Discursul Partidelor Politice din Cadrul Campaniei Electorale a Alegerilor Parlamentare 2014 din Republica Moldova In Legatura cu Ceea Ce Priveste Integrarea Europeana

INTRODUCERE

Republica Moldova este un stat suveran și independent, în care suveranitatea națională aparține poporului, care o exercită în mod direct și prin organele sale representative. Organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului este Parlamentul, ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani. În componența Parlamentului se aleg 101 deputați, care, în exercitarea mandatului, sînt în serviciul poporului, orice mandat imperativ fiind considerat nul.

Politica de integrare europeană a Moldovei se bazează pe doi piloni principali:

(i) realizarea Planului de Acțiuni Moldova-UE

(ii) valorificarea posibilităților ce derivă din participarea Moldovei la inițiativele regionale din Europa de Sud-Est – Pactul de Stabilitate, Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est (SEECP) și viitorul acord CEFTA modificat. Acestea sunt două direcții prioritare ale proceselor de integrare europeană a Moldovei, care deseori se suprapun și se complementează.

Există un consens politic în ceea ce privește realizarea celor două obiective prioritare ale Republicii Moldova: integrarea europeană și reintegrarea țării. 

Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană (UE) s-au dezvoltat pe o traiectorie ascendentă pe parcursul ultimilor trei ani. Preluarea puterii de către Alianța pentru Integrare Europeană a dat un nou suflu vectorului principal al politicii externe al Republicii Moldova și anume integrarea europeană și aprofundarea relațiilor cu Uniunea Europeană, atât bilateral cât și multilateral prin intermediul inițiativelor regionale, în special Parteneriatul Estic. Însăși Programul de activitate al Guvernului Republicii Moldova: „Integrarea Europeană: Libertate, Democrație, Bunăstare” perioada 2011-2014 stipulează în mod expres drept scop primordial crearea unui nivel înalt de bunăstare a cetățenilor Republicii Moldova, precum și realizarea altor transformări importante în societate, care, în totalitatea lor, ar accelera integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Progresul relațiilor dintre Republica Moldova și UE se datorează în mare parte și susținerii politice de care are parte Moldova din partea partenerilor europeni. O serie de state membre ale UE au declarat ferm deschiderea lor pentru susținerea parcursului european al Republicii Moldova atât timp cât aceasta din urmă se identifică cu principiile și standardele structurii europene.

Sprijinul Germaniei acordat Guvernului Republicii Moldova atât politic cât și practic (cooperare sectorială, dezvoltarea societății civile și expertizei independente) reprezintă un avantaj considerabil favorizând un mediu propice de valorificare a bunelor practici europene. Nu mai puțin important este interesul și suportul acordat în vederea soluționării pașnice a conflictului transnistrean respectând principiul suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, luând în considerare faptul că prezentul conflict reprezintă un impediment al parcursului european al Republicii Moldova precum și un focar de instabilitate în Europa.

Un partener de încredere pe calea integrării europene este și România, care contribuie intens la apropierea Republicii Moldova de modelul european de integrare. Drept urmare a mai multor acțiuni întreprinse de ambele state, în iulie 2012 a avut loc prima reuniune a Comisiei Mixte Interguvernamentale pentru Integrare Europeană Republica Moldova-România. În cadrul reuniunii părțile au discutat atât evoluțiile notabile înregistrate în dialogul Republica Moldova-UE, cât și perspectivele extinderii și aprofundării cooperării bilaterale în domeniu. Rolul activ al României de susținere a procesului de extindere a UE și sprijinirea constantă a parcursului european al Republicii Moldova, a fost exprimat și prin co-organizarea și co-prezidarea celei de-a 6 reuniuni a Grupului pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldova din 25 iunie 2012, ce constituie o platformă eficientă de dialog cu privire la avansarea relațiilor dintre UE și Republica Moldova. Amintim că parteneriatul strategic dintre Republica Moldova și România are la bază Declarația comună privind instituirea unui parteneriat strategic între România și Republica Moldova pentru integrarea europeană a Republicii Moldova din 27 aprilie 2010.

Partidul Democrat din Moldova a lucrat mult în ultimii ani la consolidarea structurii sale pe interior, dar și la îmbunătățirea și promovarea imaginii sale. Astăzi, b#%l!^+a?sondajele de opinie creditează PDM cu a treia șansă după PCRM și PLDM. Formațiunea are un larg acces la resursele administrative, are apreciabile resurse mediatice, financiare și umane, adică dispune de toate cele patru componente absolut necesare pentru un rezultat bun în alegeri. Rămîne doar să valorifice oportunitățile pe care le are. Dat fiind poziționarea sa reușită (pe centrul eșichierului politic), PDM are un vast spațiu de manevră în perioada de după alegeri, ceea ce sporește șansele sale de a rămîne la guvernare.

2. Politica de extindere a Uniunii Europene – Criteriile de aderare 

Politica Europeană de Vecinătate (PEV) a apărut ca urmare a aderării la UE a zece noi state membre în mai 2004. Obiectivul principal al PEV este de a împărtăși beneficiile acestei extinderi cu statele din vecinătatea apropiată pentru care, pe termen mediu, nu există perspectiva de aderare la UE. PEV a fost concepută în așa fel încît să evite apariția unor linii de diviziune dintre Europa extinsă și vecinii acesteia, oferindu-le statelor vecine posibilitatea de a participa la activitățile UE prin intermediul unei colaborări politice și economice mai strînse.

În domeniul politic, este preconizată intensificarea dialogului politic cu UE și asistența din partea acesteia pentru consolidarea instituțiilor care garantează democrația și statul de drept. De asemenea se așteaptă o colaborare mai strînsă în domeniul politicii externe și de securitate. Scopul acestei colaborări va fi promovarea priorităților de politică externă a UE, ca de exemplu eficientizarea activității instituțiilor internaționale multilaterale, și combaterea factorilor comuni de insecuritate – terorismul, activitățile de contrabandă, crima organizată, conflictele nesoluționate etc.

În domeniul economic, obiectivele PEV sînt consolidarea relațiilor comerciale preferențiale, sporirea asistenței tehnice și financiare, participarea graduală într-o serie de programe și politici UE, dar și participarea la piața internă a UE prin aproximarea legislativă și integrarea graduală a rețelelor de transport, energetice și de comunicare.

Republica Moldova, de rînd cu alte state din fosta Uniune Sovietică – Ucraina, Belarus, Georgia, Azerbaidjan și Armenia, este unul din statele participante la PEV. După aderarea Româ- niei la Uniunea Europeană, preconizată pentru 1 ianuarie 2007, Moldova va deveni vecin direct cu UE, un așa-zis „nou vecin” al Europei. Acest lucru a determinat statele UE să atragă mai multă atenție proceselor care au loc în RM și problemelor de ordin politic, economic, social cu care se confruntă RM la momentul actual, deoarece aceste probleme sînt potențiale surse de instabilitate atît pentru Moldova, cît și pentru restul UE. Problema transnistreană capătă o importanță deosebită în relațiile RM-UE datorită numeroaselor riscuri de securitate pe care le comportă prezența acestui conflict nesoluționat la o distanță de doar 100 de km de hotarul UE după aderarea României.

Pe de altă parte, participarea Moldovei la PEV se înscrie în eforturile mai largi de realizare a obiectivului strategic de integrare europeană a statului nostru. PEV deschide noi perspective pentru dezvoltarea unor relații mai strînse cu UE și pentru apropierea Moldovei de modelul politic și economic european. Participarea la PEV ne va aduce mai multe beneficii – participarea la piața unică și alte politici comunitare, asistență tehnică și financiară din partea UE, posibilitatea acordării unor facilități pentru vize etc. În plus, PEV prevede un sprijin mai mare din partea UE în procesul de reglementare transnistreană, un obiectiv urmărit de autoritățile de la Chișinău de mai multă vreme.

Pe de altă parte PEV nu prevede aderarea Republicii Moldova la UE, deci nu satisface întru totul aspirațiile europene ale Republicii Moldova. Cu toate acestea, Chișinăul trebuie să se concentreze asupra îndeplinirii depline și în termen a angajamentelor luate în cadrul PEV, în acest fel demonstrînd atașamentul față de obiectivul de integrare europeană și deschizînd perspectiva unor relații și mai strînse cu UE.

Odată cu proclamarea independenței, în august 1991, a început procesul extrem de complex de edificare a statalității RM. Unul din elementele-cheie ale acestui proces a constat în formularea intereselor naționale ale tînărului stat pe plan extern, i.e. definirea și realizarea politicii externe a RM. Spre deosebire de statele baltice, care de la bun început au optat clar pentru aderarea la Comunitatea Europeană (CE) și Alianța Nord-Atlantică (NATO), autoritățile de la Chișinău și-au propus dezvoltarea unor relații mutual avantajoase pe toate planurile.

În relațiile cu Comunitatea Europeană, RM a moștenit cadrul juridic al relațiilor dintre CE și URSS – un Tratat de Comerț și Cooperare care acorda URSS statutul de cea mai favorizată națiune în relațiile comerciale cu CE în schimbul angajamentului primei de a continua reformele politice și economice. În plus, în 1991 Moldova a devenit beneficiară a programului CE de Asistență Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente (TACIS). Includerea Moldovei în programul TACIS a fost un prim semnal al politicii diferențiate pe care CE urma să o poarte vizavi de statele baltice (incluse într-un program de asistență conceput special pentru statele cu o perspectivă clară de aderare, PHARE) și RM, care aderase de curînd la Comunitatea Statelor Independente (CSI).

Abia după semnarea unui Acord de Parteneriat și Cooperare (APC) dintre UE și RM în 1994, autoritățile de la Chișinău încep să atragă tot mai multă atenție UE și să formuleze tot mai clar opțiunea europeană a RM. Astfel, în 1995 Parlamentul de la Chișinău a adoptat o declarație de politică externă în care califica semnarea APC drept un prim pas spre integrarea europeană a RM. În decembrie 1996, nou-alesul Președinte Petru Lucinschi adresează un mesaj oficial Președintelui Comisiei Europene, Jaques Santer, în care formulează dorința Moldovei de a deveni membru asociat al UE pînă în 2000, deziderat reiterat într-un alt mesaj oficial al Președintelui Lucinschi în octombrie 1997.

Odată cu victoria relativă a forțelor pro-europene în alegerile parlamentare din 1998, integrarea europeană începe să devină o temă dominantă a discursului politic autohton. După criza financiară din Rusia, Alianța pentru Democrație și Reforme, majoritară în Parlament, votează în 1998 o hotărîre care stipula că orientarea spre integrarea europeană devine “obiectiv strategic major al ță- rii”. În paralel, aderarea la UE este declarată obiectivul strategic al Moldovei în Concepția Politicii Externe pentru 1998 – 2002 adoptată de noul guvern.

3.Traseul Republicii Moldova catre UE (Etape, cronologie)

După destrămarea URSS-ului și declararea independenței Republicii Moldova la 27 august 1991, statul a traversat o etapă complexă de tranziție către economia de piață, înfruntând un declin economic de proporții.  Chiar dacă organizația regională, Comunitatea Statelor Independente, înființată imediat după destrămarea URSS, a venit cu obiective de dezvoltare și cooperare reciprocă în regiune, aceasta nu a reprezentat instrumentul eficient pentru un progres semnificativ al Republicii Moldova. Motiv pentru care aspirațiile actuale și deschiderea statului moldovenesc de a împărtăși valorile unei Europe integrate și democratice, se regăsesc tot mai mult printre obiectivele politicii externe ale statului.

În prezent, atât pentru Republica Moldova, cât și pentru restul statelor membre CSI, comerțul este reorientat din ce în ce mai mult în afara grupării integraționiste. Această reconfigurare produsă în interiorul statelor a fost constatată și de către fostul președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, care în cadrul unui studiu realizat de INSOR a menționat că: „Rusia ar trebui să majoreze asistența economică acordată țărilor CSI. În caz contrar locul Rusiei va fi preluat de UE, China și alte state”.

Într-adevăr, această preocupare a Rusiei este întemeiată pe fapte concrete, ale căror explicații rezidă de pe urma implicării active a Uniunii Europene în regiunea Europei de Est, cu precădere în Moldova, Ucraina și Georgia. Un prim pas în acest sens a servit lansarea în 2004 a programului european, Politica Europeană de Vecinătate, care a fost, ulterior, consolidată prin Parteneriatul Estic în anul 2009.

