Diagnosticul Financiar Prin Valoarea Adaugata. Studiu de Caz la Amplo Ms.a

Cuprins

Introducere………………………………………………………………………………………………..2

Cap.1.Diagnosticul financiar in cadrul companiilor romanesti………………………….4

1.1.Definirea conceptului “diagnostic financiar“ , generalitati………………………….4

1.2.Scopul si rolul diagnosticului financiar……………………………………………………6

1.3. Principalele etape ale diagnosticului financiar………………………………………..12

1.4. Indicatorii de diagnostic financiar………………………………………………………..12

Cap.2.Valoarea adaugata……………………………………………………………………………16

2.1. Definirea valorii adaugate si elementelor sale caracteristice……………………..16

2.2. Determinarea valorii adaugate………………………………………………………………17

2.3.Analiza consecintelor modificarii valorii adaugate asupra activitatii economico-financiare…………………………………………………………………………………19

Cap.3.Simulare privind realizarea diagnosticului financiar la S.C.AMPLO S.A………………………………………………………………………………………………………….20

3.1.Prezentarea generala al S.C.AMPLO S.A………………………………………………20

3.2.Realizarea diagnosticului financiar in cadrul S.C.AMPLO S.A…………………20

Concluzii………………………………………………………………………………………………….60

Bibliografie………………………………………………………………………………………………63

Introducere

Lucrarea pe care am realizat-o este o lucrare foarte complexa si abordeaza un subiect foarte interesant, care s-a bucurat de o atentie deosebita in numeroase studii.

Motivul pentru care am abordat aceasta tema este ca ea prezinta o parte importanta in cadrul unei companii , iar cunoasterea sa este relevanta pentru un manager de companie . Lucrarea este structurata pe trei capitole , capitole in care am reusit sa tratez intr-un echlibru cat se poate de reusit , conceptele , teoriile , dar si un studiu de caz privind realizarea diagnosticului financiar la S.C. AMPLO S.A. 

În acest sens această lucrare abordează aspecte teoretice și practice in ceea ce privestea’’ Diagnosticul financiar prin valoarea adaugata’’astfel:

Primul capitol reprezintă un prim pas în abordarea conceptului de ’’diagnostic financiar’’ , pornind de la elementele fundamentale acestei discipline privite în plan teoretic și anume aspecte referitoare la diagnosticul financiar in cadrul companiilor , definirea acestuia , scopul lui si obiectivul lui in cadrul unei companii . Deasemenea scoate in evidenta pricipalele etape de realizare a diagnosticului dar nu in ultimul rand indicatorii de diagnostic financiar.

Al doilea capitol este o continuare a primului capitol dar se apropie de definirea unui anumit element prin care se efectueaza diagnosticul financiar si anume valoarea adaugata. Acest capitol cuprinde definirea valorii adaugate cat si a elementelor sale caracteristice , determinarea acesteia dar si influenta valorii adaugate asupra diagnosticului financiar .

Capitol trei poartă denumirea ,,Simulare privind efectuarea diagnosticului financiar la S.C. AMPLO S.A.” Acest capitol cuprinde aplicarea teoriei in practica . De asemenea se prezintă o parte practică în ceea ce priveste efectuarea diagnosticului financiar in cadrul societății AMPLO S.A.

Ultimul capitol cuprinde concluziile capitolelor mai sus prezentate dar și principalele idei de retinut despre diagnosticul financiar prin valoarea adaugata .

Diagnosticul financiar consta in ansamblul de instrumente si metode ce permit aprecierea atat a situatiei financiare cat si a performantelor unei companii. Acesta are ca scop aprecierea situatiei financiare a companiei . In general , finalitatea diagnosticului financiar consta in oferirea de informatii financiare atat celor din interiorul companiei cat si celor interesati aflati in exterior.
Diagnosticul financiar identifica , de cele mai multe ori , factorii favorabili si cei nefavorabili ce vor afecta activitatea viitoare a companiei. Prin aplicarea unor metode si tehnici specifice , diagnosticul financiar permite aprecierea situatiei financiare trecute si actuale , pe baza informatiilor furnizate pentru luarea deciziilor de catre conducere.

Obiectivul urmărit în acestă lucrare este de a evidenția gestiunea unei societati comerciale , punctele forte și punctele slabe, de a evidenția eventuala vulnerabilitate a unei companii , de a aprecia activitatea ei prin prisma performanțelor înregistrate , de a evidenția dificultățile legate de lichiditatea activelor, de rentabilitate , diminuarea ei. Pe langa toate aceste aspecte , diagnosticul financiar se folosește și pentru a determina și aprecia valoarea unei companii.

 Bilantul , contul de profit si pierdere si anexa la bilant se numara printre documentele necesare obtinerii informatiilor necesare in efectuarea diagnosticului financiar.

Analizand societatea AMPLO S.A. am putut realiza efectele diagnosticului financiar prin valoarea adaugata.

Cap. 1. Diagnosticul financiar in cadrul companiilor romanesti

1.1.Definirea conceptului “diagnostic financiar“, generalitati

‘’Termenul “diagnostic”, preluat din grecescul “diagnostikos” (apt de a cunoaște) și împrumutat din practica medicinei, este un demers care vizează recunoașterea anumitor boli după simptomele lor, în vederea descoperirii cauzelor și instituirii terapiei necesare vindecării.’’

Diagnosticul financiar are ca principal obiectiv aprecierea vulnerabilitatii unei societati din perspectivele starii ei financiare. Intre starea financiara si cea economica exista o legatura si anume ca activitatea economica se oglideste in ultima instanta in indicatorii financiari ai companiei. Insa o tratare distincta a starii financiare permite diagnosticului sa identifice vulnerabilitati care cu greu s-ar fi putut evidentia din perspectiva globala.

‘’Diagnosticul financiar consta intr-un ansamblu de instrumente si metode care permit aprecierea situatiei financiare si a performantelor unei companii.’’

’’Diagnosticul financiar ca parte componentă a diagnosticului global al societatii poate fi definit în literatura de specialitate drept „studiu metodic a situației și evoluției unei companii sub aspectul structurii financiare și a rentabilității, plecând de la bilanț, contul de rezultate și alte informații oferite de companie, mai ales din anexe și raportul anual”.

Gestiunea financiara utilizeaza instrumente si mijloace specifice adaptate scopului urmarit si poate conduce la diagnosticul financiar care este o parte a diagnosticului economico-financiar impreuna cu diagnosticul contabil , ce vizeaza functiunea financiar-contabila a companiei , fiind orientat in special spre rentabilitatea si riscurile acesteia.

Se parcurg trei etape in acest scop:

’’Cercetarea simptomelor cu ajutorul tuturor mijloacelor de investigare ;

Identificarea unei afectiuni , care corespunde diagnosticului propriu-zis;

Enuntarea unui prognostic si recomandarea terapiei adecvate.

Diagnosticul financiar presupune unele judecati asupra sanatatii financiare a companiei , privind punctele forte si punctele slabe ale gestiunii financiare , prin care se apreciaza riscurile trecute , prezente dar si viitoare ce rezulta din situatia financiara si solutiile pentru diminuarea riscurilor si imbunatatirea rezultatelor’’.

‘’Pornind de la obiectivele diagnosticului financiar , se pot distinge trei tipuri de diagnostic financiar si anume :

Diagnosticul financiar al actionarilor;

Diagnosticul financiar al conducatorilor intreprinderii;

Diagnosticul financiar al creantierilor.

Obiectivele diagnosticului financiar :

pentru actionari si conducatori de intreprindere:

rentabilitatea financiara,

rentabilitatea economica,

rentabilitatea comerciala,

riscul financiar,

riscul de faliment,

gradul de autonomie,

flexibilitatea constituirii si utilizarii resurselor,

posibilitati de control.

pentru creantieri adica banci si furnizori

riscul de faliment,

starea de solvabilitate,

lichiditatea financiara ,

datorii exigibile,

capacitatea de rambursare,

echilibrul intre nevoi si resurse’’.

Diagnosticul activitatii financiare are in vedere determinarea sanatatii financiare a companiei . Acesta permite evaluarea situatiei financiare dupa urmatoarele dimensiuni principale:

structura financiara;

lichiditatea;

rentabilitatea activitatii.

Diagnosticarea structurii financiare cuprinde:

diagnosticarea echilibrului financiar;

interdependenta financiara;

gradul de indatorare al companiei.

Diagnosticarea echilibrului financiar scoate in evidenta masura in care se asigura o armonizare intre resursele financiare aflate la dispozitia companiei si modul de utilizare.

Diagnosticul interdependetei financiare permite scoaterea in evidenta a partii fondurilor proprii in finantarea companiei,evaluand in acest fel masura in care compania finanteaza mijloacele sale de actiune cu mijloace proprii .Acest diagnostic poate sa puna in evidenta starea de incetare a platilor caracterizand astfel starea de sanatate financiara a companiei .

Diagnosticarea gradului de indatorare al companiei presupune calculul indicatorului de indatorare a companiei .

Diagnosticarea lichiditatii companiei urmareste evidentierea masurii in care se pot acoperii datoriile pe termen scurt cu activele realizabile in cursul aceluiasi exercitiu.

Diagnosticarea rentabilitatii financiare are urmatoarele componente:

marja comerciala;

valoarea adaugata;

trezoreria.

Marja comerciala evidentiaza valoarea degajata ca urmare a vanzarilor efectuate in raport cu totalul achizitionarilor folosite pentru realizarea acestora.

Analiza valorii adaugate permite masurarea crearii de valoare de catre companie , adaugata marfurilor , bunurilor si serviciilor achizitionate .

Diagnosticarea trezoreriei are ca obiect evidentierea masurii in care compania degajeaza sume de bani inainte de distribuirea dividendelor pentru activitatile desfasurate . Ea scoate in evidenta gradul de eficacitate cu care compania utilizeaza capitalurile proprii , permitand actionarilor sa compare investitiile efectuate initial cu beneficiile obtinute .

‘’Efectuarea diagnosticului financiar , desi are un caracter static, permite o buna evaluare a starii de sanatate economica , asigura constatarea din timp a starii de slabiciune si poate constitui punct de plecare pentru declansarea unui ansamblu de masuri pentru redresarea viitoare a companiei si dinamizarea activitati . ‘’

’’Elaborarea unui diagnostic financiar , independent de rezultatele inregistrate de companie sau de desfasurarea evenimentelor, trebuie sa aiba loc periodic. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabili care vor afecta activitatea viitoare a companiei.

Diagnosticul financiar prezinta o mare importanta pentru promovarea unei politici judicioase privind cresterea activitatii si obtinerea unor rezultate economice si financiare corespunzatoare . Diagnosticul se stabileste prin studiul bilantului si al contului de rezultate.’’

De cele mai multe ori informatiile diagnosticului financiar trebuie completate cu informatii referitoare la mediul extern al companiei , informatii referitoare la potentialul tehnic si uman, potential comercial si juridic, managementul companiei . Toate aceste elemente influenteaza performantele financiare ale companiei determinand, in final, competitivitatea acesteia.

Folosind metode si tehnici specifice, diagnosticul financiar permite aprecierea situatiei financiare trecuta si actuala, pe baza informatiilor furnizate pentru luarea deciziilor de catre conducere acesta vizeaza viitorul.

Informatiile necesare pentru efectuarea diagnosticului financiar sunt preluate din situatiile financiare simplificate care cuprind: bilantul, contul de profit si pierdere, anexa la bilant.

1.2.Scopul si rolul diagnosticului financiar

Scopul diagnosticului financiar este de a aprecia situatia financiara a companiei. Pe baza acestui diagnostic are loc elaborarea unei noi strategii de mentinere si dezvoltare in mediul specific economiei locale. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar consta in oferirea de informatii financiare atat celor din interiorul companiei, cat si celor interesati din afara acesteia.

