Echilibrul Financiar Valutar,componenta a Echilibrului Economic

Marimea venitului national al unei tari este influentat direct de activitatea

financiara a acesteia.

Obiectivul oricarei tari este de a mentine unu echilibru economic general prin urmărirea celor trei laturi componente ale sale:

– echilibrul financiar –egalitatea dintre resursele financiare necesare pentru efectuarea obiectivelor si procurarea resurselor necesare. Un rol important in mentinerea acestuia il are Banca Nationala a Romaniei prin reglementarea si supraveghearea institutiilor, identificarea riscurilor, cooperarea cu celelalte autoritati de reglementare.

echilibrul monetar – echilibru intre economii si investitii

echilibrul valutar – egalitate intre incasari si plati in valuta, intr-un

intrerval de timp ce rezulta din echilibrul economic intern

Echilibrul valutar poate fi realizat in doua moduri:

partial – la o categorie de operatiuni sau pe un grup de tari

total – egalitatea tutror incasarilor si platilor in valuta

Notam: cu E – exporturile unei anumite tari; cu I- importurile aceleiasi tari; cu Ca- credite acordate si cu Cp- credite primite; rezulta urmatoarele cazuri de echilibru partial:

 E=I+Ca, exporturile = importurile+creditele acordate cumparatorului;

 E+Cp=I, exporturile+ creditele primite= importurile;

Si un caz de echilibru total:

E+Cp=I+Ca;

Calitatea echilibrului valutar este data de numarul scazut de credite, nu

trebuie urmarit echilibrul dintre incasari si plati prin contractarea unor imprumuturi din strainatate

Pentru realizarea echilibrului valutar se urmareste realizarea de importurilor(tehnologii, servici, materii prime) cu un consum de valuta, optim.

Echilibrul financiar – valutar se afla in legatura directa si cu categoriile de lichiditate si solvabilitate internationala, intre care s-a pus semnul egalitatii in anumite perioade, dar din punctul de vedere al structurii si al rolului lor, acestea difera pe plan extern si intern.

Lichiditatile au urmatoarele definitii:

– capacitatea de a satisface obligatiile de plata utilizand devizele si rezervele de aur

– capacitatea de a stinge obligatii valutare prin lichidarea rapida a activelor sale

– mijloace de plata, indiferent de posesorul acestora, aflate in strainatate ce pot fi tranformate usor in bani.Structura mijloacelor de plata din strainatate este de mai multe tipuri:

* rezerva monetara internationala aflata in posesia autoritatii monetare centrala, constand in: depozite de aur; rezervele valutare (suma valutelor si devizelor convertibila); DST; pozitia creditoare fata de Fondul Monetar International; rezerva permanentaa tarii in cauza neconditionat si nelimitat.

Toate componentele rezervei monetare internationale se formeaza prin o serie de operatiuni specifice.

Banca Nationala achitioneaza aurul monetar fie din productia interna a tarii, fie de pe piata internationala a aurului.

Cea mai importanta parte a rezervei monetare internationale o reprezinta rezerva valutara. Sursa devizelor convertibile si a valutelor o reprezinta operatiunile din balanta de plati si tranzactiile de achizitionare de pe piata valutara.

Importanta rezervei valutare pe plan international este data de credibilitatea financiara si economica pe care o confera economiei nationale. Nivelul rezervei valutare trebuie sa fie suficient de ridicat pentru a acoperii importurile statului pe un interval de aproximativ 4 luni pentru a fi considerat corespunzator.Gradul de acoperire  a fost 8,0 luni de importuri de bunuri si servicii la 31 martie 2013, comparativ cu 7,1 luni de importuri la 31 decembrie 2012 in cazul Romaniei. Din acest motiv, fiecare stat isi formeaza o rezerva valutara, pentru a o utiliza in situatii critice, chiar si in conditiile unei balante de plati balansate in caz de deficit.

Structura pe tipuri de valute trebuie sa fie cat mai echilibrata pentru a se evita devalorizarea generala a rezervei ca urmare a devalorizarii valutelor ce o constituie.Prin urmare, rezervele valutare sunt formate in general din valutele liber utilizabile (dolarul american, euro, lira sterlina, yenul japonez). Din totalul rezervei valutare, ponderea rezervelor in euro a fost de 66% in 2010, procent in crestere usoara fata de 2009, dolarul avand o pondere de 24% comparativ cu 29% cu un an inainte. Ponderea dolarului se afla la minimul ultimilor 7 ani, in timp ce ponderea euro a variat intre un minim de  59,5% in 2004, si un maxim de 69,5% in 2007 in cazul Romaniei.

Scopul constituirii rezervei valutare:

Onorarea platilor aferente obligatiilor externe ale statului

Asigurarea credibilitatii tarii, fluidizarea imprumuturilor externe, limitarea vulnerabilitatii externe( absorbtia socurilor finaciare adverse in perioade de criza sau in situatia restrangerii accesului la pietele internationale de capital)

Consolidarea credibilitatii politicii economice, a politicii monetare si a celei de curs de schimb, inclusiv prin posibilitatea interventiei in sprijinul monedei nationale

Acumularea de avutii pentru generatiile viitoare si pentru a face fata unor socuri exogene neprevazute

Utilizarea rezervei valutare:

Rambursarea imprumuturilor externe contractate de stat, a dobanzilor si comisioanelor aferente

Onorarea obligatiilor externe rezultate din garantiile emise de guvernul

Participatii ale statului la organismele internationale

Alte plati efectuate cu scopul indeplinirii unor obligatii externe ale statului

Plata comisioanelor si spezelor aferente operatiunilor specifice de administrare a rezervei

Rambursari de sume catre bancile comerciale in limita rezervelor minime obligatorii detinute de acestea

Vanzarea de valuta pe piata valutara interbancara

Pentru evitarea devalorizarii valutelor din componenta rezervei valutare se utilizeaza plasarile temporare sub forma depozitelor la vedere sau a creditelor pe termen scurt.

