Efectele Crizei Economice Asupra Pietei Asigurarilor

Lucrare de licență

Efectele crizei economice asupra pieței asigurărilor

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I- ASPECTE TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE

1.1. Necesitatea și istoricul asigurarilor

1.2. Definitia și conținutul economic al asigurărilor

1.3. Clasificarea asigurărilor

CAPITOLUL II- PIAȚA ASIGURĂRILOR ÎN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE

2.1. Apariția crizei economice

2.2. Piața asigurărilor la nivel mondial în perioada 2007-2013

2.3. Piața asigurărilor în Europa în perioada 2007- 2013

CAPITOLUL III- STUDIU DE CAZ: PIAȚA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

3.1. Evoluția asigurărilor în România

3.2. BCR Asigurări de viață

3.2.1. Istoricul companiei

3.2.2. Indicatorii economici

3.2.3. Tipuri de asigurări

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

În cadrul acestei lucrări de licență am dorit să aflu cum se prezintă piața din România în ceea ce privește asigurările, realizând în acest scop analiza companiei BCR Asigurări de Viață din punct e vedere al servciilor oferite.

Această lucrare de licență este structurată în trei capitole, pornind de la aspecte teoretice din literatura de specialitate și finalizându-se cu o parte practică, aceasta fiind reprezentată de prezentarea companiei, a indicatorilor economici și a tipurilor de asigurări și a avatajelor acestora din cadrul BCR Asigurări de Viață.

În primul capitol, am prezentat câteva elemente și noțiuni teroretice legate de asigurări. Astfel am descoperit că asigurările ne sunt necesare încă din trecut, iar omul a sesizat destul de devreme această nevoie. De asemenea, am descoperit că rolul pe care îl are activitatea de asigurare în economia unei țări rezultă din funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească asigurarea. Tot în acest capitol am realizat clasificarea asigurărilor în funcție de mai multe criterii.

În cel de-al doilea capitol, în ceea ce privește criza economică, la nivel mondial, cunoaștem că primele semne ale acesteia s-au manifestat în Statele Unite ale Americii, unde au apărut creditele neperformante finanțate de băncile americane. Tot în acest capitol am analizat piața asigurărilor la nivel mondial cât și piata asigurărilor în Europa,la final punând accent pe analiza țării noastre din acest punct de vedere.

În cel de-al treilea capitol, am evidențiat evoluția asigurărilor în România și am dorit să aflu care sunt asigurările pe care le pune la dispoziție BCR Asigurări de Viață, analizând astfel indicatorii economici specifici și tipurile de asigurări din portofoliul acestei companii.

Astfel, am concluzionat că asigurările sunt importante în viața noastra deoarece indiferent cât de multa grijă am acorda pentru a evita problemele sau pentru a proteja bunurilor noastre, nu putem fi niciodată siguri că vom avea succes. Unele evenimente negative implică traume psihice și pierderi financiare semnificative, fapt ce a dus la apariția nevoii de asigurare.

CAPITOLUL I- ASPECTE TEORETICE PRIVIND ASIGURĂRILE

Necesitatea și istoricul asigurarilor

Asigurările au o istorie străveche- încă din antichitate apărâd atât adevărate instituții de ajutor mutual între persoanele expuse aceluiași risc, cât și diverse forme premergătoare ale asigurării maritime. Istoria asigurărilor este strans legată de dezvoltarea comerțului. Operațiuni de împărțire a riscurilor au existat din momentul în care au apărut primele forme oganizate de comerț, o formă de dispersie a riscului fiind practicată de negustorii chinezi ce se protejau de posibila piedere a mărfii în apele fluviilor prin transportarea acesteia în mai multe vase.

Ideea de asigurare și realizarea sa practică, în accepțiunea modernă a acestei noțiuni, a apărut în Principatele Române după tratatul de la Adrianopole din anul 1829, tratat care a oferit principatelor libertatea comercială, mai exact libertatea de a exporta cereale în Occident. Noua orientare a exporturilor din Principatele Române a inaugurat o perioadă de dezvoltare rapidă a producției de cereal și, în general, a economiei naționale. Pe de altă parte, intensificarea relațiilor comerciale cu Occidentul nu era posibilă fară introducerea unor instituții și întreprinderi economice auxiliare, strict necesare pentru o dezvoltare normală a vieții economice, printre care se numărau societățile de asigurări.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea au existat forme rudimentare de asigurare, în principal sub forma asigurărilor mutuale, în cadrul corporațiilor de meșteșugari și de comercianți. De la începutul celei de a doua jumătăși a secolului, se constată existența unor instituții ce practicau asigurările în același mod și pe aceleași baze ca și în țările Europei Occidentale, instituții ce puteau fi împarțite în: societăți mutuale de asigurări, societăți anonime românești de asigurări și agenții ale societăților străine de asigurări.

Astfel, societățile de asigurări s-au dezvoltat iar la 1871 s-a înființat la București societatea română de asigurări “Dacia”, iar în 1873, societatea “România”. În anul 1882 aceste societăți au fuzionat constituindu-se astfel societatea “Dacia-România”.

Tot în anul 1882 a luat ființă Societatea Națională, care a fost autorizată să funcționeze prin Înaltul Decret Regal din 29 ianuarie. Urmare a creării acestor societăți de asigurări și a dezvoltării pieței locale a asigurarilor, rând pe rând reprezentantele companiilor straine de asigurari au început să se retragă, cedându-și portofoliile societăților românești. Deși asigurările nu erau cunoscute și au pătruns cu greu în conștiința maselor populare, totuși, marii proprietari, precum și industria și comerțul în plină dezvoltare, formau o clientele suficientă pentru a determina o dezvoltare continuă a societăților de asigurări din România.

Până la primul război mondial, deși nu au activat pe piața românească un număr mare de societîți de asigurare, ele nu au reușit să constituie un sprijin real pentru populație, riscurile asigurate fiind restrânse, iar asigurările oferite puteau fi doar următoarele trei categorii: asigurări de viață, de incendiu și de transporturi fluviale și maritime. După război, activitatea de asigurare din România se intensifică datorită creșterii economiei, asigurarea devenind o componentă organică a activității economico-sociale.

În anul 1933, funcționau în toată țara 25 de societăți de asigurare, al căror capital se ridica la valoarea de 368.477.333 lei, pentru ca, în anul următor, numărul acestora să se reducă la 24, iar capitalul social să ajungă la 360.904.667 lei. Analizând situația economică a țării din acea perioadă, observăm că sectorul asigurărilor nu participa semnificativ la formarea PIB-ului. În perioada celui de-al doilea război mondial, 11 dintre socitetățile de asigurare existente în România, care reprezentau peste 70% din capitalul social al întregului sector de asigurări, se aflau sub controlul direct al marilor monopoluri străine, profiturile realizate de acestea fiind în cea mai mare parte expatriate. Dupa terminarea razboiului, în anul 1945, mai funcționau în România numai 13 societăți românești și 5 reprezentanțe străine.

În anul 1952 s-a creat, cu capital integral românesc, Adiministrația Asigurărilor de Stat – ADAS, instituție specializată în activitatea de asigurare și de reasigurare. ADAS și-a desfășurat activitatea sub conducerea generală a Ministerului Finanțelor, pe baza unor decrete emise special pentru aceasta. ADAS practica asigurări de bunuri, de persoane și de răspundere civilă sub două forme: obligatorii și pe baze contractuale. Pe măsura dezvoltării economice, asigurările de stat au luat sub protecția lor noi sectoare economice și noi categorii de bunuri și servicii, dezvotându-se în acest sens noi produse de asigurare.

În anul 1971, în România a fost creat un nou cadru legislativ, prin care era reglementat modul de organizare și funcționare a Administrației Asigurărilor de Stat, stabilindu-se drepturileși atribuțiile organizației de asigurare în ceea ce privește administrarea asigurărilor. Astfel, dacă până la această dată, prin efectul legii erau asigurate bunurile aparținând organizațiilor cooperatiste și persoanelor fizice, începând cu 1972 s-a introdus asigurarea prin efectul legii de răspundere civilă pentru pagubele produse datorate accidentelor de autovehicule și asigurarea prin efectul legii călătoriilor în cazurile de accidente. De asemenea, tot în această perioadă se extind și asigurările facultative și se îmbunătățesc normele privind încheiere, derularea și rezilierea contractelor de asigurare.

După anul 1990, au apărut importante schimbări legislative ce au condus la înlăturarea monopolului statului, apariția multor societăți de asigurare și la stabilirea climatului concurențial pe piața asigurărilor din România, favorizată și de schimbarea mentalității poporului român după revoluția din 1989.

În anii 1990-2000, piața românească de asigurare și reasigurare a urmat o traiectorie interesantă, respectând evoluțiile contradictorii pe care le-a suportat economia în anasmblul său. Începând cu anul 1998, sectorul asigurărilor înregistrează o evoluție ascendentă destul de semnificativă, fiind una dintre excepțiile fericite din peisajul economic românesc.

Asigurările au cunoscut, în țările dezvoltate, un puternic dinaminsm, în schimb în România au avut o evoluție relative mai lentă, datorită condițiilor politice, economice și sociale. În anii 1995-2005, evoluția asigurărilor a urmărit evoluția contradictorie a economiei românești.

Este cunoscut faptul că asigurările s-au născut din nevoia de protecție a omului și a venitului său agonisit cu trudă, împotriva forțelor distructive ale naturii, accidentelor și bolilor, din nevoia constituirii unor mijloace de existență în condițiile prierderii sau reducerii capacității de muncă în urma accidnetelor, bolilor sau atingerii unei anumite vârste. De-a lungul timpului, oamenii s-au străduit să găsească diverse soluții pentru acest tip de probleme. Odată cu dezvoltarea societății au apărut și noi modalități de luptă a omului cu forțele naturii, cu evenimentele nefavorabile. Cu toate aceste, oamenii sunt încă neputincioși în fața unir calamități ale naturii. Dat fiind faptul că există puține mijloace tehnice eficiente împotriva acestor dezastre naturare, devine imperios necesară apărarea oamenilor și a societății de prejudiciile aduse.

Aversiunea față de risc este importantă întrucât această atitudine poate duce la pierderea unor oportunități și de asemenea poate avea efecte negative din punct de vedere social și economic. Principalele trei tipuri de consecințe pe care orice risc le determină la nivelul societății sunt următoarele:

dimensiunea fondurilor de urgență trebuie mărită- este prudent ca anumite fonduri de urgență sa fie create,

societatea este lipsită de anumite bunuri și servicii- de exemplu, din cauza unui risc de răspundere, multe companii au întrerupt producția la anumite produse,

apar neplăcerile și temerile- de exemplu: pasagerii dintr-un avion pot deveni nervoși și agitați atunci când avionul trece printr-o zonă de turbulențe.

Indiferent cât de multă grijă acordam evitării problemelor sau protejarii bunurilor noastre, nu putem fi niciodată siguri ca vom avea succes. Unele evenimente negative implică traume psihice și pierderi financiare semnificative.

Existența și dezvoltarea societății omenești, viața oamenilor în general, nu sunt de conceput fără muncă, fără producerea continuă a bunurilor materiale și spirituale. În acest fel între oameni și natură are loc o relație, o legăturp permanentă, se constituie anumite raporturi de intercondiționare. În realizarea acestor relații, omul este nevoit să-și adapteze activitatea la natura înconjurătoare.