Se poate vorbi despre diagnosticul din interiorul companiei si anume diagnostic financiar intern . In cadrul diagnosticului din interiorul companiei utilizatorii pot fi conducatorii, actionarii actuali sau salariatii . Aici se pot detecta unele situatii de dezechilibru financiar si se pot adopta noi decizii de gestionare a companiei. Deciziile adoptate se realizeaza pe identificarea originii si cauzelor dezechilibrelor respectiv pe stabilirea unor masuri de remediere a dezechilibrelor.

            Dar diagnosticul mai poate fi privit si din alta perspectiva si anume din exteriorul companiei numit diagnostic financiar extern . Utilizatorii acestui diagnostic sunt analisti financiari, actionari potentiali, organisme financiare si bancare si statul in sine . Obiectivul urmarit in cadrul acestui diagnostic il reprezinta capacitatea financiara a companiei de a obtine profit, capacitatea acesteia de a-si onora obligatiile pe termen scurt sau lung , dar nu in ultmul rand valoarea companiei.

Importanta acestui diagnostic rezulta din obiectivele sale :

studiul echilibrului financiar;

masurarea rentabilitatii companiei;

cercetarea mediului in care compania utilizeaza sisteme si modele de gestiune adaptate la marimea si natura activitatii sale ;

daca compania dispune de mijloace si resurse financiare suficiente pentru a-si asigura dezvoltarea.

Realizarea diagnosticului financiar are ca obiectiv aprecierea starii de performanta financiara a societatii la 31.12.N.

Principalele scopuri urmarite sunt:

aprecierea rezultatelor financiare obtinute;

evidentierea modalitatilor de realizare a echilibrului financiar;

examinarea randamentului capitalului investit;

evaluarea riscurilor.

Sursele utilizate pentru realizarea diagnosticului financiar sunt:

situatiile financiare anuale;

alte materiale de documentare din evidenta contabila.

Diagnosticul financiar, elaborat pe baza datelor financiare, procedează în același mod, având câteva obiective generale:

evidențierea disfuncționalităților sau elementelor nefavorabile în situația financiară și a performanțelorcompaniei;

identificarea cauzelor dificultăților prezente sau viitoare ale întreprinderii;

prezentarea perspectivelor de evoluție a companiei și propunerea unor acțiuni de întreprins pentru ameliorarea sau redresarea situației.

Diagnosticul financiar presupune așadar unele judecăți asupra sănătății financiare ale companiei , punctele forte și punctele slabe ale gestiunii financiare, prin care se pot aprecia riscurile trecute, prezente și viitoare ce decurg din situația financiară și soluțiile pentru diminuarea riscurilor și îmbunătățirea rezultatelor.

Obiectivele diagnosticului financiar sunt subordonate intereselor utilizatorilor, rolul analizei financiare fiind adaptat tipului de diagnostic. Acestea vizează punctul de vedere al acționarilor și al participanților la viața companiei .

Astfel, diagnosticul financiar necesar managerului vizează răspunsul la patru întrebări esențiale privind următoarele aspecte:

Creșterea ce presupune desfășurarea activitatii companiei în perioada examinată și care a fost ritmul creșterii acesteia în raport cu ritmul sectorului;

Rentabilitatea ce are in vedere dacă rezultatele obținute sunt pe măsura mijloacelor folosite și dacă creșterea a fost însoțită de o rentabilitate suficientă;

Echilibrul ce raspunde la intrebarea care este structura financiară a companiei și dacă aceasta este echilibrată, în contextul raportului între masele de capitaluri pentru un suprt financiar convenabil;

Riscurile:

care sunt ele, dacă compania prezintă puncte de vulnerabilitate și dacă există un risc de faliment crescut sau nu.

Daca se urmareste cresterea , se verifica daca compania are suficiente resurse pentru investitii si deasemenea un necesar de fond de rulment pentru activitatea curenta fara riscul de a dezechilibra structurile financiare .

De asemenea , se verifica daca compania are o rentabilitate suficienta pentru a face fata cresterii, ceea ce impune compararea rezultatelor obtinute cu mijloace folosite.

Cunoasterea rezultatelor si a modului in care s-au format si repartizat ele intre partenerii interni si externi ai companiei permite evaluarea performantelor companiei , care se reflecta in echilibrul financiar .

Aici se urmareste in primul rand daca structurile financiare ale companiei sunt echilibrate , in sensul aptitudiniicompaniei de a face fata angajamentelor pe termen scurt si lung , ceea ce impune examinarea solvabilitatii si a lichiditatii companiei .

In al doilea rand , intereseaza modul in care este finantata compania , ceea ce impune cunoasterea structurii capitalului prin ponderea capitalului propriu si a datoriilor . Din compararea rezultatelor obtinute cu capitalurile utilizate , apare rentabilitatea economica si rentabilitatea financiara de care se leaga riscurile.

In al treilea rand, trebuie sa se vada daca in cursul evolutiei sale compania si-a mentinut echilibrul financiar , ceea ce impune studierea fluxurilor financiare in timpul unuia sau mai multor exercitii.

Aici intereseaza care au fost in aceasta perioada utilizarile noi ale companiei (investitii corporale, necorporale, financiare, rambursarea imprumuturilor) si de ce noi resurse a dispus compania in aceeasi perioada (autofinantare sau credite).

Pentru a caracteriza comportamentul financiar al companiei în finanțarea creșterii este necesar să se stabilească tablouri plurianuale de fluxuri financiare, continuând cu introducerea elementelor de analiză strategică, pentru a prevedea evoluția structurilor financiare.

Rolul analizei financiare în atingerea obiectivelor diagnosticului financiar exterior necesar diverșilor utilizatori se prezintă astfel:

In vederea elaborării diagnosticului financiar trebuie parcurse mai multe etape succesive complementare care permit detalierea continutului fiecarui capitol si anume :

I.ANALIZA CREȘTERII VALORII COMPANIEI

În această etapă se auditeze in primul rand funcțiunea de exploatare a companiei, independent de funcțiunea financiară . Aceasta se realizeaza in trei timpi succesivi si anume :

1)evoluția activității : cifra de afaceri, producția exercițiului, valoarea adăugată, marja comercială și a elementelor componente, cu următoarele precizări:

o creștere mai mare a producției exercițiului comparativ cu cifra de afaceri reflectă un transfer de dificultăți asupra exercițiilor următoare (stocuri costisitoare și generatoare de depreciere);

producția imobilizată ascunde adesea o subactivitate, supraevaluarea ei dă o imagine eronată asupra rezultatului.

2)mijloacele puse în operă: personalul, capitalul economic din punct de vedere al asigurarii si utilizarii depline si eficiente.

3)rezultatele obținute prin marjele de rentabilitate : excedentul brut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul curent, rezultatul brut și net al exercițiului.

II.ANALIZA RENTABILITĂȚII

Examinarea rezultatelor în sine nu este suficientă; numai din confruntarea rezultatelor cu mijloacele utilizate rezultă rentabilitatea pe baza căreia se poate aprecia eficiența și competitivitatea exploatării și a altor funcțiuni:

marjele brute și nete de rentabilitate;

ratele de rentabilitate economică și financiară.

III.ECHILIBRUL STRUCTURILOR ȘI STRATEGIA FINANCIARĂ

Creșterea este o sursă de dezechilibre iar fluxurile de operațiuni se vor acumula în timpul diferitelor cicluri care caracterizează viața companiei . Acumularea de fluxuri se efectuează mai mult sau mai puțin armonios, ceea ce impune aprecierea nivelului echilibrului financiar prin elucidarea urmatoarelor aspecte:

analiza capitalului angajat și efectul de levier;

determinarea independenței (autonomiei) financiare;

descoperirea capitalurilor investite;

determinarea trezoreriei disponibile si finanțarea investițiilor.

IV.APRECIEREA ȘI EVALUAREA RISCURILOR

Natura creșterii companiei , nivelul rentabilității dar si dezechilibrele acumulate produc un ansamblu de riscuri, dintre care, unele anunță falimentul iar altele, fragilitatea companiei, ceea ce presupune următoarele analize:

analiza riscului economic;

analiza riscului financiar;

analiza riscului de faliment.

V.SINTEZA DIAGNOSTICULUI FINANCIAR

Acest capitol trebuie sa cuprinda concluziile analizei , cu mentionarea punctelor forte si punctelor slabe , pe baza carora se vor adopta deciziile financiare pe termen scurt si lung.

Diagnosticul financiar este instrumentul analizei financiare orientate spre utilizatori care vizeaza masurarea rentabilitatii capitalurilor investite si a riscurilor , aprecierea conditiilor de realizare a echilibrelor financiare si a gradului de autonomie. Pe baza diagnosticului financiar urmeaza a se lua decizii majore: compania isi intrerupe activitatea , isi redefineste strategia sau politica pe termen scurt si lung .

În concluzie un bun diagnostic financiar permite o mai bună alocare a resurselor, pe baza lui i se poate acorda sau refuza companiei un credit, iar investitorul îl poate folosi pentru a lua decizii de cumpărare sau de vânzare a acțiunilor.

Sistemul de indicatori ai performanțelor economico-financiare oferă informații managerilor și terților cu privire la eficiența activității de producție și comercializare, la rentabilitatea obținută, la eficiența gestionării resurselor materiale și umane, la creșterea valorii firmei în perioada supusă analizei.

Totodată, acest sistem de indicatori permite descoperirea punctelor tari și slabe ale activității desfășurate, pe baza cărora se adoptă măsurile pentru îmbunătățirea performanțelor în viitor și stă la baza elaborării previziunilor referitoare la evoluția rezultatelorcompaniei în viitor. Termenul de performanță cunoaște un grad ridicat de complexitate în prezent, iar, pentru definirea conținutului său, trebuie să se aibă în vedere mai multe laturi ale activității companiei. Definirea noțiunii de performanță presupune, in primul rand , clarificarea conținutului altor două concepte, respectiv eficiență și eficacitate.

Termenul de eficiență cunoaște mai multe accepțiuni în literatura economică de specialitate. Astfel, unii autori consideră că o activitate este eficientă atunci când se atinge scopul dorit cu efort minim. Principala problemă pusă în acest caz este delimitarea gradului de concordanță dintre rezultatele obținute și obiectivul stabilit, de la care activitatea se consideră că este eficientă.

1.3. Principalele etape ale diagnosticului financiar

Într-o abordare generală, pentru afacerile aflate în derulare, diagnosticul financiar cuprinde urmatoarele etape:

1. Un studiu al bilanțului, (static și dinamic, pe orizontală și pe verticală, fiecare punând în evidență corelații cu semnificații deosebite în aprecierea situației financiare acompaniei);

2. Un studiu al contului de rezultat pentru a studia performanțele degajate decompanie.

3. Analiza planului financiar pentru companiile aflate atât la debut (cu rolul de a documenta, justifica și convinge) cât și pentru cele în derulare (în vederea unor noi investiții).

Pe langa etapele enumerate , diagnosticul financiar cuprinde si numerosi indicatori ce ajuta la realizarea etapelor acestuia. Indicatori necesari in etapele de realizare a diagnosticului financiar sunt : indicatorii situatiei patrimoniale ,  indicatorii echilibrului financiar si  indicatorii nivelului activitatii si al rezultatelor.

1.4.Indicatorii de diagnostic financiar

Indicatorii de diagnostic financiar presupun un set de indicatori , grupati pe anumite categorii.

Setul de indicatori grupati pe categorii presupune:

indicatorii situatiei patrimoniale;

indicatorii echilibrului financiar;

indicatorii nivelului activitatii si al rezultatelor.

