Elaborarea Si Evaluarea Performantelor Economico Financiare a Proiectului la S.c. Apizum S.r.l

Introducere

Am ales să vorbesc despre acest domeniu deoarece albinele au un rol esențial în viața plantelor dar și în viața oamenilor, acestea pot fi considerate resurse biologice cu importanță vitală. Prin polenizarea plantelor, proces prin care se produce fecundarea, rezultând formarea semințelor iar apoi a fructelor și legumelor, albinele au un rol esențial în supraviețuirea speciilor care alcătuiesc vegetația Terrei.

Această lucrare reprezintă o selecție de materiale despre albine, apicultură, produsele apicole, bolile și dăunătorii albinelor, lucrările dintr-o stupină, performanțele economico – financiare.

Apicultura este o activitate pentru oamenii de toate vârstele și profesiile dar care au un punct comun: dragostea pentru albine, natură, sănătate, puritate și aer liber. Apicultura are o latura materială care se concretizează în obținerea de produse apicole dar și o latură spirituală. Natura, zumzăitul unui roi de albine, atenția cuvenita asupra stupinei intensifică dragostea pentru apicultură. Stupii, care transmit viață, albine care se întorc cu desagii plini de polen și miere, mătci care perpetuează specia și viața, trântorii care sunt în permanentă căutare de dragoste. Nimic nu poate fi mai frumos și mai înălțător ca aceste mici vietăți care pot crea atâta mulțumire de sine și atatea produse minunate si benefice vietii. Toate se rezumă la apicultură iar stupii, albinele, și vremea frumoasă sunt părți ale aceluiași întreg.

De asemenea, albinele au un rol semnificativ în agricultură ca polenizatori ai plantelor. Astfel albinele reprezintă un element de echilibru ecologic, care asigură polenizarea a 80%-90% din plantele entomofile existente.

Datorită acestor particularități biologice specifice, albinele furnizează omului produse importante precum: mierea, ceară, propolisul dar și alte produse.

Mierea este principalul produs al apiculturii este un aliment extraordinar, cu valoare nutritivă, energetică, sursă de vitamine, antioxidanți. Ceara este utilizată ca material în construcția stupului. Cu ajutorul propolisului albinele astupă crăpăturile stupului.

Stupăritul este o activitate morală, o activitate sănătoasă și eficientă în același timp. Datorită practicării în aer liber și pe vreme frumoasă, razele soarelui sunt stăpânele vitalității și a vigorii.

Pe de altă parte, oricât de multe cunoștinte, pregătire, îndemănare și abilități ar avea un stupar, adevărul este că recolta pe stup variază de la o regiune la alta, de la un stup la altul, de la un an la altul, de asemenea se ține cont și de disponibilitatea zonei, de amplasamentul stupinei, de prolificitatea mătcii, temperatura în cules și pregătirea stuparului în mod implicit.

Prin urmare, trebuie doar să iubim albinele și trebuie să le creăm un mediu adecvat ca acestea să se dezvolte și se perpetue specia, să avem răbdare, să fim perseverenți, muncitori iar rezultatele nu vor întârzia să apară.

CAPITOLUL 1

EVOLUȚIA PRODUCȚIEI MIERII LA NIVEL MONDIAL, EUROPEAN ȘI NAȚIONAL

1.1 Evoluția pieței mierii la nivel mondial și european

Producția anuală de miere la nivel mondial ajunge la circa 1,2 mil. tone. Aproximativ o treime din această producție (420 mii tone) sunt comercializate pe piața internațională. Piața globală a mierii s-a estimat la 1,9 mil. tone până în 2015.

Potrivit estimărilor FAO, în anul 2008 cei mai mari producători de miere erau: China (367 mii tone); Turcia (81 mii tone); Argentina (81mii tone); Ucraina (74 mii tone); SUA (74 mii tone). România ocupă locul 19 în topul celor mai mari producători de miere având o producție de aproximativ 20 mii tone.

Europa și regiunea Asia- Pacific ( inclusiv, Japonia) domină piața globală a mierii.

Sursa: ITC/UNACTAD/WTO Trademap

Principalele regiuni importatoare de miere sunt Europa ( 60 % din importurile globale), SUA (20%), Asia (17%) și Orientul Mijlociu (5%). 50 % din cererea internă prin importuri este reprezentată de UE și SUA. Până în anul 2002, China a ocupat o poziție de top la exporturile de miere, aproximativ 100 mii tone, dar odată cu măsurile antidumping impuse de SUA și implicit suspendarea importurilor de către UE, au dus la diminuarea exporturilor acesteia.

În anul 2010 exporturile mondiale au însumat aproximativ 1,125 mil. Euro. Primele 10 țări exportatoare au fost: China, Argentina, Germania, Mexic, Spania, Noua Zeelandă, India, Ungaria, Canada, Brazilia. Acestea au acumulat o podere de 63,8 % din totalul exporturilor de miere la nivel mondial. România ocupă locul 13 în topul exportatorilor mondiali, având o pondere de 2,9 %, valoarea exporturilor de miere având 32 mil Euro, mai exact 11 mii tone.

În anul 2010 importurile mondiale au însumat aproximativ 1,129 mil. Euro. Principalele țări importatoare: SUA, Germania, Marea Britanie, Japonia, Franța, Italia, Belgia, Spania, Elveția, Olanda. Acestea au adunat o pondere de 75,8 % din totalul importurilor de miere. Ponderea importurilor din România a fost neglijabilă 0,16%, deținând 1,795 mil. Euro, reprezentând o cantitate de 880 mii tone.

În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva date privind producția mondială a mierii pe regiuni (1000 tone ):

Sursa: FAO

În graficul de mai jos este reprezentată producția mondială de miere începând cu anul 1982 până în 2011 exprimată în 1000 tone.

Sursa: FAO

Producția mondială a mierii

Sursa: FAO

În diagrama de mai jos este redată ponderea producției mondiale de miere în anul 2011.

Sursa: FAO

În această diagramă se pot observa ponderile producției mondiale de miere. China reprezintă cea mai mare forță având 27,30%, urmată de celelalte țări cu 20%. Europa are un procent de 13,30. Celelalte țări reprezentare au ponderi sub 10% precum: Turcia 5,80%; Ucraina 4,30%; USA 4,10%; Rusia 3,70%; India 3,70%, etc. Diagrama exporturilor de miere exprimată în tone se află în anexa 1. De asemenea, cota exporturilor din 30 de țări membre U.E se află în anexa 2.

Valoarea unitară medie la nivelul UE pentru miere exportată (€/ kg în funcție de destinație)

Sursa: Eurostat Comext

Cota exporturilor din 30 de țări membre UE

Sursa: Eurostat Comext

Valoarea unitară medie la nivelul UE pentru miere importată (€/ kg în funcție de destinație)

Sursa: Eurostat Comext

În acest tabel se pot observa valorile medii unitare la nivelul EU pentru mierea importată începând cu anul 2000 până în 2013. Se observă o oarecare creștere până în anul 2003, apoi urmând să scadă ușor cu până în anul 2009. Din anul 2010 se observă o creștere, urmând o stagnare în anii 2011 și 2012 iar apoi o scădere cu 0,16 unități în anul 2013.

Cota importurilor de miere din 30 de țări membre UE

Sursa: Eurostat Comext

1.2 Apicultura în România

1.2.1 Caracterizarea generală a produsului

Apicultura – este ramură a zootehniei, care studiază biologia, tehnologia și exploatarea albinelor, în scopul obținerii de producții apicole și a sporirii producției de semințe la plantele agricole entomofile.

Stupăritul este este unul din sectoarele agriculturii cu cele mai vechi tradiții. Dacii, tracii, strămoșii poporului român se ocupau cu creșterea albinelor pentru a obține produse apicole. Herodot menționează mulțimea albinelor la nordul Dunării. Aceasta este prima atestare documentară a apiculturii în România. Există și surse folclorice care confirmă apicultura în spațiul carpato – danubiano – pontic.

