Efectele Crizei Financiare Si Implicatii Asupra Dezvotarii Pietelor de Capital

Economie

Efectele Crizei Financiare Si Implicatii Asupra Dezvotarii Pietelor de Capital

Byadmin ianuarie 1, 2024

CAPITOLUL 1

Aspecte teoretice privind piețele de capital

1.1 Apariția piețelor de capital

Piețele de capital își au originile cu mult înaintea erei creștine, în perioada greco-romană. Se afirmă că în timp ce „asirienii au realizat primele bănci, iar grecii au inventat monedă, romanii au imaginat primele burse de valori”.

Romanii au organizat primul sistem bursier. Oamenii bogați din vechea Romă, publicanii au înființat societăți în comandită pe acțiuni (societates publicarorum) ale căror acțiuni se negociau de către argentari în bazilici construite special în acest scop.

Prăbușirea Imperiului Roman a însemnat și destrămarea primului sistem bursier pentru o perioadă de aproximativ 500 de ani.

Bursele, ca piețe secundare, au început să se dezvolte începând cu anul 1100 d. Ch. când în marile orașe europene comercianții și deținătorii de obligațiuni emise de orașele respective se adunau pe scările catedralei pentru a negocia și tranzacționa forme primare de valori mobiliare.

De asemenea, târgurile care se organizau periodic în marile orașe jucau rol de „burse”.

Cei mai mulți cercetători sunt de acord cu opinia conform căreia denumirea de „bursă” provine de la numele unei familii de hangii din Bruges (Belgia),Van der Burse, care se pare că avea sculptat pe frontispiciul hanului trei pungi de bani (bourses).

Prima bursă s-a înființat la Anvers, în 1531, unde se negociau mărfurile sau scrisorile de schimb, ce urmau să fie livrate ulterior încheierii tranzacției.

Apoi au apărut alte centre, pe lângă cel de la Anvers: Lyon, Paris, Londra, Amsterdam, New York. În secolele XVI și XVII s-au construit clădirile ce urmau să adăpostească bursele, tot de atunci datând și primele regulamente de funcționare și de încheiere a tranzacțiilor.

Mult timp, până în secolul XX, piața de capital internațională s-a confundat cu piețele de capital naționale: Londra, Paris, New York. Complementar piețelor de capital naționale s-a dezvoltat piața de capital internațională ce asigură mobilizarea capitalurilor financiare disponibile de pe piețele diferitelor țări și plasarea acestora de asemenea către diferite entități și economii solicitante.

Participarea piețelor de capital naționale la operațiile de pe piața internațională depinde de:

stabilitatea monedei naționale;

sprijinul dat de economie;

o largă rețea de filiale;

intermediari financiari cu mare experiență;

libera convertibilitate și liberul transfer al titlurilor financiare;

fiscalitate preferențială, adecvată pentru tranzacțiile financiare internaționale.

1.2 Cadrul teoretic al pieței de capital

Orice economie națională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existența unor piețe specializate unde se întâlnesc cererea și oferta de active financiare necesare dezvoltării în cadrul firmelor a producției de bunuri și servicii. Astfel de piețe specializate au o importanță deosebită pentru finanțarea economiei țării.

Piața de capital reprezintă o piață specializată unde se întâlnesc și se reglează în mod liber cererea și oferta de active financiare pe termen mediu și lung. Concret, este vorba despre o piață pe care se tranzacționează în mod liber valori mobiliare (acțiuni, obligațiuni), piața ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice/juridice) care economisesc (cumpărătorii de acțiuni și obligațiuni) și care urmăresc plasarea profitabilă a acestor capitaluri; aceste fonduri sunt atrase de către emitenții de acțiuni/obligațiuni, ce sunt în căutare de capital în vederea finanțării unor proiecte de investiții.

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile și dispersate din economie sunt dirijate către agenții economici sau către orice entități publice și private solicitatoare de fonduri. Astfel piața valorilor mobiliare îndeplinește funcția de dispecer de fonduri în economie, prin care disponibilitățile bănești trec de la cei care dispun de resurse financiare la cei care au nevoie de aceste resurse pentru finanțarea unor activități economice. În acest fel ea asigură desfășurarea în general a circuitului economic și servește drept sistem de reglare pentru economia reală.

Piețele dezvoltate de capital au două caracteristici importante: divizibilitate (atomicitate) și lichiditate. Divizibilitatea semnifică că activele sunt reprezentate de un mare număr de acțiuni care pot fi cumpărate pentru sume diferite. În consecință un activ poate fi deținut în proporții diferite de un anumit număr de investitori și invers un investitor poate repartiza banii săi în mai multe tipuri de acțiuni.

Lichiditatea semnifică faptul că un investitor poate imediat, fără costuri prea mari, de a schimba anumite acțiuni cu altele. Aceasta implică faptul că orice investitor poate să-și constituie, în orice moment, portofoliul după cum îi convine în acel moment, foarte repede și fără costuri prea mari. El va avea posibilitatea de a-și arbitra pozițiile după cum dorește.

În aceste condiții interesul fiecărui investitor este de a obține informații cu privire la acțiunile diverselor societăți cotate pe piață. Aceste informații vor permite investitorilor evaluarea perspectivelor fiecărei oportunități de investire și investirea în portofoliul care prezintă cele mai bune perspective. Sursele prin care investitorii pot obține informațiile sunt conturile de exploatare, bilanțurile societăților, cursurile și volumele tranzacțiilor, publicațiile specializate și jurnalele financiare, care evaluează și interpretează noutățile financiare, precum și instituțiile financiare care apreciază perspectivele societăților cotate. Aceste canale de informații sunt eficiente în măsura în care informația se răspândește rapid și unde fiecare nouă informație devine repede publică.

Pentru că acțiunile sunt divizibile și lichide, investitorii sunt în măsură de a se adapta rapid schimbărilor de percepție privind valoarea unei societăți. Aceste noi informații vor duce la cumpărări și vânzări care vor afecta cursul până când acesta va corespunde noii valori a societății. Astfel, informația va fi repede asimilată în noul curs al titlului. De exemplu, dacă toți investitorii sunt siguri că cursul unui titlu va crește mâine cu 5%, ei îl vor cumpăra până când această speranță de câștig de 5% va fi reflectată în cursul de astăzi. Din această cauză variația așteptată de 5% de mâine va fi redusă la 0. Pornind de la această logică cursul de astăzi devine o estimație nedeplasată a cursului de mâine.

Astfel, va fi foarte greu pentru un investitor individual de a găsi o acțiune care nu este corect evaluată. Datorită acestui fapt se poate formula ipoteză conform căreia piețele de capital sunt „piețe eficiente”. Principiul de eficiență a piețelor de capital semnifică faptul că cursul de astăzi constituie o bună aproximare a cursului de mâine. Un astfel de proces este un proces de „martingale”. Conform acestuia toate informațiile necesare previziunii cursurilor viitoare sunt deja reflectate în cursul actual. Cursul variază pentru că caracteristicile și perspectivele unei societăți în economie se schimbă și datorită faptului că evaluarea de investitor ale acestor caracteristici și perspective se modifică. În alți termeni, cunoștințele unui investitor se modifică odată cu apariția continuă de noi informații și revizuirea impactului vechilor informații. Adică, în orice moment variația cursului în perioada următoare este aleatoare, fiind dată de natura informațiilor disponibile.

Conceptul de piață de capital are însă conotații mult mai profunde, ce decurg din relațiile de alocare a resurselor disponibile în scopul fructificării acestora și al satisfacerii cererii de capital dintr-o economie.

După Famă (1965; 1969) informația se poate împărți în trei categorii, cărora le corespunde trei nivele a gradului de eficiență informațională .

Tabel nr. 1 Împărțirea eficienței informaționale

Sursă: piața-de-capital.ro

Ipoteza fundamentală a analizelor tehnice sau grafice este că trecutul tinde a se repeta, iar anumite forme grafice, odată depistate, vor oferi informații cu privire la mișcarea viitoare ale cursurilor. Un statistician va fi de acord cu aceste metode numai în măsura în care schimbările succesive ale cursurilor sunt evenimente dependente. Aceasta s-ar traduce prin așa numita „corelație serială”. Inexistența unei astfel de corelații implică o evoluție aleatoare a cursurilor, cunoscută sub denumirea de „piață la întâmplare”.

Utilitatea practică analizei tehnice sau grafice poate fi verificată numai după testarea formei slabe a eficienței. Eficiența semi-slabă va exista doar în măsura în care cursurile reflectă toate informațiile publice, iar eficiența în forma puternică va exista doar în măsura în care cursul reflectă toate informațiile, inclusiv cele privilegiate .

1.3 Piața de capital în România

Formarea și dezvoltarea pieței de capital în România și constituirea formelor organizate ale acesteia (Bursa de Valori București și Societatea de Bursă Rasdaq) reprezintă componente esențiale ale procesului de restructurare a economiei în țara noastră. Premisele apariției pieței de capital în România au fost create o dată cu promulgarea Legii nr. 31/1990 privind socitățile comerciale (…) și totodată, a instituit un cadru clar pentru principalele produse utilizate pe piața de capital: acțiunile și obligațiunile.

Prin intermediul Programului de Privatizare în Masă (PPM) s-a realizat privatizarea a peste 5000 de societăți comerciale cu capital din stat, prin distribuirea unei părti a capitalului acestora, în mod gratuit, către populație prin intermediul certificatelor de acționar. Acest proces va continuă prin vânzarea capitalului social rămas în proprietatea statului, gestionat de către Fondul Proprietății de Stat (FPS), prin diferite metode precum: vânzarea de acțiuni prin licitație publică, oferta publică, prin intermediul formelor organizate ale pieței de capital (bursa de valori și piața extrabursieră), etc. Cotarea unor societăți noi cu capital integral privat (Impact București, Banca Transilvania, Banca Turco-Română, Agras București) s-a realizat într-un ritm incomparabil mai lent.