‘’Indicatorii situatiei patrimoniale se refera la importanta sau structura activelor si pasivelor, la relatia de marime dintre active si datorii cu acelasi grad de exigibilitate.

Indicatorii echilibrului financiar includ valori absolute sau rapoarte care sugereaza marimea si costul resurselor de finantare, alocarea unor resurse la nevoi asemanatoare ca natura si exigibilitate, precum si viteza de rotatie a principalelor active si datorii curente, care influenteaza modul de realizare a echilibrului financiar global.

Indicatorii nivelului activitatii si al rezultatelor reflecta nivelul, potentialul si eficienta activitatii operationale a companiei.’’

Tabelul teoretic al indicatorilor grupati pe categorii

Capitolul II. Valoarea adaugata

2.1.Definirea valorii adaugate si elementele sale caracteristice

Analiza valorii adaugate se realizeaza in diverse domenii si are ca finalizare imbunatatirea managementului companiei sub aspectul cresterii eficientei utilizata resurselor . In domeniul gestiunii si al consultantei , conceptul de valoare adaugata e adesea utilizat pentru a identifica solutii la problemele de ineficacitate a companiilor.

Diagnosticul activitatii prin aceasta prisma porneste de la ideea ca oricare companie are interesul de a-si concentra eforturile si resursele asupra activitatii care concura la cresterea valorii companiei si de a diminua , pana la eliminare , importanta altora, considerate consumatoare de valoare.

Conceptual , valoarea adaugata exprima surplusul , suplimentul de valoare adus companiei in cadrul activitatilor sale, bunurile si serviciile provenite de la terti. Valoarea adaugata este un indicator economic si de performanta care masoara bogatia creata de o companie sau un sector de activitate in decursul unei perioade de timp. Suma totala a valorii adaugate a tuturor agentilor economici , la nivelul unei tari , formeaza produsul intern brut.

Plusul de valoare(bogatia) creat de companie , ca efect al utilizarii eficiente a potentialului de care dispune , peste valoarea consumului factorilor de productie proveniti de la terti , imbraca forma valorii adaugate .Valoarea adaugata reprezinta parte a tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

Valoarea adăugată este un indicator sintetic care exprimă valoarea nou creată de activitatea productivă a companiilor într-o anumită perioadă de timp. În același timp, valoarea adăugată exprimă mai bine efortul nemijlocit al fiecărei întreprinderi la crearea produsului intern brut, permite aprecierea mai corectă a eficienței economice, stimulează reducerea cheltuielilor materiale, folosirea eficientă a mijloacelor de producție și a forței de muncă.

Productia exercitiului constituie indicatorul de baza utilizat in analiza pentru determinarea valorii adaugate , avand in vedere ca activitatea companiei in cursul exercitiului este reprezentata prin productia exercitiului pentru care aceasta a consumat prestatii externe sub forma unor diverse consumuri intermediare.

Diferenta care ramane dupa deducerea acestor consumuri din productia realizata in cursul unui exercitiu reprezinta partea de productie care isi gaseste originea in functionarea companiei prin aportul factorilor de productie ,aceasta reprezentand valoarea adaugata produsa.

Aceasta productie traduce rolul creator al companiei , exprima crearea sau cresterea valorii aduse de companie bunurilor si serviciilor achizitionate de la terti prin activitatile de productie sau de comercializare si masoara ceea ce adauga compania la circuitul economic prin propria activitate , prin utilizarea factorilor de productie.

Compania produce bunuri si servicii , dar consuma o parte a productiei altor companii si numai diferenta dintre ceea ce produce si ceea ce consuma in acest scop mareste valoarea propriei productii.

Din aceste considerente , valoarea adaugata are o importanta mai mare decat valoarea cifrei de afaceri , care nu poate oferi singura o imagine adevarata a companiei , in sensul ca pot exista companii cu aceeasi cifra de afaceri , foarte deosebite dupa obiectul de activitate , care insa realizeaza valoare adaugata diferita , singura care le poate masura puterea economica reala.

‘’Valoarea adaugata se situeaza intre cumparari si vanzari, fiind instrumentul de masura a mijloacelor de actiuni autonome ale companiei ce caracterizeaza , mai fidel decat cifra de afaceri , performanta companiei.’’

2.2. Determinarea valorii adaugate

‘’Conceptual , valoarea adaugata exprima surplusul , suplimentul de valoare adus de companie in cadrul activitatilor sale, bunurilor si serviciilor provenite de la terti. Altfel spus, valoarea adaugata este un indicator economic de performanta care masoara bogatia creata de o companie sau un sector activitate in decursul unei perioade de timp. Suma totala a valorii adaugate a tuturor agentilor economici, la nivelul unei tari , formeaza produsul intern brut .’’

Valoarea adaugata poate fi determinata prin doua metode , si anume :

Metoda sintetica(sau sustractiva) ;

Metoda aditiva( de repartitie).

a.Metoda sintetica ( sau substractiva) , conform careia din volumul total al activitatii de productie si comercializare a companiei se scad consumurile intermediare de la terti .

Daca , compania realizeaza numai activitate de productie , valoarea adaugata se determina prin relatia :

VA= (Qe – Ci)

Daca , compania desfasoara atata activitate de productie cat si activitate de comert , valoarea adaugata se calculeaza astfel:

VA= Mc + Qe -Ci ;

unde :

Qe – productia exercitiului ;

Ci – consumurile intermediare de la terti ( cheltuielile materiale si cheltuielile privind prestatiile externe);

Mc – marja comerciala , obtinuta ca diferenta intre veniturile din vanzarea marfurilor si cheltuielile privind marfurile .

b.Metoda de repartitie ( aditiva) , conform careia valoarea adaugata se determina prin insumarea elementelor care o compun , respectiv :

VA= Chs + It +Dp +A + Pn ;

unde :

Chs -cheltuielile cu salariile personalului si asimilate;

It – impozite si taxe;

Dp – dobanzi platite;

A – amortizarea anuala;

Pn – profit net.

Analiza dinamicii si structurii valorii adaugate

Evolutia in timp a valorii adaugate se analizeaza pe baza modificarii absolute , a indicilor calculate pe total si pe elemente , precum si pe baza ratei variatiei valorii adaugate :

Abaterea absoluta:

Indicele valorii adaugate:

IV.A. =

Rata variatiei valorii adaugate :

RV =

Pentru aprecierea contributiei elementelor componente la formarea si modificarea valorii adaugate, se compara indicii acestora cu indicii valorii adaugate si deasemenea cu indicele productiei exercitiului.

Structura valorii adaugate se efectueaza pe baza ratelor de structura sau de remunerare ale valorii adaugate , ce exprima ponderea detinuta de fiecare componenta ( ca expresie a remunerarii diferitilor parteneri ) in valoarea adaugata , potrivit metodei aditive de determinare a acesteia.

Ratele valorii adaugate permit comparatii sectoriale si pe mai multe exercitii , oferind informatii asupra modului de impartire a valorii adaugate intre factorul munca si capital.

2.3. Analiza consecintelor modificarii valorii adaugate asupra activitatii economico-financiare

    Evolutia valorii adaugate influenteaza in acelasi sens toti indicatorii de preformanta , in alcatuirea carora se regaseste . Modificarea valorii adaugate reflecta asupra urmatorilor indicatori economico-financiari ai companiei :

Eficienta utilizarii activelor de exploatare (prin intermediul valorii adaugate la 1000 lei active de exploatare ) :

Eficienta utilizarii mijloacelor fixe(valoarea adaugata la 1000 mijloace fixe ) :

c) Eficienta utilizarii capitalurilor :

– direct :

-indirect :

unde : pr =profitul mediu la un leu valoare adaugata

d) Eficienta utilizarii potentialului uman (pe baza valorii adaugate medii pe salariat sau productivitatii medii anuale calculate pe baza valorii adaugate respectiv prin intermediul profitului ( mediu pe salariat ) :

– direct :

– indirect :

In concluzie orice crestere a valorii adaugate influenteaza in sens economic pozitiv evolutia tuturor indicatorilor de eficienta .

Cap. 3. Simulare privind efectuarea diagnosticului financiar la S.C. AMPLO S.A.

3.1.Prezentarea societatii comerciale AMPLO S.A.

In vederea realizarii diagnosticului financiar am luat informatiile necesare din datele contabile ale S.C. AMPLO S.A. si anume: bilanțul contabil si contul de profit și pierdere dar si anumite note explicative .

In realizarea concluziilor privind situația societatii comerciale prin diagnosticul financiar , voi analiza indicatorii selectați iar in ceea ce priveste rezultatele financiare ale societatii , acestea vor fi monitorizate in trei ani consecutivi si anume 2012 , 2013 si 2014.

Societatea comercială AMPLO S.A a fost înființată în anul 1952 activand pana in 1989 sub diferite denumiri în subordinea Ministerului Chimiei si Petrochimiei . Obiectul principal de activitate este fabricarea de instrumente si dispozitive pentru masura, verificare, control si navigatie. Sediul S.C. AMPLO S.A. este în judetul Prahova , localitatea Ploiesti , strada B-dul Petrolului numarul 10 . Inregistrata la Oficiul Registrul Comertului sub numarul J 29 13 1991 iar codul unic de înregistrare este 1359038 . Forma de proprietate este : 34-Societati comerciale pe actiuni. In clasa CAEN , activitatea societatii este încadrata în codul 2651 ’’Fabricarea de instrumente si dispozitive pentru masura , verificare , control si navigatie’’. Datorită atat unui număr mare de angajați , si anume 147 în 2012 , 140 în 2013 si 146 în 2014 cat și a valorii cifrei de afaceri si a activelor totale , societatea este încadrată în cadrul societatilor mari .

In baza HG nr. 1224 din 23.11.1990 , societatea a devenit S.C. AMPLO S.A. , societate pe actiuni cu capital integral de stat. Societatea a fost privatizata în 1995 devenind societate cu capital integral privat .

Efectuarea diagnosticului financiar în cadrul S.C. AMPLO S.A.

Analiza ratelor de structură ale activului

Insa cele mai importante si mai recomandate de literatura de specialitate sunt :

Evolutia ratelor de structura a activului imobilizat

1)Rata activelor imobilizate (RAI) reprezinta ponderea elementelor patrimoniale puse la dispoziția societatii comerciale în permanenta, aratand astfel gradul de imobilizare a activului.

Rata activelor imobilizate se aprecieaza în funcție de specificul activității societatii comerciale . Astfel ca S.C. AMPLO S.A. are ca obiect principal fabricarea de instrumente si dispozitive pentru masura , verificare , control si navigatie este de inteles faptul ca rata activelor imobilizate va avea o pondere mai mare in total active , comparand cu rata activelor circulante .

Astfel ca aceasta rata măsoară gradul de investire a capitalului fix. In cadrul societatii analizate, rata activelor imobilizate înregistrează valori ridicate de 60,11% în 2012 , 50,93% în 2013 si 67,27% în 2014.

1.a) Rata imobilizărilor necorporale (RIN) este in stransa legatura cu obiectul de activitate al societatii și deasemenea cu caracteristicile tehnice ale acesteia.

In cadrul societatii analizate , rata imobilizărilor necorporale înregistrează valori reduse datorita obiectului de activitate al societatii comerciale . Aceste valori sunt 0,66% în 2012 , 0,37% în 2013 si 0,17% în 2014.

1.b) Rata imobilizărilor corporale (RIC) este deasemenea in stransa legatura cu obiectul de activitate al societatii analizate , astfel ca aceasta rata înregistrează valori destul de mari dar cu o tendință de scadere usoara ajungand la 48,50% in 2014 de la 59,44% in 2012, ca urmare a neefectuarii unor investitii . Valorile înregistrate variază de la un obiect de activitate la altul. Valorile inregistrate sunt o urmare a faptului ca obiectul de activitate al societatii este unul care solicita dotari tehnice importante .