Drepturile speciale de tragere (DST sau, internațional, XDR) sunt moneda virtuală a Fondului Monetar Internațional, conceput ca înlocuitor al standardului aurului. Tranzacțiile în interiorul Fondului Monetar Internațional sunt calculate în DST. O serie de valute naționale sunt fixate la un anumit raport în relație cu DST.

Valoarea sa se calculează în funcție de dolarul american (44%), euro (34%), yenul japonez (11%) și lira sterlină britanică (11%), conform cotațiilor de la bursa londoneză.Disponibilul in DST la FMI  in 2008 era de 289.000.000 RON.

Creantele, asupra FMI ale unei tari -formate din virarile in suplimentare la FMI, peste cota de participare a tarii respective, facute in moneda proprie, in raport cu disponibilitatile FMI in aceeasi moneda.

– activele internationale si mijloacele de plata internationale detinute de banci si alte institutii financiare din tara, cu conditia ca acestea sa fie transformabile imediat in valuta. Mijloacele de plata internationala sunt: depuneri pe librete de economii; depunerile bancare la vedere sau pe termen scurt; actiuni; obligatiuni; bonuri de tezaur; facilitati de credit aprobate si neutilizate; toate fiind exprimate in valuta. Structura lichiditatiilor internationale cuprinde active reale(aur) si active financiare(valute, titluri de valori).

O alta definitie o reprezinta rezervele de mijloace de plata straine, de care o tara are nevoie pentru a face fata eventualelor fluctuatii temporare ale cheltuielilor externe si veniturilor.

Elementele structurale ale lichiditatii internationale sunt in acest caz:

rezervele valutare (sau rezervele monetare internationale) se gasesc la Banca Centrala;

facilitatile temporare pe care bancile centrale si le acorda, pe baza de reciprocitate;

creditele internationale acordate de organismele internationale;

In aceasta acceptiune, se remarca faptul ca in componenta lichiditatii internationale nu mai este inclusa si categoria de mijloace de plata internationale detinute de bancile si particularii din tara.

Conform unor definitii, din rezervele internationale aflate la Banca Centrala consta doar lichiditatea internationala.

In conceptia FMI, lichiditatea internationala este compusa din orice stoc de valute neconvertibile sau convertibile folosite in relatiile de plati. FMI, considera ca lichiditatea internationala este reprezentata de o suma ce se formeaza din stocul de devize, stocul de aur monetar, creantele asupra FMI si DST.

Lichiditatea se formeeaza din capacitatea de a plati cu rapiditate, iar in practica, un activ este considerat lichid doar atunci cand poate fi schimbat imediat intr-un alt activ, si de aici reiese ca valuta este un element cu o lichiditate foarte mare.

Solvabilitatea (capacitatea de plata) a unui stat apare atunci cand, alaturi de lichiditate, statul respectiv poate folosi si alte resurse pentru a face fata platilor exigibile intr-o anumita perioada de timp. Solvabilitatea (capacitatea de plata) a unui stat este formata din activele din rezerva monetara internationala. Spre exemplu: aur; valute; DST; depozite la vedere sau la termen; active detinute de banci si alte persoane juridice, valori mobiliare in valuta, facilitati de creditare publice sau private, starea interna a economiei precum si starea balantei de plati externe.

Balanta de plati externe  este instrumentul de cuantificare a echilibrului valutar.

In anul 1937, Albert Aftaion a propus o balanta de conturi, definita ca un tablou al creantelor si al datoriilor rezultate din schimbul de marfuri si de servicii din cursul anului luat ca baza de referinta, dar si tinand cont si de cele din trecut, care trebuiau inscrise in tabelul anului respectiv. Balanta aceasta era destul de complicata din punctul de vedere metodologic si al structurii sale in ansamblu si, prin urmare, utilizarea sa ca instrument de analiza era destul de greoaie.

Motivul pentru care in cea de a doua jumatate a sec. al XX-lea s-a reusit crearea unui nou model de balanta care putea sa evidentieze fluxurile economice, financiare si monetare intre teritoriul national de referinta si restul lumii. Astfel, in prezent, balanta de plati a devenit un instrument care intretine o serie de informatii necesare pentru analizarea situatiei economice din toate tarile lumii. Activitatile economice si tehnico-stiintifice si relatiile pe care le au stattele apar in balanta de plati in expresie valorica.

Structura balantei de plati externe difera de la o tara la alta, dar in esenta, in aceasta se regasesc posturile care exprima raporturile cu exteiorul, urmarite de FMI care frecvent, solicitand fiecarui stat un exemplar al balantei sau anumiti indicatori financiari de analiza. Avand in vedere ca, la FMI sunt afiliate peste 150 de tari membre, in scopul coordonarii activitatii valutare si financiar-monetare, s-a incercat elaborarea   unei scheme unice de balanta. In acest fel, FMI a editat un manual in baza caruia s-a stabilit o schema de principiu a balantei de plati externe, manual ce a fost difuzat tuturor statelor si care se refera la activitatea comerciala, schimbarile de capitaluri si miscarile aurului monetar.