De-a lungul timpului, agenții economici au căutat să descopere și să aplice diverse mijloace de protecție împotriva riscurilor generatoare de pagube potențiale la care erau expuse activitățile lor de producție și de comercializte, precum și persoanele care exercitau asemenea activități. În zilele noastre au apărut li alte riscuri extrem de variaceput fără muncă, fără producerea continuă a bunurilor materiale și spirituale. În acest fel între oameni și natură are loc o relație, o legăturp permanentă, se constituie anumite raporturi de intercondiționare. În realizarea acestor relații, omul este nevoit să-și adapteze activitatea la natura înconjurătoare.

De-a lungul timpului, agenții economici au căutat să descopere și să aplice diverse mijloace de protecție împotriva riscurilor generatoare de pagube potențiale la care erau expuse activitățile lor de producție și de comercializte, precum și persoanele care exercitau asemenea activități. În zilele noastre au apărut li alte riscuri extrem de variate, datorită perfecționării continue a tehnicii și tehnologiilor, creării de aglomerări urbane, creșterea numărului de mijloace de transport, etc. Din această cauză, omul a conceput diverse mijloace de apărare împotriva pericolelor de orice natură. Asemenea mijloace au la bază prevenirea, asistența și prevederea.

În zilele noastre, asigurările au devenit o necessitate, fiecare dintre noi optând pentru alegerea unuia sau a mai multor tipuri de asigurări, în funcție de bunurile deținute și de prioritățile individuale. Tipurile de asigurări întâlnite cel mai des sunt cele de locuințe, asigurările auto, asigurările de sănătate și cele de viață, unele dintre ele fiind obligatorii prin lege. Majoritatea persoanelor își doresc să aibă certitudinea că indiferent de calamitățile naturale sau alte tipuri de riscuri, locuința lor va rămâne întotdeauna în cea mai perfectă stare, fără să fie nevoiți să apeleze la împrumuturi bănești pentru a repara daunele produse. Datorită numeroșilor factori de stres, oamenii devin neatenți sau pur și simplu pierd controlul asupra lucrurilor și acțiunilor lor. Astfel, există o varietate de asigurări ce pot să se potrivească fiecărei situații, dar trebuie găsită cea mai bună. Acest lucru necesită cercetarea pieței, compararea prețuilor și a caracteristicolor specifice polițelor sau combinațiilor de polite adecvate pentru fiecare persoană în parte. De remarcat este faptul că asigurarea cea mai ieftină nu este întotdeauna un câștig.

Definitia și conținutul economic al asigurărilor

Activitatea de asigurare este considerată o componentă caracteristică unei economii de piață și ar trebui înțeleasă ca o necesitate. Protecția împotriva forțelor distructive ale naturii, sau a accidentelor, a impus constituirea unor fonduri de rezervă și asigurare de către societăți specializate în materie de asigurări.

“Asigurarea, ca formă de protecție împotriva unor riscuri, este un serviciu care se vinde și se cumpărp în cadrul pieței asigurărilor, piață ce este o componentă importantă a pieței serviciilor financiare. Asigurările sunt servicii destinate atât persoanelor fizice (populației), cât și persoanelor juridice (întreprinderilor).”

Asigurarea este considerată ca fiind operațiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualității, un fond de asigurare, prin contribuția unui număr de asigurași, expuși la producerea anumitor riscuri, și îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum și pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităților desfășurate. Ca ramură prestatoare de servicii, asigurarea se remarcă prin faptul că societatea de asigurări, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un produs necorporal specific, și anume preluarea răspunderii pentru riscurile asigurate.

Conform profesorilor Văcărel I. și Bercea F., asigurarea “acționează în strânsă legătură cu existent unor riscuri commune a căror producer poate provoca pagube importanten economiei naționale și populației. Existența riscurilor comune determină, la rândul ei, formarea comunităților de risc- compusă din persoane fizice și juridice- care acceptă achitarea primelor de asigurare unei instituții specializate în vederea constituirii fondului de asigurare. ”

Asigurare este un sistem de relații economico-sociale, proces obiectiv necesar al dezvoltării economice și sociale determina de legile economice obiective, ce constă în creearea în comun, de către persoanele fizice sau juridice amenințate de anumite riscuri, a unui fond din care se compensează daunele și se satisfac și alte cerințe economico-financiare probabile și imprevizibile.

De asemenea, asigurarea este o operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asiguratorul se obligă ca în schimbul unei prime de asigurare să preia riscul producerii unui anunmit eveniment și să-l despăgubească pe asigurat pentru pierderile suferite în urma unor întâmplări independente de voința acestuia.

Asigurarea este un mijloc de a acoperi o parte a riscurilor cu care se confruntă persoanele sau firmele în activitatea lor de zi cu zi sau în cea de afaceri. Asigurarea are rolul de a acoperi consecințele financiare ale unor evenimente nedorite de către persoane sau organizații, cauza principală fiind existența riscurilor. Asiguratorii nu acoperă riscurile speculative care pot conduce la câștiguri financiare. Riscurile asigurabile caracterizează acei asigurați care pot suferi pierderi. Asigurarea compensează financiar efectele unui eveniment nefavorabil. Fondurile pentru compensarea financiară a asiguratului sunt create de asigurator din primele plătite de persoanele sau organizațiile care au cumpărat asigurări. În schimbul primelor alocate acestor fonduri, asiguratorul acceptă riscul unor despăgubiri semnificativ de mari, ăn cazul în care deținătorul poliței va suferi un prejudiciu. Astfel, se poate deduce că asigurarea reprezintă p metodă de transfer al riscului, iar asiguratorii sunt aceia care își asumă riscul.

Rolul pe care îl are activitatea de asigurare în economia unei țări rezultă din funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească asigurarea. În principal, acestea sunt: funcția de a acoperi pagubele produse asiguraților de calamități sau accidente, funcția de prevenire a producerii pagubelor și funcția financiară a asigurărilor.

De asemenea, o altă definiție a asigurării este aceea că reprezintă un process economic-social necesar și obiectiv, deoarece acționează ca un mijloc de protecție:

despăgubește pierderile financiare acoperite prin riscuri asigurate,

asigură continuitatea activității economice întrerupte temporar.

Funcțiile asigurării- de repartiție(finainciară):

de control,

de compensare a pagubelor pricinuite de calamități ale naturii și de accidente (la asigurări generale) și plata sumelor asigurate (la asigurări de viață),

de prevenire a riscurilor și a daunelor

Din punct de vedere economic, asigurările au anumite trăsături caracteristice. Existența asigurării este indisolubil legată de necesitatea constituirii unui fond de resurse bănești destinat indemnizării pagubelor provocate de anumite fenomene. Astfel, o primă trăsătură a fondului de asigurare este aceea că el trebuie să îmbrace în mod necesar forma bănească și se formează în mod descentralizat pe seama sumelor de bani (prime de asigurare sau cotizații) pe care le achită persoanele fizice și juridice interesate în înlăturarea pagubelor ce ar urma să le suporte dacă și-ar produce anumite evenimente. De aici, o altă trăsătură evidentă este aceea că fondul de asigurare se constituie în vederea acoperirii unor riscuri datorate producerii unor fenomene viitoare, nesigure. Asigurarea presupune existența unei comunități de risc ce se formează în mod spontan, prin simpla participare la constituirea fondului de asigurare la dispoziția unei organizații specializate. Asigurarea oferă, așadar, avantajul că membrii comunității, afectați de producerea riscului asigurat, primesc de la fondul de asigurare, cu titlu de indemnizație de asigurare, sume care pot întrece de câteva ori cuantumul contribuției acestora la fondul respectiv. Acest lucru este posibil în virtutea faptului că paguba provocată de producerea riscului asigurat se împarte ăntre membrii comunității de risc după principiul mutalității, adică la constituirea fondului de asigurare participă toți asigurații. În procesul formării și utilizării fondului de asigurare se nasc anumite relații economice între participanții la asigurare. Astfel, în prima etapă, fluxurile bănesști sub forma primelor de asigurare, pornesc de la persoane fizice și juridice asigurate.

Prin urmare, putem afirma că “asigurarea exprimă relație de distribuire și redistribuire a valorii adăugate brute, relații care apar în procesul constituirii și utilizării fondului de asigurare în vederea desfășurării neîntrerupte a activității economice, păstrarea integritații bunurilor asigurate, protejării persoanelor fizice, împotriva anumitor evenimente ce le-ar putea afecta viața ori integritatea corporală, precum și onorării obligațiilor de răspundere civilă ce revin persoanelor fizice și juridice față de terți.”

Clasificarea asigurărilor

Asigurările pot fi clasificate după mai multe criterii, dintre care menționăm: domeniul la care se referă, forma juridică de realizare a asigurării, riscurile cuprinse în asigurare, sfera de cuprindere în profil teritorial, felul raporturilor ce se stabilesc între asigurator și asigurat.

Astfel, există numeroase tipuri de asigurări, ce pot fi clasificate în funcție de caracteristicile pe care le prezintă folosind diverse criterii. De obicei, asigurările sunt împărțite în funcție de domeniul la care se referă în: asigurări de bunuri, asigurări de persoane și asigurări de răspundere civilă.

Asigurările de bunuri au ca obiect diferite valori materiale aparținând persoanelor fizice sau juridice, care pot fi supuse acțiunii unor fenomene naturale sau accidentelor. În țara noastră fac obiectul asigurărilor de bunuri o gamă variată de valori materiale, cum sunt: mijloacele de producție fixe și circulante, culturile agricole și rodul viilor, animale domestice, autovehiculele, navele maritime și fluviale, aeronavele, clădirile și alte construcții, bunurile casnice și alte categorii de bunuri aparținând populației, etc.

Asigurările de persoane au ca obiect persoana fizică în sine, ele încheindu-se pentru diminuarea consecințelor negative cauzate de calamități naturale, accidente, boli, etc. sau pentru plata sumelor asigurate în legătură cu producerea unor evenimente în viața oamenilor (deces, împlinirea unei anumite vârste, pierderea capacității de muncă, etc.

Prin asigurările de răspundere civilă, asiguratorul își asumă obligația de a plăti despăgubirea pentru prejudiciul adus de asigurat unor terțe persoane. Este vorba de prejudiciul ce poate fi cauzat prin producerea unor accidente concretizate în vătămarea corporală sau deces ori în avarierea sau distrugerea unor bunuri sau în alte pagube pentru care asiguratul răspunde conform legii. Rezultă, deci, că prin asigurările de răspundere civilă se realizează protecția patrimoniului asiguratului, deoarece în cazul în care el produce un prejudiciu unor terțe persoane nu apelează la aceasta pentru a-l acoperi, fiindcă asiguratorul și-a asumat răspunderea și intervine acordând despăgubirea care se cuvine.

Asigurările după forma juridică de realizare, asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă sunt: asigurările obligatorii sau prin efectul legii și asigurările facultative sau contractuale.