Constituirea pieței de capital și a bursei de valori în țara noastră este reglementată de Legea 52/1994 privind valorile mobiliare și bursele de valori (existând un nou proiect de lege a valorilor mobiliare înaintat Parlamentului spre aprobare). Administrarea, punerea în aplicare, precum și supravegherea și respectarea prevederilor legii 52 se realizează de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM), autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, subordonată Parlamentului.

1.3.1 Structura pieței de capital în România

În România structura pieței financiare este privită după concepția anglo-saxonă, conform căreia piața de capital este o componentă a pieței financiare. Piața de capital se prezintă astfel ca un mecanism de legătură între investitori și emitenți a căror decizie de investire vizează două obiective complementare:

rentabilitatea, respectiv un grad înalt de fructificare a capitalurilor;

lichiditatea, adică recuperarea cât mai operativă a capitalului investit.

Din punct de vedere al structurii, piața de capital poate fi segmentată în funcție de diferite criterii rezultate din diversitatea produselor tranzacționate, a procedurilor și tehnicilor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, precum și modalitățile diferite de finalizare a tranzacțiilor sau modul de formare a prețului valorilor mobiliare.

Astfel, din punct de vedere al producerii și comercializării valorilor mobiliare, piața de capital cuprinde două segmente:

a) Piața primară – reprezintă piața pe care se vând și se cumpără titluri nou emise. Această piață asigură întâlnirea între cererea și oferta de titluri, făcând posibilă finanțarea activității agenților economici. Reprezintă de fapt, un mijloc de distribuire a titlurilor către utilizatorii de fonduribilitatea, respectiv un grad înalt de fructificare a capitalurilor;

lichiditatea, adică recuperarea cât mai operativă a capitalului investit.

Din punct de vedere al structurii, piața de capital poate fi segmentată în funcție de diferite criterii rezultate din diversitatea produselor tranzacționate, a procedurilor și tehnicilor de vânzare-cumpărare a valorilor mobiliare, precum și modalitățile diferite de finalizare a tranzacțiilor sau modul de formare a prețului valorilor mobiliare.

Astfel, din punct de vedere al producerii și comercializării valorilor mobiliare, piața de capital cuprinde două segmente:

a) Piața primară – reprezintă piața pe care se vând și se cumpără titluri nou emise. Această piață asigură întâlnirea între cererea și oferta de titluri, făcând posibilă finanțarea activității agenților economici. Reprezintă de fapt, un mijloc de distribuire a titlurilor către utilizatorii de fonduri și de plasament în titluri din partea deținătorilor de titluri.

b) Piața secundară – reprezintă piața pe care se tranzacționează titlurile care au fost deja emise, o așa zisă piață „la a doua mână”. Pe această piață, titlurile sunt tranzacționate de către cei care beneficiază de drepturile pe care le consacră aceste titluri. La fel ca și piața primară, piața secundară, prezintă un rol de concentrare a cererii și ofertei de titluri, dar și a unei cereri și oferte derivate, care se manifestă după ce piața titlurilor s-a constituit.

Din punct de vedere al obiectului tranzacției, piața de capital cuprinde următoarele segmente:

a) Piața acțiunilor – reprezintă piața pentru acțiuni comune și preferențiale ale corporațiilor private. O actiune comună nu promite nici o plată periodică, spre deosebire de obligațiuni care promit plăți periodice ale cuponului și rambursarea sumei împrumutate la scadență, ci conferă un drept rezidual asupra veniturilor emitentului;

b) Piața obligațiunilor – reprezintă piața pentru instrumente de datorie de orice fel;

c) Piața contractelor la termen (futures) – reprezintă piață pe care valorile mobiliare sunt tranzacționate pentru livrarea și plata viitoare.

Instrumentul contractat este numit contract la termen. Valorile mobiliare ce fac obiectul contractului pot fi deja în circulație sau pot fi emise înainte de scadența contractului. Dacă un contract la termen este tranzacționat la „ghișeu”, prin negociere, acesta poartă denumirea de contract forward (piața forward);

d) Piața opțiunilor – reprezintă piața în care se tranzacționează valori mobiliare pentru livrare condiționată. Instrumentul tranzacționat poartă denumirea de contract de opțiuni. Opțiunile reprezintă cele mai cunoscute dintre derivative care sunt titluri de valoare compuse ce au la origine un alt activ sau un alt titlu. Opțiunile sunt tiluri ce dau dreptul deținătorului de a vinde sau cumpăra un anumit număr de titluri la un preț stabilit și peste un

anumit interval de timp.

Din această perspectivă, cumpărătorul unei opțiuni are dreptul, dar nu și obligația de a cumpăra, o cantitate standard de titluri. Vânzătorul opțiunii își asumă obligația de a vinde, respectiv, cumpăra, la scadență, cantitatea de titluri prevăzută în opțiune și are această obligație indiferent de cursul pieței. Cele mai des întâlnite tipuri de contracte de opțiuni sunt opțiunile call (de cumpărare) și opțiunile put (de vânzare).

Din punct de vedere al modului de formare a prețului valorilor mobiliare, piața de capital se structurează în:

a) Piața de licitație – este piața pe care tranzacționarea este condusă de o parte terță, în funcție de suprapunerea prețurilor la ordinele de a cumpăra sau vinde o anumită valoare mobiliară. Tranzacționarea se realizează cu respectarea unor reguli fixate și de obicei prin licitație.

Partea terță care realizează tranzacționarea este un agent de piață, în timp ce cumpărătorii și vânzătorii nu iau contact direct.

b) Piața de negocieri – este piața pe care, fie prin intermediul unui broker sau dealer, fie prin interacțiune directă, cumpărătorii și vânzătorii de tiluri negociază prețul și volumul titlurilor mobiliare. În cazul în care tranzacția este intermediată de către un broker sau dealer, identitatea părților poate fi cunoscută sau nu reciproc.

Deoarece tranzacțiile au loc în mai multe locuri, această piață este o piață prin telefon, telex sau computer. Este o piață utilă în cazul valorilor mobiliare inactive sau în cazul tranzacțiilor foarte mari, care pot cauza pe o piață de licitații fluctuații de scurtă durată până în momentul în care vor exista suficient de multe ordine în cealaltă parte a pieței.

Din punct de vedere al momentului finalizării tranzacțiilor, piața de capital poate fi segmentată astfel:

a) Piața la vedere – reprezintă piața pe care valorile mobiliare sunt tranzacționate pentru livrare și plată imediată, aceasta însemnând termene de plată cuprinse între o zi și o săptămână în funcție de reglementările în vigoare. Mai poartă denumirea și de „piață cu plata cash”.

b) Piața la termen – reprezintă piața pe care livrarea și plata unei valori mobiliare se realizează la un anumit interval de timp de la încheierea tranzacției.

CAPITOLUL 2

Instituții specifice ale pieței de capital

2.1. Instituții specifice ale pieței de capital din România

Piața de capital, ca un mecanism complex, necesită pentru funcționarea corectă și eficientă existența anumitor instituții, fiecare având un rol distinct și bine determinat.

În cadrul desfășurării activității sale, bursa trebuie să răspundă unor trebuințe la nivel macroeconomic (la nivel de economie națională), la nivel microeconomică (la nivelul firmelor ce-și desfășoară activitatea în țara respectivă), precum și la nivel individual (pentru posesorii de titluri sau pentru deținătorii de economii disponibile pentru investiții).

Pe piața de capital din România funcționează următoarele instituții:

Organisme de autoreglementare (OAR);

Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare (ANSVM);

Intermediarii de valori mobiliare (societățile de valori mobiliare);

Bursa de Valori București;

Piața extrabursieră

Societatea RASDAQ;

Societăți de compensare, decontare și depozitare;

Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare (SNCDD);

Societăți de registru independent.

1. Organismele de autoreglementare (OAR) sunt acele organizații autorizate de CNVM să reglementeze activitatea membrilor săi și să asigure respectarea de către aceștia a regulilor CNVM și a celor proprii. OAR includ, fără a se limita la, orice bursă de valori, asociație profesională a societăților de valori mobiliare, societate de compensare și/sau depozitate colectivă, asociație a organismelor colective de plasament, sau asociație a registrelor independente autorizate.

Organismelor autorizate ca OAR de către CNVM, le sunt delegate prerogative de adoptare a unor reguli privindactivitatea membrilor, supravegherea, anchetarea și sancționarea acestora, în cazul în care aceștia încalcă regulile OAR, CNVM sau alte dispoziții legale aplicabile.

2. Asociația Națională a Societăților de Valori Mobiliare (ANSVM) este o asociație profesională non-profit a intermediarilor de valori mobiliare din România. A fost constituită la data de 10 ianuarie 1995, în baza legii nr. 21/1994, cu 25 de membri fondatori și are scopul de a promova și reprezenta interesele comunității intermediarilor de valori mobiliare și a obținut autorizarea de funcționare din partea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare în data de 07.03.1995, devenind personalitate juridică în data de 19.04.1995. În luna septembrie 1996, ANSVM a obținut statutul de organism de autoreglementare, în această calitate, având autoritatea de a reglementa și supraveghea conduita societăților de valori mobiliare membre,

de a asigura respectarea reglementărilor actuale și a legislației în domeniul valorilor mobiliare în România.

