Evaluarea Dinamicii Potentialului Economic AL Structurilor Comercial Antreprenoriale
EVALUAREA DINAMICII POTENȚIALULUI ECONOMIC AL STRUCTURILOR COMERCIAL-ANTREPRENORIALE
CUPRINS
ADNOTARE
ANNOTATION
АННОТАЦИЯ
LISTA ABREVIERILOR
INTRODUCERE
1. ASPECTE TEORETICE DE CERCETARE A POTENȚIALULUI ECONOMIC AL STRUCTURILOR COMERCIAL-ANTREPRENORIALE ȘI EFICIENȚA UTILIZĂRII LUI
1.1. Abordări conceptuale privind analiza potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale
1.2. Structura potențialului economic al activității comercial-antreprenoriale și principii de clasificare
1.3. Criterii și indici de eficacitate ai activității comercial-antreprenoriale
1.4. Dimensiunea integrală a activității comercial-antreprenoriale.
1.5 Concluzii la capitolul 1
2. PARTICULARITĂȚILE DE DEZVOLTARE A STRUCTURILOR COMERCIAL-ANTREPRENORIALE ÎN ACTUALELE CONDIȚII ȘI EVALUAREA ACTIVITĂȚII ACESTOR UNITĂȚI
2.1. Particularități de dezvoltare a activității comercial-antreprenoriale în actualele condiții în municipiul Chișinău
2.2. Analiza potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale și evaluarea lui integrală
2.3. Evaluarea eficacității activității comercial-antreprenoriale
2.4. Concluzii la capitolul 2
3. DETERMINAREA PERSPECTIVELOR DE DEZVOLTARE A POTENȚIALULUI ECONOMIC ÎN STRUCTURA COMERCIAL-ANTREPRENORIALĂ
3.1. Clasificarea priorităților de dezvoltare a potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale
3.2. Elaborarea strategiei competitive a structurii comercial-antreprenoriale
3.3. Concluzii la capitolul 3
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Anexa 1. Dinamica indicilor potențialului de resurse al unităților comerciale și al celor din alimentația publică din municipiul Chișinău
Anexa 2. Dinamica de afaceri a unităților comerciale cu amănuntul din municipiul Chișinău
Anexa 3.Cifra de afaceri a comerțului cu amănuntul în municipiul Chișinău
Anexa 4. Factori ce limitează activitățile de afaceri ale unităților comerciale cu amănuntul
din Moldova în perioada 2009 – 2013 (procentajul în raport cu numărul total al organizațiilor comerciale cu amănuntul)
Anexa 5. Indici individuali privind stabilitatea financiară și solvabilitatea organizațiilor pentru principalele ramuri ale economiei din municipiul Chișinău
Anexa 6. Calculul de evaluare a performanței integrate SRL “Profaluminiu”
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII
CURRICULUM VITAE
LISTA ABREVIERILOR
CIR – coeficientul importanței relative
PE – potențialului economic
PN – patrimoniu național
PI – potențialul investițional
PS-dimensiunea pieții
PCP – potențialul comercial-productiv
PIn – potențialul integral
PR – potențialul de măsurare a resurselor
PM – potențialul de măsurare a pieții
SRL – societatea cu răspundere limitată
PMR-potențial de măsurare a resurselor
PIN-potențial integral
PMP-potențial de măsurare a pieții
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța problemei abordate. Prezentele modificări instituționale și de piața din țară, reformele de pe piețele mondiale au marcat tranziția economiei Republicii Moldova de la declin la stabilizare și spre creștere dinamică. În condițiile restructurării economiei naționale în conformitate cu tendințele mondiale de rigoare: a creșterii veniturilor reale ale populației și a cererii de produse și servicii, se modifică radical combinația forțelor ce influențează traiectoria de dezvoltare economică și se intensifică semnificativ rolul acesteia în crearea structurilor comercial-antreprenoriale.
În ultimii ani se atestă o creștere vădită a resurselor economice, atrase în întreprinderile comerciale, însă o bună parte dintre acestea sunt utilizate irațional. Abordările existente, privind gestionarea potențialului structurilor comercial-antreprenoriale, nu permit adaptarea adecvată la mediul extern dinamic, iar modelele din străinătate și recomandările practice nu iau în calcul, în mod corespunzător, realitățile din Moldova. Drept urmare, aplicarea acestora deseori nu se soldează cu rezultatul dorit și scontat. În acest context, devine nespus de actuală elaborarea unor metode ale activității comercial-antreprenoriale ce ar face față amenințărilor și provocărilor timpului și care ar permite dezvoltarea și implementarea cu succes a potențialului avantajelor competitive.
Gradul de studiere a problemei. Din perspectivă metodologică problemele privind activitatea structurilor comercial-antreprenoriale și constituirea potențialului lor își găsesc reflectare, sub diverse aspecte, în lucrările clasicilor gândirii economice și a unor savanți economiști notorii. O contribuție semnificativă în dezvoltarea problemei menționate o au savanții străini, printre care: Anosoff I., Barringer B.R., Ireland R.D., Casson M., Druker P., Ghosh, A., Hisrish R., Peters M., Shepherd D., Ișfănescu A., Kotler P., Năstase C., Porter M.E., Văduva S. și alții. Problema în cauză se rgăsește și în lucrările savanților: Alexeeva M., Balanuța V., Baldin A., Bugaian L., Catanoi V., Cotelnic A., Catan P., Lapin E., Popa A.,.,Savga L., Solcan A., etc.
Unele aspecte privind dezvoltarea și gestionarea structurilor comerciale și antreprenoriale, precum și modelarea economică și matematică le regăsim în studiile oamenilor de știință: Barta P., Borsuc S., Borza A., Cudlea S.N., Dabija D.C., Dumitrescu D., Hitchner J. R., Mârza S., Mihăilescu N., Mitra C., Kravcenko l., Șevcenko D., Gambarov G., Stănescu C. Tomescu F. Vinogradova S., și alții.
Cu toate acestea numeroase aspecte teoretice și practice privind dezvoltarea și implementarea potențialului structurilor comercial-antreprenoriale în prezent sunt apreciate ca controversate. Rămîn insuficient studiate problemele vizînd elaborarea unei estimări integrale a activității structurilor comercial-antreprenoriale și utilizarea potențialului acesteia, precum și stabilirea perspectivelor de dezvoltare. Circumstanțele în cauză determină motivația temei, contribuie la identificarea obiectivul, subiectului, scopului și sarcinilor tezei.
Scopul și obiectivele tezei. Luînd în dezbatere unele investigații de ultimă oră privind evaluarea integrală a dinamicii potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale, cercetarea prezentatp în teză își propune ca scop elaborarea principiilor teoretice și metodologice de evaluare integrală a dinamicii potențialului economic și a eficacității activității structurilor comercial-antreprenoriale.
Acest obiectiv este concretizat de următoarele sarcini:
Cercetarea și generalizarea abordărilor privind categoaria de structurp comecial-antreprenorială și stabilirea potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale;
Identificarea principiilor de clasificare a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale;
Elaborarea metodelor de determinare a evaluării integrale a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale;
Formularea unui sistem de indicatori economico-manageriali, precum și algoritmului de calcul pentru evaluarea integrală a eficacității activității comercial-antreprenoriale;
Elaborarea principiilor metodologice de stabilire a priorităților în ceea ce privește gestionarea potențialului economic al structurilor comerciale și antreprenoriale;
Propunerea unui model plurifactorial de prognozare a dezvoltării structurilor comerciale-antreprenoriale.
Obiectul cercetării îl reprezintă activitatea unităților comerciale și antreprenoriale din mun. Chișinău.
Subiectul tezei investigate îl constituie aspectele teoretico-practice privind dezvoltarea și aplicarea potențialului economic al unităților comercial-antreprenoriale.
Noutatea științifică a rezultatelor obținute rezidă în:
expunerea esenței potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale, bazată pe sinteza abordărilor de resurse și piață-produs, și identificarea principalelor elemente și interdependența acestora;
formularea criteriilor de clasificare a potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale și determinarea rolului lor în crearea avantajelor competitive;
elaborarea metodologiei de determinare a evaluării integrale a dinamicii potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale în baza unui complex de indicatori economico-manageriali;
propunerea unui sistem de indicatori pentru evaluarea integrală a eficacității activității economice și algoritmul de determinare a estimării respective;
elaborarea aspectelor metodice privind alegerea și formarea strategiei concurențiale a structurilor comercial-antreprenoriale prin demonstrarea și prin utilizarea modelului plurifactorial de prognozare.
Importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării este determinată de capacitatea de aplicabilitate a rezultatelor acestuia în formarea mecanismului de gestionare potențialului structurilor comercial-antreprenoriale; de dezvoltare a metodologiei de cercetare complexă a proiectului și a metodelor de calcul al potențialului structurii comercial-antreprenoriale, tratat ca nivel al dezvoltării și evoluției proprii. Respectiv, dezvoltarea/evoluția, este estimată printr-un ansamblu de indicatori, printr-o valoare generalizată a eficacității de dezvoltare, prin identificarea priorităților manageriale și de elaborare a strategiei de dezvoltare.
Problema științifică importantă soluționată constă în reconceptualizarea metodologiei de determinare a evaluării integrale potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale în baza unui complex de indicatori economico-manageriali și elaborarea algoritmului de evaluare integrală a eficacității activității economice. Ceea ce a contribuit la elaborarea strategiei concurențiale a structurilor comercial-antreprenoriale utilizând modelul plurifactorial de prognozare, în vederea aplicării algoritmului de evaluare a estimării potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale.
Suportul metodologic și teoretico-științific se fundamentează pe cercetările descrise în lucrările specialiștilor străini și autohtoni, ce abordează probleme vizînd managementul și dezvoltarea organizației comerciale, precum și aspecte privind analiza sistemică și modelarea economico-matematică. Sub aspect metodologic cercetările se axează pe abordarea dialectică și sistemică, pe metode de modelare a proceselor economice, pe metode analitice și științifice.
Baza informațională și empirică a cercetării o reprezintă actele normative și legislative privind politica de formare a prețurilor, datele statistice ale Direcției de Stat a Statisticii, precum și datele primare și agregate din înregistrările contabile de bază, din rapoartele interne ale organizațiilor din domeniul afacerilor comerciale din mun. Chișinău.
Prevederile disertației propuse pentru susținere:
A fost definită și prezentată esența noțiunii de „potențial economic al entității comercial-antreprenoriale”, au fost reflectate principalele sale elemente și am demonstrat conceptul de constituire a interdependenței lor, în baza sintezei abordării pe resurse și a celei pe produs – piață. A fost propus un sistem de clasificare a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale, care contribuie la precizarea (elucidarea) mecanismului de utilizare și dezvoltare a potențialului economic al structurilor comerciala-antreprenoriale; a fost justificat rolul său ca și factor sistemic de implementare și dezvoltare a priorităților competitive ale acestor entități.
Au fost definite criteriile și indicatorii eficienței social-economice a activității comercial-antreprenoriale prin esența ei și funcțiile îndeplinite.
A fost dezvoltată metoda de determinare a dinamicii evaluării integrale a potențialului de indicatori, care poate fi utilizat pentru a identifica eficiența soluțiilor strategice adoptate, precum și situația în raport cu concurenții săi.
A fost propus un algoritm de determinare a evaluării integrale a eficienței activității comercial-antreprenoriale, luând în considerare nivelul de utilizare a resurselor materiale, a situației financiare, a activității investiționale ș evaluare a estimării potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale.
Suportul metodologic și teoretico-științific se fundamentează pe cercetările descrise în lucrările specialiștilor străini și autohtoni, ce abordează probleme vizînd managementul și dezvoltarea organizației comerciale, precum și aspecte privind analiza sistemică și modelarea economico-matematică. Sub aspect metodologic cercetările se axează pe abordarea dialectică și sistemică, pe metode de modelare a proceselor economice, pe metode analitice și științifice.
Baza informațională și empirică a cercetării o reprezintă actele normative și legislative privind politica de formare a prețurilor, datele statistice ale Direcției de Stat a Statisticii, precum și datele primare și agregate din înregistrările contabile de bază, din rapoartele interne ale organizațiilor din domeniul afacerilor comerciale din mun. Chișinău.
Prevederile disertației propuse pentru susținere:
A fost definită și prezentată esența noțiunii de „potențial economic al entității comercial-antreprenoriale”, au fost reflectate principalele sale elemente și am demonstrat conceptul de constituire a interdependenței lor, în baza sintezei abordării pe resurse și a celei pe produs – piață. A fost propus un sistem de clasificare a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale, care contribuie la precizarea (elucidarea) mecanismului de utilizare și dezvoltare a potențialului economic al structurilor comerciala-antreprenoriale; a fost justificat rolul său ca și factor sistemic de implementare și dezvoltare a priorităților competitive ale acestor entități.
Au fost definite criteriile și indicatorii eficienței social-economice a activității comercial-antreprenoriale prin esența ei și funcțiile îndeplinite.
A fost dezvoltată metoda de determinare a dinamicii evaluării integrale a potențialului de indicatori, care poate fi utilizat pentru a identifica eficiența soluțiilor strategice adoptate, precum și situația în raport cu concurenții săi.
A fost propus un algoritm de determinare a evaluării integrale a eficienței activității comercial-antreprenoriale, luând în considerare nivelul de utilizare a resurselor materiale, a situației financiare, a activității investiționale și eficiența activității economice.
Au fost elaborate recomandări metodice pentru stabilirea priorităților în gestionarea structurii comercial-antreprenoriale în baza analizei sistemice, care permite stabilirea valorificarea indicilor și blocurilor de indicatori ce reflectă dezvoltarea economică.
A fost propus un model de prognozare pentru formarea unei politici investiționale raționale, axată pe optimizarea structurii investițiilor în activele fixe și în capitalul circulant.
Aprobarea rezultatelor. Principalele rezultate și unele concluzii au fost prezentate și aprobate la Conferințele Științifico-Practice Internaționale. În baza temei de cercetare au fost publicate 11 lucrări cu un volum total de 5,72 c.a.
Sumarul compartimentelor tezei. Sub aspect structural teza este constituită din introducere, trei capitole, încheiere, bibliografie, care include 150 de titluri.
Teza are un volum de 110 de pagini și cuprinde 17 tabele, 9 figuri și 6 anexe.
În Capitolul I, „Aspecte teoretice de cercetare a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale și eficiența utilizării lui”, sunt examinate principalele abordări științifice deja existente privind evaluarea potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale, este demonstrată esența și ilustrat conținutul noțiunii date, sunt prezentate aspectele de elaborare a unui sistem de indicatori pentru a estima activitatea structurilor comercial-antreprenoriale.
În Capitolul II, „Particularitățile de dezvoltare a structurilor comercial-antreprenoriale în actualele condiții și evaluarea activității acestor unități”, sunt descrise particularitățile de dezvoltare a activității comercial-antreprenoriale în actualele condiții din mun. Chișinău, sunt examinate problemele privind analiza și evaluarea integrală a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale, de asemenea este expusă metoda de determinare a evaluării integrale a eficienței activității comerciale și de afaceri.
În Capitolul III, „Determinarea perspectivelor de dezvoltare a potențialului economic în structura comercial-antreprenorială”, este demonstrată abordarea privind etalarea priorităților de dezvoltare a potențialului economic din cadrul structurilor comercial-antreprenoriale, în plus, sunt examinate problemele ce țin de elaborarea unei strategii competitive a structurii comercial-antreprenoriale și a unor modele de prognozare a evoluției acesteia.
În Concluzii generale și recomandări sub aspect teoretic și practic sunt sintetizate rezultatele, concluziile-cheie ale investigației și prezentate recomandări corespunzătoare în conformitate cu scopul stabilit la tematica de cercetate.
1. ASPECTE TEORETICE DE CERCETARE A POTENȚIALULUI ECONOMIC AL STRUCTURILOR COMERCIAL-ANTREPRENORIALE ȘI EFICIENȚA UTILIZĂRII LUI
1.1. Abordări conceptuale privind analiza potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale
În condițiile moderne termenul „potențial” este folosit, de obicei, pentru a desemna mijloace, rezerve și surse, care sunt disponibile și care pot fi utilizate pentru atingerea unor scopuri concrete, pentru soluționarea anumitor sarcini, precum și în vederea implementării oportunităților într-un oarecare domeniu, de către o persoană în parte, o societate, un stat [18, p.68]. În studiile economice noțiunea de „potențial economic” este interpretată în diverse moduri.
Analiza numeroaselor publicații de specialitate indică faptul că există diferențe semnificative în definirea „potențialului economic” (PE), atestându-se deosebiri în ceea ce privește înțelegerea esenței sale, a elementelor constitutive, a interferenței cu astfel de categorii precum „patrimoniu național” (PN), „nivel de dezvoltare economică” etc. În prezent putem distinge mai multe abordări fundamentale ce concură la înțelegerea esenței potențialului său economic.
În primul rând, potențialul economic este privit ca un ansamblu de resurse disponibile în sistemul economic, fără a se lua în vedere relațiile lor reciproce și implicarea în procesul de producție. Astfel, Ansoff I. se concentrează asupra faptului că potențialul reprezintă o caracteristică generalizată, de colectare a resurselor [109, p.25]. Barringer B.R., Ireland R.D. prezintă potențialul drept „cantitatea și calitatea resurselor disponibile pentru un anumit sistem economic”[5, p.12]. În opinia cercetătorului Tirole J., potențialul de producție se prezintă ca un „ansamblu de resurse, fără raporturi reciproce reale, ce se stabilesc în procesul de producție”[101, p.89].
Însă conform unei astfel de abordări, după părerea autorului, conceptul „potențial”, în fond, este substituit de termenii „resurse”, „investiții”, „resurse investiționale”, „număr de angajați” etc. Dacă la descoperirea noțiunii date se pune accent numai pe resurse, reflectând doar una din trăsăturile distinctive ale conceptului și neelucidând alte caracteristici specifice, atunci, drept rezultat, dispar și diferențele (particularitățile) sale distinctive în raport cu alte categorii economice, precum: „patrimoniu național”, „resurse”, „baza tehnico-materială”. O deosebire principială între noțiunile „resurse” și „potențial” o reprezintă faptul că resursele există indiferent de actorii economici, iar potențialul unei anumite întreprinderi, al unei societăți este, în general, inseparabil de agenții economici. Prin urmare, noțiunea de „potențial”, pe lângă elementele materiale și nemateriale, include și potențialul angajatului, al colectivului, al întreprinderii, al societății, în ansamblu, de a utiliza eficient mijloacele sau resursele existente [111, p.56].
În al doilea rând, potențialul economic este caracterizat drept un ansamblu de resurse capabile să producă unele bunuri economice. De exemplu, se crede că potențialul economic „descrie resursele de producție, parametrii lor cantitativi și calitativi, care determină oportunitățile maxime ale societății pentru producerea bunurilor materiale la un moment dat”[96, p.38]. Uneori, potențialul respectiv este examinat ca un „ansamblu de resurse ce funcționează împreună și care au capacitatea de a produce un anumit volum de producție” , ori este prezentat ca un „ansamblu de resurse de producție legate în procesul de producție, dispunând de anumite posibilități potențiale în domeniul producției bunurilor materiale și a serviciilor”[10, p.72].
În al treilea rând, potențialul economic este considerat a fi un sinonim pentru noțiunea: capacitate de producție a întreprinderii, unității și, prin urmare, se consideră că este posibil a-l defini drept „volumul maxim de producție anual, în 24 de ore, pe oră sau raportat la o altă unitate temporară”[39, p.105]. Această abordare se axează pe identificarea, doar în baza unui singur aspect al potențialului economic, capacitatea de a realiza funcția de producție [21]. De remarcat faptul că la ora actuală este destul de larg răspândită ideea conform căreia potențialul economic se identifică cu funcția de producție și cu capacitatea de producție. Cu toate acestea, această trăsătură este foarte importantă, însă nu este singura caracteristică a potențialului economic.
În al patrulea rând, există mai multe opinii cu privire la nivelurile ce caracterizează potențialul economic. Uni autori susțin că potențialul economic caracterizează, înainte de toate, nivelul actual de dezvoltare a economiei naționale, iar potențialul de producție – nivelul de dezvoltare al întreprinderii. Potențialul economic, ca atare, reprezintă o noțiune mult mai amplă și mai largă decât potențialul întreprinderii. În context, în viziunea unor cercetători, un element esențial, ce determină proporția și condițiile de creștere a potențialului economic, îl constituie potențialul întreprinderii, care „este parte componentă a potențialului economic și se deosebește de ultimul prin faptul că nu include în cadrul structurii sale raporturile economice, pe deplin legate de relațiile de producție ale verigilor primare ale industriei” [5, p.23]. În acest context, menționăm că Wickham A Ph. constată între aceste două tipuri de potențial doar diferența de ordin ierarhic [106, p.10].
Unitatea comercială poate fi examinată ca o formă a antreprenoriatului comercial. În același timp, trebuie să ținem cont de faptul că activitatea comercială a entităților comerciale se distinge printr-un șir de trăsături:
Asortimentul de mărfuri, într-o mare măsură, depinde de natura cererii și de particularitățile contingentului deservit, de componența profesională, națională, de vârstă, de puterea de cumpărare, de condițiile de muncă și trai;
Întreprinderile sunt destul de autonome din punct de vedere organizațional, comercial, tehnologic și independente în procesul de comercializare a mărfurilor, fiecare întreprindere având propriile venituri și cheltuieli ce pot fi calculate și comparate;
Întreprinderile sunt apropiate de consumatori la maxim, iar ca mărime sunt relativ mici, ceea ce le permite să reacționeze prompt la schimbările condițiilor de piață;
Cererea de mărfuri și servicii ale unităților comerciale, având în vedere specificul activității, este supusă unor fluctuații semnificative în funcție de anotimpuri, zilele săptămânii și chiar de anumite ore în zi;
Pe lângă comercializarea mărfurilor întreprinderile prestează un număr mare de servicii suplimentare în vederea atragerii clienților [140, p.16].
În temeiul celor cercetate ajungem la concluzia că, antrenoriatul ca activitate presupune un anumit tip de comportament (ce include: inițiativă în cercetarea și selectarea nișelor de piață, investigarea și aplicabilitatea noilor forme și metode de atractivitate și satisfacere a necesităților cumpărătorilor,determinându-i prin servicii diverse de post-realizare să revină pentru noi acte de vânzare-cumpărare, prin organizarea și reorganizarea mecanismelor socio-economice cît și acceptarea riscului și a eșecului cu caracter economico-managerial) este absolut propriu activității comerciale desfășurată de către structurile comerciale autohtone, astfle avem tot temeiul de a proprune în uz a categoriei de structură comercială-antreprenorială.
În literatura economică se menționează că drept indice generalizator de evaluare a eficacității activității financiar-economice a întreprinderii poate servi indicele potențialului economic. Prin potențial economic al întreprinderii comerciale înțelegem totalitatea resurselor financiare, de muncă, materiale, naturale și altele pe care le are la dispoziție, precum și capacitatea angajaților săi și a personalului administrativ de a utiliza resursele respective în corespundere cu scopul primordial al activității întreprinderii și anume, obținerea în condiții economice concrete a unui venit maxim posibil. Potențialul economic al întreprinderii este determinat de:
posibilitățile reale ale întreprinderii comerciale, atât cele realizate, cât și cele nerealizate, oportunitățile neînfăptuite din anumite motive sunt identificate ca urmare a unei analize multiaspectuale;
volumul resurselor și rezervelor, atât atrase, cât și de cele neimplicate în activitatea de bază;
capacitatea personalului de conducere de a folosi oportunitățile și resursele în vederea atingerii scopurilor atât curente, cât și de perspectivă ale întreprinderii [58, p.216].
În plus, literatura de specialitate, uneori, subliniază necesitatea de a distinge noțiunile „potențialul atins” și „potențialul de perspectivă”. În acest sens, se menționează că potențialul atins (realizat) exprimă totalitatea activelor de bază și valoarea producției brute a domeniului sau valoarea produsului social brut al țării, creat, în fapt, la un nivel instituțional de dezvoltare înregistrat al forțelor de producție și al gradului de utilizare a posibilelor oportunități ale aparatului de producție. Potențialul economic de perspectivă prezintă posibilități maxime ale sistemului economic, ce predetermină volumul maxim posibil de producție a bunurilor materiale și a serviciilor, acestea pot fi atinse în condiții ideale de producție și folosind optim resursele.
În contextul celor prezentate atestăm și opinii contrare punctului de vedere elucidat, care apar, după cum se crede, la discriminarea termenilor „potență” și „potențial”. Termenii dați se impun prin următoarele deosebiri. Termenul „potență” este determinat de oportunitățile neidentificate, nedescoperite, neformate și nematerializate. Ele se pot transforma în oportunități reale (adică în potențial) doar în procesul activității economice. Conceptul „potențial” este caracterizat de posibilitățile reale, concrete, fixate (stabilite) constituite în procesul unei activități economice concrete și deși, la ora actuală, ireale din anumite motive, totuși sunt într-o formă finită și reală [6, p.62].
Pornind de la diverse abordări în ceea ce privește înțelegerea esenței potențialului economic, s-au dezvoltat și divergențe substanțiale vizând interpretarea elementelor sale structurale. Astfel, unii savanți includ în potențialul economic doar principalele active de producție și capacitățile. Alții sunt de părere că respectivul potențial este constituit din fondurile de producție și din personalul calificat [8, p.16]. Mai există opinia conform căreia în lista elementelor potențialului de producție trebuie incluse resursele forței de muncă, a mijloacelor și obiectelor de muncă, create de om, și rezervele de resurse minerale atrase în producție [96, p.39]. În viziunea altor savanți potențialul economic trebuie să includă aparatul de producție și nivelul tehnologic, resursele naturale și bilanțul materiei prime și sistemul de comunicații existent, tehnica, organizarea și sistemul de obținere, prelucrare și transfer de informații. Parte constitutivă indispensabilă a potențialului de producție este, de asemenea, și potențialul tehnico-științific și personalul din sfera de producție, calificarea și pregătirea lor, in groso modo [7, p.85]. Se mai propune ca în conținutul potențialului să fie incluse și fondurile de producție, cadrele, resursele de conducere și organizare a producției, precum și informația tehnico-științifică [20, p.14].
Respectivele divergențe de opinii, vizând interpretarea unei noțiuni dificile precum potențialul economic se explică prin aceea că autorii ideilor evidențiază doar o anumită trăsătură, neelucidând-o în exhaustivitate. În unele definiții se relevă condițiile și factorii ce determină valoarea potențialului, în altele se dezvăluie caracterul economico-organizațional al relațiilor, în cea de-a treia regăsim rezultatele aplicării sale. Ideea constă în aceea că potențialul economic este un fenomen variat prin natura sa care poate fi analizat sub diferite aspecte [63, p.58]. Căutarea unei paradigme unificatoare trebuie să fie stratificată și complexă. Recurgând o abordare științifică sau alta și creând o teorie generală, trebuie să ținem cont de apariția, relevarea mai multor aspecte ale acestuia, dat fiind că potențialul economic este un fenomen complex și el cu greu se înscrie în scheme.
Reinterpretarea abordărilor consolidate, care sunt fragmentare, presupune elaborarea unei tratări universale și mult mai adecvate la cerințele practicii economice, ce ar permite constatarea „decalajului” între traiectoria realmente posibilă și cea faptică de dezvoltare a structurii antreprenoriale și, pornind de la aceasta, să fie elaborate măsuri orientate spre implementarea maximă a potențialului economic. În acest sens, cel din urmă trebuie examinat mult mai larg drept un ansamblu de oportunități reale ale activității sistemului economic, care iau naștere doar dacă dispune de resursele proprii în actuale condiții de piață.
Analiza abordărilor existente privind definiția „potențialului economic”, a elementelor sale structurale conduce la un șir de concluzii. În cele mai multe cazuri, noțiunea de „potențial economic” este examinată prin prisma aplicării în economia națională, raportată la societate, regiune, domeniu administrativ-teritorial, și aproape că nu se utilizează la nivel de întreprindere. Din punct de vedere al conținutului, potențialul economic este determinat de caracteristicile cantitative și calitative ale resurselor economice, de valoarea producției industriale și a serviciilor din domeniul industrial și neindustrial, de capacitatea totală (generală) a resurselor economice disponibile de a produce o anumită cantitate de valori (bunuri) de consum. Punctul comun pentru toate definițiile, prezentate supra, pentru noțiunea de potențial economic îl constituie legătura sa cu calitatea și cantitatea resurselor economice de care dispune un anumit sistem economic; capacitatea lor de a satisface nevoile sociale, colective și personale, precum și condițiile cu mediul intern și extern, care asigură implementarea potențialelor oportunități ale resurselor. Cu toate acestea, spre deosebire de alte sisteme economice (gospodării, domenii ale economiei naționale), întreprinderile nu au drept scop producerea în sine a valorilor (bunurilor) de consum, ci au ca obiectiv obținerea profitului în urma comercializării lor [60, p.13].
În plus, o trăsătură comună a abordărilor încetățenite o constituie și subestimarea discrepanțelor dintre potențialul economic și cel al resurselor, ceea ce conduce la identificarea lor. În acest temei, se propune ca la stabilirea potențialului economic să se pornească de la formularea conform căreia, potențialul, în termenii cei mai generali, reprezintă rezervele, sursele disponibile și cele care pot fi mobilizate și puse în acțiune, pot fi utilizate pentru a atinge un scop concret [100, p.57].
Principalele caracteristici ale noțiunii „potențial economic” includ capacitatea totală de putere, posibilitățile sistemului de producție supus analizei [60, p. 14]. Aceste oportunități pot fi implementate doar dacă există resurse. Potențialul economic se distinge printr-un set concret de resurse, care dispun de posibilități funcționale, concrete, studiate, care deja la momentul de față pot fi utilizate în economie. Resursele date trebuie implicate în producție sau pot fi pregătite pentru aplicarea în sistemul economic.
Analiza punctelor de vedere ilustrate conduce la concluzia că potențialul sistemului economic este examinat drept un ansamblu de resurse, puse la dispoziție pentru activitatea creativă. Parametrii cantitativi și calitativi ai acestor resurse, precum și integrarea lor determină capacitatea de funcționare a verigii economice. Totuși, potențialul de resurse, determinând posibilitatea de a lansa bunuri materiale și servicii, nu poate servi drept măsură a posibilităților economice existente neaflându-se în legătură cu situația fluctuantă de pe piețele de mărfuri și resurse. Din alt considerent este foarte important să se țină cont de faptul că potențialul economic al unității comercial-antreprenoriale se constituie în procesul relaționării reciproce cu mediul ambiant, ceea ce presupune realizarea unei evaluări realiste a potențialului de resurse și de piață. La o abordare de acest gen, potențialul economic încetează să mai fie o valoare abstractă în sine și îndeplinește cea mai importantă funcție de prognozare.
Sarcina principală a potențialului de resurse a întreprinderii rezidă în crearea mărfurilor, iar elementele sale trebuie să se adapteze deliberat la rigorile (cerințele) pieții. Această sarcină ar putea fi realizată doar în cazul în care forma material-naturală adoptată și coraportul cantitativ al componentelor sale îl fac funcționabil ca o structură comercial-antreprenorială, ce creează venit. Altfel spus, este vorba de situația când conținutul și trăsăturile elementelor potențialului de resurse sunt determinate de parametrii producției fabricate, în corespundere cu cererea de consum de pe piață.
În acest sens, toate elementele potențialului de resurse contribuie la atingerea unui scop comun, pe care trebuie să-l atingă structura comercială și de afaceri. Faptul că locul și funcțiile fiecărui element sunt determinate de cerințele, înaintate față de toate elementele în ansamblu, caracterizează sistematizarea sa. Pe de altă parte, realizarea de către ansamblu de elemente a sarcinii generale a potențialului economic, semnifică faptul că ele sunt interdependente și interferează între ele. Astfel, potențialul de resurse corespunde tuturor cerințelor înaintate de sisteme.
După cum s-a menționat, sarcina primordială a potențialului de resurse al structurii comercial-antreprenoriale rezidă în realizarea unor produse competitive. Pentru ca potențialul de resurse să fie capabil să realizeze un proces permanent și continuu, el însuși trebuie să se reproducă în permanență și perpetuu. Mai mult decât atât, este foarte important ca fiece moment al potențialului renovat să fie adecvat specificității cererii de produse fabricate. Acest lucru va fi asigurat mult mai deplin în condițiile în care toate ori, în cel mai rău caz, cele mai importante, elemente ale potențialului de resurse se vor reproduce în interiorul sistemului, ținându-se cont de circuitul de informație: atât despre starea unor elemente și interferența lor, cât și despre coraportul caracteristicilor structurii comercial-antreprenoriale, componentele potențialului și parametrii tehnico-economici, scopurile și sarcinile pe care le au în față. Din acest considerent potențialul de resurse al structurii comerciale și de afaceri trebuie să posede capacitatea de a se autoreproduce.
Dacă e să examinăm noțiunea de „potențial” în raport cu un subiect concret, atunci aceasta exprimă dexterități reale de a folosi resursele pe care acesta le deține în vederea de a atinge scopuri adecvate realității. Potențialul economic al structurii comerciale și de afaceri reflectă capacitatea sa concretă de a crea volumul maxim de bunuri, ținându-se cont de condițiile de piață și de anumite restricții în ceea ce privește resursele, de echilibrul resurselor de muncă și a celor materiale.
Capacitățile și oportunitățile structurii comerciale și de afaceri în cadrul businessului mic[83] depind într-o mare măsură de starea mediului intern și extern, ele în mare parte sunt determinate de specificul și particularitățile relațiilor socio-economice și de raporturile dintre oameni, întreprinderi, instituțiile de stat implicate în procesul economic.
Pentru a înțelege mecanismul de formare, utilizare și dezvoltare a potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale este foarte important să se ia în considerare legătura sa și deosebirea dintre posibilitățile economice pe care ei le au. Posibilitățile economice ale activității economice sunt determinate de interacțiunea factorilor mediului extern și intern, ele caracterizează domeniul de piață al activității economice, precum și zona combinațiilor problematice în ceea ce privește utilizarea resurselor economice. Potențialul economic al unității comercial-antreprenoriale exprimă poziționarea sa într-un spațiu economic ce îi permite implementarea la maximum a avantajelor pieței și a capacităților de resurse, astfel, asigurând o traiectorie de dezvoltare mult mai favorabilă [vezi Figura 1.1.].
Fig. 1.1. Formarea potențialul economic al unității comercial-antreprenoriale
Sursa: elaborat de autor
Potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale se constituie în spațiul în care ei dispun de reale oportunități economice, altfel spus, în spațiul posibilităților de poziționare pe piață și de utilizare combinată a resurselor, ce au loc în spațiul activității sale economice în cadrul unui mediu intern și extern deja format.
Astfel în opinia autorului noțiunea de potențial economic raportată la o anumită structură comercial-antreprenorială caracterizează nu doar oportunitățile de resurse (capacitatea de producție), dar și capacitățile sale integrale de a satisface cererea consumatorilor printr-un comportament optim pe piață în condiții economice concrete, mai mult ca atât are îi cad sub incidență și potențialul tehnic, potențialul de producere și evident potențialul de resurse umane.
1.2. Structura potențialului economic al activității comercial-antreprenoriale și principii de clasificare
Examinând caracteristicile esențiale ale noțiunii „potențial economic al întreprinderii”, autorul menționează că savanții economiști nu au o opinie unitară în ceea ce privește conținutul acestei noțiuni și nici în ceea ce privește corelația cu alte categorii economice. Este larg răspândită viziunea conform căreia conținutul potențialului economic al întreprinderii îl reprezintă două componente, și anume cel obiectiv și cel subiectiv:
componentul obiectiv reprezintă totalitatea resurselor naturale, materiale, nemateriale și de muncă atrase și neatrase, din anumite motive, în producție și care dispun de posibilități reale de a se include în acest proces;
componentul subiectiv reprezintă abilitatea muncitorilor, a colectivelor de a utiliza resursele și de a crea volumul maxim de bunuri materiale și servicii și capacitatea aparatului administrativ al întreprinderii, organizației, industriei, al sistemului economic în ansamblu de a folosi optim resursele disponibile [50, p. 299]. Totuși, mai există componente subiective și obiective ale comportamentului structurii comerciale și de afaceri pe piața activității de afaceri, care reprezintă niște factori importanți în dezvoltarea potențialului economic.