După obiectul de activitate stabilit prin contractual de societate si statut, societățile comerciale din domeniul asigurărilor din țara noastră pot practica următoarele categorii de asigurări: asigurări de viață, asigurări de persoane, altele decât cele de viață, asigurări de autovehicule, asigurări maritime și de transport, asigurări de aviație, asigurări de incendiu și alte pagube la bunuri, asigurări de răspundele civilă, asigurări de credite și garanții, aigurări de pierderi financiare din riscuri asigurate și asigurări agricole.

Asigurările dupa riscurile cuprinse în asigurare se clasifică în:

asigurări împotriva incendiilor, trăsnetelor, exploziilor etc., sunt pentru clădiri, construcții, utilaje și instalații, mijloace de transport, mobilier etc.;

asigurări împotriva grindinilor, furtunilor, inundațiilor etc., de regulă pentru culturile agricole;

asigurări pentru boli și accidente la animale;

asigurări împotriva avariilor și altor riscuri specifice la mijloacele de transport în timpul staționării și al mersului, la transportul intern și internațional;

asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viața oamenilor: deces, boli, accidente etc., care pot duce la pierderea temporară sau definitivă a capacității de muncă, sunt asigurările de persoane;

asigurări împotriva cazurilor de răspundere civilă la prejudiciile cauzate terțelor persoane prin efectuarea diferitelor activități

Deosebirile între acestea rezidă din natura relațiilor contractuale, durata și tipul de risc. În principal, în cazul asigurărilor de viață riscul care se asigură este decesul, iar în cazul celor non-viață, se asigură alte riscuri cu excepția riscului de deces.

După sfera de cuprindere în profil teritorial, asigurările pot fi grupate în asigurări interne și asigurări externe. Asigurările interne au caracteristic faptul că, în general, parțile contractante domiciliază în aceeași țară, bunurile, persoanele și răspunderea civilă care fac obiectul lor se află pe teritorul aceleiași țări, iar riscurile asigurate se pot produce pe același teritoriu. Aceste asigurări se caracterizează și prin aceea că primele de asigurare, despăgubirile și sumele asigurate se exprimă și se plătesc, de regulă, în moneda națională. Asigurările externe au caracteristic faptul că apar în legătură cu persoana de răspundere civilă sau bunuri care ies în afara limitelor teritoriale ale țării în care se incheie contractul de asigurare. În cazul acestor asigurări , una din parțile contractante ori beneficiarul asigurării domiciliază în altă țară sau obiectul asigurat ori riscul asigural se află, respectiv se poate produce, pe teritoriul altei țări. De regulă, la aceste asigurări atât primele de asigurare cât și despăgubirile se exprimă sau se platesc în valută, motiv pentru care ele sunt cunoscute și sub denumirea de asigurări de viață.

După felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător și asigurat, asigurările pot fi grupate în asigurări directe și asigurări indirecte sau reasigurări. Specific asigurărilor directe este faptul că raporturile de asigurare se stabilesc în mod nemijlocit între asigurați și asigurător, fie prin intermediul contractului de asigurare, fie în baza legii. Spre deosebire de asigurările directe, reasigurarea apare ca raport ce se stabilește de fiecare data între două societăți de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat (cedent), iar cealaltă de reasugurător. Reasigurarea are la bază contractual de reasigurare, prin intermediul căruia reasiguratul cedează unui reasigurător o parte din răspunderile pe care și le-a asumat prin contractul de asigurare și o parte din primele de asigurare încasate. În acest fel, reasigurătorul își asumă răspunderea de a participa la acoperirea pagubelor menționate în contract. Prevederile contractului de reasigurare derivă în toate cazurile din contractul de asigurare fără însă ca între reasigurător și asigurat să existe vreun raport juridic. Se poate spune, deci, că reasigurarea reprezintă, de fapt, o asigurarea a asigurătorului direct, fiind un raport care apare numai între persoane juridice.

Datorită faptului că asigurările reprezintă un domeniu vast, acestea, de la începutrui până în prezent au cunoscut o mare diversitate și dezvoltare, fapt ce a facut necesară și posibilă clasificarea acestora. De asemenea, clasificarea efectuată ne-a indicat și tipurile de produse de asigurări existente pe piața asigurărilor.

CAPITOLUL II- PIAȚA ASIGURĂRILOR ÎN PERIOADA CRIZEI ECONOMICE

2.1. Apariția crizei economice

Piața reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o rețea de relații de vânzare-cumpărare între diferiți agenți economici care sunt, pe de o parte, uniți prin legături de interdependență și, pe de altă parte, se află în raporturi de opoziție, fiecare urmărindu-și propriul interes. Piața semnifică existența unor confruntări între purtătorii cererii și ofertei prin intermediul cărora se determină prețul bunurilor economice ce fac obiectul schimbului.

Întrucât prin intermediul asigurărilor o societate comercială specializată(asigurător) își asumă obligația de a prelua asupra sa, în schimbul primelor încasate de la persoanele fizice și juridice (în calitate de asigurați), efectele negative ale producerii unui anumit eveniment sau complex de evenimente, asigurarea apare ca un mijloc prin intermediul căruia persoanele asigurate se pot pune la adăpost de pericolele care îi amenință. Operațiile de asigurare se realizează într-un cadru denumit piața asigurărilor.

Piața asigurărilor presupune întâlnirea cererii de asigurare, ai cărei purtători sunt persoanele fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări, cu oferta de asigurare, ai cărei reprezentanți sunt organizațiile specializate autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile să desfășoare, sub aspect financiar, o astfel de activitate.

Aproape toate activitățile vieții sociale și ale economiei mondiale sunt protejate prin asigurare, având în vedere amploarea și diversitatea acestora reiese că asigurările sunt de o mare diversitate și eterogenitate, prin urmare se poate vorbi de o piață de asigurări doar din punct de vedere generic. Având în vedere tranzacționarea unor anumite tipuri de asigurări și a altor particularități ne îndeamnă să afirmăm că aceasta este împărțită în mai multe subpiețe de asigurări concentrate în anumite zone ale globului sau în marile orașe ale lumii. Orașele în care au loc tranzacții importante de asigurări sunt centre financiare importante.

Caracteristicile acestor subpiețe de asigurări, sunt: dimensiunea acesteia; cadrul organizațional; structura și modul de realizare a concurenței.

Dimensiunea fiecărei subpiețe este determinată de mărimea cererii de asigurare din perimetrul subpieței. Această cerere este influențată de potența financiară a persoanelor fizice și juridice și de interesul de a se asigura al acestora. Dimensiunea subpieței este determinată de câțiva indicatori, cum ar fi: valoarea primelor brute subscrise într-o anumită perioadă, numărul contractelor de asigurare încheiate, cuantumul sumelor asigurate într-o perioadă de timp, valoarea totală a angajamentelor asumate de asigurători la un moment dat, etc.

Cadrul organizațional se referă la ofertanții de asigurări și reasigurări care operează într-o anumită zonă sau centru financiar important și care se caracterizează printr-o anumită formă de organizare (companii de asigurări constituite pe principiul obținerii de profit, companii mutuale, companii captive, etc) o anumită structură a capitalului social (de stat sau/și privat), etc.

Structura și modul de realizare a concurenței se referă la companiile de asigurări care subscriu riscuri în zona respectivă și la formele de asigurări pe care acestea le subscriu, concurența perfectă se manifestă doar între companiile cu un portofoliu de asigurare omogen.

Tranzacțiile cu asigurări care au loc între diferite țări este scăzut în comparație cu schimburile de mărfuri dintre ele. Este de înțeles având în vedere tipul de produse care se comercializează și prețurile (primele de asigurări) care trebuie plătite. Aceste tranzacții sunt influențate de reglementările interne ale fiecărei țări. Piața internațională interferează cu subpiețele naționale, atunci când companiile multinaționale își înființează filiale în diferite țări unde subscriu riscuri sau când cumpără de la companiile naționale asigurări (prin reasigurare) la sediul său. Aceste servicii le oferă fie naționalilor, fie străinilor aflați în țara sa. Această categorie de afaceri este numită „business transfrontalier”.

Rata de participare a asigurătorilor străini în fiecare țară este diferită ea depinzând de legislația țării respective și de atractivitatea pieței respective spre capitalul străin. Trebuie menționat că în ultimele decenii, datorită liberalizării piețelor de asigurări din diferite țări, companii internaționale de asigurări au achiziționat companii sau chiar și-au înființat propriile companii în aceste țări și subscriu riscuri pe aceste piețe fiind totodată importante surse de reasigurare pentru companiile mamă.

Unele din aceste companii internaționale nu s-au limitat la a cumpara o singură companie, au cumparat mai multe urmând a le fuziona, limitând astfel numărul companiilor care operează într-o piață națională de asigurări. Scopul achiziționării mai multor companii pe o piață națională este de a beneficia de forța mai multor rețele de vânzare.

Reasigurările de regulă se tranzacționează pe aceleași subpiețe pe care se subscriu asigurările directe, numărul și limitele reasigurărilor depind de mărimea riscurilor subscrise de companiile cedente și de forța lor financiară.

În ceea ce privește criza economică, la nivel mondial, cunoaștem că primele semne ale acesteia s-au manifestat în Statele Unite ale Americii, unde au apărut creditele neperformante finanțate de băncile americane. Am putut observa astfel că odată cu acest declin al ce lei mai mari economii mondiale, efectul s-a extins în întreaga economie globală, piețele din Asia, apoi cele din Europa având de suferit o cădere bruscă. Manifestarea destul de violentă a crizei a condus la declinul multor instituții financiare de prestigiu cum ar fi AIG (cea mai mare companie de asigurări din lume), cât și la preluarea dezavantajoasă pentru statul american a unor active nu tocmai adecvate. Intervenția FED (Foundation for Enterprise Development) în economie nu a fost una propice, rezutatul fiind explozia inflației și creșterea deficitului bugetar de 13% din PIB (1.845 mld dolari).

Știm că următoarea victimă a crizei economice a fost piețele financiare din Asia, în principiu cele din Asia de Est. Unele state din Asia au înregistrat egalarea PIB-ului de către datoria publică (exemplu: Japonia). Ajutor au primit din partea Băncii Mondiale, cu programe de finanțare de peste 7,3 mld euro.

Astfel, criza economică a ajuns și pe vechiul continent, iar cele mai afectate state au fost din Europa Centrală și de Est. Deși aceste state au înregistrat creșteri ale PIB-ului în ultimii ani de peste 8 % corecția economică a fost de peste 10%. Au existat bineînțeles și cazuri de excepție, printre care s-a remarcat Irlanda care a intrat în incapacitate de plată și Marea Britanie, care nici ea nu a fost ocolită de probleme, multe dintre bănci cerând intervenția statului.

Astfel, băncile statelor din Europa și Guvernele acestora au încercat crearea unui front comun pentru a stabiliza declinul economic prin acordarea de stimulente diferitelor sectoare economice. Au conceput un program inițiat de banca germană, în valoare de 35 mld euro, dar acesta a fost aproape sortit eșecului din cauza neîncrederii creditorilor în șansele de reușită ale programului.

Criza economică s-a resimțit și în țara noastră, cel mai afectat sector fiind cel al construcțiilor, înregistrând o scadere de peste 70%, iar majoritatea companiilor de acest profil au rămas cu proiecte nefinalizate, rămânand imposibilă autofinanțarea.