Conform statutului, ANSVM are ca obiective:

Promovarea instituțiilor pieței de capital;

Ridicarea standardelor profesionale specifice activității de intermediere

de valori mobiliare;

Promovarea și apărarea intereselor profesionale comune membrilor săi;

Asigurarea unui cadru adecvat unei activități de cooperare, asistență și conlucrare atât cu organismele guvernamentale, cât și cu organizații și asociații neguvernamentale din țară și străinătate;

Încurajarea dezvoltării activității de intermediere de valori mobiliare și de cunoaștere de către investitori a posibilităților și a avantajelor acestei activități;

Contribuirea la formarea și educarea personalului societăților de valori mobiliare în vederea îmbunătățirii competenței profesionale.

3. Intermediarii de valori mobiliare

Participanții direcți pe piața Bursei de Valori București sunt societățile de valori mobiliare (societățile de brokeraj) membre ale Asociației Bursei, definite ca societăți pe acțiuni având ca obiect exclusiv de activitate intermedierea de valori mobiliare și autorizate de către

Comisia Națională a Valorilor Mobiliare să negocieze în cadrul Bursei. Acestea pot desfășura o gamă mai largă sau mai restrânsă de activități de intermediere, in funcție de mărimea capitalului constituit.

Intermedierea de valori mobiliare cuprinde:

a) vânzarea și cumpărarea de valori mobiliare pe cont propriu sau al clienților;

b) garantarea plasamentului valorilor mobiliare cu ocazia ofertelor primare sau secundare;

c) transmiterea ordinelor clienților în scopul executării lor prin alți intermediari autorizați;

d) deținerea de fonduri și/sau valori mobiliare ale clienților în scopul executării ordinelor privind respectivele valori mobiliare;

e) administrarea conturilor de portofolii individuale de valori mobiliare ale clienților;

f) păstrarea de fonduri și/sau valori mobiliare ale clienților în scopul și în cursul administrării portofoliilor acestora sau în alte scopuri autorizate în mod expres prin reglementările Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare;

g) acordarea de credite pentru finanțarea tranzacțiilor clienților în limita unui plafon stabilit de Banca Națională a României cu consultarea Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

h) alte activități de intermediere sau legate de intermediere autorizate de CNVM cum ar fi: desfășurarea activității de formator de piață; distribuirea titlurilor de participare ale fondurilor deschise de investiții; activități conexe activității de intermediere de valori mobiliare (asistență în evaluarea economică a societăților comerciale în vederea stabilirii politicii de investiții; elaborarea documentației în vederea majorării capitalului social sau/și finanțării prin plasament privat sau/și oferta publică de vânzare a valorilor mobiliare.

5. Bursa de valori reprezintă o instituție cu personalitate juridică care asigură publicului – prin activitatea intermediarilor autorizați – sisteme, mecanisme și proceduri adecvate pentru efectuarea continuă, ordonată, transparentă și echitabil a tranzacțiilor cu valori mobiliare și care constituie piața oficială și organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă, oferind economiilor investite în ele garanție morală și securitate financiară prin măsurarea continuă a lichidității respectivelor valori mobiliare.

Pe plan mondial s-a manifestat tot mai acut necesitatea apariției burselor de mărfuri în contextul în care târgurile au început să decadă lent lăsând locul depozitelor, magaziilor, comerțului en gros în general.

Activitatea bursieră în țara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea burselor de comerț. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori București (BVB), iar peste o săptămână a apărut și cota bursei, publicată în Monitorul Oficial. De-a lungul existenței sale, activitatea bursei a fost afectată de evenimentele social-politice ale vremii (răscoala din 1907, războiul balcanic 1912-1913), bursa fiind închisă apoi pe perioada primului război mondial.

După redeschiderea sa, a urmat o perioadă de 7 ani de creșteri spectaculoase, urmată de o perioadă tot de 7 ani de scădere accelerată. Activitatea Bursei de Efecte, Acțiuni și Schimb se întrerupe în anul 1941, moment în care erau cuprinse la cota bursei acțiunile a 93 de societăți și 77 de titluri cu venit fix (tip obligațiuni).

După o întrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori București a fost reînființată în anul 1995, prima zi de tranzacționare fiind 20 noiembrie 1995, zi în care s-au tranzacționat 905 acțiuni a 6 societăți cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continuă. La acest moment numărul societăților listate este de 65; printre acestea se numără societăți importante în economia națională, precum SNP Petrom, Banca Română pentru Dezvoltare, cele 5 Societăți de Investiții Financiare, Banca Transilvania, etc.

Cotarea ("admiterea") unei valori mobiliare la Bursa de Valori reprezintă o recunoaștere a activității eficiente a societății emitente, datorită unor criterii ce trebuie îndeplinite în vederea cotării, criterii ce se referă la emisiunea de valori mobiliare, gestiunea societății emitente, activitatea desfășurată, informarea investitorilor, etc. Cotarea se poate face la categoria I sau la categoria a II-a (numită și categorie de bază), categoria I necesitând îndeplinirea unor criterii suplimentare de către emitenți, printre care se menționează desfășurarea unei activități profitabile în ultimii doi ani. În acest mod, societățile cotate la bursa de valori sunt împărțite în două categorii , oferind investitorilor un prim criteriu de apreciere a eficienței acestora.

Pe lângă această recunoaștere a activității lor eficiente, pentru societățile emitente, cotarea aduce și alte avantaje. Ne referim în primul rând la un avantaj legat de imaginea și publicitatea societăților cotate – acestea beneficiind de o mediatizare intensă și devenind cunoscute în opinia publică și comunității de afaceri, în rândul cărora se află potențialii clienți și acționari ai societăților. Un alt avantaj se referă la registrul acționarilor, care este ținut în mod exact și la zi de către sistemul informatizat al bursei de valori, nemaifiind necesară ținerea acestuia de către societatea emitentă.

La Bursa de Valori București a continuat în anul 2003 și în prima jumătate a anului 2004 trendul ascendant început în vara anului 2002 al celor trei indici bursieri,BET(Bucharest Exchange Trading), BET-C și BET-FI, care au înregistrat noi maxime istorice:

indicele BET, ce urmărește evoluția celor mai lichide zece acțiuni cotate la categoria I a bursei , se situa la jumătatea anului 2004 cu 41,63% în lei(38,98% în USD și 42,08 în euro) peste valoarea din ultima zi de tranzacționare din anul 2003.Maximul a fost atins în ultima ședință de tranzacționare, pe 30 iunie 2004, și a fost de 3.076,06 puncte de indice;

indicele BET-C, care reflectă evoluția prețurilor tuturor acțiunilor cotate, exclusiv acțiunile SIF-urilor, a înregistrat o creștere în prima jumătate a anului de 47,71%(44,95% în USD și 48,18% în euro).Maximul istoric a fost de 2.053,76 de puncte, atins în ultima ședință de tranzacționare, pe 30 iunie 2004;

indicele BET-FI, care urmărește evoluția prețurilor de tranzacționare a acțiunilor celor cinci societăți de investiții financiare (SIF)cotate, a avut o evoluție similar,cu o variație de 83,45% în lei(80,01% în USD și 84,03 în euro) atingând nivelul maxim în ședința de tranzacționare din data de 9 iunie 2004, și anume 15.392,08 puncte de indice.

În prezent valoarea capitalului social al SIF-urilor (Societăți de investiții financiare) este următoarea:

Tabel nr. 2 Capitalul social al societății de investiții financiare

Capital social al SIF

Miliarde lei Capital social

SIF Banat Crișana 547,432

SIF Moldova 519,090

SIF Transilvania 546,072

SIF Muntenia 564,573

SIF Oltenia 563,246

Sursă: Ionescu V. A.F.- Piețe de capital

Prin sistemul electronic de tranzacționare al Bursei de Valori București se tranzacționează și acțiunile de pe piața valorilor mobiliare necotate. Este vorba despre o serie de societăți care au fost retrase de la cota bursei (datorită evoluțiilor slabe, la cerere, etc) dar care se tranzacționează în continuare prin intermediul Bursei de Valori. Aceste societăți nu mai sunt considerate cotate la bursă, iar tranzacționarea acțiunilor lor implică riscuri mai mari.

Sursa: www.insse.ro

Grafic nr. 1 Graficul Bursei de valori București pe ultimii trei ani

6. Piața extrabursieră

Structura instituțională a pieței extrabursiere organizate (OTC), numită și Rasdaq cuprinde societatea non-profit: Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare (SNCDD), societatea comercială

Rasdaq reprezintă sistemul central în care se introduc, se execută și se raportează ordinele. Valorile mobiliare cotate în sistem sunt:

Acțiunile tuturor societăților incluse în Programul de Privatizare în Masă;

Acțiunile societăților comerciale române distribuite deja pe calea ofertelor publice inițiale sau prin programul de privatizare care fac obiectul regimului de furnizare periodică de date financiare al CNVM și care nu sunt listate la Bursa de Valori București;

Orice alte acțiuni a căror listare este aprobată de CNVM și ANSVM.

Participanții la sistem

Accesul sau participarea directă în sistem este limitată la membrii care satisfac toate cerințele de participare stabilite de ANSVM și/sau Rasdaq Srl. Aceste cerințe includ:

Un nivel de capitalizare mai mare decât cel stabilit de CNVM pentru intermediarii autorizați să tranzacționeze valori mobiliare în calitate de dealeri (adică cumpărarea și vânzarea de valori mobiliare în contul propriu al societății);

configurație specifică a echipamentelor și programelor și anumite particularități legate de sistemul de telecomunicații, întreținerea echipamentului, cerințe operaționale și de securitate conținute în contractele de servicii, ghiduri ale utilizatorului și alte asemenea documente;

Un minim de personal și de proceduri de supraveghere;

Participanții pot fi:

formatori de piață care afișează cotații pentru orice valoare mobiliară pe care ANSVM o clasifică drept eligibilă pentru sistem.

