Eficienta Economica a Investitiilor Abordare Teoretico Metodologica

Investițiile reprezintă o componentă importantă a activitații economice în societate. Prin urmare, eficiența investițiilor, indiferent de sectorul la care se referă, constituie o formă de bază a eficienței activității economice. În această calitate, eficiența economică a investițiilor se caracterizează cu ajutorul raportului dintre efortul(de investiții) și efectele(din exploatare) obținute, sau ca raport invers, între efectul obținut și efortul implicat. Unii specialiști apreciază că prima modalitate de exprimare – raportul efort/efect – este cea mai bună, pentru că ea urmează legătura logică de cauzalitate, în sensul că efortul precede și determină efectul și nu invers. 1 În plus,exprimând numărul de unități de efort ce revine pe o unitate de efect(valoric), raportul respectiv este mai concludent.

Eficiența economică a investițiilor se referă atât la procesul investițional propriu-zis, cât și la cel de producție (exploatare). De regulă, în procesul investițional are loc doar consumul de resurse(efortul), iar efectele acestui consum se obțin mai târziu, când are loc activitatea de exploatare a obiectivului de investiții. Prin urmare, deși acestea sunt decalate în timp, cele două sunt văzute ca un totunitar.

Eficiența investițiilor prezintă unele particularități, prin care se deosebește de celelalte forme ale eficienței economice :

Putem vorbi în primul rând despre caracterul său de previziune. Aici calculele de eficiență se fac într-o etapă care precede înfăptuirea procesului investițional, și, cu atât mai mult, activitatea de producție a viitorului obiectiv care se urmarește. De aici rezultă și necesitatea unei documentări foarte bine puse la punct și a unor instrumente de previziune relevante. În cazul altor forme ale eficienței activității economice, calculele previzionale pot să lipsească, însă aici, la eficiența investițiilor aceste calcule sunt obligatorii.

Eficiența investițiilor are mereu o oarecare doză de eroare, de aproximație, deoarece are caracter previzional. Eroarea calculelor este cu atât mai mare cu cât orizontul de timp la care facem referire este mai îndepărtat.

O altă particularitate a eficienței economice a investițiilor este caracterul relativ. Pentru a se lua o decizie, se recomandă a se lua în considerare mai multe variante de proiect, iar una din acestea va servi drept variantă de referință. În acest fel, eficința investițiilor este absolută pentru fiecare în parte, dar este relativă atunci când intervin unele comparații între variante.

Eficiența economică a investițiilor reflect raportul efect/efort și e în strânsă legătură cu factorul de timp. După cum am precizat mai sus , în activitatea de investiții, efortul precede efectul. Efortul se concretizează în cheltuieli de investiții și se localizează, mai tot timpul în etapa de execuție a obiectivelor. Efectul se concretizează în veniturile ce vor fi obținute prin exploatarea obiectivelor ce se urmăresc.

În funție de scopul care sde urmărește, efortul și efectul de investiții se pot evalua in mod diferit.

Efortul economic include toate cheluielile de muncă vie și materializată necesare pentru executarea și punerea în funcțiune a obiectivelor de investiții. În funcție de scopul pentru care se determină, putem avea mai multe situații :

Pentru necesități de analiză și decizie , unde efortul are cea mai larga sferă de cuprindere, si include pe lângă elementele certe, cum ar fi : investiții directe și colaterale , și o serie de elemente convenționale, cum ar fi : efectul imobilizării fondurilor în timp, investițiile conexe etc.

Pentru necesități de evaluare a lucrărilor,contracte,execuție și decontare a acestora, sfera efortului se restrânge la cadrul divizelor de execuție, și include cheltuielile de investiții directe și colaterale, cheltuieli de organizare a șantierelor, cele cu pregătirea personalului, cheltuilei de proiectare etc

Pentru necesități de încheiere și de înregistrare în contabilitate a rezultatelor procesului investițional, sfera efortului se restrânge la elementele care dau valoare obiectivului realizat(capitalul fix obținut).

Efectul economic al investițiilor este complex și variat și nu poate fi reunit într-un singur indicator sau unitate de măsură. Efectele obținute se grupează în următoarele categorii : efecte materiale, efecte valorice, efecte sociale.

Efectele materiale reflectă rezultalele economice ale investițiilor sub forma valorilor de întrebuințare obținute. Se exprimă prin indicatori precum : volumul producției,caracteristici calitative ale producției sau ale obiectivului realizat.

Efectele valorice redau sintetic in formă bănească rezultatele investiției prin indicatori precum : valoarea producției și costul acesteia, valoarea activelor realizate etc.

Efectele sociale vizează implicațiile pe plan social ale investițiilor respective. Cuantificarea lor în totalitate este dificilă, de aceea se utilizează frecvent aprecieri orientative cu privire la modificarea condițiilor de muncă,schimbarea gradului de ocupare a forței de muncă, influența asupra mediului ambiant etc.

În conluzie, dacă avem în vedere multitudinea de forme și complexitatea elementelor implicate, putem aprecia că problematica eficienței investițiilor nu poate fi redusă la un singur indicator, oricât de expresiv ar fi acesta. Examinarea eficienței numai sub aspect valoric este insuficientă. Este nevoie și de indicatori naturali, dar și de aprecieri calitative, care de multe ori au un rol esențial în adoptarea deciziei cu privire la o variantă sau alta de investiții.

Sistemul de indicatori ai eficientei economice a investitiilor

Un instrument important in analiza eficienței economice a investițiilor îl constituie indicatorii economici. Rolul acestor indicatori este de a exprima continutul real al diferitelor caracteristici, corelațiile dintre ele, evoluția lor în timp etc.

Există diferite clasificări ale indicatorilor de eficiență a investițiilor, dintre care ne vom axa pe cea realizată în funcție de importanța indicatorilor în adoptarea deciziilor de investiții. În conformitate cu acest criteriu, indicatorii de eficiență economică a investițiilor se grupează astfel :

Indicatori cu caracter general care ajută la formarea unei imagini globale asupra eficienței activității viitoare a obiectivului economic urmărit. Acești indicatori, de fapt caracterizează performanța economică a producției viitoare, cum ar fi : capacitatea de producție, costul producției, numărul personalului, productivitatea muncii etc.

Indicatori de bază care exprimă aproape exclusiv eficiența propriu-zisă a investițiilor : volumul investițiilor, investiția specifică, randamentul economic al investiției etc.

Indicatori spefici pentru diferite ramuri de activitate care caracterizează diferite aspecte particulare ale eficienței investițiilor în unele sectoare economice.

Indicatori suplimentari : gradul de prelucrare a materiilor prime, gradul de mecanizare, consumurile specifice de utilități.

Dat fiind faptul că indicatorii generali sunt mai cunoscuți, vom aborda principalii indicatori de bază ce pot servi pentru evaluarea eficienței investițiilor la nivel microeconomic.

În această categorie a indicatorilor de bază intră cei mai importanți indicatori de apreciere a eficienței investițiilor( investiția specifică,durata de recuperare, viteza de recuperare etc). Unii dintre acești indicatori de bază exprimă direct sau indirect elementele raportului de eficiență economică(efectul sau efortul investițional), fiind considerați „indicatori de calcul” , iar alții corelează într-o formă sau alta elementele respective, fiind „indicatori propriu-ziși” de eficiență a investițiilor.

O altă mențiune este aceea că oricare dintre acești indicatori poate îmbrăca atât formă statică de prezentare, cât și formă dinamică. Forma statică ține de abordarea tradițională, fiind de esența contabilă, iar cea dinamică ține de analiza pe fluxuri, fiind de esență financiară.