1.c) Rata imobilizărilor financiare (RIF) reprezinta politica de investiții financiare din cadrul societatii comerciale și deasemenea legăturile financiare sustinute cu societatile in cadrul careia deține participații la capitalul social.

La S.C. AMPLO S.A. aceasta rata reflecta un procentaj de 0 % în perioada 2012-2013 iar in 2014 o crestere de 18,59% ca urmare a faptului ca trezoreria disponibila in cadrul societatii a inceput sa fie valorificata.

Evolutia ratelor de structura a activelor circulante

2)Rata activelor circulante (RAC) reflecta ponderea deținuta de utilizările cu caracter ciclic în total activ, aceasta fiind complementară cu rata activelor imobilizate.

Rata activelor circulante , la fel ca celelalte rate , se evalueaza în mod diferit dupa obiectul activității unei societati . Astfel ca , o tendință de creștere este evaluata favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este mult mai mare decat indicele activelor circulante, rezultand astfel accelerarea vitezei de rotație. Pe de alta parte , reducerea ratei activelor circulante poate fi apreciată pozitiv dacă este rezultatul modificării cifrei de afaceri într-o proporție mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei de rotație.

Rata activelor circulante in cadrul acestei societati reflecta o tendință de crestere de la 39,89% in 2012 la 49,07% in 2013 mai apoi o scadere de 16,34 procente in 2014 fiind 32,73% .

2.a.) Rata stocurilor (RSt) exprima ponderea stocurilor în totalul activelor circulante.

Aceasta rata este influențată atat de natura activității societatii cat și de durata ciclului de exploatare . Aceasta rata înregistreaza valori mult mai ridicate la societatile din sfera producției dar si la societatile de distribuție de mărfuri și in acelasi timp valori mai scăzute la societatile din sfera serviciilor.

Interpretarea evoluției în timp a stocurilor necesită corelarea acestora cu cifra de afaceri. La aceasta societate , rata stocurilor reflecta valori reduse de 5,40 % in 2012 si 6,43% in 2013 ,ajungand in 2014 sa se dubleze fiind 13,41%.

2.b.) Rata creanțelor comerciale (RCr) exprima politica financiară a societatii comerciale , aceasta fiind influențată atat de natura clienților cat și de termenele de plată acordate partenerilor de afaceri.

Rata creanțelor reflecta valori mai ridicate în cazul decontărilor fără numerar si valori nesemnificative in cazul societatilor aflate în contact direct cu o clientelă ce realizează plata în numerar . In principiu aceasta rata trebuie să dețină ponderea majoritară și să prezinte o tendință de creștere, in condiția realizării unei viteze de rotație superioare.

In cadrul S.C. AMPLO S.A. rata creanțelor comerciale înregistrează valori in scadere de la 8,69% in 2012 la 6,76% in anul urmator , fiind o consecință a încasărilor anticipate a prestațiilor , ca mai apoi in 2014 sa inregistreze o valoare de trei ori mai mare fiind 18%.

2.c.) Rata disponibilităților (RDb) exprima ponderea atat a disponibilităților bănești cat și a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul societatii comerciale.

O valoare mai mare a activelor de trezorerie exprima o situație favorabilă în conceptia echilibrului financiar, dacă nivelul lor depășește nivelul pasivelor de trezorerie , dar poate semnifica o utilizare ineficientă a resurselor disponibile. Pe de alta parte , in caz contrar societatea va face apel la credite bancare pe termen scurt pentru finanțarea nevoilor de exploatare. In principiu, nivelul minim acceptat este de 5% din totalul activelor circulante, iar nivelul maxim este de 25%. Unii analiști apreciază ca nivel optim al ratei disponibilităților un procent de 10%. La S.C. AMPLO S.A. aceasta rata atinge valoarea de 25,78% in 2012 , 35,87 % in 2013 ajungand ca 2014 sa fie 1,31% . In primii doi ani se depaseste nivelul maxim admis , iar in ultimul an scade uimitor situandu-se mult sub nivelul minim acceptat.

Analiza ratelor de structură ale pasivului

Evolutia ratelor de structura ale pasivului

Rata stabilității financiare (RSF) indica măsura în care societatea comerciala dispune de resurse financiare cu caracter stabil sau permanent față de totalul resurselor.

Preponderența capitalului permanent în resursele financiare ofera un grad ridicat de siguranță prin stabilitate în finanțare. Valoarea minim acceptabilă a acestei ratei pentru o societate industrială este de 50%, iar o valoare normală si optima oscilează în jurul a 66% și are o tendință de creștere.

Rata stabilității financiare reflecta măsura în care societatea comerciala dispune de resurse financiare cu caracter permanent ori stabil față de total resurse. Valoarea normală a ratei stabilității financiare este în jur de 66 %. În anul 2012, 2013 și 2014 se situează peste această valoare. Are o tendință descrescatoare in 2014 fata de perioadele precedente reprezentand 89,86% din totalul surselor financiare ca urmare a ponderii scazute a capitalului propriu fata de 95,45% din 2012 , respectiv 94,62% in 2013.

2) Rata autonomiei financiare globale (RAFG) indica ponderea patrimoniului societatii finanțat pe seama resurselor proprii.

Unii analiști specifica faptul că valoarea minim admisibilă este de 33% dar băncile folosesc ca prag minim o rata de 30% a capitalurilor proprii fata de totalul pasivului, chiar daca sursele proprii ar trebui să contribuie la finanțare într-o proporție de cel puțin 50%. Însa daca capitalul propriu reprezintă minim 66% din totalul resurselor , societatea comerciala detine o autonomie financiară ridicată, prezentând garanții certe pentru a beneficia de credite bancare pe termen lung și mediu .

Aceasta rata înregistrează o tendință de scadere de la 95,45% in 2012 la 89,86% in 2014 reflectând scaderea gradului de autonomie financiară în condițiile înregistrării unei tendințe de scadere a capitalului propriu , astfel ca pragul minim de 30% a fost depasit pe toata perioada analizată.

3)Rata autonomiei financiare la termen (RAFT) indica proporția în care capitalurile proprii participă la formarea capitalului permanent. RAFT>50 % pentru a asigura autonomia financiara a capitalului propriu ceea ce semnifica faptul ca aceasta trebuie să reprezinte cel puțin jumătate din cel permanent.

În perioada 2012-2014 rata autonomiei financiare la termen înregistrează valori mult peste 50% valoare recomandata, respectiv de 100% in anul 2012; procent care se pastreaza si pentru 2014.

Rata de îndatorare globală (RIG) reflecta ponderea datoriilor totale în patrimoniul societatii , indiferent de originea și durata lor.

Rata de îndatorare globală este subunitara iar valoarea maxim admisibilă este 50%, ajungând până la 66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce deci autonomia financiară crește.

Aceasta rata exprima ponderea datoriilor în totalul surselor de finanțare. În cadrul societatii analizate in perioada 2012-2014 înregistrează o tendință de crestere astfel in 2012 fiind 4,55% ,in 2013 fiind 5,38% iar in 2014 dublandu-se ajungand la 10,14% situandu-se mult sub limita de 66% a datoriilor din totalul surselor de finantare.

Rata de îndatorare la termen masoara proporția în care datoriile pe termen mediu și lung participă la formarea capitalurilor permanente, valoarea acestei ratei este considerată normală dacă este mai mică decât 50 %.

In perioada analizată rata de îndatorare la termen este 0 pentru ca societatea nu are datorii pe termen mediu si lung si nici provizioane.

ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR

Situația neta(SN)

SN=AT-DT

SN = Activ Total – Datorii Totale

Activ Total = Active Imobilizate + Active Circulante + Ch. în avans

Datorii totale = Datorii pe termen scurt +Datorii pe termen mediu si lung +Venituri in avans + Provizioane

AT2012=12.141.317 + 8.057.175 + 0 + 0 = 20.198.492

AT2013=11.745.003+11.315.084+0+0 = 23.060.087

AT2014=16.554.493+ 8.053.190+0+ 0 = 24.607.683

DT=DTS+DTL+Provizioane+Venituri în avans

DTS= datorii pe termen scurt

DTL= datorii pe termen lung

DT2012= 918.982+0+0+0=918.982

DT2013= 1.240.424+0+0+0=1.240.424

DT2014= 2.496.095+0+0+0=2.496.095

SN2012=AT2012-DT2012= 20.198.492 – 918.982 = 19.279.510

SN2013=AT2013-DT2013= 23.060.087-1.240.424 = 21.819.663

SN2014=AT2014-DT2014= 24.607.683-2.496.095 = 22.111.588

ΔSN=SN2013 – SN2012 = 21.819.663 – 19.279.510 = 2.540.153

ΔSN= SN 2014 – SN 2013 =22.111.588 – 21.819.663 = 291.925

Situația netă reflecta activul care nu este angajat in datorii. O situație netă pozitivă și crescătoare reflectă creșterea valorii patrimoniale a societății, adică activul net, degrevat de datorii, respectiv averea netă a acționarilor.

In perioadele analizate, situația neta este pozitiva. Se observă o tendință de crestere de la o perioada la alta, aspect economic favorabil pentru societate deoarece o situatie neta pozitiva si in crestere reflecta o mai buna gestiune financiară a societății , creșterea valorii patrimoniale a acesteia , adică activul net degrevat de datorii iar rezultatul profitului obținut de catre societate din activitatea ei e mai mare , ca urmare a unei gestiuni economice sănătoase.

b) Fondul de rulment (FR)

FR = Surse permanente – Nevoi (alocări) permanente

Surse permanente = Capital permanent = Capitalpropriu + Datorii pe termen mediu si lung+Provizioane

Nevoi permanente =Active imobilizate nete

Surse permanente 2012 = Capital permanent 2012 = 19.279.510

Surse permanente 2013 = Capital permanent 2013 = 21.819.663

Surse permanente 2014 = Capital permanent 2014 = 22.111.588

FR2012=19.279.510 – 12.141.317 = 7.138.193

FR2013 =21.819.663–11.745.003 =10.074.660

FR2014 = 22.111.588- 16.554.493 =5.557.095

∆FR=FR 2013 – FR 2012 = 10.074.660 -7.138.193 = 2.936.467

∆FR= FR 2014 – FR 2013 =5.557.095 – 10.074.660 = – 4.517.565

Fondul de rulment exprima existenta echilibrului financiar pe termen lung , astfel urmarindu-se dacă societatea dispune de o marjă de securitate care să o protejeze de viitoarele evenimente neprevăzute.

Fondul de rulment este pozitiv si in crestere in perioada 2012-2013 aspect favorabil pentru societate ,ceea ce semnifica faptul ca s-a realizat echilibrul financiar al societății pe termen lung, adică societatea are o marjă de securitate care sa o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute. Astfel se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

Se manifestă o tendință de scadere in anul 2014, aspect nefavorabil pentru societate reflectand dezechilibrul financiar al societății pe termen lung, adică societatea nu dispune de o marjă de securitate, care să o protejeze de potențialele evenimente neprevăzute. Nu se respectă principiul de gestiune financiară: la nevoi permanente se alocă surse permanente.

Fondul de rulment se împarte in:

Fond de rulment propriu (FRP)

FRP = Capital propriu – Active imobilizate nete

FRP2012= 19.279.510 – 12.141.317 = 7.138.193

FRP 2013 = 21.819.663 – 11.745.003 = 10.074.660

FRP 2014= 22.111.588 – 16.554.493 = 5.557.095

∆FRP = FRP 2013 – FRP 2012 = 10.074.660 – 7.138.193 =2.936.467

∆FRP = FRP 2014 – FRP 2013 =5.557.095 – 10.074.660 =- 4.517.565

FRP reflecta echilibrul financiar care se asigura prin capitalul propriu, reflectand astfel gradul de autonomie financiară.