Albina a constituit mereu un subiect inepuizabil de cercetare pentru naturaliști, de cugetări pentru filozofi cât și de inspirație pentru poeți, modul ei de viață fiind plin de mistere caracterizat printr-o mare complexitate.

Diversitatea produselor apicole: mierea, ceara, polenul, propolisul, lăptișorul de matcă, se pot sintetiza prin prisma importanței și consumului prin trei cuvinte: hrană, sănătate și frumusețe.

Mierea de albine este un produs natural, complex, rezultat al nectarului floral al plantelor și am îmbogățirii acestuia de către albine cu substanțe proprii. Mierea conține: proteine, acizi, polen, substanțe minerale, materii albuminoide, substanțe de origine organică, vitamine, antibiotice naturale.

Mierea are o serie de calități senzoriale specifice precum: aspectul ( fără spumă, fără corpuri străine vizibile); culoare ( de la slab incolor până la galben – deschis, galben-auriu, galben-portocaliu, galben- închis, rubiniu, brun- închis); miros și gust ( cu aromă mai mult sau mai puțin pronunțată); consistență ( omogenă, fluidă, vâscoasă, cristalizată).

Prin existența ei, albina, asigură existența vieții pe Pământ prin polenizarea culturilor entomofile, a florei, a arborilor și arbuștilor din arealul silvic având un rol determinant în menținerea echilibrului ecologic, biodiversitatea mediului și sporurile de producții agricole.

Potențialul apicol pe care îl susține baza meliferă cultivată din arealul silvic al României este estimat la 1.700.000-2.000.000 familii de albine.

Statistic, efectivul familiilor de albine a înregistrat o creștere în anul 1989, mai exact 1.418.380 de familii de albine. După anul 1990 a urmat o scădere considerabilă, din cauze precum: dispariția sectoarelor de stupi, sectorul cooperatist de stat, regim silvic. În anul 2000 numărul familiilor de albine erau în număr de 614.000. Începând cu anul 2000, datorită noilor reglementări și a intervențiilor făcute de Asociația Crescătorilor de Albine din România la Ministerul Agriculturii, producția de miere pe familii și cea totală au crescut considerabil. În anul 2009 se înregistrau 1.101.000 familii de albine și 21.500 tone producție totală de miere, implicit 19,53 kg de miere pe familia de albine.

1.2.2 Evoluția efectivului familiilor de albine și

a producției de miere totală și pe familia de albine

Sursa: Înstitutul Național de Statistică

Fluctuațiile producției de miere totală și pe familii de albine sunt determinate de condițiile pedo-climatice nefavorabile care influențează în mod direct activitatea apicolă.

Efectivele sunt deținute în procent de 98% de apicultori particulari, diferența de 2% fiind reprezentată de societăți comerciale cu capital privat cu activitate specifică în domeniul cercetării.

Dimensionarea exploatațiilor apicole, respectiv numărul familiilor de albine deținute de un apicultor, acesta este sub media europeană, dar în creștere în special după anul 2007 când prin aderarea României la Comunitatea Europeană, apicultura primește susținere financiară prin Planul Național Apicol și ulterior prin Planul Național de Dezvoltare Rurală.

Datorită Planului Național Apicol și Planului Național de Dezvoltare Rurală, în perioada 2007-2013, exploatațiile apicole s-au mărit de la 14 la 18 familii de albine/stupi pentru intervalul 1-50, respectiv 2,21% pentru intervalul 51-150 și 1,61% pentru 150 familii de albine/stupină.

Efectivul de albine din România în comparație cu cel existent la nivelul Uniunii Europene in anul 2012 (conform FAO) poziționează apicultura din România pe locul 4, urmând Spania, Polonia si Grecia, pe locul 2, in ceea ce priveste producția totala de miere, după Spania i pe locul 3, la productia de miere pe familia de albine, dupa Ungaria si Germania.

Rolul albinei constă în polenizarea culturilor agricole entomofile, arborilor și arbuștilor. În ultimii ani, extinderea tratamentelor chimice pentru combaterea dăunătorilor a determinat reducerea insectelor polenizatoare.

1.2.3 Producția de miere a României în perioada 2006-2010

Sursa: FAOSTAT

Producția de miere, România se află pe locul 3 în Uniunea Europeană după Spania și Germania. Din zonele muntoase ale României, producția de miere are un procent de 20-25% din producția națională.

1.2.4 Principalele grupe de cultururi polenizate

1.2.4.1 Sporurile de producție realizate la culturile polenizate

Așa cum am mai menționat, sporurile de producție se datorează polenizării dar și din cauza unor indici calitativi precum: gustul, creșterea rezistenței la boli, producții constante. S-a constat o creștere în ceea ce privește interesul consumatorilor pentru produsele naturiste. Consumul intern de produse apicole este în creștere, mai exact polenul, propolisul, ceara, veninul, lăptișorul de matcă.

1.3 Importul și exportul

Piața de desfășurare pentru mierea românească este alcătuită în proporție de 60 % din țări precum: Germania, Marea Brianie, Italia, Franța, Austria iar restul fiind reprezentată de SUA, Canada și Japonia.

În România, atât pe piața internă cât și în consumul activităților desfășurate în interiorul Comunității Europene, prețul mierii evoluează în funcție de: evoluția globală a mierii, cursului valutar, puterea de cumpărare în funcție de nivelul de trai dar și de importanța unei alimentații mai sănătoase.

Situația exportului și importului de miere sunt evidențiate în tabelul de mai jos, din anul 2000-2013.

1.3.1 Exportul și importul de miere

Sursa: Institutul Național de Statistică

Ținând cont de rata medie de creștere anuală a cererii pe piețele de export dar și de valoarea exporturilor realizate, piețele de desfacere a exporturilor românești de miere se pot ierarhiza în patru categorii:

-Piețe cu tendință de creștere a cererii: Germania, Marea Britanie, Italia, Austria, Polonia, SUA, Franța, Elveția, Canada;

-Piețe cu tendință de stagnare: Spania, Japonia, Belgia;

-Piețe cu tendință de scădere: Grecia, Ungaria;

-Piețe cu potențial ridicat: Slovacia, Israel, China, Danemarca.

CAPITOLUL 2

NECESITATEA, OPORTUNITATEA ȘI IMPACTUL INVESTIȚIEI

2.1 Necesitatea investiției

Sectorul apicol este extrem de important astfel determină o accelerare a dezvoltării economico-sociale durabile. Astfel se valorifică potențialul apicultorilor, albinelor dar și a bazei melifere din județul Dâmbovița. Acest sector are la bază încurajarea practicării apiculturii de cât mai mulți oameni. Astfel, se sporesc veniturile din acest județ dar și stabilitatea locuitorilor și a biodiversității.

În Romania, această activitate s-a dezvoltat în condiții naturale, aici fiind incluse condițiile meteorologice, calitatea aerului și a solului. Mai mult, albinele au un rol in menținerea echilibrului ecologic.

În sectorul apicol se pot identifica influențe ale inființări unor noi firme și a competențelor care susțin acest proces. Astfel, se realizează o maximizare a șanselor de succes pentru sectorul apicol.

2.2 Profilul județului Dâmbovița

Județul Dâmbovița se situează în partea central – sudică a țării. Acesta se suprapune râurilor Ialomița și Dâmbovița. Județul se învecinează în sudul Carpaților Meridionali cu Câmpia Română. Există un relief variat, dezvoltat în trepte. Altitudinea maximă se înscrie în Vârful Omu (2505 m ) iar cea minimă în Câmpia Titu (120 m ).

Județul Dâmbovița are o suprafață de 4,052 km ². Structura este predominant agrilă: 61 % teren agricol, din care 70% este arabil; 30 % sunt păduri iar 9 % alte tipuri de terenuri. Acest județ reprezintă 1,7 % din totalul țării și ocupă locul 37 în rândul județelor.