Potențialul economic al unității comercial-antreprenoriale reprezintă în sine un sistem complex, dinamic, ierarhic și statistic al relațiilor reciproce. Putem distinge elemente structurale ale potențialului său, repartizate pe nivelurile sistemului. Fiecare element structural al sistemului poate fi examinat atât ca un sistem independent, cât și ca un subsistem în cadrul unui alt sistem de un nivel mai înalt. Implementând abordarea respectivă, putem structura potențialul economic al entității comercial-antreprenoriale. În plus, respectiva structurare trebuie să corespundă condițiilor reale și să contribuie la soluționarea problemelor ce apar în activitatea comercial-antreprenorială.
Principala problemă a managementului strategic al unității comercial-antreprenoriale rezidă în a orienta dezvoltarea potențialului spre satisfacerea cererii consumatorilor cu necesitatea dorită și cu nivelul profitabilității, asigurând competitivitatea în condițiile reclamate de mediul extern. Aceasta din urmă include nu doar consumatorii produselor companiei, dar și mediul său politic, juridic, tehnologic, social-cultural, geografic și climateric.
Reflectarea potențialului structurii comercial-antreprenoriale privind acea parte a cererii agregate, pe care ea o poate satisface în respectiva perioadă și la o anumită stare a „mediului extern”, cu un nivel acceptabil de rentabilitate, caracterizează domeniul pieții din activitatea sa de afaceri. Astfel, inflația scade valoarea cererii, iar dobânzile ridicate la creditele bancare reduc posibilitatea de a majora potențialul economic. În aceeași direcție activează și sistemul fiscal, dar și instabilitatea politică care sporește riscul în afaceri și care „restrânge” câmpul de piață al activității de afaceri. Problema desemnată mai sus poate fi prezentată, de asemenea, ca o necesitate de a combina cât mai bine posibilitățile unității comercial-antreprenoriale cu cerințele „mediului extern” și, drept rezultat, să se maximizeze segmentul de piață al activității de afaceri [30].
Pentru adaptarea cu succes a unității comercial-antreprenoriale la mediul extern continuă dinamică e nevoie să se garanteze utilizarea eficientă a potențialului său economic, concentrându-se pe crearea profilului întreprinderii oportun viitoarelor condiții ale „mediului extern”, adică selectarea unui ansamblu de activități, tehnologiile corespunzătoare precum și constrângerile legate de resurse. Pentru a determina influența unor factori individuali asupra proceselor de formare, utilizare, dezvoltare a potențialului de resurse al unității comercial-antreprenoriale trebuie analizate elementele structurale și interacțiunea acestora. La definirea potențialului economic, pornind de la abordarea ce vizează resursele, structurarea elementelor sale se face, de regulă, în concordanță cu componența resurselor economice și cu principiile de utilizare în comun a acestora.
Analiza activității comercial-antreprenoriale și practica cercetărilor anterioare permit identificarea în calitate de elemente structurale principale ale potențialului economic al unității comercial-antreprenoriale componentele prezentate în figura 1.2. După cum observăm din schemă, potențialul de resurse al entității comercial-antreprenoriale, constă din trei elemente structurale de bază: potențialul forței de muncă, potențialul comercial-productiv, potențialul de gestionare organizațională.
Fig. 1.2. Structura potențialului de resurse al unității comercial-antreprenoriale
Sursa: elaborat de autor
Potențialul forței de muncă se caracterizează prin cantitatea și calitatea resurselor de muncă, mobilizate pentru realizarea activității comercial-antreprenoriale. Elementele sale structurale sunt: potențialul uman, potențialul intelectual, potențialul antreprenorial.
Potențialul comercial-productiv este determinat de capacitatea unității comercial-antreprenoriale de a realiza un volum maxim de mărfuri în baza resurselor tehnico-materiale de care dispune, a tehnologiilor, a mijloacelor și resurselor funciare. Valoarea potențialului respectiv se caracterizează prin corespunzătoarele tipuri de resurse, numărul și calitatea lor. Acest potențial constă din potențialul tehnico-material, potențialul tehnologic, potențialul resurselor teritoriale, potențialul activelor necorporale, potențialul financiar și investițional.
Potențialul tehnico-material al structurii comercial-antreprenoriale se caracterizează prin parametrii calitativi și cantitativi ai resurselor materiale (corporale), prin utilajul comercial-tehnologic, prin spațiile comerciale, de depozitare, de producție și auxiliare. Potențialul tehnologic este determinat de nivelul progresivității metodelor aplicate în procesul comercial-tehnologic și de deservire, el este caracterizat de indicii resurselor de capacități mari și de cei ai calității de servire. Potențialul resurselor spațiale este determinat de amplasarea unității comercial-antreprenoriale, precum și de valoarea resurselor naturale, de care dispune și pe care le gestionează și care sunt folosite sau pot fi utilizate în activitatea comercial-antreprenorială.
Potențialul activelor necorporale se caracterizează printr-un șir de drepturi (dobândite sau create de societate): dreptul de utilizare a resurselor naturale (terenuri, resurse minerale, resurse de apă etc.), a condițiilor naturale, a informației despre mediul natural; dreptul de proprietate (drepturile de utilizare a terenurilor, dreptul de locație, de arendare a echipamentelor etc.), drepturile de proprietate industrială (dreptul asupa invențiilor, modelelor utile, desenelor și modelelor industriale, know-how etc.), drepturile de autor. Potențialul financiar al entității comercial-antreprenoriale se caracterizează prin capacitatea de a asigura stabilitatea sa financiară pe piață și este determinată de proporțiile resurselor financiare pe care le dispune structura comercial-antreprenorială sau pe care le poate atrage pentru soluționarea sarcinilor de dezvoltare economică.
Potențialul investițional (PI) al unității comercial-antreprenoriale este determinat de capacitatea de a-și forma capitaluri proprii și fonduri de investiții în creanțe (resurse investiționale împrumutate). Acest potențial de investiții include potențialul de investiții în capitalul fix și potențialul investițiilor financiare. Potențialul de investiții în capitalul fix se caracterizează prin valoarea investițiilor capitale în reproducerea extinsă și simplă a fondurilor productive și prin posibilitatea realizării lor eficiente.
Cantitativ acest potențial este determinat de volumul total al construcției capitale, de mărimea activelor fixe achiziționate sau fabricate, a altor active materiale imobilizate și active necorporale, care se află în bilanțul întreprinderii, precum și de valoarea resurselor financiare ce pot fi atrase în investiții capitale. Potențialul investițiilor financiare reprezintă resursele mijloacelor monetare, materiale și a altor valori, care sunt investite în titluri (hârtii) de valoare ale altor persoane juridice, obligații de stat cu dobândă și de împrumuturi locale, capitalurile statutare ale altor entități, create pe teritoriul țării, capitalul organizațiilor în străinătate etc., de asemenea, creditele acordate unei persoane juridice de către alte persoane juridice.
Potențialul organizatorico-managerial al structurii comercial-antreprenoriale se caracterizează prin capacitatea sistemului său de organizare și gestionare să asigure o poziție stabilă pe piață și dezvoltarea economică. Acest potențial este determinat de nivelul progresivității organizatorice a unității comercial-antreprenoriale și de metodele de gestionare.
Potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale se prezintă ca un sistem complex, ce constă din numeroase elemente și care are diferite caracteristici. Aceasta se explică prin faptul că structura comercial-antreprenorială este destul de diversă din punctul de vedere al funcțiilor pe care le îndeplinește, al formei juridice de organizare, al dimensiunii și profilului de activitate[4].
Importanța clasificării rezidă în sistematizarea cunoștințelor privind potențialul unității comercial-antreprenoriale, fără de care este imposibilă și dezvoltarea ulterioară, și punerea în practică a acestor cunoștințe. Importanța clasificării constă în faptul că:
contribuie la elucidarea mecanismului de formare, dezvoltare și utilizare a potențialului structurii comercial-antreprenoriale în viața economică reală;
oferă posibilitatea de a sistematiza și de a distribui entitatea comercial-antreprenorială în conformitate cu structurile conexe;
permite evaluarea corectă și compararea eficacității activității comercial-antreprenoriale;
Potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale poate fi clasificat în funcție de indicii prezentați în figura.1.3.
Dinamica potențialului structurii comercial-antreprenoriale poate fi examinată din perspectiva abordării normative atât ca o direcție spre reperul dat, cât și din punct de vedere al tradiției pozitiviste, studiind evoluția dinamicității activității comercial-antreprenoriale, elucidând cauzele ei, factorii și restricțiile. Restricțiile reale ale modificărilor economice pot fi exprimate prin stabilirea caracteristicilor agregate de dezvoltare, motivate de mai multe cauze: neatingerea unei „mase critice” a măsurilor (priorități, obiective, resurse mobilizate etc.), de menținerea în perioada de referință a misiunii corporative etc. Evaluarea activității comercial-antreprenoriale presupune stabilirea gradului de deosebire între nivelurile reale și cele dorite ale indicatorilor de schimbare (în limita posibilităților existente), ce caracterizează sistemic dinamica nivelului de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale [120].
Un factor important ce determină specificul activității comercial-antreprenoriale și posibilitățile de dezvoltare a avantajelor competitive ale structurii comercial-antreprenoriale, îl constituie potențialul inovațional al întreprinderii. Acesta din urmă descrie capacitatea structurii comercial-antreprenoriale de a implementa inovațiile în activitatea economică. Drept rezultat al realizării potențialului economic al întreprinderii sunt: dezvoltarea noilor segmente de piață; introducerea în activitatea comercial-antreprenorială a noilor mașini, utilaje, echipamente, materiale de construcții, tehnologii și noi modalități de comercializare a producției; perfecționarea și elaborarea noilor metode de organizare și de gestionare a activității comercial-antreprenoriale.
Fig.1.3. Clasificarea indicilor potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale
Sursa: elaborat de autor
Deriva reală a potențialului structurii comercial-antreprenoriale se formează în condiții concrete (interne și externe) sub influența unor procese contradictorii ale interacțiunilor activității comercial-antreprenoriale cu mediul extern. Potențialul de resurse și cel de piață al activității comercial-antreprenoriale stabilesc anumite limite în ceea ce privește reorganizările de anvergură; cu toate acestea efectuarea unei aprecieri a structurii comercial-antreprenoriale la provocările timpului în lumea actuală depinde în mare parte de realizarea oportunităților ei în ceea ce privește formarea fluxurilor financiare și de mărfuri.
Valorile plafon ale parametrilor dinamici și structurali ai activității comercial-antreprenoriale sunt determinate de necesitatea de a asigura competitivitatea ei. Zona condițiilor acceptabile ale structurilor comercial-antreprenoriale, care apare în legătură cu aceasta, se caracterizează printr-un potențial de resurse concurențial și prin poziții de piață competitive.
Diverși parametri dinamici și structurali ai activității comercial-antreprenoriale vor înrâuri în mod diferit schimbările anumitor aspecte ale potențialului, respectivele influențe, în funcție de natura lor, pot fi semnificative și nesemnificative, locale și generale, pozitive, neutre și negative. Ele pot avea efecte variate asupra structurii material-corporale, comercial-economice și economico-organizaționale, asupra dezvoltării sectoriale și spațiale, asupra structurii forței de muncă, a veniturilor și cheltuielilor întreprinderii etc. [9, p. 128].
În fiecare perioadă de timp diverse structuri comercial-antreprenoriale se află la niveluri diferite de dezvoltare economică, ce se caracterizează prin diverse resurse reale și prin potențialul de piață, prin variate posibilități de autodezvoltare și printr-un diosebit grad de competitivitate pe piața capitalului și a forței de muncă, a mărfurilor și serviciilor, printr-un nivel variat de pregătire în a accepta realizările internaționale din domeniul tehnologiei și managementului, și prin posibilitățile de implicare în soluționarea problemelor regionale principale și prioritare etc. Prin urmare, și reacția structurii comercial-antreprenoriale la avertismentele timpului, la formarea unor sau altor scenarii de dezvoltare economică nu vor fi aceleași, ceea ce, în ultimă instanță, își va găsi reflectare în modificarea metodelor de activitate comercial-antreprenorială [9, p. 75].
Dubla interpretare a potențialului economic rezultă din importanța evidenței asupra interferenței a două grupuri de factori ai mediului intern și extern, fiecare dintre care are un rol esențial pentru delimitarea unor avantaje competitive ale structurii comercial-antreprenoriale. Ei sunt determinați atât de condițiile de piață, cât și de dotarea cu resurse, de structura și proporțiile lor, de nivelul de dezvoltare și gradul de specializare a resurselor, de viteza de creare, renovare și perfecționare a resurselor, de organizarea utilizării cât mai productive și eficiente [31]. La nivelul economiei naționale toți acești factori sunt precizați de determinantul corespunzător al priorităților competitive ale țării. La nivel de unitate comercial-antreprenorială toți factorii respectivi, prin urmare și prioritățile competitive ale acesteia, sunt determinate de potențialul economic. În același timp, potențialul se prezintă ca o combinație oarecare a factorilor de piață și de resurse ce vine să realizeze o misiune corporativă a entității comercial-antreprenoriale în baza unei strategii competitive corespunzătoare [17, p. 62].
Potențialul competitiv al structurii comercial-antreprenoriale este format în baza misiunii corporative și a elaborării strategiei competitive prin analiza și evaluarea priorităților concurențiale ale potențialului economic. Potențialul competitiv al structurii comercial-antreprenoriale reprezintă un potențial economic strategic orientat spre realizarea avantajelor. Modelul formării potențialului competitiv al structurii comercial-antreprenoriale este prezentat în figura 1.4.
Potențialul comercial-productiv reflectă nominal volumul posibil și viteză de realizare a structurii comercial-antreprenoriale a mărfii. Potențialul de resurse prezintă nominal volumul și viteza posibilă de realizare și asigurare cu resurse a întregului lanț logistic de creare a valorii structurii comercial-antreprenoriale. Potențialul economic ilustrează poziția sa reală în spațiul economic în sistemul extern de creare a valorii: volumurile reale și viteza procesului comercial-tehnologic de asigurare cu resurse și de realizare a valorii (mărfii).
Potențialul competitiv (concurențial) indică mobilizarea și direcționarea întregului potențial economic al structurii comercial-antreprenoriale spre implementarea strategiei concurențiale alese, orientată spre îndeplinirea misiunii corporative formulate.
Fig. 1.4. Potențialul economic și competitiv al structurii comercial-antreprenoriale
Sursa: elaborat de autor ( se repeta cu 1.1)
Strategia priorității concurențiale și respectivul program orientat spre formarea, organizarea, dezvoltarea și direcționarea potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale motivează necesitatea de a mobiliza și de a concentra toate resursele asupra unor direcții strategice eficiente. Sursele priorităților concurențiale ale structurii comercial-antreprenoriale sunt principalele tipuri ale activității sale funcționale, care formează atât sistemele interne, cât și cele externe de creare a valorii adăugate. Strategia competitivă, selectată în concordanță cu misiunea corporativă, condiționează organizarea modului de executare a acestor și altor tipuri de activitate (auxiliare), a tuturor funcțiilor sale, inclusiv, gestionarea structurii comercial-antreprenoriale, din sistemul de constituire a valorii adăugate în condițiile unui mediu competitiv al întregii economii naționale (și mondiale). După influența asupra competitivității structurii comercial-antreprenoriale, sursele priorității concurențiale pot fi divizate în surse directe de influențare și surse indirecte de influențare.
În prima categorie se înscriu toate tipurile de activitate comercial-antreprenorială și de legături atât în cadrul sistemului (intrasistem), cât și raporturile cu subiecții sistemului extern de creare a valorii adăugate (extrasistem). La cea de-a doua categorie se referă sursele avantajelor concurențiale a partenerilor unității comercial-antreprenoriale, adică subiecții mediului extern [56, p.209].
Din perspectiva abordării sistemice, putem afirma că anume întregul sistem al activității comercial-antreprenoriale reprezintă sursa creării și implementării priorităților concurențiale. Eficacitatea activității comercial-antreprenoriale depinde de rezultatele implementării avantajelor concurențiale și, în primul rînd, de potențialul de dezvoltare investit în ea , adică de potențialul economic ca un factor sistemic al competitivității structurii comercial-antreprenoriale. Potențialul entității comercial-antreprenoriale, la rândul lui, este determinat de sistemul de potențialuri (comercial-productiv, de resurse și economic), care se distinge prin faptul că fiecare potențial consecutiv include în sine precedentele.
Potențialul comercial-productiv (PCP) reprezintă valoarea structurii comercial-antreprenoriale ca un obiect material de producție și reflectă dotarea cu resurse tehnico-materiale și tehnologice în sistemul relațiilor fundamentale cu flexibilitatea și posibilitățile respective de adaptare în vederea realizării strategiei.
Potențialul de resurse caracterizează valoarea structurii comercial-antreprenoriale nu doar în calitate de obiect comercial și de producție, dar și ca un sistem funcționabil, in globo, adică ca pe un subiect funcționabil care dispune de posibile oportunități ale activității funcționabile de producție. Potențialul de resurse reprezintă nu doar posibilitățile comerciale și de producție ale structurii comercial-antreprenoriale, dar și asigurarea cu personal, cu resurse financiare, informaționale, comunicative și manageriale, ce condiționează capacitatea de autoorganizare și dezvoltare atât a structurii comercial-antreprenoriale, în general, cât și a unor activități aparte și a respectivelor structuri și relații comerciale și de producție, funcționale și manageriale în vederea realizării strategiei pe baza abordării de piață și de resurse [25, p.67].
Potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale exprimă valoarea ei ca și subiect funcționabil al pieții în toată complexitatea raporturilor economice și a relațiilor de afaceri cu subiecții mediului extern. Potențialul economic nu reflectă doar posibilitățile sistemice precum cele de producție și alte posibilități funcționale și de gestionare ale structurii comercial-antreprenoriale, dotarea ei cu resurse corespunzătoare (potențialul de resurse), dar și potențialele posibilități extrasistem, precum raporturile externe interactive cu subiecții sistemului extern de creare a valorii adăugate (în primul rând, cu furnizorii, canalele de desfacere, consumatorii și cumpărătorii) și alți subiecți ai mediului extern. Potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale prezintă, în acest mod, capacitatea ei reală de a coordona procesele de creare și de realizare, de perfecționare și de dezvoltare a avantajelor concurențiale [25, p. 82].
Potențialul economic se prezintă ca un factor sistemic activ de maximizare (sporire) a competitivității activității comercial-antreprenoriale prin folosirea abordării pe bază de resurse și de piață. Caracterul dublu de organizare a potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale este determinat atât de existența resurselor necesare pentru activitatea principală și auxiliară orientată spre stabilirea valorii adăugate, cât și de oportunitățile de poziționare pe piață în raport cu care se gestionează anumite funcții și structura comercial-antreprenorială în ansamblu. În acest sens, potențialul economic al structurii date reprezintă un sistem ce servește drept fundament pentru activitatea comercial-antreprenorială, dat fiind că este orientat nu doar spre organizarea utilizării productive a resurselor de care dispune, dar și spre înnoire și perfecționare conform cerințelor mediului extern. Potențialul economic, în același timp, este caracterizat de un șir de parametri concreți, cantitativi și calitativi, și are o evaluare integrală, ce reflectă capacitatea sistemică a structurii comercial-antreprenoriale de a asigura și a amplifica competitivitatea sa în baza avantajelor concurențiale de un nivel mai înalt, mai durabile și mai econome.
Aspectele interne și externe a valorii adăugate, privind crearea structurii comercial-antreprenoriale distinge existența raporturilor între diverse tipuri de activitate (structuri), corespunzător intrastructurale, dar și între ea și alți subiecți ai mediului extern. În ciuda diversității lor și a diferențelor de conținut, a rolului și a mecanismului de funcționare, punctul comun ce determină modul de reglementare și organizare a acestor relații o constituie disponibilitatea, identificarea, stabilirea și exprimarea, mai mult sau mai puțin, supusă normalizării formei de dependență, funcțională între corespondenții acestor raporturi atât în cadrul structurii comercial-antreprenoriale, cât și în afară, în ceea ce privește satisfacerea cererii. În baza acestei dependențe plurifuncționale și trebuie constituită organizarea și gestionarea întregii activități a structurii comercial-antreprenoriale. De remarcat, importanța deosebită atât a relațiilor organizaționale interne, cât și a celor externe din sistemul potențialului economic. Acestea permit, în concordanță cu misiunea corporativă și în funcție de strategia optată, în continuu să creeze, să mențină și să realizeze, de asemenea, să perfecționeze și să dezvolte avantajele concurențiale de un nivel mai înalt. Prin aceasta se asigură o eficiență mai mare a activității comercial-antreprenoriale, în comparație cu cea a concurenților și o poziție competitivă a structurii comercial-antreprenoriale pe piață. Baza priorităților concurențiale a structurii comercial-antreprenoriale o reprezintă inovațiile din întregul sistem logistic de creare a valorii adăugate de către firmă. Numărul lor, conținutul, nivelul, natura, viteza, eficacitatea condiționează posibilitățile de dezvoltare a potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale [25, p. 108].
Planificarea pluriaspectuală funcțională și organizațională a structurii comercial-antreprenoriale ca un subiect al economiei de piață, care există în condițiile unui mediu extern competitiv în continuă schimbare și în contextul unor raporturi în mișcare, a căror activitate trebuie orientate spre satisfacerea diferitor nevoi crescânde ale consumatorilor, determină necesitatea unei abordări sistemice și dinamice a analizei, evoluării și gestionării activității comercial-antreprenoriale, orientate spre formarea și dezvoltarea potențialului economic ca un factor sistemic al asigurării strategice a competitivității și al dezvoltării durabile pe termen lung a structurii comercial-antreprenoriale.
Potențialul structurii comercial-antreprenoriale este o formație sistemică existentă în „spațiul” a două dimensiuni, care determină direcția formării și dezvoltării sale, care prezintă principalele sale componente de asigurare: de resurse și de piață. Fiecare element în parte al uneia din aceste dimensiuni este caracterizat, la rândul său, de totalitatea parametrilor, evaluările cărora ilustrează corespunderea unui anumit sistem scopurilor strategice ale structurii comercial-antreprenoriale, respectiv, strategiei examinate într-o anumită perioadă de timp [12, p. 221].
În general, dimensiunea asigurării cu resurse a potențialului structurii comercial-antreprenoriale – [PS], dimensiunea pieții – [P], unde, respectiv:
R – tipurile (numeroase) de resurse utilizate;
M – tipurile de produse comercializate pe piața de mărfuri (bunuri);
PS = fPMR (r1,r2,….,rs,….m1, m2,…ms)+PMP (1.1)
Totalitatea potențialurilor din anumite sectoare formează potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale. Structura parametrilor factorilor potențialului economic din structura comercial-antreprenorială poate fi urmărită în figura 1.5.
Respectiva consecutivitate a analizei potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale scoate în evidență faptul că sarcinile acestei analize nu pot fi soluționate fără a se ține cont de starea mediului înconjurător și fără a lua în seamă strategia de dezvoltare a avantajelor concurențiale ale structurii comercial-antreprenoriale, care este determinată de misiunea companiei, și nici fără a avea în vedere contextul temporal al activității comercial-antreprenoriale. Pentru un antreprenor nu este atât de importantă evaluarea, în general, a potențialului activității comercial-antreprenoriale (caracteristicile resurselor sale), ci, mai curând, estimarea posibilităților economice și a potențialului economic, precum și proiectarea strategică a potențialului competitiv [35, p. 245].
Fig. 1.5. Structura parametrilor factorilor potențialului economic din structura comercial-antreprenorială
Sursa: elaborat de autor
Prezenta abordare resurse-piață în ceea ce privește evaluarea potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale pune accentul pe necesitatea evidenței, atât a efectului sinergic, cât și a efectului posibilităților alternative, care motivează formarea evaluării sale integrale. Structura sa echilibrată a potențialului de resurse al activității comercial-antreprenoriale care intensifică reciproc influența tuturor elementelor constitutive în parte, motivează prezența respectivului efect sinergic și indicele înalt al evaluării potențialului de resurse drept factor al dezvoltării competitive a structurii comercial-antreprenoriale [10, p. 23].
În condițiile actuale formarea și dezvoltarea structurii echilibrate a potențialului structurii comercial-antreprenoriale reclamă, în aceeași măsură, cheltuieli financiare echilibrate și suficiente. „Prețul” soluțiilor greșite privind formarea și dezvoltarea potențialului economic se mărește în raport cu creșterea sa. În plus, într-o măsură tot mai mare este determinat nu într-atât de pierderile „contabile”, pe cât de pierderile alternative – pierderile ce țin de posibilitățile ratate de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale, o parte relativă, care în cadrul pierderilor totale, de asemenea, se mărește corespunzător [3, p. 39]. În acest sens, strategia competitivă și politica structurii comercial-antreprenoriale trebuie orientată spre formarea și dezvoltarea potențialului economic astfel, încât să se obțină o eficiență maximă a cheltuielilor făcute prin cea mai bună combinație a efectelor sinergice și de alternativă.
1.3. Criterii și indici de eficacitate ai activității comercial-antreprenoriale
În condițiile constituirii unui model inovator de dezvoltare a economiei din Republica Moldova și a modificării cardinale a metodelor, precum și a formelor activității antreprenoriale, o importanță deosebită o are sistemul de evaluare a proceselor economice. Elaborarea și adaptarea unui ansamblu de subiecte atât teoretice, cât și metodologice de măsurare, analiză, planificare și stimulare a eficacității activității structurilor comercial-antreprenoriale devine o premiza creării unui model național de dezvoltare economică în corespundere cu pericolele și provocările secolului al XXI-lea [36, p. 142].
Elaborarea unei metode de cercetare a problemei supuse studiului prevede elucidarea sarcinilor teoretice generale, printre care: definirea noțiunii, caracterizarea aspectelor sociale și economice, coraportul cu alte categorii economice, identificarea criteriilor, indicatorilor, factorilor și rezervelor. În ceea ce privește definirea eficacității ca un criteriu economic încă nu există o soluție persuasivă și, prin urmare, mai trezește multe discuții. Problema rezidă în complexitatea categoriei studiate și în ambiguitatea abordărilor metodice și conceptuale în raport cu măsurarea acesteia.
Din perspectiva analizei logice, problema dată trebuie examinată, in globo, iar, ulterior, pe definiții și manifestări în parte. Pornind de la cele menționate supra, se impune, a priori definirea noțiunii de „eficiență”. Cuvântul „eficiență” semnifică eficacitate, performanță. Prin urmare, „eficiența” reprezintă rezultatele funcționării oricărui sistem și poate fi aplicată în general în producția socială, precum și în domeniile sale constitutive și în cadrul unor întreprinderii și structuri comercial-antreprenoriale aparte. Punctul de plecare în studiul teoriei eficacității îl reprezintă problema despre conținutul ei intern. Există destul de multe opinii privind definirea eficacității [49, p. 268].
Potrivit economistului american Helfert E., eficiența presupune utilizarea mijloacelor în vederea atingerii obiectivelor, obținerea cât mai multor rezultate din resursele limitate disponibile. „Eficacitatea, indiscutabil, reprezintă o categorie de evaluare. Aceasta este întotdeauna legată de coraportul dintre valoarea rezultatului și valoarea costurilor” [55, p. 267]. Unii savanți se limitează doar la mențiunea că „eficiența producției sociale reprezintă o categorie economică, ce reflectă procesele de dezvoltare a forțelor de producție într-un tot întreg cu relațiile de producție” [131, p. 53]. La rândul său, Kevin C. consideră că această categorie de eficiență economică „reprezintă în sine raportul dintre costuri și rezultat” [61, p. 38]. Respectiva viziune este susținută și de alți economiști care încearcă, de asemenea să descopere esența categoriei de eficiență economică prin descrierea principiului său de evaluare cantitativă. În opinia altor autori, esența categoriei de eficacitate economică ține nemijlocit de prezentarea indicelui de eficacitate. De exemplu, Lega V., vede esența categoriei de eficiență economică în, „măsura, gradul și bunăstarea tuturor membrilor societății” [138, p. 62].
O interpretare larg răspândită privind esența eficacității ca și categorie economică se referă la identificarea ei cu însăși esența noțiunii de eficiență economică, altfel spus, cu manifestarea externă a conținutului categoriei de eficiență. Savantul V. Poltorâghin în definiția sa spune: „categoria economică a eficienței producției” reflectă, mai întâi de toate, rezultatul utilizării incluse în „mijloacele de muncă și în productivitatea forței umane de muncă” [145, p. 47].
Mai există și alte definiții. Însă, menționăm că, deseori, ele nu ilustrează eficacitatea ca pe o categorie economică, ci ca pe o noțiune, ca pe niște criterii sau indici. În acest context, amintim: categoria economică reprezintă expresia teoretică a raporturilor interumane social-productive real existente. Din acest considerent trebuie elaborată o astfel de metodă de definire a esenței eficienței ca și categorie economică, care să fie orientată spre precizarea acelor raporturi economice ce caracterizează categoria respectivă.
În context, merită atenție definiția esenței categoriei economice de eficacitate a producției sociale propusă de Năstase C.: „Eficacitatera producției sociale ca și categorie economică exprimă acele aspecte ale relațiilor de producție real existente, care determină gradul de realizare a intereselor materiale ale proprietarului de mijloace de producție, în urma dezvoltării și utilizării forțelor de producție și a combinației lor speciale” [76, p. 82]. În prezenta definiție sunt reflectate cele mai importante momente ale relațiilor de producție ce se pretează la categoria de eficacitate.
Eficacitatea dispune de relații directe și reciproce cu toate categoriile economice; se află sub înrâurirea tuturor proceselor economice. Problema sporirii eficienței economiei naționale reprezintă una dintre principalele sarcini ale politicii economice de stat. Performanța activității structurii comercial-antreprenoriale la actuala etapă de dezvoltare a societății se prezintă ca un ansamblu al eficienței economice, sociale, social-economice și ecologice.
Eficacitatea economică reprezintă o categorie dificilă a științei economice. Aceasta pătrunde în toate sferele activității practice ale omului, la toate etapele de dezvoltare a proceselor economice, este baza constituirii criteriilor cantitativi de evaluare a soluțiilor adoptate de antreprenori, se utilizează la formarea caracteristicii pentru activitatea economică material-structurală și sistemică. Astfel de caracteristici precum integritatea, complexitatea, dinamismul, pluridimensionalitatea și reciprocitatea diverselor aspecte ale acesteia își găsesc reflectarea prin prisma categoriei de eficacitate [135, p. 6].
Noțiunea eficacitate economică, încetățenită în literatura economică, dar și în practica economică s-a modificat de nenumărate ori. De-a lungul timpului ea s-a îmbogățit, dar, în același timp, și-a păstrat neschimbat sensul său de bază. În actuala accepție termenul „eficacitatea economică” este strâns legat de un șir de factori ce nu sunt nelimitați cu strictețe, dar ce o influențează și îi determină nivelul în fiece perioadă de timp, pentru fiecare agent economic. Printre respectivii factori regăsim modificarea productivității muncii, sporirea randamentului mijloacelor bănești investite în activitate, reducerea costurilor, creșterea rentabilității producției, a fondurilor utilizate etc.
Prin urmare, eficiența economică reprezintă o categorie economică suprageneralizatoare, ale cărei părți constitutive sunt categoriile generalizatoare ale unui nivel inferior. Fiecare dintre ele indică nivelul eficienței și modificarea sa pe un anumit segment [14, p. 189].
Eficacitatea social-economică este o noțiune mai largă decât eficiență economică, care face parte din prima, diferențiindu-se prin rezultate. Rezultatul eficienței social-economice alături de performanțele înalte ale rezultatelor economice finale și soluționarea anumitor probleme sociale (îmbunătățirea condițiilor de muncă și de trai, angajarea în câmpul muncii, garanțiile sociale privind redresarea nivelului minim de viață al oamenilor etc.).
În literatura economică o atenție sporită se acordă soluționării problemelor privind prioritatea alegerii tipului de eficiență. În viziunea unor cercetări, primatul trebuie să aparțină eficienței sociale. Astfel, Hisrch, R.. este de părerea că „drept principii ale echității sociale în determinarea eficienței sunt considerate imperativele orientării sociale adecvate a soluțiilor și sarcinilor economice, precum și performanțele lor sociale de rigoare [57, p. 48].
După cum vedem, încercările de a delimita riguros criteriile eficienței în economice și sociale sunt ilegale. Factorii, orientați spre sporirea eficienței, și indicatorii trebuie examinați ca motivați social.
Condițiile mediului competitiv și principiul economiei regionale presupun alături de eficacitatea economică și socială existența eficienței ecologice. Extinderea ariei de prevenire și poluare a mediului ambiant presupune că eficacitatea ecologică, la fel ca și rentabilitatea activității organizației, constituie o parte componentă a eficacității organizației reprezintă o parte componentă a eficacității în general. Transformările ecologice din ultimele decenii au condus la necesitatea de a renunța la tehnocrațiile cosmopolite, la obținerea unui profit cu orice preț și la identificarea creșterii economice a agentului economic prin sporirea volumului de producție. O tendință mondială în activitatea organizației devine renunțarea la viziunile neoliberale asupra economiei din perspectiva participantului și trecerea la un punct de vedere național [28, p. 18].
Așadar, atestăm suficient de multe opinii în ceea ce privește definirea „eficacității”. După cum observăm, eficiența poate fi definită ca un rezultat al raportului dintre efectul maxim dorit și valoarea optimă a costurilor sau a resurselor investite. În același timp, trebuie să distingem astfel de noțiuni precum: criteriile și indicatorii eficacității în activitatea agentului economic [5, p. 25].
Lipsa unei vizuni comune a specialiștilor privind esența criteriului și indicatorilor eficienței în activitatea agentului economic a condus la reliefarea a două abordări, două modalități soluționare a respectivei probleme. Unii cercetători identifică aceste noțiuni. Astfel, în opinia savantei Solcan A. masa totală a profitului servește drept criteriu și indicator al eficienței în activitatea de bază a întreprinderii [100, p. 24].
Pentru identitatea criteriului și a indicatorului eficacității în activitatea agentului economic optează [24, p. 167], care afirmă că în modelele economiei de piață și în modelele eficienței din economia națională o formă a criteriului este indicatorul profitului net.
Drept criteriu al eficienței de producție servește excedentul de produs raportat atât la fonduri, în valoarea sa numerică, cât și la prețul de cost teoretic și din punctul de vedere al societății, deoarece nivelul său de bogăție depinde de productivitatea produsului excedentar, și din perspectiva muncitorului, dat fiind că creșterea bunăstării lui și a familiei acestuia depinde de produsul excedentar [65, p. 32].
Criteriul de eficacitate este un indicator al calității, ce dezvăluie esența și conținutul eficienței. Indicatorii permit cuantificarea și realizarea unei analize a eficienței. Criteriul eficienței reprezintă o bază metodologică în determinarea indicatorilor ei. Acesta obține justificare prin indicatori. După Ghosh, A., criteriul „care exprimă substanța calitativă a eficacității producției caracterizează tendința sa generală de schimbare și dinamica ei, pe când indicatorii servesc la cuantificarea nivelului componentelor eficacității” [40, p. 41].
Prin urmare, după părerea autorului, criteriul eficienței poate fi formulat, în general, drept mărimea efectului obținut pe costul unitar al forței de muncă publice. Totuși, un criteriu al eficienței formulat în așa fel reclamă și un studiu extins.
