Distributia Produselor la S.c. Pip S.r.l

INTRODUCERE

Termenul de distribuție reprezintă totalitatea mijloacelor de transport și a serviciilor ce îi asigură utilizatorului sau consumatorului final bunurile și serviciile executate de către o întreprindere producatoare de bunuri/servicii. De asemenea, în alt fel spus, aceasta reprezintă potrivit cerințelor pieței, procesul prin care bunurile/serviciile ajung la dispoziția consumatorilor fie ei intermediari sau finali, asigurându-le acestor consumatori facilitate de timp, lor sau marime, etc.

Operațiunile și mijloacele ce stau la baza termenului de distribuție sunt clasificate în două categorii importante și anume: distribuția fizică și cea comercială.

Distribuția fizică este de asemenea întalnită și sub numele de logistică comercială.Aceasta reprezintă, din punct de vedere material și cu ajutorul mijloacelor de transport și al stocajului, punerea la dispoziția consumatorului a bunurilor și serviciilor.

La rândul său, distribuția comercială, reprezintă procesul prin care titlul de proprietate asupra produsului este transferat de la producător la consummator.Agenții de distribuție reprezintă,prin intermediul lor,asigurarea distribuției.Acești agenți de distribuție pot fi la randul lor individuali spre exemplu vânzatorii din interiorul întreprinderii sau pot fi întreprinderi de comerț cu ridicată și mai pot fi societați comerciale ce se ocupă comerțul prin corespondență sau de comerțul cu amănuntu.

Procesul de distribuție reprezintă un process ce trebuie să contribuie la promovarea progresului economic general, acest lucru fiind în economia modernă a cărei evoluție este baza funcționării libere a mecanismului de piață.Conceptul de distribuție nu trebuie confundat cu mișcarea mărfurilor,deoarece în acestă interpretare,distribuția depașește limitele unei simple vehiculări de mărfuri incluzându-i sau asociindu-i acesteia o gamă largă de servicii în creștere continuă.

Conceptul de distributie reprezinta un proces mai larg,ce incepe atunci cand produsul este gata pentru a fi lansat pe piata și se finalizeaza o data cu actul de vanzare la consumatorii finali,în timp ce miscarea marfurilor reprezinta deplasarea fizica a acestora de la productie la consum. Transportul marfurilor,livrarea lor,depozitarea și conservarea lor, stocarea, vînzarea cu ridicata și cu amănuntul; mobilizarea resurselor materiale, financiare și umane necesare realizării procesului respectiv; stabilirea modalităților de transfer a titlurilor de proprietate și asigurarea practică a acestor titluri reprezinta intervalul de timp și spatiu în care au loc aceste activitati. Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzătoare a nevoilor consumatorilor și, prin aceasta, creșterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecărei firme implicate în tranzacțiile comerciale.

Problematica distribuției mărfurilor, prin complexitatea sa, trebuie abordată într-un context mai larg, pentru a putea evidenția consistența și perspectivele unui asemenea sector, luîndu-se în considerare, pe de o parte, diversitatea formelor sale – comerț cu amănuntul, comerțcu ridicata, comerț mijlociu etc. – iar, pe de altă parte, pentru a fi apropiata de celelalte forme și sectoare ale pietei, trebuie sa fie necesara unei evaluari corecte a rolului sau în ceea ce priveste dezvoltarea productiei, dar și a promovarii și modernizarii produsului. Intr-o asemenea interpretare este necesar sa se porneasca în primul rand de la schimbul marfurilor și de la rolul acestuia în evoluția economică a fiecărui stat sau comunitate.

Unul dintre actele fundamentale societatii în realizarea caruia este antrenat comertul, il reprezinta organizarea schimburilor de marfuri.În cadrul frontierelor naționale, cît și pe scară mondială locul economiei în ansamblul vieții sociale, specializarea tot mai puternică și delimitarea din ce în ce mai riguroasă a domeniilor de acțiune reprezinta acel act care antrenează întreaga structură socială, prin acțiuni mai mult sau mai puțin spontane.

Apariția unui cadru propice desfășurării și derulării schimburilor respective a fost generat în timp de catre multimea de intreprinzatori colectivi sau particularice comercializeaza sau produc produse , creșterea a întreprinderilor utilizatoare sau numărului de consumatori ce au nevoie de produse, apariția diferitelor categorii de intermediari, precum și a cumpărătorilor reprezentanți.În scopul incheierii tranzactiilor totalitatea mediilor de comunicatii prin care se informeaza vanzatorii asupra nevoilor,asupra ofertelor,acest cadru este reprezentat de piata.

Pe masura ce societatea se dezvolta, piata a cunoscut o transformare spectaculoasa,trecand prin faze treptate,de la forma ei traditionala,infatisata de halele ei publice,la forma ei moderna, bazandu-se pe reteaua de distributie și de comunicatii, generand impacturi asupra organizarii schimburilor din lumea intreaga. Un context de acest tip impune,în perioada actuala,o verificare aparte pentru definirea continutului complex al pietei și al limbajului comunicatiilor,fiind un fenomen foarte important pentru derularea actelor de vanzare-cumparare,dar și a activitatii comerciale în general.

Procesul de comercializare reprezinta o component importanta prin care agentii economici desfasoara o activitate în cadrul pietei.

Eficienta reprezinta expresia raportului intre efort și efect, sau invers, raportul dintre rezultatul și cheltuiala facuta pentru obtinerea lui.

Efectele activităților de servicii mai pot fi clasificate în efecte directe și efecte indirecte, multiplicatoare, exprimate prin impulsul dat celorlalte ramuri și sectoare ale economiei.

Pentru multe sectoare ale serviciilor, efectele sunt mediate prin intermediul utilizatorilor, fiind determinate ele participarea și implicarea acestora.Criteriile principale de evaluare a eficienței în sectorul serviciilor sunt: rentabilitatea, nivelul costurilor, eficiența utilizării factorilor de producție, eficiența investițiilor și eficiența socială

Rentabilitatea constă în capacitatea întreprinderii de a obține profit. Ea se măsoară cu ajutorul indicatorilor absoluți (nivelul profitului) și a indicatorilor relativi respectiv rata rentabilității: comerciale, economice și financiare.

Cu ajutorul indicatorilor absoluți (suma cheltuielilor) și a indicatorilor relativi (nivelul costurilor la 100 sau 1.000 lei cifră de afaceri) se exprima nivelul costurilor.

Productivitatea parțială sau totală a factorilor de producție reprezinta eficienta utilizarii factorilor de productie.

Raportul între cifra de afaceri realizată, într-o anumită perioadă de timp și numărul de angajați care au contribuit la realizarea cifrei de afaceri exprima calculul pentru productivitatea medie a muncii.

Pentru a corespunde criteriilor de eficiență economică, este necesar ca sporirea productivității medii a muncii să fie superioară creșterii salariului mediu, iar creșterea cifrei de afaceri să devanseze creșterea fondului de salarii. în felul acesta, se obține reducerea nivelului relativ al cheltuielilor cu salariile și economii relative la fondul de salarii.

Calculul unor indicatori cum ar fi: numărul de rotații al capitalului, rata autonomiei financiare, rata solvabilității generale, fondul de rulment, rata curentă a lichidității, rata rapidă a lichidității, rata de recuperare a creanțelor reprezinta eficienta economica a utilizarii capitalului.

Indicatorii cum sunt: termenul de recuperare a investiției, profitul actualizat, rata de rentabilitate a investiției,cu ajutorul acestora se evalueaza eficienta investitiilor.

Eficiența socială se referă la nivelul calitativ al serviciilor, exprimat cu ajutorul unor modele cum este cel elaborat de L.S. Simon, sau cu indicatori cum ar fi: numărul de unități de seivicii la 1.000 de locuitori, număr de locuitori la un medic, număr de studenți la 100.000 locuitori, timpul necesar efectuării cumpărăturilor etc.

Căile de creștere a eficiența în sectorul serviciilor se referă. în esență, la: maximizarea veniturilor și raționalizarea cheltuielilor. Creșterea veniturilor poate fi realizată prin creșterea încasărilor, modificarea structurii activităților, mărirea cotelor de adaos comercial (comision) etc. Raționalizarea cheltuielilor poate fi obținută prin creșterea productivității muncii, accelerarea vitezei de rotație a capitalului, perfecționarea managementului.

CAPITOLUL 1

PREZENTARE GENERALĂ A SC PIP SRL

1.1. Domeniu de activitate la SC PIP SRL

S.C. PIP S.R.L. înregistrată la Registrul Comerțului J16/44/91, CUI 2334457, cu sediul în municipiul Băilești, str. Calea Craiovei, nr.4, juduțeul Dolj.

În statutul societații obiectul de activitate este cultura cerealelor.

Societatea dispune de baza tehnica moderna utilita cu tractoare de inalta capacitate și performanta, semanatori, discuri, dispune de magazii de depozitare a cerealelor.

