Dezvoltarea Turismului In Muntii Apuseni

Introducere

În ultimele decenii, mediul rural s-a confruntat cu numeroase schimbări pe plan social, economic, sau de mediu, numeroase beneficii apărând ca urmare a industrializării, urbanizării și modernizării. Prin urmare, turismul a devenit o activitate înfloritoare cu o creștere rapidă având un important rol în dezvoltarea economică a comunitățiilor rurale și în revitalizarea forței de muncă în aceste zone.

Reprezentând o piață distinctă la nivel mondial, turismul rural a apărut și s-a dezvoltat la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea ca rezultat al accesibilității îmbunătățite în zonele rurale și a mobilității. Interesul pentru recreere în mediul rural a apărut și s-a intensificat în special datorită aglomerației și a poluării din zonele industriale. Actualmente, turismul rural este apreciat și dorit de către persoanele care trăiesc și muncesc în medii din ce în ce mai stresante, reprezentând pentru aceștia o întoarcere spre natură unde totul este curat și nealterat.

În ceeea ce privește comunitățile gazdă, pentru acestea, turismul rural reprezintă o alternativă dezirabilă la declinul activității agricole, stimulând dezvoltarea economică și reducând procesul de depopulare al zonelor prin valorificarea resurselor locale, creșterea veniturilor individuale și colective printr-o activă ocupare a forței de muncă și încurajarea spiritului antreprenorial. Modificarea structurii economice a zonelor rurale și crearea unor medii atractive de trai și pentru afaceri s-au dovedit a fi cruciale

Nefiind o noutate, turismul rural este practicat de majoritatea locuitorilor țărilor Europene, a Statelor Unite ale Americii, Australiei, vacanțele la țară dovedindu-se iubite nu doar de către utilizatori (turiști), dar și de către furnizori. Activitățile de turism specifice vieții satului s-au dovedit a fi profitabile, în special datorită schimbării preferințelor și obiceiurilor turiștilor spre formele de turism individual în detrimentul turismului de masă sau de tip industrial.

Satul românesc reprezintă un produs turistic caracterizat de unicitate, nu doar în ceea ce privește piața națională, ci în special cea internațională. Turismul rural în România, reprezintă nu doar posibilitatea descoperirii țării ca destinație turistică unică, ci crearea și dezvoltarea unui interes pentru această țară ca un loc care oferă o gamă largă de experiențe, vacanțe de calitate și chiar oportunități de afaceri. Avantajele unei vacanțe în satul românesc se bazează pe o serie de factori precum: o gamă largă de resurse naturale și culturale; raport calitate-preț bun; specificitatea și caracteristicile unice ale țării; diversitate în ceea ce privește oamenii ca grupuri sau orientare religioasă; istorie vastă definită prin clădiri, legende și diverse evenimente; cultură bogată, reprezentată de scrieri, artă, costume, muzică, dans și artă culinară; patrimoniu religios și cultural bogat; tradiții vechi aclamate și respectate pe plan internațional; o gamă largă de atracții și facilități turistice.

Una dintre cele mai atractive destinații turistice care întrunește elementele de mai sus o reprezintă zona Munților Apuseni. Alegerea unei vacanțe în această zonă se bazează pe o multitudine de factori, cum ar fi relieful, clima, hidrografia bogată, flora și fauna, și, de asemenea obiceiurile și tradițiile locuitorilor din Țara Moților. Această zonă se remarcă, în primul rând, prin unicitatea peisajului unde se regăsesc ecosisteme extrem de valoroase din perspectiva biodiversității, prin varietatea fenomenelor carstice, dar, în special, prin activitățile tradiționale desfășurate de locuitorii care determină existența unei regiuni, lăsându-și amprenta asupra acestora și care vin în contact cu turiștii.

Lucrarea de față este structurată pe patru capitole, tratând dezvoltarea turismului în general, și axându-se, în special, pe zona Munților Apuseni.

Primul capitol se subdivide în trei subcapitole și prezintă cadrul general al zonei, descriind cele mai semnificative repere geografice, caracteristicile mediului natural și antropic de unde reiese potențialul turistic, și economia specifică zonei.

Al doilea capitol se axează pe aspectele teoretice privind turismul în general, și turismul rural în special. Partea de teorie se intersectează cu partea practică detaliind modul în care turismul ajută nu numai la dezvoltarea economică a regiunii, ci contribuie la dezvoltarea antreprenorială a individului. În acest sens, capitolul se subdivide în 5 subcapitole, primele două cuprinzând aspectele teoretice legate de apariția, dezvoltarea, tipurile de turism întâlnite în general, în timp ce următoarele 3 subcapitole au o direcție mai practică, axându-se pe structurile de cazare întâlnite în diversele tipuri de turism prezentate, importanța turismului pentru zona în care se desfășoară, cât și la nivel mondial, și, în final exemplifică, prin intermediul ANTREC, câteva proiecte de o importanță deosebită care au contribuit la promovarea turismului.

Al treilea capitol este structurat în 4 subcapitole, abordând elementele de marketing într-o manieră teoretică, definiind concepte care urmează a fi folosite în cadrul capitolului următor, capitol practic care, aplicând toate elemente prezentate în capitolele anterioare, conține un plan de marketing. Ultimul capitol, la rândul său este structurat pe mai multe subcapitole, conține toate etapele necesare planificării de marketing.

1. Munții Apuseni. Considerente generale

Descrierea zonei

Constituind una dintre cele mai mari atracții turistice ale țării, Munții Apuseni au fost clasificați ca parte a grupei munților de o foarte mare complexitate turistică, alături de mult mai mediatizații săi frați Carpații Orientali și cei Meridionali.

Delimitarea zonei Munților Apuseni a constituit nu doar obiectul atenției celor care au studiat-o, dar și a autorităților care au dispus diverse reglementări specifice ale acesteia. În vederea unei asemenea delimitări s-a ținut cont de criteriul geografic, de legăturile economice stabilite între localitățile componente și de legăturile istorice dintre acestea. Mai mult, în delimitare s-a ținut cont și des copul cercetării, adică dacă zona a fost studiată din punct de vedere al agriculturii montane s-a selectat doar zona rurală, dacă interesul cercetării a fost de natură turistică s-a avut în vedere strict zona de munte, iar dacă cercetarea s-a facut în sens larg, abordând problematica economico-socială, a coordonatelor comune privind nivelul de trai aria studiată a fost mai extinsă. Astfel s-a luat în considerare și aria limitrofă muntelui, care este legată de acesta sub aspectul resurselor, confruntându-se cu aceleași probleme și având legături etnografice, istorice, economice și demografice cu zona de munte.

Învecinați la nord cu Podișul Someșan, la sud cu Mureșul, la vest cu Dealurile de vest, iar la est cu Podișul Transilvaniei, Munții Apuseni se află așezați în partea central vestică a României fiind mărginiți la nord și sud de paralela 46 și 47. O serie de trăsături de ansamblu, dar și de detaliu, definesc „personalitatea” geografică a Munților Apuseni, înscriindu-i ca pe o componentă tipică a Carpaților Românești, în general, și a celor Occidentali în special. Totodată, însă, printr-o serie de particularități geografice distinctive, ei se individualizează ca subdiviziune cu un evident grad de specialitate. Câteva dintre ele sunt mai reprezentative: etajarea în trepte a reliefului, cu trei nuclee mai înalte, (Biharia, Vlădeasa și Gilău), și cu celelalte periferice, mai coborâte, element de care se leagă nu numai diferențierile de peisaj ci și potențialul de habitat montan.

1.2. Potențialul turistic antropic și natural al Munților Apuseni

Turismul este la nivel mondial o ramură economică în creștere și conduce, în țările care îl promovează, la creștere economică. Pe baza condițiilor naturale și antropice existente, în România existăposibilitatea de a dezvolta turismul la nivelul unui important sector economic, cu efecte pozitive asupra veniturilor și pieței forței de muncă. Munții Apuseni dețin un valoros și bogat potențial turistic (natural și antropic), care reprezintăuna dintre cele mai prețioase resurse ale regiunii.

Principalele elemente ale potențialului turistic al Munților Apuseni sunt: relieful și geologia; clima; hidrografia; vegetația; fauna; rezervațiile naturale; vestigiile arheologice; monumentele istorice, de arhitectură și de artă; muzee și case memoriale; mărturiile civilizației și culturii populare; arhitectura și tehnica populară tradițională; creația artistică

Pe baza resurselor turistice naturale și antropice pot fi dezvoltate diverse și atractive forme de turism, și anume: turismul montan – escaladări montane, drumeții, sporturi de iarnă; turismul de odihnă și de week-end favorizat de proximitatea unor centre urbane cum ar fi: Oradea, Cluj Napoca, Turda, Alba Iulia; turismul speologic – Arealele Padiș-Cetățile Ponorului și Meziadului; turismul științific; turismul balnear – stațiunile Geoagiu Băi și Stâna de Vale; turismul de vânătoare și pescuit sportiv; turism cultural – obiective turistice de mare interes în localitățile Câmpeni, Abrud, Arieșeni, Albac; turismul rural și agroturismul.

1.2.1. Relieful Munților Apuseni

Cel mai variat potențial turistic al Munților Apuseni îl reprezintă relieful și prezintă interes nu doar prin valoarea sa peisagistică, dar și prin posibilitațile de acces, desfășurarea activitațiilor turistice și amenajare pentru turism. Cadrul natural al Munților Apuseni, în totalitatea-i își impune frumusețea prin diversitatea peisajelor. Teritoriul acestora dispune de un fond bogat și o multitudine de resurse naturale, componente ale peisajului său geografic, cu importante atribute „definite de număr și densitate relativ mare și valențe estetice, științifice, recreative și educative superioare”. Aceste valențe fac ca moștenirea naturală și valorile originare ale teritoriului să reprezinte și principalele elemente de atragere a potențialilor turiști.

Atracția față de relief este amplificată și de particularitățile altor factori geografici precum clima, rețeaua hidrografică, vegetația, care, la rândul lor, sunt caracterizate de o mare varietate și originalitate, imprimând peisajului geografic calități deosebite. Resuresele naturale reprezintă importanță deosebită deoarece acestea pot fi valorificate atât individual, stând la baza a constituirii unor produse turistice de sine stătătoare, cât și în cadrul unor produse turistice mai ample.

Remarcabile din punct de vedere al cadrului natural sunt paticularitățile geologice ale masivelor muntoase ce compun teritoriul Munților Apuseni. Astfel pe o suprafață relativ restrânsă se regasesc imagini estetice de mare atractivitate, motiv pentru care se află în categoria zonelor cu peisaje de mare și foarte mare interes turistic. Din acest punct de vedere „cea mai interesantă este zona cartică a Munților Bihor care, prezintă cea mai spectaculoasă, interesantă și originală zonă carstică din țara noastră similară sau superioară unor zone carstice consacrate din Europa.”

Favorizate de altitudini relativ scăzute și de existența unor platforme de eroziune acestea fac parcurgerea lor usoară pentru orice categorie de turiști, alternanța peisajelor create de relieful carstic și cursul specific celorlalte formațiubi geologice crează elemente de peisaj cu valoare estetică și recreativă superioară, turiștii putând gasi condiții propice pentru odihnă recreere activă sau drumeții.

1.2.2. Clima

Favorizând desfășurarea unei varietăți de activități turistice pe parcursul întregului an, particularitățiile climatului reprezintă și ele elemente de atracție turistică. Clima este un factor important, cu rol determinant în dezvoltarea activităților economice în general, cu un accent special pentru agricultură și turism. Climatul zonei Munților Apuseni este continental, moderat, cu  particularități generate de altitudine. Clima zonei este influențată de masele de aer umed și răcoritor dinspre vest și sud-vest dar și de masele de origine polară. Are o temperatură medie anuală de circa 7 grade Celsius, însă aceasta variază în funcție de altitudine, întâlnind temperaturi medii mult mai ridicate în depresiuni și în locurile joase și mult mai scăzute în zona de munte.

Numărul zilelor de vară, numărul zilelor de iarnă, numărul zilelor cu îngheț diferă în cadrul acestei zone în funcție de regimul termic. Astfel, în zonele înalte temperaturi sub 0 grade Celsius se înregistrează în perioada octombrie – aprilie, numărul zilelor cu temperaturi scăzute ajungând la 100. Zonele cu temperaturi scăzute au posibilități foarte reduse de a cultiva culturi agricole, ceea ce rezultă în folosirea suprafețelor cu pășuni și fânețe. Precipitațile căzute în cursul unui an cu influențe asupra culturilor agricole sunt abundente, fiind cuprinse între 600-900 mm/an în zona joasă și 1000-1400mm/an în zona de munte.

Particularitățile climatice sunt răspunzătoare pentru ambianța creată în materia activităților de turism, constituind în același timp un important factor natural de cură – climatoterapie. Zona Munților Apuseni se caracterizează prin trei tipuri de bioclimat, și anume: „excitant – solicitant (de câmpie); sedativ – indiferent (de dealuri și podiș); și tonic – stimulent (de munte).”

În ceea ce privește elementele climatice, există anumite asemenea elemente indispensabile turismului, ele reprezintând un important potențial turistic, un exemplu în acest sens constituindu-l zăpada pentru practicarea sporturilor de iarnă.

1.2.3. Elemente hidrografice

Implicându-se prin elmentele estetice aduse peisajului, prin aspectele științifice complexe și oferirea posibilității de practicare a sporturilor nautice si recreere, elementele hidrografice sunt și ele o resursă naturală de o importanță turistică majoră.