Conform manualului FMI,  balanta de plati externe este documentul statistic intocmit sub forma contabila, care inregistreaza sistematicansamblul fluxurilor reale, monetare si financiare intervenite intre rezidenti ai unei economii si restul lumii, in cursul unei perioade de timp, in principiu un an.

Principalele modalitati de atragere a fondurilor catre sistemul valutar-financiar care se reflecta in balanta de plati externe a fiecarui stat sunt: plasarea de titluri de plata in alta economie, plasarea directa de capital, cotiztii platite la institutiile internationale, plata dividendelor sau primelor de asigurare, plati ale dobanzilor, retragerile de capital, fonduri provenite din activitatea de creditare internationala prin care se pun in miscare fonduri si mijloace de plata pentru a stimula comertul international, transferuri particulare prin intermediul carora au loc miscarile de valute, fie pentru mijlocirea efectiva a schimburilor economice, sau in scop speculativ.

Terminologia folosita in cadrul balantei de plati externe:

La elaborarea notiunilor specifice balantei de plati se utilizeaza un set de reguli care definesc natura tranzactiilor, agentii sau modalitatea de inregistrarea acestora etc.

Tranzactia se defineste ca fiind un concept generalizator folosit in principal pentru a desemna fluxul economic care reflecta crearea, transformarea, schimbul, transferul sau stingerea unei valori economice si care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor si/sau drepturilor financiare, prestarea de servicii sau migrarea fortei de munca si a capitalurilor.

Balanta de plati externe contine tranzactiile care se deruleaza intre nerezidenti si rezidenti, diferenta dintre aceste categorii nu au la baza nationalitatea sau alte criterii legale, ci doar acceptiunea economica pe care o dau acestora. Astfel, rezidentii unei economii sunt:

persoanele fizice care isi formeaza o gospodarie in tara;

persoanele juridice (sucursale ale investitorilor straini directi, intreprinderi, corporatii si cvasicorporatii ) autorizate sa desfasoare activitati in tara;

institutiile non-profit;

guvernul si administratiile publice locale.

Nerezidentii sunt:

persoanele fizice si juridice straine, care isi desfasoara activitatea in afara teritoriului romanesc;

persoanele fizice si juridice romane care si-au mutat centrul de activitate in strainatate;

filialele si sucursalele intreprinderilor romanesti stabilite in strainatate;

turistii, oamenii de afaceri, functionarii diplomatici straini aflati in Romania.

Importanta acestor concepte este data de luarea in considerare numai a operatiunilor valutare intre rezidenti si nerezidenti.

Teritoriul economic al unei tari in care se fac tranzactiile reprezintaspatiul geografic condus de consiliul de ministrii ai tarii respective, si care e posibil sa nu corespunda cu spatiulcare se afla in granitele statului (esteposibil sa fie bucati de spatiu economic in exteriorul granitelor;asa cum pot fi spatii economice care sunt straine in mijlocul lor), spatiuundeoamenii, obiectele si banii sunt folosite degajat. Cu sigurantaspatiul economic care apartine unei tari,este format din suprafata aeriana, apele care apartin tarii, portiuni din apele internationale pe care tara are drepturi, spatiile din lume,care suntsituate in stat.

Tranzactia  se evalueaza in functie de pretul pieteiacesta fiind definit ca si total de capital,care sunt platiti de un posibil cumparatorca sa cumpere de la un posibil vanzator, amandoiavand calitatea de independenti,ce facafacerea aceea in interesde comert.

Inregistrarea afacerilor reprezinta perioadain care se face schimbul de posesiuni, nu perioada de achitare a banilor. Mai clar, perioada de consemnare,este data in care operatiilede valuta sunt consemnate in documentele de contabilitate,ce apartin bancilor.

Dubla inregistrare-este folosita la  emiterea balantei,si implica echilibrarea furnizarii de fonduri concrete ori banesti, de un rezident,unei persoane care este nerezident prin primirea banilor , dar si, echilibrareaachizitiei de fonduri concrete oribanesti, prin efectuarea unei plati.In cazul in care,echilibrul nu este efectuat,ca fond concret,sau mijloc banesc,se considera ca este facut un schimb.

Balanta achitarilor externe este formata din afacerile de ordin banesc ori negustoresc.Esteo evaluare anuala,a unor transferuri, ce necesita un credit si un debit.Oriceactiune, ceproduce o pornire de scopuri, si este inregistrata in partea activa a evaluarii,si orice actiune care formeaza stoparea de scopuri, fiind inscrisa in partea pasiva a evaluarii. Unele tranzactii sunt facute fara prestatia contrara si sunt considerate transferuri dintr-o singura parte: donatii; sprijine; premii; burse.

In efectuarea evaluarii de achitari exterioare, orice afacere se contureaza prin intrari in sensuriopuse,doua la numar,cu valoare identica,astfel ca,totalul de intrarieste egal cu totalul iesirilorrestul evaluarii fiind mereu zero.

Evidenta achitarilor externconsemneaza in credit,contributia de fonduri,provenitede la exportul bunurilor, efectuareaserviciilor, preluarea veniturilor ce revinagentilorce se ocupa cu productia si care au iesit din tara, dar si conditii banesti,care reprezinta,scaderide active externe,ori,dezvoltarile pasivelor externe din economie.In cazul debitului,micsorarea fondurilor, ca si rezultat al importarii de valori, cumparariiserviciilor, platiriifondurilor ce revin agentilor de productiecare sunt adusi din alte tari,pentru a fi valorizati;dar si posturi banesti care reprezinta marirea activelor exterioare,ale tarii,ori,scaderea pasivelor externe.

