Dezvoltarea Turismului In Maramures

CUPRINS

INTRODUCERE

Dezvoltarea turismului în Maramureș se bazează în principal pe potențialul diversificat existent, dar depinde mai ales de metodele de promovare ale acestuia folosite la nivel local și regional. Legat de acest subiect, promovare, doresc să prezint actualele modalități de promovare utilizate și neutilizate în cadrul județului, cu avantajele și dezavantajele utilizării lor, care pot fi implementate în cadrul turismului rural.

Prin intermediul acestei lucrări nu se dorește numai o prezentarea și o inventariere a resurselor turistice (naturale și antropice) de care dispune județul Maramureș, ci doresc să prezint dezvoltarea turismului, și a turismului rural în special, din Maramureș, starea sa actuală, evoluția sa în timp și spațiu, tipurile de turism ce sunt desfășurate, alături de propunerea unor noi modalități de valorificarea a acestuia. Toate acestea vor fi prezentate având ca bază un valoros patrimoniu turistic cultural și natural, dar și schimbările profunde pe care le-a înregistrat societatea românească în ultimii ani, din punct de vedere politic, social și economic. Deși dispune de un potențial turistic diversificat, turismul s-a dezvoltat și diversificat diferit în regiunile din cadrul județului, lucru ce doresc să-l demonstrez, analizând aceste regiuni din punct de vedere turistic, comparând regiunile între ele și interfuncționalitatea lor, atât cu ajutorul hărților cartografice, cât și prin argumente ce țin de ordin psihologic, cultural, educațional și istoric.

Maramureșul, un ținut cu rezonanță istorică, este o sursă inepuizabilă de cercetare pentru toate domeniile, dovadă sunt multitudinea de lucrări științifice de până acum, la care se adaugă și prezenta lucrare.

Tema aleasă pentru cercetare în cadrul lucrării de doctorat este un subiect amplu dezbătut la nivel național, mult cercetat și teoretizat. Lucru ce m-a motivat să particularizez și să analizez dezvoltarea acestuia la nivelul județului Maramureș, mai ales că puține sunt lucrările care exemplifică areale din perspectiva turismului rural

CAPITOLUL I TURISMUL RESPONSABIL CHEIA DEZVOLTARII TURISMULUI AUTOHTON

1.1. Turismul responsabil un concept salvator pentru satele Românești

Exista de ani buni in lume preocupări și îngrijorări majore fata de efectul degradării la care sunt expuse natura si spațiul cultural al comunităților mici, rurale, in urma invaziei turistice de masa, globala și uniformizată în ceea ce privește ofertele și destinațiile. Expertul american Harold Goodwin asociază turismul, din punct de vedere ecologic, unei „industrii extractive”.

Fenomenul, care amenința si România, are totuși o soluție pe cat de simpla si de bun simt, pe atât de eficientă aceasta numindu-se turismul responsabil si este, in esența, un concept prin care se creează un mediu de locuit mai frumos si mai sănătos si care oferă, la rândul lui, oameni si locuri de vizitat frumoase si sănătoase, unice în autenticitatea lor culturala. Deși primele idei asupra conceptului au apărut în Declarația de din 1980, abia in 2002, declarația de , adoptata de Conferința Internațională a turismului responsabil al destinațiilor, definesc si structurează direcțiile de acțiune și factorii implicați, pentru dezvoltarea si aplicarea turismului responsabil.

Putem afirma că România este pregătita  pentru practicarea a ceea ce se cheamă turism responsabil, ba mai mult, are nevoie acuta de înțelegerea si propagarea acestui concept, de transferul in acțiune  concretă a teoriei născute în jurul  lui. România  nu are soluții miraculoase, mai ales de tipul investițiilor minune, pe care le tot așteaptă, de ani buni. In situația in care suntem, turismul de lux nu ne reprezintă, iar turismul de masa nu este  de dorit. Turismul  nu trebuie să distrugă turismul – e un slogan care  se potrivește stadiului de dezvoltare generală a României, în sensul  transformării  decalajului față de  alte țari/zone in avantaj.

