Elemente Geografice ale Comunei Auseu Si Integrarea Lor In Orele de Geografie la Ciclul Primar

ELEMENTE GEOGRAFICE ALE COMUNEI AUȘEU ȘI INTEGRAREA LOR ÎN ORELE DE GEOGRAFIE LA CICLUL PRIMAR

LUCRARE METODICO-ȘTIINȚIFICĂ

pentru acordarea gradului didactic I

CUPRINS

INTRODUCERE

CAP.I CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ A COMUNEI AUȘEU

Așezare geografică

Relieful

Clima

Hidrografia

Biogeografie

Populația

Așezările

Activitatea economică

Potențial turistic

CAP.II INEGRAREA ELEMENTELOR DE GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL ÎN ORELE DE GEOGRAFIE LA CICLUL PRIMA

Predarea geografiei în ciclul primar

Metode folosite în predarea-învățarea-evaluarea geografiei în ciclul primar

Integrarea și valorificarea elementelor de geografie a orizontului local în orele de geografie

CAP. III CERCETARE PEDAGOGICĂ

Lotul de participanți

Metode și mijloace de realizare a cercetării

Procedura

Proiectarea și realizarea experimentului

Analiza și interpretarea rezultatelor

Concluziile cercetării

CAPITOLUL IV –CONCLUZII

CAPITOLUL V- ANEXE

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Geografia nu este numai o știință informativă, care are ca scop de a-i „înarma" pe elevi cu un sistem de cunoștințe despre dinamica învelișurilor Pământului, de a-i educa în spiritul dragostei față de patrie, de a le forma deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice și hidrologice, ci are și un rol „formativ" creând emoții și sentimente care, la vârsta școlară mică, au puternice influențe în personalitatea elevilor.

De aceea am ales ca temă pentru realizarea lucrării metodico-științifice pentru acordarea gradului didactic I, integrarea elementelor de geografie a orizontului local în orele de geografie la ciclul primar, pentru că cele mai frumoase și trainice sentimente se clădesc tocmai în satul natal, în locurile în care elevii își petrec copilăria și unde se formează ca adulți.

O bună cunoștere a satului, a elementelor geografice din orizontul local, îi va face pe elevi să însușească mai ușor și mai bine și celelalte elemente de geografie din următorul ciclul de învățământ.

Studiul proceselor psihice, al transformărilor ce se pot produce în gândirea elevilor și în gândirea geografică, mi-au pus o serie de întrebări, ia care am încercat să dau răspunsuri. Ca să dezvolt gândirea elevilor a trebuit să-i învăț să desprindă, din diferite obiecte și fenomene separate, legăturilor lor interne și să le folosească în explicarea altor fapte și fenomene geografice. A învăța pe elevi să gândească geografic înseamnă să-i deprindem să privească fenomenele naturale și sociale în continuă dezvoltare și transformare, să pătrundă legăturile lor interne, interdependența dintre ele. În acest scop, am căutat, ca în timpul orelor de geografie, să nu prezint un fenomen separat, ci în contextul din care face parte. Astfel, elevii vor înțelege legătura fenomenelor studiate cu toate celelalte fenomene precum și interdependența dintre ele. Exemplu: într-o excursie în împrejurimile comunei Aușeu, am observat valea râului Aușeu, le-am atras atenția spre eroziunea apei asupra malurilor ei înțelegând astfel mai bine procesul, datorită faptului că au văzut ce înseamnă eroziunea.

În elaborarea acestei lucrări am folosit numeroase lucrări geografice, lucrări de psihologia copilului și pedagogie generală, manuale cât și lecturi literare care ilustrează într-o lumină artistică înfățișarea treptelor de relief. Lucrarea se bazează pe un studiu documentat din punct de vedere psihopedagogic, în lumina căruia s-au putut selecta experiențe didactice pe un timp relativ scurt întâlnite în practică, cât și teorii moderne, active, ale învățării.

Am pus accent pe aplicarea principiilor didactice, care lasă un câmp larg de inițiativă creatoare a cadrului didactic, care trebuie să acorde fiecărui principiu ponderea cerută de conținutul, scopul, obiectivele lecției de vârsta elevilor.

Am căutat să demonstreze în cadrul acestei cerectări, că predarea lecțiilor cu privire la orizontul local în natură și nu în clasă, are un impact pozitiv asupra elevilor aceștia obținând rezultate mai bune și la celelalte lecții.

CAP.I CARACTERIZARE GEOGRAFICĂ A COMUNEI AUȘEU

Așezare geografică

Comuna Aușeu este așezată în județul Bihor, depresiunea Vad –Borod pe valea Crișului Repede la circa 7 km de orașul Aleșd și se întinde pe o suprafață de 7.258 ha. Comuna cuprinde următoarele sate: Aușeu – reședință de comună, Cacuciu-Vechi, Codrișor, Gheghie, Groși, și Luncșoara.

Fig. 1 poziția comunei Aușeu-prelucrare după www.karpatenvilli.org

Comuna este așezată la poalele munților Plopișului. Satele comunei sunt de mărime medie dispuse oarecum geometric (linear) de-a lungul unor căi de acces. (captură Google Earth).

Coordonatele geografice: Latitudine : 47° 2' 4" N; Longitudine : 22° 29' 43" E

Relieful comunei

Principalele forme de relief peste care se suprapune această comună sunt dealurile Plopișului, (dealurile Gepișului) ce se desfășoară la poalele munților Plopișului- care intră în grupa munților mărunți ai Apusenilor vestici și care reprezintă o culme largă alcătuită din formațiuni cristaline, având o înclinare lină de la 900m în sud-est, până la 500m în nord-vest, spinarea munților constituie o veritabilă suprafață de nivelare, cu netezimi de câmpie, văi adânci de 100-250 m, unele din ele cu fundul larg, întrerup înfățișarea monotonă a muntelui și fac, ca spre Crișul Repede să se desfășoare o serie de culmi care cad în trepte până la altitudinea de 400m, și de unde apele ce treversează comuna își adună majoritatea apelor; și depresiunea golf Vad-Aușeu- depresiune intramontana, caracterizată printr-un relief de câmpie montană, cu văi largi, cu terase alcătuite din prundișuri, luturi nisipoase și întinse conuri de dejecție. Relieful de la poala muntelui are o fragmentare complexă cu aspect deluros. Rama muntoasă înconjurătoare este reprezentată de Munții Plopișului(Rez) în NE, cu aspect de suprafață peneplenizată. Trecerea de la rama muntoasă la zona depresionară joasă se face prin intermediul dealurilor piemontane și a teraselor. În general variațiile de relief din interiorul comunei Aușeu sunt o consecință a mișcărilor tectonice și a agenților modelatori externi.

Din punct de vedere geologic substratul comunei este alcătuit din formațiuni neogen-cuaternare de tipul nisipurilor, pietrișurilor, conglomeratelor.

La baza regiunii se găsește fundamentul cristalin alcătuit din micașisturi, gresie, cuarțite și calcare cristaline. Peste soclul cristalin urmează o pătură sedimentara formată din depozite de fliș care se întind până în zona munților Plopiș. Depozitele de fliș sunt de origine cretacică și paleogen peste aceste depozite se aștern depozitele miocenului și pliocenului. Pe marginea sudică a Munților Plopiș, primul termen al succesiunii depozitelor senoniene din cretacicul superior ste reprezentat de conglomerate cu matrice argiloasă și elemente constituite majoritatea din cuarț și roci cuartitice. Aceste conglomerate care ating câteva zeci de metri grosime, se găsesc pe alocuri asociate cu gresii gălbui sau vărgate cu roșu violaceu. Peste conglomeratele și gresiile roșii urmează fie calcare roze și albe, deseori fin granulare, fie gresii calcaroase și siltite marnoase cu intercalații de călcare albe și roze. Ultimul termen al succesiunii este reprezentat de calcare masive. Texturile cretacice sunt foarte importante pentru resursele minerale pe care le dau în special bauxite, călcare și marne.

Munții Plopiș au în substratul lor formațiuni aparținând sarmațianului în special o formațiune nisipoasă gravelitica, mai bogată în pietrișuri și conglomerate, cu intercalații de argile, în parte tufacee și tufite, cu gasteropode terestre (helicide) sau dulcicole (planorbide) și cu resturi de chelonieni. Depozitele cuaternare acoperă întreaga suprafață a bazinului Crișului Repede fiind reprezentate prin formațiunile pleistocenului și halocenului.

Pleistocenul este alcătuit din argile, nisipuri argiloase, nisip fin, pietrișuri și bolovănișuri. Halocenului îi aparțin depozitele aluvionare de luncă, care suferă modificări prin procesul continuu de formare a luncii.

Per ansamblu relieful este unul deluros în partea de nord a comunei și coboară până la o altitudine de ~250m, în rest.

Clima

Condițiile climatice ale zonei se supun celor climatice ale întregului județ Bihor, fiind condiționate de așezarea în partea de vest a țării, la adăpostul Munților Apuseni care se opun pătrunderii maselor de aer polar continental din partea de est, dar și de particularitățile maselor de aer și de eterogenitatea suprafețelor subiacente.

În cursul anului pe teritoriul județului sunt frecvente advecția maselor de aer cu caracter maritim, precum și o intensă activitate frontală ceea ce determină creșterea cantităților de precipitații, a nebulozității și în același timp o atenuare a amplitudinilor termice anuale. Aceste caracteristici alături de așezarea regiunii la latitudini mijlocii, încadrează teritoriul județului Bihor într-un climat temperat continental moderat. Creșterea treptată a altitudinii reliefului de la vest spre est atrage după sine o etajare verticală a tuturor elementelor climatice.

Principalele elemente climatice.

Elemente climatice caracteristice comunei :

-din punct de vedere climatic, se poate vorbi de un microclimat local, depresionar determinat de așezarea în depresiunea Vad-Borod, orientarea povârnișurilor, etajarea verticală a reliefului, de gradul de acoperire cu păduri, etc. Zona fiind deschisă spre vest, masele de aer frecvente sunt de circulație vestică, ele transportând mase de aer oceanic, umede și reci. Iarna în depresiune se produc acumulări de aer rece, în timp ce pantele și zonele mai înalte de relief rămân acoperite de aer mai cald. Gradienții termici au valori mici. Se înregistrează diferențe mari de temperatură între anotimpurile iarnă-vară. Amplitudinea termică, ce oscilează în jur de 23 °C indică un climat continental moderat, cu caracter local, depresionar. Media multianuală este de 9,2° C, maxima înregistrată în 9 iulie 1968 fiind de 35°C ,iar minima în 23 februarie 1983 de -22,3°C. Viteza medie multianuală a vântului este de 4,1 m/sec. Cantitatea medie anuală de precipitații este de cca 650-700mm (mai abundente primăvara și toamna).

a) Temperaturile

Temperaturile se înscriu în ecartul celor la nivel național cu diferențele date de așezarea comunei în interiorul depresiunii Vad-Borod și de deschiderea spre masele de aer vestice. Acest lucru explică uneori diferențe de temperatură față de cele procnozate.

b) Precipitațiile

Iată cum au variat precipitațiile într-un interval de 10 ani:

Aceeași analiză este posibilă și în ceea ce privește precipitațiile. Sunt influențate de situarea comunei în cadrul depresiunii, de apropierea de polul precipitațiilor-Stâna de Vale, dar mai ales datorită situării în calea maselor de aer vestice care sunt mai umede decât celelalte.

c) Vânturile

Vânturile sunt puternic influențate de relieful Munților Apuseni cele mai frecvente fiind:
– vânturile din nord:14,9 % în luna martie și 8,6 % în luna septembrie
– vânturile din vest: 20,3 % în luna octombrie și 8,1 % în luna februarie.

Hidrografia

Comuna este străbătută de următoarele râuri:

Râul Borod:

Râul izvorăște din localitatea Borod, este afluent de dreapta a Crișului Repede. Valea principală este puțin adâncă, pe alocuri meandrată cu caracter asimetric. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil longitudinal concav, datorită unei pante relativ mici. Profilul transversal este îngust și adâncit sub forma literei „V” în cursul superior și mediu. Valea în cursul superior este mărginită de versanți nu foarte abrupți și împăduriți. Amonte de satul Topa de Criș, albia minoră a râului are o lățime mai mică de 7-8 m, cursul apei fiind tipic de deal, pe un pat de bolovăniș și de nisip grosier. Apa are o curgere relativ lentă. Curgerea apei pe tot parcursul văii Borod este caracteristică depresiunilor și culoarelor cu puternice aluvionări.

Pârâul Omului:

Un alt curs de n localitatea Borod, este afluent de dreapta a Crișului Repede. Valea principală este puțin adâncă, pe alocuri meandrată cu caracter asimetric. Albia minoră a văii Borod din cursul superior prezintă un profil longitudinal concav, datorită unei pante relativ mici. Profilul transversal este îngust și adâncit sub forma literei „V” în cursul superior și mediu. Valea în cursul superior este mărginită de versanți nu foarte abrupți și împăduriți. Amonte de satul Topa de Criș, albia minoră a râului are o lățime mai mică de 7-8 m, cursul apei fiind tipic de deal, pe un pat de bolovăniș și de nisip grosier. Apa are o curgere relativ lentă. Curgerea apei pe tot parcursul văii Borod este caracteristică depresiunilor și culoarelor cu puternice aluvionări.

Pârâul Omului:

Un alt curs de apă, tot cu caracter permanent se numește pârâul Omului, străbate o lungime de 24 km pe teritoriul comunei și are un bazin de 41 kmp. El se varsă direct în Crișul Repede, în amonte de Aleșd, dar, de asemenea, pe partea dreaptă a acestuia.

Răchițeasca:

Este un afluent al Pârâului Omului.

