Ecoturismul Si Starea Ecologica A Judetului Gorj

Economie

Ecoturismul Si Starea Ecologica A Judetului Gorj

Byadmin ianuarie 1, 2024

TEMA: ECOTURISMUL ȘI STAREA ECOLOGICĂ A JUDEȚULUI GORJ

CUPRINS

Introducere

Capitolul I : Ecoturism – Concepte teoretice

și evoluție

1.1 Ecoturismul – definire

1.2 Principiile care guvernează ecoturismul

1.3 Ecoturismul – ca formă de manifestare a

turismului durabil

1.4 Tendințe ale pieței ecoturismului

1.5 Profilul ecoturismului

Capitolul II : Ecoturismul asupra stării ecologice a

Județului Gorj

2.1 Analiza ecologică la nivel național

2.2 Resurse ecoturistice ale Județului Gorj

2.3 Aspecte privind desfășurarea procedurii de

evaluare strategică de mediu pentru

Planul de Amenajare Teritorial

Județean Gorj

2.4 Impactul activităților economice

asupra mediului

2.5 Oviective pentru protejarea mediului

2.6 Efectele semnificative asupra mediului

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

Lucrarea de față intitulată ECOTURISMUL ȘI STAREA ECOLOGICĂ A JUDEȚULUI GORJ scoate în evidență impactul ecoturismului asupra stării ecologice a Județului Gorj.

Aceasta este structurată în două capitole :

capitolul I : Ecoturism – concepte teoretice și evoluție

capitolul II : Ecoturismul asupra stării ecologice a Județului Gorj .

La începutul capitolului I s-au prezentat concepetele teoretice care au stat la baza definirii ecoturismului . De-alungul timpului au existat multe scrieri legate de ecoturism, numărul autorilor fiind mare, însă nici până la această oră nu s-a ajuns la un consens general privind conceptul de ecoturism. În lipsa unei definiții unanim acceptate a ecoturismului, caracteristicile sale generale pot fi prezentate după cum urmează :

Principala motivație a turiștilor este aprecierea și observarea naturii, precum și a patrimoniului cultural ;

Conține trăsături educaționale ;

În general, dar nu în mod exclusiv, este organizat de către firme mici, locale, specializate ;

Minimizează impactul negativ asupra mediului natural și socio-cultural ;

Susține protecția zonelor naturale.

Analiza a continuat cu prezentarea unui set de recomandări emis, în anul 1993, de Societatea Internațională de Ecoturism ce pot fi considerate principii ce stau la baza ecoturismului. Ele au fost completate de participanții la Summit-ul Mondial al Ecoturismului desfășurat la Qebec în anul 2002. Observăm că aceste principii oferă soluții pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și o arie largă de recomandări utile pentru orice turist, om de afaceri sau proprietar de teren.

Ecoturismul, ca formă de manifestare a turismului durabil, se confruntă cu două probleme : respectul ce trebuie manifestat de turist pentru destinația gazdă și pentru cultura ei, dar și atenție sporită ce trebuie acordată de turiști educației. S-au analizat în lucrarea de față aspectele turismului durabil, dar și scopurile acestuia. Concluzia care s-a putut desprinde în urma acestei analize a fost aceea că ecoturismul, ca formă de manifestare a turismului durabil, are ca scop de bază conservarea și protejarea mediului înconjurător.

Spre finalul primului capitol s-au evidențiat evoluțiile ecoturismului de la începuturi și până în prezent, dar și profilul ecoturismului. Ecoturismul este un domeniu care începe să se manifeste tot mai mult ca o nouă știință menită să arate noile coordonate de dezvoltare a industriei turistice la nivel global. La începuturile sale a fost aplicat numai pentru turismul practicat în zonele naturale protejate, apoi aria sa de acțiune s-a extins și asupra celorlalte forme majore de turism existente.

Dacă în capitolul I s-a urmărit să se elucideze toate problemele teoretice legate de ecoturism în capitolul II întenția a fost aceea de a arăta care este impactul ecoturismului asupra stării ecologice a Județului Gorj. Încă de la începutul acestui al doilea capitol s-a constatat că la nivel național Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecței Mediului a avut printre responsabilități promovarea și coordonarea unor programe de cercetare în domeniul protecției mediului înconjurător și administrarea apelor și pădurilor. S-au creat și promovat o serie de strategii de promovare a managementului apelor, pădurilor și a protecției mediului. În urma acestei analize s-a constatat că România a fost singura țară din Europa Centrală și de Est invitată la Consiliul Miniștrilor Mediului Înconjurător. Cu ajutorul statelor din regiune, dar și al unor comunități internaționale țara noastră a reușit să se implice în derularea unor programe importante de protecția mediului înconjurător, printre care putem aminti : programul finanțat de Banca Mondială prin Fondul Global al Mediului Înconjurător; programul Phare; programul Steagul Albastru – Blue Fag de promovare al plajelor din România.

Prezentarea a continuat cu resursele ecoturistice ale Județului Gorj, aspectele privind desfășurarea procedurii de evaluare strategică de mediu, dar și impactul negativ al activităților economice asupra mediului din Județul Gorj. La nivelul Județului Gorj s-a elaborat un Raport de Mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Gorj în vederea emiterii Avizului de mediu în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru Planuri și Programe și cu Ordinul ministrului nr. 995/2006 pentru aprobarea listei planurilor și programelor care intră sub incidența Hotărârii Guvernului nr. 1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe.

Raportul de mediu a fost elaborat de către S.C. HALCROW ROMANIA S.R.L., în calitate de expert de mediu și persoană juridică atestată de Ministerul Mediului și Pădurilor în vederea elaborării studiilor de protecția mediului (pozitia 242 în cadrul Registrului Național al elaboratorilor de studii pentru protecția mediului).

În acest raport s-au stabilit în baza reglementărilor legale în vigoare obiectivele de protecție a mediului, criteriile de evaluare – indicatori, precum și concluziile corespunzătoare. În acest sens firma Halcrow România SRL a elaborat în cadrul acestui raport un program specific pentru turism intitulat : OS49 Dezvoltarea turismului și implicit a ecoturismului prin valorificarea durabila a potențialului turistic natural și cultural și a resurselor umane.

Evaluarea obiectivelor s-a realizat pe baza analizei măsurilor aferente obiectivului OS 49 și a unui sistem de notare pentru cuantificarea efectelor pe care ecoturismul le are asupra mediului înconjurător, notele fiind însoțite de justificări. În urma acestei evaluări s-au propus o serie de măsuri menite să prevină, combată sau să diminueze pe viitor efectele negative rezultate din practicarea ecoturismului asupra stării ecologice a județului.

CAP I : ECOTURISM –

CONCEPTE TEORETICE ȘI EVOLUȚIE

1.1 Ecoturismul – definire

Una dintre primele definiții ale ecoturismului întâlnite în literatura de specialitate este cea dată în anul 1988, în cadrul Programului din Belize inițiat de Rio Bravo Conservation &Management Area: „ecoturismul este o forma de turism cu impact scăzut asupra mediului, bazat pe aprecierea acestuia și unde se depune un efort conștient în vederea reinvestirii unei părți adecvate din venituri pentru conservarea resurselor pe care se bazează. Este o formă de turism durabil și care asigură beneficii populației locale.”

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a elaborat în 1991 o definiție mai succintă: „călătoria responsabilă în arii naturale, care conservă mediul și susține bunăstarea populației locale.”

În 1996, Uniunea Mondială pentru Conservare formulează propria definiție astfel: „Ecoturismul este călătoria responsabilă față de mediu în zone naturale relativ nealterate, cu scopul aprecierii naturii (și a oricăror atracții culturale trecute și prezente), care promovează conservarea, are un impact negativ scăzut și asigură o implicare socio-economică activă și aducătoare de beneficii pentru populația locală.”

Lista definițiilor ar putea continua, pentru că fiecare organizație sau autor a încercat să impună o variantă proprie. Deși anumite detalii variază, majoritatea definițiilor ecoturismului reflectă o formă distinctă de turism, care întrunește patru criterii de bază :

se desfășoară în spații naturale și culturale ;

încurajează implicarea comunității locale ;

implică măsuri de conservare ;

susține bunăstarea localnicilor.