Rețeaua hidrografică este bine dezvoltată, regiunea Munților Apuseni fiind traversată de râuri precum: Arieș, Ampoi, Crișurile, Someșul Rece, Someșul Cald și Gilău. De asemenea se întâlnesc și o serie de lacuri precum: lacul natural Vărășoaia, lacurile artificiale Fântânelele, Tarnița și Gilău, lacul Mihoești. Apele subterane sunt reprezentate prin apele freatice mineralizate care pot fi utilizate în scopuri turistice și pentru agrement, cum este localitatea Moneasa care are ape minerale cu hicarbonat și localitățile Cojocna, Băița – Gherla și Ocna – Dejului, unde se găsesc ape sulfurate. Încă o atracție deosebită este constituită de fenomenele hidrologice din zonele carstice de la Scărișoare, Gheșari și Ocoliș.

Astfel, atât arieșul cât și afluenții săi, prezintă văi pitorești marcate cu sectoare de chei sau defilee speectaculoase, întrerupte de pitorești bazine sau lunci. În lungul acestor văi este o importantă rețea de drumuri feroviare care asigură accesul în versanții munților, în toate direcțiile, ele alcătuind de altfel și principala rețea de trasee turistice.

1.2.4. Vegetație

Situată într-o etajare armonioasă în funcție de altitudine, vegetația zonei Munțiilor Apuseni este de o varietate deosebită. Prin valoarea lor peisagistică și prin funcția lor socială, pădurile din zonele periurbane prezintă interes deosebit pentru turism oferind condiții optime pentru odihnă, recreere și agrement făra a afecta mediul ambiant. Astfel, întâlnim peisaje fitogeografice de pașuni și pajiști alpine, de păduri de rășinoase, de păduri de foioase, de zăvoaie, de bălți și de mlaștini. În zona de deal și podiș se intâlnesc, din categoria foioaselor, fragul, teiul, frasinul, mesteacănul, apoi păduri de amestec foiase cu conifere. În zona subalpină sunt caracteristice tufărișurile de jneapăn, ienupăr și afin, iar în zona alpină, pajiștile alpine.

Potențialul natural generat de vegetație completează gama atracțiilor turistice proprii celelalte compartimente naturale din cadrul peisajelor geografice. Potențialul fitogeografic devine esențial pentru activități turistice chiar și în regiuni atractive, precum rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii și parcuri dendrologice.

1.2.5. Faună

Din punct de vedere turistic fauna prezintă o deosebită importanță în special prin valoarea sa cinegetică și estetică. Concentrată în unitățiile montane, unde se regăsește ursul, mistrețul, cerbul, cocoșul de munte, da și în pădurile de deal și câmpie, unde se regăsește capriorul, fauna de interes vânătoresc reprezintă o atracțit inedită pentru turiști.

1.2.6. Resurse antropice

Zona Munților Apuseni regăsește un imens tezaur de vestigii arheologice, monumente istorice, arhitecturale sau artistice ca și un inestimabil patrimoniu care stă ca mărturie continuității de muncă și de viață pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii și artei poporului român. Acest fond cultural-istoric constituie o parte însemnată a ofertei turistice potențiale și o importantă componentă a imaginii turistice naționale și internaționale a zonei Munților Apuseni.

Reprezentând creația umană, resursele turistice antropice sunt rodul eforturilor tehnice, culturale și economice, cât și elementele materiale și spirituale tradiționale ale oamenilor de pe văile ce străbat Munții Apuseni, manifestate de-a lungul timpului într-o îmbinare armonioasă cu natura.

Printre cele mai importante resurse turistice antropice ale zonei, reprezentative sunt:

– Vestigiile arheologice legate de geneza poporului român și paternitatea sa pe aceste meleaguri: cetăți dacice, ruine ale unor cetăți milenare, etc.

– Monumente istorice, de arhitectură și de artă cu valoare de unicat, unele de notorietate mondială, precum bisericile și mănăstirile cu fresce interioare, bisericile și cetățile țărănești fortificate din Transilvania, monumentele istorice din principalele orașe vechi, capitale sau orașe medievale.

– Muzeele și casele memoriale, multe dintre ele de interes internațional, sau național, muzeele județene și orășenești.

– Mănăstirile civilizației și culturii populare, arhitectura și tehnica populară tradițională, creația artistică – meșteșuguri, artizanat, ceramică, port popular, folclor literar, muzical și etnografic -.

– Satele turistice, care prin specificul, originalitatea și valoarea turistică, cultural-istorică, prin ambianța cadrului natural și boigăția resurselor sale pot să se constituie ca un produs turistic inedit, satifăcând o gamă variată de motivații în turismul intern și internațional.

– Resursele turistice legate de activitatea economică care includ la rândul lor lucrări inginerești și arhitectonice, cu o valoare turistică inedită precum barajele și acumulările de apă cu interes hidroenergetic, hidrocentralele și alte obiective economice.

Izvor al unor variate forme de turism, potențialul turistic natural și antropic, în condițiile zonei studiate, sunt reunite într-o gamă foarte largă.

Din ansamblul atracțiilor antropice un interes aparte pentru turism prezintă elementele de cultură materială și spirituală populară, precum și cele care marchează momente și locuri legate de trecutul istoric al Munților Apuseni, printre care: etnografia și folclorul reprezentate prin bisericile de lemn din Arieșeni (1791), Gârda de Sus (1781), Lăzești – comuna Scărișoare (secolul al XVIII-lea), Vidra (secolul al XIII-lea); prelucrarea artistică a lemnului la Arieșeni, Gârda de Sus, Albac, Sohodol, Avram Iancu, Ponorel; țesături populare la Chișcău și Arieșeni; port popular tradițional la Gârda de Sus; mori de apă pe Valea Stearpă (afluent al Arieșului), pe Valea Gârda Seacă, datând din secolul al XVIII-lea, la Costești (comuna Horea), pe Valea Morilor (Ponorel); muzee etnografice la Albac, Avram Iancu, Lupșa, colecția etnografică „Roman Flutur” din comuna Pietroasa, Chișcău; formații artistice populare în Albac (formație de dansuri), Horea (formație de tulnicărese), Lupșa (manifestări folclorice), Avram Iancu (formație de tulnicărese); vestigiile și monumentele istorice: urmele unei exploatări miniere de pe timpul romanilor și muzeul mineritului la Roșia Montană; muzee memoriale la Horea și Svram Iancu; locuri istorice legate de trecutul moților, cele mai importante aparținând de răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan din localitățile Horea, Scărișoara, și de Avram Iancu, supranumit „Crăișorul –Munților”, simbol de bărbăție și patriotism al Țării Moților, în localitatea Avram Iancu; obiective turistice tehnico-economice: barajele și lacurile de acumulare de la Fântânele (pe valea Someșului), Leșu (pe valea Iadolina) și Drăgan (pe Valea Drăganu), precum și Lacul Mihoești, în afara parcului, la confluența Arieșului Mare cu Arieșul Mic.

1.3. Economia în Munții Apuseni

În ceea ce privește potențialul economic al zonei, acesta este influențat de mai mulți factori printre care se regăsesc resursele naturale existente, forța de muncă suficientă și calificată, precum și tradiția în anumite ramuri cum ar fi mineritul, agricultura montană, meștesugurile. Resursele naturale, suprafețele agricole, monumentele naturii, vestigiile istorice, sunt unele dintre cele mai importante resurse insuficient exploatate sau cu randament scăzut.

Arealul Munților Apuseni este o zonă declarată în mare măsură ca fiind defavorizată atât din punct de vedere economic cât și social, lucru datorat în special trecerii de la o economie centralizată la cea de piață. Prin urmare, s-a ajuns ca nivelul de trai al locuitorilor să scadă alarmant în anii ce au trecut. Ocupațiile de bază ale acestora sunt, ca și până acum, mineritul și prelucrarea lemnului, iar într-o mai mică măsură, olăritul.

Datorită existenței unor importante resurse minerale, în principal minerale neferoase, forța de muncă, tradițiile meșteșugărești, zona Munților Apuseni este o arie atractivă pentru activități industriale precum extracția și prelucrarea de minereuri, prelucrarea materialelor de construcții, prelucrarea lemnului, prelucrarea materialelor prime agricole, industrie ușoară și producție de obiecte meșteșugărești și de artizanat.

În ceea ce privește agricultura zonei Munților Apuseni, aceasta este una dintre activitățile economice de bază ce se desfășoară în localitățile din această zonă. Locuitorii acestor localități au fost supuși permanent unor constrângeri considerabile de natură economică și socială. „Lipsa serviciilor și a facilităților de bază, alături de situația economică dificilă a întreprinderilor din zonă, corelată cu lipsa unor posibilități de angajare au determinat multe familii să revină la un mod de viață bazat pe agricultură și de subzistență”.

Un loc important în economia zonei îl ocupă silvicultura, ca urmare a existenței unor importante suprafețe de păduri rășinoase, dar și foioase. Din problemele cu care se confruntă silvicultura în prezent, majoritatea sunt legate de administrarea fondului forestier și degradările de mediu precum defrișările și despăduririle iraționale, productivitatea slabă a pădurilor, extinderea pajiștilor în defavoarea suprafețelor împădurite. Slab dezvoltate în zonă sunt serviciile, predominând cele de transport de mărfuri și rutier de persoane.

În ceea ce privește turismul, zona munților Apuseni are de oferit o gamă variată de tipuri de turism. Pe baza resurselor turistice naturale și antropice pot fi dezvoltate diverse și atractive forme de turism, și anume: turismul montan – escaladări montane, drumeții, sporturi de iarnă; turismul de odihnă și de week-end favorizat de proximitatea unor centre urbane cum ar fi: Oradea, Cluj Napoca, Turda, Alba Iulia; turismul speologic – Arealele Padiș-Cetățile Ponorului și Meziadului; turismul științific; turismul balnear – stațiunile Geoagiu Băi și Stâna de Vale; turismul de vânătoare și pescuit sportiv; turism cultural – obiective turistice de mare interes în localitățile Câmpeni, Abrud, Arieșeni, Albac etc.; turismul rural și agroturismul.

2. Aspecte teoretice privind turismul rural

2.1. Turismul

Încă de la primele societați, datorită motivelor comerciale religioase, de sănătate, sau din simpla dorință de descoperire, s-a putut observa caracterul mobil al ființei umane. Datorită acestor motivații, turismul primește un caracter complex, iar definirea acestuia s-a dovedit a fi dificilă. Totodată, datorită fragmentării produsului turistic, adică necesitatea unor servicii care sunt oferite de diverse industrii – servicii de cazare, transport, ospitalitate- , turismul nu este o industrie clar definiă.

Conform dicționarului Academiei Regale, turismul este „Pasiunea de a calătorii pentru placerea de a străbate o tară. Organizare a mijloacelor care duc la facilitarea acestor călatorii.” Acceptată de Asociația Internațională a Oamenilor de Știință Experți in Turism, o definiție a turismului a fost dată în 1942 de către profesorii Hunziker și Krapf. Conform acesteia: „Turismul este ansamblul acțiunilor, activităților, relațiilor și fenomenelor cauzate de deplasarea și șederea persoanelor în afara spațiului obișnuit de reședință care să nu fie motivate de o activitate lucrativă principală, permanentă sau temporară”. Mai mult, Organizaț Mondială a Turismului excede imaginea turismului ca vacanță și îl definește ca fiind „toate activitățile pe care le realizează persoanele în timpul călătoriilor și șederilor lor în locuri diferite de ambientul obișnuit, pentru o perioada neîntreruptă de pînă la un an, în scopul de petrecere a timpului liber, pentru afaceri si alte motive”.

Recunoscându-se ca drepturi fundamentale ale demnității umane, folosirea timpului liber și folosirea timpului de relaxare au fost transformate în ceea ce se înțelege astăzi prin termenul de turism. Cu toate acestea, definirea turismului ca activitate, și mai ales ca activitate economică, este dificilă din cauza necesitații definirii acesteia ca un produs sau o serie de produse susceptibile de a fi comercializate și calculate. Mai mult, pentru aceasta este necesar a delimita cu claritate identitatea cumpărătorului, în acest caz turiștii, identitatea a ceea ce cumpară și conexiunile industriale responsabile pentru ca aceste produse să ajugă pe piața turistică în contrapartidă cu orice altă piață.

În ciuda faptului că turismul este o activitate care datează din cele mai vechi timpuri, dezvoltarea remarcabilă a acestuia, atât pe plan intern cât și pe plan internațional, reprezintă un eveniment social-economic dominant pentru ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Datorită desființării treptate a restricțiilor vamale și valutare în mare parte din țările dezvoltate și a progresului tehnic din sectorul transporturilor, după 1950 s-a observat o creștere a ritmului de dezvoltare a turismului internațional și o intensificare considerabila a călătoriilor.

Din punct de vedere al experienței al țărilor dezvoltate turistic, se constată că în acest domeniu al economiei dezvoltarea este întotdeauna acompaniată de succes. Pentru industria turistică, previziunile pentru prima decadă a mileniului trei au fost unanim favorabile, iar Organizația Mondială a Turismului o consideră ”cea mai importantă industrie a viitorului”.