Nu există o opinie unitară a economiștilor în ceea ce privește modalitatea de a evalua eficiența activității organizației: cu ajutorul unui indicator general sau al unui sistem de indicatori; care este metoda de calcul al indicatorilor de eficiență, ce indicatori de eficiență trebuie să interrelaționeze între indicatorul general al eficienței și cel particular; care indicatori trebuie să fie incluși în sistem etc. Nu există o viziune comună nici în ceea ce privește tipul indicatorilor a rezultatelor ce ar trebui aplicat la nivel de organizație pentru a determina eficiența activității acesteia.
Un grup de specialiști presupune că, în acest scop, este mult mai potrivit indicatorul profitabilității, și că „eficiența este determinată de profit și de rentabilitatea pe economie” [73, p. 13]. Un alt grup etalează drept indicator principal valoarea „produsului net, precum și tempoul creșterii produsului net” [99, p. 37].
În acest sens, merită atenție și opinia acelor economiștilor ce prezintă în calitate de indicator principal de referință „rata creșterii produsului excedentar” [24, p. 78].
O altă problemă metodologică atestată la măsurarea eficienței o constituie prezentarea evazivă a sarcinilor de cercetare și de măsurare. Astfel, mulți savanți se axează pe ipoteza conform căreia sarcina studierii eficienței este una singură [2, p. 25]. Ei tind spre crearea unei metode în baza căreia s-ar putea răspunde la toate întrebările referitoare la respectiva categorie din practica economică. În acest sens, sunt necesare informații numerice exacte pentru a soluționa două sarcini: reflectarea activă a nivelului de eficiență și atestarea rezervelor interne pentru a o majora (aceasta este o sarcina reflectării adecvate); clasarea agenților economici în funcție de eficacitatea înregistrată. Ultima poate fi divizată într-o sarcină statistică (clasarea conform nivelului de eficiență înregistrat) și într-o sarcină dinamică (clasificarea după creșterea tempourilor și a indicilor de eficiență).
Sarcinile de reflectare adecvată prevăd aplicarea unui anumit număr de indicatori. Soluționarea sarcinii de clasare, dimotrivă, presupune prezența unui indicator de eficiență. În activitatea întreprinderii reflectarea adecvată a eficienței este o sarcină fundamentală. Aceasta se motivează prin faptul că sub aspect managerial structura comercial-antreprenorială are nevoie de starea reală a eficienței în vederea găsirii căilor, modalităților de majorare a acesteia [15, p. 39].
Din punct de vedere metodologic primatul reflectării adecvate este determinat de faptul că în baza datelor obținute în procesul soluționării ei, se poate soluționa prin metode suplimentare și problema clasării.
Eficacitatea ca un fenomen al realității economice și obiect al lumii materiale este infinită. Prin urmare, absolut exact ea poate fi caracterizată doar printr-un număr infinit de indici, proprietăți și factori pe care le include. Cercetarea eficienței ca pe o categorie economică este imposibilă fără a determina criteriul acesteia. Termenul criteriu din limba greacă înseamnă „un mijloc de a judeca”. Criteriul reprezintă principala caracteristică, cu ajutorul căruia se stabilește veridicitatea cunoștințelor despre ceva anume. Acesta are menirea de a exprima esența primară, aspectul calitativ al eficienței, principiile de abordare în măsurarea ei. Astfel, eficacitatea economiei naționale se stabilește în baza unui principiu comun pentru toate verigile, prin compararea rezultatelor producției cu costurile sau resursele utilizate [25, p. 92].
Dialectica de cunoaștere a criteriului de eficacitate a economiei naționale este determinată de dialectica cunoașterii esenței a însăși categoriei de eficacitate. Prin urmare, cunoștințele noastre vizând noțiunea de criteriu se pot aprofunda, detalia, concretiza odată cu extinderea cunoștințelor despre esența eficienței ca și categorie. Însă în procesul de cunoaștere a esenței categoriei, criteriul de eficacitate trebuie stabilit foarte clar. Din acest considerent, referindu-ne la cuantificarea conținutului criteriilor de eficiență a economiei naționale, pornim de la recunoașterea criteriului de unicitate pentru toate nivelurile economiei naționale.
În cadrul unui singur criteriu de eficacitate a economiei naționale, fiecare fază de reproducere, dispunând de o autonomie relativă și respectivele particularități de dezvoltare, se exprimă prin criteriul său specific, care este unicul la etapa respectivă și îndeplinește funcția de măsurare calitativă și cantitativă a eficacității din domeniul dat.
Evaluând eficacitatea ca și categorie economică trebuie să examinăm și principalii ei factori. Factorii sunt elemente, motive ce înrâuresc asupra acestui indicator sau asupra unui șir de indicatori. Factorii economici, la fel ca și categoriile economice, reflectate de indicatori au un caracter obiectiv [14, p. 190]. Din punct de vedere al influenței factorilor distingem factori de ordinul întâi și factorii de ordinul doi. Diferențele dintre noțiunile de „indicator” și „factor” sunt convenționale, deoarece fiecare dintre aceștia pot fi examinați ca niște factori și viceversa. Factorii pot fi clasificați în funcție de diferite caracteristici. Ei pot fi atât generali, adică ce afectează un șir de indicatori, cât și particulari, altfel spus, specifici pentru indicatorul respectiv.
În ultimul timp se bucură de o atenție sporită factorii socio-culturali, ce influențează eficacitatea [18, p. 38]. Remarcăm următoarele caracteristici socio-culturale: indicii demografici ai populației, distribuția veniturilor pe grupuri de populație, stabilitatea socială a comunității, schimbarea modului de viață, atitudinea față de muncă și agrement, nivelul de educație, nivelul consumului de bunuri și servicii. În plus, factorii mai pot fi clasificați în interni și externi.
În condițiile unei economii în continuă dezvoltare se impun noi abordări, metode ce ar determina adecvat valoarea eficienței activității în structura comercial-antreprenorială [12, p. 224].
În ultimul timp se intensifică rolul resurselor umane și a factorilor materiali în dezvoltarea economiei, continuu are loc integrarea proceselor economice și sociale, de aceea se consolidează legătura reciprocă dintre indicii eficienței economice și a celei sociale. Astfel, sporirea eficienței economice constitue baza soluționării cu succes a problemelor sociale, iar îmbunătățirea bunăstării populației, a condițiilor de muncă și de trai contribuie la ridicarea productivității muncii și a altor indicatori ai eficacității economice. Iată de ce o problemă actuală este creșterea sistemică a eficacității socio-economice, intensificarea orientării sociale a creșterii economice, înregistrarea, în final, a unor rezultate, economice naționale, precum creșterea PIB-ului și o satisfacerea nevoilor sociale la un nivel mult mai ridicat [37, p. 8].
Pentru un studiu exhaustiv al diverselor probleme economice și sociale, realizate în comerț, pentru determinarea principalelor direcții de dezvoltare dinamică este utilizat un sistem bine direcționat și interdependent de indicatori. La acesta pot fi raportați, în primul rând, indicatorii ce țin de satisfacerea cererii populației (gradul de acoperire a fondurilor de cumpărare a populației, de comercializare a anumitor grupuri de mărfuri etc.). În al doilea rând, indicatorii ce reflectă eficiența managerială (costurile circuitului, veniturilor, productivitatea de capital, circuitul mijloacelor circulante, productivitatea muncii, profitul etc.) [1, p. 79]. Definirea și evaluarea eficacității presupun compararea efectului (rezultatului) cu resursele folosite și costurile.
Unul din indicatorii ce prezintă rezultatele activității structurii comercial-antreprenoriale este comerțul (circuitul mărfurilor) cu amănuntul. Vânzarea este sfârșitul procesului de circulație a mărfurilor. Vânzarea cu amănuntul reflectă, într-o mare măsură, gradul de satisfacere a cererii populației. În același timp, caracterizează atât rezultatul economic, cât și cel social, deoarece comercializarea mărfurilor permite, pe de o parte, recuperarea cheltuielilor de producție, iar pe de altă parte, satisfacerea nevoii populației [15, p. 127].
Gradul de satisfacere a cererii solvabile se regăsește în indicatorul ratei de acoperire a fondurilor de cumpărare ale populației în comerțul cu amănuntul. În timpul analizei respectivul proces este completat de studierea structurii comerțului cu amănuntul, de evaluarea gradului de satisfacere a cererii pe anumite grupuri de articole de primă importanță și pe calitatea deservirii comerciale [19, p. 48].
Noțiunea „calitatea serviciului comercial” este suficient de largă. Aceasta are un caracter complex și depinde de activitatea multor sectoare economice (în special, de sortimentul și calitatea produselor de consum). Nu toți indicatorii de calitate în ceea ce privește prestarea serviciului pot fi identificați la toate verigile comerciale și nu întotdeauna se pretează cuantificării. Principalii dintre acești indicatori sunt considerați [48, p. 29]:
corespunderea calității și cantității cererii populației;
rețeaua comercială prevăzută pentru 1000 de locuitori;
timpul cheltuit pentru a face cumpărături.
Îmbunătățirea serviciilor comerciale deseori duce la o anumită creștere a costurilor de întreținere a bazei tehnico-materiale din comerț, pentru reclamă, sortarea și ambalarea mărfurilor, precum și alte tipuri. Asemenea majorare a costurilor comerciale, însoțite de reducerea costurilor de consum constituie un fenomen pozitiv, având o mare importanță economică la nivel național, contribuie la creșterea productivității sociale a muncii. Prin urmare, eficacitatea socio-economică a activității comercial-antreprenoriale poate crește odată cu majorarea resurselor orientate spre dezvoltarea ei.
Eficacitatea utilizării resurselor de muncă în domeniul comerțului este exprimată prin suma cifrei de afaceri (circuitul de mărfuri) și venitul per angajat, cota creșterii cifrei de afaceri, obținută pe seama majorării productivității muncii, a mărimii costurilor pentru salarizarea muncii, coraportul dintre tempoul creșterii circuitului de mărfuri și fondurile pentru retribuiția muncii [48, p. 123].
Principalii indicatori ai eficienței de utilizare a capitalului circulant sunt viteza lor de circulație, valoarea circuitului de mărfuri și a profitului pentru 1 leu din aceste mijloace, cantitatea stocurilor de mărfuri. Sarcina de a intensifica circuitul mijloacelor circulante este actuală în comerț: ea cuprinde o mare parte din toate mijloacele circulante. După cantitatea mijloacelor circulante comerțul ocupă un loc de frunte printre sectoarele economiei naționale.
Eficiența utilizării activelor fixe în comerț este ilustrată prin indicatori de tipul: productivitatea capitalului, valoarea profitului pentru un leu din respectivele fonduri, valoarea circuitului de mărfuri pe de spațiu comercial [49, p. 268].
Printre indicatorii ce reflectă eficacitatea utilizării forței de muncă și a mijloacelor comerciale (productivitatea muncii, costurile circuitului, circuitul mărfurilor etc.), rentabilitatea deține un loc aparte. Profitul indică rezultatul final al activității economice, venitul net al întreprinderii.
O sarcină primordială în analiza activității structurii comercial-antreprenoriale o reprezintă evaluarea eficienței de utilizare a resurselor umane. Unul dintre indicatorii generali ai rezultatelor activității lor economice îl constituie circulația mărfurilor. Acesta depinde de numeroși factori. Un rol aparte printre aceștia îl au activele fixe, capitalul circulant, stocurile de mărfuri, spațiile comerciale și resursele forței de muncă.
Activitatea comercial-antrepernorială ocupă un loc important în economia națională, interacționând intens cu diverse sfere economice, contribuie la satisfacerea cererii solvabile a populației, la creșterea productivității muncii, la consolidarea sistemului monetar și financiar al țării [70, p. 76].
Reformele economice, implementate în Republica Moldova, presupun crearea unei economii de piață eficient funcționabilă. Trecerea țării la economia de piață a reclamat necesitatea precizării concepției structurii comercial-antreprenoriale. Studiind diverse abordări, metode, ea poate fi prezentată definită ca o o unitate economică și socială ce constituie, de fapt, un centru de adoptare a unor soluții independente.
În prezent structura comercial-antreprenorială însumează trei tipuri de activități, ce corespund la trei subsisteme. Prima – cea de exploatare, reflectând principalul gen de activitate. Al doilea este subsistemul financiar, al cărui scop rezidă în asigurarea finanțării organizației. Al treilea subsistem asigură gestionarea, luarea deciziilor argumentate în ceea ce privește politica financiară și economică. Concepția detaliată constă în faptul că structura comercial-antreprenorială trebuie examinată ca un sistem unitar, ce întrunește ciclurile procesului financiar-economic, care se deosebesc prin funcțiile lor.
În teoria economică organizația este definită drept o unitate de producție care asigură legătura între piața de mărfuri și de servicii (cererea finală de consum) și piețele factorilor de producție [81, p. 162].
În perioada dezvoltării relațiilor de piață eficacitatea devenea tot mai intens o funcție-cheie a structurii comercial-antreprenoriale. Necesitatea de a determina și a înregistra limitele certe ale activității structurii comercial-antreprenoriale motovează importanța deosebită de a evalua rezultatul activității sale. În condițiile monopolului de stat drept garant al stabilității era însuși statul. În economia de piață structura comercial-antreprenorială devine autonomă, iar funcțiile de stimulare și le asumă economia de piață. Antreprenorii trebuie să aleagă nu doar modalitățile, căile de sporire a eficienței, dar și să soluționeze un ansamblu de sarcini ce ar asigura funcționarea fiabilă a organizației.
Din punct de vedere al comercializării mărfurilor (produse, servicii) unitatea comercial-antreprenorială prevede un șir de funcții: de producție, de marketing, socială și financiară [88, p. 32].
Funcția de producție este determinată de acțiunile ce au condus la comercializarea de bunuri, servicii, lucrări. Esența funcției financiare se exprimă prin majorarea capitalului pentru funcționarea cu succes a organizației. Scopul de bază al funcției de marketing rezidă în legăturile cu mediul extern. În acest sens, se studiază situația de pe piață și se prognozează anumite date, cifre în raport cu cererea.
Funcția socială este cea care, în mare parte, ține de reproducerea forțelor de muncă. Sarcina sa rezidă în selectarea, pregătirea și utilizarea personalului, ea dispune de informații despre dezvoltarea sa socială și siguranță.
Dezvoltarea economică este imposibilă fără spiritul, inițiativa de antreprenoriat, care poate parveni fie de la un individ, fie de la un grup de persoane (manageri, specialiști, lucrători) angajați într-un anumit domeniu de conducere și gestionare. Entitatea comercial-antreprenorială, în acest caz, acționează pe piață ca un agent ce dispune de o autonomie destul de largă, având acces la resurse, capacitate inovațională, capacitatea de a alege liber direcțiile în activitatea sa economică în funcție de conjunctura pieței, posibilitățile, presiunea concurenților, societății și reglementările statale.
Una din problemele majore ale tranziției la un tip antreprenorial de gestionare constă în alegerea pentru fiecare organizație a formei eficiente de management, care depinde de nivelul și calitatea tehnicii și tehnologiilor, de conjunctura pieței, de specificul domeniului de activitate antreprenorială, de condițiile economice, sociale și de alt ordin [9, p. 61].
O afacere eficientă este posibilă doar acolo și atunci când cea mai mare parte a produselor fabricate sunt ușor pretabile liberului-schimb, unde interesele proprii ale angajaților sunt înstrăinate de activitatea economică. După cum arată practica mondială, un rol decisiv în economie îl deține nu atât natura proprietății cât condițiile funcționării sale reale, raportul dintre proprietate și managementul unității comercial-antreprenoriale.
Un criteriu important în alegerea unei forme eficiente de antreprenoriat comercial este profitul maxim antreprenorial pe unitatea globală a capitalului uman și financiar, obținut prin folosirea unei anumite forme a structurii comercial-antreprenoriale în alte condiții egale [95, p.31].
Pentru studierea unui anumit fenomen e necesar un sistem de indicatori, care să descrie obiectul supus cercetării. Așa cum obiectul cercetării în cauză este structura comercial-antreprenorială, atunci trebuie să formulăm un sistem de indicatori, care să descrie în măsura posibilității, cât mai exhaustiv activitatea sa. În acest sens, propunem utilizarea sistemului de indicatori compus din patru blocuri (module): 1) baza tehnico-materială; 2) resursele de muncă; 3) activitatea comercială; 4) investițiile.
Baza tehnico-materială a structurii comercial-antreprenoriale poate fi prezentată prin valoarea activelor fixe, atât cele pasive, cât și cele active. O componentă la fel de importantă a activelor fixe o constituie spațiul comercial. Însă în cazul în care spațiul comercial al structurii comercial-antreprenoriale în dinamică se schimbă nesemnificativ, atunci acest indicator nu poate fi introdus în sistem, deși în sistemul general de indicatori spațiul comercial trebuie neapărat inclus, deoarece respectiva resursă rămâne mereu limitată și de eficacitatea utilizării ei depinde un astfel de indicator general al activității organizației comerciale, precum volumul circuitului de mărfuri.
Pentru funcționarea activelor fixe e nevoie de forță de muncă. În sistemul dat al indicatorilor forța de muncă ocupă un loc aparte, deoarece reprezintă în sine forța ce pune în mișcare procesul economic. Deși în condițiile unui șomaj în masă forța de muncă nu mai este un deficit, totuși în toate timpurile forța de muncă calificată a fost și rămâne a fi foarte solicitată și ea, de asemenea, este o resursă limitată [97, p. 62].
Dezvoltarea activității comercial-antreprenoriale, puțin probabil, să existe în afara investițiilor. Studiul dinamicii investițiilor capitale permite definirea politicii investiționale existente, precum și elaborarea strategiei optime de distribuție a investițiilor capitale în baza tehnico-materială și capitalul circulant. În lucrare un loc aprate este rezervat investiției în partea activă a capitalului fix. Drept temei pentru o astfel de abordare ne servește faptul că circuitul părții pasive din activele fixe este destul de îndelungat, iar în actualele condiții viteza circuitului de capital are un rol decisiv. De aceea, partea pasivă din activele fixe trebuie menținut la un asemenea nivel de reproducție, în care se investește intens în active, deoarece de partea activă a capitalului fix depinde dotarea muncii, iar aceasta înrâurește direct asupra productivității muncii, ceea ce conduce la mișcarea costurilor.
Rezultatul utilizării capitalului fix, reproducerea căruia este realizată prin investiții și forțe de muncă, este descris în blocul: activitatea comercială. Aici sunt prezentate caracteristicile integrale: volumul circuitului de mărfuri, profitul ca unul din cei mai importanți indicatori ai activității organizației, resursele de mărfuri în forma stocurilor de mărfuri, dar și o resursă foarte importantă pentru comerț precum capitalul circulant. De remarcat că pe lângă mijloacele circulante ale structurii comercial-antreprenoriale sunt incluse în sistemul de indicatori și stocurile de mărfuri. După cum știm, cea mai mare parte, a capitalului circulant în comerț îl reprezintă stocurile de mărfuri, în legătură cu aceasta apar indicatorii multicolineari. Totuși, necesitatea de a include ambii indicatori în sistem este dictată de faptul că ambii au o influență semnificativă asupra rezultatelor activității economice a organizației și este nespus de important pentru a identifica puterea de înrâurire a acestor indicatori, în parte, asupra rezultatului activității. Un studiu complex asupra dezvoltării structurii comercial-antreprenoriale va spori informațiile despre obiectul cercetat și va permite elaborarea unor măsuri, a unor strategii privind dezvoltarea sa eficientă [30, p. 251].
1.4. Dimensiunea integrală a activității comercial-antreprenoriale.
Traiectoria dinamicii potențialului economic din cadrul structurii comercial-antreprenoriale poate fi descrisă utilizându-se atât indicele absolut, cât și indicele relativ. Indicii absoluți ai evaluării potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale caracterizează starea sa și posibilitățile de dezvoltare într-un punct concret al traiectoriei, având în vedere scopurile de realizare a avantajelor sale competitiv-strategice. Evaluarea relativă a potențialului economic indică situația structurii comercial-antreprenoriale și posibilitățile ei într-un anumit punct al traiectoriei la un anumit moment de timp în raport cu un alt punct al aceleeași traiectorii și prezintă dezvoltarea sa în timp în cadrul respectivei strategii sau descrie situația structurii comercial-antreprenoriale în diverse puncte ale diferitor traiectorii. Aceasta permite de a determina rezultatele realizării diferitor decizii strategice. În acest sens, eficiența strategiei de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale poate fi determinată prin evaluări comparative ale potențialului ei economic pe diferite traiectorii și punctele lor. Evaluarea relativă a acestui potențial poate fi utilizată și pentru a determina localizarea structurii comercial-antreprenoriale în comparație cu cea a concurenților.
Toți indicii de eficiență a activității structurii comercial-antreprenoriale sunt strâns legați între ei. Nici unul dintre ei, luat separat, nu poate prezenta toate sarcinile sociale și economice îndeplinite de unitatea dată. Prin urmare, odată cu studierea minuțioasă a diferitor procese și fenomene, trebuie analizați și indicii complecși (generali) ai eficienței economice din cadrul structurii comercial-antreprenoriale. Problema retidă în a aduna numeroși indici particulari, dar diferiți din punct de vedere al conținutului economic, într-un singur indice (într-o singură unitate de măsură) [73, p. 251].
După cum deja s-a menționat, efectul social, exprimat prin îmbunătățirea calității de deservire, nu poate fi totdeauna calculat nemijlocit (direct) sub formă de beneficii economice. De aici, rezultă și dificultatea în ceea ce privește determinarea indicelui general al eficienții economico-sociale a comerțului [39, p.182].
În ciuda complexității problemei date, după cum observăm, poate fi folosită abordarea bazată pe adaptarea teoriei potențialului și pe construirea graficului de determinare a evaluării integrale a eficienței în baza unui complex de indicatori [136, p.13].
Din punct de vedere al fizicii, potențialul reprezintă o măsură cantitativă a posibilității corpului de a executa anumite lucrări. Conform legii de conservare a energiei la baza executării lucrării se află energia. Prin urmare, potențialul este energia, mai exact, energia potențială. Iar energia și lucrul au unele și aceleași unități de măsurare, ceea ce, de facto, caracterizează natura duală a muncii. Astfel, energia potențială reprezintă munca nerealizată, care poate fi înfăptuită prin manifestarea acestei energii.
Apare întrebarea: cum să măsurăm potențialul corpului? Potențialul unui corp nu poate fi măsurat, dar poate fi stabilit cu ajutorul unui alt corp, care se numește standard sau, mai este numit „purtătorul de potențial”. Însăși noțiunea de potențial a luat naștere în astronomie și era caracterizată drept capacitatea corpurilor de a se atrage reciproc (legea atracției universale). Altfel spus, era interpretată drept noțiune de gravitație, iar, ulterior, ca și capacitatea diferitor corpuri de a interacționa.
Făcând abstracție de conceptul fizic concret al potențialului, putem generaliza în corespundere cu următoarea situație: să presupunem că se studiază un oarecare obiect dinamic de o natură arbitrară. Procesul evolutiv presupune modificarea nivelului de dezvoltare a acestor obiecte. Obiectele omogene, cu niveluri diferite de dezvoltare, dispun și de posibilități potențiale variate în implementarea procesului de transformare, atât a structurii sale interne, cât și a mediului extern. Pornind de la aceste ipoteze, putem să generalizăm definiția potențialului structurii comercial-antreprenoriale și să o formulăm în felul următor: „Potențialul structurii comercial-antreprenoriale este măsura cantitativă a posibilului nivel de dezvoltare, estimată în baza unui șir de indicatori care îl descriu” [102, p.92].
În acest sens, este nevoie de un aparat formal pentru modalitățile analitice de măsurare a potențialului, adică găsirea formulelor de calculare a acestuia. În matematică funcția, ce permite găsirea valorii potențialului, se numește funcția potențială sau potențial.
Se disting tei tipuri de funcții de acest gen: potențialul de volum, potențialul stratului simplu, potențialul stratului dublu. În ce ne privește, pentru determinarea potențialului obiectului ne va interesa potențialul de volum, care are următoarea formă:
Z (x) = ∫ ρ(y) · E (x, y) dy (1.2)
X = (x1, x2, …, xn), Y = (y1, y2,…, yn) (1.3)
unde:
X – obiectul, potențialul căruia trebuie calculat; x1,x2, … xn – valoarea indicilor din sistem, care descriu obiectul cercetării;
Y – obiectul etalon/ de referință sau purtătorul de potențial; y1, y2, … yn – valoarea indicilor obiectului etalon / de referință;
C – mulțimea, care reprezintă totalitate obiectelor de același fel.
Această funcție își găsește aplicarea în cazuri continue, iar în situații distincte, integralul se modifică în sumă. Aici p(y) – densitatea potențialului sau funcția care depinde doar de valoarea indicelui obiectului etalon . Geometric reprezintă o linie pe care sunt repartizate imaginile de referință ale obiectelor supuse studiului.
E(x,y) este funcția, care depinde de distanța /x-y/ în diferite sensuri, nu doar în cel euclidian.
Modalitatea de construire a funcției potențiale similară cu cea din formula (1.3) pentru măsurarea potențialului structurii comercial-antreprenoriale constă în următoarele:
Presupunem că obiectul de cercetare este descris de sistemul de indicatori x1,x2, … xn. În urma unei observații în perioada [t1,tn] putem aduna datele de rigoare într-un masiv informațional în forma unei matrice „timp-indice” [„time-to-sign”], a cărei element xy reprezintă valorile indicelui j' la momentul observării t1.
Pentru construirea funcției potențiale e nevoie de selectat purtătorul de referință sau obiectul etalon. Deoarece noi examinăm o singură structură comercial-antreprenorială în dinamică, atunci trebuie să determinăm valorile de referință ale indicatorilor sistemului. Așa cum în calitate de valori etalon le putem selecta pe acelea cu care sunt comparate valorile observate ale indicatorilor în dinamică atunci valorile medii, pe deplin, pot fi luate ca și valori de referință [94, p. 162].
După cum am menționat, potențialul structurii comercial-antreprenoriale caracterizează nivelul ei de dezvoltare. Pentru determinarea acestui nivel se cade să fie construită o oarecare axă cu punct de plecare și direcție. Valoarea proiecției ce arată starea obiectului la momentul supravegherii t1 va reprezenta o măsură cantitativă a nivelului de dezvoltare a obiectului. O astfel de axă poate fi un prim component principal, construită pe baza masivului informațional primar, care are forma [35, p. 265]:
(1.4)
(1.5)
Unde,
x – valoarea medie a indicelui j;
σxj – devierea medie la pătrat a indicelui j.
Funcția potențială pentru calculul potențialului obiectului în momentul t1 va avea următoarea formă:
(1.6)
Comparând (1.5.) și (1.7), putem conchide că au aceeași structură. Într-adevăr,
ρ (y) = α (1.7)
α = (α1, α2, … αn) (1.8)
Unde aj reprezintă directoarele cosinusurilor primei componente principale cu axele coordonatelor sistemului afin, reprezintă funcția devierilor valorilor reale de la cele medii.
(1.9)
(1.10)
Prin urmare, în calitate de valori-etalon (de referință) ale indicatorilor în acest caz servesc valorile medii ale acestora. Pornind de la interpretarea geometrică a formulei (1.11), valoarea primei componente principale reprezintă valoarea proiecției obiectului în momentul t1 pe prima componentă principală.
Pe de altă parte, avantajul primei componente principale față de axele proiecțiilor, elaborate prin alte mijloace, constă în aceea că prima componentă principală are cea mai mare cotă de deviere pe întregul ansamblu de elemente x și coincide cu cea mai mare semiaxă a elipsoidului ndimensional, care înconjoară norul corelativ, format de datele inițiale. Această semiaxă reprezintă direcția prioritară de dezvoltare a obiectului [33].
Revenind la scara originală prin destandardizare, ca și:
(1.11)
prima componentă principală este exprimată în formă analitică:
(1.12),
iar funcția de potențial va avea următoarea reprezentare:
(1.13)
Astfel, utilizând formula (1.14), e ușor de calculat valoarea potențialului în momentul t1. În același timp, respectiva funcție ne permite să prognozăm potențialul structurii comercial-antreprenoriale. În acest sens, este nevoie de o prognoză prealabilă a dezvoltării structurii comercial-antreprenoriale. Întrucât totalitatea valorilor indicilor xj într-un anumit moment reprezintă un punct ndimensional în spațiul atenian distinctiv, atunci consecutivitatea punctelor în diferite momente de observare va descrie traiectoria de dezvoltare a acestui obiect. Aproximând datele reale prin metoda celor mai mici pătrate în funcție de timpul t, putem trasa o curbă spațială care să descrie procesul evolutiv de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale într-o formă parametrică de timp:
x1 = x1(t), x2 = x2(t),…, xn = xn(t) (1.14)
Și substituind în formulă х1(t), obținem axa de proiecție (prima componentă de bază) exprimată prin formula:
Zi = y(t1) (1.15)
Atribuind o valoare ce aparține perioadei de prognoză, alături de previziunile valorilor parametrilor, ce descriu structura comercial-antreprenorială, putem determina nivelul de dezvoltare a potențialului ei.
Problema în cauză este soluționată în baza formulei 1.16. Ar trebui să determinăm ti, care corespunde Zt, și, ulterior, substituind ti în forma parametrică a curbei spațiale, ce descrie procesul evolutiv de dezvoltare a obiectului dinamic, se calculează valoarea indicatorului xj, corespunzătoare valorii parametrului ti.
În același timp, problema parametrică a traiectoriei de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale permite după valoarea unui oarecare indicator să fie aflată valoarea altora, precum și potențialul său prin rezolvarea problemei inverse a teoriei potențialului. Presupunem de exemplu, că se știe valoarea indicelui (exponentului) xk egală cu x0k, atunci rezolvând ecuația x0k = xk (t), aflăm valoarea parametrului t. Înlocuind apoi valoarea parametrului aflată t în formulele 1.15 și 1.16, determinăm starea obiectului studiat, corespunzătoare valorii cunoscute a unui indice și nivelul de dezvoltare a acestui obiect sau a potențialului său. Atât problema directă, cât și cea inversă a teoriei potențialului au o mare importanță în studierea proceselor evolutive de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale.
Metoda propusă de determinare a nivelului de dezvoltare a potențialului structurii comercial-antreprenoriale, motivează necesitatea creării unei scale (eventual universale), ce ar permite ordonarea nivelului de dezvoltare al obiectului și evaluarea sa evidentă în comparație cu un anumit nivel care a fost dat a priori.
În mod tradițional pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a obiectului dinamic, de regulă, se ia pentru comparație acel obiect care corespunde valorilor medii ale indicatorilor ce descriu obiectul și se numește, respectiv, nivelul mediu de dezvoltare. Este actuală în prezent definirea nivelului de dezvoltare corespunzător celui mai mare, care se propune a fi atins. Să presupunem că în baza unui ansamblu de indicatori xk se realizează evaluarea nivelului de dezvoltare a obiectului dinamic. Pentru a construi scala stabilim valoarea cea mai mică și valoarea cea mai mare a potențialului [136, p. 14].
Această metodă presupune construirea scalei după cum urmează în continuare. Drept „punct zero” al scalei putem alege un nivel care corespunde valorilor medii ale indicatorilor x. Altfel spus, problema apărută ține de determinarea celui mai înalt nivel de dezvoltare. Acest nivel corespunde acelor valori ale indicatorilor, pe care structura comercial-antreprenorială tinde, la etapa dată de dezvoltare, să le atingă în viitor. Aceste valori ale indicilor le vom considera de referință și admitem că valorile etalon ale indicatorilor x au fost stabilite. Se pune problema de a determina locul pe scala nivelului de dezvoltare a obiectului, care dispune de valorile medii și de etalon ale indicilor, care se descriu. Putem propune o scală cu originea calculului „zero”, care să corespundă nivelului de dezvoltare a obiectului, ce dispune de valorile medii ale indicatorilor x, iar în locul marcajului 100 – acel nivel, ce corespunde valorilor de referință ale indicilor. Drept axă pe care se va construi scala, vom lua prima componentă principală, deoarece anume aceasta înseamnă cea mai mare cotă de deviere pe întreg ansamblu de indicatori x. Valorile primei componente principale, aflate în baza valorilor indicatorilor ce corespund unui anumit moment de timp t, se calculează ca și proiecțiile obiectului în dinamică raportate la prima componentă principală în momentul t1.
Formula pentru găsirea proiecției este:
A(t1) = (1.16)
În acest caz, conform formulei 1.17, potențialul obiectului care dispune de valori medii ale indicatorilor x, va fi egal cu zero. Atunci obiectul ce dispune de valorile etalon ale parametrilor x, are un potențial egal cu 100, adică:
A0 = =0 (1.17)
A*= (1.18)
unde α1 – greutatea valorilor standardizate ale indicatorilor x.
Pentru a determina nivelul de dezvoltare al obiectului pe scală din proporțiile:
A* – 100 (1.19)
A (t1) – B (t1) (1.20)
Autorul susține că:
(1.21)
Adică pentru a determina nivelul de dezvoltare a obiectului pe scara propusă de scală, bazându-ne pe abordarea descrisă mai sus, prezentăm formula:
(1.22)
Având în vedere că potențialul obiectului e determinat de valorile primei componente principale, atunci, înlocuind în prima componentă principală valoarea xj exprimat în formă parametrică, obținem:
A(t1)=y1(tj) (1.23)
Atunci pe scală nivelul de dezvoltare va corespunde punctului:
(1.24)
Scala respectivă permite în mod evident să urmărim nivelul dezvoltării structurii comercial-antreprenoriale.
Valoarea A(t1) reprezintă nivelul de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale în momentul t1, având valorile indicatorilor:
x(t) = (xt1, xt2,…,xtn) (1.25)
Cu toate acestea, faptul că drept început al numărării se ia starea obiectului cu valori medii ale indicatorilor, creează un anumit disconfort. În scopul de a-l înlătura vom realiza transferul paralel al vectorului pe vectorul ale cărui componente sunt valori medii ale indicatorilor și, drept urmare, începutul numărării se va afla în punctul, ale cărui coordonate au valorile zero a indicilor ce descriu obiectul studiat. Astfel, formula pentru calcularea nivelului de dezvoltare a obiectului dinamic va fi:
(1.26)
În același timp, nivelul de dezvoltare a obiectului la începutul numărării este: 0(0,0,…,0), B(t)=0. Atunci obiectul, care dispune de valorile etalon ale parametrilor x, va avea un potențial egal cu 100, adică:
(1.27)
Pentru a determina nivelul de dezvoltare C(t1) a obiectului pe scala din proporțiile:
B* – 100 (1.28)
B(t1) – C(t1) (1.29)
găsim:
(1.30)
Adică, pentru determinarea nivelului de dezvoltare a obiectului pe scala propusă, bazându-ne pe abordarea descrisă, avem formula:
С(t1) = (1.31)
Această scală permite să urmărim evident dezvoltarea activității comercial-antreprenoriale evaluată după un ansamblu de indicatori, care îl descriu, care reprezintă o evaluare integrală a situației în structura comercial-antreprenorială într-un anumit moment. În același timp, o sarcină dificilă este analiza și determinarea perspectivelor de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale conform tuturor indicatorilor. Soluția acestei probleme ne propunem să o elucidăm în următoarele capitole a prezentei teze [36, p.123].
1.5 Concluzii la capitolul 1
În prezent, în ceea ce privește înțelegerea esenței potențialului economic distingem mai multe abordări fundamentale competitive, printre care:
potențialul economic, uneori, este examinat ca un ansamblu de resurse disponibile în sistemul economic fără a se ține cont de interdependența acestora și implicarea în procesul de producție;
potențialul economic este caracterizat ca și totalitatea resurselor capabile să producă un anumit volum de bunuri economice;
potențialul economic este considerat sinonimul capacității de producție a întreprinderii, asociației, din acest considerent se presupune că ar fi posibilă definirea lui drept „volumul maxim de producție lansată anual, zilnic, pe oră sau raportat la o oarecare altă unitate de măsură”;
potențialul economic este prezentat, în primul rând, de nivelul înregistrat de dezvoltare a economiei naționale, iar potențialul de producție este nivelul de dezvoltare al întreprinderii. Potențialul economic, de facto, este o noțiune mult mai largă și mai profundă decât potențialul de producție.