Putem reprezenta aceste criterii într-un mod sugestiv prin patru cercuri parțial suprapuse, așa cum se observă în Tabelul 1.1.1 de mai jos :

Tabelul1.1.1 : Criteriile de bază ale ecoturismului

Dacă un proiect sau produs turistic îndeplinește toate aceste criterii, atunci ne aflăm cu siguranță în fața unui produs ecoturistic autentic, însă acest lucru se întâmplă destul de rar în practică.

Multitudinea definițiilor și lipsa unui sistem unitar de acreditare duc la diferite interpretări din partea celor implicați. Chiar dacă ei sunt de acord asupra criteriilor de bază, ponderea acestora în produsul turistic este diferită.

Ca o concluzie și, totodată, reprezentând punctul de vedere al autorilor, vom spune că “ecoturismul este o formă de turism desfășurată în arii naturale, al cărui scop îl reprezintă cunoașterea și aprecierea naturii și culturii locale, care presupune măsuri de conservare și asigură o implicare activă, generatoare de beneficii pentru populația locală”.

1.2 Principiile care guvernează ecoturismul

Societatea Internațională de Ecoturism a publicat în 1993 un set de recomandări: „Ecotourism Guidelines for Tour Operators”, care au fost acceptate de către reprezentanți ai industriei turistice, ONG-uri și specialiști din întreaga lume:

Minimizarea impactului negativ asupra naturii și culturii, impact ce ar putea distruge destinația turistică ;

• Educarea turistului cu privire la importanța conservării ;

• Sublinierea importanței unor operatori responsabili, care să coopereze cu populația și cu autoritățile locale, în vederea satisfacerii nevoilor comunității ;

• Furnizarea de fonduri pentru conservare și pentru managementul ariilor naturale protejate ;

• Accentuarea necesității unei zonări turistice regionale și a planificării fluxurilor de turiști pentru regiunile sau ariile naturale ce vor deveni destinații ecoturistice ;

• Necesitatea utilizării studiilor sociale și de mediu, precum și a unor programe de monitorizare pe termen lung, pentru evaluarea și minimizarea impactului ;

• Lupta pentru maximizarea beneficiilor economice ale țării gazdă, ale comunităților și firmelor locale și mai ales ale locuitorilor din zona ariilor naturale și protejate ;

• Asigurarea unei dezvoltări a turismului care nu depășește o anumită limită a schimbării din punct de vedere social și al mediului, limită determinată de cercetători în colaborare cu rezidenții ;

• Utilizarea unei infrastructuri dezvoltate în armonie cu mediul natural și cultural, minimizând utilizarea combustibililor fosili și conservând vegetația și fauna locală.

Participanții la Summit-ul Mondial al Ecoturismului , desfășurat la Quebec în mai 2002, au recunoscut faptul că ecoturismul respectă principiile turismului durabil referitoare la impactul economic, social și de mediu, formulând în plus câteva principii specifice:

• Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural ;

• Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și operare și contribuie la bunăstarea lor ;

• Ecoturismul implică explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale și culturale ;

• Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali precum și grupurilor organizate de mici dimensiuni .

Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obțină performanțe maxime respectând principiile enunțate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele oferă soluții practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, o arie largă de recomandări pe care un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar deiu, formulând în plus câteva principii specifice:

• Ecoturismul contribuie activ la conservarea patrimoniului natural și cultural ;

• Ecoturismul include comunitățile locale în activitățile de planificare, dezvoltare și operare și contribuie la bunăstarea lor ;

• Ecoturismul implică explicații complete și interesante pentru vizitatori, privind resursele naturale și culturale ;

• Ecoturismul este destinat în special vizitatorilor individuali precum și grupurilor organizate de mici dimensiuni .

Pentru a ajuta operatorii din ecoturism să obțină performanțe maxime respectând principiile enunțate, sunt necesare linii directoare specifice. Ele oferă soluții practice pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă, o arie largă de recomandări pe care un turist responsabil, un om de afaceri sau un proprietar de teren le vor putea aplica pentru a selecta un sejur turistic, pentru a construi o cabană sau pentru a organiza un program ecoturistic.

1.3 Ecoturimul- ca formă de manifestare a turismului durabil

Turismul durabil înseamnă abilitatea destinației turistice de a rămâne competitivă împotriva tuturor problemelor apărute, de a atrage vizitatorii pentru prima oară și să-i fidelizeze ulterior, de a rămâne unica din punct de vedere cultural și a fi într-un permanent echilibru cu mediul ambient.

Organizația Mondială a Turismului, Asociația de Turism ASIA-PACIFIC,World Travel and Tourism Council (WTTC) se numără printre organizațiile internaționale și regionale care dezvoltă politici și linii directoare cu privire la conservarea și protejarea resurselor naturale. Chiar industria hotelieră a inițiat o mișcare agresivă pentru combaterea pierderilor în utilizarea apei și energiei, reducând utilizarea chimicalelor în spălătorii și sporind folosirea de materiale reciclabile ca hârtie igienică,săpun etc.

În publicația Organizației Mondiale a Turismului „Turismul în anul 2010″ se constata că secolul XXI-lea se confrunta cu două mari probleme:

-1. o mare responsabilitate și un respect profund pentru populațiile destinației gazdă și pentru cultura lor.

-2. o mare responsabilitate a celor care călătoresc reflectând noi modalități de consum, o atenție în creștere acordată de către turiști educației.

De aceea, turismul durabil reflectă 3 aspecte importante:

a.calitate – turismul durabil prevede o experiență valoroasă pentru vizitatori,îmbunătățind în același timp calitatea vieții comunității gazdă și protejând mediul;

b.continuitate – turismul durabil asigură continuitate resurselor naturale pe care se bazează și o continuitate a culturii comunității gazdă cu experiențe satisfăcătoare pentru vizitatori

c.echilibru – turismul durabil asigură un echilibru între nevoile industriei turistice, ale partizanilor mediului și comunității locale.

Scopurile turismului durabil sunt:

– să îmbunătățească calitatea vieții comunității gazdă

– să prevadă echitate intra și între generații

– să protejeze calitatea mediului prin mentinerea diversității biologice și a sistemelor ecologice

– să asigure integritatea culturală și coeziunea socială a comunității

– să prevadă experiențe de o înaltă calitate pentru vizitatori.

În ultimul timp s-a manifestat tot mai pregnant tendința dezvoltării industriei turismului, prin întoarcerea sa către natură și valorile culturale autentice. Ecoturismul reprezintă de fapt cea mai valoroasa formă de manifestare a turismului durabil. Această formă de turism are ca scop principal conservarea mediului și pune accent pe educația turiștilor în ceea ce privește protejarea și conservarea mediului.

1.4 Tendințe ale pieței ecoturismului

Societatea Internațională de Ecoturism (TIES) a identificat principalele tendințe ale acestei forme de turism la nivel internațional:

– începând din 1990, ecoturismul s-a dezvoltat cu 20-34% anual;

– în 2004 ecoturismul s-a dezvoltat la nivel global de 3 ori mai mult decât industria globală a turismului;

– piața internațională a turismului bazat pe natură se dezvoltă în prezent cu 10-12% anual;

– piața turismului clasic în cadrul stațiunilor turistice s-a maturizat, iar creșterea sa va rămâne constantă. Spre deosebire de aceasta, turismul bazat pe experiențe – ecoturism, turism în natură, turism cultural – se află printre sectoarele care se pot dezvolta foarte repede în următoarele două decenii;

– cea mai mare parte a expansiunii turismului se desfășoară în interiorul și în apropierea ariilor naturale;

– turismul durabil ar putea să se dezvolte, ajungând la 25% din piața globală a turismului în următorii 6 ani.