Turismul a fost și continuă sa fie considerat ca fiind una din activitățile esențiale ale națiunilor, având implicații largi asupra altor sectoare economice, precum și asupra culturii, educației și dezvoltării relațiilor internaționale. Conform lui Filimon Stremțan „turismul presupune un uriaș efort de a vinde imaginea naturală, istorică, culturală, spirituală, economică a unei țări”. Mai mult, turismul are caracteristici care îl fac unic ca sector al economiei: se produce venit in favoarea hotelurilor, restaurantelor, atracțiilor turistice, deci se aduce cheltuială într-o gamă variată de bunuri turistice asigurându-se venit ofertanților din diverse arii; nu este compus numai dintr-o piață ci din mai multe piețe cu mai multe produse, creând astfel concurență, nu doar pe plan internațional, ci și în cadrul aceleiași țări, între diverse provincii sau zone ca destinații turistice; presupune resurse mari, mai ales terenuri sau clădiri pentru folosință turistică greu transferabile altor activități.

Fiecare produs turistic este format din mai multe părți, o parte importantă a acestora fiind locația. Prin urmare, se explică diversitatea piețelor unite prin geografia fiecărui loc din cadrul sectorului turistic. Astfel, în interiorul aceleiași țări, structura piețelor poate varia. Date fiind caracteristicile turismului, acesta are o importanță enormă pentru cea mai mare parte a țărilor în ceea ce privește comerțul lor internațional și balanța de plăți. Pentru acestea sectorul turistic promite oportunități de creștere continuă, odată cu timpul planificat pentru relaxare și un venit disponibil mai mare pentru un număr tot mai mare de oameni.

În zilele noastre aspecte precum calitatea, flexibilitatea, sensibilitatea față de aspectele mediului înconjurător și individualizarea capătă valențe tot mai mari în industria turistică. Grija față de ediul înconjurător și față de valorile culturale ridică tot mai multe semne de întrebare legate de metodele de producție și de consum ale turismului de masă, într-o oarecare măsură limitând activitatea dezvoltării turistice. Există o necesitate crescândă de găsire a unui echilibru între turism, natură și cultură, între dezvoltare și conservare în cadrul fiecărui teritoriu.

Turiștii de astăzi vor o altfel de vacanță, preferând turismul individualizat, liniștea, cultura și contactul direct cu natura în detrimentul unui pachet turistic rigid și standardizat unde soarele sau aglomerația să fie principala atracție. Evoluția în timp a turismului a lărgit gama de posibilități în vederea dezvoltării produsului. Datorită cererii tot mai mari pentru vacanțele care stimulează turiștii mental și fizic, se au în vedere tot mai des vacanțele simplificate unde se pune accentul mai mult pe regiuni sau colțuri mici, decât pe țări.

Una din bogățiile actuale din domeniul turismului privește studiul elementelor regionale, în funcție de care se organizează activități turistice tipice anumitor zone, punându-se în evidență posibilitățile de amenajare a acestora. Multitudinea zonelor geografice au dus la o dezvoltare a varietății tipurilor de turism între țări, asigurând, astfel, o gamă largă a acestora și implicit o atracție a turiștilor atât autohtoni, cât și străini.

Turismul de afaceri este o formă de turism care tratează agrementul ca motivație secundară, având în prim plan scopuri comerciale, guvernamentale sau educaționale. Acest tip de turism se axează pe deplasarea într-o altă localitate, de obicei pe distanțe mai mari de 50 de kilometri față de localitatea de origine, în general determinată de o afacere, un eveniment, sau cu scop educațional. În pricipiu, turismul de afaceri se raportează la acele călătorii pe care persoanele le fac din motive lucrative, deplasări în interes oficial, comercial, participarea la diverse manifestări organizate de întreprinderile economice. În ciuda remunerației pentru activitățile desfășurate în cadrul acestor călătorii, acestea implică utilizarea dotărilor turistice și consumul serviciilor specifice, prin urmare, sunt asimilate turismului.

Formele turismului de afaceri sunt structurate din punct de vedere al conținutului, acestea constând în: călătorii de afaceri individuale, în care persoanele implicate acceptă să se deplaseze în afara orașului de reședință; turism de reuniuni, în care persoanele implicate se deplasează pentru întalniri care includ o gamă largă de evenimente ale unor companii sau asociații pentru facilitarea comunicării cu și între angajați, întâlniri precum conferințe, seminarii, lansări de produse etc; târguri și expoziții destinate prezentării de produse; călătorii stimulente, primite de către angajat de la angajator în urma rezultatelor remarcabile.

În ceea ce privește turismul în general și turismul de afaceri în special, România este considerată a avea un potențial real pentru a deveni una dintre cele mai căutate țări din Europa de Est. Printre aspectele care favorizează acest tip de turism amintim valorile naturale, cultural și istorice care o transformă într-o destinație inedită, ușor accesibilă prin legături aeriene cu majoritatea capitalelor și ideal plasată in spatial European. De asemenea, are o infrastructură dedicată în process de extindere și modernizare și apariția a diverselor centre de afaceri și lanțuri hoteliere precum Marriot, Crown Plaza, Golden Tulip, Hilton si Continental.

Importanța turismului urban a crescut odată cu trecerea la o altă abordare a acestuia începând anul 1980. Scopul principal al acestui tip de turism îl constituie vizitarea orașelor, obiectivelor patrimoniului istoric, a muzeelor, sau participarea la evenimente de tip cultural. Turismul urban include trei tipuri de activități, și anume: recreativ, legat de aspecte specifice ale zonelor urbane; de afaceri legat de mediul economico-social al orașelor; de conferințe, legat de infrastructura disponibilă și de imaginea orașelor. De mare însemnătate pentru turismul urban este o parte a acestuia, anume turismul cultural.

Particularitate a turismului urban, turismul cultural abordează dimensiunea culturală a unei regiuni, în special valoarea ei artistică. Acest tip de turism include regiunile urbane, mai exact orașele mari, istorice și obiectivele culturale. Mai mult, în anumite circumstanțe poate include și turismul din zonele rurale, cum se întâmplă în cazul festivalelor în aer liber, a caselor memoriale ale artiștilor celebri, sau a peisajelor în care se face referire în anumite opere.

Printre tendințele generale din cadrul turismului cultural, cel mai adesea, se observă interacțiunea dintre cultură și turism care își are originea încă de la începutul turismului câștigând, în prezent, din ce în ce mai multă însemnătate. Mai mult, turismul cultural reprezintă un factor cheie pentru dezvoltarea durabilă și dialogul intercultural, mai ales luând în considerare că moștenirea culturală este expresia identității popoarelor, a istoriei și civilizației.

Conform OMT turismul cultural reprezintă o piață în plină dezvoltare estimând o creștere anuală de 10-15% a călătoriilor de interes cultural. Un impact direct asupra economiei și îmbunătațirii nivelului de trai se datorează investițiilor în dotările culturale și în infrastructura găzduirii turiștilor .

Turismul rural nu este în sine un fenomen nou, ci dimensiunea la care s-a ajuns prin expansiunea fenomenului turistic în spațiul rural este. Explicația acestei expansiuni își are originea pe de o parte în relansarea dezvoltării regiunilor rurale și diversificarea formelor de practicare a turismului de masă.

Coordonatele pe care se bazează turismul rural sunt spațiul, oamenii și produsele. Conform Florinei Bran ”variabile geografice, atracțiile turistice diverse, datele economice variate, resuresele umane diferite din punt de vedere calitativ si cantitativ fac ca ceea ce este de dorit sau posibil într-un anumit loc să nu fie la fel într-un altul; ceea ce este benefic sau tolerat într-un loc sau pentru un anumit grup uman poate deveni nociv sau intolerabil într-un alt loc sau pentru alt grup uman.” Pentru a fi principalii beneficiari în activitatea de turism rural înșiși cei care locuiesc în mediul rural trebuie să fie principalii ”actori”.

Rezultat din necesitatea turiștilor de a găsi un mod de cazare accesibil și cu un grad de confort mai ridicat decât în cazul campingurilor sau cabanelor, turismul rural în România a fost practicat in mod haotic pănă în 1989 când nevoia de organizare s-a făcut simțită. Astfel, spațiile de cazare au fost clasificate si omologate. Zona Rucăr Bran a fost prima zonă din România care a susținut un turism rural bine organizat, datorită sătenilor tot mai numeroși care și-au transformat casele în spații de cazare îmbunătățind astfel considerabil gama de servicii. Odată cu apariția Asociației Naționale de Turism Rural, Ecologic și Cultural apare și concurența datorată omologării gospodăriilor în tot mai multe zone ale țării.

Prin urmare, numeroasele transformări și tendința unei modernizări și perfecționări continue a activităților turistice rurale au făcut ca acest tip de turism să ocupe un loc de bază în oferta turistică românească.

Agroturismul reprezintă forma de turism în care o persoană, sau un grup de persoane se deplasează, se cazează si își desfășoară activitatea într-un cadru natural. Creearea premiselor dezvoltării oficiale a agroturismului în România a fost posibilă prin identificarea și promovarea unor așezări rurale cu valori etno-folorice culturale și cadru natural pitoresc .

2.2. Definire turism rural

Definirea turismului rural nu este o sarcină ușoară datorită faptului că, chiar și o definiție complexă, nu poate fi aplicabilă tuturor ariilor rurale. Conform lui Lane, acesta este „turismul care are loc la țară”. Cu toate acestea, definiția conceptului de turism poate varia și totodată, poate fi greu de definit și termenul de „zonă rurală”. Țările pot avea criterii diferite prin care clasifică o zonă ca fiind rurală sau non-rurală (urbană), și de asemenea, termenul de „rural” poate fi un element pur geografic, cât și o decsriere a caracteristicilor culturale a comunităților de la țară.

O definiție mai generală ar fi aceea că turismul rural aste activitatea turistică desfășurată la țară în spațiul rural, privit în toată complexitatea sa. Această activitate trebuie sa asigure perprtuarea valorilor specifice acestui spațiu, precum și satisfacerea intereselor celor care oferă servicii turistice, dar și a celor care sunt beneficiari.

În studiul lui Keane despre turismul rural, sunt oferite o serie de incercări pentru definirea turismului rural, confirmând existența unor termeni folosiți în descrierea activității turistoce din mediul rural: agroturism, turism de fermă, turism rural, turism usor, turism verede și multe altele având smnificații de la o țară la alta. De asemenea Keane afirmă că evitarea unor confuzii legate de aceste definiții este dificilă deoarece terminul de turism rural a fost adoptate de Comunitatea europeană pentru definirea întregii activități din mediul rural.

Robinson, G., M, în lucrarea sa „Conflict and Chalange in the Countryside”, care vizează analiza asupra schimbărilor din mediul rural accentuează faptul că termenul „rural” a rămas greu de definit, cu toate că concepțiile populare despre zonele ruralesunt bazate pe imaginea idilică și rustică a vieții la țară.

Spațiul, oamenii și produsul sunt cele trei elemente de bază ale turismului rural deoarece: spațiul fără existența oamenilor nu poate fi suport al conviețuirii, un spațiu fără produse nu poate răspunde tuturor nevoilor consumatorilor de turism; oamenii în lipsa spațiului sau a produselor dispun numai de o capacitate de primire redusă; produsele care nu au ca bază spațiul și oamenii nu au decât o existență efemeră și nu pot asigura dezvoltarea durabilă pe plan local.

Spațiul rural s-a format prin suprapunerea mai multor entități, care au fiecare în parte trecut, prezent și viitor, iar exploatarea lor în interes turistic nu se face deci pe un teren, uniform pe aceeași bază geografică, socială economică sau culturală.

Pentru a deveni principalii beneficiari ai activității de turism rural însăși locuitorii mediului rural trebuie sa fie actorii de bază. „Însă ospitalitatea tradițională a țăranului trebuie să fie insoțită de o pregătire specifică activității de cazare turistică”, astfel putând oferii consumatorului serviciului de cazare satisfacșia unei cazări civilizate , insoțită de posibilitatea descoperirii de noi locuri și oameni.

Turiștii trebuie să știe că există o diferență între pensiunile turistice și cele rurale. Cele din urmă, față de primele, nu pot fi dispuse decât în afara ariilor urbane, în sate sau commune. Potrivit legislației în vigoare, pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, totalizând maximum 30 de locuri în mediul rural, și pânã la 20 de camere în mediul urban. Acestea funcționează în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei. Amplasarea pensiunilor turistice rurale trebuie realizată în locuri ferite de surse de poluare și de orice alte elemente care ar pune în pericol sănătatea sau viața turiștilor. Turismul rural este, în același timp, și o formă de ecoturism, care poate fi combinată și cu turismul montan, cu turismul de aventură sau cu alte forme de turism. Specialiștii Organizației Mondiale a Turismului și ai Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor chiar ne recomandau, acum 7-8 ani, să ne concentrăm pe câteva forme de turism pentru promovarea României către alte țări, printre care cel rural și ecologic.

„Ecuația fundamentală a produsului turistic rural este: cazarea la fermă = vacanță petrecută în sat + petrecerea timpului liber în spațiul rural.” Motivele pentru care turiștii merg să-și petreacă vacanța la țară sunt determinate de imaginile pe care le crează ferma, satul și spațiul rural. Ferma este simbolul pentru citadin reprezentând casa fermierului, acelui ce cunoaște secretela naturii, știe locurile de pescuit, de cules ciuperci, ferma este locul unde trăiesc animalele domestice cu care cei care trăiesc la oraș nu au un contact atât de frecvent, locul unde se pot mânca fructe proaspete și unde se succed generații fără a se schimba modul de viață. Ocupâns un loc la fel de important în viziunea orășeanului, satul semnifică dimensiunea umană, intimitatea socială, animația locală și grupează artizan comercianți, mici întreprinzători, acei actori care facilitează viața la țară. Spațiul reprezintă întregirea activității de cazare la fermă a vieții satului în slujba turismului rural, reprezentând simbolul „libertății, respirației, apei pure, verdeții, florilor, culorilor, parfumurilor, cânturilor; el invită la contemplația peisajelor, dar și la activități fizice de-a lungul potecilor, pe malul râurilor, traversând dealurile, munții, aflându-se pe înălțimile falezelor, pe lacuri, etc.”