Înregistrarea în calitate de formator de piață obligă membrul să introducă în sistem cotații ferme, fie pentru cerere (bid), fie pentru ofertă (offer), pentru fiecare din valorile mobiliare pentru care este înregistrat.

participanți care nu sunt formatori de piață care pot introduce cotații indicative pentru orice valoare mobiliară considerată eligibilă de către ANSVM pentru sistem. Introducerea de cereri indicative sau oferte indicative reprezintă un simplu anunț că membrul este dispus să negocieze termenii unei posibile tranzacții cu acea valoare mobiliară cu un alt membru. Membrul poate modifica sau retrage o cotație indicativă în orice moment în timpul orarului de funcționare a pieței.

7. Societăți de compensare, decontare și depozitare

Acestea sunt societăți pe acțiuni care realizează decontarea tranzacțiilor cu valori mobiliare, păstrarea în siguranță a valorilor mobiliare, transferul proprietății asupra acestora și serviciile de înregistrare și plată a valorilor mobiliare, precum și orice operațiuni conexe. Acestea efectuează operațiunile cu valori mobiliare primite în depozit prin agenți de compensare și depozitare conform contractelor încheiate cu aceștia.

8. Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare (SNCDD)

SNCDD este o societate care îndeplinește un serviciu de utilitate publică. În activitatea sa, SNCDD urmărește consolidarea și dezvoltarea pieței valorilor mobiliare în România, prin promovarea unui sistem de compensare, decontare și depozitare ale valorilor mobiliare, în condițiile unor costuri de operare cât mai scăzute.

Profitul obținut de SNCDD este folosit pentru constituirea unui fond de garantare a operațiunilor de decontare și compensare a tranzacțiilor cu valori mobiliare și pentru reducerea constantă a costurilor de funcționare ale acesteia, prin perfecționarea sistemelor de operare

9. Societățile de registru independent

Un registru independent autorizat desfășoară activități pentru emitenții ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate pe o piață supravegheată de CNVM. Registrul operează numai cu valori dematerializate. Registrul menține la zi evidența exactă a drepturilor de proprietate ale acționarilor pentru fiecare societate și pentru fiecare nouă înregistrare în fișierul central al deținătorilor de valori mobiliare, registrul înregistrează următoarele date: numele și adresa emitentului; numărul de înregistrare al emitentului la Registrul Comerțului; numele, adresa și

numărul de buletin al deținătorului, numărul de acțiuni (sau valoarea principalului – în cazul obligațiunilor), seria acestora, valoarea nominală, numărul de înregistrare la registru si orice cod de identificare a emisiunii și orice limitare a răspunderii emitentului sau orice condiții care afectează transferabilitatea.

Fișierul central al deținătorilor de valori mobiliare este lista oficială a deținătorilor de valori mobiliare ținută de un registru independent privat. Registrul are un sistem care permite unei societăți de intermediere, sau membrului său corespondent de compensare, să ceară confirmarea dreptului de proprietate al clientului înainte de acceptarea ordinului de vânzare. Registrul ține la zi evidența exactă care să arate numărul total de acțiuni (pentru fiecare emisiune de acțiuni) sau valoarea

totală a principalului (pentru obligațiuni) care au fost autorizate și emise de fiecare emitent. Registrul păstrează de asemenea evidența cronologică a tuturor schimbărilor din fișierul central al deținătorilor de valori mobiliare până când datele sunt transferate unui alt registru sau emitentului.

Transferurile efectuate de un registru pot fi făcute numai printr-un participant direct sau corespondent al depozitarului sau, dacă este prevăzutîn regulamentele registrului, prin prezentarea documentației adecvate de transfer direct la registru.

2.2. Piața de capital în SUA

Ținând cont de încetinirea ritmului economic, la prima vedere este surprinzător că S&P 500 încă nu a prezentat semne de slăbiciune. O analiză mai detaliată a companiilor indică însă că acestea sunt considerabil mai bine poziționate astăzi față de acum cinci ani. Cele mai multe și-au îmbunătățit raportul de capital. Anticipăm că, în ciuda ușoarei încetiniri, majoritatea companiilor vor fi capabile să genereze profituri fără probleme majore. Tendința pozitivă a acțiunilor ciclice în ultimele luni indică, de asemenea, o probabilă pantă ascendentă a capitalului din SUA, încă o dată, pentru acest trimestru. Este probabil că faza mai slabă în care se află în prezent economia SUA să continue. Ritmurile de creștere economică ar putea să scadă chiar mai mult, deși o recesiune pare puțin probabilă la ora actuală. Principalul argument pe care se bazează prognoza noastrăeste nevoia de consolidare a pieței imobiliare, fapt care va avea un efect de curbă asupra mai multor sectoare din macroeconomie. Piața forței de muncă, aflată până acum într-o formă bună, va începe în cele din urmă să resimtă efectele și ca urmare va declanșa o modificare a politicii monetare.

Estimăm că prima reducere a ratelor dobânzilor se va produce undeva la jumătatea anului curent. Piața obligațiunilor din SUA ar trebui să se resimtă de pe urma acestei situții și anticipăm o ușoară scădere a rentabilității în lunile următoare. Ratele dobânzilor din SUA, prognozate a fi mai scăzute, vor avea probabil un impact negativ și vor slăbi dolarul, deși pare puțin probabil ca această monedă să scadă mai mult decât valorile minime ale monedei Euro la sfârșitul lui 2004, în mod susținut.

Criza economică prin brutalitatea ei provoacă panică și nebunie. Dereglările și distorsiunile pe care specialiștii înșiși nu ezită să le confirme drept iraționale și în fața cărora științele economice își dovedesc incapabilitatea de a aduce corecțiile logice, fac ca numeroși cetățeni ai planeteisă creadă că asistă la o eclipsă de rațiune și sunt tentați să se refugieze într-o imagine a lumii iraționale.

De cele mai multe ori în loc să acționeze asupra cauzelor, din lipsa unei intruiri adecvate, recurg la formele de gândire preraționalistă și se întorc la superstiții, esoterism și acceptă să creadă în bagheta magică capabilă să transforme omul sărac în prinț.

Din ce în ce mai mulți cetățeni rămân convinși că știința nu mai poate face nimic nici pentru planetă, nici pentru ei și că progresul, atunci când este dirijat numai de interesul comercial, constituie mama tuturor crizelor.

CAPITOLUL 3

Efectele crizei financiare asupra pieței de capital din România

Crizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțată, sunt deci însoțite de o volatilitate și de o incertitudine în creștere. National Bureau of Economic Research (NBER) definește criza ca fiind „o scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a consumului”. Specialiștii clasifică aceste crize în crize sociale (inflație în creștere, șomaj, sărăcie), în crize financiare (volatilitate accentuată pe piețele de capital, căderea burselor și revenirea lor spectaculoasă), crize politice (care pot degenera în războaie), crize locale sau internaționale, crize cauzate de dezastre naturale sau crize economice generalizate.

Criza financiară nu este decât o formă de manifestare a crizei economice și reflectă o neîncredere în sistemul financiar, o cădere semnificativă a volumului tranzacțiilor la bursă, o dereglare a mecanismelor de piață.

Primul factor care anunță o viitoare criză financiară îl constituie un șoc din exterior asupra economiei, care poate îmbrăca forma unui război, a unei recolte foarte bogate sau foarte sărace, inventarea unei tehnologii. Acest factor exogen puternic conduce la creșterea șanselor de profit într-unul din sectoarele majore ale economiei și reduce oportunitățile economice din alte domenii.

Cauza principală a crizei economice și extinse apoi la nivel global prin efectul de contagiune o constituie excesul de investiții financiare. Vinovatul principal este sistemul bancar din umbră, care include fondurile speculative, vehiculele de investiții structurale, dealerii non-bancari de credite ipotecare și toate instrumentele financiare derivate asociate acestora, în frunte cu creditele ipotecare securizate. În ceea ce privește România, principala cauză a crizei a reprezentat-o febra consumului excesiv pe datorie, însă mai există și alte cauze secundare ale crizei economice și anume: deschiderea prea rapidă a contului de capital; politica fiscală și bugetară prociclică, bazată pe cota unică și pe creșterea foarte puternică a salariilor bugetarilor, în condițiile în care economia se află în expansiune.

3.1 Cauzele crizei financiare

Criză financiară și-a avut rădăcinile în scăderea dramatică a prețului locuințelor în SUA sau în căderea pieței creditului pentru locuințe. Această viziune este cel puțin incompletă. Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (Rezerva Federală, Banca Japoniei) și de dorința țărilor exportatoare de petrol și gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor țări (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar și de redistribuirea globală a avuției și a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (țiței, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă și suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiții, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu ușor de înțeles de către unii investitori.

Consecințele existenței lichidității abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii și volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecințe au condus la creșterea apetitului pentru active cu câștiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piață a creat tendința de subestimare a riscului și o adevărată lipsă de vigilență a investitorilor. Marjele de risc au fost și ele foarte scăzute și nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câștiguri mari, vigilența scăzută față de risc și marjele mici au mascat semnalele prețurilor pe piețele financiare și au condus la insuficienta înțelegere a riscurilor implicate.

Pe acest fundal au operat, ca agravante, și o serie de cauze microeconomice:

securitizarea frenetică;

fisurile în modelul de afaceri ale agențiilor de rating;

externalizările raționale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente;

competiția internațională crescută pentru dereglementări.

Consecința securitizării frenetice a fost că, odată ce criza a fost declanșată de apariția eșecurilor la plata ratelor la creditele pentru case, piața financiară a devenit netransparentă.