Acest județ este două municipii ( Târgoviște și Moreni), cinci orașe ( Găești, Fieni, Pucioasa, Titu, Răcari), 82 de comune și 353 de sate.

Clima continentală reprezintă o proporție de 80 % și 20 % sectorului cu climă continental moderată. Clima de câmpie este caracterizată prin veri foarte calde, cu precipitații moderate, cu viscole rare, ieri nu prea friguroase.

Resursele naturale sunt reprezentate prin: zăcăminte de țiței, cărbune, gaze naturale, ape sulfuroase, calcare etc.

2.3 Încadrarea investiției în politicile de investiții ale județului Dâmbovița

Strategia generală de cercetare- dezvoltare din apicultură trebuie să aibă în vedere necesitatea și importanța în ceea ce privește creșterea albinelor și rolul acestora din punct de vedere economic, social și ecologic.

Apicultura este ramură a agriculturii. Suprafața agricolă a județului ocupă o pondere de 50% din suprafața totală. Profilul agricol este reprezentat într-o proporție mai mare de livezi și de suprafețe arabile. Pășunile și viile ocupă o pondere mai redusă.

Populația județului Dâmbovița este implicată în activități de agricultură, silvicultura, apicultură și piscicultură. Mai exact, acest lucru implică o treime din populație, 72500 persoane. Salariul brut lunar se află între 1500 RON și 1815 RON.

Județul Dâmbovița cuprinde în jur de 15644 tractoare și mașini agricole. În funcție de tipul utilajelor agricole cam 99 % se află în proprietate privată.

Fondul funciar al județului Dâmbovița în anul 2012 cuprindea 61,1% terenuri agricole, 29,92% păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră, 4,07% construcții, 2,71% ape și bălți, 1,72% drumuri și căi ferate și 0,48% terenuri reproductive. Acesta este reprezentat în tabelul următor:

Îmbunătățile funciare au anumite obiective, printre care amintim: asigurarea protecției terenurilor de orice fel, a construcțiilor în cazul inundațiilor, alunecărilor de teren, eroziunilor, asigurarea umidității solului pentru stimularea creșterii plantațiilor viticole, pomicole, silvice.

În acest context, apicultura are un rol fundamental. Printre cele mai importante rolul ale apiculturii, menționez:

Creșterea calității și cantității produselor agricole obținute cu ajutorul culturilor polenizate de albine;

Menținerea echilibrului ecosistemelor dar și a diverisității plantelor;

Obținerea de produse apicole valorificate din resursele inepuizabile ale județului;

Prin consumul de produse apicole crește gradul de sănătate a județului Dâmbovița;

Oportunitatea unor locuri de muncă în apicultură, apiterapie sau chiar și cercetare apicolă.

Producția agricolă este influențată de o mulțime de factori. Cei mai importanți factori nu pot fi controlați, cum ar fi condițiile meteorologice și fenomenele naturale. Din cauza acestor factori, calitatea investițiilor și a dotărilor nu este evidențiată corespunzător. Ca ramură a griculturii, apicultura se bazează pe instinctul albinelor, în sensul că acestea trebuie să iți asigure necesarul de hrană, mai exact acestea sunt rezervele pe care le folosesc apicultorii.

Ca urmare a acestor influențe, apicultura dobândește un rol tot mai important. Această ramură produce și furnizează produse apicole prin polenizarea culturilor entomofile. Furnizează produse benefice pentru sănătate.

Din punct de vedere social și economic, apicultura contribuie la asigurarea bunăstării populației a județului Dâmbovița, printr-o sursă suplimentară de venit și prin utilizarea resurselor naturale și umane.

2.4 Scopul și obiectivele programului de dezvoltare a apiculturii în județul Dâmbovița

Scopul principal al programului de dezvoltare și cercetare este dezvoltarea unei apiculturi profitabile și durabile pe piața internă și externă.

Obiectivele generale în ceea ce privește cercetarea științifică pe termen scurt și mediu are în vedere din județul Dâmbovița:

-Conservarea și ameliorarea fondului genetic apicol din județul Dâmbovița;

-Crearea de tehnologii deosebite pentru întreținerea familiilor de albine cu scopul de a aplica un management durabil al terenurilor și resurselor melifere ale județului Dâmbovița în concordanță

cu cerințele Uniunii Europene;

-Obținerea de suplimente nutritive necesare alimentației albinelor dar alcătuite substante naturale;

-Evaluarea potențialului melifer și al culturilor agricole entomofile din acest județ;

-Perfecționarea metodelor prin care produsele apicole sunt analizate cu ajutorul procedeelor fizico-chimice;

-Conceperea si realizarea de medicamente și metode de combatere a bolilor și dăunătorilor la albine.

2.5 Programe de finanțare

Programul Național Apicol (PNA) prezintă condiții de acordare a ajutoarelor comunitare pentru domeniul apicol. De asemenea sunt incluse și modalitățile de plată și de control a acestor acțiuni.

Scopul programului constă în sprijinirea activităților de combare a varoozei și a analizelor fizico-chimice ale mierii. De asemenea achiziția stupilor, a materialului biologic care sporește producția apicolă de cea mai bună calitate, analiza aspectelor geografice județene dar și de infrastructură rutieră.

Programul Național Apicol (PNA) face parte din Pilonul I. Plățile incluse sunt provenite de la fermieri, din bugetul național sau din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA).

Măsurile din Programul Național Apicol 2014-2016 cuprind:

-Asistență tehnică pentru apicultori;

-Lupta impotriva varoozei;

-Achiziționarea de mătci, roiuri și familii de albine;

-Achiziționarea de stupi și reformarea celor uzați în urma deplasării în pastoral;

-Decontarea analizelor fizico-chimice în ceea ce privește calitatea mierii(

În cazul PNA, confinanțarea se face 50% din bugetul național și 50% din Fondul European de Garantare Agricolă. Bugetul UE contribuie cu 20,045,340 Euro și bugetul de stat contribuie cu 89,091,513 Ron. Acesta este distribuit și reprezentat în tabelul următor astfel:

Sursa: Program Național Apicol 2014-2016

Strategia elaborată este susținută teoretic, practic și financiar. Evoluția efectivelor totale și a producției de miere ce urmează a fi realizate în perioada 2014-2016 este evidențiată în tabelul de mai jos:

Sursa: ACA România

În condițiile unor ani apicoli in limite normale în ceea ce privește clima și tehnologiile de creștere și exploatare, prin implementarea rezultatelor cercetării în domeniu, se pot atinge performanțe în apicultura națională. Acestea au loc prin adoptarea programelor, măsurilor și planurilor în derulare și de perspectivă. Această perfomanță din domeniul apiculturii întărește poziția de leader european. La acest aspect au o contribuție majoră calitatea și diversitatea produselor apicole, dar și exploatațiile apicole de dimensiuni mari.

2.6 Impactul economic-social al investiției în județul Dâmbovița

Apicultura ocupă un rol tot mai important în ceea ce privește furnizarea de produse apicole ( miere, ceară, propolis) dar este și vector de creștere prin polenizarea plantelor entomofile.

Din punct de vedere social și economic, sectorul apicol contribuie la asigurarea prosperității populației din județul Dâmbovița, în special în mediu rural, oferind o sursă suplimentară de venit, astfel bunăstarea apicultorilor și mediul social în care aceștia își desfășoară activitatea este în creștere.

În timp au existat variații în ceea ce privește numărul de familii și producția de miere din acest județ, datorită reducerii bazei melifere și a implementăii în practică a stupului.

Aportul la bunăstarea populației cuprinde realizarea și prezentarea unor direcții cantitative și calitative a producției apicole iar mediul social al apicultorilor este stimulat prin creșterea veniturilor. Albina contribuie prin simpla sa existență, la polenizarea constantă a culturilor și plantațiilor.

În consecință, fără sprijinul omului, coloniile care trăpiesc spontan decimate de către boli sau dăunători. Astfel, albina întreținută de om reprezintă singura viețuitoare care polenizează flora entomofilă și ajută la perpetuarea vieții pe pământ.