Gepiș (Valea Mirelui):

Afluent de dreapta al Crișului Repede, izvorăște din zona Dealurilor Gepișului de la o altitudine de ~500m, străbate comuna pe o distanță de 24 km.

hartă realizată în Qgis

Biogeografie

Expoziția versanților și etajarea în trepte a reliefului comunei, alături de condițiile pedologice, climatice și morfologice au determinat în decursul timpului realizarea unei însemnate diversități a covorului vegetal în interiorul comunei Aușeu. La această diversitate și mozaicare a covorului vegetal se adaugă și factorul antropic. Un rol însemnat în etajarea și zonarea vegetației din comuna Aușeu îl reprezintă altitudinea. În funcție de aceasta și pe baza cenozelor vegetale naturale putem separa trei etaje de vegetație:

 zona de câmpie, situată la confluența cu Crișul Repede ce se întinde până la atitudinea de 250 m. Acestui etaj îi sunt caracteristice atât cenoze mezohigrofile din alianța Agrostio stoloniferae, cât și fitocenoze halofile ale asociațiilor Artemisia santonici – Festucetum pseudovinae.

 etajul colinar ce urcă până la 550 m altitudine unde răspândirea fitocenozelor vegetale este influențată în mare parte și de expoziția versanților. Pe versanții însoriți din acest etaj vegetația lemnoasă zonală o formează cenozele asociațiilor Quercetum petraeae – cerris și Quercetum farnetto – cerris. Pe versanții mai umbriți se întâlnesc frecvent cenozele asociației Querco petraeae – Carpinetum. Vegetația secundară înfiripată pe aceste teritorii după defrișarea pădurilor este reprezentată, atât prin unele pâlcuri de tufișuri mezoxerofite ale asociației Pruno spinosae – Crataegetum, cât mai ales prin pajiștile mezoxerofile ale asociațiilor Agrostio – Festucetum rupicolae și Agrostio – Festucetum valesiaca.

Vegetația zonală. Distribuția etajată a asociațiilor vegetale naturale este sincronă treptelor de relief desfășurate pe diferențe de altitudine. O serie de factori locali (petrografici, edafici, antropici), cât și condițiile climatice specifice zonei , conduc spre diversificarea învelișului vegetal prin apariția de asociații vegetale și formațiuni cu caracter intrazonal.

În funcție de acestea distingem: vegetația etajului nemoral, zona pădurilor de fag, păduri colinare de fag și carpen, cât și pajiștile colinare secundare, zona pădurilor de stejar pedunculat în amestec cu carpen, păduri de gorun cu cerete, păduri de gârniță cu cer și specii de tei, terenuri agricole și pajiști sărăturate.

Vegetația azonală. În comuna Aușeu cele mai reprezentative asociații azonale corespund luncilor. Vegetația de luncă este reprezentată de specii lemnoase și ierboase. Vegetația din lunca văilor principalelor râuri este prezentă de la partea inferioara a etajului montan până în zona de câmpie, sporind în diversitate odată cu reducerea altitudinii. Vegetația de luncă cuprinde două tipuri principale de asociații: zăvoaiele sau pădurile de luncă și pajiștile de luncă.

Speciile care compun pajiștile de luncă se identifică sub forma mai multor asociații vegetale. În luncă , suprafețele plane sau cu microdepresiuni, care primăvara posedă o umiditate excesivă pentru ca vara să fie uscate (cu apa freatică la – 0,5 m) sunt acoperite de Carex vulpina (rogozul vulpii) în proporție de 60% în asociere cu exemplare de Juncus compressus (pipirig), Carex hirta (rogoz hirt), Festuca pratensis (păiuș), Trifolium dubium(trifoi), Taraxacum officinale (păpădia), Ranunculus repens (piciorul cocoșului târâtor), Ranunculus acris (piciorul cocoșului sau ruțișor galben).

Stratul arborescent cu o înălțime de până la 9 m este edificat din următoarele specii: Salix alba (salcie alba), Salix fragilis (salcia plesnitoare) și Populus alba (plop). De asemenea se găsesc și exemplare de Alnus glutinosa (arinul negru), Fraxinus excelsior (frasinul), Frangula alnus (lemn galben sau crușin). Stratul arbustiv cu o înălțime medie de 2,5 –3,5 m este compus din exemplare de Ligustrum vulgare (lemnul câinelui), Prunus spinosa (porumbar) . În acest strat mai apar și speciile Cornus sanguinea (sânger), Corylus avellana (alun), Morus alba (dudul alb), Amorpha fruticosa (salcâmul pitic), Viburnum lantana (darmoxul), Viburnum opulus (călinul), Crataegus monogyna (cununița) și Rosa canina (măcieșul). În stratul ierbos speciile dominante sunt: Calamagrostis epigeios (trestia de câmp), Agrostis stolonifera (iarba de câmp), Poa nemoralis (iarba deasă), Galium aparine (sânzâiene), Dactylis glomerata (golomăț). etc.

Vegetația acvatică. În comuna Aușeu, de-a lungul malurilor(mai ales în cursul inferior) se dezvoltă o vegetație palustră bistratificată: – un strat cu o înălțime medie de până la 1-1,5 metri unde predomină papura (Typha latifolia), rogozul (Carex pseudocyperus); – un strat bazal cu o înălțime de 40 – 50 cm compus din specii higrofile și hidrofile: Oenanthe aquatica, Lysimachia vulgaris, Lycopus europaeus, Poa trivialis, Juncus effusus.

În sectoarele cu panta redusă, unde curentul este slab, se remarcă o vegetație cu plante submerse: brădiș (Myriophyllum verticillatum), broscărița (Potamogeton natans). În cursul superior, există o serie de plante bine fixate de pietre și bolovani, cum sunt mușchii (Fontinalis) și algele filamentoase, care formează bioderma vegetală. La adăpostul pietrelor din apropierea malurilor exista o multitudine de briofite și alge (lâna broaștei).

Fauna – Este alcătuită din elemente central-europene, asociate în etaje faunistice ce corespund zonelor de vegetație.

 Fauna pădurilor este însemnată mai ales prin prezența formelor de importanță cinegetică precum cerbul (Cervus elaphus carphaticus), mistrețul (Sus scrofa), vulpea (Vulpes vulpes), jderul de pădure (Martes martes), și păsări precum fazanul (Phasianus colchicus).

 În zonele unde predomină culturile agricole, întâlnim hârciogul (Cricetus cricetus), și iepurele ( Lepus europaeus).

 Fauna ihtiologică este alcătuită din mreană (Barbus barbus), cleanul ( Leuciscus cephalus), și în perioada de depunere a icrelor, scobarul ( Chondrostoma nasus) care ajunge în râurile din comuna Aușeu din apele Crișului Repede.

Solurile

În comuna noastră după cum arată harta de soluri predomină trei tipuri de soluri și anume:

• Soluri brune de pădure și soluri brune de pădure podzolite

• Solurile de luncă

Solurile brune de pădure

Ocupă peste o mare parte din suprafața comunei Aușeu. Ponderea mare a acestui tip de sol pe suprafața comunei se poate explica prin condițiile climatice în care se găsește aceasta și anume temperaturi medii anuale T=9,5-11,5°C și precipitații medii anuale P=500-700mm/an.

Se formează de obicei în climat mai umed pe roci bogate în calciu, sub șleauri de deal, păduri de fag, fag în amestec carpen, sau alte foioase de joasă altitudine.

Profilul acestui sol este: Ao-Bt-C. Adică în structura solului întâlnim:

– un orizont bioacumulativ mai sărac în materie organică sau prea subțire sau care devine masiv și dur în perioadele de secetă și anume orizontul- Ao(ocric);

– un orizont de suprafață argic care are un conținut mai mare de argilă decât orizontul supraiacent în special datorită îmbogățirii în argilă iluviată. Are culori mai închise decât materialul parental, e mai compact, mai puțin permeabil – Bt( argic);

– materialul subiacent –O- care poate fi un orizont sau un strat mineral situat in partea inferioară .(Rodica Petrea, 2001)

Acest tip de sol are în orizontul Ao o textură mijlocie, iar în orizontul Bt are o textură fină. Este un sol aprovizionat cu mull forestier ( 2,3-3,5%), are un grad de saturație în baze ridicat și o reacție moderat acidă.( a se vedea analizele de apa din fântâni Ph corespunzătoare).

Pe roci bogate în siliciu ( gresii silicioase) solurile capătă o nuanță gălbuie numindu-se brune gălbiu de pădure.

Solurile de luncă

Aceste soluri cuprind aluviunile și solurile aluviale, pe care le întâlnim de-a lungul luncilor văii, soluri tinere, mai puțin evoluate, formate din sedimente aduse de apă, deci cu o textură variată pe profil în special în aceste soluri întâlnim un strat nisipos, apoi pietrișuri și bolovănișuri, roca de bază fiind de obicei marne. Sunt soluri relativ fertile putând fi bine sau moderat aprovizionate cu nutrienți. Sunt folosite mai ales pentru culturi fiind irigate cu ușurință.

Populația

Populația comunei Aușeu este formată majoritar din cetățeni de naționalitate română. Alături de aceștia trăiesc și alte naționalități precum romi, slovaci, și au existat pe timpuri evrei și germani.

Iată cum a evoluat populația comunei Aușeu din anul 1880 și până în 1992, pe naționalități și număr:

Pe sate situația este următoarea:

Astăzi comuna are 3300 locuitori.

Conform estimărilor, la 1 ianuarie 2009 populația stabilă a comunei Aușeu constituia 3063 persoane, 21.42% dintre acestea fiind sub 18 ani. Densitatea populației în limitele comunei este de 36.0 locuitori/km2. La recensământul din anul 2002, populația comunei alcătuia 3049 locuitori, 49.52% bărbați și 50.48% femei. Persoanele sub 15 ani alcătuiau 20.01% pe când persoanele peste 59 de ani alcătuiau 21.61% din populația totală. În 2002 densitatea populației la nivelul comunei era de 35.8 locuitori/km2.

Mai jos se prezintă structura populației pe sexe și vârstă, după limba maternă, precum și după etnie și confesiune în comună conform recensământului din 2002.

Așezările

Atestarea documentară a satelor comunei Aușeu este veche. Astfel, într-un registru de dijme din 1336, Aușeu este pomenit sub numele de Eusi, iar în anul 1406 era menționat sub denumirea de Walachalis Ewsy, făcându-se în același timp precizarea că este așezare românească.

Între anii 1600-1690 satele comunei au aparținut turcilor, populația de aici luând parte la răscoala împotriva stăpânirii otomane, condusă de unul din căpitanii principelui Rakoczi II.

După anul 1700, comuna devine proprietatea fiscului, iar după aceasta va fii din nou în posesia unor familii de nobili.

În 1918 comuna se integrează României Mari, iar sub forma actuală, a luat ființă în 1968, ca urmare a împărțirii administrativ-teritoriale a țării.

Satele componente au următoare înfățișare:

Satul Groși este așezat pe șoseaua națională Oradea-Cluj, pe malul drept al Crișului Repede la o depărtare de 4 km de Aleșd. Prin mijlocul localității curge Valea Gepișului care izvorăște din munții Plopișului.

Prima atestare documentară a satului datează din anul 1406, iar numele îi vine de la arborii groși care existau și mai există și azi în pădurile dinspre nord.

Satul Cacuciu Vechi este situat pe malul stâng al Crișului Repede, la o depărtare de 1 km de comuna Aușeu de care aparține. Prima atestare documentară datează din anul 1390.

Satul Luncșoara face parte din comuna Aușeu și este așezat la poalele munților Plopișului. Prima dată a fost atestat documentar în anul 1435.

Activitatea economică

Activitățile principale ale locuitorilor din comuna Aușeu sunt agricultura și creșterea animalelor. Pe lângă acestea există și o serie de activități conexe, desfășurate de firme particulare:

Arfungo Comimpex Srl – „Intermedieri în comerțul cu materii prime agricole, animale vii, materii prime textile și cu semifabricate”.

D.S. Serv Com Srl – „Fabricarea băuturilor alcoolice distilate”.

Sabes Com Srl –„Comerț cu ridicata al mașinilor- unelte”.

Frigorep Srl- „Lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat”.

S.C. Stiplex Mobil Srl- „Fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie”.

S.C. Rose Com Srl- „Alte lucrări speciale de construcții”.

Metalia Impex Srl- „Fabricarea ambalajelor ușoare din metal”.

De asemenea există o serie de restaurante, baruri, magazine, precum și numeroase pensiuni situate pe valea Gepișului.

Potențial turistic

Comuna Aușeu are un potențial turistic ridicat datorită obiectivelor naturale, precum Valea Gepișului sau locurile liniștite și frumoase din Luncșoara.

Valea Gepișului beneficiază de acces auto, aici existând un drum modern, fapt ce a dus la apariția a numeroase pensiuni în zonă.

Valea Gepișului-captură Google Earth

Priveliștile din satul Luncșoara ce se defsășoară între dealurile Plopișului sunt la fel de minunate….

Obiectivele antropice sunt și ele la aceeași înălțime:

Biserica Adormirea Maicii Domnului Luncșoara- Biserica ortodoxa nouă din Luncșoara a fost construită între anii 1990-2000 și poartă hramul Adormirea Maicii Domnului. Biserica are formă de cruce și a fost pictată în tehnica frescă.

Biserica veche- Biserica ortodoxa veche din Luncșoara are hramul Sf. Mucenic Gheorghe și a fost construită în anul 1760 de către meșterul Lup Ioan. Biserica este construită în stil gotic, din lemn de stejar cioplit din bardă. Este unul din cele mai mari edificii de cult, din județul Bihor. În interior a fost decorată cu pictură murală, dar numele pictolui și data nu se cunosc. Se mai văd urme de pictură cu următoarele scene: Iisus cu Cei Patru Evangheliști, Sf. Treime, Cei Patruzeci de Mucenici, Uciderea lui Abel de către Cain, Sodoma și Gomora, etc. Pictură exterioară nu a existat, iar starea de conservare este foarte precară. Există o legendă cu privire la aceasta :în anul 1714 satul Luncșoara vindea biserica de lemn, probabil devenită neîncăpătoare, și cam în același timp era gata o altă biserică, nouă. La 1770, aceasta din urmă a fost reparată. Tradiția orală din zonă spune însă că biserica actuală ar fi fost construită la 1760, de un meșter local și utilizând lemn din pădurea din apropierea satului, cealaltă biserică fiind dispărută.

Biserica din Luncșoara este una dintre puținele biserici din Transilvania care are toate încăperile poligonale, fiind în același timp una dintre cele mai mari biserici de lemn din Bihor. La interior, biserica este ornamentată cu pictură, destul de târzie, e adevărat (secol XIX), pictură care se păstrează destul de bine.