Instalarea neîncrederii investitorilor a plasat rapid titlurile emise de vehiculele cu scop special (VSP) în categoria riscante (calitatea activelor pe care le finanțau nu mai era clară) și refinanțările au devenit imposibile. Datorită discrepanței dintre maturitățile pe active și pasive, aceste VSP au început să se bazeze pe linii de finanțare de la băncile sponsor. În final, cererea de lichiditate, în combinație cu pierderea încrederii între bănci, a rezultat în goana după cash și rata dobânzii efective a început să crească.

În SUA și în unele state din Europa, guvernele și băncile centrale au răspuns prin îmbunătățirea lichidității; acordarea de garanții guvernamentale pentru împrumuturi; recapitalizarea instituțiilor financiare; garantarea celor mai noi emisiuni de către bănci asigurate; prevenirea colapsului dezordonat al întreprinderilor mari interconectate; cumpărarea de acțiuni în bănci; reduceri coordonate ale ratelor dobânzii.

În ultima sută de ani, populația lumii a crescut de patru ori, economia de paisprezece ori, consumul de energie de șaisprezece ori, producția industrial de patruzeci de ori,emisia de bioxid de carbon de treisprezece ori, apa uzată de nouă ori. Pedosfera este alterată de sute de milioane de tone de fertilizatori artificiali, care își lasă urmele în compoziția apei, a hranei și pătrund în organismul uman. Eroziunea solului afecteză deja o treime din suprafața agricolă a globului.Atmosfera este afectată de ,poluare’ și de ,curățirea’ de microbi ce asigurau viața(…)asigurarea stocului de apă potabilă a devenit dificilă. Consumul uman este deja cu 23% mai mare decât capaciatea naturii de a absorbii deșeurile.

Principalele provocări sunt următoarele: pe termen scurt principala provocare o constituie găsirea soluțiilor care să restabilească încrederea investitorilor și a consumatorilor. Pe termen lung, principala provocare o constituie ajustarea principiilor care ghidează reforma sistemului financiar internațional, în principal referitor la transparență, îmbunătățirea reglementărilor privind contabilitatea titlurilor, asigurarea reglementării adecvate a piețelor, firmelor și produselor financiare, asigurarea integrității piețelor financiare (privind manipularea pieței și frauda), și întărirea cooperării între instituțiile financiare ale lumii (modernizarea structurilor de guvernanță ale FMI și ale Băncii Mondiale). Etica afacerilor nu lipsește din această listă de provocări ale viitorului.

Efectele crizei financiare internaționale s-au extins și asupra economiei României. Totuși, din punct de vedere al impactului direct, sistemul bancar a fost puțin afectat întrucât nu a fost expus la active toxice, precum și datorită măsurilor prudențiale și administrative adoptate de-a lungul timpului de către Banca Națională a României.

Indirect însă, criza financiară internațională și mai ales consecința ei evidentă – recesiunea din țările dezvoltate – se extinde asupra economiei românești pe mai multe canale. Pe canalul comercial, încetinește creșterea exporturilor sau chiar le reduce. Pe canalul financiar, limitează accesul la finanțare externă, și astfel restrânge volumul creditării, și generează dificultăți în serviciul datoriei externe private. Pe canalul cursului de schimb, reducerea finanțărilor externe s-a reflectat în deprecierea monedei naționale. Pe canalul încrederii, a avut loc o retragere a investitorilor din țările esteuropene.

Aceasta a avut drept efect manifestarea pe piața monetar-valutară a unor momente de panică și atacuri speculative, precum cel din luna octombrie din România, care a făcut necesară intervenția BNR. În sfârșit, pe canalul efectelor de avuție și bilanț, are loc deteriorarea activului net al populației și al companiilor, ca urmare a ponderii ridicate a creditelor în valută (corelate cu deprecierea leului) și a scăderii prețurilor activelor mobiliare și imobiliare de la valori speculative, nesustenabile (de tip “bubble”).

Propagarea acestor efecte face ca gradul de incertitudine referitor la evoluțiilevariabilelor economice să fie extrem de ridicat. Aceasta contribuie, la rândul său, la accentuarea crizei prin efectele negative pe care le are asupra așteptărilor și prin augmentarea gradului de prudență la nivelul consumatorilor și al agenților economici.

În România, răspunsul la efectele adverse ale crizei nu poate fi similar celui formulatde unele state europene sau celui din SUA. Există câteva diferențe între economia românească și aceste economii, care nu permit copierea pur și simplu a pachetelor de măsuri dezvoltate acolo. În esență, este vorba despre faptul că economia românească are un deficit de cont curent mare, care indică dependența acesteia de finanțarea externă. Avem de ales între reducerea ordonată a acestui deficit sau în reducerea lui de către piață în condițiile actuale de tensiune și neîncredere, cu consecințe dramatice pentru cursul de schimb și pentru creșterea economică.

Există puncte comune între criza declanșată in SUA și cea din România.În primul rând, procesul de dereglementare este o cauză comună. În al doilea rând, un factor declanșator al crizei a fost, fenomenul de corupție asociat cu proasta gestionare a unor fonduri. În al treilea rând (…) bogăția este concentrată în mâna unui grup restâns, clasa de mijloc este subțire, și nu formată prin acumulare de capital,ci prin acumulare de datorii.

Chiar dacă derularea procesului de ajustare economică nu poate fi planificată cu precizie, totuși, promovarea unor politici economice coerente și credibile ar putea evita producerea unei ajustări dezordonate (hard landing). Astfel, guvernul ar trebui să evite o abordare emoțională a crizei sub presiunea sindicatelor și patronatelor, care ar duce la adoptarea unor măsuri de stimulare a cererii interne, complicând aducerea deficitului de cont curent la un nivel sustenabil. Numai o concentrare a combinației de politici macroeconomice pe procesul de ajustare a dezechilibrului extern (deficitul de cont curent) și a celui intern (deficitul bugetar) poate duce la susținerea unei aterizări line a economiei și la ameliorarea percepției investitorilor străini.

În esență, este necesară o întărire semnificativă a politicii fiscale și a celei salariale (în sens larg, cuprinzând sporurile și premiile de natură cvasisalarială). În acest sens, bugetul pe 2009, recent aprobat, constituie un prim pas lăudabil, în special datorită alocării unor fonduri relative ridicate pentru investiții care au potențialul de a crea “spilover effects” asupra celorlalte sectoare din economie. Pe măsura transpunerii sale în practică, se va crea posibilitatea relaxării treptate a politicii monetare. Astfel, o combinație suboptimală existentă în ultimii ani (politici bugetare și salariale laxe, respectiv o politică monetară foarte “strânsă”) va putea fi înlocuită cu o combinație optimală în care toate politicile (bugetară, salarială și monetară) să aibă un grad similar de restrictivitate și să îndrepte activitatea economică spre muncă și productivitate.

În plus față de aceasta, guvernul mai poate contribui la ameliorarea percepției investitorilor străini prin măsuri precum îmbunătățirea capacității de absorbție a fondurilor europene și înlocuirea astfel, într-o anumită măsură, a finanțării externe private cu finanțare externă publică sau prin crearea de noi locuri de muncă în domenii insuficient valorificate (infrastructură, turism, agroalimentar), care să preia, treptat, rolul de motor al creșterii economice. În general, încheierea unor acorduri de finanțare cu organisme internaționale, începând cu Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, care să compenseze diminuarea sensibilă a intrărilor de capital privat este binevenită.

Dacă toți acești pași vor fi urmați, există o înaltă probabilitate ca investitorii să-și amelioreze percepția privitoare la România și să prefere să investească aici decât în alte țări din zona Europei Centrale sau de Est. Probabilitatea înaltă nu echivalează însă cu certitudinea: nu poate fi exclus scenariul în care, deși autoritățile române fac tot ceea ce trebuie, investitorii străini să nu reacționeze pozitiv și să trateze România nediferențiat față de vecinii săi. Conștientizarea acestei posibilități nu trebuie să ducă însă la defetism și la abandonarea măsurilor de ajustare atât de necesare.

3.2. Piața de capital și efectele crizei financiare asupra acesteia

În contextul crizei economice internaționale, evoluția din anii anteriori a principalilor indici europeni și internaționali a prezentat o variație anuală negativă a valorilor de închidere, ca o consecință a diminuării încrederii investitorilor atât față de bursele regionale cât și față de cele internaționale. Dacă sfârșitul anului 2011 aducea pentru majoritatea indicilor internaționali și europeni scăderi de până la 30%, anul 2012 s-a dovedit a fi în ansamblu un an al corecțiilor semnificative în care indicii piețelor europene au recuperat din pierderi.

Pe fondul apariției unei toleranțe la risc mai mare, susținută de măsurile de politică monetară ale băncilor centrale, piețele de capital din zona euro și din S.U.A. s-au redresat vizibil pe perioada anului 2012, demonstrând astfel că investitorii nu au cedat în fața perspectivelor macroeconomice nesigure. De la mijlocul lunii mai 2012 până la sfârșitul lunii noiembrie 2012, indicii bursieri au consemnat creșteri în majoritatea țărilor europene și inclusiv în S.U.A.

Pe piata de capital anul 2013 a debutat cu o reducere a volatilității cursului de schimb după aprecierea semnificativă a leului în raport cu moneda europeană de la sfârșitul anului 2012. Ulterior însă, pe fondul tensiunilor din piețele internaționale și al ieșirilor nete de capital din piețele emergente, volatilitatea cursului leu/euro s-a amplificat semnificativ, în cursul lunii iunie 2013 atingând nivelul de 12,2 la sută.