Evaluarea retributiilor externe,este mereu  echilibrata, conditia de evaluare activa ori pasiva, rezulta din felulcum este facuta aceasta echilibrare.

Asa incat, evaluarea retributiilor externe,poate fi activa, pozitiva,atunci cand echilibruleste facut prin marireade rezerva baneasca, de resurse banesti,ori de datorie catre alte state, de scoatere a monedei nationaledin piata din afara tarii. Evaluarea retributiilor externe,este considerata pasiva, nefavorabila,cand echilibruleste facut primindresurse banesti ori imprumuturi, prin iesireamonedei proprii,ori monedei din alta tara,care se afla in rezervele banesti.

Evaluarea retributiilor externe,se poate face:

– mondial – in cazul relatiilorde economiedar si banest,pe care le are o tara cu restul tarilor din lume.

-la nivel de regiune – in cazul unor relatii cu categorii de tari.

-in ambele directii – in cazul relatiilor cu o tara anume.

Organizarea evaluarii retributiilor externe

Dupa cum am spus, nu putem discuta despre modelul acceptat de toate tarile lumii, evaluarea retributiilor externe ar putea avea structura in doua conturi:

-evaluarea retributiilor externe actuala

-evaluarea migratiilor banilor.

Avandschita aceasta, orice tara face dezvoltarea sa pe rubrici,dar si slujbe,tinand cont de specificul saumondial, si de scopurile de economie,banesti, carora le face promovare.

Pentru ca tara noastra sa fie in concordanta cu propunerile FMI, BNR a facutevaluarea retributiilor externe astfel:

1. Cont actual (A+B+C):

A. Valori si functii:

  A.Valori-pentru importat

-pentru exportat

  B. Functii:

                – deplasare

                – turism

                – alte functii

                – activitati

                – investitia directa a banilor

                – investitia de minister

                – investitia din dobanzi

           C. Mutari actuale

                – administrarea populatiei

                – diferite alte domenii

2. Cont al capitalului si banesc (A+B):

A .Cont al capitalului

    -mutari de bani

    – cumpararea sau vanzarea activelor

B. Cont banesc:

    a. investitia directa

    b. investitiaministerului

    cdiferite investitii de bani

    d. cont de trecere

    e. cont de curatare

    f. alte transferuri

3. Greseli

Cu ajutorul evaluariisunt reflectate debitele primirii banilor dar, si achitarea banilor Romaniei catre diferite tari,pe durata limitata a timpului, in mod uzual,un an. Debitele,se produc de catre vanzarea externa,dar si colaborarea in sectorul economicmondial, de alte afaceri banesti mondiale, si de evaluarile fbanesti,  facuteimpreuna cu unitatile de tip financiar-bancar,mondiale.

Gratie cuprinsului pe care il are, evaluarea retributiilor externe este obiectul cel mai important,ce asigura stabilitatea banilor si reprezinta originea de baza a informatiilor ,in cazul evaluarii transferurilor mondiale.

Ca si incheiere, debitele de primire a banilor dar si de achitare a banilor,pot fi grupate in organizarea evaluarii retributiilor externe,in organizarea conturilor:

1Evaluarea retributiilor externe actuale, unde sunt inscrise primirile si achitarile banilordin afacerile economice cu alte tari, si se constituie din:

A. Obiecte si prestari de diferite servicii, ce sunt formate din:

-evaluarea de comert, ce arata numarul de afaceri de import-export, face referire, la obiectele mobile in cazul caroratransferul proprietatii este facut intre locuitori si persoane care nu locuiesc pe teritoriul tarii. In cazul evaluarii achitarilor,obiectele importatesunt reprezentate ca fiind scazute, pt.ca pentru valoarea lorse achita bani,locuitorilor din alte tari, insa,obiectele exportatesunt reprezentate ca fiind adaugate, pt.ca produc bani pt.tara. Restantadintre export si import de bunuri reprezintarestulevaluarii de comert, aceasta insemnand: daca evaluarea de comert,in cazul unei tari,consemneaza pierdere,acest lucru semnifica faptul ca respectivul stat,face mai multe importuri decat exporturi,si lipsaar putea fi echilibrata adaugand un plus la evaluarea achitariloractuale.

-evaluarea de servicii, este formata din primirea banilor si achitarea lor, pt.serviciile de deplasare, turism, garantii, transporturi oficiale, constructii, sport, cultura, publicitate de comert, servicii de comunicatii.

B.Castiguri. Se mai numeste si evaluarea castigurilor si  este formata dincastiguri din prestari de servicii,dar si din drepturi de autor, profit si impartiri de investitii de bani in afara tarii, primite de persoanele ce locuiesc in tara,oriachitate de catre ei, pt.credite,dar si investitii in stat ale celor ce nu locuiesc in tara.

C. Schimburi actuale. Se mai numesc evaluarea de donatii si schimburi dintr-o singura parte, si este formata din sprijine mondiale de tip public,ori privat, subsidii care se primesc sau se acorda pt.sprijinirea fondului, subsidii date de catre anumite tari, in beneficiul altor tari, tarife, biruri, burse pt.scoala, donatie.