In perioada 2012-2013, FRP este pozitiv si in crestere, ceea ce reflecta faptul ca societatea comerciala isi poate acoperi achizitia de active imobilizate din surse proprii. In perioada următoare, FRP este in scadere brusca de la 10.074.660 ajungand la 5.557.095, aspect economic nefavorabil pentru societate avand un grad de autonomie financiara scazut.

Fond de rulment împrumutat (FRI)

FRI = FR-FRP

FRI2012= 7.138.193 – 7.138.193= 0

FRI 2013 = 10.074.660 -10.074.660 = 0

FRI 2014 = 5.557.095 -5.557.095 = 0

∆FRI = FRI 2013 – FRI 2012 = 0 – 0 = 0

∆FRI = FRI 2014 – FRI 2013 =0 – 0 = 0

FRI exprima gradul de îndatorare pe termen lung al societatii pentru a finanța nevoile pe termen scurt . In perioadele analizate, FRI este 0 reflectand faptul ca societatea nu are datorii.

c) Nevoia de fond de rulment (NFR)

NFR = Nevoi temporare – Surse temporare

Nevoi temporare = Stocuri + Creanțe + Investitii financiare pe termen scurt + Ch in avans

Surse temporare = Datorii de exploatare + Venituri in avans

Nevoi temporare2012= 1.091.813 + 1.757.240 + 0 + 0 = 2.849.053

Nevoi temporare 2013 = 1.483.657+ 1.558.374 + 0 + 0 = 3.042.031

Nevoi temporare 2014 = 3.299.156 + 4.431.175 + 0 + 0 = 7.730.331

Surse temporare 2012= 918.982 + 0 = 918.982

Surse temporare 2013 = 1.240.424 + 0 = 1.240.424

Surse temporare 2014 = 2.496.095 + 0 = 2.496.095

NFR2012 = 2.849.053 – 918.982 = 1.930.071

NFR 2013= 3.042.031-1.240.424 = 1.801.607

NFR2014= 7.730.331- 2.496.095= 5.234.236

ΔNFR=NFR2013 –NFR2012 = 1.801.607 – 1.930.071 = -128.464

ΔNFR= NFR 2014 –NFR 2013 = 5.234.236 – 1.801.607 = 3.432.629

Nevoia de fond de rulment reflecta realizarea echilibrului financiar pe termen scurt.

Nevoia de fond de rulment este negativa în perioada 2012-2013 si in scadere , aspect economic favorabil pentru societate ceea ce reprezinta un echilibru financiar pe termen scurt.Se manifestă o tendință de crestere in anul 2014, aspect nefavorabil pentru societate reprezentand un dezechilibru financiar pe termen scurt.

d) Trezoreria netă (TN)

TN=FR-NFR

TN2012 = 7.138.193 – 1.930.071 = 5.208.122

TN 2013 = 10.074.660 – 1.801.607= 8.273.053

TN 2014 = 5.557.095 – 5.234.236= 322.859

ΔTN = TN2013 – TN2012 = 8.273.053 – 5.208.122 = 3.064.931

ΔTN = TN 2014 – TN 2013 =322.859 – 8.273.053 =-7.950.194

Trezoreria netă este cea care reflecta cel mai bine posibil faptul ca in cadrul societatii se desfasoara o activitate eficienta si echilibrata.

Trezoreria netă este pozitiva în perioada 2012-2013 si in crestere ceea ce semnifica faptul ca se realizeaza echilibrul financiar al societății, de aici rezulta existenta unui surplus monetar la sfârșitul exercițiului si deasemenea o creștere a capacității reale de finanțare a investițiilor.

Se manifesta o scadere drastica in anul urmator , aspect nefavorabil pentru societate semnificand faptul ca societatea nu mai realizeaza un echilibru financiar, rezultand faptul ca există un deficit monetar la sfârșitul exercițiului.

Analiza soldurilor intermediare de gestiune

a)Marja comerciala (MC)

MC = Venituri din vânzarea mărfurilor – Cheltuieli privind mărfurile

MC2012 = 132.200-31.916=100.284

MC 2013= 133.763 – 39.282 = 94.481

MC 2014= 3.862.383 – 3.803.676 = 58.707

∆MC= MC 2013 – MC 2012 = 94.481 – 100.284 = – 5.803

∆MC= MC 2014 – MC 2013 = 58.707 – 94.481 = -35.774

Marja comerciala masoara surplusul pe care îl câștigă un agent economic din vânzarea mărfurilor, după intrarea acestuia in posesia lor, prin cumpărarea de la furnizor.

In perioada analizata , marja comerciala este in scadere, in special in ultimul an , acesta fiind un aspect economic nefavorabil pentru societate astfel nerealizandu-se un surplus castigat de catre agentul economic din vanzarea marfurilor.

b) Productia exercitiului (Qex)

Qex = Qvanduta ± Qstocata + Qimobilizata

Qex 2012 = 10.812.872-405.490+23.343=10.430.725

Qex 2013= 14.378.796 + 163.500 + 16.703 = 14.558.999

Qex 2014= 11.767.895 + 813.331 + 0 = 12.581.226

∆ Qex=Qex 2013 – Qex2012 = 14.558.999 – 10.430.725 = 4.128.274

∆ Qex = Qex 2014 – Qex 2013 =12.581.226- 14.558.999 = -1.977.773

Producția exercițiului masoara întreaga activitate desfășurată de catre societate, fiind determinata ca o producție globală a exercițiului financiar.

Producția exercițiului este pozitiva și înregistrează o tendință de crestere in perioada 2012-2013, fiind un aspect favorabil pentru societate.

Insa in perioada imediat urmatoare se manifesta o tendinta de scadere , aspect economic nefavorabil din punct de vedere economic reflectand o producție globală a exercițiului financiar mult mai mica.

c) Valoarea adaugata (VA)

Pentru ca S.C.AMPLO S.A. are ca obiect de activitate atat productie cat si comercializare , valoarea adaugata se calculeaza astfel:

VA = MC + Qex – Consumurile externe de la terți

Consumuri externe de la terți = Ch materiale + Ch cu serviciile executate de terți

Consumuri ext de la terți 2012 = (2.749.236 + 54.918 + 371.594 ) + 787.199 = 3.962.947

Consumuri ext de la terți 2013 = ( 3.575.280 + 91.002 + 440.205) + 845.771 = 4.952.258

Consumuri ext de la terți 2014 = (3.235.746 + 103.075 + 403.943 ) + 1.262.999 = 5.005.763

VA2012 = 100.284+10.430.725-3.962.947=6.568.062

VA 2013 = 94.481 + 14.558.999 – 4.952.258 = 9.701.222

VA 2014 = 58.707 + 12.581.226 – 5.005.763 = 7.634.170

∆ VA= VA 2013 – VA 2012 = 9.701.222 – 6.568.062 =3.133.160

∆ VA = VA 2014 – VA 2013 =7.634.170 – 9.701.222 = -2.067.052

Valoarea adăugată reflecta creșterea valorii realizate de societate, rezultată din utilizarea factorilor de producție, peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți. Sursa de acumulări bănești din care se vor plăti datoriile către stat, bănci, diverși creditori, către salariați, acționari și din care se va repartiza o anumită sumă pentru autofinanțare reprezinta valoarea adaugata.

În perioada analizată 2012-2013, valoarea adaugata exprima valori pozitive si in crestere, acesta fiind un aspect favorabil din punct de vedere economic pentru societate reflectand faptul ca exista o creștere de valoare mare realizată de societate, rezultată din utilizarea factorilor de producție, peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți.

Se manifestă o tendință nefavorabila din punct de vedere economic , de scadere in perioada urmatoare semnificand faptul ca societatea realizeaza o scadere de valoare , rezultată in urma utilizarii factorilor de producție peste valoarea bunurilor și serviciilor cumpărate de societate de la terți.

d) Excedentul brut de exploatare (EBE)

EBE = VA + Subvenții din exploatare –Ch cu personalul – Ch cu alte impozite si taxe

EBE2012 = 6.568.062 + 0 -5.113.766-136.468=1.317.828

EBE 2013 = 9.701.222 + 0 – 5.063.989 –166.741= 4.470.492

EBE 2014 = 7.634.170 + 0 –5.429.113 – 147.678= 2.057.379

∆EBE= EBE 2013 – EBE 2012 = 4.470.492 – 1.317.828 = 3.152.664

∆EBE = EBE 2014 – EBE 2013 =2.057.379 – 4.470.492 = -2.413.113

Excedentul brut de exploatare indica capacitatea de rambursare a datoriilor către bugetul statului și de remunerare a acționarilor si deasemenea capacitatea potențială de autofinanțare a investițiilor.

Excedentul brut de exploatare reflecta valori pozitive si in crestere in perioada 2012-2013 , aspect favorabil pentru societate , aceasta avand o mai mare capacitate potențială de autofinanțare a investițiilor si de rambursare a datoriilor către bugetul de stat.

Societatea indica o tendință nefavorabilă de scădere in urmatoarea perioada, aspect nefavorabil din punct de vedere economic indicand o scadere a capacitatii potențiale de autofinanțare a investițiilor si deasemenea o scadere a capacitatii de rambursare a datoriilor către bugetul statului .

e) Rezultatul din exploatare (RE)

RE = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare (ct. 658) + Reluări asupra provizioanelor din expl. – Ch. cu amortizări si provizioane din expl.

RE2012 = 1.317.828 + 4.825 – 24.290 + 0 – 413.181 = 885.182

RE 2013 = 4.470.492+ 847 –20.071+ 0 – 585.838= 3.865.430

RE 2014 = 2.057.379+ 31.593 –61.079+ 0 –561.510 =1.466.383

∆RE= RE 2013 – RE 2012 = 3.865.430 – 885.182 = 2.980.248

∆RE = RE 2014 – RE 2013 =1.466.383 – 3.865.430 = -2.399.047

Rezultatul (profitul) din exploatare indica rentabilitatea activității de exploatare in marimi absolute.

Acesta indica valori pozitive in prima perioada , manifestându-se o tendință favorabilă de crestere ceea ce rezulta o marime absoluta mai mare a rentabilității activității de exploatare.

In perioada imediat urmatoare se manifesta o tendinta de scadere , aspect nefavorabil din punct de vedere economic , rezultand o scadere a marimii absolute a rentabilității activității de exploatare.

f) Rezultatul curent (RC)

RC = RE + Venituri financiare – Ch. financiare

RC2012 =885.182 + 319.951 – 28.310 =1.176.823

RC 2013 =3.865.430+321.669 – 48.901= 4.138.198

RC 2014 =1.466.383 + 243.994– 110.841= 1.599.536

∆RC= RC 2013 – RC 2012 = 4.138.198 – 1.176.823 = 2.961.375

∆RC = RC 2014 – RC 2013 = 1.599.536 – 4.138.198 = -2.538.662

Rezultatul curent este delimitat de rezultatul din exploatare si de rezultatul financiar.

În cadrul S.C. AMPLO S.A. privind perioada 2012-2013 , rezultatul curent masoara valori pozitive , manifestându-se o tendință favorabilă de crestere datorita faptului ca aceasta a inregistrat profit si din activitatea de exploatare si din cea financiara , ceea ce afecteaza pozitiv rezultatul curent.