Biserica este declarată monument istoric.

Castelul Zichy de la Gheghie a fost ridicat de un grof din familia de nobili maghiari Zichy. Următorul proprietar a fost un întreprinzător din Muntenia, boierul Mateescu. După moartea acestuia, castelul din Bihor a fost naționalizat de regimul comunist, iar clădirea a rămas o vreme în paragină, parcul cu castani din juru-i devenind inutilizabil. Din 1956, castelul funcționează ca sanatoriu pentru bolnavii de TBC. În prezentFormat:Când se soluționează cererea de revendicare a urmașilor ultimului proprietar.

Biserica ortodoxa din Groși a fost construită în anul 1911. Stilul arhitectonic este cel gotic, în formă de navă. Constructorul bisericii a fost Quai Giovanini în colaborare cu maiștri italieni și localnici. Biserica are următoarele obiecte de valoare istorică artistică: Iconostasul cu 8 coloane și ușile sculptate, 2 icoane în ulei pe pânză din anul 1912 pictate de N. Klinga din Debrețin, clopotul mijlociu fabricat în anul 1911, policandru din alamă gravat din secolul XIX, 23 de cărți scrise cu litere chirilice între anii 1752 – 1918 și o icoană cu Sf. Apostol Petru (pictată în ulei pe pânză, ce datează din secolul XIX) adusă din biserica veche.

Biserica ortodoxa de lemn din Gheghie are hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Această biserică a fost construită inițial în satul vecin Luncșoara în anul 1714, unde a funcționat ca lăcaș de cult, iar în anul 1760 a fost cumpărată de credincioșii din Gheghie și mutată în locul unde se află și azi. A fost construită din bârne din lemn de stejar, în stil maramureșean. Inițial a fost pictată, azi însă abia se mai cunoaște pictura. Lângă biserică în anul 1972, s-a construit o clopotniță, iar clopotul din ea are încrustat cu litere chirilice unele date, nedescifrate până în prezent.

In anul 2006 a fost inaugurată biserica cea nouă de zid.

Biserica ortodoxa din Cacuciu Vechi cu hramul Schimbarea la Față a Domnului a fost construită în anul 1957. Constructorul bisericii a fost Gavra Ioan din Vașcău. În interior are picturi în ulei cu cei 4 evangheliști. Nu se cunoaște numele pictorului.

Ca și obiecte de valoare istorică are: Mineiul 6 exemplare din anii 1855-1895, Cazania din Sibiu 1898, Liturghierul chirilic de la Râmnic din 1778 și Penticoatarul chirilic de la Sibiu din 1805.

Biserica ortodoxă Aușeu

Biserica ortodoxă din Aușeu s-a construit în anul 1888 din cărămidă. Este acoperită cu țiglă, are turnul din tablă și o înălțime de 26 m. Iconostasul prezintă o arhitectură bogată, decorată cu arabescuri, cu un mare număr de icoane pictate pe lemn și tablă în stil oriental. În naosul bisericii, pe pereții din dreapta și stânga se găsesc două tablouri pictate în ulei, reprezentând pe Domnul nostru Iisus Hristos și pe Sf. Fecioară Maria în mărime naturală. Biserica posedă un mic muzeu alcătuit din icoane vechi lucrate și pictate pe lemn și sticlă, precum și un număr mic de cărți vechi.

Casa Petre Bodeuț- o importantă colecție de artă populară a fost amenajată la Aușeu de către artistul Petre Bodeuț, în casa sa natală. Acesta a fost interpret și creator de excepție al artei și coregrafiei naționale și internaționale, ce a trăit între 1917-1995. Inșuși perțile casei reprezintă un obiectiv turistic de excepție, ele fiind caracterizate de o armonie perfectă a dimensiunilor și proporțiilor și o ornamentare de excepție, plină cu simboluri. Ca ornament întâlnim funia, ce are ca simbol aspirația spre înălțimi. Rozeta reprezintă simbolul solar, iar „pomul vieții” reprezintă viața făra de moarte și rodnicia fără de sfârșit.

Costumul popular din zonă

Portul femeiesc, cuprinde opinci, poale albe, zadie, cămașă, spatol, cojoc, suman, cârpă (batic). Spatolul, zadia și cârpa de cap sunt pe fond negru și au ornamentație bogată cu o gamă coloristică pastelată. Peste batic uneori se pune un ștergar foarte bogat împodobit. După caz, se adaugă un cojoc fără mâneci până la șolduri. Ornamentația este variată cu motive zoo-morfice și geometrice. Cromatica este una mai vie decât la bărbați, ornamentele mai bogate și mai exuberante. Aceste comori ale creației populare se găsesc în prezent în foarte multe lăzi de zestre dar se poartă din ce în ce mai rar, doar la sărbători și manifestări culturale, fiind excluse din portul de zi cu zi al locuitorilor. Cântecul și jocul popular însoțesc principalele momente se sărbătoare, fie că este vorba de festivaluri populare, târguri și mai ales nunți țărănești. În comparație cu portul popular, cântecul și jocul s-au păstrat mai puțin alterate de trecerea anilor.

CAP.II INEGRAREA ELEMENTELOR DE GEOGRAFIA ORIZONTULUI LOCAL ÎN ORELE DE GEOGRAFIE LA CICLUL PRIMAR

Predarea geografiei în ciclul primar

Odată cu introducerea reformei, învățământul românesc e angajat într-o permanentă căutare de soluții, recomandări, oferte care să contribuie la îmbunătățirea procesului instructiv- educativ.

S-au stabilit și încă se stabilesc direcții prioritare ale ridicării calității învățământului primar.

Revizuirea curriculum-ului școlar de Științe ale naturii pentru ciclul primar a fost determinată de următoarele aspecte:

– introducerea la clasa I și a II-a începând cu anul școlar 2003-2004 în aria curriculară Matematică și Științe ale naturii a disciplinei Cunoașterea mediului vine să realizeze o punte de legătură între elementele de cunoaștere a mediului acumulate de copii în grădinițe și disciplina Științele naturii studiată la clasele a III-a și a IV-a;

– raportându-ne la Ciclul achizițiilor fundamentale vom observa o valorificare și dezvoltare a cunoștințelor despre mediul înconjurător dobândite la nivel preșcolar;

– prin introducerea disciplinei Cunoașterea mediului se preiau o parte din cunoștințele prevăzute de programele școlare anterioare de Științele naturii pentru clasa a III-a și a IV-a, precum și a Geografiei, asigurându-și astfel o continuitate între cele două cicluri curriculare;

– dificultăți de înțelegere și aplicare a cunoștințelor din domeniul științelor naturii;

– slab interes pentru studiul științelor în treptele următoare;

– slabe conexiuni interdisciplinare;

– insuficienta conectare a curriculum-ului anterior la dinamica pieței științifice.

Toate aspectele prezentate sunt repere suficiente care să conducă la o selecție adecvată a modalităților de abordare a disciplinei, la structurarea unei didactici eficiente a acesteia.

Științele naturii ca disciplină de învățământ vizează observarea și perceperea lumii în întregul său cu componentele, procesele și fenomenele caracteristice ca și învățarea prin înțelegere și aplicare, evitând teoretizarea excesivă.

Astfel Științele naturii pun bazele unei didactici centrate pe experimentarea și exersarea învățării prin ceea ce elevul face, construiește, produce, având ca unul din principalele scopuri transformarea elevului din spectator în actor al activității științifice. Cunoașterea mediului are rolul de a crea doar fundamentul de la care acest deziderat se poate realiza.

Predarea- învățarea Științelor naturii într-o manieră integrată la clasa a III-a și a IV-a permite o structurare a problemelor pornind de la o serie de teme integratoare, mai apropiate de capacitatea de înțelegere a copilului. Se urmărește de asemenea nu o acumulare de fapte și informații științifice, ci raportarea copilului la mediul în care trăiește.

Prin intermediul prezentului curriculum, elevii sunt îndrumați să-și dezvolte cunoașterea pornind de la explorarea și investigarea lumii înconjurătoare către reprezentarea unor lumi îndepărtate.

Elevul trebuie de asemenea familiarizat cu limitele de acțiune a omului asupra mediului în scopul realizării unei educații ecologice adecvate. De aici rezultă importanța unei abordări interdisciplinare.

Programa de Științe ale naturii urmărește structura celorlalte programe a disciplinelor pentru învățământul primar. Tematica propusă are în vedere relaționarea conținuturilor atât în interiorul ariei curriculare Matematică și Științe ale naturii cât și posibilitățile de relaționare cu celelalte discipline, în special cu Geografia, întrucât între acestea două există o legătură organică, legătură care constituie premisa fundamentală a predării interdisciplinare, insuficient valorificată în actul învățării.

Această premisă își are baza în obiectivele educaționale ale celor două discipline, în programe și strategii didactice specifice.

Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea și formarea unei conduite ecologice, care presupune acțiuni pentru conservarea, gospodărirea, ocrotirea și protecția naturii.

Metodica predării Științelor naturii și a Geografiei în ciclul primar cuprinde un sistem complex de metode și procedee folosite de învățător axate pe conținutul științific deja descoperit.

Atât metodica predării Geografiei cât și a Științelor naturii sunt ramuri ale didacticii aplicate care prezintă metode de predare ale acestui obiect de învățământ. Pedagogia generală pune la dispoziția celor două obiecte: principii, metode, procedee de predare, forme de organizare, indicații metodologice în legătură cu activitatea de transmitere a cunoștințelor către elevi, etc.

Predarea celor două discipline ridică niște probleme majore: baza tehnico- materială precară din școli, necesitatea pregătirii permanente a învățătorului în cunoașterea metodelor moderne de predare și experimentare. Soluția primei probleme este recurgerea la experimentul simplu, nesofisticat, utilizând materiale din mediul familiar. Pregătirea învățătorilor în abordarea corectă a acestor materii necesită efort din punct de vedere al concepției, structurii și metodelor didactice de aplicare, cât și al compatibilizării conținutului științific cu particularitățile de vârstă ale copiilor cărora li se adresează.

Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a își propune să contribuie la construirea orizontului de existență cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală, până la nivelul planetei). Programa concretizează viziunea asupra existenței individuale și sociale în lumea contemporană, bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan, atât în orizontul local și apropiat, cât și la nivelul țării, al continentului natal și al lumii contemporane. Acest spațiu, de la localitate la planetă, reprezintă orizontul-sursă al informațiilor referitoare la viața cotidiană, la comunitate și la societatea zilelor noastre.

În acest context, un rol foarte important îi revine școlii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spațiale și temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau mediat. Din această perspectivă, prezentul curriculum oferă aparatul conceptual și metodologic pentru descoperirea și explorarea, de către elev, a mediului geografic, asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente, fenomene și procese specifice orizontului local, la cele ale țării, ale continentului și ale planetei ca întreg, ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”.

Pentru dirijarea acestui demers de cunoaștere, învățarea va fi axată pe o serie de activități ca:

observarea (liberă sau dirijată) a realității înconjurătoare, în mod direct sau mediat;

raportarea realităților teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare;

utilizarea informațiilor elementare din surse diferite de informare;

raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple;

interpretarea unei informații cartografice minime și intuitive;

exersarea trecerii de la o scară la alta, prin hărți succesive simple, cu elemente esențiale care reprezintă realități ale spațiului geografic, ordonate de la localitatea natală la planetă;

identificarea și selectarea unor informații specifice, din sursele mass-media.

Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv, sintetic, esențializat, structurat pe niveluri și în sisteme succesive, elementele de geografie a orizontului local, caracteristicile geografice generale ale României și diferențierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat), situarea României în continentul european și în lume.

Conținuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificație în sine, ci numai în relație cu obiectivele învățării, servind strict la realizarea acestora.

Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activitățile de învățare și conținuturile ofertate, pe de o parte, și experiența proprie a elevilor (directă și mediată de sursele de informare), pe de altă parte. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realității înconjurătoare, de la nivelul localității natale, până la dimensiunile planetei. Aceasta presupune și valorificarea informației specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat, regiune, județ, țară, Europa, lumea contemporană), care este complementară observării directe.

Astfel, prezenta formulă de construcție a conținuturilor, în relație cu obiectivele învățării, facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă.

Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline și apelează la elemente, fenomene și informații relevante pentru viața cotidiană a elevului.

Curriculumulul permite o organizare flexibilă a instruirii, a grupării conținuturilor în concordanță cu reperele majore ale contextului educațional.

În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis, pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare:

utilizarea informației (directe și indirecte) în mod prioritar, pentru atingerea obiectivelor de referință asumate prin planificarea anuală și prin proiectarea unităților de învățare;

dimensionarea conținuturilor și a informației la elementele esențiale, strict necesare atingerii obiectivelor asumate; sub raport educațional, utilizarea unor conținuturi „în sine”, a unor termeni și denumiri presupuse din perspectiva unei tradiții, nu poate duce la creșterea performanțelor școlare;

realizarea unor exerciții de raportare permanentă, de la parte (orizontul apropiat și local) la întregul în care se înscrie, prin treceri succesive de scară;

realizarea unei corelații mai strânse cu obiectivele și conținuturile disciplinelor care fac parte din aceeași arie curriculară – Istorie, Educație civică –, dar și cu alte discipline ca, de exemplu, Limba și literatură română, Științe ale naturii, Matematică.

utilizarea unor forme variate de evaluare, care să permită identificarea corectă a performanțelor școlare (teste scrise, portofolii, evaluare orală);

utilizarea unor exerciții și activități de învățare care să stimuleze perceperea realității înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă), ca un întreg.

Pentru accesibilizarea învățării, este necesară utilizarea unor suporturi educaționale variate: hărți, atlase, fotografii, filme documentare, jurnale de călătorie, caiete de activitate independentă, fișe, ghiduri, materiale didactice etc.

Metode folosite la predarea-învățarea-evaluarea geografiei în ciclul primar

În sens larg, învățarea poate fi definită ca „un proces evolutiv, de esență formativ- informativă, constând în dobândirea (recepționarea, stocarea și valorificarea internă) de către ființa vie, într-o manieră activă, explorativă a experienței proprii de viață și, pe această bază, în modificarea selectivă și sistematică a conduitei, în ameliorarea și perfecționarea controlată și continuă sub influența acțiunilor variabile ale mediului ambiant”.

