parte de oferta turistică a zonei, condiționând totodată dezvoltarea bazei tehnico-materiale și a infrastructurii de transport din areal.

6.2 Principalii indici ce caracterizează circulația turistică

6.2.1.Sosiri ale turiștilor în unitățile de primire turistică

Fig. Sosiri turistice în localitățile din zona Masivului Ceahlău în perioada 2001-2012

Sursa: Institutul Național de Statistică, București

Din graficul realizat se poate observa evoluția numărului de turiști în localitățile din zona Masivului Ceahlău între anii 2001 și 2012, putând fi identificată o perioadă de ascensiune (între anii 2002 și 2008) și una de declin (între anii 2008 și 2012). În cadrul localităților din areal, comuna Ceahlău înregistrează cele mai multe sosiri ale turiștilor în structurile de primire.

6.2.2.Înnoptări ale turiștilor în unitățile de primire turistică

Fig. Înnoptărilor turistice în localitățile din zona Masivului Ceahlău în perioada 2001-2012

Sursa: Institutul Național de Statistică, București

Înnoptările în structurile de primire turistică reprezintă fiecare noapte pentru care un turist este cazat într-o unitate turistică cu funcție de primire.

Numărul maxim al înnoptărilor a avut loc în anul 2009, atunci fiind înregistrate 56980 înnoptări ale turiștilor, în timp ce numărul minim înregistrat a fost de 31979 înnoptări în anul 2002. Numărul înnoptărilor turistice în anul 2010 a scăzut cu aproape 25 procente față de anul precedent. Această involuție este însă un efect al crizei economice mondiale și nu a unei scăderi a atractivității regiunii din punct de vedere turistic.

În perioada 2001 – 2012, ponderea cea mai mare a înnoptărilor în structurile de primire turistică din arealul Masivului Ceahlău este înregistrată în comuna Ceahlău mai exact în stațiunea climaterică Durău.

6.2.3.Durata medie a sejurului

În ceea ce privește durata medie a sejurului, aceasta este reprezentată în numărul de zile calculate prin împărțirea numărului de înnnoptări la numărul de sosiri în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică. Din graficul de mai jos (Fig. ) se constată faptul că, durata medie de ședere nu a înregistrat valori de peste 2 zile în zona Masivului Ceahlău, de-a lungul celor 12 ani rezultând că, cel mai practicat tip de turism a fost turismul de week-end, turiștii petrecând între 1.37 zile (în anul 2001) și 1.81 zile (în anul 2002) în structurile de cazare (Fig ).

Fig. Durata medie a sejurului în zona Masivului Ceahlău în perioada 2001 – 2012

Sursa: Institutul Național de Statistică, București

Capitolul 7. TIPURI ȘI FORME DE TURISM

„Tipurile de turism reprezintă conținutul, în timp ce formele de turism reflectă caracteristicile desfășurării turismului, structura mediului care le-a generat, adică structura societății omenești, modalitățile de acoperire a motivațiilor și posibilitatie tehnico – economice de procesare a fenomenului turistic” (Cândea, Tamara, Bogan, 2009).

Stabilirea tipurilor de turism practicate în zona Masivului Ceahlău se poate determina ținându-se cont de motivația deplasării turistice, proveniența turiștilor și de dorințele oamenilor de a-și satisface nevoi precum odihnă, recreere, distracție sau cunoaștere, după scopul deplasării sau după destinație.

Aflându-se la distanță mică față de municipiul Piatra Neamț sau orașul Târgu Neamț, zona este preferată mai ales de turiștii ce au ca scop îndepărtarea de mediul urban în cadrul unei zone nepoluate, liniștite unde pot scăpa de rutină.

Formele de turism practicate in zona Masivului Ceahlău sunt numeroase si difera de la o zona la alta.

– turismul motan se concentreaza mai ales pe cele 7 trasee turistice omologate din Masivul Ceahlău pe parcursul cărora turiștii pot admira peisaje spectaculoase (pesteri, chei, praguri, abrupturi).

alpinism (pe peretii verticali se mărginesc “Dochia”, “Ocolașul Mare”, “Ocolașul Mic”, “Piatra Șură”, “Piatra Detunată” și “Clăia lui Miron”)

– turismul cultural-religios se prezinta foarte bine gratie manastirii Durău cat și numeroasele muzee. Cel cultural-religios se realizeaza gratie manastirilor existente aici (Daniil Sihastru, Maicilor) cat si schitului de pe platoul masivului (Schimbarea la Fata).