Atractivitatea, dimensiunea economică, socială și culturală este dată tursimului rural de către aceste elemente, ferma, satul și spațiul, fie că acestea sunt luate împreună sau separat. Mai mult, turismul e fundamental integrat în cadrul mijloacelor rurale de primire unde se pune în valoare potențialul natural, cultural și uman pe baza căruia se elaborează și se promovează produsele turistice la nivel local, regional, național și internațional.

Persoanele care aleg să își petreacă vacanțele la țară caută o schimbare a ambientului, un mod de viață diferit unde își pot recupera forțele, un loc liniștit lipsit de zgomote și aglomerație. În acest fel, turiștii care solicită turism rural caută să găsească locul dorit în mediul rural și să se cazeze, de preferință, într-o locație de turism rural.

Turismul în spațiul rural trebuie să îndeplinească cel puțin două condiții și anume scoaterea pe piață a unor produse de calitate și o comercializare corectă. Oferta turistică trebuie să fie inserată în mediul rural și supusă controlului și conducerii populației locale, căreia trebuie să îi servească ca mijloc de promovare socială și economică și pentru a evita emigrarea. În definitiv, oferta de turism rural satisface consumatorilor anumite necesități generate de lipsurile existente în viața orașelor, oferind astfel turiștilor contact cu natura, liniște, prețuri accesibile, ospitalitate, tratament familiar, gastronomic de calitate, schimburi socio-culturale.

Fără a fi nevoie de mari schimbări în mediul înconjurător din oricare localitate de ofertă turistică rurală se beneficiază de următoarele sectoare:

Hoteluri și restaurante

Comerț tradițional

Seviciile de întreținere în general (sanitare și reparații de vehicule)

Comunicații

Construcția în general, deoarece una din soluțiile unei bune oferte de turism rural se bazează pe întreținerea patrimoniului arhitectonic al zonei, în special casele cu arhitectură populară din fiecare regiune și nu numai a monumentelor cum s-a înteles pâna acum. Aceasta duce al o puternică dezvoltare a construcției și a industriilor sale auxiliare.

Vizitarea oricărei destinații turistice implică combinarea diverselor componente cum sunt transportul, cazarea, atacțiile și utilizarea diverselor servicii. Prin urmare, parțile care alcătuiesc produsul „turism rural” pot fi structurate în resurse turistice, activități, cazare și servicii.

Tabel 2.1: Produsul turism rural: principiul Asturias

Sursă: www.infoausturias.com

Resursele turistice sunt materia primă la care trebuie să se adauge serviciile. Aceste servicii pot fi de bază, ca restaurantul și cazarea, sau suplimentare, acelea care înconjoară serviciile de bază și le conferă caracter și calitate. În afara serviciilor, trebuie să se menționeze activitățiile suplimentare, pentru a stabili după aceea strategia de comercializare.

2.3 Structuri de cazare întâlnite

În mediul rural, pentru a oferi servicii de cazare se pot construi hoteluri, case rurale sau case de oaspați. Pentru construcții este nevoie de bani și o afluență de turiști regulată în scopul asigurării returnării investiției. Această alternativă nu este întotdeauna la îndemâna oricărui locuitor sau persoana care dorește să investească într-o potențială destinație în care, într-o proporție de 100%, sunt întreprinzîtori cu întreprinderi mici. Conform Rural Tour, o altă alternativă mai practică și mai comodă ar fi renovarea, amenajarea sau reamenajarea unei case amplasate la țară, conservând structura tradițională autohtonă a comunității în care este situată. Aceasta poate fi o casă pe care proprietarii au construit-o pentru a satisface nevoie de locuință familială, o locuință cu utilizare multiplă pentru a împărții activități agricole și de creștere a vitelor. Această alternativă viabilă presupune mai mulți factori precum o amplasare strategică precum o interacțiune cu resursele naturale/ culturale, să ofere turiștilor posibilitatea de a se bucura de frumusețea, natura și cultura locală.

Având diferite caracteristici care o deosebesc de o locație urbană, în cazul unei locații rurale, păstrarea detaliilor, a designului interior corespunzător zonei, folosirea structurilor deja existente reprezintă condiții esențiale și obligatorii pentru ca turismul să fie satisfăcut. Locația rurală trebuie să fie un loc plăcut de odihnă și realizare a anumitor activități, cu un loc de refacere a energiei sau de schimbare a activității, după efectuarea unei plimbări sau a unui traseu cultural sau ecoturistic.

În cadrul turismului rural principalele forme de cazare le reprezintă hanurile rurale, închirierea de case rurale, închirierea de camere, campingul rural (în proprietăți) și alte forme ca cele balneare, mănăstirile, satele recuperate, cabanele turistice, fermele-școală, adăposturile.

Hotelăria rurală include locurile de cazare oferite conform reglementării fiecărei Comunități Autonome în case de oaspeți, mici hoteluri sau pensiuni. În afara caselor rurale, un alt tip de locații ce oferă găzduire în zonele rurale este industria hotelieră tradițională care include denumiri precum han, adăpost, casă de oaspeți, moară – construcții care deși sunt noi respectă arhitectura tradițională a zonei. În anumite sate exista case de oaspeți și mici hoteluri care există „dintotdeauna”oferind servicii de găzduire în zone rurale, iar care, in ultimii ani, au fost renovate pentru a se preta mai bine cerințelor pieței.

În alte cazuri cele mai noi inițiative sunt cele care au izvorât din noile tendințe, acestea ducând la reabilitarea unor clădiri industriale, istorice și religioase, de mare interes arhitectonic și artistic, pentru a le reface și a le adapta exigențelor unui turism rural de calitate.

Casele rurale, sunt acele locații tipice care există în diverse tinuturi rurale și care sunt destinate turiștilor în vederea cazării. Casele rurale sunt în general gestionate de economii domestice, de familiile care locuiesc în aceste case și exploatează afacerea. Diferitele Comunități Autonome acorda tot mai multe ajutoare si subvenții pentru crearea caselorrurale, tot mai mulți tineri lansându-se în aventura de a investi în acest tip de afacere. Grație acestor case, micile sate își recapătă locuitorii și patrimoniul istoric și reușesc să sporească numărul de vizitatori care, în afara faptului că își cheltuie banii în zonă, duc și la creearea de noi servicii.

Campingurile, sunt terenuri publice sau private, dotate cu instalații sau servicii care reflectă legislația privind turismul. Fcacilitarea șederii în corturi de campanie, rulote locuibile sau orice element similar, ușor transportabil sunt serviciile care se prestează într-un camping.

Cabanele turistice, sunt locuințe prefabricate, din lemn de înaltă calitate, cu condiții bune de locuit, acestea funcționând la fel ca o casa de închiriat, doar costul ei inițial fiind mult inferior unei locuințe permanente.

Fermele încearcă să ofere cazare într-o casă de țară, integrată într-o exploatare agricolă sau de creștere a animalelor. Pe langa mancare și cazare, se obișnuiește să se ofere turistului și posibilitatea de a participa la anumite activități proprii fermei. Această activitate este cunoscută sub numele de agroturism.

Fiind o modalitate de cazare destinată în special tinerilor, adăposturile pot fi, o casă de la țară, un castel, sau un hotel convențional, în care camerele sunt repartizate pe sexe, iar fiecare dintre ele având mai multe paturi.

„Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, având o capacitate de cazare de până la 10 camere, în mediul rural, totalizând maxim 30 de locuri și până la 20 camere în mediul urban, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei.”

Baza de cazare a Munților Apuseni, deși oarecum proporțional distribuită în zonă nu se ridică nici ca număr de locuri și nici sub aspectul gradului de confort, la nivelul potențialului turistic.
Din punct de vedere administrativ, unitațile de cazare sunt raspandite in sase județe: Alba, Arad, Bihor, Cluj, Hunedoara si Sălaj. Printre cele mai pitorești unitați de cazare ale Munților Apuseni se numară cabanele, exemple de marcă fiind cele prezentate mai jos:

– Cabana Băișoara (Munți Gilăului), cu o capacitate de 85 de locuri în camere cu 4-5 paturi si dormitoare comune cu priciuri.

– Cabana Cheile Turzii (Munții Gilăului) are 24 locuri, în camere cu 2, 3 și 4 paturi și 20 de locuri în căsuțe, în apropierea ei aflându-se și terenuri de schi pentru incepători. 

– Cabana Scărișoara (Munții Bihorului) are o capaciatte de 57 de locuri, în camere cu 3-10 paturi si un dormitor cu priciuri. 

– Cabana Someșul Rece (Munții Gilăului) în camere cu 2, 3, 4, 6, 12 paturi cumulează un număr de 71 locuri.

 – Cabana Stâna de Vale (Munții Vlădeasa) are 104 locuri în camere cu 3-15 paturi. Si aici se găsesc în împrejurimi terenuri de schi pentru incepători, dar și pentru avansați. 

– Cabana Vadu Crișului (Munții Pădurea Craiului) are o capacitate de 131 de locuri în camere cu 2-10 paturi si priciuri. 

– Cabana Vlădeasa (Munții Vlădeasa) intrunește un numar de 33 locuri în camere cu 3-15 paturi. Nici de aici un lipsesc terenurile de schi. 

În anul 2002 situația locurilor de cazare și a gradului de ocupare a acestora era urmatoarea:

Numarul total al locurilor de cazare din zona Munților Apuseni este de 425, din care 288 în tabere școlare. 

În ceea ce privește numărul total al turiștilor care și-au petrecut vacanțele aici, acesta este de 8537, dintre care 4577 în taberele școlare. Tot aici, numărul turiștilor români este de 8532, lăsând ca turiștii străini sa fie în număr de doar 51. 

Raportat la numărul înnoptărilor din zona Munților Apuseni, situația se prezintă astfel: 24110 numărul total de înnoptari, dintre care 16917 în taberele școlare, iar luat în funcție de proveniența turiștilor, 23890 de innoptări au fost ale românilor, restul de 220 rămânand ale străinilor. 

Din situația de mai sus reies cateva aspecte interesante privind echiparea cu structuri de primire a zonei turistice a Apusenilor:

– deși este o zonă montană, predomină numarul locurilor de cazare in hoteluri (53, 64%), explicașia fiind legată de prezența aici a unor stațiuni balneoclimaterice renumite, precum Geoagiu Băi, Moneasa, Stâna de Vale;

– in cadrul hotelurilor se remarcă ponderea mare a numărului de locuri de categoria o stea (76, 5%), ca și lipsa locurilor de categoria 3-5 stele, respectiv a condițiilor pentru desfășurarea unui turism de calitate superioară sau chiar de lux;

– în cazul vilelor, deși ocupă locul al doilea ca pondere (16, 0%), după hoteluri, structura pe categorii de confort este destul de diversificată, deși, și în acest caz, predomină (62, 3%) cele de o stea, urmată de cele de doua stele (32, 5%);

– motelurile, deși reprezintă doar 10, 2% din totalul bazei de cazare, are proporții aproximativ egale de locuri de o stea (59, 0%) și de doua stele (41, 0%).

– În privința cabanelor, un paradox îl constituie faptul că circa 55% din totalul locurilor de cazare îl reprezintă cele de 2-3 stele; (însa, unele dintre cabane ar putea intra ușor în rândul hotelurilor);
– Pe ansamblu, se poate concluziona că baza de cazare din Munții Apuseni este necesar sa fie suplimentată; de asemenea, este necesară o mai bună repartiție în teritoriu a unitaților, și în special a cabanelor.

2.4. Importanța turismului rural

Deși în continuă dezvoltare de zeci de ani în țările europene turismul rural în România este încă o activitate nouă carr continuă sa-și îmbunătățească mecanismele de operare cum se întâmplă în cazul celor care prezctică acest tip de turism. Datorită faptului că exploatează foarte bine resursele naturale locale, patrimoniul cultural, tradițiile și obiceiurile satului, turismul rural este o alternativă pentru dezvoltarea locală pe langă agricultură.

În România turismul rural se desfășoară într-un cadru natural, pitoresc, deținând un patrimoniu cultutural aparte. Prin urmare factorii care inflențează dezvoltarea turismului rural putem spune ca sunt prezenți peste tot în țară.

Baza turismului rural este acea așezare rurală care încă păstrează obiceiurile și tradițiile străvechi, elemente populare, obiecte etnografice, acestea putând fi exploatate dacă sunt bine combinate cu o bună strategie de promovare. Acest tip de turism de adresează atât persoanelor din mediul urban și stresant dar și persoanelor cu un venit mediu.

Atragerea turiștilor în activitățile turismului rural este determinată de intreaga comunitate ceea ce presupune implicarea ei în activități de protejare a mediului utilizând resursele proprii.

Principalele caracteristici ale acestui tip de turism se referă la contactul cu natura, păstrarea și conservarea patrimoniului cultural, dar și dezvoltarea durabilă a comunității locale.

Principalul actor în practicarea turismului rural este satul, care este fermecător și spactaculos.