Aspectul comun în toate definițiile „potențialului economic” prezentate este legătura acestuia cu cantitatea și calitatea resurselor economice de care dispune un anumit sistem economic, capacitatea lor de a satisface cererile sociale, colective și personale, precum și condițiile interne șiexterne care asigură comercializarea potențialelor oportunități a acestor resurse.
Potențialul economic al structurii comercial-antreprenoriale reprezintă un sistem comlpex, dinamic, ierarhic și stohastic din perspectiva relațiilor reciproce. Putem distinge elementele structurale ale potențialului său economic, distribuite pe nivelurile sistemului. Fiecare element structural poate fi examinat atât ca un sistem autonom, cât și ca un subsistem în cadrul unui sistem ierarhic superior. Autorul propune definiția potențialului economic al structurii comerciale și de afaceri ca o capacitate concretă de a crea volumul maxim de bunuri, ținându-se cont de condițiile de piață și de anumite restricții în ceea ce privește resursele, de echilibrul resurselor de muncă și a celor materiale.
Adaptarea cu succes a unității comercial-antreprenoriale la mediul extern, aflat într-o transformare dinamică, reclamă asigurarea unei utilizări eficiente a potențialului său economic, orintându-se spre constituirea unui profil al întreprinderii, adecvat viitoarelor condiții ale „mediului extern”, adică selectarea unui ansamblu de activități, a tehnologiilor corespunzătoare și resptricțiile în ceea ce privește resursele.
Potențialul productiv-comercial este determinat de capacitatea structurii comercial-antreprenoriale de a comercializa un volum maximum posibil de mărfuri în baza resurselor material-tehnice, pe care le are la dispoziția sa, a tehnologiilor, mijloacelor și resurselor funciare.
În condițiile formării unui model inovator de dezvoltare a economiei moldovenești și de modificare cardinală a formelor și metodelor de activitate comercial- antreprenorială, o importanță deosebită capătă sistemul de evaluare aplicat a proceselor economice. Elaborarea și adaptarea unui complex de probleme teoretice și metodologice de măsurare, analiză, planificare și stimulare a eficacității activității din unitatea comercial- antreprenorială devin o premisă de creare a unui model de dezvoltare economică națională corespunzător pericolelor și provocărilor secolului XXI.
Criteriul de eficacitate reprezintă indicile calității, care ilustrează esența și conținutul eficacității. Indicatorii ne permite să dăm o evaluare cantitativă și să realizăm un studiu al eficienței. Criteriul de eficiență servește drept bază metodologică în definirea indicilor ei. Acesta este demonstrat prin indici.
În urma celor spuse putem conchide că eficiența economică a activității comercial- antreprenoriale, în general, poate fi definită ca raportul dintre rezultat, principalii indicatori ai căruia sunt volumul vânzărilor cu amănuntul și profitul, și toate resursele utilizate.
2. PARTICULARITĂȚILE DE DEZVOLTARE A STRUCTURILOR COMERCIAL-ANTREPRENORIALE ÎN ACTUALELE CONDIȚII ȘI EVALUAREA ACTIVITĂȚII ACESTOR UNITĂȚI
2.1. Particularități de dezvoltare a activității comercial-antreprenoriale în actualele condiții în municipiul Chișinău
Redresarea situației social-economice din țară, ca urmare a schimbărilor favorabile în conjunctura economică externă, a metodelor de reglementare din partea statului în raport cu economia națională și activitatea antreprenorială a condus la o creștere constantă a volumului de producție a bunurilor și serviciilor în toate sectoarele economice, la sporirea veniturilor reale ale populației, la majorarea cererii consumatorilor și a vânzărilor cu amănuntul[115, p. 265]. În asemenea condiții economia municipiului Chișinău se dezvoltă destul de rapid, la fel, și sfera sa socială.
În ultimii ani se observă o creștere substanțială a resurselor economice atrase în activitatea întreprinderilor comerciale. Astfel, în municipiul Chișinău, în perioada 2009-2013 valoarea activelor fixe ale structurilor comercial-antreprenoriale din domeniul comerțului și al alimentației publice a crescut de la 490 mln. lfi până la 738 mln. lei, investițiile în activele fixe – de la 74,0 mln. lei până la 347,0 mln. lei, numărul mediu anual al salariaților – de la 39,4 mii oameni la 41,9 mii persoane, salariu mediu lunar brut s-a majorat de la 1492 lei până la 6327 de lei (vezi Anexa nr. 1)
În aceste condiții foarte rapid au început să apară transformări pozitive în economia și în sfera socială din municipiul Chișinău. Astfel, în municipiul Chișinău în ultimii 5 ani s-a constatat o creștere semnificativă a principalilor indicatori macroeconomici; creșterea produsului regional brut în perioada anilor 2009- constituit (conform evaluării) 54%, volumul producției industriale 71%, producția agricolă – 52%, investițiile în capitalul fix – 139 %, cifra de afaceri din comerțul cu amănuntul – 104%, veniturile reale disponibile ale populației – 137%.
Schimbările ce au loc la începutul acestui deceniu în economia Republicii Moldova au contribuit la îmbunătățirea climatului investițional și a mediului de afaceri în comerțul cu amănuntul. Astfel situația economică a fost estimată sub nivelul normal în mai mult de jumătate din unitățile ce realizează comerțul cu amănuntul, atunci în anul 2009 numărul lor s-a redus până la 20%, iar în anul 2013 – până la 10%. În municipiul Chișinău indicele credibilității antreprenoriale în anul 2009 era de 12% din numărul total de organizații, iar în anul 2012 – 15% (vezi Anexa nr. 2).
În anul 2009 circa 55% din întreprinderile de comerț cu amănuntul apreciau situația lor economică ca fiind nefavorabilă, iar în anul 2013 ponderea lor a scăzut până la 2%, cota întreprinderilor ce și-au îmbunătățit situația economică în acești ani a crescut de la 10% la 22%, iar ponderea celor a căror situație economică s-a înrăutățit a scăzut de la 28% la 10%. Se pune la punct problema rezervelor în stocuri, cota întreprinderilor cu nivel normal a crescut de la 67% la 82%. La o mare parte din întreprinderile de comerț cu amănuntul s-au mărit comenzile în ceea ce privește numărul de mărfuri; în anul 2009 volumul vânzărilor în expresie naturală a crescut la cca 17% din unități, iar în anul 2012 la 30% din întreprinderi, situație fără schimbări s-a înregistrat la cca 42 – 44% din entitățile economice.
În perioada anilor 2009-2013 majoritatea întreprinderilor de comerț cu amănuntul nu au majorat numărul de salariați. Cu toate acestea, în perioada dată s-a observat creșterea numărului de angajați la cca 5-16% din întreprinderi, iar reducerea numărului la cca 13-16% din unități. Nu s-au schimbat spațiile de depozitare la cca 85-96% din întreprinderi. Prețul de vânzare la mărfuri a crescut aproximativ la jumătate din entitățile comerciale și s-a redus doar la aproximativ 1-6%. Rata organizațiilor ce au păstrat neschimbată marja de tranzacționare s-a ridicat de la 61% până la 82%. Competitivitatea pentru cea mai mare parte a rămas neschimbată.
Creșterea veniturilor reale ale populației însoțite de semnificative diferențieri, creșterea standardelor de consum și intensificarea competitivității au condus la considerabile schimbări structurale în activitatea comercial-antreprenorială. Astfel, în anii ’90 în mun. Chișinău se observă o tendință constantă de creștere a formelor de vânzare extramagazin (în afara magazinului). Acest lucru a fost facilitat de avantajele competitive ale respectivelor forme de vânzare precum: prețuri mai mici, o gamă mai largă de produse, regimul liber de lucru, precum și reducerea veniturilor reale ale populației.
În perioada anilor 2009-2013 ponderea cifrei de afaceri a întreprinderilor de comerț cu amănuntul, in globo, s-a redus de la 93,6% până la 70,7%, în timp ce cota vânzărilor pe piețele de mărfuri, pe cele mixte și pe piețile alimentare a crescut de la 6,4% până la 29,3% (vezi Anexa nr. 3). În condițiile creșterii economice îmbunățățite situația a început să se schimbe vizibil. Între anii 2000-2005 cota firmei de vânzare în magazine a crescut de la 70,7 % până la 74,5% sau cu 3,8%, iar cea a comerțului extramagazin s-a redus corespunzător. Cercetările întreprinse în anul 2012 au arătat că principalii cumpărători ai celei mai mari piețe de îmbrăcăminte din mun. Chișinău sunt preponderent personale cu venituri modeste (65,5% au un venit de până la 4.5 mii lei pe lună), care sunt atrase de prețurile mici (78%) și de asortimentul mare de mărfuri (69%). Cu toate acestea, aproximativ ¾ dintre respondenți arată că nu sunt mulțumiți de condițiile sanitare din piață.
În actualele condiții, odată cu creșterea veniturilor reale ale populației și a standardelor (normelor) de consum, crearea unor condiții corespunzătoare de deservire comercială devine un factor tot mai important, ce determină atractivitatea și competitivitatea diverselor forme de structuri comercial-antreprenoriale. Vinderea de către întreprinderile comerciale staționare a priorităților sale comparate se realizează în prezent prin dezvoltarea unui șir de tipuri și forme ale acestora.
Până în anul 2009 rețeaua comercială fixă din mun. Chișinău cuprindea 3000 de obiecte, spațiul comercial constituind peste 1 mln. m2. Cel mai mare format comercial din mun. Chișinău a fost propus de către Centrul Comercial „Elat” cu o suprafață de 12 mii m2. În prezent există și alte proiecte de creare a unor centre comerciale moderne: centrul comercial „MallDova”, centru comercial „Jumbo”, centrul comercial „SanSity”, centrul comercial „GrandHall”, „Metro Cash&Carry”.
Înlocuirea piețelor de îmbrăcăminte și a celor mixte cu formele de comerț cum sunt magazinele conduce la o aplicare mult mai largă a tehnologiilor moderne, a formelor și metodelor de deservire prin crearea unor rețele de obiecte fixe. Astfel, activează rețeaua de supermarket-uri „N1”, „GreenHills”, „Furchette” etc.
Pentru a îmbunătăți activitatea piețelor municipale, s-a recurs la reorganizarea lor, ceea ce a permis sporirea eficacității piețelor prin reducerea cheltuielilor curente, centralizarea managementului, introducerea unor norme unitare în activitatea pieței, eliminarea taxelor ilegale, eliberarea (oferirea) celor mai profitabile locuri din piață în bază de concurs. Astfel, reducerea aparatului administrativ cu 150 de persoane oferă o economie anuală de cca 20 mln. lei, iar venitul net a crescut de 2 ori.
În plus, se preconizează implementarea unor noi scheme de marketing, care vor permite piețelor municipale să concureze cu supermarket-urile, să optimizeze activitatea piețelor înseși, să introducă evidența electronică a transportului, să aplaneze problema schemelor de descărcare, să construiască niște mall-uri de interior. Se așteptă o creștere a venitului în buget de cca 3 ori.
Dezvoltarea comerțului cu amănuntul a produselor alimentare în mun. Chișinău se caracterizează prin distribuirea pe scară largă a magazinelor alimentare mari, hipermarket-urilor, supermarket-urilor, care vând produse prin metoda autodeservirii (self-service) cu aplicarea caselor computerizate și codificarea mărfurilor. În prezent, în segmentul alimentar din mun. Chișinău predomină rețelele comerciale: „47-th parallel”, care deservesc, în fond, segmentul de consumatori cu venituri medii și mai mari de medii; „HreenHills” cu 6 supermarket-uri orientate spre cumpărătorii cu venituri medii și mai mari de medii, „IMC – market” ce include 8 econom-market-uri etc.
Transformările ce au loc pe piața produselor alimentare forțează companiile producătoare care dispun de o rețea comercială proprie fie să modifice formatul magazinelor, fie să se alăture la o altă rețea. Lansarea pe piața locală a rețelelor străine mari, cum ar fi „Pyatiorochka” sau „Furchette” a creat anumite pericole rețelelor existente, dat fiind faptul că acestea dețin un potențial destul de mare și se bucură de reduceri considerabile de la furnizorii străini și locali și, prin urmare, la anumite articole pot scădea prețul la un nivel pe care nu și-l pot permite rețelele locale. Este adevărat, că deocamdată subiecții comerțului cu amănuntul nu vorbesc despre o concurență acerbă. Dezvoltarea rețelelor locale reprezintă o încercare de a ține piept expansiunii marilor rețele internaționale revitalizate în ultimul timp și care mai și încearcă să asimileze operatorii locali de piață. Scopul participanților locali de pe piață este de a acoperi toate acele nișe ce i-ar putea interesa pe retailerii străini ce se pregătesc să se lanseze pe piața regională. Oportunitățile rețelelor locale de comerț alimentar privind consolidarea pozițiilor se pot baza în mare măsură pe o bună dezvoltare a industriei alimentare, în special, în ceea ce privește produsele perisabile, și pe încheierea unor contracte reciproc avantajoase între participanții de pe piața regională. Practica arată că odată cu cucerirea de către rețele străine și cele din capitală a regiunilor există anumite pericole nu doar pentru rețelele comerciale locale, dar și pentru producătorii autohtoni de produse alimentare. Așa-numitele „oferte amicale” din partea noilor retaileri, care lasă producătorilor cele mai avantajoase locuri de furnizare, se dovedesc a fi, în ultimă instanță, brânza dintr-o capcană de șoareci. Drept urmare, atunci când producătorul pierde majoritatea clienților mici și are un punct constant de desfacere a unor loturi mari de producție pentru o rețea mare, începe să se înainteze furnizorilor niște condiții incredibile, care, pur și simplu, aduc industria locală la un pas de faliment. Producătorii locali ar trebui să ia în considerare o astfel de politică a anumitor rețele și să-și formeze o strategie competentă a comportamentului său în procesul de stabilire a relațiilor economice.
Potrivit autorului, specificul de funcționare (a sistemului de organizare) a comerțului cu ridicata a aparatelor de uz casnic și a tehnicii digitale în prezent în RM au contribuit, în mod semnificativ, la aceea că în mun. Chișinău pe piața produselor de acest tip și-au consolidat pozițiile reprezentanții unor rețele precum: „Alina Electronic”, „Xenon”, „Bomba”, „Foxtrot”, „Maximum” etc. Marile structuri comercial-antreprenoriale de scară națională se bazează pe prioritățile concurențiale, ce decurg din utilizarea sistemului vamal dezvoltat, a serviciilor de asigurare și bancare, garantează circuitul unor loturi mari de mărfuri pe întreg teritoriul țării sau în câteva raioane, creând în regiuni niște operatori mari pe piața tehnicii de uz casnic și a celei digitale.
În Chișinău pe piața articolelor de îmbrăcăminte și încălțăminte, cea mai mare parte a mărfurilor sunt furnizate din China, Turcia și alte țări. În acest sens, o proporție semnificativă a vânzărilor pe acest segment este rezervată piețelor de îmbrăcăminte și centrelor comerciale. În condițiile creșterii economiei naționale, a bunăstării populației și a concurenței pe piețele mondiale ar trebui să ne așteptăm ca în timpul apropiat situația să se schimbe cardinal – pe piața de îmbrăcăminte și încălțăminte se vor furniza produse calitative de la producătorii autohtoni și de la branduri cu renume mondial. Aceasta va fi unul din factorii-cheie ce va limita dezvoltarea formelor comerciale în afara magazinelor.
Cel mai important avantaj competitiv al comerțului cu mărfuri pe piețele de îmbrăcăminte, pe cele mixte și cele alimentare sunt prețurile mici în comparație cu prețurile din magazin, dar deseori acest lucru e posibil datorită comercializării unor produse de calitate inferioară, în plus, și diferența de preț devine mai puțin semnificativă.
Creșterea circuitului de mărfuri și dezvoltarea pieței de consum în mun. Chișinău are loc atât ca urmare a modificărilor sale structurale, extinderea cantității și proporțiilor în activitatea marilor unități comercial-antreprenoriale de tip nou, cât și datorită implementării pe scară largă a tehnologiilor moderne și a formelor de deservire, inclusiv, desfacerile sezoniere, deservirea prin carduri de discount, propria producție de semifabricate etc.
O modalitate importantă de dezvoltare a pieței de consum în actualele condiții este furnizarea bunurilor pentru populație în credit. Programele de creditare comercială ale structurilor comercial-antreprenoriale reprezintă un factor important ce determină competitivitatea și stimulează mai mult activismul economic al populației.
În prezent, în mun. Chișinău activează peste 100 de unități de comerț angro cu produse alimentare și nealimentare. Unitățile de comerț angro în anul 2011 au vândut produse în sumă de 500 mln. lei, sau cu 134% mai mult în raport cu anul 2010. Ponderea micilor antreprenori este de cca 76%. Activitatea organizațiilor angro (angrosiștilor) se caracterizează prin insuficiență de eficacitate, din lipsă dotării cu echipamente, a asigurării manageriale, tehnologice și software [51, p. 162].
Pe fondalul unei situații social-economice stabile în regiune se repetă tendințele pozitive de dezvoltare: creșterea constantă a numărului de întreprinderi care activează în comerț, creșterea anuală a circuitului de mărfuri în comerțul cu bucata, crearea rețelelor municipale de comerț cu produse alimentare, apariția brandurilor care se mențin în timp pe piață. Comerțul trece la un nou nivel de dezvoltare, legat de formarea unor retaileri eficienți, de intensificare a competitivității interne, de tranzițiile la sisteme și tehnologii mai moderne, de creștere a interesului unor mari investitori străini față de piață, ceea ce va duce în continuare la o dezvoltare a comerțului staționar prin noi construcții și modernizarea obiectelor existente, implementând tehnologii inovatoare și echipamente moderne. În pofida creșterii rapide a comerțului cu amănuntul și a identificării tendințelor pozitive, aici există totuși și multe probleme specifice pentru comerțul din RM, în ansamblu [109, p. 83].
Astfel, în mun. Chișinău se constată un deficit considerabil de obiecte comerciale la periferia orașului din cauza amplasării inegale a rețelei orășenești de vânzare cu amănuntul (de retail), este foarte importantă și soluționarea problemei privind asigurarea calității și securității produselor, mai ales, în comerțul cu amănuntul pe scară mică, unde se comercializează o mare cantitate de produse contrafăcute, falsificate, care pun în pericol sănătatea și viața populației.
Printre factorii ce limitează activitățile de afaceri ale organizației de comerț cu amănuntul sunt: insuficiența cererii solvabile (46% din organizații în anul 2008), lipsa sortimentului (19%), lipsa de resurse financiare (53%), dobânda înaltă la creditele comerciale (23%), cheltuielile mari pentru transport (39%), lipsa spațiilor comerciale, de depozitare (6%), impozitele mari (5%), competitivitatea sporită (63%). Potrivit sondajelor realizate, acești factori au o înrâurire aproape similară și asupra activității de afaceri a organizațiilor, în general, pe țară (vezi Anexa nr. 4).
Prin conceptul de dezvoltare a pieței de consum a bunurilor și serviciilor pentru perioada de până în anul 2012, am identificat sarcinile, direcțiile și măsurile, legate de asigurarea condițiilor pentru intensificarea activității antreprenoriale și satisfacerea nevoilor populației în bunuri și servicii de calitate înaltă, prin creșterea comerțului angro și cu bucata, a cifrei de afaceri în alimentația publică, a serviciilor personale și a afacerilor de divertisment și jocuri de noroc [122].
Principalele direcții de dezvoltare a pieței de consum sunt următoarele:
în primul rând, formarea unui sistem social orientat spre deservirea comercială și de consum, care să asigure accesibilitatea prețurilor pentru bunuri și servicii pentru toate grupurile sociale ale populației;
în al doilea rând, crearea unei rețele spațiale de întreprinderi în comerț, în alimentație publică și servicii publice, care să ofere accesul la bunuri și servicii în toate sectoarele orașului în conformitate cu standardele urbane și sociale de deservire adoptate în acest sens;
în al treilea rând, crearea unui mediu competitiv eficient ca un factor de descurajare (de menținere) a creșterii prețurilor și de prevenire a monopolizării anumitor segmente ale pieței de consum.
Dezvoltarea pieței de consum va fi asigurată prin elaborarea actelor legislative, a programelor și recomandărilor privind reglementarea activității agenților piețelor de produse și servicii din mun. Chișinău; elaborarea activităților orientate spre crearea condițiilor de creștere a activității antreprenoriale și a mecanismelor de implementare a acestora; punerea în aplicare a măsurilor privind crearea condițiilor de motivare economică a agenților de pe piața bunurilor și serviciilor în dezvoltarea și susținerea obiectelor sociale.
În viziunea autorului, la momentul de față o mare parte din resursele structurilor comercial-antreprenoriale sunt folosite irațional; abordările existente privind gestionarea potențialului din structurile comercial-antreprenoriale nu permit adaptarea adecvată la mediul extern, aflat într-o rapidă schimbare, se menține instabilitatea financiară a unităților comercial-antreprenoriale (vezi Anexa nr. 5). În acest context, devine foarte actuală elaborarea unor metode de evaluare integrală a activității comercial-antreprenorială care să corespundă cerințelor timpului, care ar permite să se dezvolte și să se realizeze cu succes potențialul avantajelor sale competitive.
În condițiile creșterii competitivității structurilor comercial-antreprenoriale pe piețele din mun. Chișinău, apare necesitatea de a elabora o politică de prețuri și de sortimente, bazată pe principii de marketing și logistică, pe un management eficient al personalului, pe crearea unor procese comercial-tehnologice moderne, pe utilizarea rațională a potențialului economic existent. Acest lucru duce la apariția unui spectru larg de probleme complexe, care se referă la determinarea și implementarea rezervelor de creștere a eficienței activității comercial-antrepreoriale, pentru care nu s-au găsit în practică nici o soluție satisfăcătoare [14, p. 190].
2.2. Analiza potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale și evaluarea lui integrală
Drept obiect de cercetare în teza de față servește S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galațan-Enorgo, S.R.L. Promintergaz. S.R.L. „Profaluminiu”, a fost fondată în anul 2003, însă în lucrare este prezentată o analiză retrospectivă ce reflectă dezvoltarea acestei organizații doar pentru o perioadă de 5 ani, deoarece o asemenea perioadă este suficientă pentru a ne forma o impresie despre tendințele ei de evoluție, precum și pentru a elabora proiecte de dezvoltare. Activitatea economică a acestei organizații se desfășoară destul de bine, lucru confirmat de rezultatele analizei. Acest fapt a și determinat alegerea respectivului agent economic pentru cercetare, mai ales pentru că este foarte important de identificat factorii pozitivi care contribuie la succesul dezvoltării sale. S.R.L. „Profaluminu” reprezintă o rețea de magazine din mun. Chișinău, ce comercializează produse alimentare, iar domeniul principal de activitate a acestei organizații este comerțul. După parametrii săi această organizație de comerț se pretează la categoria de întreprinderi mijlocii și, în general, aceasta poate fi considerată tipică pentru businessul întreprinderilor mici și mijlocii din domeniul comerțului.
În viziunea autorului, pentru activitățile sale unitatea comercial-antreprenorială trebuie să dispună de un anumit ansamblu de resurse economice (sau factori de producție), numite elemente. De obicei, în literatura economică tot ce are organizația și tot ce utilizează în activitatea sa se numește proprietatea organizației.
Componentele resurselor utilizate de către organizație sunt diferite. O importanță deosebită pentru activitatea comercial-antreprenorială o are prezența unui anumit stoc de resurse pentru utilizarea pe termen lung [99, p. 52].
Capitalul structurii comercial-antreprenoriale poate fi examinat din mai multe perspective. Mai întâi de toate este recomandabil să se facă distincție între capitalul real, adică cel existent în formă de mijloace de producție, și capitalul monetar, adică cel care există în formă de bani și este utilizat pentru a achiziționa mijloace de producție, ca o totalitate de surselor de fonduri pentru asigurarea activității economice a organizației. Mijloacele, ce asigură activitatea întreprinderii, de regulă, se clasifică în capitaluri proprii și datorii. Capitalul propriu al structurii comercial-antreprenoriale reprezintă totalitatea resurselor financiare ale companiei, constituite pe seama mijloacelor fondatorilor (participanților) și a rezultatelor financiare a propriei activități. La calculare valoarea capitalului propriu se determină ca și diferența dintre valoarea tuturor activelor la balanță sau dintre active, inclusiv, sumele nerevendicate de la diverși datornici ai organizației, și toate datoriile organizației la un moment dat. Capitalul propriu al organizației se constituie din diferite surse: capital social, capital plătit suplimentar, rezervele de capital, venitul nedistribuit (pierderile neacoperite).
Obligațiile sunt datoriile întreprinderii, formate ca urmare a unor evenimente trecute, a căror acoperire, după cum se așteaptă, va conduce la scăderea resurselor întreprinderii, și care includ în sine beneficiile economice. Cu alte cuvinte, obligațiile sunt datoriile întreprinderii care vor trebui să fie rambursate.
Tendințele de modificare a acestor elemente în structura de capital al S.R.L. „Profaluminiu” se prezintă în mod diferit după cum rezultă și din datele incluse în Tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Dinamica elementelor de capital în S.R.L. „Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 2.1 indică o creștere a capitalului propriu în proprietatea structurii coemrcial-antreprenoriale. În ansamblu, pentru perioada 2010-2013 această parte a capitalului a crescut cu cca 16,4%. Respectiva tendință poate fi apreciată ca fiind pozitivă, deoarece majorarea capitalului propriu pe fondalul micșorării tempourilor de creștere a datoriilor ne vorbește despre consolidarea poziției organizației. În același timp, datoriile în expresie absolută pentru perioada cercetată s-a micșorat aproximativ cu 27,9%. Examinând dinamica modificării atât a volumului capitalului, cât și a elementelor sale, putem să ne concentrăm atenția asupra structurii activelor organizației.
Tabelul 2.2. Dinamica structurii capitalului în S.R.L. „Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Din tabelul 2.2 rezultă că ponderea capitalului propriu în proprietatea organizației este de aproape 5 ori mai mare decât cea a datoriilor. În plus, cota capitalului propriu în perioada supusă analizei crește, iar în perioada 2009-2013 s-a majorat de 1,1 ori. O astfel de pondere, destul de mare, a capitalului propriu în proprietatea organizației demonstrează un nivel ridicat de autonomie, la soluționarea problemelor economice ea se bazează, în fond, pe propriile capacități.
Tabelul 2.3. Dinamica structurii și a activelor fixe în S.R.L. „Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 2.3 ne vorbesc despre modificări structurale în activele fixe. Astfel, ponderea a părții pasive a activelor fixe se reduce, iar pe acest fondal se observă o creștere a părții active în structura activelor fixe. În structura părții active a fondurilor fixe are loc o reducere a ponderii mașinilor și utilajelor. Cota mijloacelor de transport în structura fondurilor fixe crește, iar cea a instrumentelor și echipamentelor rămâne stabilă. Pentru substituirea la timp a vechilor mijloace de muncă, fără a aduce pierderi întreprinderii, e nevoie că valoarea activelor fixe ieșite din uz să fie recuperată prin intermediul fondului de amortizare.
O condiție indispensabilă pentru organizarea activității economice o constituie prezența activelor circulante (capitalul circulant). Activele circulante reprezintă mijloacele financiare avansate în fonduri circulante de producție și în active circulante. În lista resurselor materiale ale structurii comercial-antreprenoriale se înscriu și o parte din mijloacele circulante. Mijloacele circulante sunt stocurile de producție, mijloacele bănești din casierie și de pe conturile bancare, alte active, creanțe [103, p.201].
În opinia autorului, activele circulante ale structurii comercial-antreprenoriale deservesc întregul proces de producere, reflectând circuitul real a valorilor materiale și comerciale, înrâurind, într-un anumit fel, acest proces. Mijloacele circulante constau din fondurile circulante și fonduri de schimbare. În ceea ce privește structura mijloacelor circulante cu defalcarea lor în materiale și monetare, atunci ea poate fi prezentată ca în tabelul următor (Tabelul 2.4).
Tabelul 2.4. Dinamica structurii extinse a activelor circulante în S.R.L.„Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Judecând după datele din tabelul 2.4, în perioada 2009-2013 au avut loc schimbări structurale în mijloacele circulante ale organizației supuse cercetării. Are loc creșterea ponderii mijloacelor circulante materiale, care în această perioadă a crescut mai mult decât cu un procent. Reducerea însă a ponderii mijloacelor circulante monetare ne indică utilizarea lor rațională, dat fiind că banii unei întreprinderi trebuie să mai curând puși în circulație, decât să stea pe conturi și în casierii. Un interes aparte reprezintă și structura mijloacelor materiale.
Tabelul 2.5. Dinamica structurii mijloacelor materiale a S.R.L.„Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele prezentate în tabelul 2.5. ne indică o reducere neînsemnată ponderii specifice a stocurilor de mărfuri. Însă pentru obiectele puțin valoroase și rapid uzabile sunt indicate nu mai mult de 3% din mijloacele materiale ale structurii comercial-antreprenoriale și chiar pe întreaga perioadă analizată ea crește însă foarte puțin.
Astfel, autorul consideră că activele fixe ale structuri comercial-antreprenoriale cresc ca și valoare în perioada 2009-2013. Mai mult chiar, tempoul de creștere a activului depășește indicatorii, specifici pasivului din activele fixe. De asemenea, se îmbunătățește structura activelor fixe. În cadrul acestora predomină elementele ce reflectă dotarea tehnică a producției. În ceea ce privește mijloacele circulante, menționăm că în structura lor prevalează ponderea stocurilor de mărfuri.
Una din cele mai importante condiții ale competitivității organizației o reprezintă situația sa financiară, caracterizată de un sistem de indici ce arată existența, amplasarea și utilizarea resurselor sale financiare. Analiza permanentă și continuă a situației financiare și capacitatea de a gestiona reușit resursele financiare sunt cele mai importante condiții în activitatea eficientă a organizației [106, p. 63].
Pentru evaluarea situației financiare a organizației se aplică un întreg sistem de indici absoluți și relativi, care caracterizează structura activelor și sursele lor de finanțare, asigurarea cu mijloace proprii și eficacitatea utilizării lor, rezultatele finale ale activității economice (venitul, rentabilitatea), circuitul mijloacelor fixe și circulante, stabilitatea financiară, situația raporturilor către organele financiare. Indicatorii de evaluare a situației financiare a organizației pot fi divizați în mai multe grupuri: indicatorii de eficacitate managerială privind gestionarea resurselor financiare, indicatorii de lichiditate și solvabilitate, indicatorii de rentabilitate [101, p. 53].
Majoritatea resurselor financiare ale structurii comercial-antreprenoriale sunt utilizate pentru a genera capital circulant. Printre sursele de formare a capitalului circulant deosebim mijloacele proprii, împrumuturile și mijloacele atrase. Valoarea totală a capitalului circulant este stabilită de către organizația însăși. De obicei, aceasta este determinată de necesitatea minimă de mijloace pentru formarea volumului necesar de producție și comercializarea acesteia, precum și pentru efectuarea plăților la timp.
Dat fiind că mai sus au fost cercetate mijloacele circulante în formă materială, în continuare ne va interesa forma monetară a mijloacelor circulante ale S.R.L. „Profaluminiu”. Un interes deosebit prezintă dinamica mijloacelor circulante în funcție de sursa de formare. Prin urmare, se impune o analiză a structurilor acesteia.
Tabelul 2.6. Dinamica structurii mijloacelor circulante în funcție de sursele de formare a S.R.L.„Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 2.6 ne artă că proporția mijloacelor circulante proprii este destul de mare și, în plus, pentru întreaga perioadă analizată a crescut mai mult de 1,2 ori. În același timp, in globo, proporția mijloacelor împrumutate și a celor atrase scade. Creșterea ponderii mijloacelor circulante proprii în cadrul structurii, indică o creștere a autonomiei financiare a organizației.
De asemenea, prezintă interes și structura elementelor capitalului circulant din unitatea comercial-antreprenorială supusă cercetării. Drept elemente ale capitalului circulant în formă bănească se prezentă: creanțele, conturi, avansurile eliberate furnizorilor.
Tabelul 2.7. Dinamica structurii mijloacelor circulante monetare a S.R.L.„Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Analizând datele din tabelul 2.7, conchidem că majorarea ratei mijloacelor bănești pe contul de decontare cu reducerea concomitentă a ponderii creanțelor și a avansurilor oferite furnizorilor, reflectă o tendință pozitivă, dat fiind faptul că creșterea mijloacelor monetare pe conturile de decontare din bancă sporește autonomia economică a organizației.
Resursele financiare ale oricărui agent economic sunt folosite pentru investiții pe termen lung și pentru cheltuieli curente. Investițiile financiare pe termen lung sunt investițiile propriu-zise. În cadrul unei analize sistemice a activității organizației intervin probleme ce țin de gestionarea eficientă atât a resurselor financiare, în ansamblu, cât și a investițiilor, în parte [126, p. 167]. În cadrul analizei activității investiționale a entității comercial-antreprenoriale un moment important îl are analiza structurii investițiilor. În ceea ce privește organizația monitorizată de noi, structura respectivă o prezentăm în Tabelul 2.8.
Tabelul 2.8. Dinamica structurii investițiilor S.R.L.„Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Datele din tabelul 2.8 indică niște schimbări de structură, deși nu prea semnificative, în activitatea investițională a organizației. Totuși se observă o tendință de creștere a ponderii investițiilor în compartimentul pasiv al activelor fixe, reflectată prin clădiri și construcții. De asemenea, în activitatea investițională a organizației prevalează investițiile reale. Urmărind cifrele din tabel, observăm o creștere a cotei de investiții, direcționate spre perfecționarea tehnologiilor de producție, ceea ce este exprimat de investițiile în utilaje și echipament. Completarea mijloacelor circulante se face preponderent pe seama cheltuielilor curente, ceea ce poate fi caracterizat ca o tendință pozitivă ce contribuie la dezvoltarea agentului economic.
Astfel, în opinia autorului, analiza demonstrează că odată cu creșterea volumului de resurse financiare a structurii comercial-antreprenoriale în perioada 2009-2013 se observă o perfecționare atât a structurii activelor circulante, cât și a investițiilor în activele fixe, în mijloacele circulante și hârtii de valoare. Prin urmare, la elaborarea strategiei de dezvoltare a organizației, tendințele stabilite nu trebuie doar păstrate, dar și reformate prin optimizarea structurii resurselor financiare.
Dezvoltarea și perfecționarea structurii comercial-antreprenoriale întotdeauna are tangențe cu oamenii. Principiile corecte de organizare a producției, cele mai bune sisteme și proceduri au, desigur, un rol foarte important, însă succesul depinde de oameni concreți, de cunoștințele lor, de competență și calificare, de disciplină, motivație, capacitatea de a soluționa probleme, receptivitatea față de instruire. În același timp, relațiile de muncă reprezintă una dintre cele mai dificile probleme ale antreprenoriatului, mai cu seamă, atunci când colectivul organizației numără zeci, sute și mii de persoane. Relațiile de muncă se ciocnesc și de un șir larg de probleme, legate de organizarea procesului de muncă, de pregătirea și recrutarea personalului, de alegerea celui mai bun sistem de salarizare, de crearea parteneriatului social în întreprindere. Un interes aparte prezintă structura resurselor de muncă. În primul rând, însă trebuie să ne determinăm în ceea ce privește clasificarea [115, p. 76].
Componența calificării profesionale a angajaților trebuie examinată în contextul următoarelor grupuri de calificare. Specialiștii – angajații care dețin anumite funcții (directori, maeștri, specialiști principali, contabili, economiști etc.). Personalul calificat reprezintă angajații cu anumite aptitudini profesionale, adică lucrătorii care nemijlocit produc mărfuri vandabile și sunt încadrați în implementarea proceselor tehnologice (muncitori, conducători auto, vânzători, operatori ai diferitor mașini și mecanisme etc.). Muncitorii necalificați sunt lucrătorii ce nu dispun de competențe profesionale sau activitatea lor profesională nu reclamă prezența acestor abilități (paznici, portari, măturători, deriticătoare etc.).