Studiile de specialitate realizate de Organizația Mondială a Turismului au identificat principalele megatendințe ce se înregistrează în domeniul turismului și care se vor amplifica în perspectiva anilor 2020. Printre cele mai semnificative aspecte, sunt menționate:

– creșterea numărului turiștilor preocupați de probleme de mediu;

– creșterea cererii pentru destinații noi;

– tendința de sporire a numărului de vacanțe de durată mai scurtă;

– creșterea numărului persoanelor de vârsta a III-a care sunt mai active și dornice de călătorii;

– turiștii devin mai experimentați și sofisticați, așteaptă atracții de bună calitate, utilități și servicii pe măsură și tarife adecvate calității în călătoriile lor.

De asemenea, Organizația Mondială a Turismului consideră că ecoturismul, alături de turismul cultural și cel de aventură vor avea cea mai spectaculoasă evoluție în secolul 21.

Toate aceste tendințe indică nu numai o creștere a cererii pentru ecoturism, dar și o transformare a acestuia, dintr-o nișă de piață, într-un segment principal. Dacă inițial ecoturismul se adresa turiștilor experimentați, cu niveluri de venit și educație ridicate, clientela sa se extinde acum, pentru a include o gamă largă de venituri, studii și experiențe de călătorie.

Acestor tendințe le pot fi adăugate și altele cu acțiune generală sau specifice unor țări cu efecte asupra turismului în ansamblul său sau proprii ecoturismului. O evoluție pozitivă are și turismul în ariile protejate, înregistrându-se o creștere a interesului față de acest gen de călătorie.

Evoluțiile cantitative vor fi însoțite de o suită de mutații calitative, printre cele mai importante se pot enumera:

– creșterea cererii pentru turismul în ariile protejate, motivată în special de creșterea rolului acestor areale în conservarea ecosistemelor naturale din majoritatea țărilor lumii;

– diversificarea ofertei, prin faptul că în prezent ariile protejate oferă numeroase oportunități pentru petrecerea vacanțelor, răspunzând unor nevoi ale turiștilor din ce în ce mai variate;

– participarea activă se înscrie ca una dintre tendințele semnificative ale turismului în ariile protejate, motivată de faptul că turiștii simt nevoia de a se implica activ în procesul de conservare, conștientizare, promovare a acestor areale;

– promovarea ecoturismului ca principală activitate turistică desfășurată în ariile protejare – managerii acestora și organizatorii de turism din întreaga lume văd în organizarea ecoturismului principala activitate turistică care se desfășoară, pe de o parte, cu un impact redus, aproape minim, asupra mediului, iar pe de altă parte prin rolul educativ al acestuia.

1.5 Profilul ecoturismului

În urma introducerii ecoturismului ca alternativă la turismul de masă, a fost posibilă realizarea unui profil relativ al persoanei care participă la programele ecoturistice. Astfel, ecoturistul poate fi descris ca fiind o persoană:

– cu studii peste medie, de obicei studii superioare;

– iubitore de natură, cu un simț dezvoltat al aventurii, interesată să cunoască lucruri noi despre cultura diferitelor zone sau despre mediul înconjurător și să ia parte la experiențe inedite;

– sensibilă la problemele de mediu, sau cel puțin deschis spre implicare în protejarea naturii. Cei mai mulți ecoturiști sunt susținători sau membri ai unor organizații bazate pe natură;

– vârsta medie între 35-54 ani, variind în funcție de activitățile desfășurate și de alți factori cum ar fi costul călătoriei. Trebuie totuși avut în vedere faptul că odată cu fenomenul de îmbătrânire a populației în țările dezvoltate, vârsta medie pentru acest segment este în continuă creștere;

– sexul – 50% femei și 50% bărbați, dar s-au constatat diferențe clare în funcție de tipul activității desfășurate (pentru țara noastră se constată o proporție mai mare a bărbaților);

– cu o situație materială peste medie, ținând cont de faptul că programele ecoturistice oferă o satisfacție mult mai mare decât cele ale turismului de masă, dar sunt de obicei mai costisitoare;

– cu o stare de sănătate bună, având capacitatea de a depune efort fizic. Odată cu creșterea mediei de vârstă a populației ce practică această formă de turism, scade cererea pentru activități solicitante și crește interesul pentru activități cum ar fi studiul naturii, observarea vieții sălbatice.

Studiile făcute au arătat că cei interesați de o adevărată experiență în ecoturism cer în general mai mult decât media turiștilor clasici. Ecoturismul este destinat, în special, turiștilor cu un nivel al veniturilor mediu sau ridicat, cu o cultură orientată spre cunoașterea naturii, care tind să practice un mod sănătos de viață, însă se preocupă de prețul serviciilor turistice devenind foarte atenți la cheltuielile lor, prețurile serviciilor turistice fiind principala variabilă în alegerile consumatorilor.

În prezent, pentru a-și reface sănătatea și vitalitatea, orice turist are nevoie de o calitate tot mai bună a mediului în care a ales să-și petreacă vacanța: aer curat, ape și locuri nepoluate, peisaje frumoase etc. De asemenea, turiștii au început să aprecieze din ce în ce mai mult sejururile în locuri în care resursele naturale sunt protejate într-un mod instituționalizat, dar acesta este încă un punct adiacent de interes și nu constituie o preocupare a majorității turiștilor.

CAP II : ECOTURISMUL ASUPRA STĂRII ECOLOGICE

A JUDEȚULUI GORJ

2.1 Analiza ecologică la nivel național

Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului a fost înființat în 1990 și are ca responsabilități monitorizarea factorilor ecologici și promovarea măsurilor stricte de protecție a mediului înconjurător, precum și reprezentarea Guvernului României în relație cu organizații internaționale de specialitate.

Printre alte responsabilități se numără promovarea și coordonarea unor programe de cercetare în domeniul protecției mediului înconjurător și administrarea apelor și pădurilor. Ministerul controlează 41 de agenții de protecție a mediului înconjurător regionale, autorități locale care aplică politica și strategia referitoare la mediul înconjurător pe o scară locală, precum și Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării.

A fost creat, de asemenea, un program de strategii de promovare a managementului apelor și pădurilor și a protecției mediului. Dezvoltarea modalităților de acțiune privind protecția mediului s-au bazat pe analiza mediului natural din România ce conține două documente: Conferința Națiunilor asupra Mediului și Dezvoltării (UNCED) și Strategia Română privind Mediul Înconjurător, creată în colaborare cu un număr mare de organizații internaționale, precum Banca Mondială, Comunitatea Europeană, Banca Europeană, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (EBRD). Strategia forestieră se bazează pe Conferința de la Helsinki privind protecția pădurilor din Europa, iar cantitatea de lemn tăiat a fost limitată la 15 milioane cubi metrici.

În concordanță cu obiectivele incluse în strategie, au fost identificate 14 zone majore și anumite strategii au fost puse în acțiune pentru prevenirea și reducerea poluării. În afară de investițiile locale sau ale celor alocate din bugetul statului pentru aceste zone, au fost oferite resurse financiare suplimentare din partea Ministerului Mediului Înconjurător, reprezentând aproximativ 3000 milioane lei pentru accelerarea rezolvării unor probleme serioase de poluare.

Totodată, România este singura țară din Europa Centrală și de Est care a fost invitată la consiliul miniștrilor mediului înconjurător din unele state europene. În colaborare cu statele din regiune și cu ajutorul unor comunități internaționale, România se va implica în derularea unor programe importante de protecție a mediului înconjurător la nivel național și regional în ceea ce privește conservarea calității apei Mării Negre, program finanțat de Banca Mondială prin Fondul Global al Mediului Înconjurător. Tot atât de important este programul PHARE privind promovarea sistemelor integrate de mediu desfășurate în România.

Plajele din România vor fi incluse în programul „Steagul Albastru – Blue Flag”, destinat protecției mediului din astfel de zone, în acest sens Guvernul aprobând constituirea unui comitet național a cărui activitate va fi coordonată de Ministerul Turismului și de Ministerul Apelor și Protecției Mediului. „Blue Flag” este un program al Fundației de Educație pentru Mediu (FEE) din Marea Britanie și reprezintă simbolul plajelor protejate.