Pentru a deveni un sat turistic cu potențial turistic rural acesta trebuie sa indeplinească următoarele condiții:

Accesibilitate prin diverse mijloace de transport.

Prezența utilităților precum alimentare cu apă, canalizare, energie electrică.

Căi de comunicație.

Atingerea unui anumit nivel de confort in unitățile de cazare.

Existența facilităților comerciale, de sănătate, culturale și sportive.

Posibilitatea practicării unor activități specifice.

Deși dețin o moștenire culturală specială, multe sate din România, se confruntă cu probleme care nu sunt caracteristice doar satelor din anumite regiuni geografice, dar din păcate sunt existente și la nivel național. Principalele situații negative cu care aatele din România se confruntă sunt:

Înbatrânirea populației

Lipsa locurilor de mucă

Salarii mici

Migrația tinerilor în zonele urbane sau în afara granițelor

Infrastructură slabă în anumite zone și chiar inexistent în zonele de munte

Prin stimularea dezvoltării turismului rural și agroturismului rural vor fi resimțite efecte pozitive mai ales pentru dezvoltarea rurală, pe de o parte, și de locuitorii săi, pe de altă parte. Aceste beneficii vor avea un impact asupra agriculturii, transportului, alimentației, și în cadrul diverselor servicii.

Dezvoltarea socială a turismului rural ca alternativă a agriculturii (în turism ca o activitate complementară), poate provoca tinerii să rămână în zonele rurale din cauza unei diversificari a locurilor de muncă, dar, de asemenea, o creștere a veniturilor bănești care contribuie în cele din urmă la creșterea nivelului de trai.

Ocuparea forței de muncă în turismul rural necesită personal calificat, iar acest lucru ajută la educarea tinerilor pentru a obține locuri de muncă dorite. Pe plan economic existența locurilor de muncă în domeniul turismului rural necesită veniturile publice locale, după care, acestea îndreptându-se sub diverse forme de investiții spre comunitatea rurală.

Practicarea turismului rural și, în special a agroturismului, oferă un motiv pentru menținerea în viață a tradițiilor și obiceiurilor meșteșugărești. Turismul internațional și practicarea turismului rural din România oferă o mai bună cunoașterea a laturii rurale românești, ospitalitatea locuitorilor din mediul rural și, nu în ultimul rând, bucătaria tradițională romanească.

Comparativ cu alte forme de turism, turism rural și agroturism pot fi practicate pe tot parcursul anului, implicând astfel un venit permanent. Cu toate acestea, există o discrepanță între oferta turismului rural și cererea pentru turismul rural. Turismul rural și agroturismul nu este doar o vacanță la țară, dar, de asemenea, o sursă bună de terapie contra stresului,în specialdatorită faptului că se adresează persoanelor dinamice și iubitorilor de natură.

Turismul rural poate juca un rol pozitiv în dezvoltarea comunităților rurale doar în măsura în care oferă produse turistice care rămân neschimbate pentru o perioadă lungă de timp. În esența sa, turismul rural oferă o conservare a spațiului rural și a stilului de viață rural al locuitorilor săi.

Turismul rural are un rol important în existența satului românesc, deoarece oferă mai multe avantaje, precum faptul că acesta este o modalitate de dezvoltare comunitară rurală românească, o activitate complementară agriculturii, influențează dezvoltarea economică în satul românesc, și reprezintă o sursă de venit pentru săteni.

Luând în considerare avantajele menționate este necesar ca strategiile de dezvoltare a turismului rural trebuie sa ia în considerare conservarea naturii și a comunității locale, precum și creare unei varietăți de locuri de muncă.

Turismul rural contribuie la reformarea rural, deoarece promovează venitul agricol, fie direct, ca un venit suplimentar sau pentru fermierii care sunt complementar ocupați cu turismul rural, sau indirect, prin contribuția la fluxul general al banilor din regiune. Acesta ajută locuitorii din aceste regiuni să rămână în satul lor natal, în ​​scopul prevenirii depopulării zonelor rurale și confruntarea cu urbanism. Mai mult, oferă soluții alternative și complementare de ocupare acelor părți ale populației care, fie nu pot trăi doar prin exploatarea agricolă, sau care trăiesc în centrele urbane și sunt dispuși să se mute la țară, în căutarea unui stil de viață alternativ. Contribuie la păstrarea ocupațiilor tradiționale mediul rural.

Acesta funcționează ca un mecanism de vânzare directă, promovare și publicitate a produselor și serviciilor rurale; în special în ceea ce privește produsele locale autentice, caracterizate prin calitate, igienă și branding. Contribuie la revigorarea așezării tradiționale. De asemenea, acesta susține protecția și promovarea bogățiilor naturale precum regiunile caracterizate de o frumusețe naturală, ecosisteme naturale remarcabile. Îmbogățește produsul turistic național de bază al fiecărei țari, cu calități complementare, care îl diferențiază, îl fac mai atractiv și competitiv pe piața turistică internațională.

Contribuie la promovarea, exploatarea și protejarea patrimoniului cultural și a fondului mediului rural ca o resursă turistică, precum și umanizarea relațiilor dintre vizitatori, locuitorii din mediul rural și mediu.

2.5. ANTREC promotor al turismului rural

ANTREC, Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural din România reprezintă o organizație non-profit, membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGITES). Organizația a fost înființată în anul 1994 ajungând în prezent sa aibe filiale în 30 de județe din România, cu un numîr de peste 2500 de membri și pensiuni turistice și agroturistice, acestea la un loc având peste 7500 de camere.

Scopul acestei organizații este acela de a identifica și promova potențialul turistic; organizarea de cursuri de pregătire profesională pentru gazde și agențiile de turism prin seminarii, cursuri de scurtă, dar și de lungă durată, schimburi de experiență între ANTREC și alte organizații de profil; transmiterea de informații legate de turismul rural întregii rețele ANTEC și instituțiilor implicate in promovarea turismului rural; promovarea unităților de cazare incluse în rețea prin campanii de publicitate prin mijloace mass-media; participarea la evenimente specifice naționale și internaționale cu oferte diversificate.

Dintre programele operate de ANTREC care au ajutat la promovarea și dezvoltarea turismului rural în România se evidențiază a doua serie a programului de educație „ Întreprinzători în turism- Pensiuni în România” și edițiile de toamnă și de primăvară a programului special „Vacanță la țară”.

În cadrul programului special de „Vacanță la țară”, filialele ANTREC participante în prima fază a acestui program au fost Argeș, Alba, Brașov, Buzău, Cluj, Constanța, Covasna, Gorj, Maramureș, Neamț și Sibiu. Majoritatea zonelor participante în acest program s-au bucurat de un flux foarte mare de turiști, conducând astfel la aderarea a mai multor pensiuni, de la lansarea programului, printre care cele situate în Ținutul Neamțului, reprezentând un important punct de pornire penru cei care doresc să descopere atât frumusețile moldovenești, cât și bucovinene, tradițiile locurilor respective și arta culinară. Ediția a XXI-a a programului s-a desfășurat în perioada 14 aprilie 2013-15 iunie 2013, programul adresându-se tuturor categoriilor de turiști, turiști care au avut ocazia de a descoperi viața satului, tradițiile locurilor respective, ospitalitatea specifică acestui tip de turism și, nu îm ultimul rând, au putut servi o masă tradițională cu bucate specifice fiecărei zone pentru care au optat.

Actualmente, programul special „Vacanță la țară, se află la ediția aniversară a XXV-a și își propune să asigure accesul la odihnă a unui număr cât mai mare de turiști români și totodată să utilizeze cât  mai eficient capacitățile  de cazare din zona rurală păstrând tarifele din anul precedent neschimbate. Prin urmare, durata sejurului este de 5 nopți , începând duminica și terminând vinerea, în perioada 3 mai – 15 iunie 2015, cu acceptul prestatorilor se pot valorifica sejururi și cu alte date de intrare în intervalul stability, dar neputându-se valorifica camere în regim de single. Tarifele pentru un loc pe un sejur de 5 nopți, micul dejun este inclus, TVA 9% inclusiv sunt, după cum urmează:

– la pensiune, vilă, cabană 2f/*      225 lei / sejur

– la pensiune, vilă, cabană 3-4f/*   275 lei / sejur

– la pensiune, vilă 5f/*                    375 lei / sejur

În cadrul programului de educație „Întreprinzător în turism” , cel mai mare proiect dedicat turismului de pensiune din România, au fost puse bazele comunității de antreprenori și manageri de pensiuni turistice „ Cazarelapensiune.ro”, comunitate care este în continuă dezvoltare în vederea creșterii potențialului turistic și a capacității de a atrage turiști români și străini. Programul s-a desfășurat în mai multe serii și s-a bazat pe mentalitatea că succesul depinde de noroc, determinare, focus și curaj. În afaceri, dincolo de toate acestea, succesul este întotdeauna construit pe o fundație solidă de cunoștințe de management și antreprenoriat. Elementele dezvoltate în perioada de prelungire mai-octombrie 2013 au fost :

o nouă serie de cursanți în cadrul programului e-Learning de educație managerială și consultanță pentru viitori întreprinzători din sectorul turistic;

diseminarea la nivel național și internaționala celor 10.000 de exemplare ale Catalogului Cazare la Pensiune-Pensiuni din România, editat în limbile română și engleză;

realizarea emisiuni TV cu privire Antreprenori-Model descoperiți și construiți pe parcursul proiectului care devin exemple didactice la nivel național, exemple și soluții la întrebarea “care idei de afaceri ar putea avea succes în turismul de pensiune” sau “care sunt ingredientele unei afaceri de succes”. Scopul emisiunii este de a încuraja în mod direct actualii sau viitorii întreprinzatori din domeniul turistic pentru maximizarea rezultatelor afacerilor proprii;

promovarea și informarea permanentă cu privire la elementele proiectului;

studiu de impact al proiectului asupra beneficiarilor, elaborat de experții proiectului.

A doua serie a Programului e-Learning de educație managerială și consultanță s-a desfășurat pe o perioadă de 5 luni, respectiv iunie –  octombrie 2013, prin intermediul platformei e-Learning de pe site-ul proiectului www.intreprinzatorturism.ro.

Programul a presupus parcurgerea a 5 module de curs dezvoltate în cadrul proiectului:

Management Turistic

Plan de afacere – Cerere de finanțare

Marketing și Promovare

Management Financiar

IT&C

Rezultatele proiectului național strategic “Întreprinzatori în turism – Pensiuni în România”:

circa 1600 de beneficiari participanți în cadrul a 7 conferințe regionale motivaționale de promovare a proiectului în luna iunie 2011.

26 Rapoarte de cercetare și broșura “Caracteristicile unei mărci în devenire – Turismul de pensiune din România” rezultate în urma desfășurării de interviuri cu peste 700 turiști români și străini, chestionare cu peste 5000 turiști străini, 5600 turiști români, interviuri cu 350 manageri de pensiuni, brainstorminguri, focus-groupuri, desk-research.

consultanță personalizată pentru dezvoltarea afacerilor pentru întreprinzători și manageri de pensiuni, acordată de către cei 14 consultanți ai FNTM și ANTREC.

peste 1500 de beneficiari ai Programului e-Learning de educație antreprenorială și consultanță pentru întreprinzători în turism, ce au studiat în cadrul platformei în perioada februarie 2012 – februarie 2013.

peste 3400 afaceri înregistrate în cadrul portalului de promovare a pensiunilor www.cazarelapensiune.ro, instrument lansat în cadrul proiectului și în continua dezvoltare împreună cu platformă B2B de interacțiune între pensiuni și furnizori de servicii conexe în domeniul turismului – cele două elemente stau la baza creării comunității turismului de pensiune din România.

vizita a 24 de afaceri turistice de succes în Spania de către 100 beneficiari e-Learning, întreprinzători în turism și manageri de pensiuni, care au participat la Schimbul de Experiență Româno-Spaniol în perioada februarie – martie 2013.

Catalogul Pensiunilor din România cu peste 2000 pensiuni la nivel național, publicat în română și engleză, în martie 2013.

7 Conferințe desfășurate în luna aprilie 2013 pentru diseminarea rezultatelor proiectului.

Prin multitudinea proiectelor, ANTREC susține permanent interesele membrilor săi, participă, are propuneri și inițiative legislative, solicită și susține modificări de reglementări în conformitate cu tendințele actuale ale turismului rural, contribuind astfel la dezvoltarea conceptului de turism rural în România. Turismul rural a ajutat la dezvoltarea comunităților, determinându-i pe mulți să înceapă o afacere, să facă investiții. În plus, după cum arată statisticile, tot mai mulți turiști sunt atrași de ideea vacanțelor ecologice. Oamenii secolului 21 caută tot mai mult un colț de natură unde să-și petreacă vacanțele sau sfârșitul de săptămână. Și în România, din fericire, există o mulțime de asemenea locuri binecuvântate: începând cu Delta până la Bucovina și Transilvania, iar, raportul calitate – preț este excelent.

3. Elemente privind promovarea în domeniul turistic

Datorită expansiunii puternice a turismului din ultimele cinci decenii, a permanentei creșteri și diversificări a ofertei și cererii turistice în majoritatea zonelor geografice, importanța economică și socială a sporit considerabil, atât pe planul diferitelor economii naționale cât și în cadrul relațiilor economice internaționale. Prin urmare, „turismul a devenit un domeniu distinct de activitate, cu particularități, cerințe și exigențe proprii care, la rândul lor, impun un demers adegvat în direcția modernizării tuturor laturilor sale, inclusiv promovarea unei concepții noi, modele în activitatea de conducere, în cadrul câreia încorporarea marketingului constituie o necesitate.” Adaptarea medodelor și tehnicilor de marketing, la specificul activitraților desfășurate în domeniul turismului constituie „o dovadă a multiplicării domeniilor de aplicare a marketingului, a extinderii lui în alte sectoare decât în cele în care s-a afirmat pentru prima data.”