In urmatoarea perioada , rezultatul curent manifesta o scadere brusca , aspect nefavorabil din punct de vedere economic .

g) Rezultatul net al exercițiului (RN)

RN = RC + Venituri extraordinare – Ch. extraordinare – Impozitul pe profit

RN2012 =1.176.823+0 – 0-213.839=962.984

RN 2013=4.138.198 + 0 – 0 – 659.415 = 3.478.783

RN 2014 =1.599.536 + 0 – 0 – 315.409 = 1.284.127

∆RN= RN 2013 – RN 2012 = 3.478.783 – 962.984 = 2.515.799

∆RN = RN 2014 – RN 2013 = 1.284.127 – 3.478.783 = -2.194.656

Rezultatul net indica mărimea rentabilității financiare, după ce s-a dedus din profitul brut impozitul pe profit.

In perioada analizata 2012-2013, rezultatul net înregistrează valori pozitive , cu o puternica crestere in 2013, aspect favorabil din punct de vedere economic , reflectand astfel o crestere a rezultatului curent .

In perioada 2013-2014 , rezultatul net al exercitiului sufera o scadere semnificativa datorita scaderii rezultatului curent, aspect nefavorabil din punct de vedere economic .

Analiza ratelor de structura ale capitalului

Ratele de echilibru

a)Rata de finantare a activelor fixe (Rfr)

Capital permanent = Capitalpropriu + Datorii pe termen mediu si lung + Provizioane

O rata de finantare a activelor fixe supraunitara indica faptul ca exista un fond de rulment pozitiv , adica faptul ca activele fixe sunt finantate numai din surse permanente, deci societatea se afla in echilibru financiar pe termen lung. Insa o rata de finantare a activelor fixe subunitara indica un fond de rulment negativ, deci societatea este in dezechilibru financiar pe termen lung.

Incadrul S.C. AMPLO S.A., rata de finantare a activelor fixe este supraunitara si prezinta o tendinta favorabila de crestere in anul 2013 ceea ce reflecta existenta unui fond de rulment pozitiv, adica faptul ca activele fixe sunt finantate numai din surse permanente, iar societatea se afla in echilibru financiar pe termen lung . In urmatorul an , aceasta rata manifesta o tendinta de scadere dar in acelasi timp ramanand supraunitara, indicand faptul ca exista fond de rulment pozitiv.

b)Rata de finantare a nevoii de fond de rulment (Rnfr)

Aceasta rata pune in evidenta ponderea corespunzatoare din fondul de rulment ce finanteaza NFR pozitiva . Insa daca NFR este negativa , calculul acestei rate nu are relevanta pentru ca NFR negativa indica faptul ca sursele temporare sunt mai mari decat nevoile temporare, deci societatea nu are nevoie de finantare .

Cand rata de finantare a nevoii de fond de rulment este mai mica decat 1, indica faptul ca TN este negativa rezultand manifestarea unui dezechilibru financiar.

Insa daca aceasta rata este mai mare decat 1, reflecta faptul ca TN este pozitiva, deci se manifesta echilibrul financiar.

In perioada analizata , rata de finantare a fondului de rulment este supraunitara , ceea ce semnifica faptul ca trezoreria neta este pozitiva , manifestandu-se echilibrul financiar.

Ratele de lichiditate

a)Rata lichiditatii generale (Rlg)

Aceasta rata face comparatie intre ansamblul activelor circulante si cel al datoriilor pe termen scurt. Rata lichiditatii generale masoara capacitatea sau incapacitatea unei societati comerciale de a-si achita datoriile scadente pe termen scurt doar din activele circulante detinute in patrimoniu. Cu cat rata lichiditatii generale este mai indepartata de 1, cu atat societatea este mai protejata de o insuficienta de trezorerie .

Rata lichiditatii generale in cadrul S.C. AMPLO S.A. este supraunitara pe tot parcursul perioadei analizate fiind un aspect favorabil pentru societate . In anii 2012-2013 este mult peste limita recomandata ,respectiv 8,77 si 9,12 ceea ce reflecta faptul ca societatea este mai protejata de o insuficienta de trezorerie . In ultimul an insa situatia societatii se schimba semnificativ , aceasta rata ajungand la 3,23 ceea ce semnifica o mai mica capacitate de achitare a datoriilor scadente pe termen scurt doar din activele circulante detinute.

b)Rata lichiditatii reduse (Rlr)

O rata a lichiditatii mai reduse reflecta capacitatea societatii de a-si onora datoriile scadente pe termen scurt doar din creante si disponibilitati banesti. O valoare optima a acestei rate se situeaza in intervalul [0,8; 1].

In cadrul S.C. AMPLO S.A. se inregistreaza valori mult peste valorile recomandate in perioada 2012-2013 , aspect nefavorabil din punct de vedere economic , cu o tendinta de scadere in anul 2014, aspect favorabil pentru societate semnificand faptul ca societatea are o mai mare capacitate de a-si onora datoriile scadente pe termen scurt doar din creante si disponibilitati banesti.

c)Rata lichiditatii imediate (RLi)

Aceasta rata masoara capacitatea societatii de a-si rambursa datoriile scadente pe termen scurt doar din disponibilitatile banesti existente in conturile bancare si casa. Un nivel minim recomandat pentru o mai mare capacitate a societatii de a-si rambursa datoriile scadente pe termen scurt doar din disponibilitatile banesti existente in conturile bancare si casa este de 0,3.

In cadrul S.C. AMPLO S.A. aceasta inregistreaza valori mult peste valoarea recomandata in perioada 2012-2013 ceea ce dovedeste faptul ca societatea are o excelenta capacitate de rambursare a datoriilor pe termen scurt din disponibilitatile banestiexistente in conturile bancare si casa.

Insa in perioada urmatoare situatia ratei lichiditatii imediate se modifica considerabil ajungand sub nivelul minim recomandat si anume 0,13 ceea ce semnifica faptul ca societatea nu are o excelenta capacitate de acoperire a datoriilor pe termen scurt din disponibilitatile banesti existente in conturile bancare si casa , dar acest fapt nu reprezinta o problema majora atat timp cat rata lichiditatii generale este supraunitara Rata lichiditatii imediate este cea mai importanta rata de lichiditate si le sustine pe cele doua , respectiv rata lichiditatii generale si rata lichiditatii reduse.

Capacitatea de autofinantare (CAF)

Metoda aditionala

CAF = Rezultatul net + Ch calculate (cu amortizări și provizioane) – Venituri calculate (reluări asupra amortizărilor și provizioanelor)

CAF2012 =962.984+413.181 – 0=1.376.165

CAF 2013= 3.478.783 + 585.838 – 0 = 4.064.621

CAF 2014 = 1.284.127 + 561.510 – 0 = 1.845.637

Metoda deductivă

CAF = EBE + Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli de exploatare(cont 652+658) + Venituri financiare – Cheltuieli financiare+Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare – Impozitul pe profit

CAF2012 =1.317.828+4.825-24.290+319.95-28.310+0-0-213.839=1.376.165

CAF2013 =4.470.492+847–20.071 + 321.669 –48.901+0–0 – 659.415 = 4.064.621

CAF2014=2.057.379+31.593–61.079+243.994–110.841+0–0–315.409 = 1.845.637

Capacitatea de autofinantare masoara potentialul financiar de crestere economica a unei societatii comerciale , in acelasi timp este sursa interna de finantare, rezultata de activitatea comerciala a unitatii dupa deducerea tuturor cheltuielilor platibile la o anumita scadenta. Capacitatea de autofinantare reprezinta un surplus financiar rezultat de activitatea rentabila a societatii.

In cazul studiat, societatea comerciala are o capacitate de autofinantare pozitiva inregistrandu-se o tendinta de crestere in perioada 2012-2013 , aspect favorabil din punct de vedere economic ceea ce semnifica existenta unui surplus financiar degajat de activitatea rentabila a societatii .

In ultimul an se manifesta o tendinta de scadere, aspect nefavorabil din punct de vedere economic , acest lucru semnifica faptul ca societatii comerciale incepe sa ii scada surplusul financiar degajat de activitatea rentabila a acesteia.

Ratele de indatorare

a)Rata levierului (Rl)

Datorii totale=datorii termen scurt +datorii termen lung + provizioane +venituri in avans

Aceasta rata face comparatie intre marimea datoriilor totale si cea a capitalului propriu . Insa normele bancare au stabilit o rata a levierului mai mica decat 1, pentru acordarea de credite cu garantie sigura.

In cazul studiat se inregistreaza o rata a levierului subunitara dar in crestere , astfel ca societatea poate contacta un nou credit bancar sau un nou imprumut in conditii de siguranta pentru creditor in ceea ce priveste capacitatea acesteia de a-si rambursa imprumutul si de a-si plati dobanzile aferente.

b)Rata datoriilor financiare (Rdf)

Aceasta rata reflecta proportia datoriilor financiare in totalul capitalurilor permanente. Aceasta indica gradul de indatorare pe termen mediu si lung a unei societatii comerciale . Insa normele bancare impun o valoare maxima de 0,5 pentru aceasta rata.

S.C. AMPLO S.A. are o rata a datoriilor financiare de zero , situandu-se mult sub valoarea maxima admisa , putand astfel sa solicite un credit bancar pe termen mediu sau lung.

c)Rata de rambursare a datoriilor financiare prin capacitatea de autofinantare (Rcaf)

Rata de rambursare a datoriilor financiare indica in numar de ani capacitatea unei societati comerciale de a-si rambursa datoriile pe termen lung contractate , prin capacitatea de autofinantare. In ceea ce priveste numarul de ani maxim pentru rambursarea datoriilor pe seama capacitatii de autofinantare normele bancare indica un maxim de 3 ani .

In cadrul S.C. AMPLO S.A. se inregistreaza valori realizate sub valoarea recomandata, ceea ce ne indica o foarte buna capacitate de achitare a datoriilor pe termen lung din capacitatea de autofinantare.

d) Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (Rcf)

Aceasta rata cuprinde in special comisioanele si dobanzile . Normele bancare au stabilit o limita maxima pentru acest indicator de 0,6 . Capacitatea de plata a costului indatorarii este pusa in evidenta de aceasta rata , separand societatile sanatoase de cele aflate in pragul falimentului.

Societatea analizata inregistreaza valori situate mult sub valoarea maxima stabilita de normele bancare, ceea ce ne indica faptul ca aceasta nu se confrunta cu dificultati de gestiune financiara de unde puteam deduce faptul ca este o societate sanatoasa situandu-se departe de faliment.

Analiza ratelor cinetice( de gestiune)

a)Durata de rotatie a stocurilot (Dst)

Numarul de zile necesar pentru reinnoirea stocurilor este reprezentata de durata de rotatie a stocurilor . Durata de rotatie a stocurilor e recomandata sa se situeaze sub limita de 30 zile.

Incadrul S.C. AMPLO S.A. durata de rotatie a stocurilor se situeaza peste durata maxima recomandata de 30 zile fiind un aspect nefavorabil pentru societate. In perioada 2012-2013 durata de rotatie este apropiata de limita recomandata, dar in perioada urmatoare ,durata de rotatie a stocurilor se dubleaza reprezentand 75,98 zile ceea ce semnifica faptul ca stocurile se invart mult mai greu , ducand la cresterea numarului de zile.

b)Durata de incasare a creantelor (Dcr)

Numarul de zile necesar pentru incasarea creantelor de la terti este reprezentat de durata de incasare a creantelor . Aceasta durata este bine sa fie mai mica de 30 de zile.