2. Evaluarea migrarii banilor, in cadrul careia sunt consemnatevenirile,dar si plecarile banilor pe perioada mare,de minim un an ca si, investitie directa pt.a cumpara sau a face firme, investitie cu bunuride tip imobil,cum ar fi actiunile,credite care se dau sau se fac de catre organele de tip public, creditarea filialelor externe, de afacerea initiala, si pe o perioada mica,pana in un an,si ce este materializata in formarea activelor bancare, in afara tariioriretrimiterea in tara, credite care se dau celor ce nu locuiesc in tara,de catre cei ce locuiesc,si viceversa, migratii de bani ce sunt speculate.Astfel ca,in aceasta evaluare sunt consemnate afacerile mondiale,ce au active,dar si pasive banesti.

Activele de tip extern inseamna bani ai tarii ,pt.cei ce locuiesc in stat,iar pasivele externe sunt bani ai altor tari,pt.persoane fizice si juridice din tara.

Marirea activelor de tip externeste consemnata cu minus in cadrul evaluarii migratiei banilor pt.ca duc la iesiri din teritoriul tarii, cand sunt cumparate si scaderea de active externe seconsemneaza cu plus, in cadrul evaluarii de bani.

Din contra, marirea pasivelor de tip externeste consemnata cu plus in cadrul evaluarii de bani, pt.ca ele conduc la intrari in stat,si scaderea de pasive externe se consemneaza cu minus.

Astfel ca, evaluarea migratiilor de banieste formata din doua parti importante:

A. Evaluarea capitalului, ce este formata din primirea de bani sau achitarea lor,pt.mutarea mondiala a banilor, dar si cumpararea sau vanzarea activelor cum ar fi pamant,petrol dar si active care nu pot fi atinsecum ar fi marci, inchirieri schimbate intre locuitorii tarii si locuitorii altor tari.

B. Evaluarea financiara, cuprinde toate afacerile formate dupa schimbarea proprietarului activelor financiare din afara tarii, si formarea ori incheierea creantelor catre alte tari, in domeniul de active,dar si pasive,de tip financiar extern aleconomiei. Debitele care se includ in cadrul contului de finante suntdivizate, din prisma functionalitatii in:

·      Investitie de tip direct, ce este formata din: investitiile celor ce locuiesc in alte tari;

·      Investitiea ministerului ce sunt formate din: bani ai locuitorilor,pt.cei ce nu locuiesc in tara,dar si obligatii ale celor ce locuiesc in tara ;

·      Alte investitii de bani,carefac referire la imprumuturi de tip comercial, imprumuturi dar si crediteluate de la FMI, depuneri in banci, acte de import-export ce urmeaza sa fie decontate.

·      Conturi in trecere,ce sunt formate din totalurilecarora li se stabileste originea si functia finala.

·      Conturi de curatare,sunt formate din operatii de curatare (echilibrarea mondiala a banilor si obligatiilorpe care le au doua state), operatii de tipul schimburilor directe de bunuri pt.bunuriori,plata pt.o alta plata echivalenta), operatii de echilibrare, operatii de colaborare, care au ca rezultat evitarea transmiterii de bani.

·      Activele pt.depozit  sunt controlatede conducerea financiara din tara respectivapt. A corecta neregulile consemnate de evaluarea achitarilor externe, si pt. a se putea impunein cadrul pieteiexterne, pt. sustinerea cursului de schimb al monedei nationale,ori pt.executarea altor influente. Activele de depozitse formeaza din: aur monetar, DST, libertati in valute straine si alte venituri.

3. Greselile,se intampla de cele mai multe ori, pentru ca, informatiile de care este nevoie pentru formarea evaluarii vin de la diverse surse, lucru care produceim-perfectiunea procedeului de masurare, prin intrare,dubla. Deoarece aceste neconcordante aspiraspre compensare, marimea diferentei nete nu poate fi considerata,ca indicator al acuratetei unei balante. In orice caz, daca aceste diferente sunt mari si persista pe timp indelungat, exista riscul de a afecta intreaga credibilitate a balantei siin acelasi timp determinand ingreunarea analizei si interpretarilor diferitelor posturi si capitole,din balanta.

Soldul balantei, reprezinta relatia in care se gasesc cele 2 conturi principale ale balantei de plati externe, adica contul curent si cel de capital din punct de vedere al intrarilor si iesirilor sunt generate de tranzactiile internationale.

Daca soldul general al balantei de plati(adica, soldul balantei platilor curente si al balantei miscarilor de capital)este excedentar, aceasta inseamna ca economia primeste mai multe mijloace de plata din strainatate (inregistrari in plus) decat trebuie sa plateasca (inregistrari in minus). In acest caz, rezervele de devize ale tarii pot creste sau surplusul se poate utiliza pentru a rambursa creditele obtinute din strainatate sau pentru a cumpara active in strainatate.

Daca balanta de plati este datorata unui excedent,spre exemplu -unui excedent al balantei comerciale, inseamna ca atunci exporturile vor depasi importurile,iar intrarile in fluxul circular vor depasi iesirile. Astfel, nivelul general al activitatiilor economice va creste,si rata somajului va scadea, iar inflatia ar putea sa creasca.

Dacasoldul balantei de platieste deficitar,atunci inseamna ca, inregistrarile ce vor fi cu minus(ex: platile facute catre strainatate)le vor depasi pe cele cu plus (ex: incasarile din strainatate). Astfel, daca balanta globala a unei tari nu poate ramane fara echilibru,acoperirea deficitului se va poate face prin:diminuarea de rezerve valutare, contractarea creditelor externe sau vanzarea de active in strainatate.