Apicultorul este un actor important pentru mediul socio-economic și natural în care evoluează și în care iși dezvoltă activitățile.

CAPITOLUL 3

PREZENTAREA PROIECTULUI DE INVESTIȚII

3.1 Descrierea activității curente

Stupină este situată în comuna Văleni județul Dâmbovița. Ferma se află într-o zonă meliferă bogată și variată ce nu este exploatată corespunzător în prezent. Se obțin produse de bună calitate valorificate pe plan național, în piețe și târguri. Această investiție are o exploatație apicolă de 100 familii de albine, cu dotări necesare pentru extragerea produselor apicole. Pe lângă mierea obținută de diferite sortimente (rapiță, tei, salcâm, floarea soarelui) se valorifică și alte produse apicole precum: propolis și ceară.

Societatea S.C. APIZUM S.R.L. este înscrisă în Asociația Crescătorilor de Albine din România (ACA). Am obținut avizele consultative însoțite de atestatele de producător pentru a-mi putea desfășura activitatea conform noilor măsuri în vigoare. Pentru această investiție este necesar avizul de sănătate care este obținut de la Direcția de Sănătate Publică Dâmbovița. (Anexa 1). În plus am completat o declarație referitoare la condițiile igienico – sanitare. (Anexa 2) De asemenea este necesar carnetul de stupină. Carnetul de stupină conține informații cu privire la mișcarea efectivului de albine, starea de sănătate a celor 100 de familii de albine, tratamentele efectuate dar și alte operațiuni din domeniul apicol. Carnetul de stupină trebuie prezentat autorităților competente care efectuează controlul oficial. (Anexa 3)

Investiția în stupină S.C. APIZUM S.R.L. se realizează cu ajutorul investițiilor proprii.

3.2 Obiect de activitate

Stupina s-a autorizat pentru cod CAEN 0149. Această clasă include – Creșterea albinelor și producția de miere și ceară de albine.

3.3 Obiectivele investiției

Obiectul principal al proiectului de investiții este cel economic, având scopul generării de venituri dar și utilizarea superioară a resurselor naturale. De asemenea, este o activitate care contribuie la asigurarea prosperității populației, în special în mediul rural.

Scopul acestei stupine este acela de obține și de a folosi o producție bogată de miere, naturală, fără aditivi și substanțe conservate dar și de alte derivate ale acesteia: propolis, polen, lăptișor de matcă, ceară.

Obiectivele specifice acestei investiții sunt:

Obținerea de produse valoroase atât pentru alimentație cât și pentru sănătate cu valoare profilactică și terapeutică;

Valorificarea economică a produselor apicole;

Creșterea calității produselor obținute și diversificarea producției;

Aport considerabil la producția agricolă ca urmare a polenizării agricole;

Sporirea producției agricole datorată polenizării;

Aportul pe care apicultura îl are la menținerea echilibrului ecologic și biologic;

Menținerea biodiversității speciilor de plante;

3.4 Zona și amplasamentul

Stupina temporară este amplasată în județul Dâmbovița, comuna Văleni. Am încheiat un contract de comodat pe o perioadă de 5 ani, pe o suprafață de teren de 2000 m². Este un teren agricol intravilan.

Flora meliferă existentă este bogată și variată și cuprinde numeroase specii de plante spontane și cultivate. Acestea au în alcătuire o valoare apicolă ridicată. Dezvoltarea exploatației apicole are rolul de a obține produse bune de miere dar și de alte produse apicole.

În județul Dâmbovița, numărul actual de familii de albine este mic în raport cu posibilitățile de valorificare existe.

Amplasarea stupinei, din punct de vedere al drumurilor publice, locuințelor, al fermelor zootehnice, se încadrează în standardele naționale de mediu.

Alegerea unui amplasement ideal pentru stupină trebuie să aibă în vedere următoarele acspecte: zonă meliferă în care recolta se poate realiza fără a se deplasa stupina, așezarea stupinei către soare, cu urdinișele spre sud. Terenul este adăpostit împotriva vânturilor reci.

3.5 Importanța apiculturii

Albinele sunt insecte cu aripi din ordinul Hymenoptera, specia Apis Mellifera. Cei trei factori principali care formează colonia sunt: albinele lucrătoare, matca și trântorii, astfel aceasta poate evolua ca un tot unitar. Prin reflexele necondiționate, dobândite și care sunt transmise erediat, albinele, au atât viață colectivă cât și individuală.

Modul de hrănire al albinelor se bazează pe schimburile de hrană dintre albine. Albinele comunică între ele prin intermediul dansurilor, ultrasunetelor și mirosurilor.

Apicultura este știința care studiază viața, creșterea, îngrijirea albinelor. Aceasta are scopul de a obține produse apicole și de a poleniza culturile agricole. Fiind ramură a agriculturii, se bazează pe instinctele albinelor de înmagazina rezervele de hrană pentru necesarul de consum.

Apicultura este una dintre cele mai vechi ocupații din toate timpurile. Astăzi, apicultura nu are numai o importanță economică ci și socială și ecologică, având semnificații noi în contextul globalizării.

Particularitatea care face albinele să fie atât de utile oamenilor, este aceea că adună hrană peste necesaruld e consum, surplus ce urmează a fi valorificat. Acestea sigură polenizarea plantelor și ajută la echilibrul ecosistemelor. Prin polenizare se obțin beneficii de 30 de ori mai mari decât prin valorificarea producției directe.

3.6 Riscurile apiculturii

Apicultura presupune mai multe riscuri. Dintre cele mai importante menționez:

Stupăritul în pastoral și stupăritul staționar. Albinele sunt expuse unor riscuri uriașe, spre exemplu, dacă este un an ploios din aprilie până în iunie. Chiar dacă salcâmul este în floare albina nu poate ieși afară din stup deoarece îi era frig. În aceste condiții albinele mor de foame, iar dacă hrana nu este asigurată in mod corespunzător, nu vor depăși acele momente critice. Pe de altă parte, teiul, o dată la trei ani face secreții toxice. Dacă este observată o schimbare la tei, albinele trebuie mutate de urgență deoarece acele toxine le omoară.

Din cauza condițiilor climatice nefavorabile producția de produse apicole poate să scadă până la 50 % din potențialul productiv. Temperaturile scăzute primăvara și ploile abundente au efecte negative asupra produselor apicole, unele înjumătățindu-se altele, lipsind. Astfel, prețul unui kilogram de miere se dublează datorită lipsei polenizării. Astfel, pierderile investiției cresc, urmând astfel și creșterea produselor chiar și de 2 ori mai mare față de prețul obișnuit. Proviziile de miere din anii precendeți pot ajuta în cazul acestor condiții climatice, astfel se poate evita scumpirea produsului. Astfel, cheltuielile apicultorului nu vor putea fi acoperite deoarece, acesta ajunge în situația de a hrăni artificial albinele ca acestea să nu ajungă în situația de a muri. Hrana poate fi alcătuită din sirop de zahăr, fructoză, dulcofruct.

Tratementele de erbicidare pot constitui alt risc. Aceste tratamente, neonicotidinoidele, sunt aplicate de fermierii din cultura mare. Pentru a preveni aceste situații, este în funcțiune un sistem pe care apicultorii îl pot amplasa, aceștia anuntând ulterior primăria pe raza căreia se află. La rândul lor, autoritățile locale au responsabilitatea de a averitza fermierii care lucrează suprafețele din zona. Este bine atunci când apicultorul pleacă în pastoral să se informeze și să meargă în recunoaștere. Este bine să intrăm în contact cu agricultorul care face erbicidarea și să revenim când zona este sigură pentru albine. În plus, fermierii sunt conștienți de faptul că albinele le ajută cultura și nu le fac pagube.