De asemenea , dispune de forta de munca necesara care contibuie la desfașurarea normala a activitatii societații.

Societatea are un numar de 21 angajați care isi desfasoara activitatea în cadrul societații.

Societatea exploateaza 400 ha de pamint pentru cultura cerealelor repartizate atsfel:

Griu -200 ha

Rapita-70 ha

Porumb 50 ha

Floarea soarelui 80 ha.

Structura culturilor este specifică zonei de cîmpie,societatea cultivind doar culturi de cimp.

În cea ce priveste analiza bazei tehnico-materiale,aceasta trebuie privita atit prin evolutia sa în dinamica căt și din punct de vedere al elementelor sale componente.Utilizarea mijloacelor mecanice are loc în scopul realizării unui ansamblu de lucrari care sa permita un consum mai redus de timp de munca pe unitatea de produs.

Mijloacele fixe existente în societate constau din :sediul central și din parcul de mașini și utilaje agricole.

Structura organizatorică a societații raspunde obiectivelor strategice privin organizarea activitaților de producție agricola.

Personalul salariat are intocmita fisa postului în baza careia isi desfașoara activitatea la fiecare loc de munca.

Deasemenea, societatea mai detine și o brutarie dotata cu urmatoarele utilaje :

– Cernator faina

– malaxor cuva

– divizor hidraulic

– feliator

– cuptor electric de inalta capacitate.

– dospitor.

Firma are ca obiectiv principal obtinerea de produse de panificație și vinzarea acestora prin magazinul propriu și magazinele din municipiul Băilești precum și comunele limitrofe. De asemenea, avem contracte incheiate cu mai multe societatii din Băilești (SC PROFI ROM FOOD TIMISOARA, S.C. LEGABRIS S.R.L.).

Gama produselor este destul de variata și continua sa se inbogațeasca cu noi sortimente,în scopul satisfacerii cerintelor mereu crescinde ale consumatorilor.

În momentul de față gama produselor de panificatie cuprinde : franzela feliata,paine pe vatra, lipii cu rosii, pâine integrală,baghetă, cozonac, plăcinte, ștrudele.

Obiective:

– Să marim producția de paine pentru a satisface necesarul dorit

– sa ne cream o clientela stabila

– sa atingem un grad de utilizare a capacitatii de producție

De asemenea, societatea mai deține un magazin privind comercializarea cu ridicata și amanuntul a produselor și marfurilor alimentare și nealimentare de orice fel. Pe viitor societatea dorește sa achiziționeze o moara de cereale.

În urma procesului de macinare se pot obtine toate tipurile de faina diferentiate în funcție de concentrația de substante minerale.

1.2. Structura organizatorică la SC PIP SRL

și principalele legături între compartimente

Managementul societății comerciale este asigurat de:

– Director General

– Director Comercial

– Director Economic

– Administrator

Atribuțiile, responsabilitățile și competentele organismelor sunt evidențiate în Statutul firmei și în Regulamentul de ordine interioară.

În ceea ce privește personalul de management și execuție, documentele ce consemnează sarcinile, competenențele și responsabilitățile sunt fișele de post.

Tabelul nr. 1 Stat de funcții

Directorul general al firmei, este cel care supervizează întreaga activitate a firmei.Deasemenea mai mult jumătate din personalul angajat nu posedă studii superioare, activitatea de producere și comercializare a produselor de panificație solicitind cunoștiințe în domeniul procesului tehnologic de fabricație,modului de utilizare a echipamentelor și instalațiilor și un minim de experiență în relațiile cu clienții.

Tehnicii de motivare a personalului folosite:

Tehnicii salariale

Practicarea unui nivel al salariului atractiv,depinzînd însa de numarul de ore lucrate și felul muncii; Recompensarea perfomanțelor deosebite

Tehnicii nonsalariale

Stabilirea clară a obiectivelor individuale

Recunoaștera calitaților și meritele angajaților,precum și a performanțelor acestora.

Încurajarea inovației și a muncii în echipă .

Tabel nr. 2. Organigrama S.C. PIP S.R.L.

DIRECTOR

Pe baza unor documente oficiale, norme, principia și reguli,se realizeaza structura organizatorica a unei intreprinderi,ca forma a organizarii formale.

Structura întreprinderii-veriga a structurii generale a unei firme,aceasta influenteaza direct activitatile necesare realizarii obiectivelor firmei prin reflectia asa-zisei ”anatomii a intreprinderii”,felul de concepere,dezvoltare și implementare.

Structura organizatorica reprezinta realizarea obiectivelor prestabilite ale firmei prin gruparea persoanelor, subdiviziunilor organizatorice (compartiment, directive) și relatiile acestora.

Aprecierea structurii organizatorice reprezinta un proces de cunoastere, întelegere, explicare a situatiei existente prin analiza detaliata a factorilor ce influenteaza starea ei:

Strategia dezvoltarii întreprinderii;

Tipul și complexitatea productiei;

Dimensiunea întreprinderii;

Calitatea resurselor umane;

Mutatiile ce au loc în mediul exterior al firmei;

Cadrul juridic și statutul întreprinderii.

În continutul ei structura organizatorica are 2 mari părți:

structura functionala (de conducere)

structura operationala (de productie, conceptie)

Structura functionala reprezinta ansamblul functiilor de conducere și compartimentelor (servicii, birouri) tehnice, economice, comerciale, administrative, modul de constituire și grupare al acestora și relatiile dintre ele necesare desfasurarii corespunzatoare a procesului managerial și a proceselor de executie.

În ansamblul ei structura functionala este abordata ca un sistem și cuprinde:

I. Componente – postul, functia, compartimentul

II. Relatii organizatorice

III. Ordinea componentelor (nivelul, treapta ierarhica, ponderea ierarhica)

1.2.1. Structura funcțională

a. Postul reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica, putând fi definit prin ansamblul obiectivelor, cu atributiile, sarcinile, competentele și responsabilitatile asociate, care revin spre exercitare, în mod regulat, unei persoane angajate în întreprindere.

Necesare angajarii sunt: evaluarea cunostintelor de specialitate și a competentelor, prin intermediul acestora este definit postul.

La baza sarcinilor, atributiilor prevazute în fisa de post și felul de realizare a lor, stau evaluarea, recompensele acordate personalului și salarizarea.

b. Obiectivele justifica ratiunea înfiintarii și functionarii lui. Pentru realizarea lor titularul postului îi sunt conferite atributii, sarcini, competente și responsabilitati adecvate.

c. Sarcina reprezinta un proces de munca simplu sau o componenta de baza a unui proces de munca complex care prezinta autonomie operationala. Ea este efectuata de regula de o singura persoana.

Sarcina reprezinta componenta cea mai dinamica a postului.

Astfel,determinarea modificarii în structura organizatorica este realizata de schimbarile calitative ce se manifesta în cadrul lor.

d. Atributia reprezinta ansamblul sarcinilor precis conturate care sunt executate periodic sau continuu de salariatii ce au cunostinte specifice unui anumit domeniu și care contribuie la realizarea unor obiective specifice.

1.2.2 Relațiile organizatorice

Legatura dintre compartimentele structurii organizatorice intocmite prin legalizari oficiale ce reflecta plurivalenta raporturilor stabilite intre compartimente primare (ex. post-functie) și aggregate (compartimentele structurii organizatorice), acestea reprezinta alcatuirea relatiilor organizatorice.

Relatiile organizatorice pot fi grupate în functie de continutul lor în:

relatii functionale

relatii de stat major

relatii ierarhice

relatii de cooperare

relatii de reprezentare

relatii de control

Relatiile functionale-se stabilesc intre persoanele sau compartimentele ce reprezinta o autoritate functionala și arata cum trebuie facut.Aceste relatii ajuta la comunicarea reglementarilor,a sugestiilor analizand felul actiunii intr-un anumit domeniu de activitate.

Ex.:director general-departamentul economic-comercial-juridic-de productie.

Intre persoanele din compartimentele de stat major și celelalte persoane încadrate în oricare alt compartiment al întreprinderii sunt stabilite relatiile de stat major.

Ex: sef compartiment de management cu alte compartimente

Relatiile ierarhice se concretizeaza în dispozitii transpuse în sens descendent și rapoarte efectuate cu sens de circulatie ascendant și sunt legaturi de autoritate și se stabilesc între manageri și executanti, între sefi și subordonati,

Ex: sef sectie-sef atelier

Contabil sef – contabil

Relatiile de cooperare sunt legaturi între persoanele ce detin functii situate pe aceeasi treapta ierarhica dar în compartimente diferite pentru realizarea în comun a unor actiuni complexe.

Ex: aprovizionare cu productie

Relatiile de control apar și functioneaza între compartimente specializate în efectuarea controlului și celelalte compartimente ale structurii organizatorice.

Ex: control tehnic și productie

Relatiile de reprezentare sunt relatii între managerii de nivel superior ai întreprinderii și reprezentantii unor organizatii profesionale, sindicate din interiorul firmei sau persoane fizice, juridice din afara acesteia.