Ceea ce a contribuit la actuala recesiune națională au fost, într-o mare măsură, normele de creditare ale Băncii Naționale Române cât și deciziile guvernului. Aceste norme de creditare foarte permisive până în anul 2008 au avut drept consecință o economie bazată pe consumism și mai puțin pe cea industrială. Odată cu scaderea PIB-ului și restricțiile creditării, dar și introducerea de noi impozite a dus la un blocaj de durată în întregul sistem economic românesc. Astfel, după această contracție a PIB-ului, deficitul bugetar al țării a crescut, ducând datoria externă la peste 60 mld euro. Dupa ce România s-a bucurat de privilegiile investițiilor străine, a urmat o reducere de 75% a acestora creând discomfort financiar în aproape toate ramurile economice.

Datorită faptului că datoria publică a crescut, statul a trebuit să recurgă la împrumuturi succesive de la instituțiile financiare internaționale și naționale, fapt ce a avut consecințe grave pentru țara noastră. S-a generat astfel deprecierea masivă a monedei naționale înregistrând cel mai mare nivel de la raportarea leului la euro. De asemenea, alte consecințe importante întregistrate s-au dovedit a fi creșterea șomajului, scaderea exporturilor și închiderea a peste 10.000 de firme în primele luni ale anunlui 2009.

Ca și celelalte sectoare economice și cel al asigurărilor a fost atins de criza economică. Companiile au preferat reducerea cotei de piață în vederea păstrării profitului, încercând să facă față valului mare de cereri de răscumparare a polițelor.

Piața de asigurări a fost crescătoare în anul 2007 și chiar și în anul 2008, dar nivelul de creștere a fost cu mult diminuat. Începutul anului 2009 a fost marcat de încetinire, primele brute subscrise au scăzut cu 1,5% față de aceeași perioadă din 2008 în condițiile în care avansul asigurărilor generale a compensat scăderea pe segmentul asigurărilor de viață.

Datorită scăderii puterii de cumpărare a populației au intrat în declin și piețele de asigurări de viață, fenomen produs în întreaga Europă.

În România, strategiile folosite de principalii jucători de pe piață în acest domeniu au fost schimbate, constatând astfel o diminuare a dorinței de expansiune și o dezvoltare a ideii de profit. Strategiile noi abordate sunt concentrate spre eliminarea riscului și obținerea de stabilitate în ceea ce privește modul de îmbogățire a portofoliului, siguranța primelor încasate în detrimentul cotei de piață. O altă strategie a companiilor de asigurări a fost introducerea ofertei asigurărilor de tip „ 3 in 1” în care erau incluse asigurările de viață, de sănătate și pensiile private.

Situația actuală se datorează în mare măsura comportamentului consumatorilor, care au fost forțați să renunțe la nevoia de asigurare în favoarea produselor și serviciilor de strictă necesitate.

2.2. Piața asigurărilor la nivel mondial în perioada 2007-2013

Asigurările reprezintă un sector important al economiei naționale. Operațiunile de asigurare, effectuate pe o bază contractuală au loc într-un cadru specific numit piața asigurărilor. În primul rând piața asigurărilor face referire la dimensiunea sa. Elementul decisiv care definește dimensiunea unei astfel de piețe este cererea de asigurare determinată, pe de o parte, de puterea economică a persoanelor asigurate și întreprinderile și, pe de altă parte, de convingerea în utilitatea asigurării mediată de organizații specializate. Este posibil ca nu toate persoanele care au solicitat oferte de la organizațiile de asigurare încheie contracte cu ei, pentru că, fie pentru că acestea nu se pare de confortul de așteptat sau din cauza condițiilor solicitanților nu sunt acceptate de către ofertanți. Oferta de asigurare este prezentat de către companiile private, de stat sau mixt de asigurare, de către organizații mutuale de asigurări sau de tontinelor. Societățile comerciale de asigurări, indiferent de tipul de proprietate, se urmăresc profitul și ei sunt obligați să îndeplinească prevederile legii referitoare la mărimea capitalului subscris și cu privire la modul de ținere a activității de înregistrare, etc.

În ceea ce privește piața asigurărilor la nivel mondial, dimensiunea acesteia este foarte importantă în ultimii ani, observată fiind, în special prin concentrarea actorilor acestei piețe. După cum știm, actorii acestei piețe international sunt societăți de asigurări, de reasigurări, brokerii de asigurări și respectiv societășile ce oferă servicii în activitatea de asigurare. Referitor la modul de acțiune pe care îl au asigurările în context international din punctual de vedere al principiilor, acesta rămâne același, dar având totuși o mare diferență de aplicare datorită legislației, condițiilor de piață, inflației sau modalității de încheiere a contractelor. Managerul de risc trebuie să țină cont în contextul internațional de terminologia folosită în contracte, de acoperirea prin asigurare cu ajutorul unor programe special concepute.

Companiile multinaționale manifestă astfel o creștere a prezenței lor pe multe piețe datorită faptului că încearcă să își extindă operațiile la nivelul întregului glob. Stabilitatea financiară a societăților din domeniul financiar al asigurărilor și reasigurărilor este evaluată prin anumiți indicatori economico – financiari ce exprimă capacitatea de a face față obligațiilor de plată.

La nivel mondial, în prezent, piețele care „conduc” această industrie aparțin țărilor cu o tehnologie avansată și condiții propice dezvoltării mediului de afaceri, precum SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania sau Franța. În prezent, realitatea ne arată că există decalaje foarte mari în acoperirea prin asigurare, acestea variind de la țară la țară, sute de mii de indivizi sub-asigurați având nevoie de protecția financiară oferită de aceste produse. 

Încă de la începutul crizei financiare în luna August a anului 2007, mediul de investiții din sectorul asigurărilor, precum și altor activități pe piața de capital, a devenit unul dificil. Prima fază a crizei s-a caracterizat printr-un colaps accentuat în ceea ce privește o gamă largă de active financiare, care părea că a ocolit complet industria, cu un număr mic de excepții evidente. Cea de a doua fază a crizei a început în 2011, odată cu izbucnirea crizei datoriilor suverane din zona euro. Aceasta se caracterizează prin preocupările de piață cu privire la sustenabilitatea datoriei si continuarea sprijinului pentru programele de ajustare în țări mici din periferica zonei euro. În vara anului 2012 acest fenomen a luat amploare, preocupările contaminând și țări din centrul mecanismului european. Pentru moment însă, politicile băncilor centrale importante și mai presus de toate, politica Băncii Centrale Europene, au împiedicat un eveniment coadă.

Volumul primelor de asigurări de pe piața mondială a cunoscut modificări semnificative în strânsă legătură cu evoluția economică și cu diferite particularități regăsite în fiecare zonă.

Înainte de apariția crizei economice, declanșată în Statele Unite ale Americii, s-a constatat o creștere a volumului de prime atât pe total cât și pe fiecare zonă importantă a lumii, dar mai ales creșterea volumului primelor de asigurare în țările cu o economie dezvoltată din Europa și continentul american. De asemenea după creșterea primelor în Asia, în perioada 1990 – 2000, când a avut loc o dezvoltare accelerată a continentului asiatic, se constată încetinirea ritmului creșterilor de prime de asigurare pe fondul reducerii accelerării ritmului de dezvoltare. Regiunile slab asigurate, cum ar fi Oceania și Australia se constată că în decursul anilor primele de asigurare au stagnat.

În anul 2010 volumul primelelor brute a revenit cu o creștere de 2,7%, în termeni reali 4.339 mld dolari, ceea ce înseamnă că primele subscrise au crescut peste nivelul avut înainte de apariția crizei.

În economiile avansate, piețele de capital au suferit un regres în prima jumatate a anului 2011, dar care s-au recuperat în cele mai multe cazuri în cursul celei de-a doua jumătăți. Oricum, în marea majoritate a țărilor, nivelul prețurilor la sfârșitul anului 2011 au continuat să fie mai scăzute decât nivelurile înregistrate la începutul crizei financiare din 2007. În general, industria asigurărilor s-a reflectat în evoluția mai largă a piețelor de capital, atât prin prisma recesiunilor cât și prin etapele de progres ale ciclului economic recent.

Anul 2011 prezintă astfel o situație mai specială deși aparent volumul de prime brute a crescut față de 2010, cu aproximativ 6,6% ce reprezintă o creștere nominală datorată devalorizării dolarului față de monedele țărilor respective, în realitate volumul de prime brute subscrise scăzând de fapt cu 0,8%.

Figura 1. Evoluția pe piață a indutriei de asigurări în a doua jumătate a anului 2011

Sursa: Raport GIMAR

În ceea ce privește primele totale subscrise, în rapoartele publicate de Swiss Re Sigma pentru anul 2012, a avut loc o creștere modestă a acestora, cu doar 2,4% în termeni reali, atingând o valoare nominală de 4613 mld dolari.

Figura 2. Primele totale subscrise de asigurări

Observăm că primele în cazul asigurărilor non-viață, acestea au crescut la 2,6% în 2012, în timp ce în cazul asigurărilor de viață, sportul a fost de 2,3%. Evoluțiile  pot fi explicate prin amplificarea volumului primelor în Europa de Vest, China și India, estimându-se, de asemenea, o amplificare a volumului de prime, mai ales în sfera asigurărilor de viață din India și Asia, piețe care se asteaptă să revină la valorile înregistrate anterior.

În 2013, piețele de asigurări la nivel mondial avut parte de o creștere restransă de 2,1% în termeni reali. În timp ce primele de asigurare primare din asigurari de bunuri, accidente au crescut cu 2,8%, segmentul de asigurări de viață a crescut cu doar 1,8%, ca urmare a unui număr mare de efecte de reglementare unice și creșterea atenuată în multe țări industriale.

În 2013, cei cinci mari asiguratorii de viață din China au reprezentat 69,5% din piață, în timp ce cota de piață cumulată a celor mai mari cinci jucători de asigurări non-viață a fost de 74,3%. Cu toate acestea, restul pieței este împărțit între aproape 100 de asiguratori, dintre care cei mai multi au o cotă de piață de 1% sau mai mică. Una dintre măsurile ce au fost luate a fost combinarea firmelor de asigurare concurente pe același segment de piață, în scopul de a câștiga puterea de piață pentru a combate concurenții mai mari. Se pare că această alianșă a firmelor mai mici a redus impactul războiului prețurilor început de jucători mai mari.

Creșterea asigurărilor a rămas astfel catalogată ca fiind lentă în anul 2013, datorită cererii limitate ca rezultat al unei economii slabe pe piețele avansate. Astfel, doar economiile din Asia au adus o creștere așteptată pe această piață. În ceea ce privește creșterea premium, aceasta a fost puternică în America Latină și imbunătățită în Africa și în Orientul Mijlociu, suportată de creșterea veniturilor și creșterea gradului de conștientizare a riscurilor.

Prevederile pentru 2014 spun că piața de asigurări se va confrunta cu un an dificil în 2014 deoarece nu se întrevede o revenire a economiei pe baze stabile. De asemenea, se anunță majorări de taxe și impozite care vor afecta direct aceasta industrie prin scăderea venitului alocat per populație pentru asigurarea de viață sau asigurarea bunurilor.