Evoluția indicelui principal al Bursei de Valori București (BET) în perioada 2007-2013 este prezentată în continuare:

Sursă: Bvb

Grafic nr. 2 Evoluția indicelui BET

Indicele BET (calculat pe baza celor mai importante zece acțiuni listate pe piața reglementată a BVB) a încheiat anul 2013 cu o creștere de 26,1%, cel mai bun randament anual din 2009. Ca urmare a acestei cresteri investitorilor în investițiile pe piața de capital din România, cotațiile majorității instrumentelor financiare au înregistrat în anul 2012 creșteri semnificative.

Ceilalți indici ai BVB au avut evoluții similare: indicele societăților de investiții, BET-FI, a câștigat 23,3%; BET-XT (calculat pe baza prețurilor a 25 de companii importante) a câștigat 23,4%, iar indicele sectorului energetic BET-NG a încheiat anul cu +6,1%; BETC, indicele compozit al pieței reglementate, a câștigat 20,0% în 2013.

La fel ca în anii precendeți, acțiunile listate pe piața reglementată a BVB au înregistrat două etape distincte în 2013. În prima jumătate de an acțiunile au evoluat oscilant, cu creșteri la început de an urmate de scăderi până la jumatea anului; indicele BET a înregistrat un randament de numai +2,2% în semestrul I. Însă a doua jumătate a anului a adus o creștere de 23,4% pentru indice. Randamentul cumulat al indicelui BET de la debutul crizei financiare până în prezent (2008-2013) rămâne negativ, de -33,9%; valoarea BET înregistrată la sfârșitul anului 2013 se situează la nivelul celei de la sfârșitul anului 2005, cu opt ani în urmă.

Indicii BET-C și BET-FI au evoluat similar cu BET, urmând aceleași etape descrise anterior.

Sursa: http://www.bnr.ro

Grafic nr. 3 Indicii BET-C și BET-FI

Corelația pieței românești cu bursele din Cehia și Ungaria a scăzut suplimentar în intensitate în 2013 (PX, WIG și BUX sunt indicii burselor din Cehia, Polonia, respectiv Ungaria):

Sursă: www.bnr.ro

Grafic nr. 4 Indicii Bux, Px și Wig

Astfel, în 2013 coeficienții de corelație între BET și indicii PX și BUX au fost de 0,47, respectiv -0,15 (față de 0,57, respectiv 0,53 în 2012); însă corelația cu piața poloneză s-a întărit, cu un coeficient de corelație între BET și WIG de 0,87 în 2013 (0,20 în 2012).

Volatilitatea BET, calculată ca deviație standard a randamentelor zilnice, a scăzut în continuare în 2013 la 0,71%, față de la 1,04% în 2012, 1,39% în 2011, 1,89% în 2010, 2,58% în 2009 și 2,68% în 2008.

Un număr de 31 de companii listate pe piața reglementată a BVB au plătit dividende în numerar în 2013 pe baza rezultatelor obținute în 2012, față de 29 de companii în 2011, 25 în 2010, 24 în 2009 și 20 în 2008. Din cele 31 de companii care au plătit dividende în 2013, 13 erau listate la categoria I a bursei, 16 la categoria a II-a și 2 la categoria internațională.

Cele mai mari randamente din dividende au fost oferite de acțiunile SIF Transilvania (SIF3) cu 20,66% (deținătoarea poziției I în top și în 2012), SIF Muntenia (SIF4) cu 14,62%, SIF Moldova (SIF2) cu 13,90% și Conted Dorohoi (CNTE) cu 11,78%. Randamentul mediu din dividende, pentru emitenții care le-au acordat, a fost de 5,96%, în scădere față de 7,45% în 2012 și 6,33% în 2011 (randamentele din dividende au fost calculate ca raport între dividendul net plătit în 2013 și prețul pe acțiune la sfârșitul anului 2012). Lichiditatea pe piața reglementată a crescut în 2013. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni a fost de 11,2 miliarde lei (2,5 miliarde euro), față de 7,4 miliarde lei în 2012, 9,9 miliarde în 2011, 5,6 miliarde în 2010 și 5,1 miliarde în 2009:

Sursă:Bnr

Grafic nr. 5 Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni

Valoarea medie zilnică a tranzacțiilor cu acțiuni la BVB a fost de 45 milioane lei în 2013, față de 30 milioane în 2012, 39 milioane în 2011, 22 milioane în 2010 și 20 milioane în 2009.

Numărul intermediarilor autorizați pe piața reglementată a BVB la sfârșitul anului 2013 a scăzut în continuare la 43, față de 54 în 2012, 61 în 2011, 65 în 2010, 71 în 2009 și 76 în 2008. Acesta este cel mai redus număr de intermediari înregistrat de BVB din anul 1995.

Capitalizarea bursieră a pieței reglementate a BVB înregistra o valoare de 133,8 miliarde lei la sfârșitul anului 2013 (30,0 miliarde EUR), din care 49,1 miliarde lei reprezenta capitalizarea Erste Bank Group (EBS), cel mai mare emitent listat:

Sursă: Bvb

Grafic nr.6 Valoarea capitalizări bursiere

În anul 2013 s-au derulat și încheiat cu succes două oferte publice inițiale în România:

Oferta Publică Inițială a SN Nuclearelectrica SA, producătorul național de electricitate prin utilizarea energiei nucleare. Au fost puse în vânzare 25.368.236 acțiuni (10% din total) la prețuri între 11,2 și 15,0 lei/acțiune; prețul final de alocare a fost 11,2 lei/acțiune.

Oferta Publică Inițială a SNGN Romgaz SA, cel mai important producător roman de gaze naturale. Cu o valoare alocată de 1,7 miliarde lei, acesta a fost cel mai mare IPO din istoria României și prima ofertă structurata la standarde internaționale. Au fost puse în vânzare 57.813.360 acțiuni la prețuri între 24 și 32 lei/acțiune; prețul final de alocare a fost 30 lei/acțiune. Intercapital Înveșt a fost subcontractor al sindicatului de intermediere a ofertei.

În 2013 s-a derulat și oferta publică inițială a producătorului de materiale de construcții Adeplast S.A., primul IPO al unei companii private din anul 2008, însă aceasta nu s-a încheiat cu succes, nefiind plasat volumul minim de acțiuni cerut de prospectul de oferta publică

Programul de privatizare prin piața de capital a continuat în forță în 2013. Pe lângă ofertele publice inițiale menționate anterior, în 2013 s-a derulat și oferta publică secundară de vânzare de acțiuni SNTGN Trasngaz SA, prin care s-au plasat cu succes 1,77 milioane acțiuni ale transportatorului național de gaze naturale.

Pe lângă acțiunile Nuclearelectrica (SNN) și Romgaz (SNG), listate ulterior încheierii cu succes a ofertelor publice inițiale, piața reglementată a BVB a mai înregistrat două listări noi în 2013:

Conpet Ploiești (COTE), operatorul sistemului național de transport al produselor petroliere prin conducte, listat prin transfer de pe piața Rasdaq

Conted Dorohoi (CNTE), producător de confecții din materiale textile, listat prin transfer de pe piața Rasdaq.

Singura delistare de pe piața reglementată a BVB în 2013 a fost cea a companiei Titan SA (MPN).

Pe lângă cele prezentate mai sus, anul 2013 a mai consemnat două evenimente majore pe piața de capital:

înființarea Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), organism unic de reglementare și supraveghere a piețelor de capital, asigurări și pensii, ce preia atribuțiile fostelor Comisii Naționale a Valorilor Mobiliare (CNVM), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CȘĂ) și a Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP)

numirea în funcția de Director General al Bursei de Valori București a lui Ludwik Sobolewski, fost Președinte al Warsaw Stock Exchange, cel mai important operator bursier al Europei Centrale și de Est.

În continuare prezentăm performanțele individuale ale tuturor emitenților listați pe piața reglementată de acțiuni a Bursei de Valori București. Pentru fiecare emitent am calculat randamente totale, reprezentând performanțele obținute din variația de preț înregistrată pe parcursul anului, din dividende și din operațiuni ce afectează capitalul social (pentru majorările de capital luăm în calcul numai pe cele din fonduri proprii și pe cele cu numerar care au adus câștiguri investitorilor, respectiv cele realizate la prețuri sub prețul din piața al acțiunilor la momentul majorării).

Pentru companiile listate în decursul anului 2013 prețul inițial este cel de închidere al primei zile de tranzacționare pe piața reglementată a BVB, iar eventualele operațiuni legate de capitalul social sau distribuții de dividende sunt luate în calcul numai dacă investitorii ar fi putut beneficia de acestea după listarea companiei pe piața reglementată a bursei.

Listarea performanțelor emitenților de la categoria I acțiuni a BVB :

Tabel nr. 3 Performanțele emitenților de la categoria I

Sursă: Bvb

Evoluția companiilor listate la categoria I a BVB a fost în general pozitivă. Media aritmetica a randamentelor totale ale acțiunilor de la categoria I a bursei a fost +28,8% (față de +5,3% în 2012 și +4,6% în 2011), iar valoarea mediană a fost de +15,1% (+3,2% în 2012 și -11,2% în 2011). 18 din cele 28 de companii tranzacționate la categoria I au înregistrat randamente pozitive în 2013, față de 13 în 2012 și numai 4 în anul 2011.

Pe primul loc în topul performanțelor la categoria I s-au situat acțiunile dezvoltatorului imobiliar Impact București (IMP) cu un randament total de +373,0%. Creșterea spectaculoasă vine după o perioadă îndelungată de scăderi abrupte de preț pentru acțiunile Impact (-98,1% din vara anului 2007 până în vara lui 2012).