Marketingul turistic are un rol important în stimularea culturii consumatorului, cultură încă în creștere în întreaga lume. Implicațiile lui în mediul înconjurător și pentru societate reprezintă un potențial de modificare a cadrul natural ceea ce impune ca marketingul turistic să se îndrepte și spre modul de dezvoltare a responsabilității sociale față de mediu, respectiv să contribuie la gasirea unor soluții pentru aceste probleme.

Stabilirea unei oferte turistice care să aibă un aer de noutate și să fie, în același timp diversificată, indispensabilitatea promovării și comercializării acesteia arată cât de semnificativ este rolul marketingului în sectorul turismului. Inițial, ideea de marketing s-a axat pe produsele de larg consum, până relativ târziu marketingul nu a fost przent în întreprinderile de servicii, motiv pentru care întreprinderile de servicii, în special cele turistice, au mers în spatele întreprinderilor din sectorul industrial în utilizarea planificării strategice de marketing. Aceasta s-a datorat faptului că, până nu demult, industria turistică era formată numai din întreprinderi mici care nu acordau atenție marketingului și mai ales pentru că utilizarea acestuia era costisitoare. Mai mult, dezvoltarea industriei turistice, caracterizată de creșterea volumului de cereri, a dus la perceperea utilizării maerketingului ca nefiind necesară.

În ultima perioadă de timp, marketingul de servicii a înregistrat o dezvoltare importantă, o serie de împrejurări fiind răspunzătoare pentru evidențierea necesității aplicării marketingului în cadrul diverselor servicii. Printre aceste împrejurări se numără: importanța economică în volum și activitate a sectorului terțiar, dinamismul sectorului, intensificarea competenței în servicii datorată dezorganizării acestora, existența unei cereri mai exigente și segmentate care caută fiabilitate și o prestare de servicii adaptată necesităților specifice.

În ceea ce privește împrejurările speciale care au făcut posibilă aplicarea marketingului în sectorul turistic, amintim: competența crescândă în cadrul acestui sector; schimbările mari suferite în ceea ce privește motivațiile, gusturile și preferințele cererii; dezvoltarea noilor destinații și produse – servicii turistice; noile tehnologii care au facilitat tehnicile de comercializare. Toate acestea au dat naștere unei lupte între destinații și întreprinderile turistice care caută să își mențină piața, având în vedere că piața turistică, deși mare, se află într-o continuă dezvoltare.

În situațiile în care tehnicile specifice marketingul turistic sunt aplicate corespunzător, rezultatul este captarea și menținerea de clienți satisfăcuți, lucru deloc simplu având în vedere faptul că turiștii constituie un grup eterogen de persoane cu necesități, gusturi și preferințe diverse și schimbătoare.

Conform lui Muñoz Oñate, „marketingul turistic adaugă o mai mare complexitate marketingului propriu serviciilor, astfel că ansamblul turismului nu este format numai din clasicele subansambluri de agenții de voiaj, hoteluri, restaurante, transporturi și ghizi, ci, într-o măsură mai mare sau mai mică, astăzi continuă să se integreze în el și alte elemente care ar putea fi numite ofertă complementară. (…) Sunt atât de multe și atât de diferite, încât este destul de problematic să se stabilească un model care să încerce să explice totalitatea materialului care ar putea face obiectul științei Marketingului turistic.”

Marketingul turistic se însărcinează să descopere că turiștii doresc să dezvolte serviciile adecvate lor, să li se furnizeze informații despre oferta existentă și să li se dea instrucțiuni asupra locului unde pot obține serviciul respectiv, astfel încât ei să primească prestații de mare calitate, iar organizația turistică să obțină la timp un beneficiu care să atingă obiectivele lor.

Conform lui Stephen F. Witt, și Luiz Moutinho, marketingul turistic ar putea fi definit ca un „proces prin care organizațiile turistice își selecționează publicul țintă, actual și potențial, și comunică cu el pentru a-l avertiza și influența în privința necesităților, dorințelor și motivațiilor, la nivel local, regional, național și internațional, cu obiectivul de a formula și adapta produsele sale turistice și, astfel, să atingă simultan satisfacerea turistului și scopurile organizațiilor.”

3.1. Marketingul seviciilor

Dezvoltarea impetuousă a serviciilor, în ultimele decenii, a creat condițiile apariției și și afirmării unei tinere ramuri a marketingului, care care să surprindă specificitatea și particularitățile lor, și anume marketingul serviciilor.

Marketingul servicilor este diferit față de marketingul produselor, fiind definit ca un proces specific sericilor ce are ca scop identificarea necesităților și dorințelor consumatorilor și îndeplinirea acestora în locul și la impul otrivi, la prețul el mi atractiv. Teoria marketingului serviciilor are la bază natura și caracteristicile acestora , precum și comportamentul consumatorului

Caracteristicile serviciilor au fost îndelung analizate de mulți specialiști, între care Berkowitz E., Kerin R.a., Rudelius N., Kotler Ph., și alții. Philip Kotler a stailit că dintre toate caracteristicile sun relevante intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea i perisabilitatea. Tot el a definit serviciul ca fiind „oice ațiune sau execuție pe care un subiect o poate efectua pentru altul, care este eminamente intangibilă și care nu are drept consecință transferul proprietății asupa unui lucru”

Producerea serviciilor poate sau nu să fie legată de producerea sau livrarea unui bun material. Caracteristica esențială a lor este intangibilitatea, și a fost unanim recunoscută de către toți specialiștii în marketing.

Intangibilitatea reprezintă proprietatea acestora de a nu putea fi percepute prin simțurile omului înainte de a fi cumpărate. Pentru a putea fi evaluat și apreciate înainte de cumpărare , un serviciu trebuie promovat, iar aceasta presupune crearea unei imagini a lui în mintea consumatorului, această imagine reprezentând elementu cheie al maketingului serviciilor.

Inseparabilitatea serviciilor exprimă faptul că serviciile sunt produse și consumate simultan, consumaorul și prstatorul serviciului fiind prezenți și interacționând pe toată perioada prestării și consumului acestuia. Furnizorul trebuie să fie foarte bun cunoscător a elementelor constitutive ale serviciului și să le ofere consumatorului într-un mod cât mai aproape de dorința acestuia, ca satisfacția acestuia sa fie maximă.

Eterogenitatea sau variabilitatea serviciilor este generată de multitudinea circumstanțelor care conură la furnizarea lor , ele depnzând atât de prestator cât și de o mulțime de alte elemente precum locul, momentul, prețul, experiența și cererea consumatorului. Foarte important rămâne pentru consumator creșterea permanentă a calității în prestarea serviciilor care, în același timp, constituie un element de variație continuă a acestora.

Perisabilitatea serviciilorreprezintă caracterisica serviciilor de a nu putea fi stocate sau păstrate pentru consumul ulterior. Nefolosirea integrală a capacității a unui restaurant sau hotel duce la diminuara veniturilor, fără posibilitatea de a fi recuperate ulterior. În timp ce pentru bunuile materiale marketingul se concentrează asupra evidențieii aspectelor tangibile, în cazul serviciilo, eforturle sunt depuse în scopul creăii unei imagini cât mai apopiate de calitatea serviciului oferit.

3.2. Functiile marketingului turistic

Implicarea marketingului în activitățile din cadrul turismului se realizează „prin intermediul unor funcții concrete menite să convertească optica marketingului într-un demers practic al întreprinderii de turism.” Particularizarea carecterului acestor funcții este determinat de modul și măsura în care conținutul acestora asigură legătura cu specificul activității de turism. Prin urmare, pentru a deveni efectivă și eficientă, activitatea de marketing a întreprinderii de turism va fi orientată în conformitate cu aceste funcții, și anume: 1) investigarea pieței, a necesităților de consum turistic; 2) conectarea dinamică a întreprinderii de turism la mediul economico-social; 3) satisfacerea în condiții superioare a nevoilor de consum turistic; 4) maximizarea eficienței economice.

Considerată a fi funcție premisă, care precede și pregătește condițiile de realizare a celorlalte funcții, investigarea pieței, a necesităților de consum turistic, are ca obiectiv obținerea de informații referitoare la piețele turistice prezente și la cele potențiale, la ansamblul nevoilor de consum turistic, la motivația acestora, la comportamentul consumatorilor de produse și servicii turistice. Cunoașterea turistului, în calitate de subiect și obiect al cererii și ofertei turistice, este fundamentală pentru întreprindere, confruntată în permanență cu comportamente de cumpărare și consum dintre cele mai diferite, adesea greu de anticipat. La fel de esențială este și investigarea celorlalte componente ale mediului ale căror influențe, directe sau indirecte, se regăsesc în actele de cumpărare și de consum ale turiștilor.

Conectarea dinamică a întreprinderii de turism la mediul economico-social constituie funcția prin care se urmărește creșterea capacității de mobilizare a tuturor resurselor întreprinderilor și organizațiilor de turism, fie ele naturale, materiale, umane sau financiare, în vederea unei adaptări operative și a unei prezențe active pe piață, promovarea spiritului creator în întreaga activitate desfășurată de întreprinderile de turism, pentru asigurarea înnoririi permanente a ofertei de produse și servicii turistice, perfecționarea fomrlor de comercializare și diversificarea acțiunilor promoționale. Mai mult aceasă funcție impune permananta raportare a întreprinderii la fizionomia, cerințele și exigențele mediului economico-social și, în special, ale pieței turistice. Exercitarea unei asemenea funții presupune un comportament dinamic și activ al întreprinderii, fiind caracteristic orientării de marketing a întreprinderilor performante.

În ceea ce privește satisfacerea în condiții superioare a nevoilor de consum turistic aceasta se materializează ca funcție obiectivă a marketingului turistic prin care se vizează producerea și ofertarea numai a celor produse și servicii necesare satisfacerii cererii turistice, comercializarea acestora îm condiții optime, asigurarea unor posibilități largi de alegere corespunzător tuturor preferințelor și motivaților turiștilor, informarea consumatorilor asupra modalităților prin care pot beneficia de oferta turistică, educarea consumatorilor și orientarea cererii turistice în concordanță cu interesele generale ale societății. Prin aceasta se urmărește asigurarea concordanței dintre oferta de produse și servicii a întreprinderii de turism și nevoile cărora le sunt destinate.

Funcția de maximizare a eficienței economice (a profitului), este funția obiectivă a cărei relizare implică, în primul rând, o judicioasă alocare a resurselor, fie ele naturale, materiale sau umane, iar mai apoi optimizarea structurii ofertei turistice în deplină concordanță cu obiectivele economice și sociale ale întreprinderii, și în sfârșit optimizarea desfășurârii proceselor economice.

Dacă, adoptarea conceptului de marketing de către o întreprindere impune utilizarea unui sistem adecvat de „conducere strategică care să asigure valorificarea eficientă a resurselor sale în contextul unei permanente sincronizări cu mediul în care își desfășoară activitatea”, în ceea ce privește turismul, specificul strategiilor de marketing este imprimat de particularitățile produsului turistic și a pieței turistice, particularități care își pun amprenta pe fiecare demers strategic.

Reușita strategiei de marketing a unei întreprinderi turistice este pusă în evidență de majorarea vânzărilor, creșterea profitului, amplificarea segmentelor de piață câștigate și prin continuitatea unei acțiuni eficiente. Proces complex, elaborarea strategiei de marketing turistic, implică mai multe etape, mai exact: analiza diagnostic a situației existente; formularea obiectivelor strategice ale întreprinderii turistice; alegerea opțiunilor strategice fundamentale; alcătuirea mixului de marketing turistic.

3.3. Mixul de marketing în turism

Conceptul de mix de marketing a fost introdus ca termen în anii ‘50 și i-a fost sugerat autorului său, Neil Borden, de un articol de marketing în care se arăta că specialistul în marketing trebuies să fie un „artist”, un „mixer de ingrediente” care uneori folosește rețete pregătite de alții, alteori pregătește singur rețetele proprii, uneori adaptează rețetele în funcție de ingredientele disponibile, iar alteori experimentează sau inventează ingrediente noi. Mixul de marketing sugerează deci ideea antrenării resurselor de marketing în combinații diferite, pentru a obține un răspuns maxim din partea pieței țintă.

În viziunea lui Philiph Kotler elementele mixului de marketing sau „cei patru P” sunt: produsul, plasamentul, prețul și promovarea.

3.3.1. Politica de produs

„Produsul turistic reprezintă ansamblul de servicii și de facilitate care se materializează în ambianța specifică a factorilor naturali și artificiali de atracție și a amenajărilor turistice create, care reprezintă elemente component ale ofertei turistice și pot exercita o forță pozitivă de atracție asupra turiștilor.” Deciziile care privesc produsul turistic sunt referitoare la alegerea numelui de marcă , creedarea de noi produse turistice și gestionarea portofoliului de produse.