La început, inițiativa UE de a se implica în Republica Moldova a fost tratată cu mult scepticism datorită influențelor rusești asupra corpului politic din acea perioadă. Mai mult decât atât, starea de conflict și instabilitatea din regiunea separatistă Transnistria, a contribuit semnficativ la discreditarea imaginii țării pe plan extern, iar acest lucru i-a ținut departe pe investitorii externi, pentru o perioadă lungă de timp.Totodată, e bine știut faptul că dezvoltarea sau stagnarea unui stat, este determinată în mare parte de fluxurile investiționale. Acest domeniu a fost vreme îndelungată neexplorat în Republica Moldova. Investițiile au început să fie absorbite abia începând cu anul 1992, când a fost adoptată legea cu privire la investițiile străine. Însă,  până în anul 1997 aceste fluxuri au fost minime, guvernul punând mai mult accent pe obținerea creditelor din exterior decât pe atragerea investițiilor în țară.

Relațiile R.M. cu Uniunea Europeană au debutat după 27 august 1991.
Comisia Europeană a inițiat în noul context geo-politic din estul Europei și cel determinat de reconsiderarea caracterului instituțiilor europene după luarea deciziilor de la Maastricht, relațiile cu statele nou apărute în fostul spațiu sovietic.

La 20 iulie 1992, Comisia propunea semnarea acordurilor de parteneriat și cooperare cu statele succesoare ale URSS, iar la 28 noiembrie 1994 a fost semnat Acordul de Parteneriat și Cooperare între UE și RM.

Odată cu intrarea în vigoare a “Acordului de Parteneriat și Cooperare” dintre RM și UE, la 1 iulie 1998 relațiile celor două entități au fost plasate într-un cadru legislativ oficial. Noul acord propunea și bazele juridice aplicării programului TACIS (Technical Aid to the Commonwealth of Independent States) de asistență în Moldova.

Acordul de Parteneriat si Cooperare instituit pentru o perioadă de 10 ani, avea urmptoarele obiective ample: continuarea dialogului politic, promovarea comerțului și a investițiilor, cooperarea între domeniul legislativ, economic, social, financiar și cultural, susținerea eforturilor Republicii Moldova de a consolida democrația, de a dezvolta economia și de a finaliza tranziția la economia de piață.

La 18 septembrie 2000, la Bruxelles, a avut loc o nouă întrunire a Comitetului de Cooperare Parlamentară între Republica Moldova și Uniunea Europeană.  În urma discuțiilor, s-a ajuns la concluzia că nu există altă cale pentru aderarea la structurile europene decât cea a modernizării sistemului legislativ și a consolidării statului de drept.

Se impuneau, așadar, ample reforme la nivelul legislativului și a sistemului judiciar. În anul 2001, când RM a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului și a Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, țara a fost invitată la Conferința Europeană ( un for consultativ la nivel de miniștri ai afacerilor externe ai țărilor candidate la aderare în UE).

Pentru a constitui cadrul instituțional intern, care să sprijine politica europeană a guvernului RM, la 13 noiembrie 2002, era emis Decretul cu privire la crearea Comisiei Naționale pentru Intergrare Europeană, iar la 28 februarie 2003, in cadrul Parlamentului RM, a fost constituită Comisia Națională pentru Integrare Europeană, apoi și Departamentul Integrării Europene pe lângă Ministerul Afacerilor Externe (8 august 2003). În mai puțin de o lună de la crearea Departamentului pentru Integrare Europeană, Comisia Națională pentru Integrare a RM în UE.

În prima jumătatea a anului 2004 au avut loc o serie de runde de negocieri și consultări privind elaboarea Planului individual de Acțiuni RM-UE pentru 2004-2006, pentru ca la 9 decembrie, 2004-Comisia Europeană să aprobe Planul de Acțiuni RM-UE.

La 4 martie 2005, în prima ședință a Parlamentului ales în urma scrutinului din 6 martie 2005, forul legislativ al RM adoptă în unanimitate Declarația cu privire la Parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene.

Planul de Actiune UE-RM prevedea intensificarea relațiilor politice, de securitate, economice și culturale și “împărtășirea responsabilității pentru prevenirea conflictelor și reglementarea acestora, dar și o serie de noi perspective de parteneriat dintre UE și RM.

Complementar, la 4 mai 2006, RM era acceptată în calitate de membru cu drepturi depline în cadrul Procesului de Cooperare în Europa de Sud Est.

Strategia europeană a RM pentru perioada 2007-2013, adoptată de către Comisia la 7 martie 2007, are la bază Politica Europeană de Vecinătate, Acordul de Parteneriat și Cooperare UE-RM și Planul de Acțiuni.

La data de 21 decembrie 2009, la Bruxelles, s-a desfășurat cea de-a XI-a reuniune a Consiliului de Cooperare RM-UE, care a adoptat o declarație comună în care sunt susținute eforturile RM și menționate acțiuni în perspectiva apropierii celor 2 părți. Reprezentanții UE au recunoscut aspirațiile europene ale RM, au fost inițiați pași concreți în vederea creării Zonei de liber schimb cuprinzător și aprofundat, a fost declarată intenția de a lansa în 2012 dialogul cu privire la liberalizarea regimului de vize. De asemenea, a fost discutată problematica transnistreană și a fost confirmată continuarea cooperării în căutarea unei soluții viabile pentru conflictul transnistrean.

12 ianuarie 2010 –  Lansarea negocierilor privind Acordul de Asociere cu Ue Au avut loc 15 runde de negocieri, inclusiv 7 runde de negocieri separate privind ZLSAC DCFTa Rundele de negocieri, in raza carora este conceput Acordul de Asociere, au luat sfarsit dupa parafarea lui la 29 noiembrie 2013 în cadrul celui de-al 3-lea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius.prin  Acordul de Asociere, R. Moldova și-a asumat un număr mare de angajamente. Acest document conține 395 de directive și regulamente, care, odată puse în aplicare în legislația națională, va face Moldova o țară cu un Acquis comunitar integrat UE. Totusi, acordurile negociate cu țările Parteneriatului estic nu ofera  perspectiva de aderare. În timp ce documentele de asociere devin mai cuprinzătoare și mai mari, perspectiva europeană pentru membrii de est se bazează numai pe articolul 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană, care se referă la aderare.

17 martie 2010  – Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline în cadrul Comunității Energetice.

După semnarea, la 30 septembrie 2010, a Protocolului adițional la Acordul de Parteneriat și Cooperare cu RM, au fost deschise noi oportunități pentru extinderea participării RM la Programele UE. Dat fiind că participarea la Programele și Agențiile UE presupune și o contribuție financiară din partea RM, decizia respectivă este luată pentru fiecare caz în parte, urmarea unor consultări cu reprezentanții Comisiei Europene și a ministerelor sectoriale vizate.

La 11 octombrie 2011, RM a semnat Memorandumul de Înțelegere între Comunitățile Europene și Republica Moldova privindasocierea Republicii Moldova la cel de-al Șaptelea Program Cadru al Comunității Europene pentru Cercetare și Dezvoltare Tehnologică (PC7). RM este prima țară în cadrul Parteneriatului Estic și a doua din Politica Europeană de Vecinătate după Israel, care devine asociat la FP7. Acesta este primul Memorandum de Înțelegere semnat de RM după semnarea Protocolului adițional la APC din 30 septembrie 2010. Integrarea Europeană rămâne obiectivul ireversibil al agendei interne și externe a Republicii Moldova.

20 martie 2012 – Lansarea negocierilor privind stabilirea Zonei de Liber Schimb, Aprofundat și Cuprinzător în cadrul negocierilor privind Acordul de Asociere.

26 iunie 2012 – Semnarea Acordului privind spațiul aerian comun între Republica Moldova și UE

29.noiembrie 2013 – Republica Moldova a parafat textul Acordului de Asociere, care include și crearea Zonei de Liber Schimb, Aprofundat și Cuprinzător.

11 martie 2014 Parlamentul European si Consiliul UE, a adoptat un nou  nou Regulament privind instituirea instrumentului european de vecinătate care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1638/2006.Acest instrument de cooperare va continua să fie administrat de către DG Dezvoltare și Cooperare – EuropeAid, care transforma deciziile luate la nivel politic în acțiuni la fața locului.

Începând cu anul 2004,  se înregistrează o inedită schimbare pe planul investițiilor străine din Republica Moldova, care în mare măsură s-a datorat contextului de vecinătate cu Uniunea Europeană și care, implicit, a condus la o majorare a volumului de investiții străine, în preponderență venite dinspre țările membre UE. Însă, doar statutul de țară vecină cu UE nu a fost suficient pentru sporirea fluxurilor de investiții. Motiv pentru care autoritățile moldovenești au luat măsuri în acest sens, contribuind la îmbunătățirea imaginii statului, prin crearea unui mediu de afaceri favorabil și oferirea de stimulente investitorilor, pentru a alege Republica Moldova ca destinație a capitalului pe care doresc să-l investească.

Astfel, în decursul ultimilor ani, amprentele programelor europene s-au resimțit puternic la nivel comercial. Drept rezultat, comerțul Moldovei cu Uniunea Europeană a crescut în mod vizibil, față de cel cu statele din CSI. Iar rezultatele  din ultimii ani, indică faptul că circa 50% din comerțul extern al Republicii Moldova revine UE (dintre care 16-17% României), aproximativ 18-19% revine Federației Ruse, iar 35% – altor state. Configurarea noilor itinerarii economice s-a datorat în mare parte interesului crescut al UE de a oferi sprijin pentru dezvoltarea și cooperarea cu Republica Moldova, precum și a voinței elitelor politice de a accepta ajustarea politicilor moldovenești la standardele europene.

Este de remarcat, însă, că în prima jumătate a anului 2010 volumul intrărilor de investiții străine directe a scăzut. Principalul factor care a contribuit la stagnarea acestora a fost datorat crizei financiare globale, precum și a instabilității politice din Republica Moldova. Însă, într-o lumină mai bună apare situația din statul moldovenesc, către sfârșitul anului 2011. Conform cifrelor publicate de către Ministerul Economiei al Republicii Moldova, investițiile în capitalul social și venitul reinvestit de întreprinderi, la sfârșitul trimestrului I din anul 2011, au acumulat 2.911.4 mln. dolari, o creștere de șase ori mai mare decât cea înregistrată în anul 2000.

Totodată, pe agenda politicii externe a Republicii Moldova se află obiectivul de aderare la spațiul economic european, un proiect care urmează a fi implementat prin încheierea Acordului de Asociere cu UE, sub egida Parteneriatului Estic. În cadrul acestui acord,  o importanță fundamentală este atribuită instituirii Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător dintre Republica Moldova și UE. Implementarea acestui acord  presupune liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, libera circulație a forței de muncă, reducerea taxelor vamale și armonizarea legislației Republicii Moldova la acquis-ul Uniunii Europene. Devenind parte a spațiului economic european, cadrul comercial va deveni mai stabil, iar acest lucru va deveni punctul forte pentru atragerea investitorilor străini, precum și a celor autonomi. Mai mult decât atât, un cadru economic stabil, prosper și în plină extindere ar putea contribui la sporirea eforturilor politice de soluționare a conflictului transnistrean și de reintegrare a regiunii transnistrene în Republica Moldova.

In ultima perioadă de timp, vectorii politici și economici din Republica Moldova și-au schimbat în mod vizibil direcția. Iar acest lucru s-a datorat atât contextului internațional, prin faptul că Uniunea Europeană prin extindere a ajuns să fie vecin cu Republica Moldova, cât și a impactului politic național, de cădere a guvernului comunist în 2009. Schimbările produse în această scurtă perioadă de timp s-au dovedit a fi solide și promițătoare, iar reformarea, ajustarea și implementarea normelor după standardele europene au devenit obiectivele-cheie ale Republicii Moldova. Aceste elemente reprezintă fundamentul pentru o continuitate prosperă, sănătoasă și pe termen lung între cele două părți, Republica Moldova -UE.

Dialogul politic dintre Republica Moldova și UE a trecut la o etapă superioară odată cu începerea negocierilor privind Acordul de Asociere, document ce vine să înlocuiască precedentul Acord de Parteneriat și Cooperare. Acordul de Asociere este cel mai important element al cadrului juridic al dialogului Republica Moldova – UE instituit prin Parteneriatul Estic. Progresele Republicii Moldova au fost apreciate periodic prin intermediul discursurilor oficialilor europeni precum și prin adoptarea diverselor rezoluții printre care menționăm Rezoluția privind negocierile Acordului de Asociere între Republica Moldova și UE din 15 septembrie 2011 adoptată de Parlamentul European. Importanța Rezoluției rezidă în faptul că deputații europeni fac referință directă la Articolul 49 al Tratatului UE în contextul angajamentului UE față de Republica Moldova precum și recomandă Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă să aplice în cadrul relațiilor cu Republica Moldova, principiul „mai mult pentru mai mult” și cel al diferențierii pe baza meritelor și a realizărilor individuale ale Republicii Moldova în decursul ultimilor ani. Până în prezent, în urma a 12 runde de negocieri au fost încheiate provizoriu majoritatea capitolelor Acordului de Asociere: Dialogul Politic și Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe și de Securitate; Justiție, Libertate și Securitate; Contacte interumane; negocieri purtându-se în continuare pe blocul Cooperare economică și sectorială, componenta mediului.