Clasificarea propusă se deosebește puțin de cea general acceptată care constă din următoarele grupuri: conducători, specialiști, funcționari, muncitori, personalul tehnic. În același timp, respectiva clasare este strâns legată de cea general acceptată. Astfel, la grupul de specialiști noi am inclus conducătorii, specialiștii și funcționarii. Am făcut aceasta din considerentul că toate aceste grupuri nu sunt legate în activitatea lor nemijlocit de mijloacele de producție. În lista personalului calificat am introdus un astfel de grup precum muncitorii, adică muncitorii care direct sunt implicați în activitatea lor profesională în producerea bunurilor, serviciilor. Și, în sfârșit, la categoria lucrători necalificați am raportat personalul tehnic. Astfel, componența personalului din cadrul unității economice, propusă de autor este dictată de scopul prezentului studiu. Așadar, structura personalului unității comercial-antreprenoriale este următoarea: (vezi Tabelul 2.9).
Datele din tabelul 2.9 indică o creștere a ponderii lucrătorilor calificați în structura organizației, reducându-se concomitent cota specialiștilor și a muncitorilor necalificați. În expresie absolută însă numărul specialiștilor și al angajaților calificați în perioada anilor 2009-2013 rămâne practic neschimbată, iar numărul personalului calificat crește.
Tabelul 2.9. Dinamica structurii forțelor de muncă ale S.R.L.„Profaluminiu”, %
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Întreprinderea comercial-atreprenorială reprezintă în sine un obiect dinamic pluridimensional, deoarece el este descris de mai mulți indicatori. Pentru cercetarea proceselor de dezvoltare a organizației o importanță aparte o au sarcinile ce determină nivelul de dezvoltare a potențialului economic, evaluat conform unui ansamblu de indicatori, precum și alcătuirea unei scale pentru măsurarea potențialului obiectului. În lucrare, după cum am remarcat, se propune o abordare privind soluționarea problemelor de acest tip. Esența acestei abordări rezidă în următoarele: Fie că structura comercial-antreprenorială ca și un obiect de cercetare este descris de sistemul de indicatori x1, x2, … xn. Urmărind în dinamică într-o perioadă [t1, tn] putem reuni aceste date într-o serie de informații în forma unei matrice „timp-indice”, ale cărei elemente xy sunt valorile indicatorului j în timpul observării t1. Pentru a soluționa această sarcină, trebuie să determinăm cel mai înalt nivel de dezvoltare a potențialului structurii comercial-antreprenoriale. Acest nivel corespunde acelor valori ale indicatorilor pe care organizația tinde la acea etapă să le atingă în viitor, în cadrul unei strategii de dezvoltare. Aceste valori ale indicatorilor vor servi drept etalon și vor fi valorificate prin x1*, x2*, … xn*. Valorile de referință ale indicatorilor x pot fi determinate, pornind de la argumente de fond sau pe cale experimentală.
Pentru a determina nivelul de dezvoltare al potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale la momentul de observare t1 al perioadei retrospective, autorul propune spre utilizare următoarea formulă:
С(t1) = (2.32)
Unde
xy – valoarea indicatorului j în momentul t1; x*j – valoarea-standard a indicatorului j;
δxj – abaterea medie la pătrat a indicatorului j.
Pentru a determina coeficientul αj, se utilizează următoarele raționamente. În primul rând, se efectuează calculul indicatorilor transformați Zj :
Zj = (2.33)
apoi calculul coeficientului αj se realizează conform formulei:
(2.34)
Astfel, formula 2.33 permite determinarea potențialului structurii comercial-antreprenoriale ca un obiect dinamic pluridimensional, care și reprezintă evaluarea integrală a nivelului său de dezvoltare, calculat conform unui ansamblu de indicatori.
Utilizând respectiva metodă, putem urmări dezvoltarea S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galațan-Energo, S.R.L. Promintergaz, unde în calitate de indice integral, și încă unul latent, ce reflectă dinamica de dezvoltare a agentului economic dat, va fi potențialul economic. Pentru determinarea lui e nevoie, în primul rând, de alcătuit un sistem de indicatori. Potențialul însuși, după cum am menționat supra, are un caracter dual, deoarece entitatea dispune de anumite oportunități de piață și de resurse, în ceea ce privește obținerea unor rezultate în activitatea economică.
Deseori apare întrebarea – ce indicatori trebuie aplicați pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a potențialului economic: cei care reflectă potențialul de resurse sau acei care prezintă rezultatele activității? După cum indică analiza drept indicatori de determinare a potențialului trebuie utilizați și unii și alții [105, p. 152].
Drept indicatori ce reflectă potențialul de resurse al întreprinderii, este rațional de folosit: activele fixe, capitalul circulant, resursele de muncă, investițiile. Acești indicatori caracterizează acele resurse fără de care este imposibilă activitatea comercial-antreprenorială, iar volumul și starea lor influențează rezultatele acesteia.
Totuși asupra activității unității comerciale-antreprenoriale are efect nu doar volumul activelor fixe, ci și structura lor, deoarece structura tehnologică, care reflectă nivelul tehnologic al producției, implementarea tehnologiilor moderne și a utilajului avansat, precum și coraportul între părțile active și pasive a activelor fixe influențează direct rezultatele activității economice. Prin urmare, pentru determinarea potențialului trebuie luate în calcul nu doar volumul activelor fixe, ci activele fixe prezentate în structură [111, p. 152].
În activitatea comercial-antreprenorială un rol fundamental îl are atât volumul mijloacelor circulante, cât și structura lor. Este foarte important să se divizeze mijloacele circulante în monetare și materiale , în așa fel, încât structura lor în urma utilizării să aibă un efect optim. Mijloacele circulante materiale reprezintă, în fond, obiecte de muncă, prezentate ca materie primă, semifabricate etc., iar mijloacele circulante monetare sunt niște rezerve pentru completarea obiectelor de muncă. Prin urmare, pentru determinarea potențialului trebuie, de asemenea, luate în calcul nu, pur și simplu, volumul mijloacelor circulante, ci mijloacele circulante prezentate în structură [79, p. 48].
După cum s-a mai menționat, drept resurse-cheie se prezintă întotdeauna resursele forței de muncă; în acest caz, rolul fundamental în evaluarea potențialului de resurse a structurii comercial-antreprenoriale îl are structura calificării profesionale a angajaților, deoarece personalul calificat este capabil să asigure rezultate mult mai înalte în activitatea agentului economic. Deci, la determinarea potențialului economic trebuie luate în calcul nu atât numărul salariaților, cât resursele forței de muncă din structura profesională [123, p. 163].
Ca parametri de control în dezvoltarea eficientă a unității comercial-antreprenoriale se prezintă investițiile. Evident, rezultatele înalte ale activității sunt dependente de volumul de investiții, dar ele, în primul rând, depind de eficacitatea utilizării lor. Este foarte important de știut ce parte a investițiilor să fie direcționată pentru construcții capitale, care pentru dotarea tehnică a activelor fixe și cât trebuie de repartizat pentru extinderea parcului de mijloace de transport. Cu toate acestea, în prezent entitățile comercial-antreprenoriale se ciocnesc cu un deficit de mijloace circulante și în această situație este foarte important de găsit acel „mijloc de aur” în ceea ce privește distribuția fondului de investiții pentru mijloacele circulante materiale și monetare, precum și pentru hârtiile de valoare. Prin urmare, la determinarea potențialului structurii comercial-antreprenoriale trebuie de avut în vedere investițiile prezentate în structură [106, p. 43].
În fine, pentru determinarea nivelului de dezvoltare a potențialului economic al întreprinderii comercial-antreprenoriale trebuie luați în calcul indicatorii situației sale pe piață, astfel de indicatori precum: suma venitului și cea a profitului.
Așadar, activele fixe, mijloacele circulante, resursele forței de muncă și investițiile reflectă potențialul de resurse al entității comercial-antreprenoriale, iar venitul și profitul arată poziția pe piață. Luate împreună însă ele indică nivelul de dezvoltare a potențialului economic al S.R.L. „Profaluminiu” S.R.L. Galațan-Energo, S.R.L. Promintergaz, pe întregul sistem de indicatori.
Pentru adaptarea metodei de calcul al potențialului structurii comercial-antreprenoriale utilizăm indicatorii agregați (cumulativi), precum x1 – activele fixe, x2 – mijloacele circulante, x3 –forța de muncă, x4 – investițiile, x5 – suma venitului, x6 – profitul net. Acest lucru ține de faptul că la utilizarea întregului sistem de indicatori dispare transparența raționamentelor, iar folosirea unui sistem agregat de indicatori va permite ilustrarea detaliată a metodei în baza unui material digital [107, p. 62].
Pentru a calcula nivelul potențialului structurii comercial-antreprenoriale implementăm următorul algoritm, constituit în baza metodei descrise mai sus.
Algoritmul de calcul al nivelului potențialului structurii comercial-antreprenoriale.
Fie xy este valoarea indicatorului potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale j la momentul t1.
Se calculează valorile standardizate ale indicatorilor:
Zy = (2.35)
Unde
δj – valoarea medie la pătrat a indicatorului j;
Se prezintă valorile standard ale indicatorilor pe cale experimentală: x*j – valoarea de referință a indicatorului j.
Se calculează valorile-etalon standardizate:
(2.36)
Se calculează valoarea semnelor în potențială funcție:
(2.37)
Se construiește funcția potențială:
(2.38)
Se determină valoarea funcției potențiale în momentul de timp t:
(2.39)
Se stabilește valoarea funcției potențiale în cazul valorii de referință a indicatorilor:
(2.40)
Se calculează nivelul potențialului economic al întreprinderii comercial-antrepreniriale la momentul de timp t1:
(2.41).
Aplicând respectivul algoritm, calculăm nivelul potențialului economic al S.R.L. „Profaluminiu” în dinamică pentru perioada anilor 2009-2013. Pentru a facilita calculul și pentru o mai bună ilustrare a rezultalelor vom recurge la prezentarea datelor în formă de tabel, atât a celor inițiale (vezi Tabelul 2.10), cât și a celor intermediare (vezi Tabelele: 2.11, 2.12, 2.13), dar și a celor finale (vezi Tabelul 2.14).
Tabelul 2.10. Valoarile indicatorilor potențialului S.R.L.„Profaluminiu”pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Tabelul 2.11. Valorile standardizate ale indicatorilor potențialului S.R.L. „Profaluminiu” pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Tabelul 2.12. Parametrii de calcul al nivelului potențialului S.R.L. „Profaluminiu”
pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Astfel, funcția potențială pentru evaluarea potențialului economic al S.R.L. „Profaluminiu” are următoarea formă:
y=0,253Z1+0,442Z2+0,705Z3+0,281Z4+0,136Z5+0,374Z6 (2.42)
Tabelul 2.13 Calcul nivelului potențialului în S.R.L. „Profaluminiu”
pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Nivelul potențialului din structura comercial-antreprenorială prezentată pe ani o putem urmări în dinamică în Tabelul 2.14.
Tabelul 2.14 Nivelul potențialului S.R.L. „Profaluminiu” pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Pentru o mai bună ilustrare a dinamicii potențialului economic al agentului economic analizat, prezentăm în formă grafică potențialul S.R.L. „Profaluminiu” pentru perioada 2009-2013. În acest scop, prezentăm comportamentul respectivei organizații în sistemul de coordonate, ce reflectă cele două dimensiuni, unde pe axă x indicăm timpul t1, iar pe axă y arătăm nivelul potențialului c1. Graficul, ce indică modificarea potențialului în dinamică, are denumirea de portretul de etapă al potențialului economic al organizației (vezi Figura 2.1)
Fig. 2.1. Portretul de etapă al potențialului economic al S.R.L. „Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Astfel, în opinia autorului, potențialul S.R.L. „Profaluminiu” are o creștere stabilă și în perioada anilor 2009-2013 acesta s-a majorat cu 10,9%, înregistrând la finele perioadei de cercetare nivelul de 81,8 unități. Având în vedere că valoarea de referință a potențialului este 100, atunci în anul 2013 S.R.L. „Profaluminiu” a atins nivelul de 81,8% din nivelul situației de referință. Acest fapt ne sugerează că nivelul potențialului organizației este încă departe de cel standard, prin urmare, e nevoie de elaborat o asemenea strategie de dezvoltare, implementarea căreia ar permite în cel mai scurt timp posibil atingerea standardului.
2.3. Evaluarea eficacității activității comercial-antreprenoriale
Unul din scopurile primordiale ale agentului economic în condițiile economiei de piață este obținerea profitului, care și este baza dezvoltării sale ulterioare. Profitabilitatea se prezintă nu doar ca un obiectiv major, dar și ca o condiție a dinamismului de afaceri al structurii comercial-antreprenoriale, drept rezultat al activității sale privind asigurarea consumatorilor cu produsele necesare în corespundere cu cererea de ofertă [114, p. 29].
Asigurarea competitivității structurii comercial-antreprenoriale impune acordarea unei atenții mai mari elaborării strategiei de dezvoltare și proiectării activității organizației. O asemenea prognozare poate și trebuie executată în baza indicatorilor raportați ai activității organizației. Analiza rapoartelor organizației este percepută ca și identificarea relațiilor reciproce și a interdependenței dintre diferiți indicatori ai activității sale economico-financiare, incluse în raport. Indicatorii analizei permit persoanelor interesate să ia decizii bazate pe evaluarea situației curente și a activității organizației în anii precedenți, dar și cu referire la potențialele oportunități în viitor [110, p. 125].
O astfel de analiză include: analiza verticală, pe orizontală și cea a tendințelor, precum și utilizarea coeficienților specifici. Studiul general al rapoartelor ne permite să tragem concluzii cu privire la principalele surse de atragere a mijloacelor în organizații, despre direcțiile de investirea acestora, principalele surse de venit pentru perioada de raportare, mijloacele monetare, modelele de calcul utilizate și modificările din cadrul lor, despre structura organizațională a întreprinderii, direcțiile activității sale etc. Deși studierea rapoartelor este foarte mare, totuși aceasta nu permite evaluarea dinamicii principalilor indicatori ai activității organizației, locul ei pe piață în raport cu alți agenții economici similari. Acesta se obține printr-o analiză comparată [47, p. 82].
Efectuarea unei analize pe verticală și pe orizontală permite determinarea devierilor absolute și relative ale diferitor indicatori raportați în comparație cu perioadele precedente de activitate. Analiza pe verticală se realizează pentru a identifica proporția unor anumite articole în summa summarum, luată ca fiind 100%.
În prezent o atenție tot mai sporită se acordă studierii coeficienților speciali. Aceștia permit evaluarea destul de repede și relativ exact a situației financiare din organizație. La calcularea lor se poate ține cont, de asemenea, de impactul inflației. Totuși coeficientul nu întotdeauna poate reflecta situația obiectivă a organizației, prin urmare, se schimbă frecvent baza de comparație [112, p. 16].
În ciuda diferențelor semnificative de opinie în ceea ce privește sistemul indicatorilor, publicați în diverse ghiduri, și clasificarea lor, toți coeficienții pot fi repartizați în următoarele grupe: 1) indicatori de lichiditate; 2) indicatorii activității economice, 3) indicatorii rentabilității; 4) indicatorii solvabilității; 5) indicatorii frecvenței de piață.
Indicatorii de lichiditate permit determinarea capacității structurii comercial-antreprenoriale pentru un an de a achita creanțele pe termen scurt. Unul dintre cei mai importanți indicatori sunt coeficientul lichidității curente, coeficientul lichidității.
Primul coeficient indică dacă sunt suficiente mijloace, ce ar putea fi folosite pentru stingerea datoriilor curente. Creșterea capitalului circulant față de datoriile curente mai mult de două ori nu este de dorit, dat fiind că aceasta ne poate indica o structură irațională (nesustenabilă) a capitalului. La analiza acestui coeficient o atenție deosebită trebuie acordată dinamicii sale. Totuși practica arată că, în toate cazurile trebuie cercetată structura capitalului circulant și creanțele [66, p. 23].
Un indicator independent al ratei lichidității curente este coeficientul lichidității urgente (absolute), care arată raportul dintre partea cea mai lichidă a mijloacelor circulante (adică fără a lua în calcul structurile materiale și de producție) și pasivele curente. Necesitatea calculării acestui indicator se datorează faptului că lichiditatea anumitor categorii de mijloace circulante nici pe departe nu este identică [130, p. 49].
Activele financiare pe termen scurt (mijloacele bănești, frecventele creanțe, hârtiile de valoare ușor tranzacționabile) reprezintă fondurile lichide, care în fiecare caz aparte sunt estimate diferit, în funcție de tipul organizației, dar există și abordări comune, avându-se în vedere particularitățile ramurale ale agentului economic. Principala sursă de date este balanța organizației. De exemplu, pentru structurile comercial-antreprenoriale sunt clasate la lichidități următoarele: mijloacele în conturile de decontare, de depozit ori alt tip, mijloacele din casă, acțiunile în baza cărora s-au plătit dividende pentru cel puțin un an; cambiile celor mai buni emitenți; mărfurile descărcate, scadența care încă nu a expirat, plățile debitorilor, retribuțiile salariaților și funcționarilor din sistemul său, produsele finite, care se bucură de mare cerere pe piață sau care reprezintă niște produse ușor comerciabile [65, p. 162].
În componența datoriilor pe termen scurt, de care se ține cont la calcularea coeficienților de lichiditate, sunt încadrate datoriile pentru creditele pe termen scurt, în parte, stingerea în anul de referință, datoriile creditare, inclusiv, datoria bugetară, datoriile salariale față de angajați.
După cum observăm, obținerea datelor primare pentru calcularea coeficientului de lichiditate nu este o sarcină deloc ușoară. Trebuie să aibă în vedere faptul că dacă organizația dispune de mijloace materiale suplimentare, atunci ar trebui să se cunoască gradul lor de lichiditate. Ar putea exista și situații când în perioada următoare ar fi nevoie de mai multe mijloace materiale. Atunci indicatorul de lichiditate al organizației, prevăzut pentru perioada de față, va rămâne în continuare nepotrivit. Trebuie, de asemenea, de știut care este nivelul datoriilor creditare neperformante ale organizației. Aceste două caracteristici însă pot fi cu ușurință calculate de specialiștii organizației, în caz contrar, este dificil. Dacă unitatea dumneavoastră nu este interesată să prezinte capacitatea sa de plată, atunci relativ ușor va ascunde unele date primare nedorite de ea [115, p. 92].
Indicatorii de lichiditate caracterizează gradul de securitate, de protecție al intereselor creditorilor și investitorilor, care au investitpe termen lung în organizație. Indicatorii influențează asupra capacității organizației de a identifica următorii indicatori: coeficientul de proprietate, rata capitalului împrumutat, rata de dependență.
Calculul indicatorilor enumerați nu este dificil în condițiile în care există informații primare veridice. Coeficientul de proprietate stabilește cota capitalului propriu în structura capitalului organizației și cxaracterizează coraportul dintre interesele proprietarilor organizației și ale creditorilor. Se consideră că rata normală, care ar asigura o soluție financiară destul de stabilă, în alte condiții egale, reprezintă raportul capitalului propriu față de totalul mijloacelor la un nivel de 60%. Rata capitalului împrumutat reflectă cota capitalului împrumutat din sursele de finanțare. Acest coeficient este indicatorul invers al proprietății. Coeficientul dependenței financiare caracterizează dependența organizației de împrumuturile externe. Dacă acest indicator este semnificativ, atunci aceasta poate duce la falimentarea organizației, care trebuie să achite nu doar dobânda, dar să ramburseze și suma datoriei. În principiu coeficientul dat nu trebuie să fie mai mare de unu. Dependența înaltă de împrumuturile străine ar putea înrăutăți substanțial situația organizației, în cazul în care durează comercializarea produselor, mărfurilor. Aceasta se explică prin faptul că costurile pentru achitarea dobânzilor pe capitalul împrumutat sunt stabile. Rata înaltă a dependenței poate conduce la apariția dificultăților în cazul în care organizația ar dori să obțină unor noi credite cu o dobândă medie [122, p. 263].
În prezent, în viziunea autorului, sunt propuse diverse abordări și metode pentru evaluarea eficacității de utilizare a resurselor structurii comercial-antreprenoriale, în plus, respectivele metode sunt utilizate pentru evaluarea unui sau altui aspect al eficienței de utilizare a unor resurse concrete. Dar, dat fiind că în prezenta lucrare este vorba despre potențialul economic și evaluarea sa complexă, atunci în cadrul abordării sistemice apare necesitatea unei estimări de ansamblu a utilizării unui nivel concret de dezvoltare economică. Prin urmare, nivelul dezvoltării economice constituie rezultatul utilizării potențialului structurii comercial-antreprenoriale [120, p. 52].
Pentru evaluarea eficacității activității comercial-antreprenoriale propunem un sistem de indicatori, care sunt relativi. Indicatorii absoluți, puțin probabil, ar putea oferi o evaluare obiectivă, deoarece ei, în general, sunt dependenți de valoarea structurii comercial-antreprenoriale și nu de eficacitatea activității ei.
Sistemul indicatorilor de evaluare a eficacității activității structurii comercial-antreprenoriale.
Indicatorii eficacității de utilizare a resurselor materiale:
rentabilitatea activelor fixe;
profitabilitatea mijloacelor circulante materiale;
coeficientul circuitului capitalului propriu.
Indicatorii situației financiare:
coeficientul lichidității curente;
coeficientul autonomiei financiare;
rata creditului.
Indicatorii activității investiționale:
rentabilitatea investițiilor;
cota investițiilor proprii.
Indicatorii eficienței activității economice:
rentabilitatea capitalului propriu;
rentabilitatea activelor;
rentabilitatea activelor circulante;
rentabilitatea activității.
Sistemul de indicatori propus reflectă rezultatele activități comercial-antreprenoriale în limita fiecărui indicator. Valorile acestor indicatori se comportă în dinamică în mod diferit – unele cresc, altele se micșorează sau indică o dinamică pozitivă, iar altele arată o dinamică negativă de dezvoltare a organizației. Prin urmare, se cere definirea „valorii integrale”, care va prezenta activitatea comercial-antreprenorială în complexitate. Pentru realizarea unei astfel de evaluări integrale aplicăm metoda descrisă mai sus. În baza acestei metode a fost elaborat un algoritm de calcul al valorii integrale, care este ajustat pentru estimarea activității comercial-antreprenoriale [126, p. 162].
Algoritmul de calcul al valorii integrale a eficacității activității comercial-antreprenoriale
Calculul evaluării integrale în cadrul categoriilor:
Fie Хуσ este valoarea > indicatorului al blocului k în an, în perioada analizată. Se calculează, abaterea medie la pătrat a indicatorului y al blocului A;
Se află valoarea standard a indicatorilor;
Se determină pe metoda experimentări valorile de referință ale indicatorilor;
Se calculează valorile standard ale indicatorilor de referință;
Se află ponderea indicatorilor în evaluarea complexă:
(2.43)
Se calculează valorile funcției potențiale pe ani:
(2.44)
Se stabilește valoarea de referință a funcției potențiale:
(2.45)
Se identifică valorile integrale ale activității comercial-antreprenoriale în cadrul blocurilor:
(2.46)
Calculul evaluării integrale:
Se calculează ponderile blocurilor:
(2.47)
Se află valorile funcției potențiale pe ani:
(2.48)
Se determină valoarea de referință a funcției potențiale:
(2.49)
Se calculează valoarea integrală a eficacității activității comercial-antreprenorială:
(2.50)
Calculul valorii integrale a activității S.R.L.„Profaluminu”, conform algoritmului respectiv este prezentat în (anexa nr.6). Aplicând algoritmul dat am obținut valoarea evaluării integrale a eficacității activității comercial-antreprenoriale a structurii S.R.L.„Profaluminu” (vezi Tabelul 2.15).
Tabelul 2.15. Indicatorii evaluării integrale a eficacității activității financiar-economice a S.R.L.„Profaluminu” în cadrul blocurilor și valorii integrale
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Pentru o vizualizare în dinamică mai bună a evaluării integrale a eficacității activității comercial-antreprenoriale în cadrul S.R.L. „Profaluminu” prezentăm portretul de dezvoltare pe etape (vezi Figura 2.2.).
Fig. 2.2. Portretul de dezvoltare pe etape al S.R.L. „Profaluminu”
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Astfel, în opinia autorului, portretul de dezvoltare pe etape indică faptul că, în general, nivelul activității comercial-antreprenoriale are o dinamică pozitivă și în anul atins valoarea de 87,3, adică 87,3% din nivelul situației standard.
În final menționăm că activitatea comercial-antreprenorială a S.R.L. „Profaluminu” în perioada 2009-2013 are un caracter instabil. Evaluarea rezultatelor activității comercial-antreprenoriale prezintă în cadrul concepției acestei cercetări eficacitatea privind realizarea potențialului organizației, prin urmare rezultă că eficiența de utilizare a potențialului organizației comerciale are un caracter instabil.
2.4. Concluzii la capitolul 2
Îmbunătățirea situației socio-economice din țară a condus la o creștere constantă a volumului producției de bunuri și servicii în toate sectoarele economiei, a venitului real al populației, a cererii de consum și a vânzărilor cu amănuntul.
În mun. Chișinău în ultimii cinci ani s-a înregistrat o creștere a principalilor indicatori macroeconomici, creșterea produsului regional brut pentru perioada dintre anii 2009- constituit (conform estimărilor) 54%, creșterea volumului producției industriale – 71%, a producției agricole – 52%, investițiile în capitalul fix – 139%, cifra de afaceri în comerțul cu amănuntul – 104%, veniturile reale disponibile ale populației – 137%.
În mun. Chișinău indicele credibilității antreprenoriale în anul constituit – 12% din numărul total de organizații, iar în anul 2013 – 15%. Din anii ’90 în mun. Chișinău se observă o tendință stabilă de creștere a rolului formelor de vânzare extramagazin. Cota cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul, din totalul volumului comercializat, s-a redus de la 93,6% la 70,7%, iar cota vânzărilor pe piața de haine, pe piața produselor alimentare și pe cea mixtă a crescut de la 6,4% până la 29,3%.
În anul 2009 rețeaua comercială staționară din mun. Chișinău cuprindea 3000 de obiecte, spațiul comercial al acestora ajungea la peste 1 mln. m2. Până în anul 2008 cea mai mare formă comercială din mun. Chișinău era Centrul Comercial „Elat” cu o suprafață de 12.000 de m2. În prezent există și alte complexe comerciale, precum: centrele comerciale „MallDova”, „Jumbo”, „San Sity”, „GrandHall”, „Metro, Cash&Carry”.
Particularitățile de funcționare a sistemului comercial angro din Republica Moldova privind vânzarea aparatelor de uz casnic și a tehnicii digitale au favorizat consolidarea pe piața respectivă din mun. Chișinău a unor reprezentanți impunători, printre care rețelele: „AlinaElectronic”, „Xenon”, „Bomba”, „Foxtrot”, „Maximum” etc.
Actualmente în mun. Chișinău activează peste 100 de organizații angro în domeniul comerțului cu produse alimentare și de larg consum.
În vederea analizei potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale am supus cercetării activitatea S.R.L. „Profaluminiu”, fondată în anul 2003 și care reprezintă o rețea de magazine din mun. Chișinău ce comercializează produse alimentare, domeniul principal de activitate constituindu-l comerțul. Conform parametrilor săi această unitate se pretează la categoria întreprinderilor mijlocii și, în general, ea poate fi considerată o entitate tipică pentru întreprinderile mijlocii din sectorul comercial.
Tendințele de modificare a elementelor structurale în capitalul S.R.L. „Proafaluminiu” sunt variate. Datele prezentate de elementele S.R.L. „Proafaluminiu”, indică o creștere a capitalului propriu în proprietatea structurii comercial-antreprenoriale. În general, pentru perioada 2009-2013 această parte a proprietății a crescut cu aproape 16,4%. Tendința respectivă poate fi apreciată ca pozitivă, deoarece majorarea capitalului propriu pe fondalul reducerii tempourilor de creștere a datoriilor demonstrează consolidarea pozițiilor acestei organizații.
Ponderea capitalului propriu în proprietatea organizației este de aproape cinci ori mai mare decât cea a datoriilor. În plus, cota capitalului propriu în perioada analizată crește și s-a majorat de aproximativ 1,1 ori.
În structura părții active a fondurilor fixe se înregistrează o scădere a cotei de mașini și utilaje. În același timp, ponderea mijloacelor de transport în structura fondurilor fixe se mărește, iar cea a instrumentelor și echipamentelor rămâne constantă. Fondurile fixe ale structurii comercial-antreprenoriale ca și valoare sunt în creștere. Mai mult, tempoul majorării părții active depășesc indicatorii care sunt specifici părții pasive a fondurilor fixe. De asemenea, se îmbunătățește structura activelor fixe.
Pentru evaluarea situației financiare a organizației se aplică un sistem întreg de indicatori absoluți și relativi, ce caracterizează structura activelor și sursele lor de finanțare, disponibilitatea mijloacelor proprii și eficacitatea utilizării lor, rezultatele finale ale activității economice.
Pentru estimarea eficienței activității comercial-antreprenoriale se propune un sistem de indicatori care sunt relativi. Indicatorii absoluți, mai puțin probabil, ar putea prezenta o evaluare obiectivă, dat fiind că, în general, aceștia depind de valoarea structurii comercial-antreprenoriale și nu de randamentul activității sale.
În ansamblu, nivelul activității structurii comercial-antreprenoriale S.R.L. „Profaluminiu” înregistrează o tendință pozitivă, care în anul atins valoarea de 87,3, adică 87,3%în raport cu nivelul de referință.
Comparând potențialul economic și rezultatele activității structurilor comercial-antreprenoriale S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galațan-Energo, S.R.L. Promintergaz, rezultă că: la majoritatea se constantă creștere a potențialului economic, și are loc o creștere instabilă a eficacității de utilizare a acestui potențial. Este necesar de a elabora o strategie de dezvoltare a organizației, a cărei implementare ar permite utilizarea mult mai eficace a potențialului sus numit.
3. DETERMINAREA PERSPECTIVELOR DE DEZVOLTARE A POTENȚIALULUI ECONOMIC ÎN STRUCTURA COMERCIAL-ANTREPRENORIALĂ
3.1. Clasificarea priorităților de dezvoltare a potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale
Succesul structurii comercial-antreprenoriale depinde de abilitatea de a gestiona fiecare resursă, ținând cont de obiectivele strategice ale întreprinderii și de specificul mediului extern. În acest context, se solicită soluționarea a trei probleme majore referitoare la gestionarea potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale [101, p. 48]:
în primul rând, asigurarea unei combinații raționale a surselor de finanțare în vederea achiziționării de resurse necesare pentru procesul de activitate. În același timp, investițiile constituie baza creșterii potențialului activității economice. Întreprinderea are drept sarcină alegerea acelor direcții de investire a capitalului care vor contribui la creșterea competitivității;
în al doilea rând, asigurarea utilizării eficiente a resurselor în activitatea comercial-antreprenorială. Aceasta, la rândul ei, presupune organizarea activității curente în baza utilizării maximum de eficient a resurselor financiare, investite în activele fixe și capitalul circulant. Antreprenorul trebuie să selecteze un ansamblu de resurse materiale, financiare și de muncă ce ar permite utilizarea eficace a oportunităților competitive existente;
în al treilea rând, asigurarea utilizării raționale a profitului obținut în procesul comercial-tehnologic. Problema distribuției profitului rezidă în stabilirea proporțiilor între acționarii întreprinderii și cota-parte orientată spre majorarea capitalului întreprinderii.
În opinia autorului, printre principalele sarcini ale analizei sistemice a activității unității comercial-antreprenoriale se numără: definirea și prezentarea detaliată pe elemente constitutive a sarcinilor și căilor (modalităților) de a le atinge, identificarea relațiilor reciproce existente între ele, garantarea unei anumite logici în soluționarea problemei apărute (obiective – mijloace de realizare a scopurilor – resurse). O soluție a acestor sarcini într-o măsură semnificativă o constituie aplicarea metodei de structurare, ceea ce ne servește drept motiv pentru a o releva printre alte metode ale analizei sistemice.
Metoda structurii se anexează pe dezagregarea problemei cercetate în elemente constitutive, urmate de o posibilă evaluare numerică a importanței lor relative. O astfel de procedură, mai este numită și alcătuirea arborelui obiectivelor. Cu toate acestea, dat fiind că majoritatea structurilor arborescente, destinate soluționării unor sau altor sarcini reale, conțin nu doar scopuri, dar și mijloacele de atingere a acestora, atunci în general, ar fi mai bine ca aceștia să fie numiți arborii interdependențelor, fie arborii obiective-mijloace.
Una din sarcinile primordiale în alcătuirea arborilor obiective-mijloace pentru activitatea comercial-antreprenorială rezidă în stabilirea unui set integral de elemente la fiecare nivel și determinarea interdependenței și subordonării (aspectul calitativ). O altă sarcină constă în stabilirea ulterioară a coeficientului importanței relative (CIR) a elementelor la fiecare nivel al arborelui obiective-mijloace (aspectul calitativ) [85, p. 82].
În funcție de faptul dacă va fi detaliat fiecare element studiat de unul singur sau mai multe elemente ale unui nivel superior putem distinge trei tipuri de arbori ai obiective-mijloace în activitatea comercial-antreprenorială: cu legături intersectate, directe și de tip mixt. În cazul relațiilor directe numărul elementelor întotdeauna se mărește odată cu trecerea la niveluri inferioare ale arborelui obiective-mijloace. Dacă ne referim la relațiile ce se intersectează numărul elementelor se poate micșora. O astfel de situație este tipică atunci când se trece de la nivelurile obiectivelor la nivelurile măsurilor și de la nivelurile măsurilor la cele ale resurselor [74, p. 62].
Cu toate acestea la micșorare nu se aplică gradul de detaliere obținut anterior. De aceea, trebuie să fie prezentate în detaliu măsurile activității comercial-antreprenoriale pentru fiecare obiectiv în parte, mai ales, că și coeficientul importanței relative a unora și acelorași măsuri, prevăzute pentru implementarea obiectivelor identificate, poate fi diferit. Pentru a identifica șirul de elemente al fiecărui nivel al activității antreprenorial-comerciale este mai bine inițial de construit un arbore cu legături directe, ulterior, dacă este necesar, de trecut la o structură complexă cu legături ce se intersectează. Principiile generale de formare a unui arbore al legăturilor reciproce sunt valabile doar pentru situația în care se alcătuiesc tipuri speciale (individuale) de arbori: ai obiectivelor, măsurilor și resurselor. Dacă ne referim la alcătuirea unui arbore general al obiectivelor, atunci la primul său nivel detalierea se va face, pornind de la principiul reflectării exhaustive a activității obiectului cercetat.
Foarte des arborele obiectivelor se constituie pentru soluționarea unei singure probleme. În acest caz, se structurează doar compartimentul în cauză al activității structurii comercial-antreprenoriale, iar celelalte aspecte pot fi luate în considerație în sistemul de criterii selectate. La structurarea elementelor conform nivelurilor de obiective trebuie să găsim răspuns la întrebarea: ce este rezultatul ce trebuie atins? În același timp, se are în vedere că răspunsul la întrebarea „când?” pentru întregul arbore al relațiilor reciproce a fost obținut când s-a stabilit intervalul de timp, pentru care el a fost alcătuit [61, p. 89].
După atingerea suficientă a unui grad de concretizare, la determinarea conținutului funcțional al obiectivului structurat al activității structurii comercial-antreprenoriale, trebuie să aplicăm principiul de structurare pe obiect, adică să elucidăm conținutul obiectivului pentru fiecare funcție-cheie. Apoi se pune întrebarea: Cum să evaluăm gradul de realizare a obiectivelor propuse. Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să cunoaștem valorile lor necesare. De aceea atunci când structurăm este rațional să identificăm valorile specifice necesare ale nivelului (gradului) de realizare a scopurilor preconizate ale activității comercial-antreprenoriale.