Bolile specifice albinelor sunt: acaparoza, loca americană, nosemoza, varraooza, tropilelapsoza, gândacul mic de stup, loca europeană. Dintre acestea cea mai periculoasă și gravă este varrooza. Varrooza a devenit o problemă globală în apicultură. Agentul cauzal este o parazitoză externă a albinelor. În ultimele decenii aceasta s-a răspândit aproape în toate țările lumii. Varrooza afectează întreaga populație a familiei de albine și evoulează pe tot parcursul anului, produce pagume econimice, de cele mai multe ori acestea nu supraviețuiesc infestației dacă nu primesc un tratament corespunzător. În ziua de azi, aceasta nu poate fi combătută dar poate fi menținută la un nivel care să nu afecteze pragul productiv al famiilor de albine. Pentru aplicarea tratamentelor eficiente este necesar să știm nivelul de infestare cu varrooa și prin monotorizarea gradului de infestare să aplicăm o schemă optimă de tratament. Pentru această schemă trebuie să se țină cont de sezon, de producția apicolă pentru a nu contamina producția de miere sau celelalte produse obținute.

Igiena apicultorului este foarte importantă în etapa de producție dar mai ales în etapa de condiționare a produselor. Este necesar ca apicultorul să aibă costumul de protecție adecvat. Acesta nu trebuie să sufere de boli contagioase, cutanate, intestinale, respiratorii și trebuie să dețină un certificat de sănătate. Spălarea mâinilor este esențială înaintea oricărei operațiuni. Este interzis fumatul, mâncatul în camera de extracție. De altfel, există riscurile chimice care pot fi combătute prin iginena mâinilor și purtarea mânușilor.

Riscurile fizice constau în a nu se pierde niciun obiect personal. De asemenea trebuie să se controleze cu preponderență sursele de contaminare.

Poluarea afectează culesul de nectar prin capriciile vremii dar nu numai. Sunt prezente următoarele tipuri de poluare: poluarea aerului care are efecte directe asupra albinei (tratamentele agricole din avion, lipsa de nectar – apicultura urbană) și efecte indirecte schimbările climatice nefavorabile. Poluarea solului care poate avea loc cu diverse pesticide care elimină flora spontană care este așa de necesară culesului. Cea mai importantă poluare este cea a apelor, pentru că cea mai importantă comoară a pământului este apa dulce. Aceasta are loc în râuri printr-o poluare liniară care se află de-a lungul albiilor. Mai mult, poluarea apelor freatice este mai periculoasă deoarece aceasta este apa folosită din fântâni. Această formă, este sursă pentru plantele verzi ( floarea soarelui care are rădăcini chiar și de 4 m. și se alimentează din freatic). Așadar, apa freatică otrăvită afectează implicit arborii meliferi, plantele tehnice și astfel nu se mai produce nectar.

3.7 Recoltarea și valorificarea produselor apicole

3.7.1 Calitatea mierii de albine pentru consumul uman

Mierea este produsul realizat de albine cu ajutorul nectarului florilor dar și din sucurile dulci culese de albine. Mierea este unul din cele mai complexe produse Acestea pot fi extrase de la diferite specii de plante. Albinele culeg, prelucrează și le îmbogățesc cu substanțe proprii și apoi le depozitează în faguri. Mierea este principalul produs al apiculturii. Este apreciat pentru calitățile nutritive dar și pentru efectele terapeutice. Există două tipuri de miere: miere florală și de mană.

Mierea florală poate fi monoflorală sau poliflorală. Mierea monoflorală provine de la o singura specie de plante nectariferă ( mierea de salcâm, de tei, de floarea soarelui, de rapiță).

Mierea de mană ( mierea de pădure, de brad, de rouă) derivă de la sucurile dulci pe care albinele le strâng din anumite părți ale plantelor.

Mierea conține glucide, vitamine și minerale. Glucidele sunt fructoza și glucoza și acestea pot fi absorbite cu usurință în organism. Vitaminele din miere sunt: B1, B2, B3, B4, B5, vitamina A, vitamina D, vitamina C dar și alte vitamine benefice organismului. Mineralele din miere sunt: calciu, fier, magneziu, zinc. Cele mai multe sortimente de miere au în consistență aproximativ 82,4 % glucide și 17,6 % apă.

Obținerea și recoltarea mierii

Producerea mierii trece printr-un proces amplu ce conține mai multe etape: recoltarea nectarului, prelucrarea enzimatică, reducerea cantității de apă. În urma prelucrării enzimatice dar și a prelucrării hidrice de către albine, mierea se transformă într-un produs consecvent și concentrat având o perioadă de depozitare mai mare.

Prelucrarea enzimatică transforma zaharurile complexe din nectar în zaharuri simple din care rezultă un produs care poate fi ușor asimilat de către albine.

Recoltarea și condiționarea mierii

A. Recoltarea fagurilor cu miere din stup

Recoltarea fagurilor se face când aceștia sunt căpăciți 1/3 deoarece atunci mierea este maturată. Pentru a recolta fagurii trebuie să fie eliminate albinele din stup prin scuturare cu ajutorul unei perii apicole. De altfel, folosirea de podișoare speciale care au un dispozitiv prin care albinele pot ieși dar nu mai pot intra sau folosirea unor suflante de aer prin care albinele sunt îndepărtate din ramă. Fagurii sunt recoltați în lădițe speciale si trebuie duși în camerele de extracție. Pentru o extracție cât mai bună, temperatura are un rol foarte important, la 20 º C mierea este aproximativ de 3 ori mai vâscoasă decât cea la 30 º C.

B. Extracția propriu-zisă a mierii

Are loc în spații special amenajate, în acest caz în autopavilion. Se folosesc extractoare de diferite capacități. Prima etapă este descăpăcirea fagurilor. Atunci se elimină căpăcelul subțire de ceară. Acest căpăcel este închis de către albine cu miere naturală. Descăpăcirea se realizează cu furculița de descăpăcit, a unei tăvi care are o sită de scurgere a mierii. Extracția se realizează cu ajutorul unei centrifugi. Fagurii introdusi sunt rotiți automat iar mierea iese prin peretele cilindric al extractorului. Produsul se scurge în recipiente și este preluat manual sau prin pompe în măturătoare.

C. Condiționarea mierii

Mierea de albine este un produs natural și complex care rezultă din recoltarea nectarului și este îmbogățit de albine cu substanțe proprii. Atât mierea cât și celelalte produse apicole nu suferă transformări majore în urma procesării. Ca urmare, aceste produse apicole deși sunt supuse unor operațiuni de condiționare, calitățile lor naturale nu sunt afectate.

Principalele operațiuni de condiționare în apicultură sunt: strecurarea, decantarea, filtrarea, deshidratarea, descristalizarea, cupajarea și omogenizarea, imbutelierea și etichetarea.

3.7.1.2 Calitatea propolisului pentru consumul uman

Propolisul este alcătuit din substanțe rășionoae vegetale, ceară vegetală, uleiuri cu arome specifice de la diferite specii de plante ( cireș, vișin, brad, molid). Albinele strâng propolis de diferite culori ( roșu, galben, verde) și la fel ca și în cazul polenului, acesta este transportat în stup cu ajutorul membrelor posterioare. Recoltarea polenului depinde de regiunile bogate în aceste specii și în funcție de sezon, primăvara și toamna se adună cel mai mult propolis.

Propolisul are proprietăți benefice, spre exemplu: antimicrobiene, antibiotice, antiinflamatorii, antioxidante. Principalul solvent utilizat în obținerea propolisului este alcoolul etilic.

Obținerea propolisului

Propolisul se poate obține din: răzuirea unor elemente din stup, mai exact din podișor sau speteze; mărirea spațiului dintre spetezele ramelor; înlocuirea podișorului cu o plasă din material plastic, dupa polenizare acesta trebuie ridicat și curățat; utilizarea colectorului de propolis, acesta fiind alcătuit dintr-un grătar din metal, o sită și o pânză colectoare, acestea sunt plasate în locul podișorului.