Ca parte componentă a Acordului de Asociere a fost demarat dialogul cu UE privind instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA) între Republica Moldova și UE. Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător presupune liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la cea a UE. Spre deosebire de regimul comercial actual, care este un regim unilateral acordat de UE pe un termen limitat, Acordul de Liber Schimb va fi un acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri. Un element important în cadrul negocierilor privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător constituie prezența la negocieri a reprezentanților autorităților din regiunea transnistreană în calitate de observatori. În urma negocierilor purtate până în prezent s-a finalizat definitivarea textelor juridice ale Acordului, urmând a fi convenite anexele, ce prevăd examinarea ofertelor tarifare pentru circa 10 mii de poziții tarifare de bunuri și servicii. Obiectivul general al Republicii Moldova este de a încadra toate produsele din Nomenclatorul Mărfurilor a țării noastre în prevederile Acordului.

O prioritate de bază a Guvernului Republicii Moldova atât în ceia ce ține de politica internă cât și cea externă este dialogul cu UE privind liberalizarea regimului de vize. Autoritățile Republicii Moldova și-au pus drept scop îndeplinirea Planului de Acțiuni privind Liberalizarea Regimului de Vize cu UE până în 2013, acest deziderat fiind important nu doar pentru că ar oferi posibilitate cetățenilor Republicii Moldova să călătorească fără vize, dar și datorită faptului că planul presupune o serie de reforme în domeniul justiției, afacerilor interne și drepturile omului. Până în prezent Republica Moldova a realizat complet toate măsurile legislative din cadrul primei etape a Planului de Acțiuni privind Liberalizarea Regimului de Vize cu UE și așteaptă oficial trecerea la cea de a doua fază a dialogului pe vize ce ține mai mult de componenta practică și anume implementarea legislației.

Dinamizarea dialogului și cooperării sectoriale cu UE au contribuit la o majorare considerabilă a suportului acordat de UE în vederea consolidării democrației, a statului de drept, respectarea drepturilor omului, precum și promovarea reformelor economice și îmbunătățirea condițiilor de trai a populației. Uniunea Europeană acordă sprijin Republicii Moldova prin intermediul unor instrumente precum este: Instrumentul b#%l!^+a?European de Vecinătate și Parteneriat, Parteneriatul Estic, Programele de cooperarea transfrontalieră (Programului Operațional Comun România – Ucraina – Republica Moldova 2007-2013; Programului Operațional Comun „Bazinul Mării Negre 2007-2013; Programului de Cooperare Transnațională Sud Estul Europei) și altele. Asistența acordată Republicii Moldova de către UE a crescut în mod substanțial de-a lungul anilor și a ajuns la aproximativ 70 milioane de euro, iar către 2016 va ajunge la 100 milioane de euro anual.

După 12 runde de negocieri au fost încheiate provizoriu majoritatea capitolelor Acordului de Asociere: Dialogul Politic și Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe și de Securitate; Justiție, Libertate și Securitate; Contacte interumane; negocieri purtându-se în continuare pe blocul Cooperare economică și sectorială, componenta mediului. Cea de-a 12-a rundă a negocierilor s-a desfășurat la 14 septembrie 2012 la Chișinău. În cadrul acesteia au continuat discuțiile asupra textului Acordului în vederea asigurării reflectării corespunzătoare a priorităților curente ale cooperării Republicii Moldova cu UE, dar și a asigurării flexibilității necesare în vederea extinderii acesteia către noi domenii ținând cont că finalitatea cooperării Republicii Moldova cu UE o constituie integrarea europeană. Părțile s-au axat în mod special asupra identificării structurilor instituționale care vor asigura implementarea prevederilor Acordului de Asociere, monitorizarea rezultatelor acestuia și implicit evaluarea progreselor realizate în vederea posibilei actualizări a Acordului. În rezultatul negocierilor au fost convenite prevederile instituționale ale Acordului de Asociere.

O componentă a Acordului de Asociere o reprezintă negocierile privind crearea Zonei de Comerț Liber, Aprofundat și Cuprinzător (DCFTA). Acordul de Liber Schimb va fi un acord multilateral, încheiat pe o perioadă nelimitată, oferind beneficii la export mult mai mari și o previzibilitate pe termen lung pentru afaceri. De asemenea, acesta presupune o serie de beneficii precum: liberalizarea graduală a comerțului cu bunuri și servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice și netarifare, abolirea restricțiilor cantitative și armonizarea legislației Republicii Moldova la cea a UE. Stabilirea unei Zone de Comerț Liber Aprofundat și Cuprinzător cu UE este o prioritate absolută pentru Republica Moldova, aceasta datorită faptului că odată realizate angajamente pe plan național, DCFTA va constitui nu doar la atragerea investitorilor străini în Republica Moldova, dar și la lansarea pe piața comunitară a producătorilor naționali. Conform studiului efectuat de către Uniunea Europeană, Acordul de Liber Schimb Aprofundat și Comprehensiv RM-UE va impulsiona exporturile moldovenești cu 16% iar PIB-ul țării va spori cu 5,6%”.

Dialogul Republica Moldova – Uniunea Europeană privind liberalizarea regimului de vize

Pe 24 ianuarie 2011, Comisarul pentru Afaceri Interne, Cecilia Malmström, a prezentat la Chișinău Planul de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize, document care a fost aprobat de statele membre ale UE pe 16 decembrie 2010. Planul de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize stabilește o nouă etapă în dialogul dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană în domeniul Justiției și Afacerilor Interne, în particular fiind vorba despre liberalizarea regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova ce doresc să călătorească în Uniunea Europeană.

În rezultatul discuțiilor și rapoartelor prezentate de către Republica Moldova, precum și conform practicii existente, Comisia Europeană a prezentat Termenii de Referință ai Dialogului pe vize. Acești Termeni de Referință au fost aprobați în mod formal în cadrul ședinței Consiliului de Cooperare Republica Moldova – UE din 15 iunie 2010, la Luxemburg. Unde, de asemenea, a fost decisă lansarea Dialogului Republica Moldova – UE în domeniul vizelor.

Termenii de Referință ai Dialogului includ următoarele 4 Blocuri tematice:

– Blocul 1: Securitatea documentelor, inclusiv pașapoarte biometrice;

– Blocul 2: Migrația ilegală, inclusiv readmisia;

– Blocul 3: Ordinea publică și securitatea;

– Blocul 4: Relații externe. b#%l!^+a?

Planul de Acțiuni privind liberalizarea regimului de vize este constituit din 2 faze: 1 fază ține de armonizarea legislației și inițierea reformelor, iar faza a doua se referă nemijlocit la implementarea cadrului legal. Până în prezent, în domeniul dialogului Republica Moldova – UE privind liberalizarea regimului de vize, a fost finalizată implementarea condiționalităților fazei I a Planului de Acțiuni Republica Moldova – UE privind liberalizarea regimului de vize, în conformitate cu cel de-al III-lea Raport de Progres al Comisiei Europene. Astfel, au fost adoptate 42 de acte legislative printre care, cele mai sensibile s-au dovedit a fi Legea privind Egalitatea de Șanse și Reformarea Centrului Anticorupție. De asemenea, în urma implementării fazei I privind liberalizarea regimului de vize pot fi enumerate următoarele progrese:

Republica Moldova emite doar pașapoarte biometrice,

Sistemul de protecție a datelor cu caracter personal este securizat în conformitate cu standardele europene oferind posibilitatea folosirii semnăturii electronice,

A fost adoptată o nouă lege privind protecția datelor cu caracter personal în conformitate cu standardele europene. Aceasta a reprezentat una din condițiile cheie ce vizau începerea negocierilor privind Acordul operațional de cooperare (Operational Cooperation Agreement) cu EUROPOL și Acordul de cooperare cu EUROJUST,

Toate punctele de trecere a frontierei sunt dotate cu echipament ce poate verifica documentele biometrice,

A fost elaborat un plan de acțiuni privind implementarea Strategiei Managementului Integrat al Frontierei pentru perioada 2011-2013, care corespunde prevederilor Catalogului Schengen (Schengen Catalogue’s provisions). Aceasta a fost aprobată și a început activitatea cu asistența EUBAM,

A fost creată o nouă structură și anume Poliția de Frontieră a Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

A fost elaborată Strategia națională în domeniul migrației și azilului precum și Planul de acțiuni,

Republica Moldova a semnat protocoale de readmisie cu țări precum: Austria, Estonia, Ungaria, Germania, Letonia, Lituania, România, Slovacia, Malta și Danemarca,

A fost construit un centru pentru cazarea temporară a străinilor,

A fost inițiată reforma Ministerului de Interne și reforma Ministerului Justiției,

Republica Moldova este semnatară la o mare parte din convențiile și instrumentele internaționale ale Națiunilor Unite și ale Consiliului Europei privind lupta împotriva terorismului,

Republica Moldova a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura și facilita libertatea de mișcare a cetățenilor Republicii Moldova și a tuturor străinilor sau apatrizilor, inclusiv amendarea cadrului legal privind procedura de înregistrare a străinilor și apatrizilor, acces eficient la documente de identitate pentru toți cetățenii Republicii Moldova, îmbunătățirea procedurii de primire și examinare a aplicațiilor pentru cetățenie,

Republica Moldova a adoptat un Plan de Acțiuni Național privind Drepturile Omului pentru perioada 2011-2014, a aprobat Planul de Acțiuni privind asistența oferită minorității Rome pentru perioada 2011-2015, a intensificat cooperarea cu societatea civilă și organizațiile internaționale privind garantarea drepturilor minorităților și sporirea toleranței etnice,

A fost adoptată Legea privind Egalitatea de Șanse și Reformarea Centrului Anticorupție.

În acest context, și în baza rezultatelor Evaluării Preliminare a impactului posibil al liberalizării viitoare a vizelor între Republica Moldova și Uniunea Europeană asupra migrației și securității, prezentat în august de Comisia Europeană, Guvernul moldovean este în așteptarea Deciziei oficiale a Consiliului UE de trecere la cea de-a II fază a Dialogului pe vize. Evaluarea Preliminară a impactului posibil al liberalizării viitoare a vizelor între Republica Moldova și Uniunea Europeană asupra migrației și securității este un document în general pozitiv, care confirmă faptul că după liberalizarea eventuală a regimului de vize cu UE pentru cetățeni moldoveni, situația în domeniul migrației și a securității nu se va schimba semnificativ și chiar ar putea să se îmbunătățească la anumite capitole. Totodată, trebuie menționat faptul că Republica Moldova a inițiat la nivel național implementarea condiționalităților fazei II.

b#%l!^+a?

Un pas important a fost realizat și referitor la Acordul de facilitare a regimului de vize recent amendat. Parlamentul va examina în primele sesiuni plenare din toamna acestui an pachetul de ratificare a Acordului de modificare a Acordului de facilitare a vizelor. Conform amendamentelor introduse, statele membre ale UE vor extinde facilitățile pentru obținerea vizelor de către cetățenii moldoveni, în special în ceea ce privește procedurile de solicitare a vizelor; lărgirea categoriilor de cetățeni care pot beneficia de scutiri de taxe; simplificarea procedurilor de eliberare a vizelor cu intrări multiple pe perioada de un an și respectiv de 5 ani pentru anumite categorii de cetățeni printre care reprezentanți ai societății civile, oameni de afaceri, studenți și cercetători.

În spiritul relațiilor avansate ale Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, s-a decis abolirea regimului de vize pentru deținători de pașapoarte de serviciu. Această decizie vine să faciliteze și mai mult dialogul autorităților Republicii Moldova cu cele ale statelor membre ale UE și totodată reprezintă un pas important spre realizarea obiectivul liberalizării regimului de vize pentru cetățenii Republicii Moldova.

Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat acoperă o serie largă de domenii luând în considerare cooperarea extinsă a Uniunii Europene cu statele partenere bazată pe politica Parteneriatului Estic și viitoarele relații contractuale. Programul Național Indicativ pentru perioada 2011-2013 stabilește trei priorități primordiale conform cărora este îndreptată asistența financiară și tehnică a UE. Acestea sunt: Buna guvernare, respectarea legii și libertățile fundamentale (Good governance, rule of law and fundamental freedoms) (include facilitarea negocierii și implementării noului acord UE-Moldova), Dezvoltarea socială și umană, (social and human development) Comerț și dezvoltare durabilă (trade and sustainable development) (include facilitarea negocierii și implementării DCFTA, dezvoltarea regionala și locală, domeniul energetic).