Alcătuirea arborelui de obiective al activității comercial-antreprenoriale poate fi finalizată prin elucidarea cerințelor față de realizarea unor active concrete sau a valorilor normative. De remarcat că valorile normative nu se formează în mod obligatoriu doar la ultimul nivel al arborelui obiectivelor. În unele situații valorile normative necesare ale anumitor obiective ale activității comercial-antreprenoriale pot fi determinate în paralele cu structurarea acestor obiective, altfel spus, se pot prezenta astfel de normative la fiecare nivel al arborelui, și nu doar la ultimul.
Când construim în faza incipientă arborele obiectivelor activității comercial-antreprenoriale, atunci putem prezenta doar valorile necesare orientative (dorite) ale nivelului de realizare a obiectivelor. După finalizarea în întregime a arborelui legăturilor reciproce și a evaluării resurselor disponibile ale activității comercial-antreprenoriale, în direcția de jos în sus, se precizează definitiv nivelul posibil (de standarde) privind realizarea obiectivelor preconizate [127, p. 53].
Posibilitatea de a apărea în timpul structurării obiectivelor stabilite în activitatea comercial-antreprenorială a unor variante alternative de elemente separate, din perspectiva atingerii obiectivelor elementelor unui nivel mai avansat, ne vorbește despre constituirea definitivă a nivelurilor-cheie și despre alcătuirea arborelui de măsuri (activități). Atunci când structurăm elementele la nivelul măsurilor (activităților) trebuie să obținem răspunsurile la întrebările: cum, în ce mod, prin crearea sau perfecționarea cărui sistem trebuie realizate obiectivele propuse? Drept principiu de structurare la primul nivel al arborelui măsurilor poate fi recomandat principiul de acoperire a tuturor tipurilor de activitate orientate spre atingerea scopurilor scontate. Deoarece nu toate măsurile dispun de aceeași eficiență în ceea ce privește realizarea obiectivelor propuse, iar resursele sunt limitate, după cuantificarea gradului de preferință a acestor măsuri, o parte dintre ele s-ar putea să nu fie acceptate pentru punerea în practică [128, p. 62].
Atunci când definim elementele primului nivel din arborele măsurilor trebuie să nu prezentăm detaliat elementele ultimului nivel al arborelui obiectivelor al activității antreprenorial-comerciale, ci să identificăm cele mai multe și diverse măsuri de atingere a scopurilor propuse. Astfel, la intersecția nivelurilor obiective și măsuri în arborele interdependențelor are loc tranziția de la concretizarea conținutului obiectivelor prevăzute la descoperirea diferitor metode, căi de implementare a acestora. În acest caz structurarea la nivelurile măsurilor se finisează cu enumerarea unui spectru de lucrări privind crearea unor componente individuale a structurii comercial-antreprenoriale pe principii structurării sistemice.
Profunzimea detalierii în baza utilizării principiului sistemic este determinată de nivelul arborelui obiective-mijloace (ramural, al asociației, etc.). Într-adevăr, sistemul poate fi structurat în foarte multe niveluri, chiar până și pe componente individuale elementare. Conform principiului sistemic lipsește intersubstituirea parțială a elementelor din punct de vedere al structurii sistemului însuși. Lipsa cel puțin a unui element, pe bună dreptate, îl face incomplet, incapabil de a atinge scopurile, spre implementarea cărora este orientată activitatea sa [89, p. 62].
Însă chiar și în cazul implementării principiului sistemic de structurare a activității comercial-antreprenorilale poate exista o substituire parțială reciprocă a elementelor din punct de vedere al atingerii scopurilor nivelului ierarhic superior, de aceea, nu se acordă atenție egală tuturor măsurilor. Totul depinde de sistemul selectat, criteriile și sarcina pentru soluționarea căreia se aplică arborele măsurilor.
La joncțiunea unor niveluri-țintă cu nivelurile măsurilor, dar și a nivelurilor de activitate cu cele ale resurselor trebuie respectat principiul de corespundere a gradului de detaliere. Esența acestui principiu rezidă în faptul că gradul de fragmentare a elementelor la primul nivel al arborelui măsurilor trebuie să corespundă gradului de segmentare a elementelor de pe nivelul de sus al arborelui obiectivelor. În caz contrar, acel nivel de specificitate ce a fost înregistrat în urma structurii scopurilor, nu este utilizată [109, p. 162].
În general, putem evidenția două metode de identificare a șirului de măsuri, orientate spre atingerea unui oarecare obiectiv al activității comercial-antreprenoriale: formarea arborelui măsurilor în paralel cu alcătuirea arborelui obiectivelor sau după construirea completă a arborelui obiectivelor.
În primul caz, la toate nivelurile de structurare, pentru fiecare obiectiv al activității comercial-antreprenoriale se stabilește corespunzător un ansamblu de măsuri privind implementarea lor. Cu alte cuvinte, principiul de structurare în arborele obiectivelor și în cel al măsurilor coincid, iar numărul măsurilor pentru fiecare nivel în arborele măsurilor coincide cu exactitate numărului de obiective pentru fiecare nivel al arborelui obiectivelor. Alte informații suplimentare despre structura unor măsuri aparte și despre conținutul lor la utilizarea primei metode nu obținem. Avem, în acest caz, doar un arbore general al măsurilor, a cărui structură este evidențiată și fără o construire specială a acesteia, deoarece repetă structura arborelui obiectivelor. Nu trebuie utilizat arborele măsurilor ca pe un instrument de gestionare a structurii comercial-antreprenoriale obținut în baza aplicării primei metode [46, p. 162].
Mult mai productivă este cea de-a doua abordare (metodă). Utilizând-o, arborele măsurilor devine o continuare a arborelui obiectivelor care reprezintă activitatea comercial-antreprenorială. Pentru fiecare obiectiv, prezentat pe nivelul de sus, se indică corespunzător un șir de măsuri în forma arborilor acțiunilor. Altfel spus, fiecare scop are arborele său de acțiuni. În acest caz, nivelurile acțiunilor ale arborelui obiective-mijloace nu dispun de un vârf comun. Pentru mai multe obiective ale activității comercial-antreprenoriale pot fi utilizate aceleași măsuri (acțiuni), cuprinse în arborilor măsurilor construiți pentru acestea. După analizarea unor astfel de arbori particulari de măsuri și excluzând elementele care se repetă putem realiza un arbore general al măsurilor, unde între primul nivel al acestuia și ultimul nivel al arborelui obiectivelor există relații interdependente. Însă astfel se poate proceda, doar în situația când în continuare nu se prevede efectuarea unei evaluări a importanței relative a unor măsuri în parte, dat fiind că măsurile, care au aceleași formulări pentru diverse obiective ale activității comercial-antreprenoriale pot avea diferite valori ale coeficientului importanței relative (CIR). Determinând CIR, este mai rațional ca arborele general al măsurilor să fie alcătuit după aflarea acestor coeficienți. În acest caz, fiecărei acțiuni, măsuri generale a respectivului arbore i se poate atribui corespunzător și coeficientul importanței relative.
Concluzionând, putem spune că principala deosebire a arborelui acțiunilor față de arborele obiectivelor activității comercial-antreprenoriale rezidă în aceea că în urma alcătuirii arborelui obiectivelor obținem un sistem al valorilor necesare (normative, standard) pentru anumiți indici și parametri, care determină gradul de realizare a obiectivelor propuse, iar în urma alcătuirii arborelui acțiunilor dispunem de o listă detaliată a lucrărilor ce trebuie îndeplinite în vederea atingerii scopurilor stabilite.
domeniul de implementare a metodei de structurare a activității comercial-antreprenoriale, indiferent de nivelul de gestionare, poate fi divizat în două grupuri de sarcini:
determinarea direcțiilor de dezvoltare (obiective, acțiuni, resurse) a anumitor structuri comercial-antreprenoriale;
soluționarea unor probleme concrete și sarcini ale activității comercial-antreprenoriale (planificare, gestionare, perfecționarea desfacerii (vânzărilor) etc.) în contextul îmbunătățirii muncii în unitatea comercial-antreprenorială.
O problemă importantă în ceea ce privește implementarea metodei de structurare este corespunderea arborelui „obiective-mijloace” structurii ierarhice organizaționale, în cadrul căreia se desfășoară îndeplinirea sarcinilor propuse în activitatea comercial-antreprenorială. În practică însă este greu de realizat o astfel de legătură. Într-adevăr nu întotdeauna este posibil să asociezi fiecărui component al arborelui „obiective-mijloace” un element organizațional. În aceste situații, aproape întotdeauna se încalcă principiul corespondenței univoce, adică diferite sarcini, care decurg din diverse elemente ale arborelui obiectivelor se realizează într-o singură subdiviziune sau, viceversa, o singură sarcină este îndeplinită în câteva subdiviziuni ale diferitor structuri organizaționale, iar integrarea activității lor are loc la un nivel superior al gestionării structurii comercial-antreprenoriale. Prin urmare, nu are sens să amintim despre existența reală a unei corespondențe univoce [97, p. 38].
În acest sens, se pare mult mai potrivit să vorbim despre o astfel de corespundere pentru arborele măsurilor, dar nu în ceea ce vizează arborele obiectivelor activității comercial-antreprenoriale. Într-adevăr, fiecare acțiune trebuie să aibă o legătură riguroasă de adresă, lucru pe care nu-l putem spune despre obiectivele funcționale.
Asigurarea unei stricte corespondențe reciproce unu la unu între obiectivul dat și un anumit element organizațional al structurii manageriale, puțin probabil, este posibil. Adevărat, această sarcină se soluționează mult mai ușor, dacă obiectivul este obținut ca urmare a utilizării principiului de clasificare pe obiect și este formulat suficient de exact. De exemplu, „ să se mărească vânzări la top jersey. Pentru îndeplinirea unei astfel de sarcini poartă răspundere un anumit organ de conducere.
Arborele „obiective-mijloace” reprezintă un model static, în timp ce procesele economice au un caracter dinamic. În cadrul metodei de structurare se pot propune două abordări privind evidență caracterului dinamic al proceselor reale în activitatea comercial-antreprenorială.
Prima abordare rezidă în construirea propriului arbore „obiective-mijloace” pentru fiecare interval de timp, în care se divide o anumită perioadă temporală analizată, arbore în care este prevăzută modificarea conținutului obiectivelor unității comercial-antreprenoriale și a mijloacelor de realizare a acestora, precum și importanța lor reală [125, p. 103].
Cea de-a doua tratare presupune introducerea rectificărilor în arborele „obiective-mijloace”, construit anterior pentru un anumit interval de timp în corespundere cu stabilirea noilor obiective ale activității comercial-antreprenoriale și cu modificarea condițiilor de implementare a acestora. Deoarece acest lucru solicită o capacitate impunătoare de muncă nu este rațional ca ea să se realizeze foarte des, de exemplu, atunci când se alcătuiește planul anual. În același timp, frecvența rectificărilor trebuie să asigure identificarea și includerea la timp în arborele „obiective-mijloace” a noilor obiective și sarcini ale activității comercial-antreprenoriale, evidența ultimelor performanțe ale științei și tehnicii, a modificării nevoilor, domeniile de aplicare a producției lansate și multe altele. În teză este aplicată metoda structurării pentru a soluționa problema privind evaluarea potențialului unității comercial-antreprenoriale și pentru estimarea nivelului de dezvoltare economică drept implementare a potențialului. Ca și obiective ale activității comercial-antreprenoriale au fost prezentate atingerea stării etalon (de referință), iar în calitate de arbore al obiectivelor este prezentat performanța stării etalon (de referință). În ceea ce privește însă soluția în general atunci trebuie să stabilim evaluarea integrală a nivelului de dezvoltare a sistemului comercial-antreprenorial, iar în calitate de arbore al soluțiilor au servit coeficienții de importanță relativă pentru fiecare indicator ce descrie sistemul.
Coeficienții importanței relative reflectă ponderea indicatorului în atingerea obiectivului general al sistemului comercial-antreprenorial, gestionând dezvoltarea acesteia. Ne oprim, în primul rând, la definirea coeficienților importanței relative în cazul studierii potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galațan-Energo, S.R.L. Promintergaz, Autorul subliniază că respectivul potențial a fost descris de către următorul sistem de indicatori: x1 – activele fixe; x2 – capitalul circulant; x3 – forțele de muncă; x4 – investițiile; x5 – venitul; x6 – profitul net. Deoarece funcția potențială este o formulă de calcul pentru nivelul potențialului organizației, atunci coeficienții în cazul schimbărilor din această funcție însăși reprezintă ponderea în atingerea stării de referință (etalon) de către obiect.
Funcția potențială pentru evaluarea nivelului de potențial al S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L., Galațan-Energo are următoarea formă:
у = 0,253Z1 +0s442Z2 +0,705Z3 +0,281Z4 +0,136Z5 +0,374Z6 (3.1)
Ținând cont de ponderea indicilor în funcția potențială, putem clasifica indicii conform importanței, prin urmare, și după prioritatea în gestionarea potențialului S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L.Galațan-Energo (vezi figura 3.1).
Fig. 3.1. Clasificarea indicatorilor potențialului S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L.Galațan-Energo conform priorităților
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
În același timp, o sarcină importantă este elaborarea măsurilor privind creșterea nivelului de dezvoltare economică a întreprinderii. În legătură cu aceasta trebuie să identificăm prioritățile în gestionarea activității comercial-antreprenoriale. În acest scop trebuie să atragem atenție la interpretarea economică a ponderii indicilor în funcția potențială a evaluării (valorii) integrale a dezvoltării economice, precum și în funcțiile potențiale, constituite în baza unui sau altui bloc de indicatori ai sistemului [107, p. 94].
Procedura de identificare a priorităților în gestionarea structurii comercial-antreprenoriale se realizează, ținându-se cont de clasificarea blocurilor după ponderea în funcția potențială a evaluării integrale a dezvoltării economice, ulterior, în segmentul fiecărui bloc se clasează indicatorii conform ponderii indicilor în funcția potențială, care descrie un bloc sau altul. În urma unei astfel de analize se face schema ierarhică a priorităților în gestionarea dezvoltării potențialului economic al unității comercial-antreprenoriale. Respectivul clasament va prezenta în sine acea consecutivitate de care trebuie să se țină cont la gestionare [126, p. 153].
În acest context, o importanță deosebită o are interpretarea economică atât a rezultatelor finale, cât și a celor intermediare, în ceea ce privește calculele nivelului de dezvoltare a potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale. Amintim, de asemenea, sistemul de indicatori prevăzut pentru evaluarea sa, având în vedere că acesta constă din patru blocuri, iar în cadrul fiecărui bloc dintr-un anumit număr de indicatori. În acest sens, indicăm prin yk – sistemul de indicatori ai blocului k, xjk – indicatorul j din blocul k.
Fig. 3.2. Clasarea priorităților în gestionarea dezvoltării economice a structurii comercial-antreprenoriale.
Sursa: elaborat de autor în baza [126 ]
Sistemul indicatorilor în cadrul simbolicii prezentate va fi următorul:
y1 – eficiența utilizării resurselor materiale; x11 – rentabilitatea activelor fixe; x21 – rentabilitatea mijloacelor materiale circulante; x31 – coeficientul circuitului capitalului propriu.
y2 – situația financiară; x12 –coeficientul lichidității curente; x22 – coeficientul autonomiei financiare; x32 – coeficientul (rata) capitalului împrumutat (creditului); x42 – gradul de asigurare a stocurilor cu mijloace circulante proprii.
y3 – activitatea investițională; x13 – rentabilitatea investițiilor; x23 – rata investițiilor proprii.
y4 – eficacitatea activității economice; x14 – rentabilitatea capitalului propriu; x24 – rentabilitatea activelor; x34 – rentabilitatea activelor circulante; x44 – rentabilitatea activității.
Clasificând prioritățile pentru gestionarea dezvoltării economice a structurii comercial-antreprenoriale, în primul rând, trebuie să clasificăm blocurile conform ponderii lor în funcția potențială a evaluării (valorii) integrale a potențialului economic al S.R.L. „Profaluminiu”, pe care o putem prezenta în felul următor:
y= 0,427yi+ 0,312у2 + 0,334у3 + 0,786у4 (3.2)
Funcțiile potențiale pentru fiecare bloc sunt următoarele:
y1= 0,841Z11 + 0,487Z21 + 0,218Z31 (3.3)
y2 =0,211Zi2 + 0,326Z22 + 0,28 1Z32 + 0,873Z42 (3.4)
y3 = 0,426Zi3 +0,901Z23 (3.5)
y4= 0,477Z14 + 0,359Z 24+ 0,312Z34 + 0,746Z44 (3.6)
Așadar, în opinia autorului, utilizând schema de clasificare a priorităților, putem spori eficacitatea activității comercial-antreprenoriale, astfel apropiindu-ne de starea standard atât a potențialului economic al sistemului comercial-antreprenorial, cât și a activității comercial-antreprenoriale.
În fond, respectiva schemă (figura 3.2) reprezintă baza gestionării optime a dezvoltării economice a organizației [137, p. 23].
3.2. Elaborarea strategiei competitive a structurii comercial-antreprenoriale
În condițiile de piață sistemul comercial-antreprenorial trebuie să elaboreze un plan strategic rentabil și, în funcție de circumstanțe, să-l corecteze și să-l înnoiască în permanență. Viața reală este cu multe fațete. E imposibilă alegerea frecventă a celui mai reușit plan de acțiuni și, mai cu seamă, imediata implementare cu succes a acestuia. Problema constă în modificarea foarte rapidă a circumstanțelor economice. Totuși existența unei strategii oferă posibilitatea de a ține în vizor posibilele transformări în viitor și de a corecta prompt acțiunile. În această conjunctură este esențial să se asigure o dezvoltare competitivă a sistemului comercial-antreprenorial [124, p. 103].
Un antreprenor este mereu pus în situația de a face o alegere. El nu poate ști din timp care va fi cea mai bună opțiune strategică, însă tinde spre aceasta. În procesul decizional antreprenorul, în cele din urmă, încearcă să înrâurească asupra viitorului: anume să-l influențeze, și nu să-l definească. Există mulți factori externi ce determină viitorul și aceștia, de regulă, nu pot fi gestionați de către conducători. Administrarea întreprinderii în baza strategiilor permite soluționarea problemelor de perspectivă. Prin urmare, strategia o putem examina ca pe o verigă de bază care leagă ceea ce vrea unitatea comercial-antreprenorială să realizeze, adică obiectivele ei, și direcția comportamentală, aleasă pentru atingerea respectivelor scopuri. Rezultatul activității comercial-antreprenoriale depinde de adaptarea la transformări. Trebuie de optat pentru o anumită perspectivă, ținând cont de particularitățile interne, precum și de manifestările externe ale mediului extins și restrâns.
Opțiunea poate fi făcută în baza strategiilor prealabil gândite, în același timp, trebuie să fie recunoscute și strategiile create recent. Deciziile strategice au rol primordial în determinarea viitorului structurii comercial-antreprenoriale. Ele cuprind aproape toate aspectele activității atât a structurii comercial-antreprenoriale, cât și a mediului înconjurător a acesteia [19, p. 50]:
domeniul activității comercial-antreprenoriale;
corespunderea activității la mediul și posibilitățile structurii comercial-antreprenoriale;
distribuția și redistribuirea principalelor resurse ale structurii comercial-antreprenoriale;
evaluările, așteptările și obiectivele acelora ce influențează asupra strategiei;
orientarea traiectoriei de mișcare a structurii comercial-antreprenoriale pe un termen lung;
transformările generale ale subdiviziunilor structurii comercial-antreprenoriale;
disponibilitatea managerilor de a depăși barierele funcționale;
convingerea în raționalitatea fezabilității.
În cazul unui management strategic, pentru a avea succes, este foarte important să se găsească coraport echilibrat între decizie și acțiune. Acesta depinde de mai multe circumstanțe, principala dintre care este conjunctura de piață, unde se aplică strategiile. Decizia și acțiunea sunt la fel de importante pentru implementarea unei strategii. Conștientizarea acestui fapt este principială pentru economia națională, unde o largă răspândire o are descentralizarea managementului structurilor comercial-antreprenoriale în legătură cu privatizarea și detalierea lor. Drept rezultat, pentru o mare parte dintre antreprenori asigurarea competenței în materie de strategie devine un imperativ. Cu toate acestea, ei nu dețin întotdeauna dexterități pentru o activitate analitică, ceea ce îngreuiază elaborarea unei strategii eficiente. În același timp, există pericolul împotmolirii în analiză, dar cel mai prejudicios rămâne a fi negarea necesității acesteia. Astfel, a venit timpul de a promova, a susține dezvoltarea analizei, având în vedere că aceasta există în simbioză cu acțiunea. În context, se cer a fi expuse două concluzii principale privind necesitatea strategiei pentru structurile comercial-antreprenoriale [109, p. 73].
Prima concluzie: existența unei strategii micșorează incertitudinea și contribuie la anticiparea evenimentelor. Nu poate exista o certitudine absolută în raport cu viitorul. Dar în baza unei planificări strategice este posibilă obținerea unei certitudini sporite, astfel majorând șansele de succes. În funcție de adaptarea la mediul extern toate unitățile comercial-antreprenoriale pot fi divizate în trei grupuri:
structurile comercial-antreprenoriale cheie;
structurile comercial-antreprenoriale, care în mod constant verifică ceea ce are loc în jur, rapid ajustându-și acțiunile;
structurile comercial-antreprenoriale, care mereu sunt luate prin surprindere.
A doua concluzie: este importantă conferirea unei expresii externe concrete strategiei, care există într-o formă ascunsă.
Oricare structură comercial-antreprenorială în activitatea sa economică aderă la o anumită direcție, care nu este neapărat să fie dezvăluit, descris, însă, care are o oarecare formă. Aceasta, de multe ori nu este înregistrată pe hârtie și uneori depinde de intuiția unui membru al administrației. Nu trebuie să subestimăm importanța intuiției antreprenorului pentru practica planificării strategice. Însă, o astfel de strategie de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale, aflată doar în faza de presupunere, nefiind prezentată în niște forme concrete, tăinuiește și numeroase pericole. Deseori ea se întemeiază pe o analiză insuficient de bună și pe alegerea mai puțin conștientă a unor strategii clar formulate. În plus, personalul nu întotdeauna înțelege esența strategiei comercial-antreprenoriale. Aceasta conduce la incertitudini și nu îi motivează pe angajați să se implice în activitatea comercial-antreprenorială. O strategie clar formulată este extrem de importantă pentru crearea unei culturi înalte a activității comercial-antreprenoriale și manageriale.
Desigur, spectrul de probleme soluționat în cadrul unui proces sistemic de elaborare a strategiei este mult mai larg. Strategiile permit [66, p. 94]: stabilirea obiectivelor și sarcinilor; identificarea principalelor probleme strategice; sprijinirea în ceea ce privește distribuția resurselor; direcționarea și conexarea tuturor sferelor de activitate a întreprinderii; stimularea dezvoltării permanente și pregătirii viitorilor manageri.
Managementul strategic al structurii comercial-antreprenoriale reclamă formarea unei viziuni globale despre obiectul gestionat, despre mediul extern, piață, inclusiv, sesizarea naturii evaluărilor de consum asupra produselor. Chiar ultima poate constitui o anumită problemă. Nu este suficient să dispunem doar de minte, studii și dexterități analitice. Ar trebui să avem și capacitatea de a împărtăși cu cineva emoțiile, grijile și de a te pune în pielea celeilalte persoane. În ceea ce privește întreprinderea comercial-antreprenorială este voie de interesarea clienților, identificarea acelor direcții importante care determină alegerea vânzătorilor.
Strategia activității comercial-antreprenoriale devine purtătoarea unui început spiritual, și nu doar un ansamblu de mijloace menite să îmbunătățească munca[70, p.167]. Este relevant și un alt aspect: cu ce scop se planifică și se implementează toate? La un nivel înalt de credibilitate rezultatele efective ar putea fi mult mai impunătoare, decât cele scontate. În opinia autorului, cea mai adecvată definiție pentru strategia de afaceri este: arta de a concura, motivat de obiective și sarcini, de un ansamblu de mijloace, de consecutivitatea acțiunilor în numele obținerii priorității competitive a întreprinderii. Definiția respectivă indică obiectivul de dezvoltare, reflectă caracterul complex al deciziilor luate, determină locul desfășurării acțiunilor și caracterul relativ al strategiei. În raport cu strategia concurenților ea nu poate fi de la sine mai bună sau mai rea. În aceleași condiții de abordare strategică învingător pe piață este cel care prevalează prin credibilitate și persuasiune. Această definiție caracterizează strategia in grosso modo.
In stricto modo, prin strategie înțelegem, de regulă, un anumit plan de acțiuni ale întreprinderii, care prevede distribuția resurselor în vederea obținerii priorităților competitive. Planificarea include elemente de control și modalități de abținere a întreprinderii și a personalului angajat de la niște acțiuni greșite, necugetate; mijloacele de preluare și de utilizare a oportunităților în procesul desfășurării acțiunilor; tehnologia de acumulare și de analizare a datelor, căile de dezvoltare a culturii corporative [1, p. 162].
Deși există avantaje evidente, totuși abordarea strategică în gestionarea unității comercial-antreprenoriale, deseori este , anume din cauza unei planificări imperfecte. Punctele slabe ale planificării strategice sunt considerate: insuficiența informației pentru argumentarea (motivarea) strategiei; lipsa garanției succesului chiar dacă există un plan și o planificare strategică. Mediul înconjurător se modifică atât de repede încât este foarte greu să ții cont de ea în calculele strategice. În procesul de implementare a strategiei inopinat intervin unele probleme de genul: insuficiența de timp, depășirea acestuia în comparație cu cel calculat; apariția bruscă a unor obstacole neprevăzute; alte lucrări ce abat de la acțiunile strategice.
Cu toate acestea viitorul aparține strategiilor eficiente de afaceri, prevăzute pentru obținerea succeselor pe termen lung în activitatea unității comercial-antreprenoriale. Într-o astfel de strategie obiectivele sunt stabilite pe termen lung și sunt coordonate, denotă cunoașterea aprofundată a cadrului competitiv; se prezintă o evaluare reală a resurselor de posibilități pe piață [123, p. 52].
În Moldova odată cu trecerea la economia de piață crește și interesul față de abordarea strategică din cadrul managementului structurii comercial-antreprenoriale. Datorită unor calcule strategice competente unii antreprenori reușesc să se mențină „în zbor” și să înregistreze succese. Aceasta este valabil pentru toate sferele de activitate, mai ales, în comerț, alimentația publică, prestări servicii, finanțe. Interesul antreprenorilor autohtoni față de managementul strategic al structurii comercial-antreprenoriale se explică prin faptul că o asemenea abordare față de activitatea comercial-antreprenorială te orientează spre căutarea și implementarea surselor-cheie de dezvoltare a priorităților competitive.
Pentru o gestionare strategică eficace a structurii comercial-antreprenoriale e nevoie de o previziune a dezvoltării sale. Previziunea reprezintă o anumită gândire, judecată probabilistică a viitoarelor evenimente și situații, stări. Previziunea științifică a viitorului, ca și pronosticarea perspectivelor de dezvoltare constituie o necesitate stringentă a antreprenoriatului. Orice decizie managerială ale cărei consecințe ar trebui să se manifeste în viitor,se axează pe o anumită metodă de predicție. De fiecare dată, când se ia o hotărâre în raport cu viitoarele acțiuni, se recurge, mai întâi de toate, la ipoteze, așteptări, presupuneri, în cel mai bun caz, la cele mai simple, mai elementare evaluări. Din această cauză, previziunea poate fi considerată drept una din etapele manageriale ce anticipează alte faze ale acestui proces precum: stabilirea obiectivelor, planificarea, programarea, proiectarea, finanțarea, ce folosesc în procesul de luare a deciziilor informația prezisă [93, p. 82].
Potrivit autorului, în economia de piață antreprenorul activează în condiții de incertitudine și soluționează independent toate problemele privind producția și desfacerea mărfurilor sau prestarea serviciilor, politica de prețuri și, de regulă, antreprenorul suportă costurile înainte de a obține un rezultat de la o anumită afacere și nu cunoaște acțiunile de răspuns ale concurenților. Iată de ce antreprenorii, conducătorii întreprinderii, companiilor sunt nevoiți să evalueze situația și posibilele transformări ale acesteia în viitor, cel puțin, pentru următoarele luni.
În prezent foarte mulți antreprenori realizează previziuni, deseori însă aceasta nu se face conștient și calificat. Înainte de a începe o afacere, antreprenorul trebuie să studieze situația, să stabilească ce produse sau servicii se vor bucura de o cerere sporită pe piață, să analizeze posibilitatea de a-și recupera cheltuielile. În majoritatea cazurilor previziunile sunt întemeiate pe raționamente intuitive, bazate pe zvonuri, opinii aleatorii, pe experiențele pozitive sau negative ale altor antreprenori. Erorile unor astfel de prognoze simplificate, superficiale conduc nu doar la falimentarea micilor întreprinderi, dar și a marilor entități comercial-antreprenoriale. Și, viceversa, antreprenorii care sunt capabili să prevadă dezvoltarea evenimentelor, de regulă, își majorează propriul capital. Cunoașterea unor metode științifice fundamentale privind previziunea economică, precum și implementarea acestora reprezintă o condiție sine qua non a succesului în activitatea oricărui antreprenor [145, p. 72].
Previziunea ca una din formele de prognozare științifică reprezintă o afirmație probabilistică despre viitor cu un anumit grad de fiabilitate (certitudine). La definirea noțiunii de previziune avem următoarele cuvinte-cheie: viitor, probabilitate, grad de veracitate. Orice ipoteze au tangențe cu viitoarele evenimente, fenomene, iar aceste declarații sunt probabile, posibile, scontate, fiecare afirmație prezisă are un anumit grad de veracitate. Dacă declarația privind viitorul este absolut veridică, atunci această afirmație constituie o previziune, bazată pe veridicitate absolută. Prin cuvântul „viitor” din aceste definiții trebuie să înțelegem procese, situații, evenimente, opinii etc. Sub aspect semantic aceasta este o afirmație despre un oarecare fenomen, eveniment care se poate sau nu întâmpla, iar previziunea neapărat, inevitabil se va realiza. Analiza arată că sfera posibilelor previziuni nu este atât de mare, dacă nu se iau în considerare adevărurile evidente.
Prognozarea activității comercial-antreprenoriale reprezintă procesul, tehnologia de dezvoltare a procesului, corectarea științifică a perspectivelor scontate, posibile de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale.
Pentru previziunile științifice ale activității comercial-antreprenoriale sunt caracteristice următoarele condiții:
Definirea exactă a termenilor utilizați, neadmițând ambiguități, inclusiv în ceea ce privește obiectul previziunii, a timpului, indicatorilor, caracteristicilor, metodelor, rezultatelor așteptate.
Abilitatea și disponibilitatea unui expert independent de a verifica procesul de previziune, cursul raționamentelor prognosticului.
Posibilitatea de a verifica previziunile, măcar din perspectivă ipotetică. Este puțin probabil, ca previziunea activității comercial-antreprenoriale să coincidă realității, în acest sens, trebuie, determinată valoarea admisibilă a erorii. Un interval prea extins al previziunilor nu are valoarea practică în luarea deciziilor, deoarece predicția oricum se va îndeplini.
Concordanța multiplelor previziuni ale activității comercial-antreprenoriale: dacă se prevăd mai multe caracteristici ale aceluiași proces, atunci aceste caracteristici nu ar trebui să se contrazică reciproc.
Prognozarea activității comercial-antreprenoriale este necesară la luarea unor decizii manageriale tactice, și, mai ales, la determinarea strategiei de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale. Cheia unei gestionări cu succes a structurii comercial-antreprenoriale este principiul: a gestiona înseamnă a prevedea. În străinătate planificarea în corelație cu prognozarea, la nivel de corporații dincolo de faptul că nu este negată, ea e continuu perfecționată, pentru a reduce la maximum incertitudinea în luarea deciziilor.
La interdependența dintre analiza și previziunea activității comercial-antreprenoriale ne vom referi în cele ce urmează. Analiza este un studiu al trecutului și prezentului. Orice previziune este bazată pe o analiză aprofundată a tendințelor existente ale legităților, dependențelor. În lipsa unei analize prognozarea nu este decât o presupunere și nicidecum o previziune științifică. În același timp, orice prognozare reprezintă o analiză, care cercetează viitorul.
Cea mai accesibilă și mai frecventă metodă de prognozare a activității comercial-antreprenoriale a unor indicatori social-economici de dezvoltare este extrapolarea unor tendințe ale seriilor dinamice, precum și a altor modele dinamice. Prognozând un oarecare proces sau indicator în baza unei serii dinamice trebuie, a priori, de studiat esența economică a fenomenului, care, de facto, reprezintă prima etapă a previziunii.
Pentru a determina posibilitatea de a prognoza în baza extinderii seriei dinamice, trebuie de analizat pe cât de apropiate sunt relațiile, gradul de dependență a indicelui față de timp. Să nu uităm că de cele mai dese ori indicatorii prognozați se află într-o anevoioasă dependență cauză-efect față de timp. În cazul în care timpul nu reprezintă o cauză a modificării indicelui economic, atunci, în prognozarea activității comercial-antreprenoriale se folosește dependența statistică, și nu cea de cauză-efect [144, p. 85].
Pentru a măsura gradul de apropiere a conexiunii (legăturii), forțele de dependență a indicilor activității comercial-antreprenoriale se utilizează coeficienții de corelație. Cu ajutorul lor putem determina: dependența datelor pentru o perioadă de doi ani, dependența indicilor dintre observațiile pentru un oarecare an și același an, dar deplasat cu unul sau mai multe intervale de timp (această dependență este studiată în baza calculului coeficienților de autocorelare).
Pentru acele procese în care este identificată o tendință constantă de modificare a indicelui modelat în corespundere cu timpul, se pot aplica metodele se prognozare a activității comercial-antreprenoriale, axate pe ecuația de trend. Trendul presupune caracterizarea cantitativă ca bază a legității mișcării, sau a dezvoltării procesului în timp, într-o oarecare măsură, liberă de influențe aleatorii. În acest caz se presupune că indicele previziunii este o funcție de timp (subliniem încă o dată, că avem în vedere în această situație dependență statistică, și nu cea de cauză-efect).
Tendința se menține atâta timp cât nu se va schimba influența factorilor cauzali, până nu va slăbi puterea de influență, până nu vor apărea noi factori-cauză.
Așadar, etapa a doua a previziunii privind egalarea trendurilor este analiza conexiunii procesului respectiv cu timpul. Odată identificată o atare situație a dependenței statistice a modificării indicatorului în funcție de timp, se poate încerca să se aplice pentru prognozare egalarea trendurilor.
În activitatea practică, examinând seria dinamică, e greu de determinat, dacă există schimbări legale ale indicatorului activității comercial-antreprenoriale în timp, deoarece ca și oricare serie dinamică conține mai multe componente ce formează o tendință pe termen lung, fluctuații sezoniere, abateri aleatorii. Înainte de a începe prognozarea, trebuie să divizăm seria dinamică pe componente principale, să determinăm dacă e posibilă neglijarea fluctuațiilor sezoniere sau aleatorii. Pentru a identifica tendința principală a seriei dinamice e nevoie de a omogeniza seria dinamică, în acest scop, pot fi utilizate metoda sporului mediu și a celor mai mici pătrate [143, p. 134].
Dezvoltarea unor previziuni pe sisteme egale, precum și studiul complex de prognozare devin niște posibilități reale, bazate pe cunoștințele acumulate în domeniul teoriei și metodologiei de previziune, pe experiența amplă în ceea ce privește elaborarea și cercetarea previziunilor în management. În acest sens, previziunile moderne se află la etapa de tranziție de la trendurile de cercetare a viitorului, care determină dinamica dezvoltării obiectului pe seama trendurilor din trecut, la căutarea și cercetarea sistemică (integrată), complexă atât a problemelor privind dezvoltarea în perspectivă, cât și a mijloacelor, modalităților de soluționare a acestora.