Dinamismul timpului istoric actual impune învățarea de tip inovator (care are drept caracteristici esențiale: caracterul activ și participativ).

Conceptul de învățare activă presupune un stil de învățare autentică, durabilă. Elevul este implicat în toate etapele învățării care apelează la experiența acestuia.

Modelul învățării eficiente și active este un ciclu specific ce presupune:

a învăța= a conceptualiza, a înțelege (generalizarea, integrarea observațiilor într-o structură logică);

a învăța= a aplica.

Iată O. G. adaptat după D. Kollb:

Modelul învățării eficiente e determinat în mare măsură de gradul de implicare al eleului (observații, experimentare activă).

Dezvoltarea motivației învățării se realizează prin valorizarea elementelor pozitive ale fiecărui elev în parte și construirea pe acestă bază a unei atitudini favorabile față de învățarea din școală și din afara ei.

Modelul educatorului este determinant deoarece lui îi revine misiunea de a stimula dorința de a învăța, de a face din știință o enigmă și de a cultiva enigma cu bună știință.

Activitățile devin tot mai atractive, motivante dacă elevii sunt puși în situația de a învăța prin cooperare.

Trebuie să-i învățăm pe elevi să învețe, să-i abilităm cu diferite tehnici de învățare eficientă, pregătindu-i în același timp pentru autoînvățare și educație permanentă. Învățarea e un proiect personal al elevului, asistat de învățător care devine organizator, manager al situațiilor de instruire care să faciliteze o învățare eficientă.

Valorificarea curiozității școlarului din clasele primare, a entuziasmului de-a efectua activități practice devin suporturi în desfășurarea unor activități științifice de investigație, de descoperire de adevăruri prin eforturi proprii.

Metodele, activitățile, tehnicile pentru o învățare activă constituie elemente esențiale ale strategiei didactice, ele reprezentând latura executorie, de punere în acțiune a întregului ansamblu ce caracterizează un curriculum dat.

Pentru aceasta este nevoie de un demers didactic adecvat care necesită parcurgerea celor trei etape aflate în interdependență: evocarea, realirarea sensului, reflecția.

Metodele trebuie atent selectate și aplicate adecvat spacificului celor două discipline.

În cadrul lecțiilor de Geografie putem folosi atât metode clasice, însă cu valențe participative cum ar fi: experimentul, munca cu harta, observația, conversația euristică), metode stimulative: jocul, cât și metode activ- participative: Metoda predării/ învățării reciproce, Mozaicul, Metoda Bulgărelui de Zăpadă, Masa rotundă, Metoda Pălăriilor Gânditoare, Cubul, Cadranele, Cvintetul, Ciorchinele, Diagrama Wwnn, Copacul ideilor, Știu/ Vreau să știu/ Am învățat; R.A.I., Phillips 6/6, Mozaicul, Tehnica focus grup, Explozia stelară, etc.

Lucrările experimentale- constau în observarea, provocată și dirijată, a unor fenomene ce urmează să fie verificate experimental. Au un pronunțat caracter activ- participativ: în primul rând, elevii vor fi curioși la desfășurarea experimentului, de către învățător, iar apoi se vor implica, prin propriile acțiuni, la realizarea acestuia.

Experimentul se definește, conform Dicționarului de psihologie, autor Paul Popescu- Neveanu, „ca un procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată; experiență”.

Conceput în corelație cu principiile didactice moderne, experimentul de laborator urmează treptele ierarhice ale învățării, conducând elevul de la observarea unor fenomene fizice sau chimice pe baza demonstrației la observarea fenomenelor prin activitatea proprie (faza formării operațiilor concrete), apoi la verificarea și aplicarea în practică a acestora (faza operațiilor formale) când se cristalizează structura formală a intelectului și în continuare, la interpretarea fenomenelor observate care corespunde cu faza cea mai înaltă din treptele ierarhice ale dezvoltării (faza operațiilor sintetice).

Experimentul necesită o gândire formală, specifică vârstei de 12 ani. Aceasta nu înseamnă că elevii de școala primară nu pot fi angajați în activități cu caracter experimental. Ei pot efectua activități premergătoare.

Metodă de explorare a realității – experimentul- direct sau indirect, folosită în predare și învățare, are o deosebită valoare formativă, întrucât dezvoltă elevilor spiritul de observare, investigare, capacitatea de a înțelege esența obiectelor și fenomenelor, de prelucrare și interpretare a datelor experimentale, interesul de cunoaștere etc.

Rolul învățătorului este de a dirija executarea unor acțiuni de către elevi, în scopul asigurării unui suport concret- senzorial, care va facilita cunoașterea unor aspecte ale realității. Cu ajutorul acestei metode învățătorul reușește să aducă elevii în fața realității, să studieze pe viu, să fie în contact direct cu realitatea sau cu substitutele acesteia- îi determină pe elevi să învețe prin descoperire.

„Învățarea prin descoperire este metoda didactică în care cadrul didactic concepe și organizează activitatea astfel încât să faciliteze elevului descoperirea prin efort propriu a cunoștințelor, explicațiilor, prin parcurgerea identică sau diferită a drumului descoperirii inițiale a adevărului”.

Descoperirea didactică se realizează prin metode didactice diferite: observarea dirijată; observarea independentă; învățarea prin încercări- experiențe, studiul de caz; problematizarea; studiul individual etc. Deci, relația experiment- învățare prin descoperire, de fapt realația metodă- procedeu, este o relație dinamică: metoda poate deveni ea însăși procedeu, în cadrul altei metode, tot așa cum un procedeu poate fi ridicat la rang de metodă, la un moment dat.

Un rol important în cadrul experimentului îl are și observarea care are o deosebită valoare euristică și participativă, deoarece permite o percepție polimodală, pe baza a cât mai multor simțuri, detectarea și extragerea unei informații noi prin eforturi proprii. Prin intermediul ei se urmărește explicarea, descrierea și interpretarea unor fenomene printr-o sarcină concretă de învățare, totodată contribuind la formarea și dezvoltarea unor calități comportamentale, precum: consecvența, răbdarea, perseverența, perspicacitatea și imaginația; a gândirii cauzale, a spiritului de observație și de colaborare (observație pe grupe).

Experimentele se folosesc de obicei integrate, în număr mai mare sau mai mic, în diferite etape ale lecțiilor.

Acestea pot fi clasificate după mai multe criterii: în funcție de locul în ierarhia învățării, de participarea elevilor, de capacitatea umană și de locul de învățare în lecții.

După locul pe care îl ocupă în lecție, experimentele se pot clasifica în:

experimente pentru stimularea interesului față de noile informații, a motivației pentru învățare (se află în momentul de introducere în lecție);

experimente pentru învățarea noilor informații, aprofundarea sau extinderea lor (în lecția propriu-zisă)- experimentele demonstrative- pregătite de învățător înainte de oră și apoi prezentate clasei în vederea demonstrării, explicării, confirmării unor adevăruri;

experimente pentru fixarea cunoștințelor (se introduc pe parcursul lecției în momentele de feed- back sau de recapitulare):

experimente pentru evaluare.

Locul lor este variat, putând fi utilizate la începutul învățării, pe parcursul ei sau la sfârșitul procesului de învățare.

Experimentul poate fi clasificat și în funcție de durata desfășurării sale:

experimente imediate a căror desfășurare nu necesită mai mult timp (experimentul începe, se desfășoară și se încheie în cadrul orei de curs);

experimente de durată a căror desfășurare se întinde pe parcursul unei perioade mai lungi de timp (ex. influența factorilor de mediu asupra plantelor- realizarea lui necesită o observare a modificărilor pe parcursul câtorva săptămâni) și care necesită notarea într-o fișă de obdervație a modificărilor produse de-a lungul întregii perioade.

Din punct de vedere al participării/ neparticipării sau implicării/ neimplicării elevilor în efectuarea experimentului, acesta se poate desfășura:

pe grupe (2-3 elevi)- se realizează experimentul într-un timp scurt, sarcinile fiind împărțite- asigurându-se astfel participarea tuturor elevilor chiar dacă activitatea lor s-ar desfășura pe diferite planuri (unii fac experimentul, alții desenează, alții scriu observațiile etc.)

individual- atunci când elevii sunt antrenați în mod egal, lucrează concomitent cu învățătorul, fiecare elev lucrează independent;

frontal (forma combinată)- efectuat de fiecare dintre elevi, în același timp și în același ritm, pe aceeași temă sub îndrumarea directă a învățătorului; necesită aparatură pentru fiecare, dar are un efect instructiv sporit.

Astfel, la lecția „Schimbarea stării de agregare a apei” se va organiza următoarea experiență:

Învățătorul va pune o eprubetă cu apă deasupra unei flăcări; în scurt timp elevii vor observa că încep să iasp aburi și că încet, încet cantitatea de apă se micșorează. În continuare se vor pune două vase cu aceeași cantitate de apă pe o plită: un vas este îngust celălalt mai larg; li se va cere elevilor să precizeze din care vas se va evapora apa mai repede. Prin întrebări învățătorul îi va ajuta pe elevi să descopere lucruri noi: „Ce se aude la un moment dat în vasul de pe flacără? De ce? Ce se întâmplă dacă vom pune un capac pe vasul care fierbe? Ce com observa pe capac după aceea? Ce s-a întâmplat cu aburii?”

Astfel elevii își vor lămuri cunoștințele despre evaporare, fierbere, condensare.

Învățătorul va scoate dintr-un congelator un cub de gheață. Va pune cubul în mâna unui elev: „Ce se întâmplă cu cubul? De ce?”- elevii vor înțelege mai ușor noțiunile de topire și înghețare.

Învățarea prin descoperire poate fi și rezultatul unui experiment.

Evaluarea prin probe practice se realizează prin experimente simple, urmate de întrebări la care elevii răspund în scris/ oral, apoi se notează datele experimentale și se interpretează rezultatele.

Metoda de lucru cu harta și cu globul geografic:

Folosirea hărții și a globului geografic în lecții constituie unul dintre mijloacele cele mai importante în predarea geografiei.

Munca cu harta oferă posibilitatea de a înțelege caracteristicile fenomenelor geografice și dimensiunile acestora. Harta redă într-o singură privire imaginea sugestivă a obiectelor și fenomenelor, întinderea și repartizarea lor în spațiu. Hărțile utilizate în orele de geografie sunt: fizice, economice, politico- administrative, hidrografice.

Harta având numai contur poate fi utilizată și în cadrul muncii independente a elevului sau în evaluare ca și hărțile din atlase sau manuale.

Folosirea corectă a hărții cere din partea cadrului didactic:

precizarea caracteristicilor hărții cu care se lucrează (tipul, semne convenționale);

prezentarea modului în care pot afla distanțele dintre punctele date;

însoțirea permanentă a demonstrației cu verbalizarea explicațiilor.

Utilizarea hărților în cadrul lecțiilor trebuie să conducă la formarea deprinderilor elevilor de a indica la hartă corect (poziția în raport cu clasa, indicarea semnelor convenționale și nu a înscrisurilor, indicarea râurilor de la izvor spre vărsare, conturul lacurilor etc.).

Globul geografic reprezintă imaginea fidelă a Pământului și utilizarea acestuia are avantaje și dezavantaje. Utilizarea globului permite explicarea formei globului pământesc, formarea anotimpurilor, a zilelor și a nopților, localizarea țării, a localității natale pe glob sau pe continent.

METODE ACTIV- PARTICIPATIVE:

1) Procedeul Phillips 6/6:

Presupune împărțirea clasei în grupe de 6 persoane care dezbat o problemă timp de 6 minute.

Etapele Procedeului Phillips 6/6:

constituirea grupelor și desemnarea unui conducător;

anunțarea temei discuției și dezbaterea sa în grupe;

prezentarea de către conducătorul fiecărei grupe a concluziilor, soluțiilor la care s-a ajuns;

discutarea concluziilor și soluțiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de vedere;

stabilirea de către cadrul didactic a soluției optime și argumentarea respingerii celorlalte variante.

Avantajele Procedeului Phillips 6/6:

implică pe toți membrii colectivului în analizarea și soluționarea unei probleme;

oferă fiecărui elev posibilitatea să-și valorifice experiența propriei;

prezentarea și argumentarea punctelor de vedere și a opiniilor.

Exemple:

a) Clasa a III-a Științe ale naturii:

– S-a propus următoarea situație problemă: „De ce influențează Soarele viața pe pământ?”

– Clasa s-a împărțit în grupe de câte 6 elevi lăsându-se ca timp de lucru 6 minute. Conducătorul fiecărei grupe a prezentat soluțiile la care s-a ajuns. S-au discutat apoi punctele de vedere a grupelor pentru a ajunge la idei comune.

– Învățătorul stabilește soluția optimă și argumentează respingerea celorlalte variante.

Exemplu:

CONCLUZIA: Soarele influențează viața pe pământ pentru că:

dacă nu e Soare, atunci nu e lumină și căldură;

dacă nu e lumină plantele nu-și prepară hrana, mor;

dacă mor plantele mor și animalele ierbivore;

dacă mor animalele ierbivore mor animalele carnivore, mor oamenii.

b) Clasa a IV-a Geografie:

– S-a propus următoarea situație problemă: „România are potențial turistic, dar străinii nu o vizitează în număr mare. De ce?

– Clasa s-a împărțit în grupe de câte 6 elevi lăsându-se ca timp de lucru 6 minute. Conducătorul fiecărei grupe a prezentat soluțiile la care s-a ajuns. S-au discutat apoi punctele de vedere a grupelor pentru a ajunge la idei comune.

– Învățătorul stabilește soluția optimă și argumentează respingerea celorlalte variante.

Exemplu:

CONCLUZIA: România nu are potențial turistic la fel de dezvoltat ca alte țări pentru că:

nu e cunoscută în lume;

căile de transport sunt deteriorate;

nu se face publicitate punctelor de atracție turistică;

este multă poluare;

nu sunt amenajate corespunzător traseele turistice.

2) Metoda Bulgărelui de Zăpadă:

Împletirea activității individuale cu cea desfășurată în mod cooperativ în cadrul grupelor.

Fazele de desfășurare:

Faza introductivă: Expunerea problemei.

Faza lucrului individual: Elevii lucrează individual 5 minute. Notează întrebările legate de subiect.