– turismul rural și agroturismul ocupa o pondere destul de mică in randul vizitatorilor iar serviciile oferite sunt decente. Insa aceasta ramura se afla in plin proces de dezvoltare. Filiala ANTREC Neamt – Asociatia Nationala de Turism Ecologic, Rural si Cultural este un operator important in dezvoltarea acestui tip de turism, oferind programe turistice si manifestari, servicii de cazare si masa in pensiuni turistice si agroturistice aflate in general în localitățile de la periferia Masivului Ceahlău.

Turismul rural se practica datorita datinelor si obiceiurilor stravechi mentinute inca vii in satele din apropiarea parcului.

– ecoturismul este practicat in acest areal mai ales datorită existenței Parcului Național Ceahlău. Acesta atrage numerosi turisti dornici atât de relaxare cât și de și conservarea naturii. Aceștia vin în general din proximitatea județului.

– turismul stiintific este destul de important datorita Culturii Precucuteni-Cucuteni, ce ofera cercetatorilor peste 150 de statiuni si puncte arheologice, unele dintre acestea fiind recunoscute in cercurile stiitifice din tara si strainatate.

turism științific in cele 3 arii protejate ale Parcului National: Rezervația Științifică “Ocolașul Mare”, Rezervația natural botanică “Polița cu Crini” și Monumentele naturii “Cascada Duruitoarea” și “Avenul Mare”.

– turismul de sejur este intalnit pretutindeni datorita numeroaselor posibilitati de odihna si recreere, si mai ales datorita bioclimatului stimulent de munte cu efecte pozitive asupra organismului.
– turismul de tranzit este prezent in Neamt datorita pozitiei geografice, judetul fiind traversat de drumul european E85, cat si de drumurile nationale DN15, DN12 si DN17. Este remarcat acest tip indeosebi in Cheile Bicazului, acolo unde multi turisti veniti din Ardeal se indreapta catre manastirile din nordul Moldovei.

– turismul de weekend a crescut in ultimii ani considerabil in Municipiul Piatra-Neamt. Numerosi turisti vin aici pentru a se plimba cu telegondola sau pentru a schia pe timpul iernii.

– turismul de afaceri este intalnit in special in Durau, acolo unde sunt organizate seminarii, conferinte si numeroase programe de teambuilding. Tot in aceasta statiune se practica si un turism climateric, cat si cel montan, gratie partiei de schi existente aici.

Turismul cultural sau de vizitare se practică în muzeele din principalele orase sau cele amenajate de bunăvoitori în localităŃile rurale; sau de festivaluri sau târguri- există câteva care au continuitate deja si atrag un număr mare de participanți. Dintre formele de turism am identificat: turismul pentru practicarea sporturilor de iarnă, turismul scolar, turismul montan, turismul rural. În cazul ultimei forme de turism aminesc de turismul sportiv practicat în zona rurală. Cel mai concludent exemplu fiind Colibița, unde se pot parctica: cicloturism, windsurfing, drumeție, caiak-de ape-repezi (white-water-caiaking) se poate face pe Izvorul Lung în special primăvara când debitul acestuia este mai mare si mai ales pe Bistrița, în aval de uzina electrică; călărie care se recomandă traseul de la Colibița la Piatra Fântânele în pasul Tihuța;

Ca forme de turism în munții Ceahlău se practică: drumeția la sfârșit de săptămână, drumeții pe mai multe trasee (vara) care cuprind cea mai mare parte a platoului, sporturi de iarnă mai ales în apropierea stațiunii Durău, alpinism (pe pereții verticali ce mărginesc Dochia, Ocolașul Mare, Ocolașul Mic, Piatra Sură, Piatra Detunată și Claia lui Miron) și odihnă în cadrul stațiunii Durău.