2.2 Resurse ecoturistice ale Județului Gorj

Relieful Județului Gorj prezintă o armonie și o frumusețe rară care atrage atenția oricărui călător. În partea de nord se ridică Munții Godeanu, Vâlcan si Parâng, cu vârful Parângul Mare 2519 m, ale caror plaiuri coboară treptat in depresiuni subcarpatice. Cele mai spectaculoase obiective turistice naturale sunt cheile și pesterile situate pe bordura sudică a Carpaților, la contactul cu Subcarpații.

Figura 2.2.1 – Județul Gorj

Cheile Oltețului se întind numai pe o distanță de 1,5 km, dar sunt deosebit de pitorești, cu pereți verticali, situați la depărtare 4,5 m unul de celălalt la partea inferioară a văii și de 10-20 m la partea superioară.

În Cheile Oltețului se află intrarea în Peștera Polovragi, cheile fiind străbătute pe toată lungimea lor de un drum forestier, care în anumite porțiuni a fost săpat în stâncă și stânca formează un fel de copertină, sporind pitorescul văii.

Peștera Polovragi este rezultatul activității unui vechi curs subteran al Oltețului, care a dizolvat carbonatul de calciu în drumul său. Ca urmare a cercetărilor făcute de Cercul de Speologie „Focul Viu” din București, în anul 1974, lungimea totală a galeriilor cunoscute a ajuns la 9000 m. Descriși și cartați nu sunt decât 3200 m, doar galeriile cunoscute anterior. Peștera este săpată de apă prin dizolvarea carbonatului de calciu în versantul stâng al Cheilor Oltețului , iar gura peșterii se află la circa 200 m de la intrarea în chei, la o înălțime de 20 m față de talvegul Oltețului. Peștera Polovragi este o peșteră ușor de parcurs și este electrificată. În trecut, peștera a fost adăpost și refugiu pentru haiduci. Se pare că în anul 1821, pandurii lui Tudor Vladimirescu au depozitat în această peșteră armele aduse de la . Legenda spune că Peștera Polovragi a fost lăcașul zeului geto-dec Zalmoxis, iar în apropiere s-au descoperit ruinele unei cetăți dacice.

Printre punctele tari ale acestei peșteri amintim :

Zonă cu specific pastoral, păstrătoare de tradiții populare;

Zonă cu valoare peisagistică mare a unităților de relief;

Zonă cu forme de relief deosebite (abrupturi, stâncării, chei, peșteri, puncte de belvedere);

Zonă cu accesibilitate ușoară și medie către obiectivele turistice;

Distanță mică, 6 km, fata de DN 67;

Localitate situată pe drumul județean 665 aflat în modernizare prin proiectul Oltenia de sub munte;

Climat montan și submontan plăcut, cu parametri meteorologici ce oferă posibilitatea practicării turismului pe tot timpul anului;

Mediile lunare, anuale și multianuale ale precipitațiilor nu afectează activitatea turistică;

Potențial speologic deosebit;

Elemente de interes turistic:

religios : mânăstirea Polovragi;

istoric : cetățile dacice, crucea căpitanului Ursache;

natural: Cheile Oltețului (3,5 km), peștera Polovragi, Valea Oltețului, Poienile de sus, fenomenul carstic Șura, canionul de nisip, luncile Oltețului;

sportiv/montan: trasee turistice montane, alpinism, canioning, turism de aventură (rapel și tiroliană de pe pod), mtbike, cicloturism, speologie, vânătoare/pescuit, etc.;

cultural : Sărbătoarea de Sf. Ilie;

areale naturale protejate: Cheile Oltețului(custode Romsilva/RP (regim proprietate) – domeniul public), Peștera Polovragi (custode Muzeul Județean Gorj/Focul Viu Bucuresti RP-domeniul public),

Pădurea de castani (custode Romsilva RP-mânăstirea Polovragi);

Trasee turistice montane:

Polovragi–Curmătura Oltețului, triunghi albastru. Traseu neatractiv pentru turismul pedestru datorită lungimii foarte mari, dar excelent pentru cicloturism/mtbike, enduro, ATV, 4×4 cu legătură către Voineasa, Sebeș, Petroșani, Rânca;

Mânăstirea Polovragi – Crucea lui Ursache – Poienile de Sus, cetățile dacice/Oborul Jidovilor–Luncile Oltețului, punct roșu, traseu insuficient promovat și nevalorificat de către localnici în oferta turistică;

Mânăstirea Polovragi – canionul de nisip – fenomenul carstic Sura, traseu nemarcat insuficient promovat și nevalorificat de către localnici în oferta turistică.

Cheile Galbenului au versanții îndepărtați, cu scurgeri de grohotișuri aspect care demonstrează un proces intens de degradare al rocilor.

Peștera Muierii este situată în versantul drept al Cheilor Galbenului, cu o altitudine de 751 m în Munții Parâng, având o lungime de 3 566 m, dispusă pe patru nivele. Peștera Muierii este prima peșteră din România electrificată. Numele peșterii a fost dat de localnici datorită faptului că în timpul unor lupte în apropiere, bărbații plecau să înfrunte năvălitorii, iar muierile și copiii se adăposteau în peșteră.
In peștera se gasesc o serie de formațiuni de stalagmite si stalagtite care au primit denumiri – in functie de forma pe care au căpatat-o: Orgă, Domul Mic, Sala Altarului, Vălul Altarului, Amvonul, Candelabrul Mare, Cadâna, Moș Crăciun, Dropia, Uliul Rănit, iar datorită scurgerilor de oxizi de fier ce au dat unui loc o coloratură ruginie – aceasta se numește Stânca Însângerată. În galeria principală se se află o zonă în care podeaua peșterii are numeroase bazine, uneori, mai ales primăvara, pline cu apă, ce poartă numele de Bazinele Mari. Din Sala Turcului se desprinde spre dreapta Galeria Urșilor unde s-au găsit numeroase fosile, resturi scheletice și peste 100 de cranii ale ursului de peșteră (Ursus Spelaeus), specie dispărută, dar și alte resturi scheletice de hiene, lei, vulpi, capre sălbatice, lupi, mistreți, fosile care dovedesc și modificări climatice din îndepărtatele ere geologice. Peștera se află pe teritoriul comunei Baia de Fier (560 m. altitudine). Documente istorice atestă că de aici se extrăgea fierul, de unde și toponimicul așezării.

Munții Parâng ating înălțimea maxima de 2519 m în vf. Parângu Mare, prezentând peisaje de mare atractivitate și forme de relief dintre cele mai pitorești. In Gorj există mai multe trasee montane marcate (atât in Parâng, cât si în Vâlcan).

Figura 2.2.2 – Muntii Parâng – Vârful Păpușa (2135 m)

Transalpina (DN 67C) leagă Oltenia de Transilvania, de la Bengești, Novaci, peste Munții Parâng, până la Sebeș în județul Alba. Cu secole în urmă acest traseu era o cărare prăpăstioasă folosită de ciobanii din Mărginimea Sibiului pentru trecerea turmelor de oi spre Oltenia, dar și drumul pribegiei pentru mulți ardeleni persecutați social, național și religios de statul Austro-Ungar, care treceau munții în Țara Românească, stabilindu-se în Gorj, Vâlcea, Argeș, cunoscuți sub denumirea de ungureni, adică păstori, ciobani, crescători de oi. Așa se explică identitatea portului, a obiceiurilor și tradițiilor la populațiile de pe ambii versanți ai Meridionalilor.

Figura 2.2.3 – Transalpina

La realizarea acestei căi rutiere au lucrat romanii în anul 104 d.Hr. pentru deplasarea armatelor lor spre capitala statului dac Sarmisegetuza. În timpul Primului Război Mondial a fost pietruită de armata germană, din rațiuni militare. În anul 1933 a fost reconstruită de regele Carol al II-lea care a fost impresionat de frumusețea și sălbăticia peisajului prin care trecea șoseaua. Inaugurarea șoselei a avut loc în anul 1935 la Poiana Sibiului.

Transalpina este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m), fiind finalizate de curând lucrările de asfaltare a acesteia.

Defileul Jiului, având o lungime de 30 km, este unul dintre cele mai spectaculoase și sălbatice defilee din Carpați. Șoseaua și calea ferată ce trec peste sectoare de vale adâncă, străbătând sectoare cu viaducte și tunele constituie ele însele o atracție turistică. Parcul Național „Defileul Jiului” ocupă o suprafață de 11.127 de hectare fiind localizat pe Valea Jiului între munții Vâlcan și munții Parâng.