Pe locul II în topul performanțelor la categoria I s-au situat acțiunile Antibiotice Iași (ATB) cu +83,3%, randament ajutat și de o majorare de capital din fonduri proprii (18,2 acțiuni gratuite la 100 deținute) și o distribuție de dividende. Randamente totale foarte bune în 2013 au mai înregistrat și acțiunile Banca Comercială Carpatica (BCC, +72,4%), Fondul Proprietatea (FP, +57,9%), Prefab București (PREH, +51,6%) și Banca Transilvania (TLV, +50,1%). Și acțiunile SIF Oltenia (SIF5), SIF Muntenia (SIF4) și CNTEE Transelectrica (ȚEL) au adus randamente solide.

Acțiunile SNTGN Transgaz (TGN), Alro Slatina (ALR) și Oil Terminal Constantă (OIL) s-au numărat printre dezamăgirile anului, cu randamente de -6,8%, -27,7%, respectiv -28,6%. Cea mai slabă performanță la categoria I a fost înregistrată de acțiunile Oltchim Rm. Vâlcea (OLT, -40,5%), societate aflată în insolventa după o tentativă nereușită de privatizare.

Performanțele din 2013 ale acțiunilor listate la categoria a II-a a pieței reglementate a BVB sunt prezentate în tabelul următor:

Tabel nr. 4 Performanța emitenților de la categoria II

Sursa: Bvb

Și la Categoria a II-a performanțele au fost în general bune. Media aritmetica a randamentelor totale ale companiilor listate la această categorie a fost +18,1% în 2013 (+3,2% în 2012 și -13,3% în 2011); valoarea mediană a fost de +11,1% (0,0% în 2012, – 16,0% în 2011).

32 din cele 52 de companii tranzacționate la categoria a II-a au adus performante pozitive în 2013, față de 24 în 2012 și 14 în 2011. Cea mai bună performanță a categoriei a fost adusă de acțiunile Cemacon Zalău (CEON) cu +151,1%. Alte performante bune au fost aduse de Prodplast București (PPL, +129,4%), Transilvania Construcții (COTR, +104,9%) și UAMT Oradea (UAM, +100,9%). Acțiunile proprii ale Bursei de Valori București (BVB) au adus un randament total de +67,2%.

Cele mai slabe performante ale categoriei au fost înregistrate de acțiunile Șantierul Naval Orșova (SNO), Romcarbon Buzău (ROCE) și MJ Maillis România (MJM) cu – 35,3%, -54,4%, respectiv -71,4%.

La categoria a III-a s-au tranzacționat și în 2013 acțiunile unui singur emitent:

Tabel nr. 5 Performanța emitenților de la categoria III

Sursa: BVB

În cadrul secțiunilor internaționale ale pieței reglementate au fost tranzacționate acțiunile a doi emitenți (acțiunile EBS se tranzacționează pe secțiunea internațională a pieței reglementate de acțiuni, iar acțiunile NEP pe secțiunea "Alte instrumente financiare internaționale" a pieței reglementate):

Tabel nr. 6 Tranzacționarea acțiunilor pentru NEP și EBS

Sursă: Bvb

Acțiunile companiei de investiții imobiliare NEPI (NEP) au înregistrat performanțe foarte bune și în 2013, continuând performanțele din anii anteriori (+66,4% de la listarea la BVB în 2011 până la sfârșitul lui 2013).

Valoarea tranzacțiilor cu unități de fond pe piața reglementată a BVB a fost de 7,5 milioane lei în 2013 (1,7 milioane EUR), față de 4,9 milioane lei în 2012 8,7 milioane în 2011 și 22,7 milioane în 2010. Performanțele fondurilor de investiții listate la bursa sunt prezentate în continuare:

Tabel nr. 7 Fondurile de investiții

Sursa: www.bursa.ro

Cele mai performante fonduri tranzacționate au fost STK Emergent (STK, +43,0%), iFond Financial România (IFR, +33,4%) și TVBETETF (+25,0%). Fondul OTP Green Energy a ajuns la scadență în 2013 și a plătit investitorilor valoarea nominală a unității de fond plus o cotă de participare la performanță de 24 lei/unitate de fond. Fondul iFond Gold (IFG) a înregistrat cea mai slabă performanță a categoriei (-64,8%) datorită incertitudinilor legate de proiectele în care a investit fondul.

Evoluție generală a bursei

Evoluțiile au fost în general pozitive la bursă în anul 2013. Indicele TRX înregistrează a doua cea mai bună performanță anuală de la debutul crizei financiare internaționale.

Evoluția randamentelor anuale ale indicelui TRX este prezentată în continuare:

Sursa: Bvb

Grafic nr. 7 Evoluția pieței bursiere

3.2.1 Piața Rasdaq și alte piețe de acțiuni administrate de BVB

Ca de obicei, performanțele acțiunilor tranzacționate pe piața Rasdaq au fost mai slabe decât cele de pe piața reglementată.

Lichiditatea pe Rasdaq s-a menținut foarte redusă. Valoarea tranzacțiilor a fost de numai 301,9 milioane lei în 2013, față de 218,6 milioane în 2012, 575,4 milioane în 2011 și 605,1 milioane în 2010. Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe Rasdaq a reprezentat numai 2,7% din valoarea tranzacțiilor cu acțiuni de pe piața reglementată a bursei în 2013 (față de 2,9% în 2012, 5,8% în 2011 și 10,8% în 2010).

Capitalizarea bursieră a Rasdaq a scăzut la 7,9 miliarde lei.

Sursă: Bvb

Grafic nr. 8 Capitalizarea bursieră Rasdaq

Pe Rasdaq erau tranzacționate la sfârșitul anului 2013 acțiunile a 4 companii la categoria I, 5 la categoria a II-a și 973 la categoria a III-a.

Categoria I a pieței cuprindea următorii emitenți: producătorul de cămăși Braiconf Brăila (BRCR), producătorul de tuburi ArcelorMittal Tubular Products Roman (PTRO), șantierul naval Severnav Drobeta-Turnu Severin (SEVE) și producătorul de utilaje petroliere Upet Târgoviște (UPET).

Companiile listate la categoria a II-a a pieței erau : Comvex Constantă (CMVX), Flaros București (FLAO), Inox Măgurele (INOX), Bega Tehnomet Timișoara (TEHO) și Unisem București (UNISEM).

Singura listare nouă pe Rasdaq în 2013 a fost a unei emisiuni de acțiuni preferențiale a companiei Turism Covasna SA (TUAA1), însă aceasta nu a înregistrat nicio tranzacție pe parcursul anului. Un număr de 103 companii au fost delistate. Printre delistarile notabile s-au numărat: Trei Brazi Predeal (TRBZ), ONT Carpați București (ONZV), Energoutilaj București (ENES), Inscut București (INBW), Avicola Buftea (AVBV), CNM Petromin Constantă (CNMP), Fabrica de Zahăr Bod (FAZA) și Chimpex Constantă (CHEM).

Cele mai lichide companii după valoarea tranzacțiilor în anul 2013 au fost: Argus Constantă (UARG), Uzinele Sodice Govora (UZIM) și Ductil Buzău (DUCL), în timp ce emitenții care au înregistrat cel mai mare număr de tranzacții în 2013 au fost: Prospecțiuni București (PRSN), Albalact Alba-Iulia (ALBZ) și Imotrust Arad (ARCV).

Numărul de acțiuni internaționale tranzacționate pe Sistemul Alternativ de Tranzacționare al BVB (ATS) a crescut la 27 în 2013 față de 26 în 2012 și 10 în 2011: Apple, Adidas, Allianz, Bank of America, Bayer, BMW, Danone, Christian Dior, Daimler, Deutsche Bank, Deutsche Telekom, E.ON, Facebook, Google, Heineken, Intel, JP Morgan, Coca Cola, McDonald's, Merck, Microsoft, OMV, L'Oreal, SAP, Siemens și Visa (aceste acțiuni nu sunt listate la BVB, ci doar tranzacționate pe sistemul ATS al bursei fără obligații de raportare pentru investitorii romani); la acestea se adauga acțiunile SIF Imobiliare plc. (SIFI), companie de holding înregistrată în Cipru pentru deținerile imobiliare ale SIF Banat-Crisana. SIF Imobiliare a fost listata în 2013 de Intercapital Înveșt.

Pe lângă SIF Imobiliare, piața ATS a BVB a mai consemnat o listare nouă în 2013 – cea a companiei Transilvania Leasing IFN Brașov (TLSA) listata la categoria I ATS.

Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni pe sistemul ATS a fost de 20,8 milioane lei în 2013, față de 16,8 milioane lei în 2012, 11,13 milioane în 2011 și 0,60 milioane lei în 2010.

Prin sistemele BVB se tranzacționau la sfârșitul anului 2013 și acțiunile a 22 de emitenți pe segmentul acțiuni necotate (față de 25 în 2012, 2011 și 2010), acțiuni ce nu prezintă un interes deosebit pentru investitori.

3.2.2 Piața de obligațiuni a Bursei de Valori București

Piața obligațiunilor corporative a beneficiat de trei emisiuni importante în 2013:

emisiune a Raiffeisen Bank în valoare de 225 milioane lei cu maturitate de 3 ani (oferta adresată investitorilor instituționali)

emisiune UnicreditTiriac Bank în valoare de 550 milioane lei (cea mai mare ofertă publică de obligațiuni din istoria pieței de capital locale) cu maturitate de cinci ani (oferta publică)

o emisiune CNTEE Transelectrica în valoare de 200 milioane lei cu maturitate de cinci ani (oferta adresată investitorilor instituționali).