Conform Programul Național Indicativ pentru perioada 2011-2013 Republica Moldova urmează să primească 273.14 milioane de euro din partea Instrumentul European de Vecinătate și Parteneriat. Această sumă include 41.16 milioane de euro alocate prin intermediul Programului de Consolidare a Capacităților Instituționale al Parteneriatului Estic (Eastern Partnership Comprehensive Institution Building programme), program ce are drept scop consolidarea capacităților instituțiilor fundamentale care sunt direct implicate în negocierea și implementarea viitorului Acord de Asociere UE – Republica Moldova. Adițional, 6.98 de milioane de euro au fost rezervate pentru Politica de Coeziune (Cohesion Policy).

Parteneriatul Estic reprezintă unul din instrumentele cheie ale UE prin intermediul căruia se oferă asistență Republicii Moldova (dimensiunea bilaterala, multilaterală, inițiative emblematice). Sub umbrela Parteneriatului Estic, UE și partenerii săi intenționează să fortifice dimensiunea bilaterală și cea multilaterală facilitând astfel dezvoltarea de poziții și inițiative comune. Scopul principal al Parteneriatului Estic este de a crea condiții de accelerare a asocierii politice și integrării economice între UE și statele partenere din Estul Europei. În cadrul Parteneriatului Estic se abordează subiecte ce țin de tranziția spre un sistem democratic și economie de piață viabilă prin susținerea proceselor de reforme. Dialogul se poartă utilizând patru platforme tematice: democrația, buna guvernare și stabilitate; integrare economică și convergență cu politicile sectoriale ale UE; securitatea energetică; contactul între oameni. Astfel printre progresele realizate de Republica Moldova prin utilizarea cadrului oferit de Parteneriatul Estic pe dimensiunea bilaterală (adițional celor enunțate anterior) putem menționa:

Implementarea Parteneriatului de Mobilitate Republica Moldova – UE, implementarea proiectelor și inițiativelor în domeniul securității documentelor, a politicilor migraționale, combaterii migrației ilegale, contribuie nemijlocit la implementarea cerințelor înaintate de către UE în contextul liberalizării regimului de vize pentru Republica Moldova.   Elaborarea profilului migrațional extins și inițiativa de evaluare a Parteneriatului de Mobilitate ca instrument a Abordării Globale a Migrației și Mobilității sunt considerate practici pilot care vor fi multiplicate celorlalte state care deja implementează Parteneriate de Mobilitate.

Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică Europeană (mai 2010), ce presupune, în special, asumarea de către Republica Moldova a angajamentelor stipulate în Pachetul Energetic II și III. În 2011, Republica Moldova a deținut Președinția Comunității Energetice Europene.

Dezvoltarea regională, adițional la Memorandumul de înțelegere a fost semnat o declarație comună ce ține de dialogul privind politica regională. Recent, Comisia b#%l!^+a?Europeană a introdus un nou instrument și anume Programe de dezvoltare regionale pilot care intenționează să finanțeze programe de scurtă durată ce vor contribui la fortificarea coeziunii sociale, economice și teritoriale a statelor partenere din Estul Europei, astfel contribuind la procesul de integrare economică și convergență cu UE. Comisia Europeană a alocat Republicii Moldova pentru anul 2012 – 2 milioane de euro, iar pentru 2013 – 5 milioane de euro.

Până în prezent Republica Moldova este lider printre țările partenere luând în considerare progresele înregistrate în negocierea Acordului de Asociere si DCFTA, precum și implementarea planului de acțiuni privind liberalizarea regimului de vize. Astfel, Republica Moldova rămâne a fi un participant activ și o posibilă poveste de succes care beneficiază din plin de pe urma principiului „mai mult pentru mai mult”. Pentru anul bugetar curent, prin intermediul Parteneriatului Estic, Republica Moldova va beneficia de asistență adițională în valoare de 28 milioane de euro.

Reglementarea conflictului Transnistrean, de asemenea, reprezintă una din prioritățile de bază ale politicii UE față de Republica Moldova luând în considerare statului de observator al UE în cadrul formatului de negocieri 5+2. 15% din suma alocată conform Programul Național Indicativ pentru perioada 2011-2013 este destinată susținerii reglementării conflictului Transnistrean și anume măsurilor de întărire a încrederii (confidence building measures CBMs). Este important de menționat că fondurile vor fi alocate acțiunilor întreprinse în cadrul implementării priorităților sectoriale ale măsurilor de întărire a încrederii, în special pentru includerea regiunii Transnistrene în aceste acțiuni. Suportul bugetar pentru regiunea Transnistreană este exclus, dar acesta poate fi asociat cu operațiuni de suport bugetar sub forma măsurilor de întărire a încrederii, în timp ce se respectă pe deplin suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova.

Concluzii:

1. Deși Republica Moldova înregistrează progrese considerabile în comparație cu ceilalți membri ai Parteneriatului Estic, este necesar fortificarea angajamentelor la nivel național privind cursul de integrare europeană a Republicii Moldova. De asemenea, un element principal îl constituie o coordonare mai eficientă a cooperării dintre instituțiile vizate în procesul de implementare a reformelor precum și dintre instituțiile guvernamentale și non-guvernamentale.

2. Comunicarea reprezintă un instrument definitoriu, care ar ghida societatea în perioada de convergență la politicile europene. O politică de comunicare eficientă ar facilita înțelegerea proceselor de reformă și a cadrului legal precum și ar contribui la o mai bună implementare și adaptare la noile standarde de viață, dar și la utilizarea posibilităților oferite de programele europene specializate.

3. Continuarea negocierilor privind Acordul de Asociere și DCFTA trebuie să reprezinte o prioritate astfel încât negocierile să fie finalizate pană la viitorul Summit al Parteneriatului Estic din noiembrie 2013, la Vilnius. De asemenea, Republica Moldova trebuie să-și îndeplinească angajamentele asumate odată cu aderarea la Comunitatea Energetică Europeană pentru a se racorda la sistemul de securitate energetică european.

4. Eforturi trebuie depuse pentru continuarea dialogului și activităților de întărire a măsurilor de încredere între cele două maluri precum și implicarea autorităților din regiunea transnistreană în procesul de negociere a DCFTA.

5. Chiar dacă susținerea partenerilor europeni reprezintă un element important în promovarea parcursului european al Republicii Moldova precum și în crearea unei imagini pozitive a țării în cadrul Comunității Europene, trebuie să ținem cont de faptul că integrarea europeană este un proces continuu de reforme pe interior, nu este doar un vector al politicii externe ci mai cu seama un vector al politicii interne a statului. Respectarea riguroasă a angajamentelor asumate față de partenerii europeni precum și dialogul onest reprezintă principiile de bază ce trebuie să definească și să ghideze parteneriatul cu UE. Doar în aceste condiții, Republica Moldova ar putea beneficia pe deplin de principiul „mai mult pentru mai mult” precum și de susținerea continuă a UE pe plan intern și extern.

4. Studiu de caz: analiza de continut.. discursuri publice din cadrul campaniei electorale 2014 pe tema integrarii Moldovei in UE 

Alegerile din 30 noiembrie au oferit alegătorilor o gamă largă de alternative politice. Campania a fost influențată de aspirațiile geopolitice ale țării și anularea întîrziată a înregistrării unui concurent electoral a ridicat întrebări referitoare la timp și circumstanțe. Concurenții s-au bucurat de acces neobstrucționat la mass media: cu toate acestea, majoritatea mass media radio-TV, cu excepții notabile inclusiv mass media radio-TV publice, au fost expuse interferențelor de ordin politic. Administrația electorală s-a bucurat de încrederea majorității actorilor cheie și procesul a fost în general administrat bine, cu excepția funcționării noului sistem centralizat pentru procesarea alegătorilor în ziua alegerilor.

La modul general cadrul juridic asigură o bază adecvată pentru desfășurarea alegerilor democratice. Cu toate acestea, prevederile ambigue și vagi, în special din Codul Electoral, pun la încercare aplicarea consecventă și eficace a legii. În anii 2013 și 2014 au fost efectuate modificări la Codul Electoral care parțial au abordat recomandările anterioare ale OSCE/BIDDO și ale Comisiei pentru Democrație prin Lege a Consiliului Europei (Comisia de la Veneția), în special referitor la activitatea administrației electorale. Totuși, în cadrul general rămân neabordate subiecte juridice semnificative, inclusiv necesitatea de a consolida reglementările de finanțare a campaniei și de a include prevederi referitoare la divulgarea proprietarilor mass media. Hotărârile Comisiei Electorale Centrale (CEC) nu au abordat pe deplin lacunele și inconsecvențele din lege.

Campania electorală a fost pașnică și libertațile de expresie, asociere și întruniri au fost, în general, respectate. Mediul campaniei a fost afectat de anularea înregistrării Partidului Patria (PP) la scurt timp înaintea de ziua alegerilor. Într-o campanie semnificativă, un accent deosebit a fost pus pe subiecte geopolitice cum ar fi angajamentul față de Uniunea Europeană și Uniunea Vamală Eurasiatică, precum și pe conflictul armat din Ucraina și subiecte privind angajarea în câmpul muncii, pensiile și anti-corupția. În mod pozitiv, subiectele referitoare la limbă și identitate nu au fost predominante în campanie. În timpul campaniei s-a constatat un număr limitat de încălcări, preponderent legate de accesul inechitabil la clădirile publice și de faptul că studenților și angajaților statului li s-a cerut să participe la evenimente de campaniei.

Într-un proces inclusiv, CEC a întregistrat 26 de concurenți (21 de partide politice, 1 bloc electoral și 4 candidați independenți), ceea ce a rezultat într-o varietate de alternative politice pentru alegători. Prevederile legislative care permit demararea eșalonată a campaniei în baza înregistrării au afectat negativ egalitatea oportunităților de campanie electorală a diferitor concurenți. Listele candidaților pot fi modificate până cu o săptămână înaintea alegerilor. Înainte de a fi incluși pe listă, unii potențiali candidați au profitat de această prevedere și au continuat să lucreze în funcțiile lor de înalți funcționari guvernamentali, estompând distincția între serviciul public și campania electorală.

Unele modificări la cadrul de finanțare a campaniei electorale au fost examinate b#%l!^+a?în 2013. Regretabil, cadrul a rămas neschimbat, în pofida recomandărilor anterioare ale OSCE/BIDDO și Comisiei de la Veneția. Mecanismele de asigurare a transparenței, de supraveghere și de punere în aplicare continuă să necesite a fi îmbunătățite. Mandatul și capacitatea CEC de a verifica rapoartele financiare ale concurenților și de a monitoriza în mod eficient finanțările campaniei electorale rămân limitate.

La 26 noiembrie, CEC a emis o hotărâre prin care solicită Curții de Apel să anuleze înregistrarea PP în calitate de concurent electoral. Solicitarea a fost făcută în baza informației oferite de Inspectoratul General al Poliției care indicau că PP a primit fonduri străine, ceea ce reprezintă o încălcare a legii. La 27 noiembrie, Curtea de Apel a decis anularea înregistrării PP și această hotărâre a fost susținută de Curtea Supremă la 29 noiembrie. Momentul întârziat al acestui caz și circumstanțele acestuia au ridicat întrebări.

Insuficiența de transparență privind criteriile pentru determinarea numărului și locației secțiilor de votare de peste hotare a contribuit la percepția publică că guvernul a căutat să descurajeze votarea în Federația Rusă, în timp ce a crescut numărul secțiilor de votare din alte țări.

Reclamațiile și contestațiile au fost, în general, soluționate satisfăcător și în termeni stabiliți. Mecanismul de soluționare a reclamațiilor a fost intens utilizat de concurenți. Transparența procesului de depunere a reclamațiilor ar fi fost îmbunătățită dacă CEC ar fi plasat online toate reclamațiile, contestațiile și hotărârile luate. Acțiunea juridică a Partidului Comuniștilor al Republicii Moldova de a anula înregistrarea Partidului Comunist Reformator (PCR) bazată pe faptul că denumirea și simbolurile erau similare, ceea ce ar putea duce în eroare alegătorii, s-a extins în perioada campaniei. Acest fapt a creat incertitudini în ceea ce ține de includerea PCR pe buletinul de vot, în pofida hotărârii instanței de judecată care cere Ministerului Justiției să suspende înregistrarea acestuia în calitate de partid.