În ceea ce privește tendințele viitoare, se consideră că piețele asiatice vor continua să crească în importanță în următorii 10 ani, în timp ce evoluția din plan demografic sugerează că Africa ar putea deveni următoarea vedetă a industriei asigurărilor.

2.3. Piața asigurărilor în Europa în perioada 2007- 2013

Dacă ne raportăm la nivel international, putem afirma că piața asigurărilor din Europa se caracterizează printr-un grad ridicat de eterogenitate, urmare a diversității evenimentelor cauzatoare de pagube și a activităților pe care le poate afecta.

Practic, nu se poate delimita o singură piață a asiguratorilor și reasiguratorilor, fiecare dintre acestea fiind caracterizte prin multitudinea anumitor categorii de asigurări, existent anumitor societăți de asigurăări și reasigurări, norme si reglementări specific, acoperiri mai mari sau excluderi mai întinse.

La nivel european putem afirma că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluție de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar și cu apreciabile diferențieri de la o țară la alta. Europa este locul de apariție a asigurărilor moderne fapt pentru care va rămâne o piață esențială la nivel mondial, cu o creștere rapidă mai ales în ramurile asigurarilor de viață și de economisire, dar ocupând locul doi după Statele Unite. Asistam, în prezent, la un proces de maturizare a pieței unice europene a asigurărilor, cu realizări, dar și cu dificultățile sale, cele mai multe încă nedepășite.

Piața unică a asigurărilor în Europa acoperă 33 țări care formează Zona Economică Europeană (European Economic Area). În anul 2011, cele mai mari subpiețe de asigurări din Europa – Marea Britanie, Franța, Germania și Italia subscriu, încă cea mai mare volum de prime brute subscrise din Europa, însă trebuie remarcat că gradul de concentrare a scăzut de la aproximativ 55% în anii de dinaintea crizei la aproximativ 40% în anul 2011. De subliniat este faptul că în aceste țări volumul de prime aferent asigurărilor de viață domină piața în defavoarea asigurărilor generale ceea ce ne întărește afirmația că aceasta este o trăsătură specifică piețelor mature de asigurări.

Volumul total al primelor de asigurare subscrise exprimă dimensiunea pieței asigurărilor în mod absolut, creșterea acesteia reflectă atât creșterea ofertei societăților de asigurări, cât și o cerere sporită de asigurări din partea celor care doresc să se asigure.

Din punct de vedere al volumului de prime, se disting 3 grupe de țări:

prima grupă: Marea Britanie, Franța, Germania, Italia care reprezintă 41,38% din volumul de prime subscrise de țările care fac parte din CEA

a doua grupă: Olanda, Spania, Elveția, Suedia, Belgia, Danemarca care reprezintă 30,9% din volumul de prime subscrise de țările membre CEA

a treia grupă: celelalte țări a căror pondere în totalul volumului primelor de asigurare al țărilor membre CEA este 27,72%.

Un indicator important al piețelor de asigurări este penetrarea asigurărilor sau ponderea volumului primelor de asigurare în produsul intern brut. Acesta reflectă importanța asigurărilor în activitatea unei țări sau a unei zone geografice. Ponderea primelor de asigurare în produsul intern brut al unei țări reflectă nevoia de protecție a companiilor și a persoanelor fizice de a face față riscurilor și prin urmare o previziune pozitivă pentru dezvoltarea viitoare a activităților de asigurări.

La nivel mondial penetrarea asigurărilor a fost de 8,6%. Indicatorul cel mai performant privind ponderea asigurărilor în produsul intern brut îl are Luxemburg cu 32,4% ceea ce reprezintă că sectorul serviciilor financiare în această țară este foarte dezvoltat. Alte țări cu un indicator ridicat al ponderii asigurărilor în produsul intern brut sunt Marea Britanie cu 11,8%, Elveția cu 12,5%, Franța cu 9,5%, Italia 7%, Germania 6,8%, alte țări având ponderi mai mici.

Raportul dintre investițiile societăților de asigurări și PIB este un alt indicator care reflectă importanța asigurărilor în economie, arată impactul asigurărilor asupra economiei prin investițiile pe termen mediu și lung efectuate de societățile de asigurări.

Densitatea asigurărilor este indicatorul care arată volumul de prime de asigurare pe un locuitor al zonei analizate. La nivel mondial densitatea asigurărilor a fost de 661 dolari/locuitor. Țările dezvoltate au avut în anul 2011 o densitate de 3712 dolari/locuitor. În Europa, densitatea cea mai mare se află în Marea Britanie cu 4535 dolari/locuitor, Franța cu 4041 dolari/locuitor, Germania cu 2967 dolari/locuitor și Italia cu 2530 dolari/locuitor.

În ultimii ani numărul de companii care operează în piața de asigurări a scăzut continuu ca urmare a globalizării și a fuziunii dintre companii, astfel în anul 2011 numărul acestora a scăzut sub 5000 față de 2008 la 5170 unități și față de anii anteriori când numărul de companii a înregistrat fluctuații în jurul cifrei de 5300 de unități, în anul 2007 acesta fiind de 5261 companii, în 2006 de 5383, în anul 2005- 5416 iar în anul 2004-5122 de unități. Trebuie menționat ca acestea de fapt operează în piață ca grupuri de companii de asigurare, reprezentând de fapt cel mult 1500-2000 de astfel de grupuri de asigurari.

Numărul angajaților care lucrează în această industrie se menține în jurul cifrei de 1.000.000 de persoane în ultimii 10 ani, astfel în anul 2008 aceștia au scăzut cu 0,5% față de anul 2007 când numărul de angajați era de 989.348 persoane. De remarcat că numărul persoanelor care lucrează în asigurări au scăzut și în 2007 față de 2006 când acesta era de 1.027.199 de persoane. Cele mai multe persoane, lucrează în Germania, respectiv 218.900 de persoane, Marea Britanie 177.500 de persoane, Franța 143.800 de persoane.

În ultima perioadă asigurările și reasigurările în Europa au fost puternic marcate de criza economică declanșată în 2008 în Statele Unite ale Americii și care a influențat puternic și zona Europei. Prin urmare companiile de asigurări au subscris mai puțin și cu prime de asigurări mai mici, resimțind puternic efectele crizei. Piața Europei se va caracteriza printr-o puternică globalizare și regionalizare pentru a reuși să facă față efectelor noii crize a datoriilor suverane. Noile reglementări privind solvabilitatea companiilor de asigurări și reasigurări – directiva Solvency II vor duce la modificarea cadrului în care companiile de asigurări vor opera în următoarea perioadă.

Într-un context de creștere economică relativ bună, anul 2007 aduce criza financiară, iar sectorul de asigurări din Europa, a înregistrat doar o foarte ușoară creștere la veniturile totale din prime în 2007 de 0,1% în termeni reali. Cu toate acestea, industria de asigurari europene nu a fost grav afectată de criza financiară iar pierderile suferite de companiile de asigurări trebuiau gestionate.

Figura 3. Asigurările de viață și non-viață până în 2007

Sursa: http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/1213352215_cea-annual-report-web.pdf

Criza financiară a avut de fapt o varietate de consecințe. În primul rând, scăderea în piețele bursiere au dus la o încetinire a investițiilor în produse de tip unit-linked, pentru care asigurații suportă riscul investiției. În al doilea rând, produsele de viata au fost contestate de produse bancare pe termen scurt, care au oferit randamente superioare din cauza inversiunii în curba de randament, în a doua jumătate a anului 2008.

Agravarea crizei economice, ce își are originea în piața americană a creditelor ipotecare sub-prime în 2007, a dus la o contracție a activității la nivel global în ultimul trimestru al anului 2008. Europa nu a fost cruțată și, în conformitate cu cifrele Eurostat, creșterea economică în Uniunea Europeană a scăzut în termeni reali, de la 2,9% în 2007 la 0,9% în 2008, cu inflația prețurilor de consum în creștere de la 2,4% la 3,7% în aceeași perioadă.

Deoarece asiguratorii europeni sunt printre cei mai mari investitori instituționali, statutul activelor totale aflate în administrare lor s-a îmbunătățit în 2009. Pe partea premium, în schimb, se pare că recesiunea economică a afectat sectorul asigurărilor non-viață mai mult decât sectorul asigurărilor de viața în 2009, deși impactul a fost mai mic.

Cifrele aferente anului 2010 indică faptul că asigurătorii europeni au depășit criza cu bine tocmai pentru că volumul total al primelor brute subscrise a crescut nominal cu peste 3,5%. Astfel, asigurătorii europeni au subscris în anul precedent prime brute a căror valoare a atins 1.115 miliarde euro.

Creșterea amintită este superioară celei înregistrate în anul 2009, care a fost de circa 3%. Cu toate acestea, dacă în anul 2009 factorul principal în realizarea creșterii consemnate era reprezentat de sectorul asigurărilor de viață, 2010 marchează creșteri similare atât în domeniul asigurărilor de viață, cât și pe segmentul asigurărilor generale.

După ce a scăzut cu mai mult de 4% în 2009, produsul intern brut real al UE s-a recuperat treptat în 2010, înregistrând o creștere de 2%. Economia europeană a continuat să se extindă în 2011, deși într-un ritm mai lent, astfel că cifrele Eurostat indică o creștere reală de 1,5% . Pe fondul temerilor de agravare a datoriei suverane din zona euro, piețele de capital au rămas fragile, în prima jumătate a anului 2011 și s-au deteriorat semnificativ în a doua jumătate a anului.

Acest mediu economic destul de greu pare să fi afectat industria europeană de asigurări, deoarece datele preliminare pentru 2011 indică doar o creștere marginală în totalul activelor asiguratoriloe și o scădere mică în totalul primelor brute subscrise.

După o creștere de 2,5% (la rate de schimb constante), în 2010, volumul total al primelor brute subscrise din Europa au scăzut cu 1,5% la rate de schimb constante în 2011. Acest declin se datorează scăderii bruște a cererii în ceea ce privește primele de viață, care reprezintă 60% din totalul primelor.

Figura 4. Evoluția asigurărilor de viață și asigurările non-viață în perioada 2003-2013

Sursa: http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2013-2014-2.pdf

În anul 2012, mediul economic în care operează societățile de asigurare europene rămâne unul dificil, chiar dacă au avut loc îmbunătățiri la nivelul pieței financiare. Având în vedere turbulențele semnificative cu care se confruntă industria (dintre care cele mai importante au fost ratele scăzute ale dobânzilor și capacitatea limitată de gospodării să aloce fonduri pentru cheltuielile discreționare), volumul total al primelor brute subscrise a scăzut cu 0,3% în anul 2012 față de anul precedent.

Un mediu economic nefavorabil a persistat în Europa și în anul 2013. Acest lucru s-a tradus printr-o scădere a PIB-ului de 0,4% în zona euro. Din afara zonei euro, statele membre ale UE s-au descurcat mai bine, cu o creștere pozitivă modestă, ridicând, astfel, creșterea PIB-ului din cele 28 de țări membre ale UE doar puțin peste zero. Activitatea economică redusă atât sectorul de bunuri și servicii menținut rata ridicată a șomajului (11,9% în zona euro, de 10,7% în total).