3.3.2. Politica de preț

Deciziile referitoare la politica de preț vizează fixarea unui preț care să fie acceptabil pentru consumatori, și în același timp, destul de ridicat pentru a acoperii cheltuielile întreprinderii turistice. Trei tipuri de strategii de prețuri de pot desprinde din practica de marketing și anume: prețuri orientate pe baza costurilor, a cererii și a concurenței, acestea în mod particular atrag atenția asupra necesității alinierii la prețurile și tarifele concurenței, la diferențierile corespunzătoare pe sezoane.

3.3.3. Politica de distribuție

În ceea ce privește deciziile referitoare la politica de distribuție, ele vizează selecționarea mijloacelor care permit produselor să fie accesibile consumatorilor. Printre aceste mijloace enumerăm:

Evaluarea diferiților intermediari

Selecționarea acestor intermediari pentru comercializarea de produse turistice

Animarea și stimularea intermediarilor

Definirea unei politici de transport între locul de reședință a populației vizate și locul de destinație

Punerea în practică a unui sistem de rezervare

3.3.4. Politica de promovare

Referitor la deciziile privind politica de promovare, ele sunt destinate să informeze consumatorul de existent produsului și să-l determine să cumpere acest produs, în locul unui concurent. Aceste decizii vizează:

Definirea unei ținte în comunicare, adică publicul țintă.

Elaborarea mesajelor pe care întreprinderea dorește să le vehiculeze .

Selecționarea mijloacelor de promovare care vor permite circulația eficientă a mesajelor.

Succesul unei întreprinderi pe piațî de modul în care ea își definește mix-ul de marketing, adesea denumit și programul de marketing, definirea acestuia reprezentând o sarcină importantă pentru responsabilii de marketing. În tabelul următor sunt prezentate variabilele mix-ului de marketing ale unui hotel din Franța.

Tabel 3.1 repartizarea variabilelor mix-ului de marketing în cadrul unui hotel din Franța.

Sursa: TOCQUER, G., ZINUS, M. „Marketing du tourisme”, Gaetan Morin Editeur, 1987, pag.7.

Locul și rolul acordat de către conducerea firmei fiecăruia din cei patru P, pentru a fi atins, obiectivul general și obiectivele specifice, reies din eforturile prevăzute pentru fiecare „submix” de marketing și din resursele financiare alocate pentru materializarea acestor eforturi.

Desfășurarea procesului de dezvoltare a mixului de marketing implică patru etape, și anume: 1) detalierea mixului în cele 4 componente –produs turistic, preț, distribuție și promovare turistică-; 2) descrierea acțiunilor pentru fiecare domeniu; 3) integrarea celor 4 domenii în mixul de marketing conceput; 4) introducerea acțiunilor preconizate în programul de marketing.

3.4. Strategii de marketing în turism

Aplicarea sporadică sau izolată a diferitelor metode de marketing în conducerea unităților turistice, oricât de elevate ar fi ele, nu reprezintă decât un slab interes, încercînd să rezolve probleme generale, sau de moment, neputând contribui astfel la stabilirea unor orientări de perspectivă, care să pună bazele unei activități eficiente. După cum se știe, unitatea turistică se confruntă cu probleme deosebite care țin de infrasctructura generală a țării, patrimoniul turistic, cadrul instituțional-legislativ, dar și de evoluția extrem de dinamică a pieței turistice.

Pentru a putea conchide cu privire la locul programelor de marketing în cadrul activității turistice, trebuie subliniat faptul că diferitele acțiuni, fie de marketing, fie de simplă politică comercială, nu pot fi desfășurate în mod eficient decât în condițiile în care alcătuiesc un program logic, care să definească cercetările și studiile ce urmează a fi efectuate, problemele urmărite, obiectivele stabilite, deciziile necesare în diferitele puncte de responsabilitate și responsabilitățile și modalitățiile de ajustare pe parcurs a obiectivelor, sau a eforturilor necesare, în funcție de cerințele pieței sau evoluția de ansamblua economiei.

Pornind de la definiția data de către profesorul P. Tabatoni – sistem de decizii vizând concurența acțiunilor întreprinderii față de mediul înconjurător, în funcție de anumite scopuri și cu ajutorul numitor operațiuni derulate în spațiu și timp, putem contura conceptul de strategie de marketing a întreprinderii turistice drept acea componentă a politicii de marketing ce concentrează ansamblul deciziilor ce vizează definirea și delimitarea pieței întreprinderii, obiectivele, politicile și regulile care dirijează efortul de marketing al acestuia, în funcție de dinamica mediului în care își desfășoară activitatea.

Elaborara strategiei de marketing este un poces complex, deloc ușor ce implică parurgerea mai multor etape.

3.4.1. Analiza diagnostic situației existente

Pentru stabilirea obiectivelor, strategiei și a mixului de marketing, întreprinderea turistică trebuie să cunoască în profunzime realitățiile interne și piața pe care va intervene. Pe scutea trebuie sa-și cunoască bine afacerea și produsele, în contextual mediului extern dat. În acest scop se apelează se apelează la analize și estimări pentru patru mari zone aparținând mediului intern și extern, repectiv:

Capacitățile interne

Oportunitățile externe

Concurența

Portofoliul de activități/produse

Întreprinderea trebuie însă, să cunoască și factorii exogeni, între care un rol important îl au factorii economici și psihologii ai pieței.

Analiza mediului extern va permite identificare punctelor slae și a amenințărilor.

3.4.2. Formularea obiectivelor întreprinderii

Fixarea obiectivlor de marketing reprezintă una din cele mai importante etape în elaboraea strategiei firmei, ea venind abia după ce a fost evaluate piața potențială.

Obiectivele și specific au rolul de a explicita strategia decodificând-o în scopul de atins de la o firmă turistică la alta, și chiar pentru aceeași firmă, de la o perioadă la alta, obiectivele, variază deoarece diferă produsele turisice oferite, segmentele de piață țintite, situația concretăd e pe acea piață.

În funcție de scopul, ținta propusă, obiectivele de marketing se structurează în:

Obiective legate de creșterea profitului

Obiective de piață

Obiective referitoare la volumul vânzărilor

Obiective referitoare la concurență

Strategia de marketing a unei firme turistice desemnează coordonatele pe care urmează să se înscrie demersurile sale, astfel încât să fie posibilă atingerea obiectivelor fixate.

Următorul table reprezintă alternativele strategice din care firma turistică va selecta variant considerate potrivită situației sale:

Tabel 3.1. Alternative ale strategiei de marketing pentru întreprinderile turistice

Sursa: adaptare după L.Anghel, C.Florescu, R. Zaharia, Aplicații în marketing, Editura Expert, București, 1999, p. 146.

4. Plan de marketing

4.1. Situația actuală

4.1.1. Descrierea zonei

Situată la granița dintre județele Alba și Bihor, la o altitudine de 950m, comuna Arieșeni reprezintă un punct important de plecare în trasee de excaladă și drumeții în Munții Apuseni. Pe timp de iarnă această zonă este asaltată de turisti din toată țara, care vin aici pentru practicarea sporturilor de iarnă pe pârtia de schi Vârtop Arieșeni, dar și pentru relaxare și peisajele minunate ale Apusenilor. Aparținând Primăriei Arieșeni, aceasta dorește să mai amenajeze încă 4 pârtii și să concesioneze 50 de hectare de teren potențialilor in vestitori care doresc să investească în unități de cazare turistice, în apropierea pârtiei.

Sfârșiturile de săptămână sunt reprezentate de zilele cele mai frecventate de turiști, vineria și sâmbâta fiind singurele zile din saptâmână în care functionează instalația nocturnă. Pârtia Vârtop nu este singurul obiectiv turistic din zonă, la numai 15 km de Arieșeni aflându-se Ghețarul de la Scărișoara, cel mai mare ghețar subteran din România, dar și Peșter Poarta lui Ionele, Peștera Porțile Bihorului, Peștera Urșilor si casa memorială Avram Iancu.

Reprezentând o afacere de tip familial pensiunea „Inima Munților” are ca obiectiv promovarea turismului rural de calitate în România răspunzțnd cu promptitudine cerințelor pieței, prin servicii la cele mai înalte standard. Construcția și amenajarea pensiunii a fost finalizată în august a anului 2014, la marginea comunei Arieșeni, pe o suprafață de 3000 mp .

Cum am menționat mai sus Arieșeni este o localitate turistică, pe Valea Arieșului, având ca principală atracție partia Vârtop Arieșeni, însă aceasta fiind disponibilă doar pe timpul iernii, pe timp de vară în zonă se pot vizita multe alte obiective turistice cum ar fi:

Rezervația naturală Cheile Gârdișoarei

Rezervația naturală Peștera Ghețarul de la Vârtop

Rezervația naturală Cascada Vârciorog

Vârful Bihorul 1849 m, acesta fiind cel mai inalt varf din Munții Apuseni

Vârful Curcubăta Mică

Vârful Piatra Grăitoare

Vârful Cornul Berbecului

Izbucul Tăuzului

Peștera Coiba Mare

Peștera Coiba Mică

Peștera Ghețarul Vârtop

Cascada Buciniș

Muzeul Pătrăhăițești, Alba

4.1.2. Descrierea pensiunii

Studiind puțin dezvoltarea turismului în zonă am observant o explozie a pensiunilor turistice, însă, din păcate majoritatea acestor pensiuni sunt foste case de locuit, amenajate necorespunzător,cu personal necalificat care oferă servicii de proastă calitate. Astfel am hotărât ca zona are nevoie și de unități de cazare noi, care să ofere servicii diversificate și de înaltă calitate, dezvoltând astfel această pensiune.

Unitatea este construită pe o suprafață de 400mp, dispunând de 10 camere dintre care 4 camere matrimoniale, 3 camere cu pat dublu, 3 camere single, suplimentar se mai poate adăuga cate un pat în fiecare camera, fiecare cameă beneficiind de baie proprie.

Unitatea are în dotare și de un restaurant; o sală cu jocuri precum: billiard, ping-pong, dartz, play station 4; sală de sport echipată cu aparate de fitnes de ultimă generație; sauna; piscină exterioară, terasă; loc de grătar și loc de parcare păzit.

Pensiunea oferă turiștilor :

Parterul are în dotare două camere cu pat dublu cu băi proprii, un living comun dotat cu canapea extensibila, fotolii, biblioteca, TV LED și homecinema, DVD player, combină muzicală, masă de biliard; bucătaria utilată dispunând de cuptor cu microunde, prăjitor de pâine, cafetieră, plită și cuptor electric, combină frigorifică; un loc de servit masa cu o capacitate de 20 de persoane; În livingul comun, la dispoziția turiștilor, se află un calculator conectat în permanență la Internet, precum și un telefon fix.

Primul etaj este compus din 2 camere single și 2 camere matrimoniale și o cameră cu pat dublu, fiecare având baie proprie (wc și duș cu hidromasaj). Toate camerele sunt dotate cu mobilier modern de calitate, cu confort sporit, adaptat necesităților turiștilor: paturi cu saltea relaxa, dulap pentru haine cu oglindă, noptiere, plus o masuță. Mai mult, în fiecare cameră camera se mai gasesc TV și minibar.

Ultimul etaj are în dotare 2 camere matrimoniale și o camera single fiecare beneficiind de aceleași dotări ca cele de la etajul inferior.

4.1.3. Personalul

În ceea ce privește personalul acesta este format din membrii familiei Petrescu care dețin pensiunea, după cum urmează: Petrescu Cătălin (46 ani, inginer, conduce afacerea familiei si se ocupa de managementul pensiunii), Petrescu Adelina (42 ani, se ocupa cu intretinerea pensiunii, menținerea curațeniei și gatitul pentru turiști), Petrescu Paul ( 22 ani, absolvent al Facultății de Stiinte Economice Alba-Iulia) si Petrescu Ionela (24 ani, absolventă a Facultății Drept și Științe Sociale), se ocupă cu întreținerea pensiunii și promovarea acesteia.

Concurența în zona este foarte mare datorită multitudinilor de unități de cazare private, însă noi credem ca prin oferirea unor servicii cat mai diversificate vom reuși să supraviețuim în primul an, iar din anul 2 sa fim cunoscuți pe piață și să depășim concurența.

4.2. Segmentarea de piata

Studiind piața am reușit sa impartim consumatorii de produse turistice din zonă pe mai multe categorii:

Iubitori de natură

Din aceată categorie fac parte in principal persoanele tinere, cu venituri medii sau sub medii preferănd cazările de tip cort. Sejurul durezaă de obicei maxim 3 zile, utilizănd mijloace de transport precum autobuz sau tren. Acestia se documentează în principal de pe internet cunoștințe sau prieteni, iar scopul călătoriei este relaxarea, petrecerea timpului în aer liber și detașarea de la viața cotidiană.

Iubitori de aventură

Din această categorie fac parte persoanele tinere , dar și cei de varsta mijlocie, cu venituri mari și foarte mari, aceștia preferând cazările în pensiuni turistice. Sejurul durează de obicei câteva zile, cel mai frecvent în weekend, iar aceștia utilizează ca mijloc de transport autoturismul propriu. Documentația se face în principal de pe internet, iar scopul călătoriei este obținerea de senzații tari, practicarea sporturilor extreme.

Excursionoști

Acestă categorie este ocupată de persoanele mai în vârstă cu venituri peste medii, sau mari, aceștia nu consumă un serviciu de cazare deoarece în majoritatea cazurilor durata sejurului este de doar o zi, și utilizează ca mijloc de transport microbuzul sau autoturismul. Informarea se face de pe internet și cu ajutorul agențiilor de turism, iar scopul călătoriei este vitarea obiectivelor din zonă.