De exemplu,un deficit al balantei de plati, va fi datorat deficitului balantei comerciale, atunci inseamna ca importurile vor depasi exporturile. Iesirile din fluxul circular vor depasi intrarile, astfel incat nivelul general al activitatii economice va scadea, iar acest lucru poate sa conduca implicit la cresterea somajului,in timp ce rata inflatiei ar putea scadea.

Deci, ca urmare a inregistrarii unor tranzactii economice ale unei tari cu strainatatea in partida dubla,balanta de plati externe a unei tari va fi echilibrata in mod necesar, astfel: activul va fi egal cu pasivul, iar in acest context mecanismele de echilibrare a balantei se vor utiliza doua concepte tehnice distincte:

-evaluarea „deasupra liniei” pt. balanta afacerilor actuale;

-evaluarea „dedesubtul liniei” pt. conturile capitalului, si banesc postul.

Asadar, pt. organele de tip financiar, afacerile consemnate„peste linie” reprezinta,cele ce au nevoie de o sponsorizare a lipsei, sau capitalizarea surplusului, si acelea consemnate„dedesubtul liniei” reprezinta acelea ce rezolva dezaxarea slujbelor aflate„peste linie”, prin dezaxarea in sensul contrar.

Astfel, in situatia lipsei de cont actual acesta este acoperit “dedesubtul liniei” cu urmatoarele:

-importarea capitalului ca si investitii din afara tarii, in cadrul economiei, ori creditelor luate in afara tarii;

-intarzierea returnarii indatoririi exterioare, luate inainte;

Consumarea unei bucati din resursele banesti mondiale, pt. achitarea platilor care au devenit scazute in timpul anului resprectiv.

In situatia excesului evidentei achitarilor exterioare actuale, el genereaza „dedesubtul liniei”:

-exportarea banilor ,ca si afacere in afara tarii, ori credite,date altor tari;

-cresterea retinerilor banilor mondiali ai tarii respective;

-reducerea datoriilor catre alte tari.

Astfel, conditia este ca, in evaluarea achitarilor exterioare, lipsurile pot fi sponsorizate,si surplusurile pot fi folosite, asa ca, dupa cum spuneam, prin prisma evidentei contabile, este realizata stabilitatea evidentei.

Reprezentarea actiunii banesc-valutare a tarii noastre, cu ajutorul evidentei achitarilor exterioare.

Cercetarea statusului evidentei de achitari exterioare, reprezinta, puterea unui stat ,sa capete banii indispensabili pt.achitarea creditelor exterioare,si sensibilitatea statului respectiv, la anumite impacturi locale si internationale. Cu ajutorul cercetarii evaluarii de achitari exterioare, si a creditelor exterioare, se scot in relief anumiti factori,ce duc la concretizarea anumitor riscuri ale statului, ca de exemplu : scaderea subita a numarului de comercializari externe, marirea in exces a produselor achizitionate din alte tari, transferul banilor dincolo de teritoriul statului, la care se adauga, scaderea ori stoparea de intrari de bani, marirea datoriilor exterioare, din cauza maririi unor dobanzi, ori din cauza organizarii neconforme a scaderii.

Contul curent al Romaniei, reprezinta una dintre componentele cele mai importante ale balantei de plati, dupa anul 1989 a cunoscut deteriorari insemnate. „Ruptura” s-a produs in anul 1990, atunci cand, de la un excedent de peste 2,5 miliarde dolari (in valute neconvertibile si convertibile) inregistrat in anul anterior, s-a ajuns la un deficit de 3.337 milioane USD, iar de atunci, deficitele in conturile curente ale balantelor de plati externe s-au perpetuat. Deosebirile au constat doar in nivelul cel mai scazut al acestora, si anume de 428 milioane USD, iar in anul 1994 inregistrandu-se iar cel mai ridicat de dupa anul 1990, aproape 2.970 milioane dolari SUA in anul 1998.

Urmatorii doi ani au urmat cu solduri debitoare ale conturilor curente sensibil micsorate, comparativ cu anul 1998 (un calcul simplu si neprofesionist, dar „publicistic”, arata ca deficitele din anii 1999 – 2000, insumate, se situau cu 136 milioane dolari sub nivelul celui din anul 1998), ca la sfarsitul anului 2001, contul curent sa se incheie, din nou, cu un deficit accentuat fiind de 2.317 milioane dolari SUA, conform datelor provizorii si totusi in alte conditii decat in anii anteriori. „Si in anul 2001 – consemneaza Raportul anual al B.N.R. – deteriorarea contului curent s-a produs pe fondul majorarii deficitului balantei comerciale, a carui pondere in P.I.B. a crescut de la 4,6 % la 7,5 %, la care s-a adaugat majorarea deficitului balantei veniturilor. Comparativ cu anul precedent, structura deficitului contului curent s-a modificat, in sensul majorarii ponderii deficitului balantei comerciale si al diminuarii ponderii deficitelor serviciilor si veniturilor; desi fluxurile inregistrate de pozitia transferurilor curente s-au majorat, comparativ cu anul 2000, adancirea deficitului comercial a atenuat influenta pozitiva a acestora asupra contului curent”.

Cauza principala a „lantului” de solduri negative ale contului curent, care a marcat intreaga perioada de dupa anul 1989, sta deci in deficitul cronic al balantei comerciale(bunuri), acesta atingand in anul 2001 cel mai ridicat nivel din ultimii zece ani la 2.969 milioane dolari!