Ex: directorul de personal – reprezentantii acestuia

Manageri-sindicat

Directorul comercial în relatia cu furnizorii.

1.2.3 Elementele activității operaționale

La nivelul structurii operationale se pot verifica urmatoarele lanturi structurale specifice: uzine, fabrici, exploatari, filiale, sucursale sau alte activitati personale fara activitatile de productie (sectia de productie, sectia de service, ateliere de productie, locuri de munca).

Lantul structural de baza a unei întreprinderi cu profil industrial o reprezinta sectia de productie, ca unitate determinanta, sub aspect administrativ în cadrul careia se executa un produs / o parte a acestuia, fie o parte a procesului tehnologic.

În functie de rolul pe care il au în procesul de fabricatie a produselor incluse în planul de productie al întreprinderii, sectiile pot fi:

1.sectii de baza

2.sectii auxiliare

3.sectii de servire

Sectiile de baza

În sectiile de baza se deruleaza procese de productie specifice în urma carora rezulta produsele ce reprezinta obiectul de activitate al firmei sau care dau profilul întreprinderii.

Ele pot fi organizate în doua moduri:

pe principiul omogenitatii produsului fabricat, când se realizeaza un produs sau o componenta a acestuia.

pe principiul omogenitatii principiului de fabricatie, când în cadrul lor se deruleaza o parte a procesului tehnologic.

Sectiile auxiliare

Sectiile auxiliare se realizeaza procese de productie auxiliare productiei de baza, care ajuta la realizarea în bune conditii a produselor care dau profilul firmei.

Ex.: sectia mecano-energetica; sectia SDV-urilor; lucrari de întretinere și reparatii.

Sectiile de servire

Sunt formate în principal din depozitele, magaziile, materii prime, materiale, produse finite, transport intern. Aici se deruleaza procese de servire pentru activitatile din sectiile de baza și auxiliare.

Ex.: spalatorie, depozite

Atelierul de productie reprezinta unitatea de productie ce se poate constitui singura sau în cadrul unei sectii de productie, care regrupeaza mai multe locuri de munca la care se realizeaza aceeasi operatie tehnologica sau toate operatiile necesare unei piese, unei parti componente sau unui produs.

Atelierele pot fi organizate pe baza principiului omogenitatii produsului sau a procesului tehnologic ce se desfasoara în ele.

Locul de munca este lantul primar a structurii de productie și reprezinta o anumita suprafata de productie, înzestrata cu mijloace de munca și organizata pentru realizarea unor operatii sau lucrari de catre muncitori sau grupuri de muncitori.

Factorii care influenteaza structura de productie (operationala)

Volumul productiei ce urmeaza a fi fabricat

Formele, nivelul specializarii și cooperarii

Specificul procesului tehnologic utilizat și particularitatile produsului fabricat

Zona de amplasare a întreprinderii

1. Volumul productiei inrauraste marimea, numarul verigilor structurale și forma specializarii lor.

Astfel, daca volumul productiei este mare iar nomenclatorul de fabricatie restrâns – se organizeaza sectii specializate pe obiectul de fabricatie.

Daca volumul productiei este mic iar nomenclatorul de fabricatie mare – sectiile de productie vor fi organizate pe principiul organizarii tehnologice.

2. Pentru o întreprindere specializata printr-un grad ridicat de specializare și cooperare – structura de productie nu va contine anumite lanturi (de baza, auxiliare, de servire) urmând ca activitatea acestora sa fie asigurata prin cooperare.

3. Inrauraste structura de productie atât în cazul întreprinderilor ce apartin unor anumite verigi industriale diferite, cât și celor care apartin acelorasi verigi industriale. anumite particularitati ale produselor fabricate (greutate, gabarit, perisabilitate) influenteaza de asemenea marimea, numarul sectiilor, amplasarea în incinta, legaturile ce se stabilesc între sectii.

4. Zona de asezare influenteaza mai ales numarul și marimea unitatilor auxiliare, de servire și a celor mixte.

În cazul firmelor fixate pe platforme industriale unde exista posibilitatea de cooperare în diverse domenii de activitate (asigurarea utilitatii).

Din structura de productie pot lipsi anumite ramuri structurale – posibilitati de perfectionare a structurii de productie. Pentru analiza structurii de productie se utilizeaza o serie de indicatori – cei mai importanti sunt:

Proportia dintre sectiile de baza – auxiliare stabilita prin suprafata de productie, numarul de utilaje, numarul de muncitori.

Proportia dintre capacitatea de productie a diferitelor sectii de baza precum și dintre capacitatea de productie a sectiilor de baza și cea a sectiilor auxiliare și de servire.

Stabilirea acestor indicatori accentueaza ca structura de productie are un caracter dinamic și poate fi perfectionata prin:

Stabilirea unor proportii optime între sectiile de baza, auxiliare, de servire, privind marimea suprafetelor de productie, numarul utilajelor, numarul muncitorilor.

Stabilirea unor proportii optime între capacitatile de productie ale diferitelor sectii de baza fapt care va conduce la evitarea aparitiei pierderilor sau surplusului de capacitate.

Cresterea gradului de specializare a sectiilor de baza și implicit a cooperarii, ceea ce determina atât simplificarea structurii de productie, cât și îmbunatatirea indicatorilor economici de baza ai întreprinderii

Rationalizarea legaturilor de productie dintre diferitele lanturi structurale, prin perfectionarea transportului intern, plasarea rationala a diferitelor sectii, ateliere pe teritoriul întreprinderii, alegerea celor mai corespunzatoare tipuri de cladiri pentru sectii și ateliere.

1.2.4. Documentele de formalizare a structurii organizatorice

Documentele de formalizare a structurii organizatorii sunt:

regulamentul de organizare și functionare (ROF)

fisa postului

organigrama

Regulamentul de organizare și functionare cuprinde capitolele:

I. Organizarea firmei:

Dispozitii generale

actul normativ de înfiintare

Obiectul de activitate

Tipul de societate

Prezentarea structurii organizatorice a firmei

II. Atributiile firmei

III. Conducerea firmei – atributiile aGa, Ca, conducerii executive

IV. Atributiile și diagrama de relatii pentru fiecare compartiment functional și de productie

Fisa postului – conținut:

Denumirea postului

Obiectivele postului

Compartimentul de care apartine

Relatiile organizatorice ale postului cu celelalte

Competente

Responsabilitati

atributii

Sarcini

Lucrari

Cerinte pentru ocuparea postului (studii, experienta, etc.)

Fisa postului serveste ca document organizatoric necesar fiecarui salariat și ca suport pentru aprecierea activitatii muncii și a comportamentului salarial.

Organigrama – reprezentarea grafica a structurii organizatorice care reda o parte din componentele structurii organizatorice formale și anume:

Departamentele, directiile

Compartimentele

Nivelurile ierarhice

Ponderea ierarhica

Relatiile organizatorice

Organigrama reprezinta o unealta importanta folosita în analiza managementului firmei.

1.3. Principalii indicatori tehnico-economici și evoluția lor în dinamică în perioada 2012-2014

Pentru analiza activității desfășurate în decursul ultimilor 3 ani la SC PIP SRL s-a avut în vedere determinarea și interpretarea principalilor indicatori tehnico-economici referitori la producție, productivitatea muncii, numărul de persoane, cifra de afacerii, profit, costuri, cheltuieli, dar și alte categorii.

SC PIP SRL este o societate cu raspundere limitata infințată în anul 1991,cu sediul în municipiul Bailești ,strada Calea Craiovei Nr.4.Societatea are ca domeniu de activitate fabricarea și comercializarea produselor de panificație și patiserie,în general produse din faina de grîu combinate cu alte ingrediente.Clienții firmei sunt reprezentați de supermarketuri,precum și magazine alimentare,societatea avînd la momentul de față un magazin propriu de desfacere a produselor.

În vederea îmbunatățirii tehnologiei de producție au fost achiziționate utilaje precum dospitor,mașină pentru turat aluatul,mixer planetar,malaxor.Acestea au permis obținerea aceleași calității superioare,dar cu un cost mai scazut,reflectat în prețul de vînzare accesibil al produselor.

Tabelul nr. 3. Situația financiară pentru perioada 2012-2014

În România, consumul mediu anual de pâine și produse de panificație se ridică la 115 kilograme pe cap de locuitor, de aproximativ patru ori mai mult față de media Uniunii Europene.Această situație se datorează faptului că,în țara noastră,pâinea sau în general,produsele de panificație sunt considerate produse de bază în alimentație.În plus aceste produse sunt relativ ieftine și accesibile tuturor categoriilor de consumatori.

În acest context se apreciază că cel puțon pentru următorii 5 ani consumul de pâine va ramîne aproximativ constant,crescînd,însă,în acelaș timp,consumul de specialități de panificație și produse de patiserie.Situația această este valabilă și la nivelul județului Dolj,aici fiind localizată piața căreia i se adresează SC PIP SRL.