În ciuda contextului macroeconomic de testare, datele preliminare sugerează o imagine destul de pozitivă pentru industria asigurărilor. Totalul primelor de asigurare din țările membre din Europa a crescut în medie de 2,8% la rate de schimb constante, ajungând la o valoare estimată 1111miliarde €. Această creștere a fost determinată în mare măsură de o creștere puternică pe piața asigurărilor de viață, în timp ce asigurările non-viață au rămas în mare parte, stabile.

CAPITOLUL III- STUDIU DE CAZ: PIAȚA ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

3.1. Evoluția asigurărilor în România

Piața asigurărilor din România este una dintre cele mai mici din Uniunea Europeană din toate punctele de vedere, atât ca nivel de prime subscrise cât și ca densitate a asigurărilor sau grad de penetrare.

La sfârșitul anului 2011, în România erau înregistrate 43 societăți de asigurare. În ultimii 5 ani, valoarea capitalului social subscris agregat la nivelul societăților de asigurare s-a dublat, de la sfârșitul anului 2007, la sfârșitul anului 2011. Evoluția din această perioadă de 5 ani a fost determinată de autorizarea unor noi societăți de asigurare și de intrarea unor grupuri de asigurare de renume la nivel internațional în acționariatul societăților din piața românească.

În ceea ce privește țara de proveniență a capitalului, investitorii din următoarele țări dețineau cele mai semnificative ponderi în valoarea totală a capitalului social subscris de societățile de asigurări, în 2011: Franța, 35,01%; Austria, 28,45%; Olanda, 10,26%; Marea Britanie, 2,91%; Italia, 2,73%.

Figura 5. Capitalul social subscris al companiilor de asigurări pe țări de proveniență în 2011.

Sursa: Raportul CSA 2011 p.12

La sfârșitul anului 2011, erau deschise pe teritoriul României 12 sucursale autorizate în alte state membre ale UE -Franța, Germania, Belgia, Marea Britanie, Ungaria, Austria și Suedia -, din care 10 au raportat către autoritățile din statele de proveniență un volum de prime brute subscrise în România de 116.717.155 lei, valoare care a înregistrat o creștere nominală cu 54,59% față de anul 2010, iar în termini reali de 46,12% .

Structura pe categorii de asigurare a volumului total de prime brute subscrise pe teritoriul României de către cele 10 sucursale a fost următoarea: 87,53% din total, pentru asigurări generale; 12,47% din total, pentru asigurări de viață.

Din punct de vedere al structurii pe clase de asigurări generale, situația subscrierilor în România a celor 10 sucursale a fost următoarea: 37,19%, clasa III – Asigurări de mijloace de transport terestru, altele decât feroviare, 28,98%, clasa XIV – Asigurări de credite, 11,54%, clasa XVI – Asigurări de pierderi financiare, 9,64%, clasa I – Asigurări de accidente și boală, accidente de muncă și boli profesionale 12,65%, alte clase.

Piața asigurărilor din România a scăzut pe tot parcursul anului 2011, tendința de scădere manifestându-se încă din anul 2009, în condițiile în care economia românească era încă în recesiune. Piața asigurărilor din România a înregistrat o scădere de circa 5,81% în termeni nominali, sau mai precis de 10,98% în termeni reali. La fel ca în anul 2010, întâlnim o particularitate a pieței românești de asigurări aceea că sectorul asigurărilor generale a cunoscut o scădere de 6,75% iar asigurările de viață o creștere de 3%. După cum constatăm, creșterea înregistrată de asigurările de viață nu a putut anihila scăderea din sectorul asigurărilor generale.

Figura 6. Dinamica primelor brute subscrise în piața Românească de asigurari între anii 2007-2012

Sursa: Raportul CSA 2012, p. 13.

Primele 10 companii de asigurări din România după volumul de prime brute subscrise și ponderea acestora în piață sunt redate în tabelul următor:

Tabelul nr 1

Sursa: Insurance Profile nr 1/2012

Modul de evoluție al densității asigurărilor și gradul de penetrare al asigurărilor în perioada 2007-2011 sunt redate în tabelul următor.

Tabelul nr 2

(Sursa: Raportul CSA 2012, p. 14)

În ceea ce privește dinamica volumului de prime brute subscrise aferente anului 2011 se observă că pe segmentul asigurărilor generale companiile au subscris cu peste 9% (în moneda EURO) mai puțin față de 2010 în valoare absolută scăzând cu aproximativ 150 milioane EURO. Acest lucru a dus la scăderea ponderii pe care asigurările generale o dețin în totalul subscrierilor cu aproximativ 2 puncte procentuale, până la un procentaj de 78,3% din totalul pieței de asigurări. La fel ca în anul 2010 și în 2011, au scăzut indemnizațiile brute cu 11,57%, în termeni reali scăzând cu 16,42%. iar ceea ce este îmbucurător este că au scăzut despăgubirile aferente asigurărilor de avarii auto și furt cu 20,76% în monedă EURO față de 2010.

În următoarea perioadă, criza economică manifestată în economie va fi dublată de diverși factori negativi care vor duce la un trend descendent a industriei de asigurări, cum sunt: deprecierea monedei naționale cu impact negativ asupra activelor și pasivelor societăților de asigurări; creșterea ratei inflației; situația lichidității pieței de capital și a unor instituții de credit la care au efectuat plasamente societățile de asigurări.

Astfel, la finalul lunii decembrie 2012, piata de asigurări din România a fost de1,81 miliarde euro (în loc de 1,86 miliarde euro față de 2011) – raportându-se astfel cea mai scăzută valoare din ultimii 7 ani. Totodată, rata de crestere 2013/2012 calculată în monedă europeană a pieței de asigurare a fost de circa 3,5% (firgura 7).

Figura 7. Piața de asigurări 2007-2013 (mil. Euro)

În ceea ce privește segmentul de asigurări de viață, acesta totaliza în decembrie 2012 circa 365 milioane euro, fata de 405 milioane euro. Astfel, pentru 2013 vs. 2012 în locul unei scaderi de 7,5%, a avut loc o creștere cu circa 2,6% (firgura 8).

Figura 8. Evoluția asigurărilor e viață 2007-2013 (mil. Euro)

La finaul anului 2012, piața de asigurări a totalizat circa 1,9 miliarde euro. Prince cele mai mari companii de pe piață se enumeră : ASTRA Asigurări (~240 milioane euro), ALLIANZ-ȚIRIAC (208 milioane euro) și OMNIASIG VIG (200 milioane euro). De asemenea, cei mai mari jucatori de pe segmentul de asigurări de viață au fost ING Asigurări de Viață (~34% cota de piață), METROPOLITAN Life (~16%) și BCR Asigurări de Viață Vienna Insurance Group (13,5%). 

Un aspect esențial în viața și evoluția omului din cele mai vechi timpuri a fost preocuparea pentru viitor, teama combinată cu grijă și înțelepciune realizează cu siguranță ceva. Evenimentele din

viețile noastre sunt dinamice și, adesea, acestea apar imprevizibil. Trebuie să ne asigurăm că familia noastră este în siguranță și că primește tot sprijinul financiar de care are nevoie. Evoluând de la simpla funcție de protecție în caz de deces, asigurarea de viață a devenit un process mai complex, iar în acest moment avem destule opțiuni disponibile. Asigurare de viață este o formă de protecție financiară noastră în caz de accident, boală, invaliditate sau deces.

Astfel, în capitolul ce urmeză accentul va fi pus pe BCR Asigurări de Viață și opțiunile pe care ni le oferă această compania în domeniul asigurărilor de viață.

3.2. BCR Asigurări de viață

3.2.1. Istoricul companiei

BCR Asigurari de Viata este o companie membră a Vienna Insurance Group, unul dintre cele mai mari grupuri internaționale de asigurări din Europa Centrală și de Est.

A fost înființată în anul 2005, ca o anexă a Băncii Comerciale Române (BCR), compania și-a început activitatea propriu-zisă în anul 2006.

În același an, Erste Group devine acționarul majoritar al BCR, iar BCR Asigurări de Viață intră direct în topul celor 10 mari companii de asigurare, ocupând locul 8 în industria asigurărilor de viață din România.

În următorul an, BCR Asigurări de Viață a fost autorizată ca administrator de fonduri de pensii facultative și a lansat primul său fond. Prin această reușită a devenit lider pe piața fondurilor de pensii facultative. În același timp, BCR Asigurări de Viață continuă ascensiunea în topul asiguratorilor de viață.

Compania este lider bancassurance oferind produse și servicii la cele mai competitive tarife și se bucură, de asemenea, si de un parteneriat excelent cu BCR.

În septembrie 2008, Vienna Insurance Group (VIG), devine acționar majoritar al companiei, iar compania beneficiaza de o schimbare a logo-ului.

Începând cu anul 2009, compania devine liderul pieței bancassurance în ceea ce privește sfera de cuprindere a asigurărilor de viață și ocupă locul II în piața asigurărilor de viață. Datorită faptului că BCR Asigurări de Viață își orientează eforturile spre client, se adaptează permanent la schimbările pieței, sunt inovatori, își dezvoltă canalele de distribuție și acordă atenția necesară  personalului, au obținut, timp de patru ani consecutiv(din 2009), titlul de „Compania anului”.

Un avanzaj important al BCR Asigurări de Viață îl reprezintă parteneriatul excelent cu cea mai mare banca din Romania, iar acest lucru se reflectă în calitatea produselor de asigurare lansate în rețeaua bancară, în calitatea și diversitatea portofoliului și nu în ultimul rând în rezultatele companiei și recunoașterea de care aceasta se bucură pe piață.

Alegerea asigurării de viață reprezintă o decizie importantă pentru oricine. BCR Asigurări de Viață consideră fiecare client a fi unic, lucru prin care reușesc să își încânte consumatorii. Atenția acordată analizei nevoilor, atitudinii față de economisire, profilul financiar unic al fiecarui client reprezintă cheia succesului companiei.

Portofoliul de produse și servicii și de asemenea, soluțiile individualizate pe care le oferă BCR Asigurări de Viață, îi ajută pe clienți să ia decizia corectă în ceea ce privește viitorul lor financiar.

3.2.2. Indicatorii economici

Asigurările de viață din România au intrat într-un declin remarcabil în anul 2013. Retragerea din țară a unuia dintre cei mai mari asigurători de viață pune în evidență situația critică a unei piețe diforme. Nici măcar cel mai mare asigurător de viață din Europa nu a reușit să se impună pe piața din România, în ciuda investițiilor majore făcute. Planurile îndrăznețe ale Axa erau departe de a fi realizate în momentul în care a anunțat că și-a vândut operațiunile locale către Astra Asigurări. Au intrat pe piața locală în 2010 cu obiectivul clar de a deveni lider pe termen mediu și au plecat după doar trei ani, lăsând în urmă o societate cu o cotă de piață de circa 2%.

Plecarea francezilor, poate fi interpretată ca un semnal menit să ne reamintească problemele unei piețe atipice, dependente și, mai nou, măcinate de răscumpărările premature realizate de clienții speriați de criză. 

În România, trei societăți dețin aproape 65% din piața asigurărilor de viață, iar una dintre ele, BCR Asigurări de Viață ce ocupă locul II, este dependentă aproape exclusiv de relația cu banca al cărei nume îl poartă. 