Datorita factorilor care intervin in desfasurarea comertului exterior (deseori, chiar in interiorul anului de exercitiu) orice incercare de analiza exhaustiva a balantei comerciale nu poate fi decat hazardata. Pe de alta parte, experienta demonstreaza ca, in temeiul acelorasi considerente, nici concluziile analizelor sumare pe perioade relativ restranse nu pot fi absolutizate, ci trebuie sa fie revizuite cu atentie – atat in privinta „punctelor forte”, cat si a vulnerabilitatilor Romaniei in operatiunile de comert exterior.

Spre exemplu, de cele mai multe ori, printre avantaje,a fost subliniata ponderea relativ mica a materiilor prime in totalul exporturilor, ceea ce este adevarat. Privind problema dintr-un unghi mai realist si critic, remarcam faptul ca, de cativa aniRomania a incetat sa mai fie un exportator semnificativ de materii prime. Realmente si dincolo de frumusetea jocului de cuvinte tara noastra a fost mereu „bogata in resurse sarace”,aceasta nu a fost un mare exportator de materiale, a fost facut prin sacrificarea resurselor cele mai importante,cum ar fi paduri,petrol. In epoca interbelica, comertul Romaniei cu alte tarise formain jur de 90-92 % din resurse petroliere, materiale lemnoase, diferite produse din cereale, animale sau seminte,si importanta ajungea la, 95-98 milioanede dolari, in conformitate cu cursul valutar din acea perioada. In zilele noastre, comertul cu alte tariajunge la valoarea de 12 miliarde de dolari sau 11.385 milioane de USD, in cursul anului2001,avandcele mai mari cote,dupa anul 1988, acest procent ar trebui vazut din alta perspectiva, desi,este corectata capacitatea de achizitionare a USD.

In realitate, cea mai importanta „calitate” a comercializarii externe romanesti,este reprezentata de  dispozitia de marire a procentului de  produsetransformate, si in formarea lor, acelora care cuprind, tot mai mult, aparatura de inalta calitate.

Practica arata faptul ca, in baza argumentelor, rezultatele cercetarilor minimale pe durate mici de timp nu sunt absolute, insa ar trebui refacute avand grija – in ce priveste „calitatile”, dar si slabiciunile tarii in cazul operatiunilor de comercializari externe.

In trecut a fost si o incercare de determinare, certa, a scaderiiprocentului  cheltuielii pt.energie, in lipsa evaluarii de tip comercial. Fundatia,este formata din suma anului 1998, atuncirestul pe minus al evaluarii energiei, a fost de 35,3 % din totalul lipsului,lucru care semnifica,scaderea cu mai mult de jumatate decat anul trecut. Insa, urmatorul an, chitanta de energieurma sa creasca din nou, la procentul de 50,9 % din lipsul evaluarii de tip comercial, procentuls-a redus in urmatorii ani 2000 – 2001,pana la 42,7  si 37,4 %,si in cele trei trimestre in 2002,pana la 30,1 % . Este posibil ca in viitor,sa vedem cresterea, valoriitotale, a energiei importate, ca si rezultat al reluarii unei activitati in industii,care este asteptata,dar de asemenea,scaderea procentuluichitantei de energie, in restulevaluarii de tip comercial,dorit a se realiza prin intermediul maririiconcrete afolosirii eficiente de energie.

Cu privire la punctele slabe ale tarii noastre, aratandviteza mica de dezvoltare de tip economic, SC ale statului„care genereazapierderea dar si plata restantelor”, de efectuare a comercializarii in exterior,cu obiecte noi, solicitate in piata economica. Concluzionam,de aici,faptul ca zona statului, in cadrul industriei,este responsabilul primar, de agravarea lisurilorevidentei de tip comercial. Nu este adevarat in totalitate,deoarece nu lucrul asta facea raul de baza,in aceasta zona.Dupa cum se stie, dezindustrializarea fortata – denumita pompos „contractia programata a industriei” – s-a manifestat cu precadere in sectorul de stat, implicit in compartimentele de cercetare stiintifica aferente, acesta fiind lipsit din start de mijloacele financiare necesare continuarii procesului de retehnologizare. Lasand istoria sa-si urmeze cursul, vom constata ca, in activitatea de comert exterior, nici sectorul privat nu ofera, deocamdata, prea multe elemente care sa confirme pana la capat teza expusa mai sus.

In cele ce urmeaza, sunt sintetizati principalii indicatori ce caracterizeaza locul sectorului privat in desfasurarea comertului exterior de bunuri, in ultimii patru ani raportati.

Contributia sectorului privat in comertul exterior de bunuriin pocente

*) Pentru anii 1998 – 1999, indicatorii au fost calculati potrivit datelor cuprinse in Raportul BNR – anul 1999.

Astfel, pozitia pe care a obtinut-o sectorul privat in comertul exterior de bunuri nu a insemnatsi eficientizarea acestei activitati.

In privinta dezavantajelor si avantajelor ce decurg din orientarea geografica a comertului exterior, acestea graviteaza, dupa cum este si firesc, in jurul relatiilor economice cu Uniunea Europeana. Aceasta zona a lumii, de care Romania apartine organic, detine ponderea in structura pe grupe de tari, atat la import , cat si la export.