Aplicarea colectorului de propolis

Prima oară se aplică pe rame, apoi pânza colectoare. Când propolizarea s-a realizat și propolisul apare pe muchia ramei atunci trebuie să se aplice grătarul lamelat. Grătarul se pune în luna aprilie și se ridică toamna atunci când familiile sunt pregătite pentru iernare. Recoltarea propolisului se face o dată pe an, după ce a fost păstrată la temperatură scăzută. Se pot recolta în medie între 100 – 300 grame de propolis pe familie de albine. Propolisul brut nu necesită pregătire specială, se elimină corpurile străine și se ambalează în pungi de plastic cu închidere etanșă. Din propolisul solubil se pot prepara soluții și extracte specifice deoarece are alcool etilic.

3.7.1.3 Calitatea cerii de albine pentru consumul uman

Ceara rezultă din secreția albinelor lucrătoare și este utilizată pentru a construi fagurii sau pentru a căpăcii fagurii cu miere.

Secreția cerii are loc cu ajutorul glandelor celifere.Activitatea acestora începe repede când albinele împlinesc 3 zile, activitatea se intensifică din ziua 7 până în ziua 18. La momentul secreției ceara este lichidă, dar se solidifică la contactul cu aerul, astfel se formează niște solzișori. Solzișorii sunt desprinși cu ajutorul piciorușelor. Aceștia cântăresc 0,25 – 0,8 mg. Rezultă că la 1 kg de ceară există 4 – 1,25 milioane solzișori. Pentru această producție de 1 kg de ceară, albinele consumă 3,5 kg miere, această producție fiind influențată de puterea familiei, de starea fiziologică sau de spațiul clădit.

Pentru consumul uman, ceara reprezintă o sursă importantă cu efect bactericid, împotriva răcelilor sau infecțiilor cavității bucale.

Obținerea cerii

Ceara poate fi obținută în mai multe moduri:

A. Reformarea fagurilor vechi

Aceasta se poate aplica anual în stupină. An de an fagurii vechi se înlocuiesc cu alții noi. Practic în 4 ani toti fagurii vechi sunt complet înlocuiți. Fagurii mai vechi sunt surse de boli. Fagurii vechi conțin ceară curată în funcție de gradul de învechire: fagurii negrii 26 % ceară, fagurii brun închis 36% ceară, fagurii brun deschis 70 % ceară, fagurii galbeni 90 % ceară iar cei albi conțin 100 % ceară curată.

B. Strângerea căpăcelelor de ceară

Cantitățile mari de ceară de bună calitate rezultă din procesul de descăpăcire, deoarece aceste căpăcele conțin ceară nouă produse de albine.

Extragerea cerii

Deobicei ceara se extrage prin folosirea temeperaturii și există mai multe metode:

A. Extragerea cerii prin folosirea temperaturii uscate se face prin topitorul solar care este un mijloc relativ ieftin de obtținere a cerii dar are o eficiență mai scăzută. Este util pentru stupinele mai mici deoarece se obține se mai puțină ceară

B. Extragerea cerii prin utilizarea apei încălzite are loc prin utilizarea topitorului cu abur. Prin topire și presare se extrage ceara, se separă ceara de apă. Pentru extragerea din căpăcele, rame, faguri se utilizează un topitor special, astfel rezultă o ceară de bună calitate.

C. Extragerea cerii prin centrifugare este folosită cel mai rar, în unități special amenajate. Ceara topită este scursă în forme speciale. Nu se recomanda utilizarea de echipamente ce au în componență fier, cupru, zinc deoarece se schimbă culoarea naturală a cerii.

Condiționarea cerii

Aceasta constă în limpezirea și spălarea acesteia. Aceasta are loc prin topirea repetată a calupurilor de ceară în apă care nu conține săruri de calciu. Topirea are loc la temperaturi care pot ajunge la 90 º C.

3.8 Piața

3.8.1 Concurența

Există un număr considerabil de mari producători de produse apicole, cu cifre de afaceri importante. Concurenții sunt cei care trezesc în noi dorința de a gestiona investiția mai bine și de a avea rezultate cât mai profitabile. Printre cei mai puternici concurenți menționez:

S.C. APIDAVA S.R.L

Are o vechime de peste 23 de ani. Se produce miere 100 % naturală, obținută din flora Podișului Transilvaniei. Cel care a înființat compania este Victor Mateș și se situează pe locul 1 în preferințele consumatorilor datorită modului de ambalare al produselor și promovarea acestora. Gama sortimentală a S.C. APIDAVA S.R.L cuprinde: miere din roua florilor, miere bio, cosmetice cu miere, bomboane cu miere, săpunuri cu miere, esență de propolis. Începând cu 2001, compania a exportat miere, rezultând astfel din acestea venituri de peste 60% din cifra de afaceri. S.C. APIDAVA S.R.L a înregistrat în anul 2012 o cifră de afacere de 30.305.821 RON, urmând în anul 2013 să aibă 30.441.600 RON.

S.C APIMOND S.R.L

S-a înființat în anul 1992 în localitatea Bâldana, județul Dâmbovița. Compania S.C APIMOND S.R.L produce sortimente și specialități de miere dar și produse cosmetice alcătuite din ingrediente 100 % naturale. Succesul afacerii are la bază, tradiția de 4 generații. Produsele bio ale S.C APIMOND S.R.L sunt certificate de către LACON GmbH- Germania. Garma sortimentală cuprinde: produse apicole ( miere, lăptișor de matcă, polen, ceară, propolis), produse de igienă intimă, păr, corp dar și uleiuri esențiale. S.C APIMOND S.R.L a înregistrat în anul 2012 o cifră de afaceri de 753.049 RON iar în anul 2013 a fost de 804.209 RON.

S. C REGINA MIERII S.R.L

Această fabrică se situează lângă comuna Bragadiru, județul Teleorman. Apariția în acea zona a venit în ajutorul apicultorilor. Fabrica asigură toate condițiile necesare colectării, condiționării corecte pentru comerțul intern dar și a exporturilor. Ativitatea de producție se află într-o continuă dezvoltare și se adaptează la cerințele pieței folosind produsele apicole. S. C REGINA MIERII S.R.L a înregistrat în anul 2013 o cifră de afaceri de 24.014 RON.

3.8.2 Clienții potențiali

Se vizează toate categoriile de clienți deoarece aceste produse apicole sunt necesare tuturor. Principalii consumatori din piața internă pot fi: cumpărătorii de la piețele agroalimentare, magazinele specializate, supermarket-urile.

3.9 Achiziția stupilor

Se vor achiziționa 100 de stupi verticali cu corp. Dezvoltarea familiei de albine se face pe orizozantală, la fel ca la stupul orizontal. Diferența dintre cele două este aceea că, stupul vertical are și rame mici, puse în magaziile care sunt așezate deasupra corpului, albinele punând mierea acolo.

Corpul stupului are formă pătrată care conține 10 rame de cuib de dimensiunea 435 x 300 mm. Stupul vertical este format din: soclu, corp stup (490 x 420 x 310 mm), podișor cu aerisire, capac de tablă, bloc de urdiniș.

3.9.1 Achiziția familiilor de albine

Pentru a avea o afacere profitabilă, se vor achiziționa 100 de familii de albine. Prețul unei famillie de albine și stup complet este de 600 RON.

Cele 100 de familii de albine, fac parte din ordinul Hymenoptera, una dintre cele mai avansate grupe de insecte. Albinele din acest ordin dezvoltă familii puternice, sunt valoroase, au un instinct foarte dezvoltat în ceea ce privește acumularea de hrană și sunt rezistente la boli.

Familia de albine functionează ca un „supraorganism”, se regăsește diviziunea muncii, desfășurarea activităților în comun legate de adunarea si prelucrarea hranei, concentrarea puterii reproducătoare la o singură femelă (matcă) și câțiva masculi (trântori).