Trebuie adăugat, însă, că datorită ciclului scurt de fabricație al produselor și cererii relativ stabile,concurența în domeniul produselor de panificație a crescut vertiginos. Produsele PIP se disting,însă, față de cele ale concurenței printr-o calitate superioară, ceea ce a dus la fidelizarea clientelei.

Astfel, ținînd cont de evoluția pieței, precum și de nevoia de a-și consolida poziția pe piață venind în întîmpinarea nevoilor clienților,conducerea PIP și-a propus deschiderea unui magazin propriu de desfacere a produselor. Magazinul urmează să fie deschis în zona centrală a orașului, o zonă cu vad comercial, ceea ce va contribui la creșterea vânzărilor.

CAPITOLUL 2

DISTRIBUTIA PRODUSELOR

2.1. Aspecte teoretice cu privire la distribuția produselor

Termenul de distribuție reprezintă totalitatea mijloacelor de transport și a serviciilor ce îi asigură utilizatorului sau consumatorului final bunurile și serviciile executate de către o întreprindere producatoare de bunuri/servicii.De asemenea, în alt fel spus, aceasta reprezintă potrivit cerințelor pieței, procesul prin care bunurile/serviciile ajung la dispoziția consumatorilor fie ei intermediari sau finali, asigurându-le acestor consumatori facilitate de timp, lor sau mărime, etc.

Operațiunile și mijloacele ce stau la baza termenului de distribuție sunt clasificate în două categorii importante și anume: distribuția fizică și cea comercială.

Distribuția fizică este de asemenea întalnită și sub numele de logistică comercială.Aceasta reprezintă, din punct de vedere material și cu ajutorul mijloacelor de transport și al stocajului, punerea la dispoziția consumatorului a bunurilor și serviciilor.

La rândul său, distribuția comercială, reprezintă procesul prin care titlul de proprietate asupra produsului este transferat de la producător la consummator.Agenții de distribuție reprezintă, prin intermediul lor, asigurarea distribuției.Acești agenți de distribuție pot fi la randul lor individuali spre exemplu vânzatorii din interiorul întreprinderii sau pot fi întreprinderi de comerț cu ridicată și mai pot fi societați comerciale ce se ocupă comerțul prin corespondență sau de comerțul cu amănuntu.

Procesul de distribuție reprezintă un process ce trebuie să contribuie la promovarea progresului economic general, acest lucru fiind în economia modernă a cărei evoluție este baza funcționării libere a mecanismului de piață. Conceptul de distribuție nu trebuie confundat cu mișcarea mărfurilor, deoarece în acestă interpretare, distribuția depașește limitele unei simple vehiculări de mărfuri incluzându-i sau asociindu-i acesteia o gamă largă de servicii în creștere continuă.

Conceptul de distributie reprezinta un proces mai larg,ce incepe atunci cand produsul este gata pentru a fi lansat pe piata și se finalizeaza o data cu actul de vanzare la consumatorii finali,în timp ce miscarea marfurilor reprezinta deplasarea fizica a acestora de la productie la consum.Transportul marfurilor,livrarea lor,depozitarea și conservarea lor, stocarea, vînzarea cu ridicata și cu amănuntul.; mobilizarea resurselor materiale, financiare și umane necesare realizării procesului respectiv; stabilirea modalităților de transfer a titlurilor de proprietate și asigurarea practică a acestor titluri reprezinta intervalul de timp și spatiu în care au loc aceste activitati. Toate acestea au drept scop satisfacerea corespunzătoare a nevoilor consumatorilor și, prin aceasta, creșterea cifrei de afaceri, generatoare de profit, a fiecărei firme implicate în tranzacțiile comerciale.

2.1.1. Conținutul, rolul și funcțiile distribuției

Activitatea comerciala reprezinta o componenta destul de importanta în viata economica ,acest lucru fiind existent în conceptia economiei moderne,deoarece leaga productia de consum și realizeaza legatura intre timp și spatiu,intre producator și consumator prin ”151b13b distributie și vanzare”.

Economia de ansamblu,cat și intreprinderea poate definii conceptul de distributie facut din punctul de vedere al acestora.

Economia de ansamblu poate definii în sens general conceptul de distributie în macroeconomie pe baza sistemului de relatii stabilite intre: productie – ca realizatoare de bunuri; consumul de bunuri – în vederea satisfacerii nevoilor utilizatorilor finali și distributie – ca realizatoare a tranzactiilor comerciale prin care bunurile sunt transmise de la producator la consumator. Astfel, distributia reprezinta în acest context, “toate activitatile care permit trecerea unor bunuri materiale și imateriale de la un agent economic producator, la alti agenti economici utilizatori sau la consumatorul final.”

În sens restrans, la nivelul unei intreprinderi, distributia cuprinde toate activitatile speciale de marketing legate de transferul bunurilor, ea reprezentand “procesul prin care bunurile și serviciile sunt puse la dispozitia consumatorilor, intermediari sau finali, asigurandu-li-se acestora toate facilitatile de loc, timp, marime etc., potrivit cerintelor pe care le manifesta în cadrul pietei”. Astfel, definirea distributiei are în vedere relatiile care se stabilesc intre cele patru componente ale marketingului-mix: produsul, pretul sau, distributia produsului și promovarea sa.

Indiferent, insa, din ce punct de vedere este definita, distributia poate fi privita ca fiind formata din doua “fluxuri”:

–        de la producator spre consumator – este fluxul care reprezinta serviciile prestate de catre distibutie pentru a putea pune la dispozitia utilizatorilor finali bunurile de care acestia au nevoie, în cantitatile solicitate, la momentul potrivit, în locul în care sunt solicitate și la un pret corespunzator.

–        de la consumator spre producator – este fluxul prin intermediul caruia sunt transmise dorintele, nevoile consumatorilor, preferintele acestora, iar uneori chiar nemultumirile lor, astfel incat producatorul sa fie capabil sa raspunda la intrebari ca: ce vrea clientul?; ce cantitate este solicitata?; cum trebuie sa se realizeze procesul de vanzare?.

Sunt intalnite doua categorii de distributie, și anume distributia comerciala și distributia fizica.

2.1.2. Distributia comercială

Distribuția comercială reprezintă procesul prin care titlul de proprietate asupra produsului este transferat de la producător la consummator.Agenții de distribuție reprezintă,prin intermediul lor,asigurarea distribuției.Acești agenți de distribuție pot fi la randul lor individuali spre exemplu vânzatorii din interiorul întreprinderii sau pot fi întreprinderi de comerț cu ridicată și mai pot fi societați comerciale ce se ocupă comerțul prin corespondență sau de comerțul cu amănuntu.

Distribuția fizică este de asemenea întalnită și sub numele de logistică comercială,ea reprezentand transferal fizic al produselor de la producator la consummator,acest lucru implica activitatea de transport fie el cu ajutorul mijloacelor proprii sau cu ajutorul firmelor de specialitate,și de stocare a marfii.

Disproportiile ce intrerup fluiditatea circulatiei comerciale sunt date de separarea în timp și spatiu a cererii și ofertei de marfuri corelate,acest lucru fiind existent în anumite proportii,comertul reprezentand intermediul dintre productie și consum,dintre cerere și oferta de marfuri ce este necesar sa asigure echilibrul din cadrul pietei. Avand în vedere cele mentionate anterior, apare evident rolul pe care il are distributia, și anume:

–        de a regla miscarea bunurilor și serviciilor de la producator la consumator, incercand sa atenueze sau chiar sa elimine, daca este posibil, efectele negative care pot sa apara, datorita influentei anumitor fenomene conjuncturale în cadrul pietei;

–        de a oferi producatorilor informatii privind nevoile și dorintele consumatorilor, preferintele acestora, adica date privind structura și evolutia cererii;

–        de a satisface consumatorii prin intermediul unor servicii cum sunt: un pret corespunzator, un sortiment larg de marfuri, proximitatea locului de vanzare, un orar adecvat clientelei din zona respectiva etc.

Principalele functii ale distributiei consemnate în literatura de specialitate sunt urmatoarele:

efectuarea transferului succesiv al dreptului de proprietate asupra produsului, de la producator la consumator, prin intermediul actelor de vanzare – cumparare;

deplasarea produselor de la locul de producere, respectiv producator, la utilizator, prin intermediul unor activitati ca: transport, stocare, depozitare și conditionare, manipulare, demontare sau, dupa caz, montare, ambalarea acestora atunci cand se impune, poate chiar portionare, etalarea lor în sala de vanzare și vanzarea efectiva.

informarea, consilierea și organizarea service-ului post-vanzare, în scopul asigurarii unei informari corespunzatoare a clientilor referitor la posibilitatile de satisfacere a trebuintelor sale,

la anumite facilitati privind alegerea produselor necesare, anumite informatii cu privire la intretinerea și utilizarea bunurilor achizitionate;

finantarea unor operatiuni comerciale, atunci cand este cazul, respectiv atunci cand agentii de distributie finanteaza producatorii în procesul de cumparare și stocare a marfurilor, pe unele perioade în care aceste marfuri vor fi produse dar nu vor fi vandute imediat utilizatorului final.