În cadrul unei abordări integrate și a unei previziuni complexe de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale unele metode de previziune precum: constituirea trendurilor, modelele regresive, prognozarea în baza ritmului de creștere etc. își pierd actualitatea lor ca și sisteme. Prognozarea individuală a fiecărui indicator al activități comercial-antreprenoriale deseori denaturează tendința generală în cadrul previziunii dezvoltării agentului economic (deși aceasta depinde, în primul rând, de nivelul de fiabilitate a modelelor utilizate). Situația se explică prin faptul că, de regulă, se încalcă principiul emergenței, care rezidă în interdependența tuturor caracteristicilor din sistem, iar separarea lor artificială încalcă integritatea sistemului și determină creșterea erorii previziunii.
Autorul conchide că pentru soluționarea acestei sarcini este nevoie de aplicat metodele previzionării multidimensionale a activității comercial-antreprenoriale. Una dintre aceste metode este metoda lanțurilor Markov de previzionare pluridimensională, descrisă detaliat în [134, p. 23]. În acest caz autorul susține că evoluția obiectului de cercetare reprezintă în sine procesul Markov.
Procesul Markov este un proces arbitrar a cărui situație, după orice moment dat de timp t0 nu depinde de evoluția sa în perioada precedentă, ci de starea în momentul de timp t0. Esența metodei de prognozare prin lanțurile lui Markov constă în aceea că evoluția dezvoltării obiectului pentru ultimele două perioade retrospective sunt transferate în perspectivă. În perioada proceselor economice dinamice utilizarea modelelor de trend, a celor regresive sau de alt tip este puțin probabil logică atunci când este vorba despre previziunile evoluției pe o perioadă îndelungată de timp. Pentru o unitate de timp, previziunea indicatorilor activității în structura comercial-antreprenorială se efectuează după formula:
Х(t) = ВХ( t0) (3.7)
unde,
t0 – începutul perioadei de previziune (t0 este în același timp și sfârșitul perioadei retrospective);
X(t0) – valoarea indicatorilor ce descriu obiectul cercetării, la începutul perioadei de previziune;
X(t) – valorile de previziune necunoscute ale indicilor pe un segment de timp (în cazul de față un an);
B – matricea tranziției indicilor ce descriu obiectul cercetat.
Sarcina primordială în prognozarea multidimensională în baza lanțurilor Markov este calculul matricei de tranziție B. Aplicând metoda propusă în [100, p. 34], prezentăm, mai întâi, calculul pe elemente al matricei, privind situația structurii comercial-antreprenoriale supuse cercetării în ultimii doi ani (a se vedea Tabelul nr. 3.1).
Tabelul 3.1. Previziunea situației S.R.L. „Profaluminiu” pentru anii 2013-2015
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Autorul remarcă că la calculare sau utilizat doar investițiile în activul fondurilor fixe și mijloacelor circulante, excluzând investițiile în pasivul fondurilor fixe. Această metodă este argumentată prin faptul că anume aceste investiții, necesare pentru S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galațan-Energo, S.R.L. Promintergaz, reflectă investițiile în forța de muncă și în mijloacele de muncă, încadrate nemijlocit în activitatea comercial-antreprenorială.
Aplicând formula (3.7) la metoda lanțurilor Markov constatăm că în anul 2015 valoarea prognozată a venitului va atinge cifra de 17931 mii lei, profitul – 1724 mii lei, iar investițiile în activul capitalului fix va constitui 2613 mii lei. Drept urmare, rata rentabilității va crește până la 9,61%.
Autorul consideră că trebuie de ținut cont de faptul că metoda prognozării activității comercial-antreprenoriale prin lanțurile Markov presupune inerția dezvoltării procesului. Ritmul de creștere a indicatorilor prognozați însă, de regulă, nu coincide cu ritmul creșterii lor în ultimul an din perioada cercetată. Aici într-o formă ascunsă se ține cont de interacțiunea și interdependența indicilor din sistem, deoarece ei descriu unul și același obiect în procesul dezvoltării sale, iar principiul emergenții nu este încălcat. Structura comercial-antreprenorială este prognozată ca un tot întreg sau ca un sistem, fără a o diviza pe indicatori separați.
Totuși în procesul activității antreprenoriale se cere o gestionare activă a proceselor economice, iar rezultatele activității economice, obținute prin metoda inerției de dezvoltare a activității comercial-antreprenoriale, deseori nu corespund realității actuale. De aceea, autorul a recurs la metoda gestionării optime, care constitui baza formării politicii investiționale a întreprinderii. Prioritatea acestei metode față de metoda prin inerție rezidă în faptul că ea este o continuare a abordării prin inerție, în același timp, volumul fondului investițional este distribuit optim, conform vectorului obiectivului și determină traiectoria celui mai scurt drum în atingerea de către agentul economic a scopurilor propuse [144, p. 63].
În calitate de model de lucru prezentăm ecuația matriceală ce ilustrează matricea teoriei gestionării optime:
X* =F . Xo+ G . U* (3.8)
unde
Хо=(Х°, Х2°,…, Хn°) – valoarea indicatorilor, care descriu obiectul cercetat la începutul perioadei manageriale;
X* =F . Xo+ G . U* (3.9)
unde
Хо = (Х °, Х2°,…, Хn°) – indică valoarea indicatorilor, ce descriu obiectul supus studiului la începutul perioadei manageriale;
U1 = (U1*, U2*,…, Um*) – valoarea parametrilor manageriali, necesari pentru înscrierea de către indicatori a valorilor-etalon (de referință);
F – matricea tranziției indicatorilor X;
Uj1=y3K (3.10)
Pentru volumul respectiv de capital investițional și structura sa, indicatorii rezultatelor activității agentului economic se calculează după formula:
X1 =F.Xo / G.U1 (3.11)
În realitate, X1 = (Х11, Х21,… ,Хn1) – valoarea indicatorilor de performanță a activității pe care el le poate atinge, dacă va distribui optim volumul fondului de investiții.
Pentru a stabili structura optimă a investițiilor trebuie de creat vectorul obiectivului unității comercial-antreprenoriale. Fiecare agent economic G este matricea tranziției parametrilor manageriali U în indicatorii X. În calitate de indicatori, ce descriu activitatea comercial-antreprenorială, în această problemă se prezintă rezultatele activității economice a organizației (de ex.: venitul, profitul), iar drept parametri manageriali sunt prezentate investițiile în activele fixe și capitalul circulant. Pentru a determina structura optimă a investițiilor trebuie prealabil aflate valorile de referință (valorile-etalon) ale investiției U* prin rezolvarea ecuației matriceală:
U* = (GTG)_1GT(X* – F.Xo) (3.12)
unde
T este semnul tranzacției.
Apoi calculăm ponderea fiecărui element al investițiilor în volumul total de investiții în felul următor:
Uj1=y3K (3.13)
Pentru un asemenea volum al fondului de investiții și structura sa indicatorii de performanță a activității agentului economic se află după formula:
X1 =F.Xo / G.U1 (3.14)
De facto, X1 = (Х11, Х21,… ,Хn1) reprezintă valorile indicatorilor de performanță a activității agentului economic pe care îi poate înregistra dacă se distribuie optim volumul fondului de investiții. În acest caz y= (y 1, y2, …..ym) reprezintă structura optimă a investițiilor.
Pentru a determina structura optimă a investițiilor trebuie realizat vectorul obiectiv al structurii comercial-antreprenoriale. Fiecare agent economic este interesat în creșterea rentabilității activității sale. De aceea, este rațional de luat drept prim element suma venitului, iar în calitate de cel de-al doilea component – profitul net. Astfel, x1 – venitul, х2–profitul.
Ca și parametri de control pentru S.R.L. „Profaluminiu” servesc investițiile în activul fondurilor fixe și al capitalului circulant. Precizăm că în teză este propusă metoda respectivă, deoarece în actualele condiții de criză este mult mai rațional să fie îmbunătățită utilizarea părții active a capitalului fix, iar partea pasivă autorul propune să fie lăsată la nivelul simplei reproduceri. Așadar, Ui – investițiile în mașini și utilaje;Ut – investițiile în mijloace de transport; Uu – investițiile în unelte și inventar; Uc – investițiile în mijloacele circulante materiale; Uf – investițiile în mijloacele circulante financiare.
Ca și valori de referință ale rezultatelor activității economice a structurii comercial-antreprenoriale (vectorul obiectiv) luăm suma venitului Х1 = 30000 mii lei, iar profitul net Х2* = 3600 mii lei, pentru a atinge nivelul rentabilității de 12%, dacă ținem cont de faptul că nivelul profitabilității în anul 2009 era de 9,31%. Pentru a construi matricea de tranziție F luăm valoarea rezultatelor activității din structura comercial-antreprenorială pentru ultimii 2 ani (2011 și 2012).
Folosind formulele 3.12 și 3.13 obținem structura optimă a investițiilor. De remarcat că în conformitate cu previziunile pentru anul 2013, cca 2613 mii lei vor fi direcționate în formă de investiții în activul a capitalului fix și a mijloacelor circulante. Structura optimă a investițiilor, obținută în baza vectorului obiectiv ales, este prezentat în tabelul 3.2. În anul 2013 va avea loc o redistribuire a structurii de investiții în favoarea mijloacelor de transport și mijloacelor circulante materiale. Ponderea mijloacelor circulante monetare în structura investițiilor se mărește nesemnificativ. Cota investițiilor în utilaje și mașini, precum și în unelte și inventar comparativ cu anul 2012 se va reduce.
Tabelul 3.2. Structura investițiilor S.R.L. „Profaluminu”
Sursa: elaborat de autor în baza documentelor primare
Deoarece investițiile reprezintă una din cele mai importante resurse strategice, anume ele într-o anumită măsură vor determina strategia de dezvoltare a antreprenorului. Elaborând strategia de dezvoltare a entității comercial-antreprenoriale, trebuie să determinăm structura optimă a investițiilor, conform căreia vor fi distribuite investițiile în activul capitalului fix și a mijloacelor circulante. Distribuția investițiilor conform structurii optime va corespunde vectorului obiectiv al activității comercial-antreprenoriale, care presupune creșterea profitabilității. În special, conform acestei strategii de dezvoltare, nivelul rentabilității pentru agentul economic respectiv, calculat după formula 3.13 în anul 2013 va constitui 10,11%.
3.3. Concluzii la capitolul 3
Printre sarcinile analizei sistemice a activității comercial-antreprenoriale se numără:
definirea și detalierea pe elemente constitutive a obiectivelor și căile de realizare a acestora, identificarea legăturilor reciproce existente;
asigurarea unei anumite logici în soluționarea problemei apărute modalități de atingere a scopurilor.
La soluționarea respectivelor sarcini contribuie într-o măsură considerabilă aplicarea metodei de structurare, ceea ce motivează evidențierea ei printre alte metode ale analizei sistemice.
Principala deosebire între arborele măsurilor și arborele obiectivelor a activității comercial-antreprenoriale rezidă în faptul că dispunem de un sistem de valori standard ale unor indicatori și parametri aparte, ca urmare a alcătuirii arborelui obiectivelor, care determină nivelul de realizare a obiectivelor propuse, iar creând arborele măsurilor dispunem de lista detaliată a lucrărilor, ce trebuie îndeplinite pentru ca obiectivele propuse să fie realizate.
În opinia autorului, folosind sistemul de clasificare a priorităților, putem intenționat spori eficiența activității comercial-antreprenoriale și, astfel, să ne apropriem de starea-etalon atât al potențialului comercial-antreprenorial, cât și a activității comercial-antreprenoriale.
În condițiile economiei de piață sistemul comercial-antreprenorial trebuie să elaboreze un plan strategic foarte bun și, în funcție de circumstanțe, să-l corecteze și să-l actualizeze mereu. Important în acest caz este să se asigure dezvoltarea competitivă a sistemului comercial-antreprenorial.
În procesul decizional antreprenorul trebuie, în ultimă instanță, să încerce să influențeze viitorul, anume să-l influențeze, dar nu să-l definească. Există numeroși factori care determină viitorul și ei, de regulă, nu depind de competențele și atribuțiile managerilor.
Alegerea poate viza strategiile gândite mai înainte, dar, în același timp, trebuie să recunoaștem și strategiile recent apărute. Deciziile strategice au o importanță primordială în ceea ce privește determinarea viitorului structurii comercial-antreprenoriale. În legătură cu tranziția la economia de piață în Republica Moldova crește și interesul față de metoda (abordarea ) strategică aplicată în managementul structurii comercial-antreprenoriale.
Cheia unui management de succes în structurile comercial-antreprenoriale are la bază principiul: a gestiona înseamnă a prognoza.
Activitatea antreprenorială reclamă o gestionare activă a proceselor economice și rezultatele activității economice care sunt obținute prin abordarea inerțială a dezvoltării unității comercial-antreprenoriale, pur și simplu, nu corespund realității moderne. De aceea, în teză se utilizează metoda gestionării optime, care este fundamentală pentru formarea politicii investiționale a întreprinderii.
În concluzie, autorul consideră că investițiile reprezintă o resursă strategică primordială, că anume ele, într-o oarecare măsură, vor determina strategia de dezvoltare a agentului antreprenor.
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Amplele restructurări socio-economice care au loc în prezent în Republica Moldova conduc la schimbări substanțiale și în activitatea comercial-antreprenorială. În același timp, s-a mărit dificultatea și complexitatea problemelor ce trebuiesc soluționate și costurile necesare pentru realizarea lor. În actualele condiții pentru a soluționa cu succes problemele acumulate sunt necesare astfel de metode ce ar permite analiza activității comercial – antreprenoriale ca un tot întreg, ar asigura examinarea diferitor alternative ale strategiei competitive de dezvoltare a potențialului economic al unității comercial-antreprenoriale și ar facilita calculul dinamicii diferitor parametri ai activității comercial-antreprenoriale.
Investigatiile efectuate i-au permis autorului să formuleze unele generalizări teoretice, concluzii metodice și practice, precum și elaborarea unor recomandări privind evaluarea dinamicii potențialului economic al structurii comercial-antreprenoriale. Acestea pot fi următoarele:
1. În baza studiului efctuat a fost definită și prezentată esența noțiunii de „potențial economic al entității comercial-antreprenoriale”, au fost reflectate principalele sale elemente și s-a demonstrat conceptul de constituire a interdependenței lor, în baza sintezei abordării pe resurse și a celei pe produs – piață.
2. În teză sunt propuse trăsăturile de clasificare a potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale, care contribuie la precizarea (elucidarea) mecanismului de utilizare și dezvoltare a potențialului economic al structurilor comerciala-antreprenoriale; a fost justificat rolul său ca și factor sistemic de implementare și dezvoltare a priorităților competitive ale acestor entități.
3. În teză au fost definite citeriile și indicatorii eficienței social-economice a activității comercial-antreprenoriale prin esența ei și funcțiile îndeplinite. Criteriul fundamental al eficacității sale o constituie satisfacerea cât mai completă a cererii populației în condițiile prestării serviciilor comerciale de calitate înaltă și a utilizării raționale a resurselor economice.
4. Pentru un studiu pluriaspectual al multiplelor și complexelor sarcini social-economice, îndeplinite de activitatea comercial-antreprenorială, pentru determinarea principalelor direcții ale dezvoltării sale dinamice este important de utilizat un sistem de indicatori bine direcționați și interdependenți. Se propune de a include în acest sistem, în primul rând, indicatorii privind satisfacerea cererii populației, în al doilea rând, indicatorii ce reflectă eficacitatea managementului. Definirea și evaluarea eficienței presupune compararea efectului (rezultatului) cu resursele și costurile utilizate.
5. În teză s-a dezvoltat metoda de determinare a dinamicii potențialului de indicatori, care poate fi utilizat pentru a identifica eficiența soluțiilor strategice adoptate, precum și situația în raport cu concurenții săi.
6. În urma studiului realizat au fost elaborate recomandări metodice pentru stabilirea priorităților în gestionarea structurii comercial-antreprenoriale în baza analizei sistemice, care permite stabilirea valorii indicilor și blocurilor de indicatori ce reflectă dezvoltarea economică. .
7. Drept obiect de studiu în teză sunt cercetate S.R.L. „Profaluminiu”, S.R.L. Galațan-Energo, S.R.L. Promintergaz care reprezintă o rețea de magazine alimentare din mun. Chișinău. Conform parametrilor săi, această structură comercial-antreprenorială face parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii și poate fi considerată una tipică pentru întreprinderile de acest tip din sectorul comercial.
Analiza efectuată demonstrează că în acestea structuri comercial-antreprenoriale se utilizează destul de rațional posibilele oportunități în vederea creșterii nivelului de dezvoltare a potențialului său economic, iar ritmul de creștere arată evident acele perioade de timp în care organizația funcționa cu mai mult succes decât restul. Datele obținute pe baza dinamicii nivelului potențialului ne permite să judecăm despre apropierea într-un oarecare moment de timp de starea de referință (etalon).
8. În structurile comercial-antreprenoriale analizate, se observă o creștere instabilă a eficacității de utilizare a potențialului economic. De aceea, este necesar de a elabora o strategie, care va oferi oportunitatea de a elabora acele măsuri care să contribuie la atingerea stării-etalon de către structura comercial-antreprenorială. Elaborând strategia de dezvoltare a structurii comercial-antreprenoriale, trebuie nu doar să menținem tendințele existente, dar și să le transformăm în optimizarea structurii resurselor financiare.
9. La elaborarea strategiei trebuie să se stabilească structura optimă a investițiilor. Distribuția investițiilor conform metodicii elaborate va corespunde vectorului obiectivului, care presupune creșterea nivelului de rentabilizare. Realizarea strategiei propuse permite majorarea semnificativă a nivelului de profitabilitate a activității structurii comercial-antreprenoriale.
RECOMANDARI
Reieșind din problema științifică soluționată, care se referă la elaborarea aspectelor metodice privind alegerea și formarea strategiei concurențiale a structurilor comercial-antreprenoriale prin etalarea priorităților de dezvoltare și prin utilizarea modelului plurifactorial de prognozare, autorul propune următoarele recomandări:
1. Pentru structurile comercial-antreprenoriale autorul propune definiția potențialului economic al structurii comerciale și de afaceri ca o capacitate concretă de a crea volumul maxim de bunuri, ținându-se cont de condițiile de piață și de anumite restricții în ceea ce privește resursele, de echilibrul resurselor de muncă și a celor materiale.
2. Autorul lucrării propune un algoritm de determinare a valorii integrale a eficienței activității comercial-antreprenoriale, luând în considerare nivelul de utilizare a resurselor materiale, a situației financiare, a activității investiționale și eficiența activității economice.
3. Se recomandă folosirea sistemului de clasificare a priorităților, prin care putem intenționat spori eficiența activității comercial-antreprenoriale și, astfel, să ne apropriem de starea-etalon atât al potențialului comercial-antreprenorial, cât și a activității comercial-antreprenoriale.
4. Pentru formarea unei politici investiționale raționale, axate pe optimizarea structurii investițiilor în activele fixe și în capitalul circulant se propune folosirea unui model de prognozare.
5. Pentru S.R.L. Profaluminiu se recomandă de a utiliza metodologia de determinare a evaluării dinamicii potențialului economic din structurile comercial-antreprenoriale în baza unui complex de indicatori.
6. Pentru evaluarea integrală a eficacității activității economice a S.R.L. Promintergaz se recomandă utilizarea algoritmului de determinare a estimării respective în baza sistemului de indicatori.
7. Pentru S.R.L. Galațan-Energo se recomandă utilizarea procedeului privind alegerea și formarea strategii concurențiale a structurilor comercial-antreprenoriale prin etalarea priorităților de dezvoltare și prin utilizarea modelului plurifactorial de prognozare.
BIBLIOGRAFIE
Allaire Y., Fîrșirotu M. Management strategic. Strategiile succesului în afaceri. București: Editura Economică, 1998, 670 p.
Andronic C., Bogdan C. Performanțele întreprinderii, Iași: Editura Policrom, 2000, 355 p.
Balanuța V. Analiza gestionară. Chișinău: ed. ASEM, 2003, 610 p.
Barta P., Spirea N., Modreanu I. și al. Promovarea antreprenoriatului ca factor cheie pentru dezvoltarea economică. Fundația post-privatizare. www.postprivatizare.ro și pe portalul www.esimplu.ro, octombrie 2012
Barringer B.R., Ireland R.D. Entrepreneurship successfully lunching a new venture, Prentice Hall, New Jersey, 2006, 452 p.
Bărbulescu C. Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică. Strategii și politici de redresare și dinamizare a activității. București: Editura Economică, 2002, 540 p.
Bărbulescu C., Bâgu C., Managementul producției. București: Editura Tribuna Economică, 2002, 560 p.
Beyovszk A.,Gzorfy L, Pete Ș., Petru P.,(eds.), Entrepreneurship and Economic Growth International Conference 28-29th, March, 2008, Cluj-Napoca: Ed. Abel, pp.37-43.
Borza, A., Mitra C., Bordean O., Mureșan A., Supuran R. Antreprenoriat. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Concepte și studii de caz. Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2009
Bugaian L., Catanoi V., Cotelnic A., [et al.]. Antreprenoriat: Inițierea afacerii. Chișinău: Elena-V.I SRL, 2010, 344 p.
Burduș E, Căprărescu Gh. Fundamentele managementului organizației. București: Editura Economică, 1999, 359 p.
Burlacu Natalia. Asanarea managerială a organizaților insolvabile. Strategii de dezvoltare socio-economică a societății în condițiile globalăzării Conferința Științifică Internațională, 15-16 octombrie 2012, p.221-228
Burlacu Natalia. Организация современного корпоративного управления. Материалы Международной практической конференции. Кустонай 09 декабря Дулатовские чтения, 2011 том 1.388- 391
Burlacu Natalia. Direcțile de transformare a managementului în firmele industriale în perioada de criză. Studii Economice, nr.3-4, Chisinau, 2011, 188-197
Butler D. Planificarea afacerii. Ghid de start. București: Editura All, 2006, 270 p.
Cahill M. The Financial Times Guide to Making the Right Investment Decisions. NJ, USA: Pearson Financial Times Secaucus, 2010, 320 p.
Capanu I., Anghelache C., Indicatori economici pentru managementul micro și macroeconomic: calcul, prezentare, analiză. București: Editura Economică, 2000, 460 p.
Casson M. The Entrepreneur. Totowa, NJ: Barnes și Noble Books, 1982, 500 p.
Catan Petru. Analiza situației social-economice a sectorului agrar-parte componentă a sistemului economic national. Revistă științifică. Studii economice. 2010, nr.1-2,ULIM. Chișinău, 2010, p.48-60.
Catan Petru. Resursele funciare componenta esențială a potențialului de producție a sectorului agrar. Revistă științifică. Studii economice. 2010, nr.1-2,ULIM. Chișinău, 2010, p.13-23.
Catan Petru. Estimarea economică a utilizării mijloacelor de producție în sectorul agrar a Republicii Moldova. În: Sănătate publică, economie și management în medicină,Chișinău, 2010, nr.3.
Catan Petru. Rolul managementului strategic în activitatea instituțiilor bancare din Republica Moldova. Economie și Sociologie, nr.2/2012, p.99-106
Churchill, N. C. & Muzyka D. F. Defining and Conceptualizing Entrepreneurship: A Process Apporach. In Hills, G. E. (ed): Marketing and Entrepreneurship. London: Quorum Books, 1994, pp 11-24.
Cârstea Gh. Analiza strategică a mediului ambiant. București: Editura Economică, 2002, 430 p.
Certo S. Management modern – Diversitatea, calitatea, etica și mediul global. București: Editura Teora, 2002, 633 p.
Crotenco Iurie. Региональные интеграционные формы в современной мировой экономике. Analele ULIM. Anul 2012, Vol. 12: Serie Economie. Ch.: ULIM, 2012. p. 132-140
Crotenco Iurie. К вoпрoсу o теoретических oснoвах сoвременнoй gлoбализации. Analele ULIM, seria Economie, 2009, nr.9
Crotenco Iurie. Исследование стратегических предпосылок развития региона с помощью swot-анализа. ULIM, Revista „Studii Economice” 2009, nr.1/2, p.54-62
Crotenco Iurie. Формулирование стратегических перспектив – определяющий ориентир исследования развития национальной экономики в посткризисный период. Revistă științifică. Studii economice. 2010, nr.3-4,ULIM. Chișinău, 2010, p.13-22.
Dabija D.C. Marketingul întreprinderii de comerț. Cluj-Napoca: Risoprint, 2010, 600 p.
Dima I. C., Nedelcu M. V. Management industrial – tratat, București: editura Național, 2000, 355 p.
Druker P. F. Innovation and Entrepreneurship. New York: Harper Collins, 1985, 277 p.
Druker P. What Business Can Learn From Nonprofits. Harvard Business Review. 67 (4): pp.88-93, 1989
Drucker P., Realitățile lumii de mâine. București: Editura Teora, 1989, 320 p.
Dumitrescu D., Dragotă V., Ciobanu A. Evaluarea întreprinderilor. București: Editura Economică, 2002, 765 p.
Faulkner D., Bowman C. Elemente de strategie concurențială. București: Ed. Teora, 2000, 330 p.
Galbraith J.K., Societatea perfectă. La ordinea zilei, binele omului. București: Editura EOROSONGand Book, 1997, 427 p.
Georgescu G., coord. Reforma economică și dezvoltarea durabilă. București: Editura Economică, 1995, 580 p.
Ghiță M., Ghiță P. T. Firma în economia europeană. București: Editura Economică, 2007, 347 p.
Ghosh A. Retail Management (2nd ed.). NY: The Dryden Press, 1994, 471 p.
Graur Elena. Smolevscaia M., Melinte C. Aspecte ale evoluției activității de achiziționare-procesare în cooperația de consum a Republicii Moldova. Analele Științifice ale UCCM, iunie 2013, Editura CEP, USM, 2013, p.98-103
Graur Elena. Tcaciuc C.l.Perfecționarea managementului activităților comerciale în întreprinderile autohtone. Simpozion Științific Internațional Universitatea Agrară de Stat, 2012.
Graur Elena. Relațiile trainice de parteneriat dintre manager și subordonat – modalități și tehnici de influență a comportamentului subordonatului în activitatea eficientă a organizației (sistemul cooperatist). Revista Științifică „Studii Economice” nr.1-2 (iunie)/2011, ULIM. p.p.123-132.
Graur Elena. Managementul performant în lucrul cu resursele umane și influența competențelor emoționale. Analele Științifice ale UCCM, din aprilie 2009, Editura CEP, USM, 2010 , p.74-78.
Gribincea Alexandru. Corporațiile transnaționale și procesele de integrare economică a României în Uniunea Europeană. București: Niculescu, 2008, p. 189
Gribincea Alexandru. Rolul corporațiilor transnaționale în procesele de integrare economică. Chișinău: IRIM, 2008, p. 203
Gribincea Alexandru. Impactul tehnologiilor de management în autoritățile de administrație publică din R.Moldova. Chișinău: ULIM, 2010. 85 p
Gribincea Alexandru. The European option of the Republic of Moldova. Chișinău: Inst. Of European Integration and Political Sciences. Acad.of Sciences of Moldova. 2012, -140 p.
Harin Alexandru. Structura potențialului economic al activității comercial antreprenoriale. Revista Științifică. Studii Economice an.6, nr.1-2 (iunie)/2012. p.268-277.
Harin Alexandru. Aspecte teoretice de cercetare a potențialului economic al structurilor. Revista Științifică. Studii Economice an.6, nr.1-2 (iunie)/2012. p.299-305.
Harin Alexandru. Particularitățile de dezvoltare a activității comercial-antreprenoriale în condițiile actuale în municipiul Chișinău. Revista Științifică. Studii Economice an.7, nr.1-2 (iunie)/2013. p.159-165.
Harin Alexandru.Structura potențialului economic al activității comercial-antreprenoriale și principii de clasificare.Revista Științifică. Studii Economice an.7, nr.3-4 (decembrie)/2013. p.85-96.
Harin Alexandru.Abordări conceptuale privind analiza potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale. Conferința Științifică Internațională, ediția a III-a, Tomis Constanța, 28-29 octombrie 2011, p.178-184
Hatten S. T. Small Business Management Entrepreneurship and Beiond. New York, 2009, 389 p.
Helfert E. Techniques of Financial Analysis: A Guide to Value Creation. NU: McGraw-Hill, 2003, 610 p.
Hisrch, R. Entrepreneurship/Intrapreneurshi. American Psychologist, 17 (4), pp.209-212, 1990
Hisrish R., Peters M., Shepherd D. Entrepreneurship. 6th ed., The McGraw-Hill, 2005, 712 p.
Hitchner J. R. Financial Valuation: Applications and Models, 2nd edition, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006, 543 p.
Ișfănescu A., Stănescu C., Băicuși A., Analiza economico-financiară. București: Editura Economică, 1999, 557 p.
Ișfănescu A., Șerban C., Stănoiu A. Evaluarea întreprinderii. București: Editura Universitară, 2003, 560 p.
Kevin C. Entrepreneurship Education. New York: Quorum Books, 1990, 457 p.
Kotler P. Marketing, Management, Analzsis, Planing, Implementation and Control. Harlow: Prentice Hall, 1997, 777 p.
Kuratko D. Entrepreneurship: Theory, Process, Practice. e 8, South-Western, 2009, 717 p.
Lafuente E., Driga O. 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania. Centre for Entrepreneurship & Business Research. CEBR working paper series WP 01/2007, 287 p.
Lafuente E., Rabetino R. Human Capital as a Determinant of Small Firms’ Growth in Romania: A Quantile Approach. Centre for Entrepreneurship & Business Research. CEBR working paper series WP 03/2007, 218 p.
Lazăr I., Ilieș L., Mirela P., Mortan M., Vereș V., Lungescu D. Managementul firmei. Cluj-Napoca: EdituraRisoprint, 2006, 457 p.
Legea nr. 845-XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi”. Monitorul Oficial al R.Moldova, nr.2, art. 33, 1994
Legea reglementarii de stat a activitatii comerciale externe. Nr.1031-XIV din 08.06.2000. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.119-120 din 21.09.2000
Legea nr. 206-XVI din 7.06.2006 „Privind sustinerea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii”. Monitorul Oficial, 11 august 2006, nr.126-130, p. I, art. 605
Leighton P., Felstad A. The New Entrepreneurs: Self-Employment and Small Business, London: Kogan Page, 1992, 329 p.
Levy M., Weitz B.A. Retailing Management (4th edition). Irwin. Merrilees: McGraw-Hill, 2001., 600 p.
Mârza S. Constituirea societăților comerciale, IMAGO, Sibiu, 1992, 459 p.
Mihăilescu N. Analiza activității economico–financiare. București: Editura Victor, 2001, 675 p.
Nastase C. (coord). Ghid de formare antreprenorială. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006, 312 p.
Năstase C. Economia concurențială – vector al economiei moderne de piață. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006, 270 p.
Năstase C. Microeconomie: Concepte fundamentale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009, 463 p.
Nicolescu O. (coord), Abordări moderne în managementul și economia organizației. București: Editura Economică, 2004, 495 p.
Nicolescu O. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. București: Editura Economică, 2009, 517 p.
Niculescu M. Diagnostic global strategic. București: Editura Economică, 1997, 359 p.
Niculescu N.G., Buda S., Progres tehnic – Management modern – Eficiență economică, București: Editura Economică, 2000, 431 p.
Pârvu F., Olaru S. Managementul întreprinderii. București: Editura Lumina Lex, 2010, 514 p.
Pop M. D. Cercetări de marketing. Cluj-Napoca: Editura Alma Mater, 2004
Popa A., Parmacli D. Managementul businessului mic. Cahul: Tipografia Cahul, 2004., 300 p.
Popescu D. Procesul decizional în întreprinderile mici și mijlocii. București: Editura Economică, 2001, 319 p.
Porter M.E. Competitive Advantage. New York: Free Press, 1985, 485 p.
Postică Maia. Nevoia de sens la locul de munca. Dezvoltarea afacerilor in Euroregiunea Siret-Prut-Nistru: realizari si perspective Chisinau CEP USM 2008, p152 – 156
Postică Maia. Particularitățile organizării muncii în societățile pe acțiuni. Materialele Conferinței a IX a activității științifice a corpului profesoral-științific al UCCM Chișinău, UCCM, 2003
Postică Maia. Decizia individuală a întreprinzătorului. Totalurile activității științifice a corpului profesioral-didactic 2004 Chișinău, UCCM 2004, p.24-32
Postică Maia. Impactul procesului de comunicare asupra formarii microclimatului organizațional. Analele USM, Chisinau, USM 2005, vol I.
Pricop M., Tanțău A. Globalizarea și strategia firmei. București: Editura Eficient, 2001, 295 p.
Russu C. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. București: Editura Expert, 1996, 502 p.
Onofrei Alexandru, Cotuc E. Piața muncii din R. Moldova, un nou jucator in spatiul resurselor umane-serviciul recrutal de de personal. Buletinul Stiintific al Universitatii de Stat din Chahul, octombrie, 2012
Onofrei Alexandru, Дудогло Т. Д. Внешне – экономическая политика Молдовы в контексте процесса глобализации. Международная научно – практическая конференция "Информационная среда и её особенности на современном эпате развитие мировой цивилизации" Россия, Саратов, 14.02.2012 г
Onofrei Alexandru, Дудогло Т. Д. Информационное общество и информационно-коммукационные технологии в Молдове. Международная научно-практическая конференция "Экономика 21 в: проблемы, перспективы, решения." Россия,Саратов, 28 июня . c.160-165
Onofrei Alexandru, Международная Научная Конференция "Impactul tranporturilos asupra dizvoltării relațiilor economice internaționale", Академия Транспорта и Коммуникационных Связей Молдовы, 24-25 марта . p.31-32
Săndulescu I. M. Planul de afaceri. Ghid practic, ediția a III-a. București: Editura CH Beck, 2006, 235 p.
Scarborough N.M., Wilson, D.L., Zimmerer T.W. Effective Small Business Management. An Entrepreneurial Approach. New Jersey: Ninth Edition, Pearson, 2009, 317 p.
Schendel D., Hitt M.A. Introduction to volume 1. Strategic Entrepreneurship Journal 1(1–2), 2007, pp. 1–6
Schumpeter J.A. The Theory of Economic Development. Cambridge: Harvard University Press, 1934, 222 p.
Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Inițierea unei afaceri mici. Chișinău: ed.ASEM, 2006, 298 p.
Tirole J. The Theory of Industrial Organization. 11. edn., Cambridge: MA, 2000, 305 p.
Tomescu F. Managementul societăților comerciale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1998, 437 p.
Van de Ven A.H. The development of infrastructure for entrepreneurship. Jurnal for Business Venturing, Vol.8., 1983, p.201-220
Văduva S. Antreprenoriatul. București: Editura Economică, 2004, 540 p.
Verboncu I., Popa I. Diagnosticarea firmei. București: Editura Tehnică, 2001, 456 p.
Wickham A Ph. Strategic entrepreneurship, Third edition, Editura Prentice Hall, 2004, 655 p.
Zimmmerer W., T., Scarborough M. N., Wilson, L. D. Esentials of Entrepreneurship and small Business Management, 5th Edition, New Jersey: Pearson/Prentice Hall, 2008, 465 p.
Zorlețan T., Burduș E., Căprărescu Gh. Managementul organizației. București: Editura Economică, 1998,470 p.
Ансофф И. Стратегическое управление. М.: Экономика, 1993, 510 p.
Баканов М.И. Анализ хозяйственной деятельности в торговле. М.: Экономика, 1990, 437 p.
Балабанов И.Т. Финансовый менеджмент. Как управлять капиталом. М.: Финансы и статистика, 1994, 543 p.
Благова З.И. Предпринимательский аспект управления. СПб., 1995, 227 p.
Бланк И.А. Управление торговым предприятием. М.: Изд-во АКМОС, 1998, 395 p.
Борсук С.С. Организация управления розничной торговлей. Киев: Вища школа, 1991, 363 p.
Бромвич М. Анализ экономической эффективности капитальных вложений. М: Инфра-М, 1996, 576 p.