Componența familiei de albine

A. Matca este singura femelă a familiei de albine, competentă să se reproducă și să depuna ouă, dezvoltându-se ulterior, mătci, albine lucrătoare și trântori. În acest sens se poate perpetua specia. Matca se poate deosebi de celelalte albine, datorită corpului care este mai lun, are capul mai mic iar abdomenul este mai dezvoltat și este acoperit 50% de aripi. Matca poate să trăiască cel mai mult dintre toți membrii familiei, până la 8 ani. Aceasta poate părăsi și stupul în anumite cazuri, precum: când aceasta a ajuns la perioada de maturizare, când depune ouă nefecundate, sau când stupul este infestat cu anumite bacterii.

B. Trântorii sunt masculii familiei de albine, au corpul cel mai mare din componența familiilor de albine, nu au ac. Aceștia iau naștere din ouă nefecundate. Unul din motivele care nu permite culesul nectarului al trântorilor este acela că, au o trompă scurtă dar aceasta le permite să primească hrană sau să se hrănească. Aceștia trăiesc între 2-8 săptămâni dar poate varia, în funcție de sezon. Trântorul poate zbura în perioada de vârf în medie 4 ore și în jur 2 ore spre sfârșitul sezonului. Numărul acestora în perioada optimă poate ajunge până la 3000. Rolurile principale al acestuia sunt de a împerechea mătcile, de a asigura condiții optime stupului pentru creșterea puietului și de a-l ventila.

C. Albinele lucrătoare sunt femele cu organe de reproducție nedezvoltate. Sunt cei mai mici indivizi, capul are o formă triunghiulară, abdomenul este egal cu aripile, piciorele au penerașe. Aceste penerașe sau corbicule au rolul de a colecta și transporta polenul. Albinele lucrătoare iau naștere din ouă fecundate depuse de matcă și formează numărul cel mai mare de indivizi. Acest număr de indivizi este variabil în funcție de anotimp. Primăvara, numărul lor poate ajunge până la 20000, vara până la 60000 iar toamna în jur de 30000 de albine. În ceea ce privește durata de viață a acestora, depinde de gradul de uzură, în urma activităților atât de intense pe care le desfășoară. În sezonul activ pot trăi 40 de zile.

Viața familiei de albine

3.9.2 Investiția inițială

A. Achiziționarea de mijloace de transport pentru transportul

stupilor în pastoral

Pentru desfășurarea activității apicole se achiziționează un autopavilion apicol, cu o capacitate de 104 stupi. Acest autopavilion este achiziționat la un cost de 44000 RON.

Autopavilionul apicol este omologat RAR. Este marca VOLVO FL10. Anul de fabricație este 1990. Are capacitate pentru 104 stupi veritcali. Cabina de extracție are oblon hidraulic cu pereți rabatabili. Are rezervoare cu apa având o capacitate de 800 L. Autopavilionul are și echipamente adiționale precum: pompă de alimentare cu apă din orice fântână, generator de curent, masă și scaun pliant. Autopavilionul este prăvăzut cu o cameră de extracție. Această cameră de extracție este dotată cu toate materialele necesare investiției: centrifugă, vase de păstrat mierea, inventarul apicol, echipamentul de protecție, etc.

B. Achiziția de instrumente apicole

Se achiziționează următoarele instrumente apicole necesare investiției. Acestea sunt evidențiate în următorul tabel.

C. Achiziția de echipamente de protecție

Pentru îngrijirea și colectarea produselor apicole este necesară achiziționarea de echipamente specifice pentru protecție. Acestea trebuie să fie de o calitate superioară. Costumul apicol este prevăzut cu buzunare la pantalon, buzunar lateral pentru daltă, elastic la mâneci, are fermoar vertical pentru o îmbrăcare ușoară. Echipamentele de protecție sunt prezentate în tabelul de mai jos:

D. Achiziție diverse

E. Achiziția de echipamente pentru extracție miere, descăpăcire și depozitare

În urma tabelelor de mai sus, costurile investiției totale sunt evidențiate în tabelul de mai jos:

F. Investiția inițială

Prognoza volumului (capacității) de producție

Prognoza veniturilor anuale

Prognoza cheltuielilor anuale

CAPITOLUL 4

EVALUAREA PERFOMANȚELOR ECONOMICO- FINANCIARE

4.1 Calculul indicatorilor prin tehnica actualizării

Pentru evaluarea eficienței economice a proiectului de investiții vom calcula următorii indicatori, utilizând tehnica actualizării,după următoarele formule:

Termenul de recuperare a investiției

Tact = {log Ph – log[Ph – a x Iact x (1+a)d]} / log(1+a)

Ph = profit anual

a = factor de actualizare

d = perioada de realizare a investiției

Iact = investiția actualizată

Randamentul economic al investiției

Ract = (Pact / Iact) – 1

Pact = profit anual actualizat

Pragul de rentabilitate

PR = CF/(V-CV) x 100

CF = cheltuieli fixe

CV = cheltuieli variabile

V = veniturile totale

Pentru primii 3 indicatori am folosit o rată de actualizare a=15%, perioada de realizare a investiției d = 1an, iar valorile veniturilor, cheltuielilor și profitului brut s-au considerat constante pe perioada de funcționare a stupinii S.C APIZUM S.R.L alegând D = 5 ani pentru aceasta.

În tabelul de mai jos sunt prezentate valorile finale ale celor trei indicatori mentionați mai sus:

Astfel, termenul de recuperare a investiției va dura 2 și 5 luni ani până când stupina își va recupera investiția din veniturile pe care le generează din perioada de funcționare de 5 ani luată în calcul.

În cei 5 ani ai investitiei stupina va castiga 1.77 RON investit, în urma calcului randamentului economic. Randamentul net al investiției exprimă cel mai bine criteriul considerat deoarece ia în calcul profitul rămas după recuperarea efortului investițional și ste un indicator de tipul efecte / eforturi.

Pragul de rentabilitate evidențiază o modalitate de evaluare a riscului în raport cu fluctuațiile mediului ambiant.

Pragul de rentabilitate (PR) este cunoscut ca punct de echilibru, punct mort sau cifră de afaceri critică. Activitatea devine rentabilă după pragul de rentabilitate. Acesta este dependent de structura costurilor fixe și variabile ale stupinei.

Pentru evidențierea pragului de rentabilitate am actualizat cheltuielile variabile si cheltuilelile fixe.

Acesta evidențiază nivelul minim de activititate la care trebuie să se situeze stupina pentru a nu produce în pierdere. Depășind acest nivel, activitatea desfășurată devine rentabilă.

Se constată astfel ca acest procent de 8.47 % reprezintă nivelul minim al vânzărilor când nu are pierderi sau profit în schimb activitatea devine profitabilă în momentul în care se depășește acel prag de 8.47 % altfel ar putea înregistra pierderi.

În urma calculelor efectuate s-a ajuns la următoarele concluzii: o eficiență economică a proiectului de investiții; investiția se va recupera în aproximativ 2 ani si 5 luni; un prag de rentabilitate de 8.47 % iar efectele care s-au produs în urma cheltuielilor efectuate sunt mai mari decât cheltuielile inițiale făcute cu investiția.

4.2 Evaluarea eficienței proiectului de investiții conform metodologiei BIRD

La evaluarea eficienței economice a proiectelor de investiții cu finanțare internațională, rambursabilă sau nerambursabilă, deci și în cazul de față, în care finanțarea proiectului se face din fonduri nerambursabile acordate de Uniunea Europeană, este utilizată doar analiza economică.

La stabilirea veniturilor și a cheltuielilor nu se vor lua în considerare taxele, impozitele indiferent de natura lor, și nici cheltuielile cu amortizarea mijloacelor fixe, deoarece s-ar face o dublă înregistrare, contravaloarea mijloacelor fixe fiind luată în calcul prin intermediul investițiilor realizate.Indicatorii specifici acestei metodologii sunt următorii:

Raportul dintre veniturile și costuri, actualizate

d+D d+D

Rv/c = {Σ[Vh/(1+a)h]} / {Σ[(Ih+Ch)/(1+a)h]}

h=1 h=1

Vh=venitul anual

a=factor de actualizare

Ih=valoarea investiției

Ch=cheltuieli anuale

d=durata de realizare ainvestiției

D=durata de funcționarea

Venitul net actualizat

d+D

VNA = Σ [Vh – (Ih+Ch)] x [1/(1+a)h]

h=1

d+D d+D

Rata internă de rentabilitate

RIR = amin + (amax – amin) x [VNA+/(VNA++|VNA_|)]

Valoarea acestor indicatori este reprezentata astfel:

Raportul de 1.46 arata că proiectul de investiții este acceptat (1,46 >1). În același timp evidențiază capacitatea investiției de a recupera integral cheltuielile legate de investiție și în același timp să aducă profit.