Functiile prezentate anterior evidentiaza rolul pozitiv pe care distributia il are atat pentru producatori, cat și pentru consumatori. Dar diferentierea functiilor distribuției la nivel microeconomic este pusa în evidenta și de urmatoarea clasificare:

2.1.3. Funcții tranzactionale

Funcțiile tranzacționale se referă la:

Cumpărarea – aprovizionarea cu marfuri în vederea revanzarii sau furnizarii de produse;

Vânzarea – contactarea clientilor potentiali, promovarea produselor, solicitarea de comenzi;

Asumarea de riscuri – preluarea riscurilor legate de deteriorarea sau demodarea marfurilor.

2.1.4 Functii logistice

Sortarea – crearea sortimentului de produse aprovizionate de la toti furnizorii, adica crearea sortimentului comercial, pentru a putea satisface cat mai bine necesitatile clientilor;

Depozitarea – pastrarea și protejarea produselor în spatiile de depozitare, în conditii corespunzatoare, în functie de caracteristicile produselor, în scopul de a putea oferi clientului servicii corespunzatoare;

Divizarea(portionarea) – impartirea partizilor mari de produse aprovizionate în loturi mai mici, în functie de cerintele clientilor;

Transportul – deplasarea fizica a produselor în locurile solicitate de catre clienti;

2.1.5. Funcții de facilitare

Finantarea – extinderea, în unele cazuri, a creditului la clienti;

Stabilirea claselor de calitate – controlul și testarea produselor, în vederea integrarii lor în clase de calitate adecvate;

Activitati de marketing – furnizarea de informatii de piata, atat producatorilor cat și clientilor; conducerea relatiilor cu clientii, mentinute prin prestarea unor servicii post-vanzare, dar și prin cultivarea interesului acestora pentru cumparari.

Functiile de facilitare pun în fata evidentierea avantajelor ce le ofera distributia producatorilor,dar și consumatorilor finali; pentru desfasurarea în bune conditii a distributiei de marfuri,în primul rand destinate consumului final al populatiei este necesara indeplinirea acestor functii prezentate mai sus.Avantajele ce le ofera distributia sunt urmatoarele:

–        pe producatori, distributia ii ajuta în reglarea activitatii de fabricatie, deoarece , cunoscand volumul comenzilor și capacitatile de stocare – proprii, dar și ale distribuitorilor – producatorii pot sa isi esaloneze volumul productiei pe intreaga perioada de gestiune (de regula un an), astfel incat sa poata face fata, sau chiar sa contracareze efectele influentelor factorilor sezonieri și/sau conjuncturali asupra cererii pentru produsele în cauza;

–        pentru consumatorii finali, distributia are un rol deosebit de important datorita utilitatilor pe care le creeaza, utilitati privind: timpul – pune marfurile la dispozitia consumatorilor la momentul solicitat de acestia; locul – marfurile sunt disponibile în locul în care doreste consumatorul; forma – prezinta produsele intr-o forma care sa ii atraga pe consumatori, și totodata sa raspunda cat mai bine cerintelor acestora; posesia – il ajuta pe consumator sa intre în posesia bunurilor respective, scutindu-l de deplasari mari și usuandu-i procesul de achizitionare propiu-zis.

2.2. Studiu de caz la S.C PIP S.R.L

SC PIP SRL este o societate cu raspundere limitată ,înregistrată la Registrul Comerțului sub numarul J16/44/1991,cod unic de înregistrare RO2334457.

Societatea are sediul în localitatea Bailesti ,strada Calea Craiovei Nr.4 și este o firma privată cu un capital social de 300 RON fiind administrata de un singur asociat-Pascu Alin C-tin.

Domeniul de activitate îl constituie fabricarea, comercializarea produselor de panificație și patiserie.

Managementul societații comerciale este asigurat de directorul general,director economic și administrator.

SC PIP SRL produce atît paine,cît și o serie de specialitații de panificație și patiserie.

Produsele companiei se disting printr-o calitate deosebită,datorită rețelelor tradiționale și grijii deosebite fată de cerintele consumatorilor.În procesul de fabricare al produselor se folosesc tehnologii noi și performante,firma achiziționînd cuptoare și utilaje de panificație.

Produsele PIP pot fi gasite în supermarketuri Profi,Legabris precum și în magazinele alimentare,la prețuri relativ scazute accesibile tuturor categoriilor de consumatori.Principalii clienți ai firmei sunt reprezentați de catre supermarketuri și magazine de desfacere a produselor alimentare,vînzarea realizîndu-se pe baza de comenzi ferme și contracte.

Principalul avantaj competitiv constă în calitatea superioară a produselor de panificație oferite ceea ce a condus la fidelizarea clienților,precum și la creșterea cererii pentru produsele firmei.Întrucît painea reprezintă un produs de bază în alimentație este de presupus ca în viitorul apropiat consumul nu va scadea semnificativ,iar în cea ce priveste produsele de patiserie,specialiștii apreciază că aceasta este una dintre cele mai puțin costisitoare ramuri din sectorul alimentației,beneficiind în acelaș timp de o cerere în progres.în acest sens condurea PIP s-a preocupat de diversificarea gamei de produse oferite ținînd cont de sugestiile primite din partea cliențiilor.

SC PIP SRL este o societate cu raspundere limitata infințată în anul 1991,cu sediul în municipiul Bailești ,strada Calea Craiovei Nr.4.Societatea are ca domeniu de activitate fabricarea și comercializarea produselor de panificație și patiserie,în general produse din faina de grîu combinate cu alte ingrediente.Clienții firmei sunt reprezentați de supermarketuri,precum și magazine alimentare,societatea avînd la momentul de față un magazin propriu de desfacere a produselor.

În vederea îmbunatățirii tehnologiei de producție au fost achiziționate utilaje precum dospitor,mașină pentru turat aluatul,mixer planetar,malaxor. Acestea au permis obținerea aceleași calității superioare,dar cu un cost mai scazut,reflectat în prețul de vînzare accesibil al produselor.

Tabelul nr. 4 Situația financiară pentru anii 2012-2013-2014

În România, consumul mediu anual de pâine și produse de panificație se ridică la 115 kilograme pe cap de locuitor,de aproximativ patru ori mai mult față de media Uniunii Europene.Această situație se datorează faptului că,în țara noastră,pâinea sau în general,produsele de panificație sunt considerate produse de bază în alimentație.În plus aceste produse sunt relativ ieftine și accesibile tuturor categoriilor de consumatori.

În acest context se apreciază că cel puțon pentru următorii 5 ani consumul de pâine va ramîne aproximativ constant,crescînd,însă,în acelaș timp,consumul de specialități de panificație și produse de patiserie.Situația această este valabilă și la nivelul județului Dolj,aici fiind localizată piața căreia i se adresează SC PIP SRL.

Trebuie adăugat,însă,că datorită ciclului scurt de fabricație al produselor și cererii relativ stabile,concurența în domeniul produselor de panificație a crescut vertiginos.Produsele PIP se disting,însă,față de cele ale concurenței printr-o calitate superioară,ceea ce a dus la fidelizarea clientelei.

Astfel,ținînd cont de evoluția pieței,precum și de nevoia de a-și consolida poziția pe piață venind în întîmpinarea nevoilor clienților,conducerea PIP și-a propus deschiderea unui magazin propriu de desfacere a produselor.Magazinul urmează să fie deschis în zona centrală a orașului,o zonă cu vad comercial,ceea ce va contribui la creșterea vînzarilor.

2.2.1. Prezentarea produselor firmei

Tabelul nr. 5. Pâine:

Tabelul nr. 6. Specialității de panificație:

Materia primă și auxiliară folosite la fabricarea pâinii și a celorlante produse de panificație sunt: faină de grîu, drojdie, sare iodată, grasimi (ulei comestibil de floarea soarelui, unt, margarină), ameliorator, ouă,lapte.

Materiile prime sînt stocate și pastrate în condiții corespunzătoare de umiditate și temperatură:18-25gr C și umiditate cca 40%,în funcție de compoziția chimică.

Spre exemplu procesul tehnologic de obținere a pâinii constă în 5 etape:

1.Pregătirea și dozarea materiei prime

2.Malaxarea aluatului

3.Divizarea și dospirea aluatului

4.Coacerea aluatului

5.Răcirea și depozitarea produselor de panificație.

2.2.2 Fabricarea produselor de panificatie

Tehnologia fabricării painii și produselor de franzelarie (cornuri, chifle, impletituri etc.) reprezintă baza panificației, care se completează cu fabricarea produselor speciale, produselor dietetice și covrigilor.

Produsele se obțin prin coacerea unui aluat format din faina, drojdie, sare, apa – ca materii prime – și alte materii, cum ar fi grasimi zahar, lapte, oua – ca materii auxiliare.