Faza lucrului în perechi: Discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea colegilor.

Faza reuniunii în grupe mai mari: Se alcătuiesc grupe egale cu număr de participanți formate din grupele mai mici formate anterior și se discută despre situația la care s-a ajuns.

Faza raportării soluțiilor în colectiv: Întreaga clasă reunită analizează și concluzionează asupra ideilor emise.

Faza decizională: Se alege situația finală și se stabilesc concluziile.

Avantaje:

motivează elevii să gândească cu îndrăzneală fără să fie descurajați de părerile altora;

sunt încrezători în forțele proprii;

dezvoltă motivația pentru învățare.

3) Braimstorming-ul:

Braimstorming-ul reprezintă formularea a cât mai multor idei ca răspuns la o situație enunțată, după principiul cantitatea generează calitatea (=pentru a ajunge la idei viabile și inedite e necesară o productivitate creativă cât mai mare).

Etapele:

Alegerea temei și a sarcinii de lucru;

Solicitarea exprimării într-un mod cât mai rapid, în fraze scurte și concrete, fără cenzură, a tuturor ideilor. Nu se vor admite referiri critice.

Înregistrarea tuturor ideilor în scris (pe tabla, flipchart);

Anunțarea unei pauze pentru așezarea ideilor ( de la 15 minute până la o zi);

Reluarea ideilor emise pe rând și gruparea lor pe categorii, simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă diferite criterii etc.;

Analiza critică, evaluarea, argumentarea, contraargumentareaideilor emise anterior, la nivelul clasei sau al unor grupuri mai mici;

Selectarea ideilor originale sau a celor mai apropiate de soluții fezabile pentru problema supusă atenției;

Afișarea ideilor rezultate în forme cât mai variate și originale: cuvinte, propoziții, colaje, imagini, desene, cântece, joc de rol etc.

Avantajele:

Participarea activă a tuturor participanților;

Dezvoltarea capacităților de a trăi anumite situații, de a le analiza, de a lua decizii privind alegerea soluției optime;

Exprimarea personalității;

Eliberarea de prejudecăți;

Exersarea creativității și a unor atitudini deschise la nivelul grupului;

Dezvoltarea relațiilor interpersonale, prin valorificarea ideilor fiecăruia;

Realizarea unei ambianțe pline de prospețime și de emulație.

Exemplu:

4) Ciorchinele:

Este o tehnică de predare- învățare care-i încurajează pe elevi să gândească liber și deschis. Ciorchinele este un „Braimstorming necesar”, prin care se stimulează evidențierea legăturilor (conexiunilor) dintre idei; o modalitate de a realiza asociații noi de idei sau de a releva noi sensuri ale ideilor.

Etape:

1) Scrierea unui cuvânt sau a unei propoziții-nucleu în mijlocul tablei, al unei hârtii de pe flipchart sau al unei pagini de caiet;

2) Scrierea unir cuvinte sau sintagme care vă vin în minte în legătură cu tema/ problema pusă în discuție (scrisă în mijloc);

3) Legarea cuvintelor sau a ideilor produse de cuvinte, sintagma sau propoziția- nucleu inițială, stabilită ca punct de plecare, prin trasarea unor linii care evidențiază conexiunile dintre idei;

4) Scrierea tuturor ideilor care vă vin în minte în legătura cu tema/ problema propusă, până la expirarea timpului alocat acestei activități sau până la epuizarea tuturor ideilor care vă vin în minte.

Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată atât individual cât și ca activitate în grup. Când se aplică individual, tema pusă în discuție trebuie să fie familiară elevilor care nu mai pot culege informații și aflați idei de la colegi. În acest caz utilizarea ciorchinelui dă posibilitatea fiecărui elev să ia cunoștință de ideile altora, de legăturile și de asociațiile dintre acestea realizate de colegii săi.

Exemple:

Științe clasa a III-a

b) Geografie- clasa a IV-a: „Munții Carpați”

5) Metoda cubului:

Metoda este folosită când se dorește exploatarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective oferind elevilor posibilitatea dezvoltării competențelor complexe și integratoare.

Etape:

Realizarea unui cub care are fețele numerotate de la 1 la 6;

Anunțarea subiectului pus în studiu;

Împărțirea clasei în 6 grupe care examinează tema din perspectiva cerinței de pe una din fețele cubului.

Exemple:

a) clasa a IV-a Geografie: „Locuitorii țării. Așezările rurale. Orașele. Organizarea administrativ- teritorială a României”

1. Descrie! Cum sunt locuitorii din localitatea în care trăiești tu!

2. Compară! Satele și orașele!

3. Aplică! Cele învățate despre organozarea administrativ- teritorială.

4. Asociază! Fiecărui tip de așezare carcteristicile geografice corespunzătoare.

5. Analizează! Locuitorii satelor și ai orașelor.

6. Argumentează! Din ce cauză a scăzut populația României după 1991?

6) Metoda pălăriilor gânditoare:

Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă de stimulare a creativității, care permite exersarea gândirii prin preluarea anumitor perspective și exercitarea unor roluri în scopul rezolvării cooperative a unei probleme. Fiecare dintre cele șase pălării are o anumită culoare care îi definește rolul și este asociată cu un anumit tip de gândire.

(adaptat după Simona- Elena Bernat, 2003; Crenguța Oprea, 2003)

Etapele aplicării metodei:

Pălăria poate fi purtată de un singur elev sau de un grup de elevi;

Prezentarea problemei/ situației;

Investigarea problemei pe baza caracteristicilor fiecărei „pălării”;

Prezentarea argumentată a rezultatelor.

7) Cvintetul:

Cvintetul este o poezioară de cinci versuri prin care se rezumă un conținut de idei. Activitatea se poate desfășura individual, în perechi, în echipă.

Structura: – are un titlu

1. Primul vers este un singur cuvânt- cheie (substantiv);

2. Al doilea vers este format din două adjective care descrie ceva;

3. al treilea vers este format din trei verbe (de obicei la gerunziu);

4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte și exprimă păreri, sentimente față de subiectul în cauză;

5. Al cincilea vers este un cuvânt care exprimă esența problemei.

Exemple:

a) „Relieful țării noastre”

munte

înalt bogat

adăpostind străjuind înconjurând

Pădurile răcoroase acoperă munții

formă de relief

8) Știu, vreau să știu, am învățat:

Metoda se poate folosi în orice tip de lecție. Rubricile se pot completa în diferite secvențe didactice, pe măsura acumulării cunoștințelor, până la sfârșitul orei. Se poate folosi individual sau în perechi.

Exemple:

a) „Circuitul apei în natură”- clasa a III-a la Științe ale naturii

b) „Relieful țării noastre”- „Vegetația și animalele”

9) Masa rotundă:

Masa rotundă este o tehnică de învățare prin colaborare, indicat a fi folosită în grupuri mici de elevi. O variantă presupune trecerea de la un elev la altul, într-un sens bine stabilit, a unei hârtii și a unui creion. Fiecare elev va nota cu acest creion și pe această hârtie informațiile, ideile, soluțiile sale. O altă variantă cere ca fiecare elev să aibă un creion de altă culoare, hârtia fiind aceea care va trece de la un elev la altul. Iar o altă variantă impune elevilor să treacă pe la ceilalți elevi din grup pentru a colecta răspunsurile acestora, a-și comunica propriul răspuns și a-l compara cu al celorlalți pentru a elabora, dacă este necesar, un răspuns mai bun.

Practicarea acestei tehnici presupune: formularea unei întrebări sau probleme de către profesor, formularea individuală a răspunsurilor și colectarea acestora prin una dintre modalitățile de mai sis.

Sugestii metodice:

– Masa rotundă poate fi utilizată în fiecare din momentele cadrului- Evocare, Realizarea sensului, Reflecție- , în condițiile arătate mai sus.

– Folosită în etapa de Evocare, ea presupune colectarea informațiilor, ideilor și soluțiilor oferite de elevi, evaluarea acestora făcându-se, în mod obligatoriu, în Reflecție, deci după parcurgerea noilor conținuturi. În acest caz, veți afla foarte multe lucruri despre implicarea elevilor în activitate, despre ce au învățat, cât și cum știu să folosească ceea ce au învățat, prin observațiile pe care le vor face la evaluare.

– Dacă vreți să aflați mai multe despre felul cum au gândit elevii dv. în etapa de Evocare, după colectarea răspunsurilor lor, organizați imediat o dezbatere a conținutului listei întocmite. Procedați cu multă diplomație, discutând ideile, nu persoanele care le-au produs.

– Grupurule vor fi formate din 4-5 elevi, o clasă putând avea 4-5 grupe, ceea ce va solicita puțin timp pentru practicarea tehnicii de învățare, obținându-se însă prin cele 4-5 fișe (una din fiecare grup) o mare diversitate de puncte de veder, un bun prilej pentru discuții nuanțate asupra formei și conținutului.

– Folosirea acestei tehnici în Reflecție poate constitui o modalitate de evaluare a învățării și de extindere a acesteia, prin identificarea unor direcții noi de investigație, modalitate concretizată în realizarea de către elevi a unor portofolii tematice, dar și a altor materiale pentru care au optat unii elevi. Poate fi un indiciu și pentru ceea ce trebuie aprofundat într-o activitate ulterioară.

– Forma orală a mesei rotunde este „Cercul”. Rapidă și eficientă, această tehnică obligă pe fiecare membru al grupului, într-o ordine stabilită (de obicei de la dreapta spre stânga), să participe la discuții cu o idee. Puteți utiliza metoda în toate momentele cadrului, atunci când doriți să încurajați producția de idei și, în același timp, vreți să vă asigurați de implicarea în activitate a tuturor elevilor.

– alăturați-vă unei grupe șți participați la activitatea acesteia ca oricare elev.

Exemplu: „Protejarea mediului”

„De ce aerul din pădure este mai curat și mai bogat în oxigen decât în orașe?”

pentru că plantele, arborii elimină oxigenul;

în păduri nu există poluare deoarece nu circulă mașini, nu sunt uzine;

în orașe nu există mai multe spații verzi;

„doctorul pădurii”- ciocănitoarea însănătoșește copacii.

10) Diagrama Wenn:

Metoda se potrivește în lecțiile de consolidare. Activitatea se poate desfășura în grup, perechi sau individual.

Poate fi o activitate frontală.

Exemplu:

„Forme de relief”- clasa a IV-a- Geografie

11) Blazonul:

Această tehnică presupune indivizilor sau grupurilor să completeze compartimentele unor steme ce desene ori cu propoziții care semnifică elementele importante ale unui aspect real. Blazoanele pot fi realizate de un grup mare de participanți, distribuiți în grupuri de 4-7 persoane. Într-un interval de timp care variază în funcție de dificultatea sarcinii de lucru și de numărul membrilor grupului.

Etape:

Comunicarea sarcinii de lucru;

Activitate în grupuri pentru realizarea blazoanelor;

Expunerea și evaluarea blazoanelor.

Exemplu: „Munții”

12) Caligrama:

– Cuvintele sau propozițiile sunt aranjate în așa fel încât să reprezinte forma obiectului care constituie tema propusă spre studiu;

– Este o metodă folosită atât în lecțiile de predare- învățare cât și în lecțiile de fixare și sistematizare a cunoștințelor.

– Poate fi abordată individual sau în grup.

Avantaje:

Stimulează spiritul de experimentare în plan mintal;

Cultivă raționamentul prin analogie;

Descoperă anumite proprietăți, informații și relații despre obiectele, fenomenele, procesele din natură, societate.

13) Copacul ideilor este un organizator grafic în care cuvântul cheie este înscris într-un dreptunghi situat la baza foii, în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică spre partea superioară, asemenea crengilor unui copac, toate cunoștințele evocate. Copacul ideilor poate fi completat individual, în perechi, în grupe sau frontal. Dacă este completat de către membrii unui grup, foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul și fiecare elev are posibilitatea să citească ce au scris colegii lui.

14) Metoda R.A.I.:

Este o metodă de fixare și sistematizare a cunoștințelor, dar și de verificare. Ea urmărește realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi ușoare.

Desfășurare:

Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecția predată, elevului care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Elevul care nu știr răspunsul iese din joc, la fel și cel care este descoperit că nu cunoaște răspunsul la proprie întrebare.

Avantaje:

Dezvoltă gândirea critică;

Permite autoevaluarea propriei activități.

Este coparticipant la propria formare.

Exemplu:

Clasa a IV-a Geografie: „Locuitorii țării. Așezările rurale. Orașele. Organizarea administrativ- teritorială”

După predarea acestei lecții, elevii și-au adresat întrebări de tipul:

Cum se numesc cei care trăiesc în orașul nostru și în întreaga țară?(locuitori)

Ce formează locuitorii din întreaga țară?(populația)

Câți oameni trăiesc în România? (aproape 23 de milioane)

Unde locuiește populația rurală? (la sate)

Ce sunt satele? (cele mai mici așezări omenești)

Cu ce se ocupă oamenii de la sate? (agricultura, creșterea animalelor)

Ce sunt orașele? (așezări omenești mai populate decât satele)

Unde lucrează oamenii care locuiesc în mediul urban? (în comerț, industrie, transporturi, cultură, învățământ)

Care este cel mai mare oraș din România? (București)

Ce alte mari orașe mai cunoașteți?

Ce sunt județele? (cele mai mari unități administrative formate din comune, orașe și municipii)

În câte județe e împărțită România? (41 de județe)

De către cine sunt conduse orașele și comunele? (de către primar și consiliul local)

15) Explozia stelară:

Starburting (engl. „star”=stea, „burst”=a exploda), este o metodă de dezvoltare a creativității, similară braimstormingului.

Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare.

Cum se procedează:

Se scrie ideea pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea.

Ce? Cine? Unde? De ce ? Când?

Lista de întrebări inițiale poate genera altele, neașteptate, care cer și o mai mare concentrare. (Cine? Ce? Unde? Când? De ce?)

Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Este o modalitate de stimulare a creativității individuale și de grup.

Organizată în grup, metoda facilitează participarea întregului colectiv, stimulează crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstorming-ul dezvoltă construcția de idei pe idei.

Etape:

Propunerea unei teme;

Colectivul se poate organiza în grupuri preferențiale;

Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse.