Capitolul 8. ANALIZA SWOT

Din cauza faptului că volumul informațiilor cuprinse în cadrul proiectului este foarte mare, este necesară realizarea unei sinteze clare și concise. Analiza S.W.O.T., a fost dezvoltată de specialiștii din domeniul turismului având acest scop. În cadrul acesteia sunt prezentate punctele forte (Strenghts), punctele slabe (Weaknesses) dar și opotunitățile (Opportunities) și amenințările (Threats) dezvoltării turismului în arealul Masivului Ceahlău. Important de menționat este faptul că punctele tari și cele slabe vin din interiorul arealului, iar oportunitățile și amenințările vin din exterior acestuia.

În cadrul analizei SWOT este prezentată situația actuală a turismului în Masivul Ceahlău, pe baza acesteia putându-se anticipa modul în care dezvoltarea turismului va evolua în acest areal.

Capitolul 9. STRATEGII DE DEZVOLTARE A TURISMULUI ÎN ZONA MASIVULUI CEAHLĂU

Perspectivele de dezvoltare ale turismului din zona Masivului Ceahlău sunt realizate având la bază conceptul de dezvoltare durabilă, un principiu ce urmărește creșterea economică și socială. Prin implementarea acestui concept se va asigura un echilibru între creșterea economică și conservarea cadrului natural, astfel fiind satisfăcute atât cerințele actuale, cât și cele de perspectivă.

Conceptul de turism durabil apărut mai recent din cauza diversificării necesităților și dorințelor turiștilor și a exploziei industriei turismului în sensul intensificării fluxurilor turistice la nivel internațional și național. Acesta noțiune a apărut „în contextul prioritizării în tot mai multe strategii politice a turismului ca domeniu al dezvoltării economice, fiind inclusă în sfera largă a noțiunii de dezvoltare durabilă, inclusă la rândul ei în cea a noțiunii de durabilitate” (Dincă, 2009). Astfel turismul durabil este definit ca „o abordare pozitivă cu intenția de a reduce tensiunile și fricțiunile create de complexitatea interacțiunilor dintre industria turistică, turiști, mediul natural și comunitățile locale ca gazde ale turiștilor“. (Dumbrăveanu, 2007)

Pentru a putea fi restabilit și menținut un echilibru rațional pe termen lung între dezvoltarea economică, cea socială și mediu este nevoie de elaborarea unei strategii de dezvoltare durabilă. Principalele obiective ale acestei strategii trebuie să se concentreze pe protejarea mediului, pe asigurarea echitatății și a coeziunii sociale (prin respectarea drepturilor omului) și pe impulsionarea prosperității economice.

Fig. Dimensiunile Dezvoltării Durabile

Sursa: Glăvan, 2003

Dezvoltarea socio-economică a zonei Masivului Ceahlău poate începe de la o dezvoltare a formelor de turism ce pot fi practicate în localitățile din apropierea acestuia, între care prima poziție este deținută în prezent de  agroturism și turism rural și mai apoi de turism montan. Susținerea sectorului turistic vine ca o necesitate cu atât mai mult în condițiile în care numărul turiștilor sosiți în zonă în ultima perioadă este în scădere. Această involuție este însă un efect al crizei economice mondiale și nu a unei scăderi a atractivității zonei din punct de vedere turistic.

Pentru revenirea sectorului turistic în perioada următoare este nevoie de susținerea acestuia prin acțiuni de promovare și modernizare a bazei tehnico-materiale a turismului. Această măsură presupune, în primul rând, implementarea unor acțiuni de promovare turistică a Masivului Ceahlău. Pentru aceasta ar fi de dorit crearea unei brand turistic, realizarea unor materiale de promovare de tip pliant, broșură, ghid și participarea la târguri de turism. Totodată, se dorește  realizarea unui Centru de informare și promovare turistică care să asigure difuzarea informațiilor necesare turiștilor sosiți și promovarea atracțiilor turistice la nivel național și internațional. Pentru facilitarea legăturii între turiști și structurile de cazare turistică se va dezvolta și un sistem electronic de rezervare.

Trebuie dezvoltată și infrastructura turistică, atât cea de alimentație și cazare, cât și cea de agrement. Tocmai din acest motiv între investițiile eligibile vor fi realizate și diverse proiecte de dezvoltare și modernizare a infrastructurii de agrement și a unităților de primire turistică.

Terenurile de sport, bazele sportive și punctele de informare, stația de benzină, dispensarul, oficiul poștal și multe altele, care conferă statut de stațiune, au fost abandonate.

