Economia Subterana Abordari Conceptuale

Economia subterană este un fenomen intens dezbătut de importante categorii de specialiști din domeniul social, juridic dar și de presă , înainte de a analiza acest fenomen din punct de vedere economic. Aceasta a apărut odată cu apariția statului și impunerea unor reguli, norme și legi.

Acest concept este prezent în toate țările lumii, în diferite procente din Produsul Intern Brut și este prezentat în diferite publicații de specialitate sub diferite denumiri, cum ar fi : economie ascunsă, economie din umbră , economie paralelă, economie ilegală etc. Analizând aceste denumiri, ne putem da seama că scopul acestei activități subterane îl reprezintă maximizarea veniturilor indiferent de metodele și mijloacele folosite pentru a reuși să obțină cât mai mulți bani , fără ca să îi justifice în vreun fel, pentru a evita : plata impozitelor și taxelor aferente, plata contribuțiilor sociale, respectarea anumitor standarde legale referitoare la salariul minim , numărul de ore maxim lucrate, norme de protecția muncii sau sănătate.

Pornind de la acest scop evident economic, putem spune că economia subterană reprezintă ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat . Cu alte cuvinte , economia subterană este formată din toate activitățile economice neînregistrare, care, altfel , ar fi contribuit la Produsul Intern Brut. Impactul pe care îl are economia subterană asupra Produsului Intern Brut, a încasărilor fiscale și a creșterii economice este unul negativ deoarece cu cât dimensiunea economiei subterane este mai mare , cu atât impactul asupra economiei este mai puternic.

O altă definiție dată economiei subterane este de către economistul francez Pierre Rosanvallon care spune că: economia subterană reprezintă ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor sociale și ale legilor economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Tot ceea ce “scapă” de legile statului se poate spune că se include în “activitatea subterană” care poate lua diverse forme: fraudă fiscal , muncă clandestine , traficul de droguri, comerțul ilegal de arme, corupția, furtul etc. În diverse lucrări de specialitate , aceste activități sunt clasificate în : fraudă fiscal, muncă la negru și activități criminale.

Economia subterană reprezintă “ansamblul activităților economice ce se realizează la limita legilor penale, sociale sau fiscale sau care scapă ( masiv) inventarierii conturilor naționale”, deci acelea care se regrupează în activități disimulate, ilegale sau frauduloase și private ( munca domestic, voluntariatul).

Comerțul clandestine cu pietre prețioase și țesături deosebite , braconajul, distileriile clandestine sunt activități rămase celebre până în epoca noastră; apoi comerțul complementar, traficul de frontier cu bunuri de larg consum ce lipseau de pe piața organizată în sistemul socialist și marile afaceri, precum traficul de armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, cu particularitățile de rigoare, au însoțit economia subterană pe parcursul timpului, adaptându-se realității immediate din fiecare perioadă.

Participanții care fac parte din astfel de activități subterane se pot împărți în două categorii, si anume: persoane care lucrează și obțin venituri doar în economia subternă și persoane care obțin venituri din mai multe surse.

1.2. Matricea structurală a economiei subterane

Sfera activităților pe care le poate include economia subterană este deosebit de cuprinzătoare, dar sunt acceptate și analizate drept componente ale economiei subterane: frauda fiscală, munca la negru și activitățile criminale.

1.2.1. Frauda fiscală

Frauda fiscală constituie o evaziune fiscală, care presupune eludarea în mod deliberat a legislației fiscale și reprezintă ascunderea ilegală în mod parțial sau total a materiei impozabile de către contribuabili, în scopul de a reduce sau elimina obligațiile fiscale care le revin. Din punct de vedere social, frauda fiscală constituie o problemă morală deoarece accentuează inegalitatea dintre contribuabilii care nu își achită obligațiile ce îi revin și contribuabilii care sunt onești și achită obligațiile fiscale. Formele fraudei fiscale sunt următoarele : evaziunea fiscală, contrabanda și înșelăciunea.