În general, mijloacele de informare în masă au permis concurenților să transmită mesajele sale electoratului și au oferit alegătorilor diverse campanii informaționale. Cu toate acestea, concentrarea semnificativă a proprietății mass media radio-TV și asocierea acestora cu unii actori politici influențează libertatea editorială și rezultă în auto-cenzurare, afectând accesul alegătorilor la informații echilibrate. Reportajele de investigare și analitice au fost puține.

Minoritățile naționale cuprind peste 20 de procente din populație. Cadrul juridic permite participarea egală a acestora în alegeri; cu toate acestea, nu există măsuri speciale pentru a promova reprezentarea minorităților. Reprezentanți ai majorității comunităților minoritare au fost incluși pe liste de partid, însă, la general, nu pe poziții câștigătoare. Multe partide au vorbit despre importanța dialogului interetnic și nu au fost constatate cazuri de discursuri de ură sau retorică etnică. Candidații în general au făcut campanie atât în limba de stat, cât și în rusă.

Mediul campaniei electorale

Campania a fost vizibilă și pașnică și a devenit mai dinamică odată cu apropierea datei alegerilor, în special în afara Chișinăului. Mediul campaniei electorale a fost afectat de anularea înregistrării PP, în scurt timp înaintea zilei alegerilor. Perioada de tăcere care a început la 29 noiembrie, în general a fost respectată.

Cea mai mare parte a campaniei electorale s-a desfășurat prin intermediul mass media și panouri publicitare și postere. În regiuni, întrunirile cu alegătorii a fost metoda predominantă a campaniei. Partidele mai mari au desfășurat numeroase evenimente publice, în special în orașe mai mari. MOA OSCE/BIDDO a observat 34 de evenimente de acest gen.

Pe parcursul campaniei deosebit de importante, accent special a fost pus pe subiecte geopolitice cum ar fi relațiile cu Uniunea Europeană și Uniunea Vamală Eurasiatică, precum și pe figuri politice aparte. Pe lângă acestea, unii concurenți și-au făcut campania pe subiecte sociale și economice, cum ar fi angajarea în câmpul muncii, pensiile și anti-corupția. Partidele politice mai mici și candidații independenți au tins să se axeze pe subiecte de drept și ordine, ecologie și drepturi umane. Numărul și locația secțiilor de votare de peste hotare au fost pe larg discutate pe parcursul campaniei. Conflictul armat din Ucraina a fost subiectul campaniei celor mai mulți concurenți. Pe lângă acestea, unii concurenți au exprimat opinii precum că inițiativele din străinătate au avut impact asupra campaniei. Către sfârșitul campaniei, un șir de candidați au lansat b#%l!^+a?acuzații reciproce de mituire și intimidare a alegătorilor și de planificare a dezordinilor post-electorale. Cu mici excepții, campaniile nu au abordat subiecte referitoare la femei. Vizibilitatea femeilor candidate în perioada campaniei a fost redusă.

Multe partide au vorbit despre importanța dialogului interetnic. În mod pozitiv nu au fost observate cazuri de discursuri axate pe etnie sau ură. În general, candidații au făcut campanie atât în limba de stat cât și în limba rusă.

Libertatea de expresie, asociere și întrunire a fost, în general, respectată. MOA OSCE/BIDDO a observat un număr mic de încălcări ale campaniei, inclusiv postere și panouri electorale vandalizate și plasarea materialelor partidelor în locuri neautorizate în toată țara. Interlocutorii MOA OSCE/BIDDO au declarat că unele companii de publicitate au refuzat lucrările de publicitate politică, fiindu-le frică de posibile represalii. Au existat cazuri aparte de limbaj discriminatoriu și ofensator utilizat în perioada campaniei.

Mijloacele de informare în masă

Tabloul media se bucură de un grad considerabil de pluralism. Televiziunea este sursa cea mai importantă de informații, în special în afara capitalei. Difuzorul public, Moldova 1, rămâne unul din cele mai vizionate mijloace de informare în masă. În timp ce mass media scrisă luptă cu tirajele în descreștere, penetrarea internetului și cititorii mass media online, inclusiv a portalurilor politice, sunt în creștere rapidă. Persistă provocări substanțiale privind independența, transparența și durabilitatea financiară a mijloacelor media. Concentrarea semnificativă a proprietății în domeniul mass media radio-TV și asocierea acestora cu actorii politici, influențează libertatea editorială și rezultă în auto-cenzurare, ceea ce are impact asupra accesului alegătorilor la informații echilibrate. General Media Group, o companie asociată cu vice-președintele PDM și candidat, deține în proprietate patru din cele cinci posturi cu acoperire națională (cu excepția Moldova 1) și pare să aibă legături cu compania Casa Media (care domină piața de publicitate).

Libertatea de expresie a fost respectată pe parcursul perioadei observate. În general, mijloacele de informare în masă au oferit concurenților numeroase formate și oportunități de a transmite mesajele electoratului. Cu toate acestea, mediatizarea campaniei de către majoritatea mass mediei a fost partinică, alegătorii putând să-și formeze o opinie informată despre campanie doar dacă au consultat câteva surse media. Campania a fost foarte vizibilă în diverse programe, inclusiv dezbateri la posturile naționale și locale. Liderii partidelor mai mari nu au participat în nicio dezbatere televizată. Mijloacele media, inclusiv difuzorii publici, s-au conformat cu cerințele de alocare a timpului gratuit de emisie.

Codul Electoral și Codul Audiovizualului conturează cadrul pentru desfășurarea campaniei media. Mass media radio-TV sunt obligați să acopere alegerile într-un mod corect, echilibrat și echidistant. Organul de supraveghere a mass media radio-TV este Consiliul Coordonator al Audiovizualului (CCA). Acesta a urmărit mediatizarea campaniei de către 13 posturi TV; cu toate acestea, au fost monitorizate numai știrile și niciun alt program politic. 28 CCA a prezentat regulat în cadrul unor întruniri publice rapoartele sale de monitorizare. Acesta a emis avertizări publice în adresa a zece posturi TV și a sancționat șapte posturi cu amenzi pentru raportare partinică. 29 Cu toate acestea, CCA la ultima sa ședință de dinaintea alegerilor a decis să nu aplice sancțiuni mai grave, în pofida constatărilor care au dezvăluit mediatizare dezechilibrată în mod repetat de către unele mass media radio-TV. 30 Moldova 1 și postul privat Pro TV Chișinău au fost singurele două posturi evaluate de CCA drept posturi are au oferit mediatizare echilibrată. b#%l!^+a?

Moldova 1 a dedicat majoritatea știrilor sale pe subiecte politice și electorale – circa 12 procente de informații preponderent neutre și pozitive către PDM și 10 procente cu un ton comparativ către PLDM. Următoarele partide mediatizate într-o măsură considerabilă au fost PRCM și PL, cu 8 procente respectiv, ambele prezentate preponderent într-un mod neutru. Postul a dedicat 16 procente din mediatizarea evenimentelor politice, într-un mod neutru și pozitiv, activităților guvernului. Radio Moldova a informat despre concurenți într-un mod similar de echilibrat – cu mediatizarea majoritară (8 procente) oferită PDM. Cu toate acestea, o mediatizare semnificativă (29 procente) i-a fost dedicată guvernului, reprezentat preponderent de Primul-Ministru. Această mediatizare a fost preponderent neutră și pozitivă ca și ton.

Posturile cu acoperire națională Prime TV și Publika TV au prezentat părtinire vădită în favoarea PDM, atât ca timp, cât și ca intonație. Reportajele privind Campania PDM au fost deseori prezentate într-un bloc special dedicat acoperirii alegerilor. Numeroase reportaje de știri ale acestor mass media radio-TV au promovat activitățile Președintelui Parlamentului, care este candidat PDM. În ultimele două săptămâni ale campaniei, acestea au mai acoperit pe larg activitățile vicepreședintelui PDM în calitate de fondator al unei organizații de caritate. La 26 și 27 noiembrie, PDM a organizat un concert în Chișinău cu prestația vedetelor internaționale de muzică. Acest eveniment promoțional a fost transmis live pe Prime TV pe parcursul ambelor zile și retransmis următoarea zi. Accent TV a promovat în mod deschis PP și liderul acestuia, în timp ce a prezentat un volum extraordinar de informații negative despre partidele de coaliție. Jurnal TV a adoptat o poziție editorială critică; cu toate acestea, știrile sale politice și programele de autor au criticat practic exclusiv PDM.

Mijloacele de informare în masă online și scrise au oferit o pluralitate de opinie. În general, o mediatizare echilibrată a fost oferită numai de Unimedia și Noi. Un șir de surse web au luat poziții politice, de exemplu portalul Omega în favoarea PP sau ziarul Moldova Suverană în favoarea PLDM. Unele mijloace de informare în masă scrise, inclusiv cele mai răspândite ziare Komsomolskaya Pravda și Timpul, au publicat câteva materiale din campanie fără a indica că a fost publicitate electorală plătită, ducând prin aceasta cititorul în eroare.

Stimați colegi!

Republica Moldova ca stat, și chiar România și alte state foste sovietice, nu poate rezista în fața imperiului rus. Iată de ce noi, Partidul Liberal, având în vedere războiul de pe Nistru din 1992, anexarea Crimeii, războiul din Donbas, am decis să promovăm insistent aderarea Republicii Moldova la NATO, cu atât mai mult că nu avem piedici juridice. R. Moldova nu este stat neutru! R. Moldova nu poate fi stat neutru cu prezența armatei ocupante pe teritoriul său. Sunt convins că așa cum am avut câștig de cauză la sesizarea cu privire la Limba Română, așa vom câștiga și sesizarea cu privire la neutralitatea Republicii Moldova! Astfel noi vom putea merge spre familia NATO!  Cel mai important obiectiv acesta este,  fiindcă dacă nu aderăm la NATO, nu mai suntem nici stat independent, nu mai avem nici libertate, nici curs european, nimic. Doar NATO ne poate apăra, așa cum apără astăzi Țările Baltice, România, Bulgaria, Cehia, Slovacia și toate celelalte state foste socialiste. Noi trebuie să convingem cetățenii ca NATO NU este Rusia imperialistă. NATO este instituția care garantează pacea popoarelor care vor să trăiască într-un stat de drept și democratic. NATO nu înseamnă doar pace, dar și  libertate și bunăstare, fiindcă acestea se regăsesc doar într-un stat cu stabilitate politică și economie funcțională. Acolo unde este NATO vin și investitori, pentru că ei sunt siguri că banii lor sunt protejați. Iată problema pe care trebuie s-o rezolvăm noi, liberalii! Așadar, în fiecare minută, peste tot – cu PL în familia NATO și UE!

Alegerile parlamentare care au avut loc pe 30 noiembrie in Republica Moldova, au deciz in ce masura tara ramane pe drumul integrarii sale europene, sfidand astfel Rusia, pe masura ce vecina Ucraina se zbate intr-un razboi declansat tocmai de o directie b#%l!^+a?proeuropeana similara.

Republica Moldova, una dintre cele mai mici si mai sarace tari ale Europei, pe marginea vestica a fostei Uniuni Sovietice, s-a apropiat de blocul european mai mult decat orice alta fost republica sovietica, cu exceptia statelor baltice.

Insa, in preajma alegerile parlamentare, sondajele de opinie au aratat ca publicul din Moldova este impartit intre a ramane pe aceasta cale sau sa se reorienteze catre un bloc economic condus de Rusia.

Liderii moldoveni sunt increzatori ca se va pastra directia proeuropeana, prim-ministrul Iurie Leanca declarand, pentru Reuters, ca nu vede vreo retragere din cursul proeuropean si a prezis totodata ca relatiile cu Rusia vor deveni mai bune.

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Partidul Democrat din Moldova (PDM) și Partidul Liberal (PL) au depășit pragul electoral de 6%, urmând să aibă reprezentare în noul legislativ de la Chișinău.

În urma centralizării a 89,19% din voturile exprimate, CEC a anunțat că pe prima poziție în opțiunile electoratului s-a aflat PSRM, condus de Igor Dodon, cu 21,34% din voturi. Pe poziția a doua s-a situat PLDM, al fostului premier Vlad Filat, iar pe trei partidul lui Vladimir Voronin, PCRM, cu 17,95% din voturi.

Celelalte două partide care vor avea acces în Parlament sunt PDM, condus de Marian Lupu, care a obținut 15,78% din voturi, și Partidul Liberal, în fruntea căruia se află Mihai Ghimpu, cu 9,36%. Repartizarea provizorie a celor 101 mandate de deputați, potrivit CEC, arată după cum urmează: PSRM — 25 de mandate, PLDM — 24, PCRM — 21, PRM — 19 și PL — 12. În aceste condiții, partidele proeuropene au obținut o majoritate în Parlament, beneficiind de 55 de mandate.