Валдайцев С.В. Оценка бизнеса и инновации. М.: Информационно- издательский дом «Филинъ», 1997, 641 p.
Виноградова С.И. Коммерческая деятельность. Минск: Вишэйшая школа, 1998, 393 p.
ВиханскийО.С. Стратегическое управление. М.: Финансы и статистика, 1994, 299 p.
Вишнев С.М. Основы комплексного прогнозирования. М.: Наука, 1997, 348 p.
Вопросы экономики, управления и организации торговли в современных условиях. СПб., 1997, 423 p.
Галайда В.А. Управление предпринимательским риском при переходе к рынку. М.: Экономика, 1995, 357 p.
Гамбаров Г.М. Статистическое моделирование и прогнозирование. М.: Финансы и статистика, 1990, 480 p.
Гладжиевский А.Н. Формирование производственного потенциала. Анализ и прогнозирование. М.: Наука, 1992, 372 p.
Горемыкин В. А., Богомолов А.К. Планирование предпринимательской деятельности предприятия. М.: Инфра-М, 1997, 397 p.
Градов М.А. Стратегия и тактика антикризисного управления фирмой. СПб.: Специальная литература, 1996, 426 p.
Гри6ов В.Д. Организационные и экономические основы бизнеса. М.: ИЭП, 1995, 420 p.
Грузинов В.П. Экономика предприятия и предпринимательство. М.: Софит, 1994, 519 p.
Давыдянц Д.Е. Показатели и оценка эффективности экономики в условиях рыночных отношений. Ставрополь: Кавказский край, 1998, 318 p.
Дашков Л.П. Предпринимательство и бизнес. М.: ИВЦ, 1995, 423 p.
Джоунз Г. Торговый бизнес: как организовать и управлять / Пер. с англ. – М.: Инфра-М, 1996, 558 p.
Еропкин В.Г. Экономика предприятия. М.: МЭГУ, 1994, 621 p.
Инвестиционное проектирование. М.: АО «Финстатинформ», 1995, 350 p.
Карлоф Б, Деловая стратегия: концепции, содержания, символы. М.: Экономика, 1991, 351 p.
Коровин К.С., Мокин В.И. Основные фонды в торговле: эффективность использования. СПб.: Лениздат, 1998, 342 p.
Кравченко Л.И. Анализ хозяйственной деятельности в торговле. М.: Новое знание, 2003, 569 p.
Кудля С.Н. Современное состояние и тенденции развития розничной торговли в Молдове. Кишинев: Штиинца, 2006, 300 p.
Лапин Е.В. Оценка экономического потенциала предприятия. Сумы: ИТД «Университетская книга», 2004, 443 p.
JIera В.В. Элементы анализа и управления. Харьков: Основа, 1990, 280 p.
Молдавский статистический ежегодник: Стат. Сборник, 2014.
Молдова в цифрах, 2012/ Молдстатистика. – Кишинев, 2014.
0сновные направления социально-экономического развития города Кишинева до . Ч. 4: Проектная версия. Кишинев, 2009.
Петров А.Н. Методология выработки стратегии развития предприятия. СПБ.: УЭФ, 1992, 444 p.
Петров Г.К. Товарооборот и прибыль: Пути повышения рентабельности розничной торговли. СПБ.: Лениздат, 1993, 322 p.
Платонов В.Н. Организация розничной торговли: Минск: БГУ, 1996, 323 p.
Полторыгин В.К. Экономические методы расчета эффективности производства, М: Мысль, 1996, 470 p.
Поронько С.И. Управление в условиях кризиса экономики. Киев: ЭКО, 1991, 391 p.
Портер М, Международная конкуренция. М.: Международные отношения, 1993, 485 p.
Руководство по проектному анализу. Вашингтон: Институт Экономического Развития Мирового Банка, 1994.
Рябушкин Б.Т. Применение статистических методов в экономическом анализе и прогнозировании. М.: Финансы и статистика, 1991, 385 p.
Экономика и организация деятельности торгового предприятия / Под общ. ред. А.Н. Соломатина, М.: ИНРА, 2003, 616 p.
ANEXEAnexa 1. Dinamica indicilor potențialului de resurse al unităților comerciale și al celor din alimentația publică din municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [139]
Anexa 2. Dinamica de afaceri a unităților comerciale cu amănuntul din municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [140]
Sunt prezentate valorile medii ale evaluării și modificările indicatorilor pentru un an conform rezultatelor semestriale ale sondajelor conjuncturale.
Ccomponenta indicelui încrederii antreprenoriale.
Cota organizațiilor la care s-a constatat factorul respectiv (în procente în raport cu numărul total de organizații)
Anexa 3.Cifra de afaceri a comerțului cu amănuntul în municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [140]
1) Inclusiv vânzările cu amănuntul ale întreprinzătorilor individuali, care comercializează în afara pieței.
Anexa 4. Factori ce limitează activitățile de afaceri ale unităților comerciale cu amănuntul
din Moldova în perioada 2009 – 2013 (procentajul în raport cu numărul total al organizațiilor comerciale cu amănuntul)
Sursa: elaborat de autor în baza [139]
Anexa 5. Indici individuali privind stabilitatea financiară și solvabilitatea organizațiilor pentru principalele ramuri ale economiei din municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [139]
Anexa 6. Calculul de evaluare a performanței integrate SRL “Profaluminiu”
Prima etapă de calcul presupune determinarea evaluării exhaustive în cadrul fiecărui bloc din cele patru. Pentru comoditate, rezultatele calculului etapizat le vom prezenta în tabele. Pentru compactitatea prezentării materialului informativ, introducem notațiile indicatorilor în cadrul fiecărui bloc. Prima notație va reflecta numărul indicelui în sistemul de indicatori, iar a doua – numărul blocului. Indicii primului bloc, ce reprezintă eficacitatea utilizării resurselor materiale, îi notăm în felul următor: X11 – rentabilitatea mijloacelor fixe, %; X21 – eficacitatea mijloacelor circulante materiale, %; X31 – coeficientul circulației stocurilor de mărfuri, o dată pe an. Urmărim valorile indicatorilor în tabelele nr. 1 – 4.
Tabelul A 6.1. Indicii eficacității de utilizare a resurselor materiale
S.R.L. “Profaluminiu”, în perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.2 Valorile standard ale indicilor eficacității de utilizare a resurselor materiale ale S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.3 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori ai eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru primul bloc va arăta în felul următor:
y 1 = 0,841Z11 + 0,487Z21 +0,218Z31 (1)
Tabelul A.6.4 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Vom proceda analogic și în cazul celui de-al doilea bloc de indicatori, ce rprezintă situația financiară a societății (a se vedea Tabelele 5 – 7). Notăm după cum urmează: X12 – coeficientul lichidității curente, X22 – coeficientul stabilității financiare; X32 – coeficientul datoriilor; X42 – gradul de asigurare a stocurilor și a cheltuielilor cu propriile mijloace circulante.
Tabelul A.6.5 Indicatorii situației financiare a S.R.L. “Profaluminiu” pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.6 Valorile standard ale indicatorilor situației financiare a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.7 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori privind situația financiară a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru respectivul bloc va fi
у2= 0,211ZI2 + 0.326Z 22 + 0,281Z 32 + 0,873Z42 : (2)
Tabelul A.6.8 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Efectuăm un calcul analog pentru al treilea bloc de indicatori, ce reflectă activitatea investițională a unității. Notația va fi: X13 – rentabilitatea investițiilor, %; X23 – cota propriilor investiții, %.
Tabelul A.6.9 Indicii activității investiționale a S.R.L. “Profaluminiu”
pentru perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.10 Valorile standard ale indicatorilor activității investiționale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.11 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori privind activitatea investițională a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru cel de-al treilea bloc va fi:
y3 = 0,426 Z13 + 0,901 Z23 (3)
Tabelul A.6.12 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor activității investiționale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Întreprindem un calcul similar pentru al patrulea bloc de indicatori, ce ilustrează eficacitatea activității economice (a se vedea Tabelele A.6.13-A.6.16) Notația fiind următoarea: X14 – rentabilitatea capitalului propriu, %; X24 – rentabilitatea activelor, %; X34 – rentabilitatea activelor circulante, %; X44 – rentabilitatea activității, %.
Tabelul A.6.13 Indicii eficacității activității S.R.L. „Profaluminiu” în perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.14 Valorile standard ale indicatorilor eficacității activității S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.15 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori privind eficacitatea activității S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru cel de-al treilea bloc va fi:
у4= 0,477 Z14 + 0,359 Z24 + 0,312 Z34 + 0,746 Z44 (4)
Tabelul A.6.16 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
După finalizarea primei etape a calculului estimărilor integrale a activității comercial-antreprenoriale, începem cea de-a doua etapă, în conformitate cu algoritmul prezentat mai sus. Pentru o mai bună comprehensiune, prezentăm datele necesare în tabelele 17-20.
Tabelul A.6.17 Valorile evaluărilor integrale a activității economice a S.R.L. “Profaluminiu” în cadrul blocurilor
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.18 Calcului evaluării integrale a eficacității activității economice a
S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială a evaluării integrale a eficacității activității economice este:
y = 0,427 У1+ 0,312 У2 + 0,334 У3 + 0,786 У4 (5)
Tabelul A.6.19 Calculul evaluărilor integrale a eficacității activității economice
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.20 Evaluarea integrală a eficacității dezvoltării economice a S.R.L. “Profaluminiu” pentru perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
BIBLIOGRAFIE
Allaire Y., Fîrșirotu M. Management strategic. Strategiile succesului în afaceri. București: Editura Economică, 1998, 670 p.
Andronic C., Bogdan C. Performanțele întreprinderii, Iași: Editura Policrom, 2000, 355 p.
Balanuța V. Analiza gestionară. Chișinău: ed. ASEM, 2003, 610 p.
Barta P., Spirea N., Modreanu I. și al. Promovarea antreprenoriatului ca factor cheie pentru dezvoltarea economică. Fundația post-privatizare. www.postprivatizare.ro și pe portalul www.esimplu.ro, octombrie 2012
Barringer B.R., Ireland R.D. Entrepreneurship successfully lunching a new venture, Prentice Hall, New Jersey, 2006, 452 p.
Bărbulescu C. Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate economică. Strategii și politici de redresare și dinamizare a activității. București: Editura Economică, 2002, 540 p.
Bărbulescu C., Bâgu C., Managementul producției. București: Editura Tribuna Economică, 2002, 560 p.
Beyovszk A.,Gzorfy L, Pete Ș., Petru P.,(eds.), Entrepreneurship and Economic Growth International Conference 28-29th, March, 2008, Cluj-Napoca: Ed. Abel, pp.37-43.
Borza, A., Mitra C., Bordean O., Mureșan A., Supuran R. Antreprenoriat. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Concepte și studii de caz. Cluj-Napoca: Editura Risoprint, 2009
Bugaian L., Catanoi V., Cotelnic A., [et al.]. Antreprenoriat: Inițierea afacerii. Chișinău: Elena-V.I SRL, 2010, 344 p.
Burduș E, Căprărescu Gh. Fundamentele managementului organizației. București: Editura Economică, 1999, 359 p.
Burlacu Natalia. Asanarea managerială a organizaților insolvabile. Strategii de dezvoltare socio-economică a societății în condițiile globalăzării Conferința Științifică Internațională, 15-16 octombrie 2012, p.221-228
Burlacu Natalia. Организация современного корпоративного управления. Материалы Международной практической конференции. Кустонай 09 декабря Дулатовские чтения, 2011 том 1.388- 391
Burlacu Natalia. Direcțile de transformare a managementului în firmele industriale în perioada de criză. Studii Economice, nr.3-4, Chisinau, 2011, 188-197
Butler D. Planificarea afacerii. Ghid de start. București: Editura All, 2006, 270 p.
Cahill M. The Financial Times Guide to Making the Right Investment Decisions. NJ, USA: Pearson Financial Times Secaucus, 2010, 320 p.
Capanu I., Anghelache C., Indicatori economici pentru managementul micro și macroeconomic: calcul, prezentare, analiză. București: Editura Economică, 2000, 460 p.
Casson M. The Entrepreneur. Totowa, NJ: Barnes și Noble Books, 1982, 500 p.
Catan Petru. Analiza situației social-economice a sectorului agrar-parte componentă a sistemului economic national. Revistă științifică. Studii economice. 2010, nr.1-2,ULIM. Chișinău, 2010, p.48-60.
Catan Petru. Resursele funciare componenta esențială a potențialului de producție a sectorului agrar. Revistă științifică. Studii economice. 2010, nr.1-2,ULIM. Chișinău, 2010, p.13-23.
Catan Petru. Estimarea economică a utilizării mijloacelor de producție în sectorul agrar a Republicii Moldova. În: Sănătate publică, economie și management în medicină,Chișinău, 2010, nr.3.
Catan Petru. Rolul managementului strategic în activitatea instituțiilor bancare din Republica Moldova. Economie și Sociologie, nr.2/2012, p.99-106
Churchill, N. C. & Muzyka D. F. Defining and Conceptualizing Entrepreneurship: A Process Apporach. In Hills, G. E. (ed): Marketing and Entrepreneurship. London: Quorum Books, 1994, pp 11-24.
Cârstea Gh. Analiza strategică a mediului ambiant. București: Editura Economică, 2002, 430 p.
Certo S. Management modern – Diversitatea, calitatea, etica și mediul global. București: Editura Teora, 2002, 633 p.
Crotenco Iurie. Региональные интеграционные формы в современной мировой экономике. Analele ULIM. Anul 2012, Vol. 12: Serie Economie. Ch.: ULIM, 2012. p. 132-140
Crotenco Iurie. К вoпрoсу o теoретических oснoвах сoвременнoй gлoбализации. Analele ULIM, seria Economie, 2009, nr.9
Crotenco Iurie. Исследование стратегических предпосылок развития региона с помощью swot-анализа. ULIM, Revista „Studii Economice” 2009, nr.1/2, p.54-62
Crotenco Iurie. Формулирование стратегических перспектив – определяющий ориентир исследования развития национальной экономики в посткризисный период. Revistă științifică. Studii economice. 2010, nr.3-4,ULIM. Chișinău, 2010, p.13-22.
Dabija D.C. Marketingul întreprinderii de comerț. Cluj-Napoca: Risoprint, 2010, 600 p.
Dima I. C., Nedelcu M. V. Management industrial – tratat, București: editura Național, 2000, 355 p.
Druker P. F. Innovation and Entrepreneurship. New York: Harper Collins, 1985, 277 p.
Druker P. What Business Can Learn From Nonprofits. Harvard Business Review. 67 (4): pp.88-93, 1989
Drucker P., Realitățile lumii de mâine. București: Editura Teora, 1989, 320 p.
Dumitrescu D., Dragotă V., Ciobanu A. Evaluarea întreprinderilor. București: Editura Economică, 2002, 765 p.
Faulkner D., Bowman C. Elemente de strategie concurențială. București: Ed. Teora, 2000, 330 p.
Galbraith J.K., Societatea perfectă. La ordinea zilei, binele omului. București: Editura EOROSONGand Book, 1997, 427 p.
Georgescu G., coord. Reforma economică și dezvoltarea durabilă. București: Editura Economică, 1995, 580 p.
Ghiță M., Ghiță P. T. Firma în economia europeană. București: Editura Economică, 2007, 347 p.
Ghosh A. Retail Management (2nd ed.). NY: The Dryden Press, 1994, 471 p.
Graur Elena. Smolevscaia M., Melinte C. Aspecte ale evoluției activității de achiziționare-procesare în cooperația de consum a Republicii Moldova. Analele Științifice ale UCCM, iunie 2013, Editura CEP, USM, 2013, p.98-103
Graur Elena. Tcaciuc C.l.Perfecționarea managementului activităților comerciale în întreprinderile autohtone. Simpozion Științific Internațional Universitatea Agrară de Stat, 2012.
Graur Elena. Relațiile trainice de parteneriat dintre manager și subordonat – modalități și tehnici de influență a comportamentului subordonatului în activitatea eficientă a organizației (sistemul cooperatist). Revista Științifică „Studii Economice” nr.1-2 (iunie)/2011, ULIM. p.p.123-132.
Graur Elena. Managementul performant în lucrul cu resursele umane și influența competențelor emoționale. Analele Științifice ale UCCM, din aprilie 2009, Editura CEP, USM, 2010 , p.74-78.
Gribincea Alexandru. Corporațiile transnaționale și procesele de integrare economică a României în Uniunea Europeană. București: Niculescu, 2008, p. 189
Gribincea Alexandru. Rolul corporațiilor transnaționale în procesele de integrare economică. Chișinău: IRIM, 2008, p. 203
Gribincea Alexandru. Impactul tehnologiilor de management în autoritățile de administrație publică din R.Moldova. Chișinău: ULIM, 2010. 85 p
Gribincea Alexandru. The European option of the Republic of Moldova. Chișinău: Inst. Of European Integration and Political Sciences. Acad.of Sciences of Moldova. 2012, -140 p.
Harin Alexandru. Structura potențialului economic al activității comercial antreprenoriale. Revista Științifică. Studii Economice an.6, nr.1-2 (iunie)/2012. p.268-277.
Harin Alexandru. Aspecte teoretice de cercetare a potențialului economic al structurilor. Revista Științifică. Studii Economice an.6, nr.1-2 (iunie)/2012. p.299-305.
Harin Alexandru. Particularitățile de dezvoltare a activității comercial-antreprenoriale în condițiile actuale în municipiul Chișinău. Revista Științifică. Studii Economice an.7, nr.1-2 (iunie)/2013. p.159-165.
Harin Alexandru.Structura potențialului economic al activității comercial-antreprenoriale și principii de clasificare.Revista Științifică. Studii Economice an.7, nr.3-4 (decembrie)/2013. p.85-96.
Harin Alexandru.Abordări conceptuale privind analiza potențialului economic al structurilor comercial-antreprenoriale. Conferința Științifică Internațională, ediția a III-a, Tomis Constanța, 28-29 octombrie 2011, p.178-184
Hatten S. T. Small Business Management Entrepreneurship and Beiond. New York, 2009, 389 p.
Helfert E. Techniques of Financial Analysis: A Guide to Value Creation. NU: McGraw-Hill, 2003, 610 p.
Hisrch, R. Entrepreneurship/Intrapreneurshi. American Psychologist, 17 (4), pp.209-212, 1990
Hisrish R., Peters M., Shepherd D. Entrepreneurship. 6th ed., The McGraw-Hill, 2005, 712 p.
Hitchner J. R. Financial Valuation: Applications and Models, 2nd edition, Inc., Hoboken, New Jersey, 2006, 543 p.
Ișfănescu A., Stănescu C., Băicuși A., Analiza economico-financiară. București: Editura Economică, 1999, 557 p.
Ișfănescu A., Șerban C., Stănoiu A. Evaluarea întreprinderii. București: Editura Universitară, 2003, 560 p.
Kevin C. Entrepreneurship Education. New York: Quorum Books, 1990, 457 p.
Kotler P. Marketing, Management, Analzsis, Planing, Implementation and Control. Harlow: Prentice Hall, 1997, 777 p.
Kuratko D. Entrepreneurship: Theory, Process, Practice. e 8, South-Western, 2009, 717 p.
Lafuente E., Driga O. 1st Report on Entrepreneurial Activities in Romania. Centre for Entrepreneurship & Business Research. CEBR working paper series WP 01/2007, 287 p.
Lafuente E., Rabetino R. Human Capital as a Determinant of Small Firms’ Growth in Romania: A Quantile Approach. Centre for Entrepreneurship & Business Research. CEBR working paper series WP 03/2007, 218 p.
Lazăr I., Ilieș L., Mirela P., Mortan M., Vereș V., Lungescu D. Managementul firmei. Cluj-Napoca: EdituraRisoprint, 2006, 457 p.
Legea nr. 845-XII din 03.01.1992 „Cu privire la antreprenoriat si intreprinderi”. Monitorul Oficial al R.Moldova, nr.2, art. 33, 1994
Legea reglementarii de stat a activitatii comerciale externe. Nr.1031-XIV din 08.06.2000. Monitorul Oficial al R.Moldova nr.119-120 din 21.09.2000
Legea nr. 206-XVI din 7.06.2006 „Privind sustinerea sectorului intreprinderilor mici si mijlocii”. Monitorul Oficial, 11 august 2006, nr.126-130, p. I, art. 605
Leighton P., Felstad A. The New Entrepreneurs: Self-Employment and Small Business, London: Kogan Page, 1992, 329 p.
Levy M., Weitz B.A. Retailing Management (4th edition). Irwin. Merrilees: McGraw-Hill, 2001., 600 p.
Mârza S. Constituirea societăților comerciale, IMAGO, Sibiu, 1992, 459 p.
Mihăilescu N. Analiza activității economico–financiare. București: Editura Victor, 2001, 675 p.
Nastase C. (coord). Ghid de formare antreprenorială. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006, 312 p.
Năstase C. Economia concurențială – vector al economiei moderne de piață. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2006, 270 p.
Năstase C. Microeconomie: Concepte fundamentale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2009, 463 p.
Nicolescu O. (coord), Abordări moderne în managementul și economia organizației. București: Editura Economică, 2004, 495 p.
Nicolescu O. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. București: Editura Economică, 2009, 517 p.
Niculescu M. Diagnostic global strategic. București: Editura Economică, 1997, 359 p.
Niculescu N.G., Buda S., Progres tehnic – Management modern – Eficiență economică, București: Editura Economică, 2000, 431 p.
Pârvu F., Olaru S. Managementul întreprinderii. București: Editura Lumina Lex, 2010, 514 p.
Pop M. D. Cercetări de marketing. Cluj-Napoca: Editura Alma Mater, 2004
Popa A., Parmacli D. Managementul businessului mic. Cahul: Tipografia Cahul, 2004., 300 p.
Popescu D. Procesul decizional în întreprinderile mici și mijlocii. București: Editura Economică, 2001, 319 p.
Porter M.E. Competitive Advantage. New York: Free Press, 1985, 485 p.
Postică Maia. Nevoia de sens la locul de munca. Dezvoltarea afacerilor in Euroregiunea Siret-Prut-Nistru: realizari si perspective Chisinau CEP USM 2008, p152 – 156
Postică Maia. Particularitățile organizării muncii în societățile pe acțiuni. Materialele Conferinței a IX a activității științifice a corpului profesoral-științific al UCCM Chișinău, UCCM, 2003
Postică Maia. Decizia individuală a întreprinzătorului. Totalurile activității științifice a corpului profesioral-didactic 2004 Chișinău, UCCM 2004, p.24-32
Postică Maia. Impactul procesului de comunicare asupra formarii microclimatului organizațional. Analele USM, Chisinau, USM 2005, vol I.
Pricop M., Tanțău A. Globalizarea și strategia firmei. București: Editura Eficient, 2001, 295 p.
Russu C. Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. București: Editura Expert, 1996, 502 p.
Onofrei Alexandru, Cotuc E. Piața muncii din R. Moldova, un nou jucator in spatiul resurselor umane-serviciul recrutal de de personal. Buletinul Stiintific al Universitatii de Stat din Chahul, octombrie, 2012
Onofrei Alexandru, Дудогло Т. Д. Внешне – экономическая политика Молдовы в контексте процесса глобализации. Международная научно – практическая конференция "Информационная среда и её особенности на современном эпате развитие мировой цивилизации" Россия, Саратов, 14.02.2012 г
Onofrei Alexandru, Дудогло Т. Д. Информационное общество и информационно-коммукационные технологии в Молдове. Международная научно-практическая конференция "Экономика 21 в: проблемы, перспективы, решения." Россия,Саратов, 28 июня . c.160-165
Onofrei Alexandru, Международная Научная Конференция "Impactul tranporturilos asupra dizvoltării relațiilor economice internaționale", Академия Транспорта и Коммуникационных Связей Молдовы, 24-25 марта . p.31-32
Săndulescu I. M. Planul de afaceri. Ghid practic, ediția a III-a. București: Editura CH Beck, 2006, 235 p.
Scarborough N.M., Wilson, D.L., Zimmerer T.W. Effective Small Business Management. An Entrepreneurial Approach. New Jersey: Ninth Edition, Pearson, 2009, 317 p.
Schendel D., Hitt M.A. Introduction to volume 1. Strategic Entrepreneurship Journal 1(1–2), 2007, pp. 1–6
Schumpeter J.A. The Theory of Economic Development. Cambridge: Harvard University Press, 1934, 222 p.
Solcan A. Bazele antreprenoriatului: Inițierea unei afaceri mici. Chișinău: ed.ASEM, 2006, 298 p.
Tirole J. The Theory of Industrial Organization. 11. edn., Cambridge: MA, 2000, 305 p.
Tomescu F. Managementul societăților comerciale. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1998, 437 p.
Van de Ven A.H. The development of infrastructure for entrepreneurship. Jurnal for Business Venturing, Vol.8., 1983, p.201-220
Văduva S. Antreprenoriatul. București: Editura Economică, 2004, 540 p.
Verboncu I., Popa I. Diagnosticarea firmei. București: Editura Tehnică, 2001, 456 p.
Wickham A Ph. Strategic entrepreneurship, Third edition, Editura Prentice Hall, 2004, 655 p.
Zimmmerer W., T., Scarborough M. N., Wilson, L. D. Esentials of Entrepreneurship and small Business Management, 5th Edition, New Jersey: Pearson/Prentice Hall, 2008, 465 p.
Zorlețan T., Burduș E., Căprărescu Gh. Managementul organizației. București: Editura Economică, 1998,470 p.
Ансофф И. Стратегическое управление. М.: Экономика, 1993, 510 p.
Баканов М.И. Анализ хозяйственной деятельности в торговле. М.: Экономика, 1990, 437 p.
Балабанов И.Т. Финансовый менеджмент. Как управлять капиталом. М.: Финансы и статистика, 1994, 543 p.
Благова З.И. Предпринимательский аспект управления. СПб., 1995, 227 p.
Бланк И.А. Управление торговым предприятием. М.: Изд-во АКМОС, 1998, 395 p.
Борсук С.С. Организация управления розничной торговлей. Киев: Вища школа, 1991, 363 p.
Бромвич М. Анализ экономической эффективности капитальных вложений. М: Инфра-М, 1996, 576 p.
Валдайцев С.В. Оценка бизнеса и инновации. М.: Информационно- издательский дом «Филинъ», 1997, 641 p.
Виноградова С.И. Коммерческая деятельность. Минск: Вишэйшая школа, 1998, 393 p.
ВиханскийО.С. Стратегическое управление. М.: Финансы и статистика, 1994, 299 p.
Вишнев С.М. Основы комплексного прогнозирования. М.: Наука, 1997, 348 p.
Вопросы экономики, управления и организации торговли в современных условиях. СПб., 1997, 423 p.
Галайда В.А. Управление предпринимательским риском при переходе к рынку. М.: Экономика, 1995, 357 p.
Гамбаров Г.М. Статистическое моделирование и прогнозирование. М.: Финансы и статистика, 1990, 480 p.
Гладжиевский А.Н. Формирование производственного потенциала. Анализ и прогнозирование. М.: Наука, 1992, 372 p.
Горемыкин В. А., Богомолов А.К. Планирование предпринимательской деятельности предприятия. М.: Инфра-М, 1997, 397 p.
Градов М.А. Стратегия и тактика антикризисного управления фирмой. СПб.: Специальная литература, 1996, 426 p.
Гри6ов В.Д. Организационные и экономические основы бизнеса. М.: ИЭП, 1995, 420 p.
Грузинов В.П. Экономика предприятия и предпринимательство. М.: Софит, 1994, 519 p.
Давыдянц Д.Е. Показатели и оценка эффективности экономики в условиях рыночных отношений. Ставрополь: Кавказский край, 1998, 318 p.
Дашков Л.П. Предпринимательство и бизнес. М.: ИВЦ, 1995, 423 p.
Джоунз Г. Торговый бизнес: как организовать и управлять / Пер. с англ. – М.: Инфра-М, 1996, 558 p.
Еропкин В.Г. Экономика предприятия. М.: МЭГУ, 1994, 621 p.
Инвестиционное проектирование. М.: АО «Финстатинформ», 1995, 350 p.
Карлоф Б, Деловая стратегия: концепции, содержания, символы. М.: Экономика, 1991, 351 p.
Коровин К.С., Мокин В.И. Основные фонды в торговле: эффективность использования. СПб.: Лениздат, 1998, 342 p.
Кравченко Л.И. Анализ хозяйственной деятельности в торговле. М.: Новое знание, 2003, 569 p.
Кудля С.Н. Современное состояние и тенденции развития розничной торговли в Молдове. Кишинев: Штиинца, 2006, 300 p.
Лапин Е.В. Оценка экономического потенциала предприятия. Сумы: ИТД «Университетская книга», 2004, 443 p.
JIera В.В. Элементы анализа и управления. Харьков: Основа, 1990, 280 p.
Молдавский статистический ежегодник: Стат. Сборник, 2014.
Молдова в цифрах, 2012/ Молдстатистика. – Кишинев, 2014.
0сновные направления социально-экономического развития города Кишинева до . Ч. 4: Проектная версия. Кишинев, 2009.
Петров А.Н. Методология выработки стратегии развития предприятия. СПБ.: УЭФ, 1992, 444 p.
Петров Г.К. Товарооборот и прибыль: Пути повышения рентабельности розничной торговли. СПБ.: Лениздат, 1993, 322 p.
Платонов В.Н. Организация розничной торговли: Минск: БГУ, 1996, 323 p.
Полторыгин В.К. Экономические методы расчета эффективности производства, М: Мысль, 1996, 470 p.
Поронько С.И. Управление в условиях кризиса экономики. Киев: ЭКО, 1991, 391 p.
Портер М, Международная конкуренция. М.: Международные отношения, 1993, 485 p.
Руководство по проектному анализу. Вашингтон: Институт Экономического Развития Мирового Банка, 1994.
Рябушкин Б.Т. Применение статистических методов в экономическом анализе и прогнозировании. М.: Финансы и статистика, 1991, 385 p.
Экономика и организация деятельности торгового предприятия / Под общ. ред. А.Н. Соломатина, М.: ИНРА, 2003, 616 p.
ANEXEAnexa 1. Dinamica indicilor potențialului de resurse al unităților comerciale și al celor din alimentația publică din municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [139]
Anexa 2. Dinamica de afaceri a unităților comerciale cu amănuntul din municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [140]
Sunt prezentate valorile medii ale evaluării și modificările indicatorilor pentru un an conform rezultatelor semestriale ale sondajelor conjuncturale.
Ccomponenta indicelui încrederii antreprenoriale.
Cota organizațiilor la care s-a constatat factorul respectiv (în procente în raport cu numărul total de organizații)
Anexa 3.Cifra de afaceri a comerțului cu amănuntul în municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [140]
1) Inclusiv vânzările cu amănuntul ale întreprinzătorilor individuali, care comercializează în afara pieței.
Anexa 4. Factori ce limitează activitățile de afaceri ale unităților comerciale cu amănuntul
din Moldova în perioada 2009 – 2013 (procentajul în raport cu numărul total al organizațiilor comerciale cu amănuntul)
Sursa: elaborat de autor în baza [139]
Anexa 5. Indici individuali privind stabilitatea financiară și solvabilitatea organizațiilor pentru principalele ramuri ale economiei din municipiul Chișinău
Sursa: elaborat de autor în baza [139]
Anexa 6. Calculul de evaluare a performanței integrate SRL “Profaluminiu”
Prima etapă de calcul presupune determinarea evaluării exhaustive în cadrul fiecărui bloc din cele patru. Pentru comoditate, rezultatele calculului etapizat le vom prezenta în tabele. Pentru compactitatea prezentării materialului informativ, introducem notațiile indicatorilor în cadrul fiecărui bloc. Prima notație va reflecta numărul indicelui în sistemul de indicatori, iar a doua – numărul blocului. Indicii primului bloc, ce reprezintă eficacitatea utilizării resurselor materiale, îi notăm în felul următor: X11 – rentabilitatea mijloacelor fixe, %; X21 – eficacitatea mijloacelor circulante materiale, %; X31 – coeficientul circulației stocurilor de mărfuri, o dată pe an. Urmărim valorile indicatorilor în tabelele nr. 1 – 4.
Tabelul A 6.1. Indicii eficacității de utilizare a resurselor materiale
S.R.L. “Profaluminiu”, în perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.2 Valorile standard ale indicilor eficacității de utilizare a resurselor materiale ale S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.3 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori ai eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru primul bloc va arăta în felul următor:
y 1 = 0,841Z11 + 0,487Z21 +0,218Z31 (1)
Tabelul A.6.4 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Vom proceda analogic și în cazul celui de-al doilea bloc de indicatori, ce rprezintă situația financiară a societății (a se vedea Tabelele 5 – 7). Notăm după cum urmează: X12 – coeficientul lichidității curente, X22 – coeficientul stabilității financiare; X32 – coeficientul datoriilor; X42 – gradul de asigurare a stocurilor și a cheltuielilor cu propriile mijloace circulante.
Tabelul A.6.5 Indicatorii situației financiare a S.R.L. “Profaluminiu” pentru anii 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.6 Valorile standard ale indicatorilor situației financiare a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.7 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori privind situația financiară a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru respectivul bloc va fi
у2= 0,211ZI2 + 0.326Z 22 + 0,281Z 32 + 0,873Z42 : (2)
Tabelul A.6.8 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Efectuăm un calcul analog pentru al treilea bloc de indicatori, ce reflectă activitatea investițională a unității. Notația va fi: X13 – rentabilitatea investițiilor, %; X23 – cota propriilor investiții, %.
Tabelul A.6.9 Indicii activității investiționale a S.R.L. “Profaluminiu”
pentru perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.10 Valorile standard ale indicatorilor activității investiționale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.11 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori privind activitatea investițională a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru cel de-al treilea bloc va fi:
y3 = 0,426 Z13 + 0,901 Z23 (3)
Tabelul A.6.12 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor activității investiționale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Întreprindem un calcul similar pentru al patrulea bloc de indicatori, ce ilustrează eficacitatea activității economice (a se vedea Tabelele A.6.13-A.6.16) Notația fiind următoarea: X14 – rentabilitatea capitalului propriu, %; X24 – rentabilitatea activelor, %; X34 – rentabilitatea activelor circulante, %; X44 – rentabilitatea activității, %.
Tabelul A.6.13 Indicii eficacității activității S.R.L. „Profaluminiu” în perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.14 Valorile standard ale indicatorilor eficacității activității S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.15 Parametrii de calculare a evaluării exhaustive în cadrul blocului de indicatori privind eficacitatea activității S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială pentru cel de-al treilea bloc va fi:
у4= 0,477 Z14 + 0,359 Z24 + 0,312 Z34 + 0,746 Z44 (4)
Tabelul A.6.16 Calculul evaluării integrale a activității comercial-antreprenoriale în baza indicatorilor eficacității de utilizare a resurselor materiale a S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
După finalizarea primei etape a calculului estimărilor integrale a activității comercial-antreprenoriale, începem cea de-a doua etapă, în conformitate cu algoritmul prezentat mai sus. Pentru o mai bună comprehensiune, prezentăm datele necesare în tabelele 17-20.
Tabelul A.6.17 Valorile evaluărilor integrale a activității economice a S.R.L. “Profaluminiu” în cadrul blocurilor
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.18 Calcului evaluării integrale a eficacității activității economice a
S.R.L. “Profaluminiu”
Sursa: elaborat de autor
Funcția potențială a evaluării integrale a eficacității activității economice este:
y = 0,427 У1+ 0,312 У2 + 0,334 У3 + 0,786 У4 (5)
Tabelul A.6.19 Calculul evaluărilor integrale a eficacității activității economice
Sursa: elaborat de autor
Tabelul A.6.20 Evaluarea integrală a eficacității dezvoltării economice a S.R.L. “Profaluminiu” pentru perioada 2009-2013
Sursa: elaborat de autor
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evaluarea Dinamicii Potentialului Economic AL Structurilor Comercial Antreprenoriale (ID: 139816)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.