Procesul tehnologic de fabricație cuprinde un ansamblu de faze și operații, datorită carora se obține aluatul, din care, prin coacere, în urma transformarii materiilor utilizate la prepararea lui, rezulta produse destinate consumului.

Prepararea, prelucrarea și coacerea aluatului reprezintă fazele de baza ale obținerii produselor de panificație. Schema tehnologică pentru fabricarea painii și a produselor de franzelarie este prezentata în figura:

2.2.3 Prepararea aluatului

Faza tehnologica de preparare a aluatului cuprinde urmatoarele operații principale :

– dozarea materiilor prime și auxiliare, pregatite în prealabil corespunzator ;

– framantarea aluatului;

– fermentatia aluatului. /

Aluatul se prepară dupa anumite metode, ale caror etape se execută în mod obișnuit (traditional), discontinue folosind utilaje și instalații cu funcționare periodică, principalele fiind framintatoarele numite și malaxoare.

În ultima vreme, pe plan mondial, s-a extins prepararea aluatului în flux continuu, cu ajutorul unor utilaje moderne, ceea ce reprezinta un important progres tehnic. Acest procedeu se aplica în prezent în tara noastra deocamdata intr-un numar restrans de fabrici, urmind sa fie generalizat pe masura ce se vor construi instalatiile necesare.

Metode pentru prepararea aluatului

Fabricarea produselor de panificație în tara noastra are la baza prepararea aluatului prin doua metode : indirecta (în mai multe faze), care este metoda de baza, și directa (monofazica).

Metoda indirecta de preparare a aluatului consta în prepararea mai intai a unor semifabricate intermediare, numite ..prospatura' și "maia', care folosesc apoi la obtinerea aluatului propriu-zis. Cand se lucreaza dupa ciclul prospatura – maia – aluat, metoda de preparare se numeste trifazica, iar cand se aplica ciclul maia – aluat, atunci metoda se numeste bifazica. Prepararea aluatului prin metoda indirecta se aplica în exclusivitate la fabricarea painii, ciclul în trei faze utilizandu-se în special la prelucrarca unor fainuri cu insusiri inferioare de panificatie, la fabricarea painii cu secara, precum și la inceput de lucru, sau dupa intreruperea saptaminala a productiei.

Prospatura și maiaua se prepară din faina, apa și drojdie, avind o consistență mai mare decat a aluatului. Se mai adauga și o anumita cantitate dintr-o maia anterioara, maturizata, denumita has. În unele cazuri se prepara maia fluida, numila și polis. Prepararea acestor semifabricate are drept scop obtinerea unui mediu prielnic atit pentru inmultirea celulelor de drojdie, care sa afaneze prin fermentatie în mod corespunzator aluatul, cat și pentru obtinerea unor compusi de fermentatie, în primul rand acid lactic, care imbunatatesc insusirile aluatului și contribuie la formarea gustului și aromei painii.

Pentru obținerea prospaturii și a maielei (impreuna) se utilizează o cantitate de faina în urmatoarea proporție fată de cantitatea totala de faina pentru prepararea aluatului :

– 55-60% în cazul fainii de calitate foarte buna;

– 45-55% în cazul fainii de calitate medie (buna) ;

– 30-45% în cazul fainii de calitate satisfacatoare.

Prospatura se prepară cu 5 – 10% din cantitatea de faina totala. Cantitatea de apa se stabileste în asa fel încat sa se obtina semifabricate de consistenta mare, iar în cazul maielei fluide, de consistent redusa. Pentru cazul maielei consistente, raportul dintre faina și apa este de aproximativ 2 : 1, iar în cazul maielei fluide este de aproximativ 2 : 3.

Cantitatea de drojdie folosita pentru prospatura reprezinta 25-30% din total, iar pentru maia, diferenta pina la 100 %.

Metoda directa de preparare a aluatului consta în amestecarea și framintarea, intr-o singura etapa, a tuturor materiilor prime din care se obtine aluatul. La prepararea aluatului prin aceasta metoda se consuma o cantitate aproape dubla de drojdie faina de metoda indirecta ; în schimb, se reduce mult durata ciclului de preparare a aluatului fie implicit, cea de fabricare a produselor.

În tara noastra metoda directa de preparare a aluatului se aplică uneori la painea alba și, în special, la produsele de franzelarie cu adaos de zahar și grasime. Aplicarea acestei metode la fabricare a painii obisnuite nu da produse de cea mai buna calitate care sa satisfaca exigentele consumatorilor.

Comparand cele doua metode de preparare a aluatului rezulta urmatoarele :

Prin metoda indirecta se obține paine de calitate mai buna (cu gust și miros placute, miez cu porozitate bine dezvoltata avand pori cu pereti subtiri). Totodată, aluatul astfel preparat are o mai mare flexibilitate tehnologica, putindu-se interveni în cursul fabricatiei pentru indreptarea unor eventuale greseli, mai ales în cazul prelucrarii fainurilor de calitate slaba sau ale caror insusiri de panificatie nu au fost suficient de cunoscute în prealabil.

Cantitatea mai mica de drojdie care se foloseste reprezintă, de asemenea, un avantaj al acestei metode.

Ca dezavantaje se remarca sporirea numarului de operații tehnologice și de utilaje (dozarea, framintarea și fermentarea repetindu-se la fiecare preparatie), cum și prelungirea ciclului de fabricatie, datorita maririi duratei totale de fermentatie.

Prin metoda directa procesul de fabricatie se simplifica, reducandu-se, totodata, și numarul de utilaje (în special cuve de malaxor). De asemenea, se scurteaza ciclul de fabricatie.

Ca dezavantaje principale, se remarca objinerea pâinii de calitate inferioara (datorita gustului necorespunzator și structurii miezului), precum și consum marit de drojdie.

Intrucit la alegerea metodelor de preparare a aluatului calitatea produselor reprezinta un indice decisiv, este pe deplin justificata aplicarea metodei indirecte la prepararea aluatului pentru paine.

2.2.4 Dozarea materiilor prime și auxiliare

Obținerea semifabricatelor – prospatura, maia, aluat – necesită o anumită cantitate din fiecare materie prima și auxiliara, care intra în alcatuirea lui, astfel incât, în final, sa se asigure compozitia și calitatea produselor fabricate. În acest scop materiile prime și auxiliare, pregatite asa cum s-a aratat mai inainte, se cantaresc sau se masoara (dozeaza), spre a fi utilizate în cantitatile corespunzatoare retetelor de fabricate specifice fiecarui produs.

La fabricarea principalelor sorturi actuale de paine și produse de franzelarie se prevede utilizarea materiilor prime și auxiliare în cantitatile mentionate (raportate la 100 kg faina). Aceste cantitati se recalculeaza în functie de marimea sarjei de aluat, la prepararea careia poate fi utilizata, spre exemplu, 200 sau 240 kg faina deodata, în functie de volumul cuvei malaxorului existent. Se tine seama de faptul ca toti componentii aluatului se raporteaza fata de greutatea fainii utilizate prepararea sarjei de aluat.

Cantitatile de materii prime și auxiliare astfel stabilite se inscriu în reteta de fabricate a fiecarui produs, care se realizeaza de catre unitatea în cauza.

Dozarea fainii. Pentru aplicarea corecta a retetei de fabricate, dozarea fainii are un rol important, tinand seama de ponderea cu care aceasta intra în compozitia aluatului. Paina, pregatita dupa cum s-a aratat, se masoara în portii corespunzatoare prepararii prospaturii, maielei și aluatului, prin cantarire, introducindu-se în cuva malaxorului. Se foloseste, în total, o cantitate de faina care reprezinta 45% fata de volumul cuvei malaxorului în cazul fainii negre, 40% în cazul fainii semialbe și 35% în cazul fainii albe, cantitati care reprezinta gradul de incarcare a cuvei. '

Dozarea portiilor de faina se face utilizind bascula cu cadran, cantarul semiautomat sau dozatorul continuu, iar în brutariile mici, în lipsa basculei, prin masurarea cu vase cotate.

Bascula ca cadran reprezinta mijlocul cel mai simplu pentru cantarirea fainii. Ea se utilizeaza în unilatile mici și mijlocii, montandu-se intr-un anumit loc, în sala de preparare a aluatului și constituind stasina de dozare a fainii . Pentru dozare, cuva 1 în care urmeaza a se prepara aluatul se aduce pe platforma basculei 2, se stabileste greutatea initiala și apoi se deschide subarul 3 al timocului de faina 4 ce deserveste statia de dozare, lasand sa curga cantitatea necesara. Faina se aduce la timoc cu ajutorul melcului transporter 5 și elevatorului 6. În cazul cand se fabrica produse din mai multe sorturi de faina, pentru fiecare sort trebuie sa existe un timoc aparte. Dupa cantarire, cuva se transporta la malaxor. Acest procedeu de dozare necesita multe manipulari și eforturi sporite din partea muncitorului framintator.