Partidul Liberal Democrat din Moldova continuă să fie cea mai influentă formațiune politică de orientare democratică și pro-europeană. Cea mai mare parte a succeselor înregistrate de Moldova în ultimii ani pe calea integrării europene este puternic asociată cu PLDM, inclusiv și dat fiind faptul că toate cele trei guverne democratice, pro-europene de la 2009 încoace au fost conduse de exponenți ai PLDM. Totuși, sondajele arată o diminuare oarecare a rating-ului acestei formațiuni comparativ cu precedentele alegeri, lucru pe care experții îl trec în contul aflării la guvernare a formațiunii în ultimii cinci ani, perioade în care scăderea popularității este inevitabilă.

Partidul Democrat din Moldova a lucrat mult în ultimii ani la consolidarea structurii sale pe interior, dar și la îmbunătățirea și promovarea imaginii sale. Astăzi, sondajele de opinie creditează PDM cu a treia șansă după PCRM și PLDM. Formațiunea are un larg acces la resursele administrative, are apreciabile resurse mediatice, financiare și umane, adică dispune de toate cele patru componente absolut necesare pentru un rezultat bun în alegeri. Rămîne doar să valorifice oportunitățile pe care le are. Dat fiind poziționarea sa reușită (pe centrul eșichierului politic), PDM are un vast spațiu de manevră în perioada de după alegeri, ceea ce sporește șansele sale de a rămîne la guvernare.

Au trecut 20 de ani de când Republica Moldova există ca stat suveran, cu toate atributele caracteristice conceptului de statalitate. Între timp, percepția în România cu privire la vecinul de la est de Prut nu mai este cea de acum 20 de ani. Cumva s-a încetățenit stereotipul generalizat că publicul din România cunoaște foarte bine ce se întâmplă în țara vecină, date fiind afinitățile de limbă, istorie și cultură.

La nivel de discurs politic, Republica Moldova apare ca o prioritate a politicii externe românești, o constantă care a avut evoluții sinusoidale în acești 20 de ani, dar care s-a materializat într-un număr relativ modest de inițiative. La nivel de public, a persistat ideea unionismului de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut care a pierdut ulterior foarte mult din intensitate, dar își are în continuare adepți atât în România, cât și în Republica Moldova.

Nimeni nu poate contesta eficacitatea comunicării politice rezidă de cele mai multe ori în mijloacele de camuflare, de atenuare a problemelor sociale sau în substituirea unor concepte istorice sau termeni politici. De aceea în discursurile politicienilor din toate timpurile se poate observa tendința lor de a utiliza astfel de strategii care le-ar permite să camufleze aspectele negative ale realităților, efectele neplăcute ale acțiunilor politice cu scopul de a-l afecta cît mai puțin pe destinatar. Dintre aceste mijloace fac parte și eufemismele care nu sunt altceva decît niște mijloace de aplicare a strategiilor verbale în vederea evitării adevărului dur și „îndulcirea” acestuia. Este necesar să precizăm că interdicția politică se referă nu doar la lexicul utilizat de politicieni și membrii de partid, ci și la cel utilizat de cei care se pronunță pe marginea problemelor social-politice, istorice, situația economică, precum și o serie de termeni utilizați pentru denumiri de profesii.

În general, eufemismele politice pot fi clasificate în baza funcțiilor lor:

a) eufemisme care ocolesc discriminarea;

b) eufemisme prin care se accentuează ironia;

c) eufemisme prin care se evită desemnarea unor situații neplăcute.

Este clar ca liderii partidelor politice iesite invingatoare la alegerile din 2014 folosesc un limbaj indraznet, prin care isi arata dorinta de extindere diplomatica catre UE. Partidele finaliste sunt de factura anti-comunista si astfel dorinta de parteneriat cu UE.

Dorinta de separare fata de Rusia devine tot mai vizibila si datorita faptului ca partidele castigatoare sunt de o asemenea factura (pro UE).

Moldova primește un sprijin puternic în creștere din partea Uniunii Europene. Moldova a devenit, de departe, cel mai mare beneficiar al suportului financiar european pe cap de locuitor. În ultimii ani, multe state membre și-au sporit semnificativ ajutorul bilateral, ceea ce a permis ca în toate regiunile țării să existe proiecte de infrastructură, finanțate de UE. Un flux constant de vizite la nivel înalt a dovedit atenția și susținerea în ascensiune ale Uniunii Europene pentru Republica Moldova. Astfel, doar în primăvara lui 2014, la Chișinău s-au aflat Președintele Comisiei Europene și Președintele Consiliului European.

In mod neobișnuit pentru o țară destul de mică și care încă nu e membră a UE, Prim-ministrul Iurie Leancă a fost primit cu regularitate de către liderii europeni, cum ar fi Cancelarul german Angela Merkel sau Președintele francez Francois Hollande. Aproape lunar Moldova a fost vizitată de un Comisar European și aproape săptămânal – de miniștri ai statelor membre și alți demnitari de rang înalt din UE, care au venit cu promisiuni de a consolida cooperarea. Din multe dintre declarațiile făcute de aceștia rezultă că Moldova este pe calea de a accede la un nou nivel al integrării europene: după ce, prima dintre țările Parteneriatului Estic, a câștigat liberalizarea regimului de vize și după ce a ratificat Acordul de Asociere, însăși perspectiva de membră a UE este din ce în ce mai tangibilă.

De ce, pentru Moldova, susținerea comunității europene este atât de importantă nu este greu de explicat – integrarea europeană e un proiect de dezvoltare fără de precedent, care a funcționat peste tot în Europa. Mai puțin evident este interesul UE în Republica Moldova… La o adică, Uniunea Europeană este o comunitate de 28 de state, cu o populație de peste 500 de milioane de oameni și cu un PIB ce depășește 13.000 de miliarde de euro. De ce ar avea ea nevoie de o Moldovă cu puțin peste trei milioane de locuitori și un PIB de aproximativ șase miliarde de euro? Aparenta dificultate de a răspunde la această întrebare a alimentat speculațiile precum că în spatele sprijinului pentru integrarea europeană a Republicii Moldova ar sta motive ascunse – în special, interese economice și geopolitice. Cu toate acestea, asemenea speculații nu corespund realității.

Din punct de vedere economic, comparația dintre PIB-ul Uniunii Europene și cel al Republicii Moldova invalidează orice interes puternic din partea UE. Piața moldovenească nu este suficient de mare ca să genereze un interes politic semnificativ. b#%l!^+a?Sutele de milioane, pe care Europa le oferă ca ajutor Moldovei, vor depăși orice beneficii economice pentru UE, într-un oricare viitor previzibil.

Dar poate că UE promovează integrarea europeană a Republicii Moldova doar în interesul investitorilor europeni – care, posibil, sunt în căutarea unor active economice – și nu în interesul Moldovei? Indiscutabil, la prima vedere, supoziția dată se poate bucura de o anumită doză de credibilitate. Moldovenii au trăit o experiență de durată a unei economii rentiere, monopolizate și stagnante, în care majoritatea investitorilor încercau mai curând să redistribuie plăcinta, decât să extindă piața și comerțul. În mod firesc, acest lucru poate provoca suspiciuni privind intențiile și beneficiile viitoarelor investiții ale UE. Totuși, preocuparea în cauză nu e convingătoare, pentru că se bazează pe o triplă interpretare greșită.

Înainte de toate, investitorii europeni operează într-un mediu diferit și mult mai competitiv. Cei mai mulți potențiali investitori din Europa caută posibilități de a spori producția sau de a o face mai eficientă. Astfel, cu cât mai multe investiții europene va atrage Moldova, cu atât mai mult modelul de business al țării va evolua, de la economia rentieră, la una orientată spre rezultate în creștere.

Apoi, astăzi atractivitatea investițională a Moldovei este limitată – și aceasta va crește doar atunci când țara se va integra într-o măsură suficient de mare în piața unică a UE, prin punerea în aplicare a Acordului de Asociere. Deocamdată, asistăm la situația când Europa încearcă să încurajeze investițiile europene în Moldova, mai mult decât ar încerca investitorii din UE să pătrundă pe piață.

Evident că în Europa de Est – odată cu crearea de către Rusia, împreună cu Belarus și Kazahstan, a Uniunii Vamale – a apărut o competiție între vectorul de integrare europeană și cel de integrare euro-asiatică. La fel, e posibil ca această competiție, precum și poziția critică a Moscovei față de integrarea europeană, să fi alimentat impresia că UE dorește să tragă țările est-europene departe de orbita Rusiei. Dar, în realitate, politicile UE nu urmează astfel de modele geopolitice.

În primul rând, UE nu este un actor uniform, ce-și construiește strategiile ca un stat național, ci o uniune de 28 de țări, care e nevoită să-și coordoneze relațiile externe prin identificarea compromisurilor dintre interesele și punctele de vedere individuale. Chiar înainte de escaladarea crizei din Ucraina au existat unele state membre – în special, în Est – care au preferat o politică de izolare față de Rusia. Totodată, alte state UE – mai ales în Europa de Vest, inclusiv Franța, Germania și Italia – au urmat o politică de angajament și de incluziune în raport cu Rusia. Astfel, în cadrul UE a existat mereu o varietate largă de opinii privind Rusia și nu este dificil de găsit voci care descriu Rusia fie ca pe un partener, fie ca pe un rival. Din acest motiv, după escaladarea crizei ucrainene, în interiorul UE încă persistă controversa: cât de departe ar trebui să meargă sancțiunile contra Rusiei.

Totuși, în ansamblu, scopul definit inițial de UE în relația sa cu Rusia a fost cel al unui parteneriat strategic. Poate că acest scop nu a fost niciodată realitate completă, însă intenția a fost, în mare parte, împărtășită în cadrul UE. Și nu este vorba de faptul că UE nu și-ar fi făcut anumite griji legate de Rusia. Deja de ceva vreme, relațiile UE-Rusia se aflau sub semnul unei frustrări, generate de îngrijorarea Europei privind tendințele autoritare și corupția din această țară, de dificultățile de a găsi, de ambele părți, un numitor în cadrul negocierilor pentru Zona de Liber Schimb și asupra unui nou acord de parteneriat UE-Rusia, și de punctele de vedere diferite privind problemele de securitate europene, inclusiv soluționarea conflictelor prelungite din Abhazia, Osetia de Sud și Transnistria. Totuși, abia escaladarea din Ucraina a fost cea care a tensionat fundamental relațiile dintre Rusia și UE, consolidând coerența politicii UE față de Rusia.

În al doilea rând, nu este clar de ce UE ar trebui să aibă un interes geopolitic puternic vizavi de Rusia în Europa de Est. Cu siguranță, percepția liderilor ruși este că UE încearcă să excludă Rusia din sfera sa tradițională de influență și, prin urmare, să-i limiteze spațiul de manevră. Dar tocmai faptul că Rusia vede în acest fel lucrurile, simțindu-se contestată, este pentru UE un argument în plus ca să nu se angajeze în asemenea jocuri geopolitice.

Pentru orice actor focusat astăzi pe dezvoltarea Europei de Est contează foarte mult dacă această zonă va rămâne în sfera de influență a Rusiei sau dacă integrarea europeană va prevala. Acest lucru e valabil pentru statele membre estice ale UE, care de asemenea sunt îngrijorate de Rusia, pentru țările care se află între Rusia și UE, și, în definitiv, pentru Moscova, ea însăși cu legături strânse în spațiul post-sovietic. Dar, dintr-o perspectivă globală și pe termen lung, imaginea se schimbă. Pentru Uniunea Europeană în ansamblu creșterea Asiei, în general, și a Chinei, în particular, reprezintă o provocare strategică mult mai mare. Și UE este cel mai puțin interesată într-o competiție geopolitică cu Rusia în Europa de Est. Uniunea Europeană, mai curând, își dorește un parteneriat cu Moscova, b#%l!^+a?o Rusie care să fie dependentă de China, care a devenit deja o putere economică de peste patru ori mai mare decât Rusia și depășind jumătate din dimensiunea economiei UE.

De facto, politicile UE în Europa de Est nu au fost concepute ca o competiție cu Rusia. Principalele oferte ale Uniunii Europene – Zona de Liber Schimb și regimul fără vize – au fost gândite pentru a fi pe deplin compatibile cu regimul de liber schimb și cel de călătorie, existente în cadrul CSI. În același timp, UE și-a propus să negocieze o zonă de liber schimb cu Rusia. Astfel, nu UE a fost cea care a pus țările din Europa de Est în situația de a fi nevoite să aleagă, ci Rusia, prin crearea Uniunii Vamale. Nimeni nu poate avea un regim de liber schimb și un regim vamal în același timp. În timp ce asocierea cu UE ar fi permis fiecărei țări să-și mențină toate angajamentele avute cu Rusia și în cadrul CSI, aderarea la Uniunea Vamală ar fi împiedicat regimul de liber schimb cu UE.