Putem vorbi cu bucurie turiști precum prințul Charles sau alți străini care au remarcat armonia dintre  natura si  modul de viata tradițional, astfel spus i  prin turismul responsabil, vectorul  de referință, inclusiv cel comercial, este descoperirea si  respectarea  modului de viață al comunităților.  Ceea ce au remarcat alții,  la modul de viață din România (mai mult Transilvania pentru ca aici au avut loc experiențele având unicitate si mister. Acesta  este așezat pe natură si istorie, tradiții etc., dar călătorii din aceasta perspectiva este cea adecvată  programelor de promovare a României, realizării produselor turistice ,  punerii in evidenta a destinațiilor noastre turistice. Foarte multe idei pot porni de la aceasta abordare, fertile pentru  dezvoltarea prin turism a comunităților.

Putem începe un nou demers, respectiv un program destinat turismului responsabil care se bazează  pe acumulările Fundației  Amfiteatru  din seminarii,  forumuri,  conferințe,  publicații, evenimente etc. care au abordat problematica turismului  pe coordonatele sale de baza: dezvoltarea durabila si imperativele actualității.

Nu ne vom situa la nivel strict teoretic, deși importanța abordării științifice o  susținem explicit,  darea  fiind pusă la dispoziția acțiunii practice, necesare  comunităților  și operatorilor din  turism, cultură, învățământ etc. Vorbim, aici, de o platforma de afirmare a contribuțiilor științifice si prezentare de bune practici in domeniul turismului responsabil, pentru  a contribui in modul nostru  la dezvoltarea turismului   din perspectiva  societății cunoașterii.

De la bun început acesta este gândit prin integrarea simultană a aspectelor economice, sociale și de mediu pentru comunitățile cărora li se adresează. Orice comunitate este interesată pentru turismul responsabil si direct interesata in a-l aplica, pentru ca îi mobilizează practic pe toți membrii ei, care devin furnizori de bunuri și servicii turistice , pornind de la cazare și masă până la activități de recreare și culturale. Implicarea turistului în viața comunității, relația cu localnicii, intr-un joc de roluri arhetipale gazda – oaspete, e prilej pentru turist de a trăi experiențe unice, complexe, prin împărtășirea cutumelor locale, a tradițiilor, schimburi culturale în ambele sensuri, în contextul prezervării tradițiilor și culturii comunității, al protecției mediului.

Toate acestea duc in final la construirea unui brand local al comunităților, care promovează și asigură în același timp durabilitatea practicilor turistice responsabile. Un rol important îl joacă și autoritățile locale, capabile să mobilizeze și să gestioneze, în folosul locuitorilor, resursele de informație și financiare de dezvoltare, să mențină legătura cu autoritățile centrale și jucătorii societății civile, ONG-uri cu proiecte de mediu, sociale și culturale.

E limpede că implementarea formelor de turism responsabil la noi este de durată și presupune o politică turistico-teritorială care să includă legi, reguli, linii directoare, obiective de promovare și de dezvoltare, trebuie să creeze un cadru de referință, în care se vor lua atât deciziile individuale cât și cele colective, pentru dezvoltarea turistică a teritoriului.

1.2. Studii despre turismul responsabil

Turismul Responsabil încearcă să ne arate tendințele de schimbare în ofertă, alegerea si consumul produselor turistice, legate de protejarea mediului înconjurător precum si de impactul și beneficiile pe care acest tip de turism trebuie să-l aibă și să le aducă mediului și comunităților locale.

Orice forma de turism se poate încadra în conceptul de turism responsabil, care nu este un produs de nisă.

Turismul responsabil fata de mediu nu reduce cantitatea de resurse disponibila pentru generațiile viitoare si nu împiedică viitorii potențiali turiști să se bucure de aceeași experiența. Astfel spus, turismul responsabil are un impact foarte mic asupra mediului, educând turiștii asupra unor aspecte importante, în timp ce creează beneficii economice in comunitate. Acest tip de turism presupune de obicei calatorii către destinații a căror principala atracție o reprezintă flora, fauna sau moștenirea cultural – religioasă. Unul dintre principalele obiective este de a stimula aprecierea față de natură, tradițiile comunități.

Primele idei asupra turismului responsabil au apărut în Declarația de din Organizației Mondiale a Turismului, în care se vorbește de respect si responsabilitate. Aceste idei au fost accentuate la reuniunile de din 1982 si St. Anselmo – California in 1984.