Figura 2.2.4 – Defileul Jiului

Spectaculoase, Cheile Sohodolului, sunt situate într-o rezervație complexă, (pe o lungime de 10 km), de interes peisagistic și floristic, ce prezintă: peșteri, izbucuri, vegetație de stâncărie calcaroasă cu multe rarități floristice, specii rare de faună etc. În Cheile Sohodolului întâlnim săpate în stancă obiectivele naturale: “Nările” și “Inelul”.

Figura 2.2.5 – Cheile Sohodolului

Zona Tismana (zonă carstică, rezervatie naturală). Numele Tismana vine de la coniferul tisă, arbore cu lemn tare, rezistent, de culoare roșiatică ce se gasea cu secole în urmă în zonă. La altitudinea de 350 – 600 m, se află, pe o suprafață de circa 60 ha, o rezervație de castani comestibili ce reprezintă o insulă de vegetație submediteraneană. Tismana este de asemenea locul unde apar mai multe peșteri, urmare a petrografiei regiunii și a liniilor de abrupturi spre care se pot realiza deschideri laterale. Interesantă este Peștera Tismana, cunoscută sub denumirea de "Peștera Tezaurului", din apropierea mănăstirii Tismana, peșteră din care țâșnește un șuvoi de apă ce formează o cădere de 50 m înălțime.

Figura 2.2.6 – Peștera Tismana

In partea nord-estica a județului gasim Parcul National Cerna – Domogled și izvoarele Cernei. In cadrul Parcului sunt incluse și: Piatra Cloșanilor din comuna Padeș, rezervație complexă cu relief calcaros, rezervație de stâncărie cu elemente specific mediteraneene (1.730 ha), Peștera Cloșani, Cheile Corcoaiei – pe o lungime de 40 km.

Figura 2.2.7 – Parcul Național Domogled – Valea Cernei

Conform Regulamentului Parcului Național Domogled – Valea Cernei, la capitolul privind activitatea turistică se specifică următoarele :

Vizitarea Parcului Național Domogled – Valea Cernei este permisă numai pe potecile marcate. Accesul pe alte trasee (nemarcate) precum și pe cele de alpinism se face cu acordul prealabil al Administrației Parcului Național Domogled – Valea Cernei.

Excursiile de grup în PNDVC, organizate de agenții de turism în scopuri comerciale, se desfășoară numai cu autorizarea Administrației Parcului Național Domogled – Valea Cernei și după achitarea tarifului de vizitare cu ghizi autorizați de Administrația Parcului Național Domogled – Valea Cernei.

Întreținerea marcajelor turistice, deschiderea de noi trasee și amplasarea panourilor indicatoare și informative se face numai cu aprobarea Administrației Parcului Național Domogled – Valea Cernei.

Camparea și folosirea refugiilor pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei se reglementează astfel:

a). Camparea este permisă în zonele special amenajate și în alte locuri marcate. În Parcul Național Domogled Valea Cernei camparea este permisă în urmatoarele locuri destinate acestui scop:

Izvoare Calde – amenajat corespunzător (km 3 pe DN 67D).

Poiana Țăsnei – amenajat pe proprietăți particulare (Km 13 pe DN 67D)

Coada lacului Prisaca – amenajat pe proprietetate particulară ( km 11-12 pe DN 67D) Poiana Bechet – doar vatră pentru foc (traseul turistic Cheile Țăsnei – Vârful Ciolanu, după 2 ore de mers);

Cerna-Sat – doar vatră pentru foc (la marginea Cerna Sat către barajul Iovanu);

Izvoarele Cernei – neamenajat;

Poiana cu Măcriș – neamenajat (DN 66A, Km 5 de la intarea în parc dinspre Parcul Național Retezat – Pasul Jiu Cerna).

b). Amplasarea bivuacului este permisă pe teritoriul parcului numai de la apusul până la răsăritul soarelui, fără facerea focului.

c). Locul campingului va fi ținut curat pe timpul campării și va fi predat administratorului campingului la plecare, în condiții corespunzătoare.

d). Dreptul de campare poate fi revocat de către administratorul campingului în cazul comiterii următoarelor fapte de către persoanele ce-l utilizează: încălcarea regulilor parcului, conduită agresivă, zgomot, ceartă, etc.

e). Săparea de șanțuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor este interzisă;

f). Refugiul montan este folosit numai pentru supraviețuire, pe timpul nopții sau adăpostire în cazul condițiilor atmosferice neprielnice continuării drumului. Folosirea refugiilor este permisă pe durata unei nopți; dacă condițiile atmosferice nu permit continuarea drumului, șederea se poate prelungi până la existența posibilității continuării drumeției în condiții de siguranță;

g). Persoanele abilitate de Administrația Parcului Național Domogled – Valea Cernei cu atribuțiuni de pază au dreptul să ceară eliberarea oricărui refugiu dacă acesta este folosit în alte scopuri decât cele desemnate la pct f.

Aprinderea focului pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei este interzisă cu următoarele excepții:

b). focul este permis doar în vetrele special amenajate în acest scop din locurile unde camparea este permisă.

c). utilizarea focului pentru grătar este permisă numai în locurile special amenajate acestui scop și semnalizate prin panouri indicatoare;

Regimul deșeurilor pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei se reglementează astfel:

a). este interzisă abandonarea deșeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei; turiștii au obligația de a evacua deșeurile pe care le generează pe timpul vizitării Parcului.

b). deșeurile vor fi evacuate în afara Parcului și se lasă doar în locuri special amenajate pentru colectare;

c). responsabilitatea depozitării temporare a deșeurilor la cabane cu respectarea condițiilor legale, astfel încât să nu existe posibilitate de acces pentru câini și animale sălbatice, revine gestionarilor cabanelor în cauză;

d). responsabilitatea evacuării deșeurilor menajere provenite din activitatea cabanelor revine administratorilor acestora si se face de cel puțin de doua ori pe lună sau de cate ori acestea au efect poluant;

e). responsabilitatea evacuării deșeurilor din comunitățile locale cade în sarcina primăriilor respective care vor organiza această activitate în condițiile legii.

2.3 Aspecte privind desfășurarea procedurii de evaluare strategică de mediu pentru

Planul de Amenajare Teritorial Județean Gorj

Evaluarea de mediu pentru planuri și programe poate fi definită ca un proces oficial, sistematic și cuprinzător de evaluare a efectelor unei strategii, ale unui plan sau program și/sau ale alternativelor acestora, incluzând raportul scris privind rezultatele acestei evaluări și utilizarea acestor rezultate în luarea deciziilor.

Evaluarea de mediu pentru planuri și programe reprezintă un proces de evaluare a calității mediului și a consecințelor implementării acestora aplicat la un stadiu rațional de timpuriu al elaborării strategiilor, planurilor sau programelor, astfel încât să se asigure că orice consecință este evaluată în timpul elaborării și înaintea aprobării oficiale a strategiilor, planurilor sau programelor. Procesul de evaluare a planurilor și programelor oferă publicului și altor factori interesați oportunitatea de a participa și de a fi informați cu privire la deciziile care pot avea un impact asupra mediului și a modului în care au fost luate.

Directiva Uniunii Europene privind Evaluarea Strategică de Mediu nr. 2001/42/CE a fost adoptată în legislația națională prin Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe. Conform prevederilor acesteia, trebuie identificate, descrise și evaluate potențialele efecte semnificative asupra mediului care pot apărea prin implementarea planului sau programului. În acest scop, procedura evaluării de mediu cuprinde trei etape:

→ Etapa de încadrare a planului/programului în procedura evaluării de mediu;

→ Etapa de definitivare a proiectului de plan/program și de realizare a raportului de mediu;

→ Etapa de analiză a calității raportului de mediu.

Aceste etape prevăd parcurgerea mai multor pași printre care se numără și consultarea publicului și a autorităților interesate de efectele implementării planurilor/programelor, luarea în considerare a raportului de mediu și a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional și asigurarea informării asupra deciziei luate, consultarea publicului constituind o parte inseparabilă a evaluării.