Comunicarea rezultatelor muncii de grup.

Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipă. Facultativ, se poate proceda și la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.

Metoda este ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete de domenii.

Avantaje:

– stimulează creativitatea participanților, gândirea colectivă și individuală;

– dezvoltă capacitățile de intercomunicare, de respect pentru opinia celuilalt;

– stimulează capacitatea de concentrare asupra textului de citit și priceperea de a selecționa esențialul;

– dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei (analiza, sinteza, concretizarea, generalizarea, abstractizarea);

– ajută elevii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi și în mod independent;

– stimulează efortul și productivitatea elevului;

– este importantă pentru autodescoperirea propriilor capacități și limite pentru evaluare.

Impact:

Elevii se prind repede în joc;

Activitatea este relaxantă;

Elevii au posibilitatea să descopere lucruri noi și interesante.

Integrarea elementelor de geografie a orizontului local în orele de geografie

Interesul cercetării orizontului local pentru învățarea geografiei a reprezentat întotdeauna un punct de plecare în proiectarea demersului de învățare a acestei discipline școlare.

Există premisa că învățarea geografiei se poate realiza în condiții optime pornind de la elementele vizibile din orizontul local, apoi la cele situate la o distanță mai mare, până la cele mai puțin accesibile.

Noile programe școlare, îndeosebi cele pentru clasele a IV-a și a V-a, precum și pentru clasele de sfârșit al învățământului obligatoriu de zece ani, cuprind în mod explicit, într-o formă nouă, elemente referitoare la orizontul local.

La clasa a IV-a, noua programă de geografie („Introducere în geografie – de la localitatea natală la planetă”) își propune ca învățarea acestei discipline școlare să pornească de la orizontul local. Față de programa anterioară, este o schimbare substanțială. Paradigma interioară a programei arată că învățarea geografiei trebuie să pornească de la elementele observabile direct, iar prima metodă de abordarea a fenomenelor geografice să o reprezinte observarea realității obiective.

La clasa a V-a, programa revizuită se axează foarte mult pe raportarea elementelor sale la situația concretă a orizontului local. De altfel, între cele două programe există o legătură strânsă, evidențiată prin prezența substanțială a orizontului local în ambele situații.

Având un loc important în cadrul orele de geografie din clasa a V-a, am pornit cercetarea mea tocmai de la premisa că elevii mei trebuie să fie bine pregătiți pentru această clasă așa că am căutat să desfășor o serie de activități extracurriculare și extrașcolare în orizontul local, tocmai pentru a-i înțelege mai bine elementele de geografie fizică și umană, pentru a înțelege fenomene și procese naturale, precum și legăturile dintre ele.

Construirea unui cerc de geografie destinat orizontului local facilitează atât învățarea acestuia, cât și cercetarea, pe parcursul unui an școlar, a elementelor de bază referitoare la acest orizont.

Formele organizatorice ale acestuia sunt:

a) dezvoltarea activităților de studiere a geografiei pe baza observării directe a orizontului local;

b) realizarea unor portofolii tematice care să acopere, pe întreaga colectivitate, varietatea elementelor orizontului local;

c) inițierea unor cercetări cu elevii în cadrul cercului.

O serie de proiecte vizează activități legate de comemorarea unor anumite zile („Ziua mediului înconjurător”, „Ziua Pământului”), prin care se realizează, în mod prevalent, activități specifice destinate acestui scop.

Valorificarea acestor elemente prin intermediul cercului de geografie

Proiectul Cercului de geografie „Micii cercetători ai comunei Aușeu”

Argument

Cercul de geografie reprezintă premisa desfășurării unor activități instructiv-educative eficiente și de calitate. Înființarea acestui cerc este necesară pentru dezvoltarea aptitudinilor, priceperilor și deprinderilor elevilor, pentru a-i pregăti pentru trecerea în următorul ciclul școlar. El răspunde nevoilor și dorințelor elevilor de a petrece timpul lor liber, de a gândi și a se exprima liber. Activitățile cercului urmăresc implicarea activă a elevilor, aceștia făcând observații, cercetări și măsurători în orizontul local.

Totodată cercul de geografie își propune dezvoltarea în rândul elevilor a unei gândiri ecologice, de protejare a mediului înconjurător. Problema mediului înconjurător este una globală și ar trebuie să fie conștientizată nu numai de către agențiile de monitorizare a calității mediului, ci și de oamenii de rând care nu au neapărat cunoștințe de specialitate în domeniu. Astfel, educația ecologică este un proces menit să sensibilizeze oamenii, să-i facă mai conștienți și preocupați de problemele mediului înconjurător. Scopul final al educației ecologice este același în întreaga lume: de a forma o mentalitate sănătoasa vis-à-vis de calitatea mediului în care trăim. Acest deziderat poate fi îndeplinit cu succes dacă acest tip de educație este inițiat încă din primii ani de școală.

Cercul de geografie reprezintă una din formele de activitate organizate în școală, menită să atragă elevii la cunoașterea fenomenelor lumii vii, la realizarea unor acțiuni care să evidențieze rolul naturii în viața omului, la descoprerirea și verificarea unor adevăruri științifice, la dezvoltarea spiritului de cercetare, la formarea unei gândiri geoecologice și la dezvoltarea capacităților de comunicare.

Elevii au nevoie mereu de alternative, au nevoie de noutate în procesul instructiv-educativ, de aceea cercul reprezintă o alternativă dinamică, creativă care urmărește dezvoltarea intelectuală a elevului în ceea ce privește latura geografică, natura și peisajul.

Scop:

În cadrul cercului elevii noștri vor reuși să realizeze legătura strânsă dintre curriculum-ul la nivel național și cunoștințele necesare pentru o geografie care să îi ajute în activitățile cotidiene din viață.

În cadrul cercului încercăm să ne axăm pe dobândirea ablităților și deprinderilor geografice pe termen lung, utilizând o perspectivă spațială și ecologică pentru a trage concluzii, rezolva probleme și a lua decizii, prin punerea întrebărilor referitoare la planeta noastră din punct de vedere geografic.

Durata: an școlar 2011-2012

Obiectivele cercului:

În cadrul cercului de geografie elevii vor ave posibilitatea:

Să utilizeze corect modalitățile de orientare (punctele cardinale).

Să folosească corect hărțile și alte reprezentări geografice, instrumente și tehnologii pentru a achiziționa, procesa și transmite informația.

Să analizeze caracteristicile fizico-geografice ale orizontului local.

Să descrie coerent un peisaj geografic.

Să conștientizeze importanța mediului înconjurător pentru om și activitățile sale.

Să identifice interacțiunile dintre elementele naturale și umane observate.

Să dezvolte capacitățile de documentare și comunicare.

Să participe la concursuri și să organizeze concursuri pe teme geografice.

Să realizeze un portofoliu cu temă geografică (Orizontul local).

Grup țintă:

La activitățile cercului vor participa elevi din învățământul primar preocupați de geografie ca știință, de educația geologică și problemele de mediu (mai ales clasa a III-a și a IV-a)

Beneficiari:

Elevii implicați în activitățile cercului;

Părinții elevilor, cadrele didactice, comunitatea locală, școli partenere.

Tematica activităților din cadrul cercului

– întâlnirile membrilor cercului au loc în fiecare zi de VINERI, începând cu ora 11:00 în cabinetul metodic.

– în timpul întâlnirilor săptămânale:

– se vor observa, conserva și clasifica probele.

se vor discuta proiectele viitoare ale cercului.

se vor actualiza cunoștințele de acordare a primului-ajutor.

se vor face pregătiri în vederea participării la diverse acțiuni extrașcolare sau desfășurate în cadrul școlar.

se vor întocmi referate și prezentări cu rezultatele muncii în teren.

se vor viziona filme documentare.

se vor elabora panouri geografice cu imagini și citate.

se vor planifica excursii și drumeții.

se vor organiza expoziții de fotografii, desene, hărți.

se vor organiza întâlniri cu geografi și oameni de știință.

se vor elabora reviste cu conținut geografic.

se vor organiza zile distractive geografice.

Programul principalelor activități ale cercului în anul școlar 2011-2012

Finalitățile cercului

La sfârșitul anului școlar, elevii vor fi capabili să înțeleagă o problematic diversă și complexă și să conceapă dezbateri cu privire la teme precum:

spațiu geografic;

mediu înconjurător;

orizont local;

geografie umană și geografie fizică;

rolul și importanța geografiei în cadrul științelor;

fotografia geografică;

CAP. III CERCETARE PEDAGOGICĂ

Cercetarea pedagogică constă în realizarea și prezentarea cercului de geografie „Micii cercetători ai comunei Aușeu” în cadrul căruia elevii claselor a III-a și a IV-a au realizat activități de cercetare și colectare de date pe care apoi le-au așezat sub forma unor portofolii, hărți, și la final în revista „Orizont Local”. Cercetarea mea pornește de la ipoteza că prin intermediul acestui cerc elevii din clasele primare vor avea rezultate mai bune în ciclul gimnazial la materia geografie, mai ales în clasa a V-a când se pune un accent important pe studiul orizontului local.

Lotul de participanți

La acest cerc au participat elevii din clasa a III-a în număr de 4 elevi și clasa a IV-a în număr de 12 elevi (an școlar 2012-2013)

Metode și mijloace de realizare a cercetării

Observarea s-a făcut în mod selectiv în sensul că au fost urmărite efectele jocului în toate componentele procesului de învățământ: transmitere – asimilare de cunoștințe, formare de priceperi și deprinderi practice și evaluare. Toate elementele supuse observației au fost analizate și prelucrate în ideea scopului și ipotezei cercetării noastre.

S-au urmărit efectele cercului de geografie în activitatea geografică, gradul de activizare al elevilor și lejeritatea și afecțiunea învățării geografiei prinintermediul cercului.

Prin această cercetare s-a urmărirt gradul de realizare a obiectivelor instructiv – educative, cu preponderență a obiectivelor operaționale; s-au mai urmărit apetitul elevilor de a învăța altfel în comparație cu alte metode.

b) Ancheta – Ca învățătoare la clasă am făcut o serie de observații, am adunat fapte și date de la clasa la care lucrez, am anchetat elevi din alte clase (mai ales a V-a) care m-au sprijinit în cercetarea ulterioara, date care au confirmat concluziile la care am ajuns utilizând alte metode de cercetare.

c) Cercetarea documentelor școlare – Ca document școlar am investigat cataloagele mai multor clase, m-am documentat în legătură cu calificativele obținute de elevi la disciplina Geografie și am purtat discutii cu colegii – învățători referitoare la preponderența metodelor utilizate în transmiterea, învățarea geografiei și la locul unui cerc geografic în cadrul acestor metode.

d) Metoda experimentală – Este metoda de bază și de importanță maximă folosită de noi in cercetarea de față. Experimentul a fost organizat după ce ipoteza de lucru a fost elaborată. Pentru ca experimentul să decurgă în bune condițiuni s-au stabilit subiecții respectiv clasa experimentală și au fost pregătite materialele, respectiv activitățile cercului care să ajute la desfășurarea experimentului.

În această cercetare experimentală mi-am propus să facilităm soluționarea unor probleme teoretice și praciice legate de învățarea geografiei și aplicarea practică a cunoștințelor dobândite.

Procedura

Am inițiat cercul de geografie în anul școlar 2011-2012. Acesta a fost prezentat în cadrul comisiei metodice a învățătoarelor, colegele apreciind utilitatea sa. Acest lucru m-a îndemnat să obțin din partea conducerii școlii, acordul pentru punerea sa în aplicare. Am trecut la selectarea elevilor ce vor face parte din grupul de mici cercetători. Apoi am stabilit activitățile și regulile grupului, modul de desfășurare a cercului. În final am trecut la realizarea activităților, urmărind formarea de competențe, atitudini și valori pozitive față de mediu, față de materia studiată și față de satul natal. Iar la final vom face o drumeție în comună prin intermediul căreia elevii își vor completa cunoștințele, elevii vor avea de completat fișa localității, iar pe baza caestora vor răspunde și unui test final pentru a vedea gradul în care și-au însușit informațiile cu care au intrat în contact, ce competențe și-au format și mai ales ce atitudini și valori.

Proiectarea și realizarea experimentului

Activitatea nr.1

 Ce înțelegem prin orizontul local?- realizarea unui plan a Orizontului nostru local.

 Excursie tematică în natură-observarea formelor de relief din comuna noastră

 Realizarea hărții fizice comunei

Pentru realizarea primei teme din cadrul acestei activități am îndrumat elevii spre descoperirea orizontului lor imediat, apropiat și a celui local, realizând la final o hartă a orizontului local. Orizontul imediat a fost identificat de elevi ca fiind locuința, clasa, curtea școlii…în orizontul apropiat au localizat locuri în care desfășoară activități-sala de sport, drumul până la școală, terenul de fotbal,satul natal, etc. Iar ca orizont local am identificat apoi satele comunei, pădurea din capătul satului, râul din satul vecin, muzeul de artă populară din Aușeu, etc. Pe baza acestor elemente elevii au realizat o hartă a orizontului local. Apoi pe baza datelor observate în natură în cadrul excursiei temtice am realizat harta fizică a comunei.

Activitatea nr.2

 Activitate extracurriculară “Aușeu comuna mea!”;

 Elaborarea unor panouri geografice;

Pentru acestă activitate am pregătit diverse materiale despre comuna Aușeu, care înfățișau elemente de geografie, demografie, tradiții și port popular pe care elevii le-au selectat și au realizat panouri geografice cu titlul „Aușeu comuna mea”. Panourile au fost expuse în școală pentru ca și alți elevi să poată afla informații utile despre propria comună.

Activitatea nr.3

 Măsurători meteo : temperatura aerului, grosimea stratului de zăpadă, etc.

 Clima orizontului local;

În cadrul acestei actictivități elevii au efectuat măsurători ale nivelului de precipitații cu ajutorul unui instrument asemănător pluviometrului, improvizat de către noi-și anume o găleată gradată. Pentru aceasta am amplasat găleata în curtea școlii și am măsurat cantitatea de precipitații căzute pe parcursul unei luni. Am mai măsurat stratul de zăpadă și temperaturile tot pe parcursul unei luni. Am făcut astfel legătura dintre aceste elemente și clima orizontului local.