Liderul pieței locale este  ING Asigurări de Viață, care își va shcimba numele din 2014 în NN, și al cărei viitor este destul de incert, având în vedere planurile grupului mamă de a renunța la controlul diviziei de asigurări. Pe locul III în top se plasează Metropolitan Life, în timp ce pentru restul de 35% din piață se luptă alte 15 societăți.

Evoluția polițelor cu component investițională (polițe unit-linked) este reprezentativă pentru ceea ce se întâmplă în ultima vreme pe piața asigurărilor de viață din România. Considerat cândva un produs inovativ, cu mare viitor, acest tip de polițe a dispărut, practic, în ultimii doi ani. Potrivit datelor consultate de Capital, nivelul răscumpărărilor premature pe acest segment a urcat, după primele șase luni ale anului, la circa 90% din primele brute subscrise. Altfel spus, sumele retrase de clienți înainte de finalizarea contractului ajung la 90% din încasările din prime.

Din păcate, companii ca BCR Asigurări (24% din piață), BRD Asigurări sau Ergo Asigurări trăiesc exclusiv din relația cu băncile, o bună parte a vânzărilor lor constând în asigurările obligatorii.

Figura nr 9

(Sursa: http://www.capital.ro/asigurarile-de-viata-au-picat-in-depresie-profunda-189760.html)

Deși se bucură de numele Grupului Vienna Insurace, BCR Asigurări de Viață a reușit să subscrie în primele șase luni ale anului precedent prime brute în valoare de 107 milioane lei, cu 5% mai mult decât în anul 2012.

Profitul companiei a atins 25 milioane de lei, la o cotă de piață de 21,25%, acest procent fiind în creștere față de semestrul întâi cu 1,87 % din anul 2012.

Valoarea totală a activelor în administrare a crescut cu 27% față de perioada similară a anului trecut, ajungând la 864 milioane lei.

Compania și-a permis să plătească clienților săi beneficii în valoare de aproape 15 milioane de lei pentru evenimentele asigurate. Numărul de contracte aflate în vigoare la sfârsitul primelor luni în portofoliul companiei era de aproximativ 486.000, BCR Asigurări de Viață fiind pe primul loc după acest indicator. Dacă luâm în considerare primele brute subscrise, compania BCR Asigurări de Viață se poziționează pe locul doi pe piața asigurărilor, după ING.

BCR Asigurari de Viata detine un portofoliu compus din produse bancassurance, planuri de economisire si protectie, planuri de economisire pentru copii, planuri de economisire in vederea pensionarii, programele investitionale unit-linked si index linked, asigurari de sanatate, programe de asigurari de viata pentru grupuri de angajati.

3.2.3. Tipuri de asigurări

Știm că rolul asigurării de viață este acela de a proteja ceea ce sau pe cine iubește/ prețuiește cel mai mult o persoană, șă garanteze că visele sale se vor împlinii indiferent ce s-ar întâmpla în viața sa. Am putea spune că Asigurarea de Viață oferă bani acolo unde este necesar, exact când avem nevoie.

Un prim tip de asigurare oferit de BCR Asigurări de Viață este Asigurarea de rentă pentru copii Magister. Dacă vorbim de educația copiilor, indiferent dacă este vorba de studii în străinătate sau în România, că e vorba de studii tehnice, economice, medicină, arte plastice sau orice alt fel de studii- toate acestea au un numitor comun, și anume banii. Educația costă din ce în ce mai mult, iar studiile arată că în viitor vor fi și mai mari.

Unii oameni sunt îngrijorați de costul asigurărilor. Planul de asigurare în sine nu costă nimic. De fapt, în multe cazuri planul aduce profit. Practic, educația costă, nu contractul de asigurare de viață.

În momentul în care copii ajung să meargă la facultate, apare nevoia de bani, oricare ar fi sursa acestora. Este adevărat că acest cost poate fi acoperit în mai multe moduri. De exemplu, parintele îi poate cere copilului să lucreze în timpul facultății pentru a avea bani.

Asigurarea de rentă pentru copii Magister de la BCR Asigurări de Viață este o opține care asigură că beneficiile oferite copiilor reflectă nevoile acestora în special într-o anumită perioadă din viață, prin urmare, asigură că obiectivele financiare ale acestei etape din viață sunt îndeplinite. Acest tip de asigurare este un instrument care ajută parinții să planifice viitorul copiilor astfel încât să fie pregătiți financiar pentru a satisface nevoile copiilor dintr-un anumit moment din viitor. Aceasta garantează părinților că copii acestora vor primi spijin financiar chiar și în lipsa lor.

Această asigurare se adresează tuturor părinților care își iubesc copii, tuturor părinților care vor să garanteze un viitor pentru copii lor, tuturor părinților care vor ca visele pe care le construiesc pentru copii lor să se îndeplinească indiferent dacă ei vor fi alături de ei în acele momente sau nu.

În medie, la ora actuală, costul facultăților este aproape de două ori mai mare decât acum 10 ani. Acest lucru face să fie imperativ un plan financiar pentru costurile educaționale indiferent de momentul la care aceste costuri vor apărea. Și, ca urmare a creșterii costurilor de educație, părinții își vor dori să drămuiască banii pentru ceea ce astăzi ar putea fi privit o cheltuială inutilă.

Educația este extrem de importantă în evoluția armonioasă a copilului, iar părinții poartă o mare responsabilitate: o școală de prestigiu, startul reușit în viața de adult a copilului lor, o viață de calitate.

Etapele educației sunt următoarele: grădiniță, școală generală, studii liceale, studii universitare, studii postuniversitare(Master, Doctorat, MBA).

Etapa studiilor universitare este de cele mai multe ori cea care determină bazele viitoarei cariere a copilului, iar în această etapă costurile sunt cele mai mari de până acum.

Prima grijă a unui student este legată de accesul în lumea universitară sau colegiu, mai ales că în aceste zile finanțarea și taxele de școlarizare reprezintă ceva ce nu poate fi ignorat.

Pentru exemplificare, vom analiza cazul unui tânăr de 19 ani care a fost admis în regim cu taxă la o facultate de stat din București, perioada analizată fiind de 9 luni pe an.

Tabelul nr 4

Având în vedere că sunt în continuă creștere costurile de învățământ superior, dacă luăm în calcul inflația sau alți factori economici, este nevoie de o planificare din timp a fondurilor destinate educației copiilor lor.

În tabelul ce urmează sunt prezentate caracteristicile asigurării de rentă pentru copii de la BCR Asigurări de Viață.

Tabelul nr 5

(Sursa: https://www.bcrasigviata.ro/Renta-pentru-copii-Magister.html)

Alte două tipuri de asigurări oferite de BCR Asigurări de Viață sunt asigurările pentru protecția familiei și a veniturilor. În ceea ce privește asigurarea pentru protecția familiei, BCR Asigurări de Viață oferă cea mai bună modalitate de protecție a familiei, care oferă garanția că în cazul unui eveniment nefericit, cei dragi nu vor suporta povara grijilor financiare și este accesibilă oricărei persoane.

În tabelul ce urmează sunt prezentate câteva dintre caracteristicile acestui tip de asigurare.

Tabelul nr 5

(Sursa: https://www.bcrasigviata.ro/Protectia-familiei.html)

În ceea ce privește protecția veniturilor, BCR Asigurări de Viață oferă un plan de protecție a venitului ori de câte ori contractezi un credit bancar. Riscul de a nu mai putea rambursa un credit apare în general din cauza scăderii sau a pierderii temporare sau definitive a veniturilor. Asigurarea de viață te protejează în diverse situații neprevăzute și anume: somaj, incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces.

În tabelul ce urmează sunt prezentate câteva dintre caracteristicile acestui tip de asigurare.

Tabelul nr 6

(Sursa: https://www.bcrasigviata.ro/protectia-veniturilor.html)

Un alt tip de asigurare oferit de BCR Asigurări de Viață este Asigurarea de Pensie Privată. Pensionarea este scumpă, estimându-se că 85%-90% din veniturile perioadei active sunt necesare pentru a menține standardele de viață și în perioada pensionării. Compania oferă o soluție de planificare a pensiei pentru ca tu să poți economisi în timpul vieții active pentru o pensie privată adecvată, deoarece este momentul în care trebuie să te bucuri de viață, să te relaxezi, să călătorești, să îți răsfeți nepoții. Caracteristicile acestui tip de asigurare sunt ilustrate în tabelul ce urmează.

Tabelul nr 7

(Sursa : https://www.bcrasigviata.ro/Pensia-privata.html)

“O viață împlinită înseamnă sănătate și timp petrecut împreună cu cei dragi!”, acesta este sloganul în care BCR Asigurări de Viață alege să îi atragă și să îi susțină pe clienții săi. Astfel, au conceput asigurarea private pentru sănătate, oferind clienților servicii medicale de calitate, medici specialist și procedure de diagnosticare de ultimă generație, în clinici și spitale private din România. Aceste asigurări au un scop precis: protejarea sănătății tale. Caracteristicile acestui tip de asigurare sunt prezentate în următorul tabel:

Tabelul nr 8

(Sursa: https://www.bcrasigviata.ro/Sanatatea-ta.html)

CONCLUZII

Trăim într-o lume nesigură, în care diferite evenimente întâmplătoare pot afecta iremediabil activitatea unui individ sau a unei companii. Lumea a fost nesigură de la începuturile sale, nu este numai o caracteristică a zilei de azi, iar oamenii s-au arătat preocupați de prevenirea pagubelor sau măcar de micșorarea acestora încă din cele mai vechi timpuri.

În zilele noastre, asigurarea este percepută ca o industrie complexă, fiind mai mult o rețea regulată ce oferă o mare varietate de produse și servicii care vin în sprijinul indiviziilor, familiilor și organizațiilor care întâmpină probleme și care sunt supuse unor riscuri. Rolul asigurării este acela de a oferi oamenilor securitate, de a-i ajuta pe cei ce suferă o pagubă sau care sunt implicați în accidente.

Piața de asigurări cuprinde totalitatea actelor de vânzare-cumpărare de servicii de asigurare, a mecanismelor, instituțiilor și reglementărilor care guvernează activitatea în domeniu pe un teritoriu dat.

Dezvoltarea relațiilor economice dintre societățile de asigurare se poate realiza prin diversificarea contractelor de reasigurare, obținându-se astfel o creștere a volumului primelor acceptate în reasigurare, precum și prin prestarea serviciilor de constatare și evaluare a daunelor pentru asigurătorii străini.

Rezumatul cercetărilor științifice proprii, care se bazează pe metode economice și abordări sistemice ale diferitelor categorii de asigurări, va umple golul teoretic în domeniul asigurărilor pe piața economiei naționale. Este necesară perfecționarea și modificarea cadrului legislativ ce servește ca bază de aplicare a asigurărilor obligatorii, contribuind astfel la continuitatea acestor tipuri de asigurări și la încasarea integrală a primelor de asigurare de la toate persoanele asigurabile.

În etapa actuală, de tranziție la economia de piață și de adaptare a agenților economici la condițiile mediului concurențial, este obiectiv necesară formarea unei noi gândiri economice, schimbarea mentalității oamenilor, care treptat vor înțelege importanța unor investiții raționale și bine gestionate pe piața de asigurări.