Turisti de weekend

Tinerii cu venituri medii sau sub medii fac parte din această categorie de turiști, aceștia preferă cazările de tip camping, iar durata sejurului este de 2-3 zile în weekend, utilizând mijloace de transport precum trenul sau autoturisme, informarea se face prin intermediul prietenilor și cunoștințelor, iar scopul călătoriei este relaxarea si petrecerea timpului cu prietenii.

Străini.

Străinii sunt categoria de turiști cu venituri peste medii sau mari, compusă din tineri si adulți maturi, aceștia preferând cazările la pensiuni,pe o duată ce nu depășește o săptămână. Această categorie preferă ca mijloc de transport autotuismul, informarea se face atât de pe internet cât și din anunțuri și prin cunoștințe. Scopul călătoriei este de relaxare și cunoaștere.

Cunoscând această segmentare vom încerca sa oferim câte ceva fiecărei categorii de turiști, de exemplu iubitorilor de natură le vom putea oferi posibilitatea campării în spațiul destinat campingurilor de pe proprietatea noastră și închirierii de biciclete sau atv-uri pentru vizitarea zonei, dar și punerea la dispoziție a unui ghid care să-i ajute să descopere frumusețile naturale ale zonei .

Iubitorilor de aventură vom putea oferii cazare și posibilitatea inchirierii de atv-uri. Pentru categoria excursioniștilor vom putea să le oferim un ghid si un microbuz pentru vizitarea obiectivelor turistice.

Turiștilor de weekend vom putea oferi posibilitatea campării în spațiul de campat, sau cazare în pensiune, precum posibilitatea închirierii de biciclete si atv-uri.

Străinilor vom oferii și lor posibilitatea de cazare în pensiune și inchirierea de biciclete și atv-uri.

4.3. Analiza S.W.O.T.

Tabel 4.1: Analiza SWOT

4.4. Obiective

Principalul scop al pensiunii este de a genera profit, dar și de promovare și dezvoltare a zonei. Sperăm ca pensiunea „Inima Munților” să devină în primii 5 ani de la deschidere un simbol pentru zona Arieșeni.

Obiectivele pensiunii în primii 2 ani, include:

creșterea notorietății în rândul potențialilor client;

creșterea gradului de ocupare la o medie de 60%;

amenajarea unui teren de sport (tenis);

achiziționarea a încă 2 ATV-uri;

achiziționarea a două skijet-uri și a două bărci cu motor pentru practicarea sporturilor nautice pe Lacul de acumulare de la Mihoești;

dezvoltarea unui serviciu de împrumutare a echipamentelor sportive;

fidelizarea clienților în proporție de 40% ;

În ceea ce privește creșterea notorietății în rândul consumatorilor, aceasta se va face prin apariții în presa locală, promovare prin site-uri de socializare, prin crearea unui site al pensiunii, împărțirea pliantelor și promovarea prin intermediul agențiilor turistice. Prin oferirea unui tratament ospitalier corecpunzător clienților va ajuta, de asemenea, la promovarea pensiunii din gură în gură.

Continuitatea gradului de ocupare al pensiunii la o medie de 60% se va face cu ajutorul sistemelor de promovare, precum și a unui preț atrăgător, dar și prin oferirea unor experiențe unice clienților.

Amenajarea terenului de sport, precum și achiziționarea ATV-urilor și skijet-urilor, se va realiza cu ajutorul veniturilor obținute din alimentație și servicii complementare, extinzându-se, astfel, complexitatea serviciilor oferite și a gradului de satisfacere a clienților.

Înființarea serviciului de închiriere a echipamentelor sportive se adresează celor care practică acest tip de sporturi (ski, snowboarding, pescuit sportiv, ATV, skijet, biciclete) și care se realizează înafara unității de cazare.

Fidelizarea clienților se va realiza prin calitatea serviciilor puse la dispoziția acestora, prin manierele și ospitalitatea personalului, dar mai ales prin servicii speciale precum oferirea unui mic dejun gratuit în ziua plecării, sau posibilitatea închirierii gratis ATV-urilor în anumite circumstanțe.

4.5.Mix-ul de marketing

4.5.1.Produsul

Pensiunea Inima Munților este o pensiune de patru stele și are ca servicii cazarea –atât în interiorul pensiunii, cât și în cadrul terenului de camping-, restaurantul și serviciul de închiriere a echipamentelor sportive, asigurând clienților nu doar calitatea corespunzătoare categoriei în care se încadrează ci și un grad de confort sporit. În cadrul restaurantului se poate opta atât pentru meniu fix, cât și pentru preparate speciale cu specific tradițional, în conformitate cu solicitările clienților. În cazul felurilor de mâncare neincluse în meniu, se anunță personalul cu o zi înainte.

Pe lângă aceste servicii, pensiunea Inima Munților oferă servicii suplimentare care au ca țintă distracția și agrementul. În ceea ce pruvește aceste servicii menționăm posibilitatea închirierii ATV-urilor și bicicletelor pentru drumeții, închirierea unui ghid specializat pentru vizitarea obiectivelor turistice din zonă – ghidul fiind o persoană calificată, posedând vaste cunoștințe despre ținut, despre fauna și flora locului -, posibilitatea închirierii echipamentelor sportive de iarnă. Drumețiile, sau plimbările în natură au scop recreativ, iar cele însoțite de ghid au scop educativ și informativ.

Se mai poate opta pentru:

excursii în grup, organizate, cu ATV-urile, beneficiind de instructaj gratuit;

organizarea unor partide de pescuit sportiv pe râul Arieș;

plimbări cu sania trasă de cai – pe timp de iarnă -;

practicarea zborului cu parapanta (în colaborare cu un instructor acreditat);

Concluzii și propuneri

Turismul contemporan reprezintă o adevărată industrie, ea extinzându-se rapid sub influența creșterii bunăstării populației, schimbărilor demografice, timpului suplimentar alocat călătoriilor, mobilității crescânde a populației și a dezvoltării mijloacelor de transport. Sistemul acestui tip de industrie, în prezent, este format din patru părți, și anume: piața, călătoria, destinația și marketingul.

Dezvoltarea remarcabilă a turismului intern și international în lume reprezintă un eveniment social-economic dominat pentru ultimele decenii ale secolului al XX-lea și începutul celui de-al III-lea mileniu. Ritmul de dezvoltare a turismului a turismului international s-a intensificat după 1950, ca urmare a desființării treptate a restricțiilor vamale în cele mai multe țări dezvoltate și a progresului tehnic din sectorul transporturilor, ceea ce a dus la o intensificare considerabilă a călătorilor.

Efectul dezvoltării turismului asupra unei regiuni este în principal unul pozitiv. Acesta crează cerere, ofertă (care se materializează în dezvoltarea infrastructurii turistice și indirect în antrenarea ramurilor economice care vin în contact cu activitatea turistică), locuri de muncă, legături între diverse naționalități etc. Într-un cuvânt, turismul, înseamnă dezvoltare. Efectele negative ale turismului precum poluarea, sau afectarea mediului, pot fi controlate printr-un management eficient.

Interesul pentru petrecerea timpului la țară s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea ca o reacție împotriva stresului crescând și a expansiunii orașelor instrustriale. În ultimii cincizeci de ani, industria turismului a creat forme foarte puternice de expresie concentrate în resorturi și orașe turistice, valorificând o ofertă turistică de tip standard.

În România turismul rural este, în cea mai mare parte, reprezentat de zonele montane care corespund satisfacerii nevoii de relaxare și recreere a turiștilor. Cu toate acestea, cea mai mare parte a acestui tip de stațiuni se confruntă cu problem legate de lipsa infrastructurii turistice corespunzătoare, lipsa turiștilor, promovarea. Zona montană din România este un produs turistic competitiv nu doar pentru piata turismului intern, dar și pe plan internațional.

În ceea ce privește potențialul economic al zonei, deși acesta ar permite dezvoltarea unor activități economice altele decât cele din minerit, putem afirma că potențialul economic al zonei este insuficient valorificat. Printre posibilitățile de dezvoltare a afacerilor și de valorificare a potențialului economic în cadrul localităților din zona Munților Apuseni se numără dezvoltarea turismului montan și agroturismului care să valorifice potențialul turistic al zonei prin îmbunătățirea spațiilor de cazare existente, sau chiar crearea altora de tipul mini-hotelurilor sau pensiunilor agroturistice, sau înființarea unor unități de alimentație publică pentru servirea turiștilor.

Atragerea turiștilor în zonă va duce la dezvoltarea unor afaceri precum atelierele de meșteșuguri tradiționale, comerțul cu acest tip de produse, înființarea unor agenții de turism în zonă. O altă posibilitate ar fi dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale, prin înființarea unor ateliere pentru produse de artizanat din lemn, împletituri de nuiele și din răchită, ciubere, butoaie, instrumente muzicale.

Bibliografie

A. Hinescu, D. Ursu, F. Stremțan, F. Fenișer, L. Căbulea, N. Ludușan, I. Iuga, C. Jinga, Tehnici promoționale, Editura Star Soft, Alba Iulia, 2003.

A. Hinescu, N. Ludușan, I. Iuga, C. Jinga, Tehnici de promovare a produselor și serviciilor, Editura Romhelion, București, 2001.

Ananie Gârbovean, Strategii și modele de dezvoltare regională pentru zona Munților Apuseni, Editura Aeternitas, Alba Iulia, 2006.

Aurelia-Felicia Stăncioiu, Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București, 2004;

Blanca Garcia Henche, Marketing în turismul rural, Casa de Editură Irecson, București 2004;

Claudia Elena- Țuclea, Roxana Elena Raicu, Management strategic în turism-servicii, Editura Uranus, 2007.

Dumitru Patriche, Filimon Stremțan, Ana Ispas, Iulian Patriche, Elemente de marketing turistic, Editura Global Media Image, Deva, 2000.

Filimon Stremțan, Marketing turistic, Alba Iulia, 2008.

Filimon Stremțan, Marketing. Arealul turistic apusean al României, Editura ”ETA”, Cluj- Napoca, 1998;

Filimon Stremțan, Noi filiere economice în munții Apuseni, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2006;

Filimon Stremțan, Utilizarea conceptelor de marketing in promovarea patrimoniului turistic din arealul apusean al României, Editura ”ETA”, Cluj- Napoca, 1998;

Florina Bran, Dinu Marin, Tamara Șimon, Turismul rural. Modelul European, Editura Economică, București, 1997;

Geografia României III Carpații Românești și Depresiunea Transilvaniei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1987.

Ioan Plăiaș, Agricultura montană versus societate: Un necesar contract-posibil, Editura Libris, Cluj-Napoca, 1994.

Mariana Bucur-Sabo, Marketing turistic, Editura Irecson, București, 2006.

Marius Porumb, Patrimoniul natural și cultural al României. Munții Apuseni, Institutul Cultural Român, 2006.

Pompei Cocean, Chei și defilee în Munții Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1988.

Sergiu Rusu, Turism rural și agroturism, Editura Mirton, Timișoara, 2007.

Vasile Surd, Riscul demographic în Munții Apuseni, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2007.

Virgil Balaure, Iacob Cătoiu, Călin Vegheș, Marketing Turistic, Uranus, București, 2005;

„The Importance of Rural Tourism Development in rural Communities”, disponibil pe internet la adresa: http://protmed.uoradea.ro/facultate/anale/ecotox_zooteh_ind_alim/2012A/imapa/07.Cozac%20Elena.pdf

„The role of tourism în rural development through a comparative analysis of a Greek and a Hungarian rural tourism area”, Disponibil pe internet la adresa: http://www.academia.edu/402732/The_Role_of_Tourism_In_Rural_Development_Through_a_Comparative_Analysis_of_a_Greek_and_a_Hungarian_Rural_Tourism_Area,

Direcții strategice de dezvoltare a turismului în zona munților apuseni, Disponibil pe Internet la adresa: www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/45.pdf

Direcții strategice de dezvoltare a turismului în zona Munților Apuseni, Disponibil pe Internet la adresa: http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/45.pdf.

http://www.antrecalba.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=8&Itemid=24

Marketing mix, diponibil pe internet la adrea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Marketing_mix

Nivelul de dezvoltare socio-economică, în Potențialul turistic al Munților Apuseni, disponibil pe Internet la adresa: http://www.carpati.org/geografie_articol/1.4._nivelul_de_dezvoltare_socio-economica/175/.

Note de curs. Disponibil pe Internet la adresa: https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=1&cad=rja&uact=8&ved=0CCQQFjAA&url=http%3A%2F%2Fwww.unibuc.ro%2Fprof%2Fene_m%2Fdocs%2F2013%2Fnoi%2F23_13_01_317_Turism_rural_an_III_Talanga.pdf&ei=qrFlVZbQBeX7ywOquYHIAg&usg=AFQjCNGBclwGmSNsUteXVCQRILyZzCvPNw

Rolul activităților turistice în dezvoltarea regional a României. Considerații geografice, Disponibil pe Internet la adresa: http://www.management.ase.ro/reveconomia/2004-special2/26.pdf

Turism”, în Anuarul Statistic al României, volumul 20, disponibil pe internet la adresa: http://www.insse.ro/cms/files/pdf/ro/cap20.pdf

Turismul rural: de la veșnicia satului la 20 de ani de ANTREC ” , în Adevărul, 2014, disponibil pe internet la adresa: http://adevarul.ro/life-style/travel/turismul-rural-vesnicia-satului-20-ani-antrec-1_53cfd5370d133766a8ae4f37/index.html