Circularul semiautomat se utilizeaza în fabricile mari. El reprezinta un mijloc perfectionat care, pe de o parte, asigura precizia dozarii, iar pe de alta usureaza munca lucratorului la framantare. Acest cantar se compune dintr-un rezervor 1, în care se primeste faina, sprijinit pe un sistem de caqntarire cu pirghii 2. Cantitatea de faina cantarita se citeste pe cadranul gradat 3 prevazut cu sistem de fixare și indicare a dozei necesare de cantarit. Rezervorul de cantarire are în partea inferioara o gura de evacuare 4, care se inchide și se deschide cu subarul 5. Alimentarea cu faina se face prin intermediul unci ecluze 6 actionata de motorul electric 7.

Cantarirea se realizeaza în modul urmator : se comanda de la tablou incarcarea, moment în care se pune în functiune instalatia de transport a fainii (de regula, pe cale pneumatica) ce alimenteaza ecluza, care la rindul ei debiteaza faina în rezervorul cantarului. Pe masura ce rezervorul primeste faina greutatea lui creste pina cand indicatorul de pe cadran ajunge în dreptul pozitiei care corespunde dozei de faina stabilite, iar alimentarea se opreste automat. Se deschide apoi subarul și faina trece în cuva malaxorului.

Dozatorul continuu se foloseste pentru alimentarea cu faina a malaxoarelor cu functionare continua. Dozarea se realizeaza prin debitarea unei cantitati constante de faina în unitatea de timp. Dozatoarele de acest fel sint de mai multe tipuri , și anume : cu ban da transportoare, la care modificarea dozei se realizeaza prin schimbarea grosimii stratului de faina pe banda sau a vitezei benzii; cu tambur (ecluza rotativa), la care doza se modifica prin schimbarea turatiei tamburului ; cu melc, doza modificindu-se o data cu turatia transportorului cu melc ; cu vibrator, la care se regleaza doza prin modificarea sectiunii de descarcare.

Dozarea lichidelor. Apa, suspensia de drojdie, solutia de sare, grasimile în stare lichida utilizate la prepararea aluatului se dozeaza în cantitatile prevazute în retetele pentru fabricarea fiecarui sortiment de produs, prin masurarea fie cu vase simple, gradate, fie cu ajutorul unor instalatii semimecanizate sau mecanizate. Instalatiile sunt dotate cu posibilitati de citire a volumului de lichid masurat și, eventual, a temperaturii acestuia (în cazul apei).

Se vor prezenta instalatiile cele mai reprezentative și de nivel tehnic actual .

Dozatorul semiautomat reprezinta un vas cilindric J, avind un indicator de nivel 2 și un termometru 3. Alimentarea cu lichidul care trebuie masurat se face prin conducta 4, iar evacuarea prin conducta de golire 5. Dozatorul serveste și la amestecarea apei, în care caz alimentarea se face prin doua conducte, una de apa calda și alta de apa rece, prin intermediul robinetelor corespunzatoare. În acest dozator apa se poate incalzi și prin barbotarea aburului, care se introduce printr-o conducta aparte.

2.3. Posibilități de îmbunătățire a activității la SC PIP SRL ca urmare a aplicării unui program de măsuri concrete

La nivel macroeconomic preferintele consumatorilor în privința pâinii și a produselor de panificație se împart în funcție de anumite carecteristici,cum ar fi tipul de faină folosită ca materie primă,gramaj ,forma produsului.

În cea ce priveste zona de sud a tării unde este localizat județul Dolj,locuitorii sunt tentați să consume pâine mică în greutate 350gr-500gr,iar 15-25% dintre aceștia au declarat că preferă pâinea din faină neagră,graham sau secară cu un conținut caloric scazut dar bogate în vitamine și fibre.

Piața căreia se adresează SC PIP SRL ,este o piață cu caracter local ,la momentul actual clienții firmei fiind reprezentați de supermarketuri și magazine alimentare,prin intermediul cărora produsele sint vîndute către consumatori.

Piața poate fi analizată și din punct de vedere al sezonalității înregistrîndu-se ușoare vârfuri de consum în anumite perioade.

Deasemenea ,tot specific pentru țara noastră este faptul că orice sarbatoare bisericească,precum și perioada nunților și botezurilor,aduce modificării în consum ,în sensul că anumite sortimente de produse-cum sînt chiflele ,japonezile,prescura înregistrează creșteri de 10 ori mai mari față de perioada normală.

Pe de altă parte în ceea ce privește Romania,trebuie remarcată o lipsă a produselor pentru persoanele diabetice,alergice,supraponderale.

În cea ce privește criteriile care stau la baza deciziei de cumpărare,mai multe studii de piață au concluzionat că acestea pot fi structurate astfel:

În primul rînd prospețimea produselorși aspectul acestora,prețul ,și conținutul de ingrediente,faptul că produsele sînt ambalate și feliate,modul de ambalare și marca.

Trebuie remercat faptul că specialitățile de panificatie se vînd mai bine prin intermediul magazinelor mari (supermarketuri), cît și prin intermediul magazinelor specializate.

Deasemenea decizia de cumparare este influențată și de localizarea magazinelor.

Majoritatea consumatorilor preferă să cumpere pâine și produse de panificație de la magazinele aflate în apropierea casei .

În contextul unui mediu concurențial devine evident faptul că strategiei de marketig îi revine rolul de a dezvolta un avantaj competitiv care sa permită diferențierea produselor.

Atsfel majoritatea produselor se adresează tuturor categoriilor de consumatori din județul Dolj,urmarindu-se fidelizarea clienților.

În ultimii ani s-a remarcat o crestere a preocupării cosumatorului pentru brand,ambalajul și etichetarea ocupă roluri importante.Din acest punct de vedere se poate opta pentru îmbunatațirea calității produselor de panificație prin utilizarea unor materiale de ambalare care să asigure atît un aspect placut prodususului ,cît și o durată mai îndelungată de pastrare.

În cea ce privește politica de prețuri se va aplica în continuare o strategie de maximizare a profitului .Atsfel se utilizează ca strategie de preț -din punct de vedere al raportului calitate-preț concomitent cu o calitate foarte bună a produselor.

Distribuția reprezintă o componentă importantă a mixului de marketing,permțînd accesul cumpărătorului la produsul oferit.

Un alt avantaj ar fi consolidarea imaginii firmei, consumatorul avînd posibilitatea de a cunoaște toate produsele oferite.Spre exemplu în momentul de față prin intermediul supermarketurilor se vînd cu preponderență specialitățile de panificație,în timp ce prin intermediul magazinelor alimentare mici se vînd produsele tradiționale precum pâine de grîu ,secară și pâine graham.

Politica de preț și politica de distribuție trebuie susținută de un programde reclamă și promovare.

Obiectivele politicii de distributie în cadrul companiei sunt urmatoarele:

         Acoperirea larga a pietei

         Maximizarea vanzarilor din punct de vedere al volumului

         Asigurarea disponibilitatii produselor SC PIP pentru un numar cat mai mare de consumatori

         Sprijinirea intermediarilor

         Un control cat mai ridicat asupra distribuitorilor pentru a se asigura ca produsele ajung la consumatorul final pastrandu-și standardele de calitate

         Respectarea și luarea în considerare a specificului local

În ceea ce priveste strategiile de distributie utilizate de SC PIP SRL compania a optat pentru utilizarea canalelor directe (producator – consumator) și a celor indirecte (producator – distribuitor – consumator). Din punct de vedere al amploarei, putem afirma ca este o distributie intensiva deoarece produsele realizate și comercializate de SC PIP intra în categoria bunurilor de larg consum, avand o baza larga de desfacere și beneficiind de o larga prezenta pe piata..

Produsele SC PIP SRL. ajung la locatiile de desfacere (supermarketuri, hypermarketuri, magazine de dimensiuni mici și mijlocii, fie prin sistemul propriu de distributie (beneficiaza de un parc auto modernizat).

Compania dispune de o structura de distributie nationala a produselor ambalate: paine ambalata, paste fainoase și produse de morarit prin care asigura prezenta acestora la oricare din cele 9 locatii din tara, cu scopul de a putea furniza comerciantilor din oricare colt al tarii toata gama de produse, de la oricare din fabrici, precum și de un lant de magazine proprii ce insumeaza în prezent aproximativ 170 de astfel de unitati.

SC PIP are un volum al livrarilor zilnice de produse proaspete de peste 3000 paini pe zi acoperind zone urbane precum mun Bailesti ,Calafat și localitatile limitrofe mun.Bailesti.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În perioada analizată activitatea firmei a fost influențată de fluctuația mare de personal, acest lucru a afectat îndeplinirea obligațiilor contractuale a lucrărilor în curs de execuție și totodată a micșorat șansele contractării altor lucrări.

În aceste condiții, se remarcă o activitate fluctuantă a firmei, cu perioade de dezvoltare urmate de perioade de diminuare a activității. Politica economică dusă de firmă a fost fără urmărirea și realizarea unor obiective pe termen lung, principala preocupare a managementului fiind asigurarea lichidităților curente.