BIBLIOGRAFIE

Badea D.G. (coord), Manualul agentului de asigurări, Editura Economică, București, 2008.

Bistriceanu Gh., Bercea F., Macovei E., Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări, Editura Karat, București, 1997.

Ciumaș C., Asigurările Internaționale- Arhitectură și problematică la debutul mileniului III, Editura Intelcredo, Deva, 2001.

Ciurel V., Asigurări și reasigurări – O perspectivă globală, Editura Rentrop&Straton, București, 2011.

Constantinescu D.A. (coord.), Naționala- Tradiție în asigurări, Editura Colecția Națională, București, 2002.

Constantinescu D.A., Dobrin M., Ungureanu A.M., Grădișteanu D., Tratat de asigurări, Editura Semne ’94 S.R.L., București, 1999.

Dobrin M., Tănăsescu P., Teoria și practica asigurărilor- ediția a II-a, Editura Economică, București, 2003.

Dobrin M., Galiceanu I., Asigurări și reasigurări, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003.

Frasie Otovescu M.C., A Case Study about the Reputation of Insurace Companies in Craiova(Romania), online la http://mpra.ub.uni-muenchen.de/11196/ , 2008

Gheordunescu M. E., Analysis of general insurance in the current period, “Constantin Brâncoveanu” University, Pitești, 2013

Ionescu (Davidescu) R., Economia asigurărilor, Editura Universitară, București, 2010.

Iosif Gh. N, Gherasim A., Crișan N., Galiceanu I., Sauer G., Tănăsescu P., Sistemul asigurărilor în România, Editura Tribuna Economică, București, 1997.

Negru T., Economia asigurarilor- Metode, tehnici, soluții, Editura Wolters Kluwer România, București, 2010.

Petrescu E.C., Marketing în asigurări, Editura Uranus, București, 2005.

Șerbănescu C., Ghid privind optimizarea procesului de asigurare, Editura Tribuna Economică, București, 2011.

Tănăsescu P., Dragotă M., Lăzărescu S., Șerbănescu C., Asigurări modern de bunuri și persoane, Editura ASE, București, 2003.

Văcărel I., Bercea F., Asigurări și reasigurări, ediția a II-a, Editura Expert, București, 1998.

Virlanuța F. O., Nechita D., Developments and trends in the life insurance market in Romania, publicat în International Conference “Risk in Contemporary Economy, Galați, 2013

***, Global Insurance Market Report (GIMAR), Ediția 2012, pagina 11

***, http://www.asigurari.ro/asigurari/ghid-asigurari/clasificarea-asigurarilor/

***, http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&id=70&Itemid=77&lang=ro

***, www.swissre.eu

***, https://www.bcrasigviata.ro

***, http://www.capital.ro/asigurarile-de-viata-au-picat-in-depresie-profunda-189760.html

***,http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/95192/Veniturile-din-prime-ale-BCR-Asigurari-de-Viata-au-crescut-cu-37-in-primele-9-luni.html

***,http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/104028/BCR-Asigurari-de-Viata-Afaceri-in-crestere-cu-10-la-trei-luni.html

***, http://www.asigurariledeviata.ro/1asig_40580_VIZINTEANU-Ponderea-asigurarilor-de-viata-va-creste.html

***, http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-tranzactiilor-din-piata-asigurarilor-in-2008-3687678/

***, http://www.gandul.info/financiar/vanzarile-de-asigurari-de-sanatate-s-au-dublat-cat-costa-si-care-sunt-avantajele-7739511

***, http://www.asigurari.ro/noutati-si-opinii/articole/bariere-in-vanzarea-de-asigurari/

***, http://www.asigurari.ro/noutati-si-opinii/articole/swiss-re-tendinte-pe-piata-asigurarilor/

***, http://www.portaldeasigurari.ro/international/international.php

***, www.ubv.ro/garbo/piata%202012.doc

***, http://www.primm.ro/europa-asigurarilor-in-cifre_664.html

***, http://www.munichre.com/en/media-relations/publications/press-releases/2014/2014-05-20-press-release/index.html

***,http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/2014-un-an-greu-pentru-firmele-de-asigurari-vom-plati-mai-mult-la-incheierea-politelor-97261/

***,http://www.1asig.ro/Cum-a-modificat-revizuirea-datelor-BCR-Asigurari-de-Viata-dinamica-pietei-de-asigurari-din-Romania-articol-2,3,100-48805.htm

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/european-insurance-in-figures-2.pdf

***, www.insuranceprofile.ro

***, http://www.iaisweb.org/Global-Insurance-Market-Report-GIMAR-962

***,http://www.capgemini.com/resource-file-access/resource/pdf/global_trends_in_life_insurance_2013.pdf

***, http://www.reactionsnet.com/Article/3355624/Search/Results/New-CIRC-rules-help-smaller-players.html?Keywords=insurance+2014&OrderType=1#.U6xKdvmSx1Y

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/1213352215_cea-annual-report-web.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-web.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/1245396718_annual-report-2009-web.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2011-2012-small.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2013-2014-2.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2012-2013-web.pdf

***, http://www.pwc.com/gx/en/insurance/market-reporting.jhtml

***,http://www.swissre.com/library/?searchByType=1086541&searchByType=1086541&search=yes&search=yes&searchByLanguage=851547&searchByLanguage=851547&searchByCategory=1023505&searchByCategory=1023505

***,http://media.swissre.com/documents/Global_insurance+_review_2012_and_outlook_2013_14.pdf

BIBLIOGRAFIE

Badea D.G. (coord), Manualul agentului de asigurări, Editura Economică, București, 2008.

Bistriceanu Gh., Bercea F., Macovei E., Lexicon de protecție socială, asigurări și reasigurări, Editura Karat, București, 1997.

Ciumaș C., Asigurările Internaționale- Arhitectură și problematică la debutul mileniului III, Editura Intelcredo, Deva, 2001.

Ciurel V., Asigurări și reasigurări – O perspectivă globală, Editura Rentrop&Straton, București, 2011.

Constantinescu D.A. (coord.), Naționala- Tradiție în asigurări, Editura Colecția Națională, București, 2002.

Constantinescu D.A., Dobrin M., Ungureanu A.M., Grădișteanu D., Tratat de asigurări, Editura Semne ’94 S.R.L., București, 1999.

Dobrin M., Tănăsescu P., Teoria și practica asigurărilor- ediția a II-a, Editura Economică, București, 2003.

Dobrin M., Galiceanu I., Asigurări și reasigurări, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003.

Frasie Otovescu M.C., A Case Study about the Reputation of Insurace Companies in Craiova(Romania), online la http://mpra.ub.uni-muenchen.de/11196/ , 2008

Gheordunescu M. E., Analysis of general insurance in the current period, “Constantin Brâncoveanu” University, Pitești, 2013

Ionescu (Davidescu) R., Economia asigurărilor, Editura Universitară, București, 2010.

Iosif Gh. N, Gherasim A., Crișan N., Galiceanu I., Sauer G., Tănăsescu P., Sistemul asigurărilor în România, Editura Tribuna Economică, București, 1997.

Negru T., Economia asigurarilor- Metode, tehnici, soluții, Editura Wolters Kluwer România, București, 2010.

Petrescu E.C., Marketing în asigurări, Editura Uranus, București, 2005.

Șerbănescu C., Ghid privind optimizarea procesului de asigurare, Editura Tribuna Economică, București, 2011.

Tănăsescu P., Dragotă M., Lăzărescu S., Șerbănescu C., Asigurări modern de bunuri și persoane, Editura ASE, București, 2003.

Văcărel I., Bercea F., Asigurări și reasigurări, ediția a II-a, Editura Expert, București, 1998.

Virlanuța F. O., Nechita D., Developments and trends in the life insurance market in Romania, publicat în International Conference “Risk in Contemporary Economy, Galați, 2013

***, Global Insurance Market Report (GIMAR), Ediția 2012, pagina 11

***, http://www.asigurari.ro/asigurari/ghid-asigurari/clasificarea-asigurarilor/

***, http://www.csa-isc.ro/index.php?option=com_content&id=70&Itemid=77&lang=ro

***, www.swissre.eu

***, https://www.bcrasigviata.ro

***, http://www.capital.ro/asigurarile-de-viata-au-picat-in-depresie-profunda-189760.html

***,http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/95192/Veniturile-din-prime-ale-BCR-Asigurari-de-Viata-au-crescut-cu-37-in-primele-9-luni.html

***,http://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/104028/BCR-Asigurari-de-Viata-Afaceri-in-crestere-cu-10-la-trei-luni.html

***, http://www.asigurariledeviata.ro/1asig_40580_VIZINTEANU-Ponderea-asigurarilor-de-viata-va-creste.html

***, http://www.zf.ro/banci-si-asigurari/topul-tranzactiilor-din-piata-asigurarilor-in-2008-3687678/

***, http://www.gandul.info/financiar/vanzarile-de-asigurari-de-sanatate-s-au-dublat-cat-costa-si-care-sunt-avantajele-7739511

***, http://www.asigurari.ro/noutati-si-opinii/articole/bariere-in-vanzarea-de-asigurari/

***, http://www.asigurari.ro/noutati-si-opinii/articole/swiss-re-tendinte-pe-piata-asigurarilor/

***, http://www.portaldeasigurari.ro/international/international.php

***, www.ubv.ro/garbo/piata%202012.doc

***, http://www.primm.ro/europa-asigurarilor-in-cifre_664.html

***, http://www.munichre.com/en/media-relations/publications/press-releases/2014/2014-05-20-press-release/index.html

***,http://www.dailybusiness.ro/stiri-finante-banci/2014-un-an-greu-pentru-firmele-de-asigurari-vom-plati-mai-mult-la-incheierea-politelor-97261/

***,http://www.1asig.ro/Cum-a-modificat-revizuirea-datelor-BCR-Asigurari-de-Viata-dinamica-pietei-de-asigurari-din-Romania-articol-2,3,100-48805.htm

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/european-insurance-in-figures-2.pdf

***, www.insuranceprofile.ro

***, http://www.iaisweb.org/Global-Insurance-Market-Report-GIMAR-962

***,http://www.capgemini.com/resource-file-access/resource/pdf/global_trends_in_life_insurance_2013.pdf

***, http://www.reactionsnet.com/Article/3355624/Search/Results/New-CIRC-rules-help-smaller-players.html?Keywords=insurance+2014&OrderType=1#.U6xKdvmSx1Y

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/1213352215_cea-annual-report-web.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-web.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/1245396718_annual-report-2009-web.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2011-2012-small.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2013-2014-2.pdf

***, http://www.insuranceeurope.eu/uploads/Modules/Publications/annual-report-2012-2013-web.pdf

***, http://www.pwc.com/gx/en/insurance/market-reporting.jhtml

***,http://www.swissre.com/library/?searchByType=1086541&searchByType=1086541&search=yes&search=yes&searchByLanguage=851547&searchByLanguage=851547&searchByCategory=1023505&searchByCategory=1023505

***,http://media.swissre.com/documents/Global_insurance+_review_2012_and_outlook_2013_14.pdf