Societatea analizata inregistreza valori situate mult peste 30 zile , ceea ce ne arata faptul ca numarul de zile necesar pentru incasarea creantelor de la terti este mai mare , aspect nefavorabil pentru societate , accentuand faptul ca in anul 2014 , numarul de zile este triplu fata de cel recomandat ceea ce presupune o incasare a creantelor mult prea tarzie.

c)Durata de achitare a furnizorilor (Dfz)

OBS. Soldul furnizorilor = Se calculeaza astfel: ct. 401+403+404+405+408+409

Numarul de zile in care se face plata furnizorilor este exprimat de durata de achitare a acestora . Orice societate isi doreste ca aceasta durata sa fie cat mai mare dar durata recomandata este de 30 zile.

In cazul studiat , aceasta durata este mult mai mica decat limita recomandata , in acelasi timp si decat durata de incasare a creantelor . Acest aspect economic este nefavorabil pentru societate , deoarece plata furnizorilor se efectueaza mai rapid decat incasarea creantelor. Astfel in anul 2012 durata de incasare a creantelor este de 58 zile iar durata de achitare a furnizorilor este de 14 zile , in anul 2013 durata de incasare a creantelor este de 39 zile iar durata de achitare a furnizorilor este de 10 zile , in anul 2014 durata de incasare a creantelor este de 102 zile iar durata de achitare a furnizorilor este de 28 zile , acest aspect fiind extrem de nefavorabil pentru societate datorita existentei unei diferente mult prea mari intre durata de incasare a creantelor , respectiv durata de achitare a furnizorilor.

Analiza rentabilitatii

Ratele de rentabilitate economice brute

Rata nominala a rentabilitatii economice brute (Rneb)

Capital investit = Active fixe brute (r.12 din situatia activelor imobilizate-formular 40) + NFR + Disponibilitati banesti (r7+r8 b)

Capital investit 2012 =16.538.459+1.930.071+5.208.122=23.676.652

Capital investit 2013 =16.467.930 + 1.801.607 + 8.273.053 = 26.542.590

Capital investit 2014 =20.973.925 + 5.234.236 + 322.859 = 26.531.020

Rata reala a rentabilitatii economice bruta (Rreb)

Rreb = Rneb –Ri , daca Ri < 10

Ri=rata inflatiei

Ri 2012 = 3,33 %

Ri 2013 = 3,98 %

Ri 2014 = 1,07 %

Rreb 2012= 5,56 % -3,33% =2.23 %

Rreb 2013 = 16,84 % – 3,98 % = 12,86%

Rreb 2014 = 7,75 % – 1,07 % = 6,68%

Ratele de rentabilitate economice brute indica capacitatea societatii de a-si reinnoi capitalurile investite . Aceasta reinnoire a capitalurilor investite ar trebui sa se realizeze intr-o perioada de timp cat mai scurta. Cu cat rezultatul obtinut este mai mare cu atat perioada de reinnoire a capitalului este mai scurta.

In anul 2012 , rata reala a rentabilitatii economice brute inregistreaza valori sub nivelul ratei inflatiei rezultand astfel o imposibilitate a societatii de a-si mentine activul sau economic. In urmatorii doi ani , rata reala a rentabilitatii economice brute inregistreaza valori superioare ratei inflatiei pe economie , ceea ce semnifica faptul ca societatea isi poate mentine activul sau economic.

Ratele rentabilitatii economice nete

Rata nominala a rentabilitatii economice nete (Rnen)

Rata reala a rentabilitatii economice nete (Rren)

Rren = Rnen – Ri

Rren 2012 = 3,74 % – 3,33 % = 0,41 %

Rren2013 = 14,56 % – 3,98 % = 10,58 %

Rren2014 = 5,53 % – 1, 07 % = 4,46 %

Rata nominala a rentabilitatii economice nete este indicat sa fie superioara ratei inflatiei , astfel ca societatea isi poate recupera integral eforturile depuse pt desfasurarea activitatii, mentinandu-si activul sau economic.

In anul 2012 , rata reala a rentabilitatii economice nete este inferioara ratei inflatiei , aspect economic nefavorabil pentru societate reflectand faptul ca societatea nu isi poate recupera integral eforturile depuse pentru desfasurarea activitatii, astfel nementinandu-si activul sau economic.In urmatorii doi ani , rata reala a rentabilitatii economice nete inregistreaza valori superioare ratei inflatiei aspect economic favorabil pentru societate reflectand faptul ca societatea isi poate recupera integral eforturile depuse pentru desfasurarea activitatii, astfel mentinandu-si activul sau econo

Rata rentabilitatii financiare (Rf)

Aceasta rata indica capacitatea societatii comerciale de a realiza profit dupa utilizarea capitalului propriu. Rentabilitatea financiara remunereaza actionarii unei societati prin acordarea de dividende sau prin majorarea rezervelor.

In anul 2012 rata rentabilitatii financiare e pozitiva ,aspect favorabil din punct de vedere economic.In urmatorul an aceasta creste semnificativ de la 4,99% la 15,78%,aspect favorabil din punct de vedere economic semnificand cresterea capacitatii societatii de a realiza profit in urma utilizarii capitalului propriu.

Insa in ultimul an s-a manifestat o scadere drastica a acestei rate fiind 5,67% , aspect nefavorabil din punct de vedere economic deoarece incepe sa scada capacitatea societatii de a realiza profit in urma utilizarii capitalului propriu.

Analiza pragului de rentabilitate din exploatare

1) Cheltuieli fixe (CF)

CF=20% (consumuri externe de la terti + ch privind marfurile) + 20% ch cu personalul + ch cu amortizarea si provizioanele din exploatare + ch cu alte impozite si taxe

CF2012=20%x(3.962.947+31.916)+20%x5.113.766+413.181+136.468=2.371.375

CF2013=20%x(4.952.258 + 39.282) + 20% x 5.063.989 + 585.838 + 166.741 = 2.763.685

CF2014=20%x(5.005.763+3.803.676)+ 20% x 5.429.113+ 561.510 + 147.678= 3.556.899

2) Cheltuieli variabile

CV=80% (consumuri externe de la terti + ch privind marfurile) + 80% ch personal + ch cu despagubiri,donatii si active cedate

CV2012=80%x(3.962.947+31.916)+80%x5.113.766+24.290=7.311.193

CV 2013=80% x(4.952.258 + 39.282)+80%x5.063.989 + 20.071+34.487= 8.098.981

CV 2014=80%x(5.005.763+3.803.676)+80%x5.429.113 + 61.079 + 30.840 = 11.482.760

OBS: CF+CV=Ch de exploatare

3) Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV)

MCV=CA-CV

MCV2012=10.945.072-7.311.193=3.633.879

MCV2013=14.512.559 – 8.098.981 =6.413.578

MCV2014= 15.630.278 – 11.482.760 = 4.147.518

4)Marja asupra ch variabile exprimata in procente (MCV%)

5)Pragul de rentabilitate din exploatare (CApr)

In raport cu pragul de rentabilitate, situatia societății este una confortabila, dat fiind faptul ca cifra de afaceri netă depaseste punctul critic.

Pragul de rentabilitate din exploatare se mai numeste si punct mort . Acesta tine evidenta nivelul minim de activitate la care trebuie sa se afle societatea pentru a lucra in castig , punctul in care veniturile acopera cheltuielile de exploatare . Activitatea societatii devine rentabila peste acest punct.

In anul 2012 acest prag e reprezentat de 7.185.985 lei , ceea ce semnifica , ca peste acest prag societatea devine rentabila.

In anul urmator acest prag scade nesemnificativ iar in ultimul an pragul de rentabilitate din exploatare a crescut dublandu-se ajungand la 13.680.381 lei , ceea ce semnifica faptul ca societatea trebuie sa depaseasca acest prag mult prea mare pentru a fi rentabila.

6)Rata riscului de exploatare (Rre)

Riscul de exploatare masoara incapacitatea sau capacitatea unei societati de a se adapta nevoilor clientilor si schimbarilor survenite in mediul economic in care aceasta isi desfasoara activitatea . Cu cat rata riscului de exploatare este mai mica cu atat va exista un risc de exploatare mai mic si pragul din rentabilitate va fi deasemenea mai mic .

In perioada supusa analizei 2012-2013 , rata riscului de exploatare scade semnificativ , aspect favorabil din punct de vedere economic pentru ca e preferabil ca aceasta rata sa fie cat mai mica , pentru a evidentia un risc de exploatare minim.

Insa in urmatorul an , aceasta rata se dubleaza fata de anul anterior ajungand la 87,52% , aspect nefavorabil din punct de vedere economic , semnificand faptul ca societatea evidentiaza un risc de exploatare mult mai mare.

7) Indicele de securitate (IS)

Acest indice masoara marja de securitate de care dispune societatea. Astfel ca valoarea acestui indice e bine sa fie cat mai mare pentru a avea un risc de exploatare cat mai mic.

In anul 2012 , acest indice de securitate este 0,34 ceea ce semnifica faptul ca in acest an riscul de exploatare este mai mare.

In urmatorul an , acest indice are o tendinta de crestere fiind 0,57 reflectand faptul ca riscul de exploatare e mai redus.

Insa in ultimul an , acest indice scade la 0,12 ceea ce exprima faptul ca riscul de exploatare creste, societatea fiind mult mai expusa acestui risc.

8) Pozitia absoluta fata de CApr (flexibilitatea absoluta) (α)

α= CA-CAPR

α2012=10.945.072-7.185.985=3.759.087

α 2013= 14.512.559 – 6.281.102 = 8.231.457

α 2014= 15.630.278 – 13.680.381 = 1.949.897

Flexibilitatea absoluta masoara capacitatea unei societati comerciale de adaptare a productiei la cerintele pietei. Cu cat valoarea flexibilitatii absolute e mai mare cu atat riscul va fi mai mic .

Flexibilitatea absolută a S.C. AMPLO S.A. este in crestere in perioada 2012-2013 , acest lucru punand in evidența buna capacitate a societății de adaptare a producției cerințelor pieței și indicând un risc de exploatare scazut.

Insa in urmatorul an se manifesta o scadere majora de la 8.231.457 ajungand la 1.949.897, aspect nefavorabil din punct de vedere economic reflectand o capacitate mai scazuta a societatii de a-și adapta producția la cerințele pieței astfel indicând un risc de exploatare crescut.

Pozitia relativa fata de CApr (coeficientul de volatilitate) (α’ )

Coeficientul de volatilitate , la fel ca flexibilitatea absoluta , evidentiaza capacitatea societatii de a-si adapta productia la cerintele pietei. Se recomanda ca valorile inregistrate sa fie cat mai mari.

Pozitia relativă înregistrează valori mai mari cand riscul este minim, așa cum este cazul societății analizate unde poziția relativă are valori mari și în crestere în perioada 2012-2013 ceea ce reflecta un risc minim iar in anul 2014inregistreaza o scadere brusca de la 131,05% in 2013 la 14,25% , ceea ce semnifica faptul ca societatea este expusa unui risc mult mai mare .

ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT

Metoda lui Altman

Z=1,2*R5+1,4*R4+3,3*R1+ 0,6*R3+ R2

R1 indica rata de rentabilitate economică ori de eficiență a utilizării activelor . Acest indicator este preferabil sa fie cât mai mare și in crestere .

In anul 2012 rata de rentabilitate economica este reprezentata de 0,058 urmand ca in urmatorul an sa creasca semnificativ ajungand la 0,18 , aspect favorabil din punct de vedere economic reflectand o rata a rentabilitatii economice mare , respectiv o eficienta crescuta a utilizarii activelor .

Insa in urmatorul an ,aceasta rata a rentabilitatii scade, aspect nefavorabil din punct de vedere economic reflectand o scadere a eficientei utilizarii activelor.

R2 reprezinta indicatorul de eficiență a utilizării activelor . Acest indicator de eficienta exprimă rotația activului prin cifra de afaceri. Activitatea unei societăți este mai eficientă cand vanzările sunt mai mari si activele se reînnoiesc mai rapid prin cifra de afaceri.