Ceea ce se întâmplă astăzi în Europa de Est nu e un simplu concurs geopolitic. De fapt, cei mai importanți jucători – UE, Rusia și alte țări din Europa de Est – nu doar că urmăresc interese diferite. Intențiile lor sunt diferite în esență. Între toți acești actori, doar Rusia are un interes geopolitic clar, fiind preocupată de faptul că integrarea europeană îi va reduce din influența și din pârghiile pe care le are asupra spațiului post-sovietic. Uniunea Europeană însă, mai mult decât a se opune Rusiei, e interesată să se opună principiului în sine de politică a puterii geopolitice în Europa de Est, promovând în schimb propriile valori. Iar cele trei țări est-europene care au semnat recent acordurile de asociere cu Uniunea Europeană – Ucraina, Moldova și Georgia – văd integrarea europeană, înainte de toate, ca pe un instrument pentru propria modernizare și dezvoltare economică.

Situația ce rezultă este oarecum paradoxală: țări precum Moldova, Ucraina și Georgia sunt mult mai puternic interesate în aprofundarea integrării lor cu UE, decât cu Rusia, pe când Rusia este mult mai mult interesată în Europa de Est, decât se dovedește a fi UE. Acest lucru nu înseamnă că UE nu va avea grijă de Europa de Est, în general, sau de Moldova, în particular. Dimpotrivă: Uniunii Europene îi pasă, evident, de Republica Moldova mult mai mult decât i-ar dicta orice interes egoist. Și motivul ce determină UE să fie preocupată de Moldova are prea puțin de-a face cu un interes economic sau geopolitic tradițional.

Așadar, de ce îi pasă UE de Moldova? Există cel puțin două motive principale care explică sprijinul UE. Înainte de toate, fiind un stat european, Moldova beneficiază de dreptul recunoscut de a participa în procesul de integrare europeană. La modul ideal, s-a dorit ca proiectul de unificare europeană să fie pentru întregul continent, deschis fiecărui stat european. Însă acest fapt nu înseamnă că UE încearcă să impună cuiva integrarea europeană. Dimpotrivă, urmare a complexității lucrului tot mai mare pe care trebuie să-l facă odată cu extinderea sa, UE a devenit preocupată mai mult de sine însăși, decât de restul Europei. În plus: criteriile de aderare la UE sunt destul de complexe, iar procesul de aderare, de regulă, durează mai mulți ani. Dar, prin propriile sale valori, UE se vede obligată să sprijine țările al căror scop este integrarea europeană și care promovează și pun în aplicare valorile europene. Și Republica Moldova este în mod clar un membru al familiei europene, cu o cerere de sprijin din partea UE.

Astfel, sprijinul UE pentru Moldova este fundamentat mai mult de valori, decât pe interese. Din acest motiv, chiar și în agravanta competiție cu Uniunea Vamală în Europa de Est, asistența financiară sau economică a UE nu a fost acordată doar pentru aderarea unor țări la ofertele ei de integrare, sprijinul european fiind în continuare condiționat cu eforturile de reformă. În consecință, politicile UE față de Republica Moldova a avut o abordare ambivalentă. Pe de o parte, UE a rămas critică față de deficiențele în ceea ce privește corupția, statul de drept sau economia de piață, și a făcut presiuni pentru reforma. Pe de altă parte, UE a sprijinit cu fermitate aceste reforme și cursul pro-european al Moldovei.

Deoarece faptul că UE tratează Moldova ca pe o țară europeană se bazează preponderent pe valori, atenția UE este mult mai importantă decât interesul ei. Iar Guvernul a înregistrat succese considerabile în sporirea acestei atenții. Acum câțiva ani, doar câțiva lideri, oficiali sau experți europeni înțelegeau mai bine ceea ce se întâmplă în Moldova. Între timp, această înțelegere s-a amplificat, iar odată cu ea – angajamentul față de Moldova, care a devenit mai mult decât o prioritate pentru UE. Această încredere a făcut ca țara, în pofida neajunsurilor din domeniile de reforme cruciale, să se afle pe drumul cel bun. Prin proximitatea geografică și stadiul reformelor, Moldova este în mare măsură percepută ca o țară est-europeana care este deja cel mai aproape de Uniunea Europeană.

Există însă și un al doilea motiv fundamental și pe termen lung, în afară de credibilitate, pentru care UE este interesată în dezvoltarea țărilor din Europa de Est: chestiunea stabilității și a securității regionale. Cu toate acestea, pentru UE, securitatea din Europa de Est depinde mai puțin de faptul dacă țările din respectiva zonă aparțin blocului vestic sau celui estic de state, ci de dezvoltarea și de stabilitatea internă a acestora. Iar pentru b#%l!^+a?Uniunea Europeană cea mai mare amenințare pentru stabilitate este lipsa unei dezvoltări durabile în aceste țări.

Din clipa în care și-au declarat independența, țări precum Ucraina și Republica Moldova au rămas cu mult în urma ritmurilor de dezvoltare a statelor din UE. În Polonia sau în Țările Baltice rata medie anuală de creștere economică a fost, în ultimele două decenii, de patru la suta sau mai sus. În Moldova – de doar 1%… Această lipsă de dezvoltare a condus la creșterea emigrației și la îmbătrânirea populației țării, astfel reducându-se și mai mult potențialul de creștere în viitor.

Conflicte precum cele din Ucraina sau Moldova afectează securitatea europeană, iar instabilitatea în Europa de Est poate genera alte amenințări pentru țările UE, cum ar fi crima organizată. În acest sens, integrarea europeană este, pentru UE, și un mijloc de a depăși instabilitățile cronice din Europa de Est. În cazul Republicii Moldova, integrarea europeană nu funcționează doar ca o modalitate de a asigura stabilitatea țării prin apartenența la o Uniune mai mare. Mai curând, aici integrarea europeană este un furnizor extern pentru reformele și condițiile interne de care Moldova are nevoie pentru a-și îmbunătăți dezvoltarea. Timp de o jumătate de secol de Europă unită, Uniunea Europeană a însușit experiența care spune că punerea în aplicare a valorilor fundamentale ale UE – drepturile omului, statul de drept, buna guvernare, democrația și economia de piață cu șanse egale – e cea mai bună garanție pentru a asigura prosperitatea și stabilitatea.

O bună parte din partidele moldovenești nu țin cont de principiile doctrinare enunțate, iar activitatea și acțiunile lor politice sunt de multe ori contrarii titulaturii asumate. Partidele moldovenești preferă să utilizeze principii din diverse doctrine, pentru a avea beneficii electorale maxime. Astfel, s-a declarat de nenumărate ori că PCRM nu mai este un partid comunist și mai mult social-democrat, fiindcă a refuzat de revoluție ca mod de acaparare a puterii, de dictatura proletariatului, de economia planificată centralizată, de abolirea proprietății private prin transformarea ei în proprietate de stat, de monopartidism, în care Partidul Comunist ar fi „avangarda” societății.

Partidul Liberal, la fel, promovează idei și politici publice convergente cu multe elemente socialiste și conservatoare. PL e pentru o politică socială activă (element socialist), are un discurs naționalist, promovează valorile tradiționale (element conservator), creștinismul, se opune homosexualității, ceea ce intră în flagrantă contradicție cu principiile liberalismului tradițional european.

PLDM nu are nimic comun cu doctrina conservatoare, la care face atîtea referințe. De fapt, PLDM este mai degrabă un partid liberal (adică, neoliberal), pe alocuri chiar libertarian. Anume PLDM a promovat vehement reformele dureroase, impuse de FMI și UE (optimizarea școlilor, camere video la BAC, reorganizarea MAI, distrugerea judecătoriilor economice, reorganizarea spitalelor). PLDM pedalează insistent ideea demonopolizării economiei și limitării offshore-urilor.

Denumirea partidelor este inspirată din exterior. De exemplu, partidele de stânga preiau denumiri din Rusia și CSI, cele de dreapta – din România, cele de centru – din UE. De exemplu, partidul Moldova Unită de la Eдиная Poccия, Alianța Moldova Noastră – de la (Aльянc Hаша Укpаина), Partidul Regiunilor – de la Паpтия Peгиoнoв din Ucraina. PD din România își are echivalentul în Moldova – PDM, respectiv PD-L – PLDM, PNL – PNL (condus de Vitalia Pavlicenco). Totodată, multe partide moldovenești sunt suspectate de afilieri externe: PL, PNL – România, PCRM, PSRM, Partidul Regiunilor – Rusia; PLDM – UE, etc.

Majoritatea partidelor nu activează pe baza cotizațiilor de membru, ci pe donații oferite cel mai des de businessmani și oligarhi. În consecință, partidele sunt nevoite să promoveze în primul rînd interesele financiare și politice ale sponsorilor și mai puțin ale alegătorilor, ceea ce duce la distanțarea partidelor de mase, fenomen specific statelor postsovietice. În opinia lui I. Boțan, în RM, „partidele și fracțiunile lor parlamentare nu sunt altceva decât reprezentanții unor clanuri politico-economice foarte puternice”. Perpetuarea relațiilor de clientelă în rândul unor partide sprijină un alt gen de loialitate decât cea modernă, bazată pe criteriul cetățeniei. Relația de clientelă este una asimetrică, de tip tradițional și nu asociativ modern.

O bună parte din partidele moldovenești nu sunt partide clasice. Astfel, ele nu au membri stabili, o bază socială clară, o doctrină clasică, fiind mai degrabă grupuri cointeresate, b#%l!^+a?decît partide. Unele partide acumulează la alegeri mai puține voturi decât au membri înscriși, ceea ce vorbește despre formalismul apartenenței de partid. Multe partide există formal, fiind lipsite de sediu, membri, resurse, reprezentanți în putere. Sunt partide care apar și dispar în funcție de ecuația campaniei electorale. Astfel, Alianța „Moldova Noastră” (11 iulie 1997 – 9 aprilie 2011) a fuzionat cu Partidul Liberal Democrat din Moldova, Mișcarea „Acțiunea Europeană” (12 aprilie 2007 – 13 martie 2011 a aderat la Partidul Liberal, Partidul Social-Liberal (9 mai 2001 – 10 februarie 2008) s-a unit cu Partidul Democrat. De asemenea, Partidul Democrației Sociale din Moldova (14 iunie 2006 – 22 decembrie 2007), condus de ex-premierul Dumitru Braghiș, a fuzionat cu Partidul Social Democrat. Partidul Demnității Civice din Moldova (5 octombrie 1999 – 27 septembrie 2003), al cărui președinte a fost Ion Lipciu, s-a autodizolvat. Una dintre cele mai vechi formațiuni din R. Moldova – Partidul Forțelor Democratice (18 iunie 1993 – 1 decembrie 2002) a aderat la Partidul Social-Liberal, care la rîndul său a fuzionat cu Partidul Democrat. Exemplele pot fi continuate.

Astăzi, sistemul de partide din Moldova nu este pe deplin instituționalizat, fiind în continuă evoluție. Respectiv, putem afirma cu certitudine că sistemul de partide din Moldova este unul pluralist, instabil, versatil (în continuă schimbare), amorf și conflictual.

În viziunea noastră, în 1991-2000, sistemul de partide avea elementele sistemului pluralismului extrem din clasificarea lui G.Sartori, în care existau partide antisistem (PCRM, PPCD), partide centriste (PDAM, MpMDP (adică PD), de centru–stînga (PSRM) și centru dreapta (PFD);

În 2001-2008 se observă unele elemente ale sistemului partidului dominant, în frunte cu PCRM care acumula în jur de 46-50%;

În 2009-2014 observăm revenirea la sistemul pluralismului extrem (PCRM, PNL se plasează pe poziții antisistemice față de alianța PLDM, PD, PL-R)

De fapt, sistemul de partide din R. Moldova pendulează între sistemul pluralismului extrem și sistemul partidului dominant. În caz de modernizare politică eficientă, există șansa formării unui pluralism moderat, specific statelor UE, cu 3-5 partide de bază prezente în legislativ.

Partide centriste:

Partidul Democrat din Moldova și Uniunea Centristă din Moldova se declară partide de centru care pledează pentru:

integrarea în Uniunea Europeană și păstrarea relațiilor cu Rusia și CSI;

statutul de neutralitate; păstrarea independenței Republicii Moldova;

reforme moderate: privatizare, balansată de o economie orientată social;

ideea că națiunea este un concept nu etnic, ci statal, legat de noțiunea de cetățenie. Respectiv, toți cetățenii Moldovei, indiferent de etnie, sunt moldoveni.

balansarea între extremele politice.