Prioritățile strategiei de dezvoltare locală au fost elaborate în urma minutelor și chestionarelor aplicate reprezentanților comunităților locale, astfel rezultând următoarele obiective prioritare:

1)Dezvoltarea turismului;

2)Valorificarea resurselor locale;

3)Creșterea atractivității economice.

Statisticile au arătat că o mare parte din atracțiile turistice ale județului nu sunt pe deplin cunoscute și promovate, unul din obiectivele esențiale ale autorităților locale fiind transformarea municipiului Piatra Neamț și a zonelor inconjurătoare intr-una din cele mai importante destinații turistice din Romania pentru turismul alternativ, ecologic și cultural. Pentru Piatra Neamț, autoritățile au in vedere un amplu program de dezvoltare constand dintr-o bază nautică pe lacul Batca Doamnei – pentru sporturile nepoluante, va fi dezvoltat ștrandul municipal – care are bazine de inot, terenuri de tenis, volei, handbal, pistă de role și patinoar artificial, va fi reamenajată Baza Hipică din vecinătate pentru a oferi turiștilor lecții de echitație, deplasarea călare pe cărări de munte sau plimbarea cu trăsura prin centrul orașului, partiile de schi pentru incepători și avansați vor fi reamenajate și dotate cu instalație de zăpadă artificială, mașini de bătut zăpada, instalație de nocturnă și instalații de transport pe cablu, iar traseele de drumeție existente vor fi reamenajate și, eventual, imbogățite cu itinerarii noi. In ceea ce privește traseele de drumeție pe dealurile ce inconjoară orașul, amenajarea drumului ce urcă spre „Restaurantul Gospodinelor„ pe Dealul Cozla constituie un element de atracție pentru turiștii dornici de o plimbare liniștită incheiată cu un popas la restaurant. Mai sus, la intretăierea

dintre pădurea de fag și cea de brad, se află o stancă săpată, cunoscută sub numele „La trei

căldări„, care ar putea deveni o importantă atracție turistică dacă ar fi amenajat aici un popas sau un restaurant rustic.

Traseul de drumeție de pe muntele Pietricica va fi amenajat cu hotel și parcaje subterane, in zona de pornire, restaurant rotativ, centru cultural și un muzeu al rezervației naturale Pietricica, in zona de sosire. Traseul va avea porțiuni de scară fixă, ce vor alterna cu porțiuni de scară rulantă, iar din loc in loc vor fi amenajate platforme belvedere, dotate cu puncte de alimentație publică, bănci, iar pe varful muntelui va fi construit un restaurant.

Un traseu cu potențial turistic pentru județ este drumul dinspre Piatra Neamț către Bicaz, de-a lungul raului Bistrița, pe malul căruia ar putea fi construit un debarcader cu un complex de campinguri, un sat de vacanță, cu parcări, spații special amenajate pentru jocuri, restaurant, terasă, plimbări cu vaporul.

O propunere importantă in vederea valorificării turistice ar fi construcția unui aeroport, in condițiile in care județul nu dispune de așa ceva, avionul fiind o alternativă avantajoasă de călătorie, in condițiile tendinței de reducere a timpului destinat deplasării. Spațiul pentru un astfel de proiect ar putea fi reprezentat de baza unui fost regiment la ieșirea dinspre Piatra Neamț

spre Bacău. De asemenea, construirea unei grădini botanice in Piatra Neamț, pe drumul inspre

Roman, ar atrage turiști.

O altă propunere interesantă ar fi reamenajarea păstrăvariei Potoci, pe drumul dinspre Bicaz spre Hangu, in sensul renovării campingurilor deja existente, construirea unei pensiuni cu restaurant cu specific pescăresc, conform normelor europene și amenajarea și renovarea crescătoriei de păstrăvi de pe Lacul Bicaz. Accesul către Cetatea Neamțului, obiectiv turistic

reprezentativ pentru județul Neamț, s-ar putea realiza in mod inedit prin construcția unor scări

rulante către porțile cetății, fiind astfel evidentă o imbinare a două epoci atat de indepărtate, cea

istorică și cea contemporană.