Rezultatul venitului net actualizat este mai mare decât 0 ceea ce inseaman ca proiectul poate fi acceptat; VNA este un indicator integral de eficientă a investițiilor pentru că momentul de referință pentru calcul este cel în care se încep lucrările. VNA exprima valoarea actuală a fluxului de numerar pe parcursul execuției și exploatării investiției.

Tabelul X Calculul indicatorilor pentru analiza financiară a proiectului de investiții

4.3 Analiza riscului și sensibilității proiectului de investiții

4.3.1 Scenariul boli ale albinelor

În primul scenariu este cel în care familiie de albine se îmbolnăvesc. Astfel cresc cheltuielile cu tratamentele antivarooa dar și cheltuielile cu familiile de albine. Conform riscurilor menționate în capitolul 3 ”Prezentarea proiectului de investiții” secțiunea 3.6 ”Riscurile apiculturii” acestea sunt următoarele: Bolile specifice albinelor sunt: acaparoza, loca americană, nosemoza, varraooza, tropilelapsoza, gândacul mic de stup, loca europeană. Dintre acestea cea mai periculoasă și gravă este varrooza.

Varrooza a devenit o problemă globală în apicultură. Varrooza afectează întreaga populație a familiei de albine și evoulează pe tot parcursul anului, produce pagume econimice, de cele mai multe ori acestea nu supraviețuiesc infestației dacă nu primesc un tratament corespunzător. În ziua de azi, aceasta nu poate fi combătută dar poate fi menținută la un nivel care să nu afecteze pragul productiv al famiilor de albine. Pentru aplicarea tratamentelor eficiente este necesar să știm nivelul de infestare cu varrooa și prin monotorizarea gradului de infestare să aplicăm o schemă optimă de tratament. Pentru această schemă trebuie să se țină cont de sezon, de producția apicolă pentru a nu contamina producția de miere sau celelalte produse obținute.

În anexa X sunt calculate.

Scenariul conditii climatice nefavorabile

Am considerat ca productia de miere a scazut cu 50 % deci si veniturile au scazut cu 50%. Se observa ca investitia nu se poate recuperere in cei 5 ani considerati. Astfel acesta se considera un scenariu pesimist. Ca solutie se impune inchierea unei polite de asigurare pentru cresterea si exploatarea pentru riscuri de conditii climatice nefavorabile.

CAPITOLUL 5

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

CAPITOLUL 6

ANEXE

Anexa 1.

Exporturile de miere (tone)

Sursa: FAO

Anexa

Direcția de Sănătate Publică Dâmbovița

Nr. ………/…………./Data…………………….

CERERE

Subsemnatul (a), …………………., cu domiciliul în localitatea ……………….., județul …………….., str. ………………………., bl./sc./et./ap. ………………, posesor/posesoare al/a BI/CI seria ……… nr. ………….., eliberat(ă) de …………….. la data de …………….., în calitate de …………….. al …………………………., cu sediul în …………………………………., telefon ………………., fax ………………, înmatriculată la registrul comerțului sub nr. ……………., având codul fiscal nr. …….. din ………., solicit ………………………. pentru ………………………………………….., situat la(adresa)………………………………………………,având ca obiect de activitate: …………………………….

/(cod CAEN) / ……………, structura funcțională: ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Anexez la cerere documentația solicitată, completă, și anume:

a) memoriul tehnic;

b) planul de situație cu încadrarea în zonă;

c) schițe cu detalii de structură funcțională și dotări specifice profilului de activitate;

d) actul de înființare al solicitantului;

e) acte doveditoare privind deținerea legală a spațiului;

f) Chitanța de plată a tarifului de autorizare/certificare/ asistență de sănătate publică/viză nr. …… din data de …………, în valoare de ……….. lei.

Data (completării) Semnătura/Ștampila

–––––– –––––––

Anexa

Anexă la ASF nr. _________

Numar înregistrare

__________________

DECLARAȚIE

referitoare la condițiile igienico – sanitare

Subsemnatul(a)________________________, în calitate de _____________

al ______________________cu sediul în localitatea ___________________

str. ________________________, nr._____,sectorul__________avînd codul fiscal_________, telefon ;_________________,declar următoarele pe propria răspundere , cunoscând că declarațiile false sunt pedepsite conform legii :

În sediul din localitatea _________________,str._________________,

sectorul/județul______________ se desfășoară activitatea/activitățile(cod CAEN) : ______________________________________________________

Sunt asigurate următoarele :

1.Obiectivul are structura funcțională conform Ordinului ministrului sănătății nr. _________________(se enumeră spațiile/încăperile ,destinația acestora , suprafața ) :

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2.Posed următoarele dotări și echipamente specifice activității desfașurate :

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3.Dețin acordul asociației de proprietari și a locatarilor din imediata vecinătate , conform Legii locuinței nr.114/1996 , republicată cu modificările și completările ulterioare (pentru obiective aflate în imobile colective ) : Da/Nu

4. În obiectiv sunt asigurate următoarele utilități :

4.1. apă potabilă – în sistem centralizat

– din sursă proprie ( puț forat , fântână cu hidrofor , buletin analiză apă potabilă nr._______din data__________

4.2.apă calda : Da/Nu

4.3. canalizare : – racord la sistem public

– alt sistem de evacuare a apei reziduale menajere

5. Evacuarea deșeurilor menajere se face conform contractului nr._________ încheiat cu ___________________________________

6. Nr. angajați ________

7. Mă angajez să respect reglementările legale în vigoare specifice domeniului meu de activitate .

Data _______________ Semnătura ________________

Anexa

Sigla …………………….

Nume …………………….

Filiala …………………….

Localitatea …………………….

CARNET DE STUPINĂ

Nr. ……………………. din …………………….

Stupina (denumirea stupinei): …………………

Adresa exploatatiei (stupinei):…………………

Cod unic al exploatatiei, dupa caz……………………………

Nr. înregistrare/ autorizare DSVSA jud. ………………………….

Proprietar stupina:…………………………..

Adresa/tel: …………………………..

C.N.P.(C.U.I./C.I.F.): ………………………….

DATE PRIVIND SCHIMBAREA (DECLARAREA) VETREI/VETRELOR PERMANENTE A STUPINEI

DEPLASĂRI ÎN PASTORAL

MIȘCAREA EFECTIVULUI FAMILIILOR DE ALBINE

În rubricile menționate se va scrie după caz, numărul corespunzător al familiilor cumpărate, roite, transferate.

TRATAMENTE

VIZITE ȘI OBSERVAȚII PERIODICE, RECOLTĂRI DE PROBE ȘI DETERMINĂRI ÎN STUPINA SUPUSĂ CONTROALELOR VETERINARE OFICIALE

Conform prevederilor Programului Național al Acțiunilor Strategice anuale în domeniul sanitar veterinar.

Alte observații și măsuri întreprinse în stupină ( vizite și observații periodice, recoltări de probe dupa caz, etc).

FIȘA FAMILIEI DE ALBINE

NR. ……………….

Anul: ……………….

Nr. stupului: ……………….

Sistemul stupului: ……………….

Anul eclozionării mătcii: ……………….

Originea mătcii (proveniență): ……………….

Nr. de familii de albine:

La începutul sezonului: ……………….

La sfârșitul sezonului: ……………….

Menționați în continuare modificările intervenite pe durata sezonului precum și datele:

Anexa 4