Toate cele trei emisiuni s-au încheiat cu succes și au fost listate la BVB (emisiunea Transelectrica în anul 2014). Piața obligațiunilor corporative a BVB includea următoarele emisiuni la sfârșitul anului 2013:

Tabel nr. 8 Emisiuni de acțiuni

Sursă: Bvb

Emisiunile de obligațiuni de stat disponibile la tranzacționare în sistemul BVB la sfârșitul anului 2013 sunt prezentate în continuare:

Tabel nr. 9 Emisiunile de obligațiuni la sfârșitul anului 2013

Sursă: Bvb

La sfârșitul anului 2013 erau disponibile la tranzacționare 37 de emisiuni de obligațiuni municipale (față de 36 în 2012 și 2011 și 35 în 2010; numărul de emisiuni raportat este pentru sfârșitul fiecărui an):

Tabel nr. 10 Emisiuni de obligațiuni municipale

Sursă: http://www.kmarket.ro

Rata medie a dobânzilor anuale ale obligațiunilor municipale scăzuse semnificativ la 3,75% la sfârșitul lui 2013, față de 6,42% la sfârșitul anului 2012, 7,04% în 2011, 7,43% în 2010, 10,78% în 2009 și 15,5% în 2008.

Valoarea totală a tranzacțiilor cu obligațiuni (municipale, corporative și de stat) a fost de 1,40 miliarde lei în 2013 (0,31 miliarde euro), față de 1,43 miliarde lei în 2012, 0,55 miliarde lei în 2011 și 2,57 miliarde în 2010:

Sursa: Bvb

Grafic nr. 9 Evoluția tranzacțiilor cu obligațiuni

3.2.3 Piața de derivate a BVB și alte piețe și instrumente tranzacționate la BVB

Piața de derivate a BVB a întrerupt tranzacționarea începând cu luna iulie 2013. Astfel, valoarea tranzacțiilor cu instrumente derivate la BVB a scăzut semnificativ în 2013 la 3,0 milioane lei (0,7 milioane euro), față de 40,2 milioane lei în 2012, 103,0 milioane lei în 2011 și 107,1 milioane în 2010:

Sursa: Bvb

Grafic nr. 10 Evoluția tranzacțiilor cu instrumente derivate

Pe piața de produse structurate a Bursei de Valori București s-au înregistrat tranzacții în valoare de 531,6 milioane lei în 2013 (120,4 milioane EUR) față de 687,5 milioane lei în 2012, 438,3 milioane lei în 2011 și 45,8 milioane în 2010, primul an de funcționare a pieței. Pe această piață se tranzacționau la sfârșitul lui 2013 un număr de 110 de emisiuni de certificate de tip index și turbo emise de Erste Group Bank AG, Raiffeisen Centrobank AG și SSIF Broker SA.

Valoarea tranzacțiilor cu drepturi la BVB a fost de 28,7 milioane lei în 2013 (6,5 milioane EUR) față de valori neglijabile în 2012 și 2011 (2,5 lei, respectiv 51 lei în 2011) și 4,7 milioane lei în 2010.

3.2.4 Acțiuni și derivate tranzacționate la Sibex

Pe piața reglementată de acțiuni a Sibex, al doilea operator bursier al României, s-a tranzacționat și în anul 2013 o singură emisiune de acțiuni – acțiunile proprii ale bursei:

Tabel nr. 11 Emisiune de acțiuni pentru Sibex

Sursă: http://www.kmarket.ro

Valoarea totală a tranzacțiilor cu acțiuni proprii Sibex pe piața reglementată a bursei sibiene a fost de 2,2 milioane lei în 2013, față de 4,7 milioane lei în 2012, 16,8 milioane lei în 2011 și 14,4 milioane lei în 2010 (primul an de funcționare a pieței spot a Sibex).

Pe ATS Sibex s-a tranzacționat și în 2012 o singură emisiune de acțiuni, cea a companiei Prodplast Imobiliare (simbol PPLI). Valoarea totală a tranzacțiilor cu acțiunile PPLI a fost de 0,8 milioane lei în 2013, față de 0,8 milioane lei în 2012, 6,6 milioane în 2011 și de 5,4 milioane lei în 2010.

Pe piața de derivate a Sibex se tranzacționau la sfârșitul anului 2012:

contracte futures, având ca suport: acțiunile BRD, Broker Cluj, Rompetrol Rafinare, cele cinci Societăți de Investiții Financiare, OMV Petrom, Banca Transilvania, Erste Bank, Sibex, Bursa de Valori București, Fondul Proprietatea, Apple, Google, McDonald's, Facebook și Visa; diferențe de curs valutar USD/RON, EUR/RON, EUR/USD, EUR/CHF, USD/CHF, GBP/USD, EUR/GBP, EUR/JPY, USD/JPY; indicele DJIA în RON și USD; aur în RON și USD și petrol

contracte options standard pe acțiunile listate la BVB ce reprezintă active suport și pentru contracte futures; pe indicele DJIA în RON, diferențele de curs valutar EUR/RON, EUR/USD și USD/RON și pe aur, și opțiuni binare

contracte CFD pe acțiunile BRD, cele cinci Societăți de Investiții Financiare, Banca Transilvania, Broker Cluj, OMV Petrom, Fondul Proprietatea, Transgaz, Transelectrica, Electromagnetică, Biofarm și Bursa de Valori București.

Numărul de contracte derivate tranzacționate la Sibex a scăzut abrupt în 2013 la 0,4 milioane față de 1,5 milioane în 2012 și 1,6 milioane în 2011 și 2010: Numărul intermediarilor care au realizat tranzacții pe piața derivatelor a Sibex în 2013 a fost 17, față de 27 în 2012, 30 în 2011 și 38 în 2010. Numărul intermediarilor activi pe piața de acțiuni a Sibex a fost 11 în 2013, față de 16 în 2012, 17 în 2011 și 20 în 2010.

Fonduri de investiții

Numărul fondurilor mutuale locale raportate de Asociația Administratorilor de Fonduri din România (AAF) atinsese 66 la sfârșitul anului 2013, față de 63 în 2012, 61 în 2011 și 57 în 2010.

Activele celor 66 de fonduri înregistrau o valoare totală de 14,39 miliarde lei, față de 8,81 miliarde lei în 2012, 6,78 miliarde în 2011 și 5,49 miliarde lei în 2010.

În ceea ce privește fondurile închise, AAF raporta 26 de fonduri cu active totale de 564 milioane lei la decembrie 2013, față de 21 de fonduri cu active totale de 420 milioane lei în decembrie 2012, 20 de fonduri cu active de 175 milioane în 2011 și 16 fonduri cu active de 179 milioane la sfârșitul lui 2010.

Capitolul 4

Concluzii

Efectele crizei financiare internaționale sunt multiple și afectează în măsuri diferite una sau alta din țările implicate. În acest sens, o enumerare fie chiar și succintă a efectelor din punctele de vedere economico-financiar oferă o bază pentru aprofundarea cercetării în acest domeniu ca și pentru clarificarea și colaborarea acestora după mai multe criterii și metode de analiză.

Falimentul bancar și retragerile de bani din bănci, neîncrederea în solvabilitatea acestora a antrenat o bulversare gravă pe piața bursieră astfel că valoarea acțiunilor la diferitele burse din lume pentru societăți importante tranzacționate, a scăzut în unele cazuri într-atât încât s-a recurs la măsura extremă de suspendarea tranzacțiilor la bursă pe anumite perioade de timp. Aceasta a generat o scădere bruscă și uneori dramatică a capitalizării bursiere, a banilor virtuali, prin reducerea fără precedent a prețului acțiunilor, ceea ce a făcut ca o bună parte a societăților tranzacționate la bursă să-și reevalueze capitalul și să-și calculeze pierderile ca urmare a crahului financiar prin care au trecut.

Turbulențele de pe piața financiară internațională au afecta creșterea economică și în anul 2009, ceea ce a impus măsuri decisive la nivel național și internațional pentru a evita o încetinire și mai puternică a creșterii economice și/sau declinul mai accentuat al unor economii, pentru asigurarea în continuare a lichidității pe piețele financiare.

La o privire de ansambulul asupra studiului analizat mai sus se poate afirma că, începând cu anul 2013 efectele pe care criza financiară le-a avut asupra piețelor de capital sau diminuat. Economie începe să își revină în cea mai mare parte, piața de capital devenind tot mai activă. Dacă în anii precedenți, piața de capital din România a stagnat, începând cu anul 2013, aceasta a început din nou să funcționeze în limite normale, multe din acțiunile listate înregistrând creșteri de preț.

Bibliografie

Cărți

Anghelache Gabriela. Piața de capital. Caracteristici. Evoluții. Tranzacții, Editura Economică, București, 2004;

Ghilic Micu, Bogdan. Strategii pe piața de capital., Editura Economică, București, 2002;

Andrei Marga, Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2009;

Mandu Petrișor, Criza globală, Editura Lux Libris, Brașov, 2006;

Buneci Petre și Gheorghe Veronica, Criză, anticriză și noua ordine mondială, Editura Solaris Print, București, 2009;

Stoica Valeriu, Piețe de capital și bursa de valori, Editura Economică, București, 2002

Titus Suciu, Piețe de capital, Editura Universițății Brașov, 2011;

Voicu Euge., Ionescu Ionel, Piețe de capital;Burse de mărfuri și valori, Editura Lux Libris, Brașov, 2008;

Voinea Liviu, Sfârșitul economiei iluziei, Editura Publică, București, 2008.

Webgrafie

http://www.kmarket.ro/index/index.php

http://www.bursa.ro/

www.ghișeulbancar.ro

http://bvb.ro/

http://www.zf.ro/

=== Βibliоgrɑfiе ===