Prin toate acțiunile întreprinse, prin modul de realizare a obiectivelor propuse se poate desprinde concluzia existenței unui management autoritar, inflexibil și superficial, care se bazează în luarea deciziilor pe improvizație, intuiție și nu pe analiza permanentă a indicatorilor economici realizați de societate.

În medie, volumul serviciilor vândute a scăzut în ultimii cinci ani, ajungând actualmente la un nivel inferior punctului critic. Pentru a-și susține oferta de produse și servicii, firma trebuie să aibă angajați specializați, cu pregătire specifică și experiență tehnică în toate domeniile de activitate pe care le propune clienților. Cu cât firma va acoperi o gamă mai largă de produse și servicii, cu atât va putea rezolva probleme tehnice din domenii cât mai diverse și în acest fel va atrage și va putea satisface mai mulți clienți.

Pregătirea tehnică se referă în primul rând la cunoștințele de bază din fizică-mecanică, termodinamică, hidraulică, electricitate, la care se adaugă experiența tehnică și cunoștințele de specialitate privind fenomenele fizice specifice funcționării echipamentelor la care vor interveni.

Cunoștințele generale de specialitate pot fi dobândite atât în cadrul cursurilor organizate de instituțiile abilitate de stat (școli profesionale, universități) cât și în cadrul prezentărilor și cursurilor organizate de firme abilitate.

Societatea trebuie să aibă o specializare cât mai diversă și capabilitate tehnică cât mai ridicată :

să aibă angajați tehnicieni specializați și cu experiență pentru domeniile tehnice oferite;

tehnicienii să aibă însușite și să aplice corect cunoștințele generale de bază în domeniul tehnic ;

tehnicienii să participe la cursurile de perfecționare ;

tehnicienii să studieze documentația specifică diferitelor produse cât și documentația referitoare la legile și normativele din România ;

tehnicienii să aplice cele mai eficiente măsuri pentru remedierea problemelor apărute la produsele aflate în garanție sau în post garanție.

Un rol foarte important îl are personalul care efectuează activități de service la domiciliul clientului. Acesta trebuie :

să cunoască și să aplice în permanență și cu mare atenție instrucțiunile din documentația, normativele României și legile ce privesc activitatea de service ;

aspectul său să fie prezentabil și să se comporte într-un mod educat în casa clientului ;

să nu facă aprecieri negative, în prezența utilizatorului, asupra produsului, cu atât mai puțin să nu elogieze produse și mărci concurente ;

să nu facă aprecieri negative în prezența utilizatorului asupra altora, cum ar fi importatori, distribuitori, instalatori, colegi ;

să dispună de toate sculele și echipamentele: truse de scule complexe, aparate de măsură și control, etc., necesare pentru intervenție ;

să aibă în mașină piese de schimb de primă necesitate.

Totodată, preocuparea pentru clienți se concretizează și în:

generarea dorinței de a apela din nou la firmă;

sporirea capacității firmei de a servi clienții prin : creșterea volumului de cunoștințe despre domeniul de activitate al clientului, creșterea volumului de informații despre afacerea clientului, despre organizarea întreprinderii clientului și despre însuși clientul;

sporirea numărului de contacte cu clienții;

stabilirea de relații de afaceri;

stabilirea de relații personale.

În concluzie, este necesară capitalizarea noilor oportunități de afaceri utilizând baza de clienți existenți și apoi să se înțeleagă procesul de cumpărare (care nu reprezintă același lucru cu procesul de vânzare). Pentru aceasta, este nevoie ca întreprinzătorul să încerce să gândească precum un client, în felul acesta fiindu-i mai ușor să acționeze corect. Din fericire, nu este dificil să facă acest lucru, deoarece și el este la rândul său, clientul altor întreprinzători sau prestatori.

În cazul politicilor și strategiilor de produs, este de remarcat faptul ca SC PIP a facut invesitii masive în tehnologii moderne și inovatoare, pentru a oferi clientilor produse de cea mai buna calitate. Un alt punct forte al politicilor și strategiilor de produs il constituie marea diveristate sortimentala, atat în ceea ce priveste painea și produsele de panificatie, cat și în gama produselor de patiserie, cozonac, placinte .

Preocuparea societatii fata de nevoile și cerintele consumatorilor este confirmata de analiza constanta a pietei și a preferintelor consumatorilor, la nivel local. Aceste analize s-au materializat prin lansarea unor produse noi care se aliniaza tendintelor actuale ale pietei painii și a produselor de panificatie. La nivelul diferitelor sucursale exista produse cu specific local, dezvoltate dupa conceptul national, care ofera un avantaj competitiv fata de firmele concurente pe de o parte, și recunoasterea și fidelizarea clientilor pe de alta parte.

În cadrul politicilor și strategiilor de produs propunem :

mentinearea interesului trezit fata de modificarile tendințelor pe piata painii și a produselor de panificație

mentinerea structurii calitative a produselor prin utilizarea materiilor prime de cea mai buna calitate

strategia menținerii sortimentelor din gama produselor de panificatie ambalata

menținerea specificului local în ceea ce priveste diversitatea produselor

diversificarea gamei de produse semipreparate. Propunem aceasta strategie deoarece consumatorul roman prefera din ce în ce mai mult produsele semipreparate, datorita economiei de timp pe care acestea o confera, diversificarea sortimentala a gamei de paste.

În cadrul politicilor și strategiilor de pret propunem :

1. menținerea preturilor joase pentru produsele de baza deoarece acestea, fiind bunuri de larg consum, reprezinta o nevoie de baza pentru conusmatori. Preturile joase atrag clienti noi și determina fidelitatea clientilor vechi.

2. adoptarea politicii de pret și la intrarea pe piața a unor produse noi pentru a contribui la cresterea popularitații acestora inca de la inceput. Aceste prețuri mai joase, fac produsul mai atractiv și accesibil mai multor clienți. În cazul în care acest produs este preferat, clienții il vor cumpara și dupa ce prețul va creste puțin.

3. mentinerea prețurilor promoționale pentru clienții en gros și en detail. Popunerea menținerii acestei strategii este justificata de faptul ca prețurile promotionale dezvoltă o relație mai buna cu distribuitorii, asigura fidelizarea acestora și, în consecinta, asigurarea prezentei produsului în cat mai multe locatii.

În cadrul politicilor și strategiilor de distribuție propunem:

reducerea costurilor de distribuție prin cresterea gradului de utilizare a capacitații de transport și a capacitații de depozitare, optimizarea rutelor de distribuție, evaluarea furnizorilor și menținerea unei relații atat cu acestia, cat și cu partenerii de distribuție

elaborarea unui standard de mercantizare care sa fie aplicat în toate locațiile pentru toate produsele SC PIP .

BIBLIOGRAFIE

Adrian CIPLEU, Petru PAP, „Logistica și transportul mǎrfurilor”, Ed.Politehnicǎ, Timisoara,2007,

Carmen Bălan, Logistica, Ed. Uranus, București, 2001

Dayan Armand – Manual de Distribution, Les Editions d’Organization, Paris, 1986

Gattorna L. John – coord., TheGower Handbook of logistics and distribution Management, Ed. Gower Publishing Company, 1990

Іlіе Budіcă ѕі Bοgdan Andrеі Budіcă, “Lοgіѕtіca Mărfurіlοr”, Editura Universitaria, Craiova, 2011,

Ionescu, Luminița ,Contabilitatea societăților comerciale, Editura Fundație , 2007;

Iulian PATRICHE, “Canale de distributie și logisticǎ”, Ed. Universitaria, Bucuresti, 2006,

Liviu ILIEȘ, "Distribuția și logistica produselor", Ed. Biblioteca Revista Familia, Oradea, 1997

Peter R. Attwood, Planning a Distribution System, Gower, London, 1971

Philip KOTLER, „Managementul marketingului”, Ed. Teora, Bucuresti 1997.

Radu Emilian (coordonator), Inițiere în Managementul Serviciilor, Ed.Expert, București, 2001;

http://conspecte.com/Management/structura-organizatorica-a-intreprinderii.html

http://dizertatie.blogspot.ro/2011/02/managementul-distributiei-și-al.html

http://www.referat.ro/referate/Circuite_de_distributie_marfuri_feb0f.html

http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/sica/10.htm

http://www.aut.upt.ro/~loredanau/teaching/LIC/Distributia-Și-Logistica-Marfurilor.pdf

http://bv.ucdc.ro/bv/M_3_Logistica_și_distributia_marfurilor_Burda_Alexandru.pdf

http://conspecte.com/Marketing/politica-de-distributie.html

http://www.scritub.com/economie/FABRICAREA-PRODUSELOR-DE-PANIF72255.php

http://conspecte.com/Comert/continutul-rolul-și-funciile-distribuiei-mrfurilor.html

http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/marketing/bazele_comertului-112766.html?în=cursuri&s=activ