În conformitate cu cerințele HG nr. 1076/2004, procedura de realizare a evaluării de mediu pentru Planul de Amenajare Teritorial Județean Gorj a cuprins următoarele etape:

_ Pregătirea de către titular a primei versiuni a planului.

_ Notificarea de către titular a Agenției Regionale pentru Protecția Mediului Craiova asupra inițierii procesului de elaborare a planului și realizării primei versiuni a planului și solicitarea declanțării etapei de încadrare (Adresa nr. 8349/19.05.2011, înregistrata la ARPM Craiova cu nr. 8217/21.06.2011). Titularul a informat de asemenea publicul asupra depunerii solicitării prin anunțuri în mass-media (edițiile ziarului „Gorjeanul” din 08.06.2011, respectiv 14.06.2011). În conformitate cu art. 9 alin. 2 din HG 1076/2004, odată cu notificarea, Consiliul Județean Gorj a pus la dispoziția A.R.P.M. Craiova și a publicului, spre consultare, prima versiune a planului.

_ Etapa de constituire a Comitetului Special Constituit: A.R.P.M. Craiova a convocat Comitetul Special în data de 14.10.2011 prin Adresa nr. 8217/12.10.2011; Comitetul Special Constituit a avut componența din tabelul 2.3.1.

_ Etapa de încadrare: realizată de Comitetul Special Constituit în cadrul sedinței din 14.10.2011; titularul Planului de Amenajare a Teritoriului Județului (Consiliul Județean Gorj) a fost anunțat prin Decizia nr. 8217/01.11.2011, emisă de A.R.P.M Craiova, asupra faptului că Planul de Amenajare Teritorial Județean Gorj necesită evaluare de mediu și implicit elaborarea raportului de mediu și nu necesită parcurgerea procedurii de evaluare adecvată.

_ Etapa de constituire a Grupului de Lucru: conform solicitărilor A.R.P.M. Craiova din adresa nr. 8217/01.11.2011, Consiliul Județean Gorj a convocat Grupul de Lucru în data de 25.11.2011, prin adresa nr. 18244/16.11.2011, acesta având componența din tabelul 2.3.2.

_ Etapa de definitivare a planului și de realizare a raportului de mediu – s-a concretizat în întalnirea Grupului de lucru în care s-a analizat și evaluat Planul de Amenajare Teritorial Județean Gorj.

_ Etapa de consultare a publicului.

_ Etapa de elaborare a raportului final.

Tabel 2.3.1. Componenta Comitetului Special Constituit pentru analizarea Planului de Amenajare Teritorial Județean Gorj

Tabel 2.3.2. Componenta Grupului de Lucru pentru

analizarea Planului de Amenajare Teritorial Județean Gorj

2.4 Impactul activităților economice asupra mediului

Conform Studiului realizat de ROCAVI Consulting SRL s-a constatat că activitatea agenților economici din judet au un impact negativ asupra mediului. Printre aceștia amintim:

– Complexul Energetic Oltenia S.A.– unitate de producere a energiei – are un impact semnificativ asupra factorilor de mediului în primul rând prin suprafețele de teren ocupate, asupra solului prin procesul de excavație și respectiv depozitării sterilului în halde exterioare, asupra calității aerului prin poluarea cu gaze de carieră, pulberile în suspensie și poluarea fonică. Principlaii poluanți generați în aer sunt: SO2, NOx, pulberi, CO2, CO, CH4, N2O, NMVOC, metale grele. Frecvența depășirilor la indicatorul pulberi sedimentabile în punctele de prelevare situate în această zonă variază în intervalul 16,7– 100%.

– Simcor Var S.A. Oradea – punct de lucru Tg. Jiu: întreprindere producătoare de var. În urma proceselor tehnologice sunt evacuate emisii de CO2, CO, pulberi SO2, NOx care afectează calitatea atomsferei

– Unitatile de extractie a petrolului și gazelor naturale din perimetrele Hurezani, Țicleni, Licurici, Bustuchin, Logrești, Stejari, Căpreni, Stoina, Crușet, Bâlteni, Vladimir, Bărbătești și Turburea prin poluările accidentale datorită spargerilor de conducte colectoare și de transport țiței a solului și a apelor din vecinătatea acestora.

Tot în acest studiu se vorbește și efectele negative ale ecoturismului asupra mediului :

1 Circulație turistică necontrolată (în afara traseelor marcate):

Distrugeri ale solului și vegetației

Perturbarea faunei

Declanșări de incendii.

2. Flux turistic crescut:

Perturbări asupra mediului

Modificări în comportamentul animalelor

Amplificarea formelor de poluare.

3. Lipsa amenajărilor specifice, destinate popasurilor și camparii:

Degradarea peisajului prin acumularea de deșeuri.

Cunoașterea dezavantajelor posibile ale activităților turistice asupra ariilor protejate este deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât conștientizarea lor trebuie să conducă la acțiuni de diminuare a acestor efecte negative care să sprijine dezvoltarea durabilă a oricărei forme de turism. Impactul economic, socio-cultural și ecologic negativ al ecoturismului poate fi contracarat cu ajutorul unor mijloace specifice, precum valorificarea echilibrată a tuturor resurselor naturale, sistem de depozitare și reciclare a deșeurilor corespunzător normelor ecologice, interzicerea activităților de exploatare a lemnului și a braconajului neautorizate, reorganizarea activităților turistice, promovarea mijloacelor de transport ecologice etc.

2.5 Obiective pentru protejarea mediului

Obiectivele de mediu cuprinse în politicile și reglementările elaborate la nivel de Comunitate, național, regional sau local, descriu starea mediului la care se va ajunge, oferind un cadru coerent pentru elaborarea planului. Ele sunt însoțite în general de ținte, prin care se poate stabili performanța de detaliu.

Un plan de amenjare a teritoriului care susține și vizează obiectivele relevante de mediu și țintele aferente se va dovedi durabil din punct de vedere al mediului, asigurând atât dezvoltarea economică viitoare, cât și păstrarea bunurilor de mediu pentru generațiile viitoare.

Stabilirea obiectivelor de protecția mediului relevante se dovedește a fi astfel necesară în vederea evaluării Planului de Amenajare a Teritoriului Judetean Gorj în raport cu tendințele privind protecția mediului. Obiectivele relevante de mediu necesare pentru evaluarea Planului de Amenajare a Teritoiului Județean Gorj și țintele aferente au fost stabilite în urma consultării următoarelor documente, politici și reglementări în vigoare:

• Strategia Națională de Dezvoltare Durabilă 2013 – 2030, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 1460/2008;

• Planul Național de Acțiune pentru Mediu, 2004;

• Planul Național de Dezvoltare 2007 – 2013 – Prioritatea 3 „Protejarea și îmbunătățirea calității mediului”;

• Strategia Națională pentru Protecția Atmosferei 2004 – 2006, 2007- 2013, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 731/2004;

• Strategia Națională de Valorificare a Surselor Regenerabile de Energie, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1535/2003;

• Strategia Națională de Management al riscului la inundații, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1854/2005;

• Strategia Națională de Prevenire a Situațiilor de urgență, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 762/2008;

• Master Plan privind gestionarea deșeurilor în Judetul Gorj pentru perioada 2007 -2037;

• Broșura „Obiectivele naționale și regionale de mediu pentru perioada 2007 – 2013”, 2007, publicată pe site-ul Agenției Naționale de Protecția Mediului (www.anpm.ro).

Pe baza obiectivelor relevante de mediu stabilite au fost definite criteriile de evaluare – indicatori. Acesti indicatori pot fi calitativi și cantitativi și exprimă ori un mijloc de măsurare a progreselor în direcția realizării în timp a obiectivelor de mediu ori modalitatea de atingere a acestora. S-a elaborat prin studiul întocmit de Halcrow România programul OS49: Dezvoltarea turismului și implicit a ecoturismului prin valorificarea durabila a potentialului turistic natural si cultural si a resurselor umane prezentat în tabelul 2.5.1 :

Tabelul 2.5.1 – OS49: Dezvoltarea turismului și implicit a ecoturismului prin valorificarea durabila a potentialului

turistic natural si cultural si a resurselor umane

2.6 Efectele semnificative asupra mediului

Analizând obiectivele Planului de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj, precum și setul de măsuri propuse pentru atingerea acestora, se constată faptul că procentul majoritar vizează aspectele de mediu caracteristice judetului.