Tabelul urmator este cat se poate de elocvent in aceasta privinta:

Orientarea preferentiala a comertului nostru exterior catre tarile Uniunii Europene este justificata nu numai de legaturile traditionale, amplificate in ultimii ani, de comunicatiile mai lesnicioase comparativ cu alte zone ale lumii, dar mai cu seama de siguranta pe care o confera Vestul european, fata de crizele ce afecteaza Estul continentului, indeosebi Federatia Rusa. Pe langa aceste avantaje, certe si vizibile, exista si dezavantajul unei diversificari reduse a destinatiilor exporturilor nationale si cu cat diversificarea este mai redusa, cu atat riscul „caderii” incasarilor din export este considerat mai ridicat (adica volatilitatea veniturilor este mai mare). Nu poate fi ignorat nici riscul ca puseele de criza majora la nivel global sa afecteze pe termen scurt si tranzactiile economice intereuropene.

Am subliniat in cateva randuri ca relatiile economice internationale, in general, si cele financiar-valutare, sunt foarte sensibile la orice deviere de la normal, in militar mondial si plan politic. Sugestiv, in aceasta privinta, este urmatorul pasaj din Raportul B.N.R. pe anul 2001: „Evolutia deficitului comercial „ a fost neuniforma pe parcursul anului; reducerea drastica a ritmului de crestere a comertului mondial dupa atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din S.U.A. a influentat negativ si balanta comerciala a Romaniei, care a inregistrat in ultimul trimestru al anului un deficit record (1.185 milioane dolari) cu aproape 54 % mai mare decat in aceeasi perioada a anului 2000”.

Din cele expuse pana aici, se ajunge usor la concluzia ca o analiza globala a evolutiei balantei comerciale pe perioade mai indelungate este nerecomandabila tocmai datorita factorilor stimulatori si/sau perturbatori, diferiti de la un an la altul, ce pot influenta caracteristicile operatiunilor de export-import.

Astfel, in pofida faptului ca plafonarea comertului international, pe fondul atenuarii expansiunii economiei mondiale in anul 2001, s-a repercutat si asupra exporturilor romanesti in special, dupa cum am vazut, in ultimul trimestru pe ansamblul anului, exportul (in crestere cu 9,8 % fata de anul anterior) a fost totusi stimulat de o seama de factori externi si interni, si anume: cresterea productiei industriei prelucratoare cu 9,6 %; intensificarea specializarii in domeniile in care Romania are un avantaj competitiv semnificativ (incaltaminte, confectii, mobilier) care au plasat-o pe primul loc printre furnizorii UE, devansand Polonia; subventionarea partiala a dobanzilor la creditele pentru export, etc.

Dar cum sursa principala a deficitului din anul 2001 a fost importul (in crestere cu peste 19 %, raportat la anul 2000), sa urmarim mai in detaliu factorii care au contribuit la intensificare importului:

a.      consolidarea cresterii economice;

b.     extinderea exportului in lohn (textile, confectii, incaltaminte, masini, aparate, echipamente si mijloace de transport), care a ajuns sa reprezinte 59,3 la suta din total, in detrimentul exporturilor definitive;

c.     reducerea productiei agricole in anul 2000, ca urmare a secetei, ceea ce a determinat cresterea importului de produse agroalimentare, mai ales in prima jumatate a anului 2001;

d.     facilitatile acordate intreprinderilor mici si mijlocii si investitorilor (Legea nr.133/1999 si Legea nr.332/2001) la o gama foarte larga de importuri;

e.      eliminarea taxelor vamale la importul de bunuri industriale din Uniunea Europeana si relaxarea unor masuri protectioniste aplicate la produsele agricole pe relatia CEFTA;

f.       aprecierea in termeni reali a leului in raport cu dolarul american si, implicit, cu euro;

g.     nivelul relativ scazut al preturilor externe;

h.     ameliorarea rating-ului de tara, care a stimulat investitiile straine directe, impulsionand importul de masini si echipamente.

In masura in care cresterea substantiala a exporturilor nationale de bunuri a fost, practic, nu doar anihilata, ci si cu mult devansata de importuri – unele fara prea mare trebuinta –, este destul de dificil de exprimat o opinie categorica privind eficacitatea reala, actuala, a comertului exterior.

Cu atat mai mult se impune un atare punct de vedere, cu cat forurile cele mai autorizate in materie, in primul rand autoritatea monetara care este Banca Nationala, manifesta o justificata ingrijorare fata de perpetuarea unui fenomen aflat in contradictie cu potentialul economic al tarii iar o parte insemnata a cresterii consumului intern a fost in ultimii ani si continua sa fie asigurata din resurse externe.

In raport cu soldurile contului curent, soldul balantei comerciale care, ocupa o pozitie dominanta poate fi mai mare sau mai mic. Daca in anul 1998 si anul 1999, ponderea soldului balantei comerciale in soldul contului curent era subunitara (88,4 % – 85,6 %) in anii 2000 – 2001 aceasta a devansat soldul contului curent, situandu-se la 123,6 % – 128,1 %.

Contul curent cuprinde si alte categorii de incasari si plati valutare din tranzactiile cu strainatatea. Soldurile acestora pot acoperi sau echilibra, cu excedente substantiale, un posibil deficit al balantei comerciale (aceasta situatie fiind intalnita, spre exemplu, in tari cu un puternic „comert invizibil”)dupa cum il pot doar atenua (cum s-a intamplat in anii 2000 – 2001) ori accentua, marind deficitul contului curent, situatie inregistrata in anii 1998 – 1999.

BIBLIOGRAFIE

1.www.bnro.ro

2.www.biblioteca-digitala.ase.ro

3. Relatii Financiar Monetare Internationale, Claudiu Sorin Radu