Pe drumul ce leagă orașul Targu Neamț de Bicaz intalnim numeroase mănăstiri și un peisaj de nedescris, insă prea puține sunt pensiunile și motelurile turistice, cea mai mare parte a turiștilor trebuind a se intoarce in oraș pentru a găsi cazare. De aceea, o altă propunere importantă ar fi construirea unei pensiuni turistice complexe pe drumul dinspre Targu Neamț spre mănăstirile Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla.

Legat de aspectul cultural, literar al județului, un traseu ce ar atrage turiști ar putea fi intitulat „Pe urmele lui Calistrat Hogaș„ (Piatra Neamț – Mănăstirea Horaița – Mănăstirea Almaș – Mănăstirea Văratec – Mănăstirea Agapia – Podișul Ciungi – Mănăstirea Secu – Mănăstirea Sihăstria – Mănăstirea Sihla – Mănăstirea Neamț – Sat Poloboc – traseu peste munți) sau `Pe urmele Vitoriei Lipan„ (intre județele Suceava și Neamț, pe traseul Mălini – Poiana Mărului – Stanișoara -Crucea Talianului – Borca).

Strategia de dezvoltare a turismului in cazul județului Neamț ar trebui pornitǎ din interior, adica chiar din cadrul județului. Este foarte important ca localnicii sǎ aprecieze potențialul turistic al județului la adevarata sa valoare. Desigur aceștia nu vor opta pentru cazarea in structurile puse la dispoziția turiștilor, dar pot opta pentru echipamentele de alimentație si pentru mijloacele de agrement. In plus primul contact in momentul in care turistul ajunge in aceasta zonǎ este acela cu localnicii (la gara, la taxi, la unitatea de cazare etc.). Simpla

amabilitate a localnicilor poate reprezenta uneori mai mult decat orice mijloc de promovare.

Oferirea unor informații suplimentare in legaturǎ cu atracțiile turistice ale județului, in cadrul site-ului oficial al județului (www.neamt.ro) ar putea atrage atenția multor turiști. O idee de promovare ar fi și aceea a participǎrii la targuri și expoziții unde sǎ poatǎ fi prezentatǎ oferta localǎ. In aceste cazuri se pot organiza anumite concursuri și tombole. Se vor impǎrți desigur pliante, broșuri. Prezentarea unor filmulețe in care sǎ fie surprinse principalele puncte de atracție poate avea un impact mult mai mare asupra potențialului vizitator, decat simpla prezentare a unor panouri cu fotografii. Fotografiile profesioniștilor ii pot face pe turiști sǎ supraevalueze oferta. In acest caz existǎ pericolul ca in zilele de vacanțǎ petrecute in judetul Neamț, sǎ aparǎ dezamǎgirea și astfel se poate intampla ca turistul sǎ nu mai revinǎ. In agențiile de turism pot fi trimise cd-uri cu prezentǎri ale zonelor, punandu-se accent și de aceastǎ datǎ pe punctele de atracție.

CONCLUZII

În arealul Masivului Ceahlău, imensul potențial turistic existent a permis dezvoltarea activității turistice, acest lucru fiind remarcat prin amenajările turistice existente dar și prin numărul turiștilor sosiți aici. De-a lungul timpului, au apărut și s-au dezvoltat diverse tipuri și forme de turism, începând cu turismul montan, de drumeție, cultural-religios, până la agroturism și mai nou turism de afaceri. În comunele Ceahlău, Izvorul Muntelui, Bicazu Ardelean, cel mai practicat tip de turism este turismul de odihnă și relaxare, astfel fiind valorificate calitățile estetice ale peisajelor naturale. De asemenea, în stațiunea climaterică Durău se pot practica sporturi de iarnă iar pe lacul Izvorul Muntelui se pot practica sporturi nautice.

Deși zona beneficiază de numeroase atracții turistice, atât naturale cât și antropice, s-a constatat faptul că acestea fie nu sunt valorificate corespunzător fie nu sunt protejate și conservate, dezvoltarea turismului în unele dintre localitățile componente realizându-se cu dificultate. De asemenea în urma analizei bazei tehnico-materiale a turismului, s-a constat că există câteva deficiențe: infrastructura de cazare este dezvoltată insuficient și ilegal în anumite cazuri, infrastructura de alimentație publică și cea de agremen sunt slab dezvoltate iar în ceea ce privește infrastrucura de transport, starea acesteia este precară în unele cazuri.

Pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a trismului în această zonă, este necesară elaborarea unui plan ce va avea în vedere specializarea forței de muncă în turism, dar și educarea turiștilor și a locuitorilor în legătură cu importanța conservării mediului înconjurător și practicarea unui turism responsabil.

Pentru promovarea zonei este nevoie de realizarea unui pachet de identitate al tuturor localităților componente ce poate cuprinde siglă, slogan dar și realizarea unei pagini de internet. Este propus crearea unui brand de comunitate, acesta aducând o serie de avantaje economice, turistice dar și comunitare.

În cadrul lucrării a fost realizată și harta geomorfositurilor din Masivul Ceahlău care înfățișează localizarea și valoarea turistică a acestora. Acest lucru vine în ajutorul turiștilor pentru stabilirea priorităților în alegerea celui mai bun traseu turistic în funcție de dorințele acestora.

Pentru creșterea atractivității turistice a fost propusă dezvoltarea bazei tehnico – materiale a turismului, urmărindu-se mărirea duratei sejurului în acest areal și atragerea turiștilor în zonă într-un număr cât mai mare.

Dezvoltarea durabilă a turismului în arealu Masivului Ceahlău depinde în cea mai mare parte de gradul în care se vor dezvolta pe viitor infrastructura de cazare, de alimentație, de agrement și cea de transport, dar și de măsurile ce vor fi adoptate în cadrul politicii de dezvoltare locală și regională în privința dezvoltării turismului.

De asemenea, pentru a se asigura eficiența maximă a investițiilor și o comunicare ofertant-cumpărător cât mai avantajoasă, se are în vedere promovarea destinației turistice prin metode specifice care să se adreseze strict anumitor sectoare de piață.

Se estimează că dacă se aplică toate strategiile propuse pentru dezvoltarea turismului durabil, numărul turiștilor va crește considerabil, în timp ce localnicii vor avea beneficii financiare directe de pe urma activității de turism. Totodată, prin implementarea programelor de educare, informare și calificare, mediul natural se va menține nepoluat, iar arealul Munților Iezer va ajunge pe piața marilor destinații turistice din România.

BIBLIOGRAFIE

Albotă, M., G., (1988), Monografii montane – Munții Ceahlău, Edit.Universitară, București;

Băcăuanu V., et. al., (1974), Dicționar de geomorfologie, Edit. Stiințifică, București;

Bojoi, I., Ichim I., (1974), Județul Neamț, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București;

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Peptenatu D., Simon Tamara, (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universității din București;

Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimpoeru, Irina (2006), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Edit. Economică, București;

Cândea Melinda, Simion Tamara , Tătaru Alexandra, (2007), Spațiul rural, turismul rural și agroturismul, Edit. Transversal, București;

Cândea, Melinda, Simon, Tamara, Bogan, Elena, (2012), Patrimoniul turistic al României, Edit. Universitară, București;

Cocean, P., (1996), Geografia turismului, Edit. Carro, București;

Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca;

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoiescu, B., (2002), Geografia generală a turismului, Edit. Meteor Press, București;

Cocean, P. (2004), Geografia turismului. Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca;

Comănescu, Laura, Dobre, R., (2009), Inventorying, evaluating and tourism valuating the geomorphosites from the central sector of the Ceahlău Naional Park, în GeoJournal of Tourism and Geosites Year II, no. 1, vol. 3, pag. 86-96;

Comănescu, Laura, (2012), Potențialul turistic natural al României, Note de curs, București;

Dionisă, I., Poghirc, P., (1968), Valea Bistriței, Edit. Științifică București;

Dionisă, I., (1968), Geomorfologia Văii Bistrița, Edit. Academiei, București;

Dinu, Mihaela, (2002), Geografia turismului, Edit. Didactică și Pedagogică, București;

Dumbrăveanu, Daniela (2007), "Ecoturismul – formă a turismului durabil și alternativ", în Comunicări de Geografie, Tom X, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, pag. 309-315

Dumbrăveanu, Daniela, (2008), Politici promoționale în turism, Editura Universitară, București;

Erdeli, G., Istrate I., (1996), Amenajări turistice, Edit. Universității din București, București;

Erdeli, G., Istrate I., (1996), Potențialul turistic al României, Edit. Universității din București, București;