Procesul de stabilire a principalelor efecte potențiale ce ar putea fi generate asupra mediului în urma implemetării Planului de Amenajare a Teritoriului Județean a constat în evaluarea efectelor potențiale generate de fiecare obiectiv specific asupra componentelor de mediu. Trebuie avut însă în vedere faptul că, deoarece Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj are un domeniu mai larg de cuprindere comparativ cu un proiect, relația concretă cauză-efect se poate dovedi uneori dificil de prevăzut.

Evaluarea s-a realizat pe baza analizei măsurilor aferente obiectivului respectiv și a unui sistem de notare pentru cuantificarea efectelor pe fiecare componentă de mediu, notele fiind însoțite de justificări.

Efectele cumulative asupra mediului generate de implementarea Planului de Amenajare a Teritoriului Județean s-au evaluat prin însumarea notelor de evaluare acordate efectelor pozitive și negative stabilite pentru fiecare componentă de mediu.

În vederea cuantificării potențialelor efecte generate de obiectivele și măsurile prevăzute de Planul de Amenajare a Teritoriului Județean pentru fiecare componentă de mediu, s-a utilizat următorul sistem de notare (a se vedea Tabelul 2.6.1):

Tabelul 2.6.1 – Sistemul de notare al efectelor obținute

Evaluarea a avut în vedere starea actuală a componentelor de mediu și modul în care aceasta ar putea fi influențate, pozitiv sau negativ, într-o măsură semnificativă sau nu, de implementarea măsurilor propuse pentru atingerea obiectivelor. Astfel, s-a considerat că un efect semnificativ se produce atunci când o componentă de mediu suferă modificări substanțiale față de starea actuală, iar un efect redus determină modificări minore ale stării componentei respective.

În plus, în cazul în care măsurile prevăzute pentru un obiectiv au prezentat mai multe tipuri de efecte asupra unei anumite componente de mediu (pozitive și negative), nota globală pentru componenta respectivă s-a stabilit prin însumarea notelor rezultate.

Se menționează faptul că, în cazul în care, în urma însumării, s-a obtinut rezultatul 0, nu trebuie considerat că nu ar exista Niciun efect global (pozitiv sau negativ) sau că efectele s-ar compensa reciproc, ci că la nivelul actual de evaluare (evaluare a unui plan cu o viziune generală) nu poate fi concret stabilită ponderea efectelor pozitive sau negative asupra componentei de mediu respective pentru a putea fi preconizat tipul de impact final. În acest caz, impactul global urmează a fi identificat prin programul de monitorizare a efectelor Planului de Amenajare a Teritoriului Județean asupra mediului, care va permite și stabilirea unor acțiuni de remediere a potențialelor efecte negative. În cazul proiectelor de investitii, acest impact se va putea stabili pe baza studiilor necesare promovării investițiilor respective care să vizeze de asemenea și diminuarea eventualelor efecte negative (studii de fezabilitate, studii de evaluare a impactului asupra mediului).

În cazul de față s-a avut în vedere evaluarea obiectivului OS OS49: Dezvoltarea turismului (încluzând și ecoturismul) prin valorificarea durabilă a potențialului turistic natural și cultural și a resurselor umane ( a se vedea Tabelul 2.6.2), precum și efectele potențiale generate de influiența turismului și implicit a ecoturismului asupra mediului înconjurător.

Tabel 2.6.2 – OS OS49: Dezvoltarea turismului (încluzând și ecoturismul) prin valorificarea durabilă a potențialului

turistic natural și cultural și a resurselor umane

Această evaluare urmărește identificarea efectelor asupra mediului ce ar putea fi generate în urma realizării proiectului OS 49, a măsurilor de prevenire, diminuare sau compensare a efectelor negative, inclusiv tehnologii și soluții disponibile, și a măsurilor de monitorizare a efectelor generate de proiect.

Conform legislației de mediu în vigoare, toate proiectele de investiții care prezintă un potențial impact asupra mediului se supun evaluărilor de mediu.

Caracterul relativ general al măsurilor propuse în vederea atingerii obiectivelor Planului de Amenajare a Teritoriului Județean permite ulterior o flexibilitate în alegerea soluțiilor propriu-zise de implementare și în consecință posibilitatea de adoptare a celor mai bune soluții din punct de vedere al protecției mediului.

În acest context, recomandările de măsuri privind prevenirea, reducerea și compensarea efectelor adverse asupra mediului au de asemenea un caracter relativ general, pentru proiectul OS 49 ce va fi realizat urmând a se stabili, conform procedurilor legislative în vigoare și în funcție de specificul lui, măsuri concrete de prevenire, diminuare sau compensare a impactului asupra mediului.

Printre măsurile propuse menționăm :

Aer/ schimbări climatice

Adoptarea măsurilor necesare de limitare sau reducere a emisiilor poluante generate în urma executării viitoarelor lucrări de construcții ;

Adoptarea măsurilor necesare în vederea incadrării principalilor poluanți în limitele admise de legislația în vigoare (reducerea surselor majore de poluare, gestionarea corespunzătoare a deșeurilor menajere, reducerea emisiilor datorate traficului) ;

Este necsar ca noile locuințe să fie prevazute cu izolatie termica ;

Utilizarea sistemelor de încălzire cu o eficiență ridicată.

Apa

Corelarea dintre capacitățile sistemelor de alimentare cu apă și cele ale sistemelor de canalizare și epurarea corespunzătoare a apelor uzate ;

Controlarea parametrilor de calitate ai apei potabile înaintea distribuției acesteia către populație ;

Instituirea zonelor de protecție sanitară în jurul captărilor și rezervoarelor de apă precum și a stațiilor de epurare a apelor uzate ;

Introducerea sistemului de contorizare a consumului de apa în zonele unde nu există ;

Lucrările de traversare a albiilor râurilor (poduri, podețe, conducte, linii electrice etc.) se vor realiza cu asigurarea condițiilor normale de scurgere a apelor ;

Reducerea impactului produs de deversarea apelor menajere neepurate sau insuficient epurate provenite din localitățile rurale, în cursurile de apă receptoare ;

Diminuarea cantităților de nitrați si nitriți, proveniți din activitățile agricole .

Sol/utilizare terenuri

Utilizarea eficientă a terenurilor în raport cu necesitatea de dezvoltare a zonelor rezidențiale și industriale ;

Reabilitarea amplasamentelor industriale devenite disponibile în urma restructurarii activităților industriale și introducerea acestora în circuitul natural (inclusiv prin realizarea de noi spații verzi sau împăduriri) sau reutilizarea lor în alte scopuri în vederea utilizării eficiente a terenurilor ;

Tratarea terenurilor cu îngrășăminte chimice și produse fitosanitare numai pe baza unor studii agrochimice;

În cadrul viitoarelor lucrări de construcții se va avea în vedere utilizarea pământului excavat în reamenajarea sau restaurarea terenurilor.

Biodiversitatea/Patrimoniul natural

– Împăduririle trebuie să țină seama ca speciile cultivate să fie similare celor endemice din zonă ;

– Respectarea regimului de construire și distanțelor minime de protecție față de ecosistemele forestiere ;

– Alegerea unor amplasamente optime pentru viitoarele proiecte de I nfrastructură prin care să se evite pe cât posibil fragmentarea unor habitate

– Adoptarea unor măsuri de ameliorare în cazul realizării unor investiții ce conduc la fragmentarea habitatelor (coridoare de trecere pentru animale, rute ocolitoare, etc) ;

– Evitarea realizării proiectelor de infrastructură în interiorul sau imediata vecinătate a ariilor protejate ;

– Evaluarea corectă și detaliată a biodiversității în zonele în care se vor realiza viitoarele proiecte ;

– Refacerea stratului vegetal și plantarea acestuia după fiecare construcție realizată.