In perioada analizata , se observa faptul ca indicatorul de eficiență a utilizării activelor care exprimă rotația activului prin cifra de afaceri este in continua crestere de la un an la altul insa in anul 2014 acesta este cel mai mare si anume 0,64 ,ceea ce reflecta ca in acest an vanzarile sunt mai mari iar activele se vor reinnoi mai rapid prin cifra de afaceri.

R3 masoara nivelul de îndatorare al societatii prin imprumuturi . Se doreste ca această rată să fie cât mai mare.

Acest indicator atinge maximul la inceputul perioadei analizate si anume in anul 2012 fiind reprezentat de 20,98 ,aspect favorabil din punct devedere economic reflectand faptul ca in acest an gradul de indatorare al societatii prin imprumuturi pe termen scurt , mediu sau lung este cel mai mic .

In urmatorul an acest indicator are o tendinta de scadere , aspect nefavorabil din punct de vedere economic reflectand faptul ca datoriile societatii incep sa creasca.

In ultimu an acest indicator sufera o scadere majora ajungand la 8,86 , semnificand faptul ca datoriile societatii sunt intr-o crestere continua si semnificativa.

R4 este indicatorul ce masoara capacitatea de finanțare internă a societății iar acest indicator se recomandă sa aiba o valoare cât mai mare.

La inceputul perioadei analizate , acest indicator are cea mai mica valoare respectiv 0,048, aspect nefavorabil din punct de vedere economic deoarece reflecta o capacitate de finantare interna a societatii mai mica .

In urmatorul an , capacitatea de finantare a societatii sufera o crestere majora ajungand la 0,15 , reflectand o buna capacitate de finanțare internă a societății.

Insa in ultimul an acest indicator scade dramatic ajungand la 0,05 , ceea ce reflecta o mai mica capacitate de finanțare internă a societății.

R5 este indicator ce reflecta flexibilitatea unei societății dar in acelasi timp arată ponderea activului circulant în activul total . E preferabil ca acest raport sa fie cât mai mare.

In anul 2012 , acest indicator reprezinta 0,40 ceea ce semnifica faptul ca societatea are o flexibilitate relativ mica .

In anul 2013 acest indicator este in crestere reprezentand 0,50, aspect favorabil din punct de vedere economic deoarece flexibilitatea societății este mult mai mare , aratand o ponderea activului circulant în activul total mai mare.

In ultimul an se manifesta o tendinta de scadere la 0,33 , aspect nefavorabil din punct de vedere economic deoarece flexibilitatea societatii incepe sa scada dramatic.

Z2012=1,2 x 0,40+1,4 x 0,048+3,3 x 0,058+0,6 x 20,98+0,54=13,87

Z 2013 =1,2 x 0,50 +1,4 x 0,15 +3,3 x 0,18 +0,6 x 17,59 + 0,63 =12,59

Z 2014=1,2 x 0,33 +1,4 x 0,05 +3,3 x 0,065 + 0,6 x 8,86 + 0,64 = 6,64

Interpretare în functie de valorile lui Z:

Z < 1,8 – starea de faliment este iminentă;

Z > 3 – situația financiară este bună; bancherul poate avea încredere în întreprinderea respectivă, aceasta fiind solvabilă;

1,8 < Z < 3 – situația financiară este dificilă, cu performanțe vizibil diminuate și apropiate de pragul stării de faliment;

Deoarece Z este în anul 2012 13,87 , în anul 2013 12,59 , iar in 2014 6,64 situația financiara a societatii este una buna . Din punct de vedere bancar , bancherul poate avea incredere in aceasta societate comerciala , aceasta fiind solvabila.

Chiar daca Z este in scadere de la un an la celalalt , valorile fiind mai mari decat 3 , rezulta ca societatea este un solvabila , manifestand incredere .

Metoda Conan-Holder

Z=0,16*R1+0,22*R2-0,87R3-0,10R4+0,24R5

Z=0,16*R1+0,22*R2-0,87 R3-0,10R4+0,24R5

Z2012=0,16x 0,34 + 0,22 x 0,95 -0,87 x 0,0025 – 0,10 x0,78 +0,24 x 1,43=0,53

Z 2013=0,16 x 0,43 +0,22 x 0,95 -0,87 x 0,0034 – 0,10 x0,52 +0,24 x 3,6 =1,087

Z 2014=0,16 x 0,19 +0,22 x 0,90 – 0,87 x 0,0071 -0,10 x0,71 +0,24 x 0,82 = 0,35

Interpretare:

Deoarece Z este în anul 2012 0,53 , în anul 2013 1,087 , iar in anul 2014 0,35 , situația societatii este foarte buna iar probabilitatea producerii riscului de faliment se situează sub 10 %.

Concluzii

Prin realizarea acestei lucrari am vrut sa demonstrez importanta realizarii diagnosticului financiar in cadrul unei societati . In acelasi timp am aflat si care sunt cauzele pentru care s-a ajuns in anumite situatii nefavorabile in cadrul societatii.

Societatea comercială AMPLO S.A. a fost înființată în anul 1952 activand pana in 1989 sub diferite denumiri în subordinea Ministerului Chimiei si Petrochimiei . In baza HG nr. 1224 din 23.11.1990 , societatea a devenit S.C. AMPLO S.A. , societate pe actiuni cu capital integral de stat. Societatea a fost privatizata în 1995 devenind societate cu capital integral privat .

Are ca principal obiect de activitate fabricarea de instrumente si dispozitive pentru masura, verificare, control si navigatie. Sediul S.C. AMPLO S.A. este în judetul Prahova , localitatea Ploiesti , strada B-dul Petrolului numarul 10 . Inregistrata la Oficiul Registrul Comertului sub numarul J 29 13 1991 iar codul unic de înregistrare este 1359038 . Forma de proprietate este : 34-Societati comerciale pe actiuni. In clasa CAEN , activitatea întreprinderii este încadrata în codul 2651 ’’Fabricarea de instrumente si dispozitive pentru masura , verificare , control si navigatie’’.

Situația S.C. AMPLO S.A. este caracterizată printr-un nivel ridicat al ratei financiare in anii 2012 respectiv 2014 , dar cu precizarea ca anul 2013 a fost anul cel mai bun din toate punctele de vedere pentru societate . În anul 2012, 2013 și 2014 se situează peste valoarea normala de 66 % . Are o tendință descrescatoare in 2014 fata de perioadele precedente reprezentand 89,86% din totalul surselor financiare ca urmare a ponderii scazute a capitalului propriu fata de 95,45% din 2012 , respectiv 94,62% in 2013 . Rata rentabilității financiare este extreme de sensibilă la structura financiară a capitalului ceea ce semnifica faptul ca este influențață de modul de procurare a capitalului .

În ceea ce priveste echilibrul financiar acesta este atins, prin existența unui fond de rulment pozitiv pe întreaga perioadă de analiză, ceea ce înseamnă că sursele permanente finanțează integral activele imobilizate, rămânând să finanțeze și o parte din activele circulante, iar o parte din resursele permanente contribuie la realizarea echilibrului financiar pe termen scurt. Totuși se înregistrează o reducere a fondului de rulment datorită creșterii activelor imobilizate în ultima parte a analizei, dar care, în perioada următoare vor putea să contribuie la îmbunătățirea situaței, prin rezultatele pe care le vor genera.

Echilibrul financiar curent al întreprinderii este bun, societatea dispunând de suficiente lichidități pentru a-și achita datoriile pe termen scurt, cât și pentru a efectua diverse plasamente eficiente atât pe piața monetară, cât și pe cea financiară. Atât timp cât societatea își va antrena resursele în activități eficiente, situația va fi favorabilă.

Pe întreaga perioadă de analiză nivelul ratei lichidității generale in cadrul S.C. AMPLO S.A. este supraunitara fiind un aspect favorabil pentru societate . In anii 2012-2013 este mult peste limita recomandata ,respectiv 8,77 si 9,12 ceea ce reflecta faptul ca societatea este mai protejata de o insuficienta de trezorerie . In ultimul an insa situatia societatii se schimba semnificativ , aceasta rata ajungand la 3,23 ceea ce semnifica o mai mica capacitate de achitare a datoriilor scadente pe termen scurt doar din activele circulante detinute.

Însă, faptul că rata lichidității reduse in cadrul S.C. AMPLO S.A. inregistreaza valori mult peste valorile recomandate in perioada 2012-2013 este un aspect nefavorabil din punct de vedere economic , cu o tendinta de scadere in anul 2014, aspect favorabil pentru societate semnificand faptul ca societatea are o mai mare capacitate de a-si onora datoriile scadente pe termen scurt doar din creante si disponibilitati banesti.

Chiar dacă în evoluția gestiunii clienților și furnizorilor există decalaje nefavorabile societatii, creanțele comerciale încasându-se într-un ritm inferior efectuării plăților către furnizori , aceste efecte au un impact dur asupra societatii . Aceasta trebuind sa-si rectifice problema care pe termen lung vor duce la evenimente nefavorabile si va afecta societatea intr-un sens negativ.

Nivelul ratei stocurilor este redus datorita sectorului de activitate în care activează societatea , dar și a gestionării acestora. Doar in ultimul an acest nivel se dubleaza fiind 13,41%.

Rata autonomiei financiare arată capacitatea de acces a societatii pe piața creditului. Aceasta rata înregistrează o tendință de scadere de la 95,45% in 2012 la 89,86% in 2014 reflectând scaderea gradului de autonomie financiară în condițiile înregistrării unei tendințe de scadere a capitalului propriu , astfel ca pragul minim de 30% a fost depasit pe toata perioada analizată.

Gestionarea necorespunzătoare a resurselor societatii afectează structura activului, crescând ponderea elementelor cu mișcare lentă și structura pasivului, crescând ponderea resurselor purtătoare de cost

Bibliografie

Cărți:

Silvia Petrescu,’’Analiza si diagnostic financiar-contabil’’, Editura CECCAR, Bucuresti,2006.

Gheorghe Bailesteanu , ’’Diagnostic , risc si eficienta in afaceri’’ , Ed. Mirton Timisoara , 1997.

Willi Păvăloaia, Marius Paraschivescu, C. Cojocaru, ’’Analiza financiară’’, Ed. NEURON, Focșani, 1994.

Silvia Petrescu , ’’Analiza si diagnostic financiar-contabil’’,Editia a III-a , revizuita si actualizata , Editura CECCAR, Bucuresti, 2010 .

Laurentiu Popper-Traian Pazitor , ’’Analiza si evaluarea economica a intreprinderilor ’’, Editura PERFECT & Editura PRINTECH , 2006 .

Petre Brezeanu (coord), Diagnostic financiar – instrumente de analiză financiară, Ed. Economică, București, 2003.

Anca Maria Hristea , Analiza economica si financiara a activitatilor intreprinderii, Vol. 2. , Editura ECONOMICA, Bucuresti, 2013.

Gheorghe Valceanu , Vasile Robu , Nicolae Georgescu , ‘’Analiza economico-financiara’’, Editia a II-a revizuita si adaugita , Editura Economica , 2005.

Mihai Toma , Felicia Alexadru , ‘’Finante si gestiune financiara de intreprindere’’, , Editia a doua revizuita si adaugita, 2003, Bucuresti.

Mihaela Onofrei , ‘’Finantele intreprinderii’’, Editia Economica, 2009, Bucuresti .

Resurse electronice:

http://www.rasfoiesc.com/business/management/Diagnosticul-financiar-al-firm47.php

http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Diagnosticul-financiar33.php

http://www.tradeville.eu/tradepedia/indicatori-economico-financiari