Partidele de centru-stînga (Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Partidul Regiunilor):

păstrarea calității de membru al CSI , aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Bielarusi,

limba moldovenească, independența Republici Moldova, etnia majoritară din RM sunt moldoveni;

menținerea statutului de neutralitate permanentă a țării;

susțin Mitropolia Moldovei, relațiile cu Patriarhia Moscovei;

pledează pentru federalizarea Republicii Moldova;

susținerea activă a businessului mic și mijlociu (vacanțe fiscale, impozite reduse);

sunt adepții unor politici sociale echilibrate;

Partidele de stânga (PCRM) pledează pentru:

păstrarea calității de membru al CSI, aderarea la Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Totodată, PCRM utilizează și ideea de modernizare europeană;

menținerea statutului de neutralitate permanentă a țării, care trebuie recunoscută b#%l!^+a?internațional;

sunt pentru stat unitar descentralizat;

susțin Mitropolia Moldovei, relațiile cu Patriarhia Moscovei;

sunt adepții unor politici sociale active;

se declară adepți ai ideii comuniste, iar din vara lui 2013 chiar a ideii bolșevice;

Partidele de centru-dreapta (PLDM) pledează pentru:

limba romană ca limbă de stat;

consolidarea independenței statului moldovenesc;

fortificarea națiunii politice moldovenești, fără a restricționa autoidentificarea etnică

integrarea în Uniunea Europeană;

aderarea la NATO;

relații pragmatice cu UE, SUA, România, Rusia;

economia de piață, proprietatea privată, transformarea pământului în marfă, inclusiv cu posibilitatea de procurare pentru cetățenii străini;

păstrarea statului unitar descentralizat.

Partidele de dreapta (Partidul Liberal, Mișcarea Antimafia, PLR):

limba romană ca limbă de stat, promovarea istoriei românilor și a identității românești;

relații strategice cu România, prin apropiere politică, economică și culturală;

integrarea în Uniunea Europeană,

aderarea la NATO, părăsirea CSI;

reîntoarcerea la județe, păstrarea statului unitar;

susțin mitropolia Basarabiei;

economia de piață, proprietatea privată,

Unii politologi opinează, că în Republica Moldova avem atît partide de extrema stînga, cît și partide de extrema dreapta.  Partidele de extremă din Republica Moldova au izvoare stabile de existență și funcționare, în special, izvoare sociale – segmentele majoritare ale populației sărace și foarte sărace, care le acordă de fiecare dată susținere în alegeri. Ambele extreme utilizează metode radicale de comportament una față de alta, fiind cointeresate în crearea raporturilor tensionate între ele.

Partidele de extremă stîngă

Astfel, extrema stângă în RM este formată din partide marginale, extraparlamentare, care pledează pentru aderarea la uniunea interstatală Rusia – Bielarusi sau la Uniunea Vamală, aderarea la blocul militar ODKB (Organizația Tratatului pentru Securitatea Colectivă), limba rusă ca limbă de stat, reîntoarcerea la economie planificată, socialism, etc. De extremă stîngă pot fi considerate PNB (Partidul Național Bolșevic, neînregistrat) formațiunea «Hаpoднoe coпpoтивлeниe», adică „Rezistența populară”, care se plasează pe principiile marxismului ortodox. Unii politologi plasează aici și formațiunea „Ravnopravie”. Tot aici pot fi incluse și formațiuni moldoveniste, cu discurs radical, care luptă pentru un stat moldovenesc, promovează ideea de Moldova Mare, luptă contra unioniștilor și României (spre exemplu, Mișcarea Național-Democrată). Vom remarca faptul că în perioada 1993-2001 PCRM se situa pe extrema stînga. Aflarea la putere a temperat mesajele radicale ale acestui partid. b#%l!^+a?

Partide și forțe de extrema dreaptă, cu mesaje naționaliste (Partidul Noua Dreaptă, creat în 2000, existent în România și R.Moldova)

promovează doctrina legionară — în esență o formă de naționalism etnic centrată pe etnia română, plus valorile creștinismului.

unirea imediată cu România;

limitarea limbii ruse, a mass-media rusești, a școlilor rusești;

luptă cu imperialismul american și rus; (au protestat contra războiului din Irak și Georgia)

militează pentru interzicerea relațiilor homosexuale;

sunt contra avorturilor pentru salvarea valorilor familiei tradiționale;

atitudini accentuat agresive față de reprezentanții minorităților etnice, în special romi, evrei. ND a fost acuzată de unii intelectuali români că ar fi un „promotor cultural al tezelor rasiste si antisemite”. MembriiNDsusțin necesitatea manipularii genomului uman pentru a instaura un filtru de selectie al raselor, inegale, potrivit Grupului Noua Dreapta, ca statut si grad de inteligenta

Euroscepticism. Noua Dreaptă s-a împotrivit aderării României la Uniunea Europeană, desfășurând în 2006 campania numită „Vei rămâne fără țară”.

Neajunsul de bază al sistemului moldovenesc de partide este instabilitatea politică, condiționată de numărul excesiv al partidelor politice care, pentru a nimeri în structurile puterii, promovează o politică a „suprapromisiunilor”. Acestea, ținând cont de resursele limitate, sunt irealizabile, „supraîncarcă” sistemul politic și, ca efect, trezesc frustrări în masă și îngreunează procesul de construire a democrației.

În viziunea lui Valeriu Mosneaga, acest sistem poate evolua atât înspre sistemul pluralismului moderat, cît și spre consolidarea sistemului pluralismului extrem. În viziunea noastră, riscul cel mare al sistemului de partide din Republica Moldova constă în transformarea lui într-un sistem al partidului hegemon, în care un partid mare va tolera existența unor partide sateliți, în măsură în care acestea se vor conforma anumitor reguli de joc.

In 2014, prin semnarea Acordului privind consolidarea forțelor pro-europene la nivel local,  Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Democrat din Moldova și Partidul Liberal Reformator s-au angajat să reevalueze situația coalițiilor raionale și municipale, astfel încît să asigure o guvernare locală eficientă, bazată pe conlucrarea partidelor membre ale Coaliției Pro-Europene. Potrivit acordului semnat, PLDM, PDM și PLR se angajau să promoveze solidar dezideratul național de integrare în UE, să demonteze orice inițiativă de subminare a acestuia și să implementeze la nivel local obiectivele Programului de guvernare al Coaliției Pro-Europene. De asemenea, cele trei partide au declarat că vor susține cu mijloace și resurse comune campania de informare a cetățenilor despre beneficiile integrării europene pentru poporul Republicii Moldova.

b#%l!^+

CONCLUZII

Moldova balansează între doi poli, Rusia și Uniunea Europeană. Totuși, balanța înclină mai mult spre UE, deoarece Rusia se prezintă ca un stat slăbit după destrămarea URSS. Opinia aparține istoricului Anatol Petrencu, care, la fel ca și analiștii politici, susține că și România are o influență semnificativă asupra Moldovei.

Dezbaterea dintre cetățenii moldoveni și delegații prezenți a fost mai mult decît relevantă, atît în lumina așteptărilor ridicate pe care cetățenii obișnuiți le au față de Uniunea Europeană, dar și din cauza frustrării pe care o resimt față de politicienii locali pro-europeni. Combaterea corupției este dificilă într-o societate săracă, cu un stat slab și o democrație instabilă, dar implicarea Uniunii Europene ar putea înclina balanța în favoarea reformiștilor și activiștilor anticorupție din societatea moldovenească. Ca să fim corecți trebuie să recunoaștem că au fost făcuți deja pași importanți în ultimii doi ani, chiar înaintea semnării Acordului de Asociere. Uniunea Europeană a acordat o atenție deosebită problemei și a pus pe agenda Guvernului de la Chișinău reformarea sectorului judiciar și întărirea noilor instituții anticorupție. Vechiul Centru pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției, creat de Vladimir Voronin, a fost reorganizat cu asistența UE. Numit acum Centrul Național Anticorupție (CNA), cadrul său legal a fost reconceput pentru a viza numai cazurile de corupție. Ca parte a condiționalităților privind acordul de liberalizare a vizelor, a fost înființată Comisia Națională de Integritate (CNI), cu scopul de a verifica declarațiile de avere și conflictele de interese, după un model instituțional care a copiat cîte ceva de la omoloagele din România și Lituania.

În general, se observă că politicienii moldoveni se conformează într-un mod minimalist cu recomandările anti-corupție ale UE: creează noi instituții, dar le alocă resurse insuficiente; numesc experți credibili la conducerea instituțiilor, dar le acordă responsabilități neclare; adopte legile cerute, dar le diluează conținutul.

Deși au fost create instituții noi, nu a existat și nu există o strategie generală, ci mai degrabă pași singulari care vizează respectarea unor cerințe specifice ale Uniunii Europene. Fragmentarea instituțională este o problemă gravă, cauzînd multe blocaje și oportunități pentru cei interesați de aceste blocaje. De exemplu, cazurile de corupție sînt inițiate ori de Centrul Național Anticorupție, ori de Ministerul Afacerilor Interne, însă după etapa inițială cazul trebuie să fie supravegheat de către un procuror de la Procuratura Anticorupție – o divizie specială în subordinea Procurorului General. Asta înseamnă că pe același caz responsabilitatea se împarte între instituții diferite, procurorii și polițiștii sunt mai degrabă în concurență decît în parteneriat.

Peste toate plutește suspiciunea larg răspîndită că oligarhii politici controlează într-un mod neoficial aceste instituții slabe. Distincția dintre politicieni și oameni de afaceri este greu de făcut în Republica Moldova, iar partidele politice sînt anexe ale unor persoane din topurile cu cei mai bogați moldoveni. Conflictele personale dintre fostul prim-ministru Vlad Filat, și fostul vicepreședinte al Parlamentului Vlad Plahotniuc, au cauzat mai multe crize guvernamentale care au subminat eficiența coaliției pro-europene. Mulți alegători au ajuns să asocieze Uniunea Europeană însăși cu coaliția guvernamentală, iar această percepție în rândul oamenilor devine din ce în ce frustrantă pentru diplomații europeni aflați la Chișinău. În 2010 oficialii UE s-au simțit încurajați să vadă la guvernare în Republica Moldova o coaliție numită "Alianța pentru Integrare Europeană", b#%l!^+a?dar aceste nume s-a întors împotriva lor.

Acordul de Asociere semnat la sfîrșitul lunii iunie este însoțit de o Agendă de Asociere. Aceasta propune o listă de priorități pentru cadrul comun de activități din perioada 2014-2016, avînd scopul de a spori gradul de aplicare al Acordului.

Despre votul din 2014 de la Bucuresti, chiar si discursurile liberale si doctrina de dreapta au fost suprimate, intrucat, in ciuda vizitelor reciproce, a discursurilor și a prieteniei dintre politicieni români și moldoveni, la Chișinău nu există nicio urmă de campanie pentru prezidențialele de la București. Iar trecătorii, mulți dintre ei cetățeni români, nici nu știu că pe 2 noiembrie sunt așteptați în patru centre de vot din oraș. Nici măcar în cele mai aglomerate zone din Chișinău nu există un banner sau măcar un afiș electoral care să indice un interes minim pentru alegerile prezidențiale din România.

Astfel, ca si o retrospectiva a incercarii de democratizarii republicii, Delegatia Comisiei Europene in Moldova, inaugurata pe 6 octombrie 2005, este cea mai importanta prezenta a UE in Republica Moldova. Delegatia are statutul unei misiuni diplomatice si reprezinta oficial Comisia Europeana. 120 de Delegatii ale Comisiei Europene functioneaza aproape in toate regiunile lumii, numarul lor sporeste, pe masura ce UE devine un adevarat actor global. Sef al Delegatiei din Moldova a fost numit Cesare de Montis. Cu ocazia inaugurarii misiunii diplomatice europene, la Chisinau s-a aflat pentru prima data si Comisarul European pentru Relatii Externe si Politica Europeana de Vecinatate, Benita Ferrero-Waldner.

Delegatia si-a propus sa atinga urmatoarele scopuri:

– sa promoveze relatiile politice si economice intre Republica Moldova si Uniunea Europeana prin mentinerea unor relatii ample cu institutiile guvernamentale si prin cresterea gradului de cunoastere a Uniunii Europene, institutiilor si programelor sale; 
– sa monitorizeze implementarea Acordului de Parteneriat si Cooperare intre UE si Moldova; 
– sa informeze publicul despre evolutia UE si sa explice si argumenteze necesitatea unor politici europene;

 
– sa participe la implementarea Programului UE – TACIS (Asistenta Tehnica pentru CSI), care prevede finantarea prin granturi a know-how-ului necesar pentru dezvoltarea unor economii de piata si societati democratice in statele membre ale Comunitatii Statelor Independente. 

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?