Erdeli, G., (2001), Geografia populației, Edit. Corint, București;

Erdeli G., Câdea, Melinda, Peptenatu D., Simon T., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universitară, București;

Erdeli, G., Gheorghilaș, A., (2006), Amenajări turistice, Edit. Universitară, București;

Fănica N. Gheorghe, (1963), Pe Valea Bistriței, Edit. pentru literatură, București;

Gheorghilaș, A. (2005), Geografia turismului internațional, Edit. Universitară, București;

Gheorghilaș, A., (2008), Geografia turismului – metode de analiză în turism, Edit. Universitară, București;

Glăvan, V., (2000), Turismul în România, Edit. Economică București;

Glăvan, V., (2003), Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism, Edit. Economică, București;

Ielenicz, M., Comănscu, Laura, (2006), România – potențial turistic, Edit. Universitară, București;

Ion I. Băra, Cantintin Grasu, (1981), Lacul Bicaz și împrejurimi, Edit. Sport Turism, București;

Matei, Elena, (2004), Ecoturism, Edit. Universitară, București;

Mutihac, V., (1990), Structura geologică a teritoriului României, Edit. Tehnică, București;

Nedelea, A., (2003), Politici de marketing în turism, Editura Economică, București;

Nicolau, Sanda, Iacomi, G., (1961), Ghid turistic – Ceahlău, Edit. Uniunii de cultură fizică și sport, București;

Pehoiu, G., (2008), Geografia turismului, Edit. Valahia University Press, Târgoviște;

Săndulache, I., Dieaconu, D., (2008), Ceahlăul – Realitatea unui mit, Edit. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț;

Săndulache I., (2009), Relieful bazinului hidrografic Bistricioara, Edit. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț;

Stănescu, I., (1976), Masivul Ceahlău Ghid Turistic, Edit. Sport Turism, București;

Snak, O., Baron, P., Neacșu, N., (2001), Economia turismului, Edit. Sport – Turism, București;

Stănescu, I., Swizewski, C., (1980), Masivul Ceahlău, Țara Giurgeului, Depresiunea Dărmănești, Podișul Covrului, Cercetări în geografia României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

Stănescu, I., (1980), Masivul Ceahlău. Studiu fizico-geografic, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

* * * (1987), Geografia României vol. III. Carpații românești și Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei R.S.România, București;

* * * (2010), Planul de dezvoltare locală G.A.L. Ceahlău, Neamț;

* * * (2013), Analiza socio-econimică a Regiunii Nord-Est 2014-2020

http://www.cimec.ro/scripts/muzee

http://www.cultura.ro

http://www.world-tourism.org/quality/standards.htm

http://www.panoramio.com

http://www.mdrt.ro

http://www.turismland.ro

http://www.scribd.com;

http://www.scritube.com;

http://www.turistinfo.ro;

http://www.romaniapitoreasca.ro

http://www.carpati.org

http://www.alpinet.org;

http://www.ceahlaupark.ro;

http://www.ceahlau.neamt.ro;

BIBLIOGRAFIE

Albotă, M., G., (1988), Monografii montane – Munții Ceahlău, Edit.Universitară, București;

Băcăuanu V., et. al., (1974), Dicționar de geomorfologie, Edit. Stiințifică, București;

Bojoi, I., Ichim I., (1974), Județul Neamț, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București;

Cândea, Melinda, Erdeli, G., Peptenatu D., Simon Tamara, (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universității din București;

Cândea, Melinda, Bran, Florina, Cimpoeru, Irina (2006), Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare, dezvoltare durabilă, Edit. Economică, București;

Cândea Melinda, Simion Tamara , Tătaru Alexandra, (2007), Spațiul rural, turismul rural și agroturismul, Edit. Transversal, București;

Cândea, Melinda, Simon, Tamara, Bogan, Elena, (2012), Patrimoniul turistic al României, Edit. Universitară, București;

Cocean, P., (1996), Geografia turismului, Edit. Carro, București;

Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca;

Cocean, P., Vlăsceanu, Gh., Negoiescu, B., (2002), Geografia generală a turismului, Edit. Meteor Press, București;

Cocean, P. (2004), Geografia turismului. Edit. Focul Viu, Cluj-Napoca;