Patrimoniu cultural construit

– În funcție de configurația arhitecturală sau amplasament, realizarea noilor construcții trebuie să țină cont de aspectul general al zonei și de prezența obiectivelor de patrimoniu sau a zonelor de protecțtie a acestora;

– Interzicerea realizării facilităților de producție în zone protejate sau în interiorul zonelor de protecție a monumentelor istorice.

Factori de risc natural

– Se va urmări stabilizarea zonelor expuse la riscuri naturale (alunecări de teren, zone inundabile, eroziuni, terenuri mlăștinoase) prin lucrări specifice (consolidări, plantarea cu vegetație arboricolă, desecări sau alte tipuri de lucrări) și stabilirea de reguli cu privire la amplasarea de construcții în aceste zone ;

– Realizarea noilor construcții cât și a căilor de comunicație va ține cont de amplasarea acestora în raport cu zonele sensibile (zone inundabile, zone cu alunecări de teren sau afectate de eroziuni puternice) și de restricțiile existente pentru zonele respective ;

– Gropile de împrumut pentru asigurarea necesarului de sol ca material de umplutură în cadrul lucrărilor de construcții sau lucrărilor de remediere trebuie să fie realizate în afara zonelor afectate de eroziune sau

alunecări de teren ;

– Se va realiza continuu monitorizarea suprafețelor cu risc la alunecări de teren, torențialitate, ravenare, creep cât și îmbunătățirea drenajului suprafețelor interfluviale, a teraselor și luncilor ;

– Realizarea lucrărilor agricole se va face în lungul curbelor de nivel și se va evita suprapășunatul în zonele de obârșie ale organismelor torențiale.

Sănătatea umană/Populația

– Cu privire la dezvoltarea sectorului industrial, va trebui să se aibă în vedere amplasarea noilor obiective industriale în afara zonelor rezidențiale ;

– Adoptarea măsurilor necesare pentru reducerea poluării fonice, astfel încât să se respecte limitele prevăzute de legislația în vigoare (utilizarea unor echipamente și tehnologii performante din punct de vedere al nivelului de zgomot generat, izolarea fonică a clădirilor unde se găsesc surse generatoare de zgomot și vibrații, asigurarea perdelelor verzi de protecție de-a lungul drumurilor și căilor ferate, etc.) ;

– Realizarea perdelelor verzi de protecție între zonele rezidențiale și cele industriale ;

– Extinderea spațiilor verzi în zonele urbane și reabilitarea celor existente.

Managementul resurselor naturale

Se va avea în vederea pe scară cât mai largă a surselor regenerabile de energie.

CONCLUZII

Lucrarea de față dorește să evidențieze în primul rând ecoturismul cu tot ceea ce presupune el, dar și impactul acestuia asupra stării ecologice a Județului Gorj.

Procesul de evaluare începe încă din faza de elaborare a programului și este realizat de un grup de lucru alcătuit din reprezentanți ai titularului programului, ai autorităților competente pentru protecția mediului și pentru sănătate, ai altor autorități interesate de efectele implementării programului mai sus amintit și consultanți de mediu atestați conform prevederilor legale în vigoare. Rezultatele evaluării sunt cuprinse într-un raport de mediu cu un conținut cadru stabilit prin HG 1076/2004, raport ce identifică, descrie și evaluează potențialele efecte semnificative asupra mediului ale programului.

Participarea publicului la procedura de evaluare de mediu se face în mod efectiv încă de la inițierea programului. În urma analizei raportului de mediu, care trebuie să țină cont inclusiv de observațiile justificate primite din partea publicului, autoritatea competentă pentru protecția mediului ia decizia de emitere a avizului de mediu prin care se confirmă integrarea aspectelor privind protecția mediului în planul sau programul supus adoptării.

Raportul de mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj (PATJ Gorj), întocmit de către Halcrow România, a fost realizat în conformitate cu cerințele de conținut ale Anexei 2 a Hotărârii Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri si programe. Acest Plan a fost promovat de Consiliul Județean Gorj, în calitate de titular al acestuia.

Necesitatea elaborării unui plan de amenajare a teritoriului judetean este stabilită prin Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului, cu modificările și completările ulterioare, conform căreia „gestionarea spațială a teritoriului țării constituie o activitate obligatorie, continuă și de perspectivă, desfășurată în interesul colectivităților care îl folosesc, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cerințele integrării în spațiul european”. Conform aceluiași act normativ, fiecare județ trebuie să dețină un Plan de amenajare a teritoriului județean și să-l reactualizeze periodic, la 5-10 ani, în funcție de politicile și de programele de dezvoltare ale județului. Acesta are caracter director și reprezintă expresia spațială a programului de dezvoltare socio-economică a județului, fiind corelat cu Planul de amenajare a teritoriului național, cu Planul de amenajare a teritoriului zonal, cu programele guvernamentale sectoriale, precum și cu alte programe de dezvoltare. Prin acest plan se urmărește coordonarea și armonizarea dezvoltării unităților administrative componente la nivelul întregului județ.

Având în vedere impotanța acestui plan pentru județ, el a reprezentat un punct de reper în analiza impactului ecoturismului asupra stării ecologice a județului. S-au avut în vedere în acest sens obiectivele relevante pentru analiză, indicatorii aferenți și justificări. La baza evaluării impactului ecoturismului asupra mediului a stat un sistem de notare pentru cuantificarea efectelor pe fiecare componentă de mediu, precum și rezultatele obținute.

În urma evaluării de fond a impactului pe care-l are ecoturismul asupra mediului s-a constatat că rezultate negative s-au obținut din : deșeuri și biodiversitatea și patrimonial natural. Pentru reducerea impactului pe care le au aceste două elemente asupra mediului este necesar să se implementeze sisteme eficiente de gestionare a deșeurilor, dar și conservarea în mod corect a ecosistemelor prin practicarea unui turism durabil și implicit a unui ecoturism adecvat.

Din evaluarea generală a impactului ecoturismului asupra stării ecologice a Județului Gorj s-a observat că per ansamblu acesta, indiferent de forma în care se manifestă, nu produce efecte negative asupra mediului.

Spre finalul lucrării, s-au propus o serie de măsuri menite să prevină, combată sau diminueze pe viitor efectele negative rezultate din practicarea ecoturismului asupra stării ecologice a județului.

BIBLIOGRAFIE

– Asociația Română pentru Industrie Electronică și Software, Filiala Oltenia, Arieș Oltenia, Rocavi Consulting SRL, E-Environment

– Autoritatea Națională pentru Turism – Strategia dezvoltării turismului în România, august, 2006

– Băltărețu Andreea – Ecoturism și dezvoltare durabilă, Ed. Prouniversitaria, 2007, București

– G. Țigu – Ecoturismul ca tendință pe piața turistică, 2006

– Megan Epler Wood, Ecotourism: Principles , Practices and Polices for Sustainability, 2002

– Planul de management al Parcului Natural Lunca Mureșului, 2008

– Puiu Nistoreanu, Gabriela Tigu, Delia Popescu, Mihaela Padurean, Adela Talpes,

– Puiu Nistoreanu, Economia turismului–teorie și practică, București, Cap. 3, pg. 10-12, 2005

– Madalina Tala, Ecoturism si turism rural, Cap. IV, pg. 2, 2002

– Nistoreanu P.&Colectiv – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003, p. 83

– Smaranda J.S.– Managementul turismului în arile naturale protejate, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2008

– S.C. Halcrow România S.R.L. – Raport de Mediu pentru Planul de Amenajare a Teritoriului Județean Gorj, București, pg 5-6, 2011

– The Ecotourism Society, Ecotourism Guidelines for Nature Tour Operators, 1993

– www.cjgorj.ro/ Studiu pentru valorificarea potențialului turistic al Județului Gorj

– www.domogled-cerna.ro/regulament.pdf

– www.ecotourism2002.org

– www.gorjtourism.ro/atractii%20turistice%20in%20Gorj.html

– www.infomagazin.ro

– http://www.toes.ca/assets/files/Ecotourism