Activitatea nr.4

 Ziua mondială a apei – 22 martie

 Realizarea hărții hidrografice a comunei

La pas, am pornit în căutarea firicelelor de apă ce traversează comuna noastră și care în final se contopesc cu Crișul Repede. Copiii au identificat astfel principalele râuri din comună și împreună am realizat harta acestora.

Activitatea nr.5

 Luna Pădurii – 15 martie-15 aprilie: Deplasare la Pădure pentru colectarea datelor de teren (observații geomorfologice, biopedogeografice;

 Realizarea portofoliului “Biosfera orizontului local”

O dată cu sosirea primăverii am trecut la identificarea plantelor și animalelor care trăiesc în comuna noastră/satul nostru și am realizat un portofoliu numit „Biosfera orizontului local”.

Activitatea nr.6

 Satul meu păstrător de tradiții

 Realizarea unor prezentări ale portului popular

 Prezentarea unor tradiții de primăvară din comună

La sfârșitul semestrului am realizat sub forma unei serbări, o prezentare a costumului popular din zonă și a tradițiilor locale.

 Ziua mondială a mediului – acțiune de ecologizare;

 Prezentarea rezultatelor cercului la sfârșit de an școlar;

 Lansarea revistei ORIZONTUL LOCAL;

Toată activitatea cercului de geografie a fost prezentată în cadrul revistei „Orizontul local” al comunei mele.

Rezultatele pentru acest cerc nu pot fi verificate imediat. Ele au fost verificate la începutul anului școlar 2012-2013 și pe parcursul acestuia, și au fost evidențiate în notele de la geografie la elevii de clasa a V-a (foștii elevi din clasa a IV-a care au participat la acest cerc).

Rezultatele din acest an au fost comparate cu cele din anul școlar 2011-2012.

La finalul cercului am efectuat drumeția cu tema „Comuna mea-Aușeu” care a avut ca scop completarea cunoștințelor/ competențelor/ valorilor și atitudinilor dobândite pe parcursul cercului, prin completarea unor fișe de observație. Pe baza acestora elevii vor avea de răspuns la întrebări la testul final.

Analiza și interpretarea rezultatelor

Pornind de la ipoteza că participarea la cercul de geografie- la care activitățile principale sunt studii ale elementelor orizontului local, respectiv comuna Aușeu- ajută elevii să însușească mai bine cunoștințele în cadrul orelor de geografie, am trecut la analiza documentelor școlare cu privire la mediile la geografie în anul școlar 2011-2012 pentru clasa a V-a și mediile la geografie în anul școlar 2012-2013 pentru clasa a V-a (elevii care au participat la cerc). De asemenea am aplicat un chestionar (anexa 1) în rândul elevilor cu privire la elemente de geografie a orizontului local, grupul țintă fiind 30 elevi din clasele V-VIII. Iar elevii participanți la cerc au primit o mică evaluare din care am constatat că toți cei 13 elevi și-au însușit foarte bine informațiile cu care au intrat in contact pe parcursul cercului.

Rezultatele testului final:

Am avut în vedere următorul număr de răspunsuri pentru calificative pe fiecare dintre itemi

După cum arată și graficul de mai sus se vede că majoritatea elevilor și-au însușit foarte bine cunoștințe de geografie și istorie a orizontului local, răspunzând în proporție de 50 %foarte bine și 44% bine, diferența fiind dată aici și de cei 3 elevi din clasa a III-a pentru care unele informații sunt încă ceva mai greu de însușit și înțeles.

În ceea ce privește mediile rezultatele sunt următoarele:

Clasa a V-a an școlar 2011-2012

Clasa a V-a an școlar 2012-2013

Se poate observa că există o mare diferență între mediile celor două clase de a V-a. Precizez că a doua clasă cuprinde cei 12 elevi care au participat la cercul de geografie anul trecut.

Rezultate chestionar

Precizez că din cei 30 de elevi care au răspuns 10 sunt dintre cei care au participat la cercul de geografie.

grafic nr.1

grafic nr.2

După cum arată și graficul nr.1, un număr mare de elevi știu lucruri importante cu privire la comuna noastră, lucruri pe care le-au aflat în cadrul orelor de geografie/cercul de geografie, după cum arată graficul nr.2.

Concluziile cercetării

După interpretarea rezultatelor am ajuns la concluzia că există un număr important de elevi din școala noastră care știu lucrurile importante cu privire la elemente de geografie și etnografie a comunei noastre, lucruri pe care mulți dintre ei le-au aflat în cadrul cercului de geografie la care au participat, sau de la frații lor mai mici care au participat la acest cerc. Există însă și un număr important de elevi care nu cunosc aceste informații. De asemenea am constatat că există o deosebire între mediile pe care elevii din clasa a IV-a care nu au participat la cercul de geografie în anul școlar 2011-2012 și cei care au participat la acest cerc anul acesta, la materia geografie, mediile celor din urmă fiind ceva mai ridicate. Așa cum se știe în clasa a V-a, la geografie există un număr important de ore dedicate ozrizontului local, iar elevii care au participat la cerc au utilizat cunoștințele dobândite în cadrul acelor activități, la orele de geografie, însușindu-și mai ușor și mai temeinic anumite cunoștințe și răpsunzând mult mai repede la anumite întrebări legate de procese și fenomene pe care ei le-au observat în cadrul excursiilor tematice în natură.

Consider deci că inițiativa mea de a înființa un cerc de geografie, având în vedere programa pentru clasa a V-a și faptul că uneori noi ca învățători avem tendința de a pune mai mare accent pe orele de matematică și de limba română decât pe celelalte materii, este una binevenită și chiar utilă, fapt demonstrat și de rezultatele cercetării.

Acest cerc, cu toate finalitățile lui, a dat o stimă de sine elevilor mei, o încredere în forțele proprii și chiar au venit cu propuneri pentru domnii profesori din ciclul gimnazial de a continua și la acel nivel o astfel de inițiativă.

Mi-am propus ca din anul școlar viitor să dezvolt acest proiect într-un CDS cu următoarea structură:

CURRICULUM OPȚIONAL LA DECIZIA ȘCOLII

OPȚIONAL DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE LOCALĂ

PENTRU ANUL ȘCOLAR 2013-2014

CLASA A IV-a

“COMUNA AUșeu –PREMISE ISTORICO-GEOGRAFICE”

PROPUNĂTOR: Sipoș Violeta Irina

PROGRAMA ȘCOLARĂ

1. Argument

Curriculum-ul opțional de istorie și geografie locală intitulat „Comuna Aușeu – premise istorico-geografie” se adresează elevilor din învățământul pirmar de la clasele a IV-a, dornici să cunoască, alături de informațiile din programa oficială, cât mai multe date despre geografia și istoria locală și a orizontului apropiat. El își propune familiarizarea elevilor cu aspectele istorico-geografice din orizontul apropiat, precum și dezvoltarea de capacități, deprinderi de a cerceta și întocmi referate, mini-lucrări științifice, hărți, mini-ghiduri turistice, pliante, afișe toate cu scopul de a cunoaște cât mai bine locurile natale și posibilitățile pe care le au elevii școlii noastre în vederea orientării școlare și profesionale privind ocuparea unui loc de muncă în apropiere de localitatea natală.

Opționalul are în vedere cunoașterea și actualizarea evoluției istorico-geografice, apoi problematica actuală a vieții sociale și economice, toate privite într-o strânsă legătură. El explică și exemplifică în orizontul local, concepte de geografie fizică și regională, de geografie umană și economică, urmărind integrarea sa în aria curriculară „Om și societate”, fixarea unor noțiuni și aplicarea lor în viața lor cotidiană.

Programa cuprinde: competențe generale și specifice, valori și atitudini, cu exemple de activități de învățare, conținuturi, resurse materiale și procedurale, aplicații și modalități de evaluare, precum și o bibliografie orientativă.

Competențe generale

Situarea corectă în spațiu și timp

Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local

Observarea și descrierea elementelor din mediul geografic local

Descrierea corectă a realității înconjurătoare

Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice istoriei și geografiei cu aplicabilitate în planul istoriei și geografiei locale

Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător

Perceperea integrală a elementelor și a fenomenelor din mediul geografic local Formarea unui comportament constructiv pentru cunoașterea și protecția mediului

Valori și atitudini

Competențele generale și specifice care se formează în urma parcurgerii acestui curs, prin procesul educațional centrat pe geografie, au la bază și promovează următoarele valori și atitudini:

Atitudinea pozitivă față de educație, natură, cunoaștere, societate curiozitate pentru explorarea naturii, a forțelor care pot periclita viața, din imediata vecinătate

Conservarea și ocrotirea mediului de viață din orizontul local

Gândire critică și flexibilă

Relaționarea pozitivă cu ceilalți

Respectarea drepturilor fundamentale ale omului

Dezvoltarea atitudinilor pro-active în viața personală și cea socială

Antrenarea gândirii prospective prin înțelegerea rolului istoriei în viața prezentă și ca factor de predicție a schimbărilor

Acceptarea reprezentărilor multiple asupra istoriei, culturii, vieții sociale Asumarea diversității etnice, sociale, religioase si culturale.

4. Competențe specifice și exemple de activități de învățare

Perceperea și reprezentarea spațiului geografic local

Situarea corectă în spațiu și timp

Observarea și descrierea elementelor mediului geografic local; sesizarea relațiilor dintre elementele componente ale mediului.

Cunoașterea și utilizarea unor elemente de limbaj specifice istoriei și geografiei cu aplicabilitate în planul istoriei și geografiei locale.

Crearea și dezvoltarea unui comportament favorabil ameliorării relațiilor om-mediu înconjurător.

Detalieri de conținut

SEMESTRUL I

SEMESTRUL II

Aplicații și evaluare

Descrierea și redarea unei realități observate;

Portofoliu – ,,Obiceiuri și tradiții în localitatea mea,, și “Istoria comunei mele”;

Aplicații/deplasări în orizontul local;

Studiu de caz- Populația comunei, după anul 1990;

Interpretarea graficelor și imaginilor;

Lucrul cu hărți și fișe de lucru;

Referate despre localitatea natală și împrejurimi;

Aplicarea de teste sumative de evaluare, în cadrul lecțiilor realizate în programul AEL;

Resurse materiale

Albume, postere, referate, reviste, casete video, DVD-uri, planșe;

Planul orașului, Harta județului Bihor, schițe de hărți și grafice.

Întocmirea de fișe cu valoare de clasificare, piramida vârstelor, diagrame și historiograme;

Fișe de lucru individuale

Bibliografie

Coteț P., Nedelcu E. (1976), Principii, metode și tehnici moderne de lucru în geografie, Editura didactică și pedagogică , București.

Cucu V. (1984), Îndrumător metodic pentru observații pe teren și întocmirea lucrărilor de sinteză geografică asupra așezărilor umane, în Sinteze geografice, Editura didactică și pedagogică, București.

Dulamă Maria Eliza– Practica Pedagogică – teorie și metodologie, Ed. CLUSIUM, 2005

Dulamă Maria Eliza – Metodologie didactică, Ed. CLUSIUM, 2005

Dulamă Maria Eliza – Didactică geografică, Ed. CLUSIUM, 1996

Dulamă Maria Eliza – Strategii didactice, Ed. CLUSIUM, 2000

Dulamă Maria Eliza – Modelul învățării depline a geografiei, Ed. CLUSIUM, 2004

Dulamă Maria Eliza – Metodica predării geografiei, Ed. CLUSIUM, 2001

Dulamă Maria Eliza – Elemente de didactică a geografiei, Cluj-Napoca 2001.

Dumitru I. Al. – Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara

Ilinca N. (2002), Didactica geografiei, Editura Corint, București 2002.

Ionescu Miron, Radu Ion – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995

Pintilie Mariana – Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002

Posea G. (1986), Geografia – disciplină integratoare, „Tribuna școlii”, nr. 284/1986.

Roșu Al. (1974), Metodologia cercetării geografice a mediului înconjurător, în Revista Terra, nr.2.

Curriculum la decizia școlii

Sorin Cristea – Dicționar de pedagogie, Ed. Chișinău, 2002

Tomescu V., (1982), Activitatea de cercetare științifică integrată în procesul de instruire și educare a elevilor, în Revista Terra, nr.1-2, București.

Tomescu. V., Pleniceanu V. , Popa F. , (1997), Sinteze geografice și metodico-didactice. Cunoașterea orizontului local, Ed. Helios, Craiova.

Valeria Dragu, Corneliu H. , Doru. V. (2000), Ghid metodologic, Geografie-geologie, Ed. Polirom 2000.

Velcea Valeria (1980), Geografia orizontului local, în Revista Terra, nr.1, București.

CAPITOLUL IV –CONCLUZII

Dacă ar fi să trag o concluzie simplistă, aritmetică prin interpretarea rezultatelor testelor, aș putea concluziona că experimental și-a atinns scopul și ipoteza de la care am pornit s-a confirmat. Confirmarea nu este însă completă, evaluarea făcandu-se mai ales pe baza cunoștințelor dobandite de copii și mai puțin pe cea a competențelor căpătate.

Nu au putut fi interpretate trăirile afective pe care elevii le-au avut în timpul excursiilor, drumețiilor, a concursurilor de la finalul acestor acțiuni, a lucrărilor realizate și expuse pentru bucuria lor și a celorlalți.

Experimentul are neajunsul său destul de neplăcut datorită faptului că rezultatele cele mai importante ale cercului de geografie se văd abia în anul următor, în clasa a V-a când elevii se descurcă mult mai bine la temele de orizont local.

Am reușit să fac acest experiment datorită facilităților oferite de curriculum la dispoziția școlii și prin faptul că am ales geografia ca materie de cerc. Programul de activități geografice pe care îl urmăresc pe o perioadă mai lungă de timp, cuprinde organizarea de vizite, drumeții, excursii progresive ca distanță, dificultate și complexitate.

Pe termen lung acestea au un efect deosebit asupra elevilor care nu numai că iși imbogățesc cunoștințele dar iși formează și competențe necesare vieții, își călesc organismul făcandu-l mai rezistent la efort și intemperii, își formează o atitudine pozitivă, optimistă față de oameni și viață și nu în ultimul rând își formează sentimente de respect față de natură și față de locurile natale.