Comănescu, Laura, Dobre, R., (2009), Inventorying, evaluating and tourism valuating the geomorphosites from the central sector of the Ceahlău Naional Park, în GeoJournal of Tourism and Geosites Year II, no. 1, vol. 3, pag. 86-96;

Comănescu, Laura, (2012), Potențialul turistic natural al României, Note de curs, București;

Dionisă, I., Poghirc, P., (1968), Valea Bistriței, Edit. Științifică București;

Dionisă, I., (1968), Geomorfologia Văii Bistrița, Edit. Academiei, București;

Dinu, Mihaela, (2002), Geografia turismului, Edit. Didactică și Pedagogică, București;

Dumbrăveanu, Daniela (2007), "Ecoturismul – formă a turismului durabil și alternativ", în Comunicări de Geografie, Tom X, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, pag. 309-315

Dumbrăveanu, Daniela, (2008), Politici promoționale în turism, Editura Universitară, București;

Erdeli, G., Istrate I., (1996), Amenajări turistice, Edit. Universității din București, București;

Erdeli, G., Istrate I., (1996), Potențialul turistic al României, Edit. Universității din București, București;

Erdeli, G., (2001), Geografia populației, Edit. Corint, București;

Erdeli G., Câdea, Melinda, Peptenatu D., Simon T., (2003), Potențialul turistic al României și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universitară, București;

Erdeli, G., Gheorghilaș, A., (2006), Amenajări turistice, Edit. Universitară, București;

Fănica N. Gheorghe, (1963), Pe Valea Bistriței, Edit. pentru literatură, București;

Gheorghilaș, A. (2005), Geografia turismului internațional, Edit. Universitară, București;

Gheorghilaș, A., (2008), Geografia turismului – metode de analiză în turism, Edit. Universitară, București;

Glăvan, V., (2000), Turismul în România, Edit. Economică București;

Glăvan, V., (2003), Turism rural, Agroturism, Turism durabil, Ecoturism, Edit. Economică, București;

Ielenicz, M., Comănscu, Laura, (2006), România – potențial turistic, Edit. Universitară, București;

Ion I. Băra, Cantintin Grasu, (1981), Lacul Bicaz și împrejurimi, Edit. Sport Turism, București;

Matei, Elena, (2004), Ecoturism, Edit. Universitară, București;

Mutihac, V., (1990), Structura geologică a teritoriului României, Edit. Tehnică, București;

Nedelea, A., (2003), Politici de marketing în turism, Editura Economică, București;

Nicolau, Sanda, Iacomi, G., (1961), Ghid turistic – Ceahlău, Edit. Uniunii de cultură fizică și sport, București;

Pehoiu, G., (2008), Geografia turismului, Edit. Valahia University Press, Târgoviște;

Săndulache, I., Dieaconu, D., (2008), Ceahlăul – Realitatea unui mit, Edit. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț;

Săndulache I., (2009), Relieful bazinului hidrografic Bistricioara, Edit. Cetatea Doamnei, Piatra Neamț;

Stănescu, I., (1976), Masivul Ceahlău Ghid Turistic, Edit. Sport Turism, București;

Snak, O., Baron, P., Neacșu, N., (2001), Economia turismului, Edit. Sport – Turism, București;

Stănescu, I., Swizewski, C., (1980), Masivul Ceahlău, Țara Giurgeului, Depresiunea Dărmănești, Podișul Covrului, Cercetări în geografia României, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

Stănescu, I., (1980), Masivul Ceahlău. Studiu fizico-geografic, Edit. Științifică și Enciclopedică, București;

* * * (1987), Geografia României vol. III. Carpații românești și Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei R.S.România, București;

* * * (2010), Planul de dezvoltare locală G.A.L. Ceahlău, Neamț;

* * * (2013), Analiza socio-econimică a Regiunii Nord-Est 2014-2020

http://www.cimec.ro/scripts/muzee

http://www.cultura.ro

http://www.world-tourism.org/quality/standards.htm

http://www.panoramio.com

http://www.mdrt.ro

http://www.turismland.ro

http://www.scribd.com;

http://www.scritube.com;

http://www.turistinfo.ro;

http://www.romaniapitoreasca.ro

http://www.carpati.org

http://www.alpinet.org;

http://www.ceahlaupark.ro;

http://www.ceahlau.neamt.ro;