Această lucrare pornită din pasiunea mea pentru meseria de dascăl, din dragostea mea față de copii și față de ținutul natal, este departe de a fi perfectă, ea suportă îmbunătățiri și va fi îmbunătățită sub aspectul documentarist al primei părți cât și în cel metodologic al părții a doua.

Nu îmbunătățirea unei lucrări este esențială în acivitatea unui dascăl ci felul în care el reușește să aprindă în sufletul fiecărui copil încă din primii ani de școală flacăra vie a curiozității, a dorinței de cunoaștere și autocunoaștere. Dascălul, fie el professor sau învățător, este în primul rand dascăl și apoi cercetător. Este important așadat să introducem elemente geografice ale orizontului local, în cadrul orelor de geografie, chiar din ciclul primar, tocmai pentru a forma în elevii noștri de azi, cercetătorii de mâine și cetățenii responsabili pentru comuna noastră.

CAPITOLUL V- ANEXE

Anexa 1

Test de evaluare finală

1. Completați enunțurile :

Locul unde apa iese in mod natural din pămant se numește…………………………..

Locul de intalnire a două ape curgătoare se numește……………………………………

Apa mai mică ce se varsă intr-o apă mai mare se numește…………………………….

2. Numiți trei ape curgătoare de pe teritoriul comunei Aușeu.

_______________________

______________________

______________________

3. Bifați cu X răspunsul corect la întrebarea :

a) Cum este alimentată cu apă localitatea noastră ?

prin rețea de conducte

din fantani

din apa raului

b) Ce fel de localitate este satul nostru după structura lui ?

răsfirată

adunată

inșirată

c) Care sunt munții la poalele cărora se află comuna noastră?

Plopiș

Apuseni

Făgăraș

4. Completați enunțurile:

La nord comuna Aușeu se învecinează cu comuna…………………………..

La sud comuna Aușeu se învecinează cu ……………………………………..

La vest comuna Aușeu se învecinează cu comuna…………………………..

5.Numiți ce forma de relief găsim în comuna noastră:

____________________________________________________

____________________________________________________

____________________________________________________

6. Exemplificați in ordine trei etaje mari de vegetație in funcție de înălțimea reliefului.

____________________________

____________________________

____________________________

7. Precizați trei foloase importante pe care omul le are de la pădure.

____________________________

____________________________

____________________________

8. Numiți trei dintre animalele sălbatice ce trăiesc in pădurile noastre.

___________________

__________________

___________________

9. Denumiți trei sate din comuna Aușeu.

___________________

__________________

___________________

Anexa 2

Chestionar „Cât de bine ne cunoaștem comuna?”

Cum se numește comuna noastră?

Unde este situată comuna noastră?

Ce sate fac parte din ea?

Numiți 3 râuri care o străbat.

Ce forme de relief predomină în comuna noastră?

Ce tipuri de vegetație întâlnim? Dar animale?

Numiți un monument istoric din comuna voastră.

Cine a fost Petre Bodeuț?

Ce minorități trăiesc alături de noi?

Din ce este compus costumul popular al femeilor din Aușeu?

De unde ați aflat aceste informații cu privire la comuna noastră? Bifați răspunsul corespunzător:

Anexa 3

FIȘA LOCALITĂȚII

1. Numele localității

2. Vechimea localității

3. Instituții și obiective principale din localitate:

□ primărie

□ școală

□ grădiniță

□ spital

□ dispensar

□ poștă

□ biserică

□ farmacie

□ poliție

□ poliție comunitară

□ parc

□ monumente

□ casă de cultură

□teatru

4. Alte obiective ( turistice, comerciale)

5. Străzi principale

6. Spațiul cel mai frumos și bine gospodărit

7. Spațiul cel mai puțin gospodărit

8. Ce ați schimba in localitatea voastră?

9. Ce credeți că ii lipsește localității?

Anexa 4.

FIȘĂ DE OBSERVAȚII

1. Localitatea noastră se învecinează

● la nord cu…………..

● la sud cu……………

● la est cu……………

● la vest cu……….

2. Forma de relief dominantă ( campie, deal, munte );

3. Apele care trec prin localitate; care se varsă în apropierea localității;

4. Plantele care se cultivă în împrejurimile localității; cu ce scop se cultivă; pădurea cea mai apropiată și felul copacilor care predomină;

5. Animalele sălbatice care trăiesc în pădure, pe câmp, în preajma apelor;

6. Animalele domestice pe care le cresc sătenii și cu ce scop;

7. Alte bogății naturale și create de om care se află in imprejurimile localității (lacuri pentru piscicultură, obiective turistice, rezervații naturale, monumente istorice etc. Importanța lor;

8. Tradiții și obiceiuri;

9. Ocupațiile locuitorilor.Importanța așezării.

BIBLIOGRAFIE

Baza de date – Structura etno-demografică a României (anul 2002). Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. Accesat: 02 ianuarie 2010

Bihor- Monografie, Ed. Sport Turism, Bucuresti, 1979

Borcea Liviu, Satele din Bihor, Cluj Napoca, 1978

Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar – ghidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învățătorilor

CERCETAREA ELEMENTARĂ A ORIZONTULUI LOCAL ȘI APROPIAT -Ghid metodologic, Octavian Mândruț, 2008

Cerghit I. – Metode de învățămnt, E.D.P., București, 1976

Coteț P., Nedelcu E. (1976), Principii, metode și tehnici moderne de lucru în geografie, Editura didactică și pedagogică , București.

Crișan Alexandru – Curriculum școlar- ghid metodologic, Institutul de Științe ale Educației, E.D.P., București, 1995

Cucu V. (1984), Îndrumător metodic pentru observații pe teren și întocmirea lucrărilor de sinteză geografică asupra așezărilor umane, în Sinteze geografice, Editura didactică și pedagogică, București.

Curriculum la decizia școlii

Donita N. si colaboratorii, Habitatele din Romania, Ed. Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005

Dulamă Maria Eliza – Metodica predării geografiei, Ed. CLUSIUM, 2001

Dulamă Maria Eliza – Didactică geografică, Ed. CLUSIUM, 1996

Dulamă Maria Eliza – Didactică geografică, Ed. Clusiuni, Cluj-Napoca, 1996

Dulamă Maria Eliza – Elemente de didactică a geografiei, Cluj-Napoca 2001.

Dulamă Maria Eliza – Metodologie didactică, Ed. CLUSIUM, 2005

Dulamă Maria Eliza – Modelul învățării depline a geografiei, Ed. CLUSIUM, 2004

Dulamă Maria Eliza – Strategii didactice, Ed. CLUSIUM, 2000

Dulamă Maria Eliza– Practica Pedagogică – teorie și metodologie, Ed. CLUSIUM, 2005

Dumitru I. Al. – Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara

după www.pensiuneamirela.ro

Golu T., Verza E. și Zlate M. – Psihologia copilului, E.D.P., București, 1995

http://www.auseu.bihor.ro

Ilinca N. (2002), Didactica geografiei, Editura Corint, București 2002.

Ionescu Miron, Radu Ion – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995

Ivanovici V. si colaboratorii, Geologia Muntilor Apuseni, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1976

Joița Elena – Didactica aplicată în învățământul primar, Ed. Gheorghe Alex., 1994

Mândruț O. – Geografia și educația prin geografie în perspectiva reformei învățământului preunuiversitar- ghid metodologic, Institutul de Științe al Educației, 1996

Petrea R., Geografia Solurilor, Ed. Universitatii din Oradea ,2005

Pintilie Mariana – Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002

Populația pe sexe și grupe de vârstă – județe, medii, municipii, orașe, comune. Recensământul populației și al locuințelor 2002. Accesat: 17 noiembrie 2009

Populația stabilă la 1.01.2009. Institutul Național de Statistică. Accesat: 3 noiembrie 2009.

Posea G. (1986), Geografia – disciplină integratoare, „Tribuna școlii”, nr. 284/1986.

Posea G. si colaboratorii, Relieful Romaniei, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974

Poze preluate după Wikipedia.org

Programa școlară de Geografie pentru ciclul primar, București, 2009

Roșu Al. (1974), Metodologia cercetării geografice a mediului înconjurător, în Revista Terra, nr.2.

Sorin Cristea – Dicționar de pedagogie, Ed. Chișinău, 2002

Stația meteo Borod, date statictice

Stoica D., Bușe Liubova – Metodica predării geografiei la clasele I- IV, E.D.P., București, 1967

Tehnica învățării eficiente, Presa Universitară Clujeană

Tomescu V., (1982), Activitatea de cercetare științifică integrată în procesul de instruire și educare a elevilor, în Revista Terra, nr.1-2, București.

Tomescu Viorica, Popa Florentina, Alexandru Gh., Stan Lucian, Cârțu-Gheorghe Claudia – Metodica predării geografiei și științelor naturii în ciclul primar, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001

Tomescu. V., Pleniceanu V. , Popa F. , (1997), Sinteze geografice și metodico-didactice. Cunoașterea orizontului local, Ed. Helios, Craiova.

Valeria Dragu, Corneliu H. , Doru. V. (2000), Ghid metodologic, Geografie-geologie, Ed. Polirom 2000.

Velcea Valeria (1980), Geografia orizontului local, în Revista Terra, nr.1, București.

Veza S., Hilt V. și Obreja Al. – Metodica predării geografiei, E.D.P., bucurești, 1967

www.radixhub.org

BIBLIOGRAFIE

Baza de date – Structura etno-demografică a României (anul 2002). Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală. Accesat: 02 ianuarie 2010

Bihor- Monografie, Ed. Sport Turism, Bucuresti, 1979

Borcea Liviu, Satele din Bihor, Cluj Napoca, 1978

Centrul Național de Formare a Personalului din Învățământul Preuniversitar – ghidul programului de informare/ formare a institutorilor/ învățătorilor

CERCETAREA ELEMENTARĂ A ORIZONTULUI LOCAL ȘI APROPIAT -Ghid metodologic, Octavian Mândruț, 2008

Cerghit I. – Metode de învățămnt, E.D.P., București, 1976

Coteț P., Nedelcu E. (1976), Principii, metode și tehnici moderne de lucru în geografie, Editura didactică și pedagogică , București.

Crișan Alexandru – Curriculum școlar- ghid metodologic, Institutul de Științe ale Educației, E.D.P., București, 1995

Cucu V. (1984), Îndrumător metodic pentru observații pe teren și întocmirea lucrărilor de sinteză geografică asupra așezărilor umane, în Sinteze geografice, Editura didactică și pedagogică, București.

Curriculum la decizia școlii

Donita N. si colaboratorii, Habitatele din Romania, Ed. Tehnica Silvica, Bucuresti, 2005

Dulamă Maria Eliza – Metodica predării geografiei, Ed. CLUSIUM, 2001

Dulamă Maria Eliza – Didactică geografică, Ed. CLUSIUM, 1996

Dulamă Maria Eliza – Didactică geografică, Ed. Clusiuni, Cluj-Napoca, 1996

Dulamă Maria Eliza – Elemente de didactică a geografiei, Cluj-Napoca 2001.

Dulamă Maria Eliza – Metodologie didactică, Ed. CLUSIUM, 2005

Dulamă Maria Eliza – Modelul învățării depline a geografiei, Ed. CLUSIUM, 2004

Dulamă Maria Eliza – Strategii didactice, Ed. CLUSIUM, 2000

Dulamă Maria Eliza– Practica Pedagogică – teorie și metodologie, Ed. CLUSIUM, 2005

Dumitru I. Al. – Dezvoltarea gândirii critice și învățarea eficientă, Editura de Vest, Timișoara

după www.pensiuneamirela.ro

Golu T., Verza E. și Zlate M. – Psihologia copilului, E.D.P., București, 1995

http://www.auseu.bihor.ro

Ilinca N. (2002), Didactica geografiei, Editura Corint, București 2002.

Ionescu Miron, Radu Ion – Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1995

Ivanovici V. si colaboratorii, Geologia Muntilor Apuseni, Ed. Academiei RSR, Bucuresti, 1976

Joița Elena – Didactica aplicată în învățământul primar, Ed. Gheorghe Alex., 1994

Mândruț O. – Geografia și educația prin geografie în perspectiva reformei învățământului preunuiversitar- ghid metodologic, Institutul de Științe al Educației, 1996

Petrea R., Geografia Solurilor, Ed. Universitatii din Oradea ,2005

Pintilie Mariana – Metode moderne de învățare- evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002

Populația pe sexe și grupe de vârstă – județe, medii, municipii, orașe, comune. Recensământul populației și al locuințelor 2002. Accesat: 17 noiembrie 2009

Populația stabilă la 1.01.2009. Institutul Național de Statistică. Accesat: 3 noiembrie 2009.

Posea G. (1986), Geografia – disciplină integratoare, „Tribuna școlii”, nr. 284/1986.

Posea G. si colaboratorii, Relieful Romaniei, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1974

Poze preluate după Wikipedia.org

Programa școlară de Geografie pentru ciclul primar, București, 2009

Roșu Al. (1974), Metodologia cercetării geografice a mediului înconjurător, în Revista Terra, nr.2.

Sorin Cristea – Dicționar de pedagogie, Ed. Chișinău, 2002

Stația meteo Borod, date statictice

Stoica D., Bușe Liubova – Metodica predării geografiei la clasele I- IV, E.D.P., București, 1967

Tehnica învățării eficiente, Presa Universitară Clujeană

Tomescu V., (1982), Activitatea de cercetare științifică integrată în procesul de instruire și educare a elevilor, în Revista Terra, nr.1-2, București.

Tomescu Viorica, Popa Florentina, Alexandru Gh., Stan Lucian, Cârțu-Gheorghe Claudia – Metodica predării geografiei și științelor naturii în ciclul primar, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001

Tomescu. V., Pleniceanu V. , Popa F. , (1997), Sinteze geografice și metodico-didactice. Cunoașterea orizontului local, Ed. Helios, Craiova.

Valeria Dragu, Corneliu H. , Doru. V. (2000), Ghid metodologic, Geografie-geologie, Ed. Polirom 2000.

Velcea Valeria (1980), Geografia orizontului local, în Revista Terra, nr.1, București.

Veza S., Hilt V. și Obreja Al. – Metodica predării geografiei, E.D.P., bucurești, 1967

www.radixhub.org