Când se vinde turism, fie unor cumpărători locali, fie unor cumpărători internaționali, consumul acestui produs implica un relevant impact local. De multe ori, comunitatea locala e in afara controlului acestui proces, de aceea sustenabilitatea turismului cere o gestiune a acestuia si la nivel local.

Prima conferința internaționala asupra Turismului Responsabil al destinațiilor ce s-a ținut in august 2002 s-a ilustrat cu aceasta ocazie, cum o destinație trebuie să fie capabilă să gestioneze turismul și să atragă cererea, legând dezvoltarea activității turistice de necesitățile comunității locale. In declarația dată cu aceasta ocazie se arată că este necesară o mare activitate din partea destinațiilor turistice din toată lumea, pentru a ameliora locurile unde persoanele trăiesc, dar si locurile pe care persoanele le vizitează,

Prin turismul responsabil trebuie să înțelegem că acesta trebuie sa minimalizeze impactul negativ și sa maximizeze impactul pozitiv asupra acestor locuri. De la declarația de s-a început a se gândi  la turismul responsabil din punct de vedere economic, social si ambiental. Acum este nevoie sa fie cunoscuta modalitatea de a-l gestiona, deoarece turismul responsabil e in continua evoluție si trebuie ghidat atât de turiști, cât și de către industria turistică.

La noi, turismul prin natura sa are un impact sistemic iar dezvoltarea sa trebuie sa fie un vast proces de planificare teritoriala, atât din punct de vedere legislativ cât și guvernamental.

O astfel de politica turistico – teritoriala care să includă legi, reguli, linii directoare, obiective de promovare si de dezvoltare, trebuie sa se creeze un cadru de referință, în care se vor lua  atât deciziile individuale cât și cele colective, care să ducă la dezvoltarea turistică a teritoriului.

In România implementarea acestei forme de turism este de lungă durată. Activitățile turistice din țara noastră sunt încă în curs de dezvoltare și de protejare. Se fac investiții in populațiile locale care până acum erau exploatate, în resurse naturale și culturale care până de curând nu erau respectate si ocrotite suficient nici de legi, nici de instituții, nici de oameni. Așadar, deja se observă îmbunătățirile din acest domeniu.

Turismul responsabil necesar pentru zona Maramureșului

Cu toții îndrăgim peisajele naturale frumoase, însă luăm acest serviciu cultural pe care ni-l oferă natura ca pe-un dat.

Turismul rural s-a dezvoltat cu succes în spațiul maramureșean, pe fondul existenței unor valori spirituale tradiționale bine păstrate de-a lungul timpurilor. Din punct de vedere administrativ județul Maramureș se structurează în teritorii economico-sociale bine delimitate geografic și istoric, cu trăsături spațiale și spirituale specifice, grupate în zone etnografice distincte numite „țări” (Țara Maramureșului, Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului), clar delimitate prin cumpene de apă și spații montane,

Maramureșul, vatra de cultura și civilizație care și-a dăltuit în lemn istoria, este locul unde traditiile, portul si arta populara se păstrează ca nicăieri altundeva în România. Maramureșul este un imens muzeu în aer liber, iar viata de zi cu zi a satului maramureșean este o adevărată întoarcere în timp.
Bisericile de lemn – bijuterii de arta populara – se întâlnesc aproape in fiecare sat. Opt dintre acestea aparțin patrimoniului UNESCO, iar unele dețin recorduri absolute: cea mai înalta construcție din lemn – biserica mănăstirii Bârsana , cea mai veche mai veche biserica din lemn – biserica de 1364. 
Poarta maramureșeana veritabil "arc de triumf" rustic, era in trecut apanajul familiilor nobile.

Conform tradiției poarta este bariera împotriva răului, elementul care delimitează universul sacru al casei și gospodăriei. Elementele decorative nu au doar o funcție estetica, ci sunt simboluri cu rădăcini puternice în cultura creștină și precreștină. Coarda – spirala simbolizând aspirația spre înalt, rozeta – simbol al soarelui ca element esențial al vieții, arborele vieții – simbolizând viața veșnică, șarpele cu binecunoscutul lui rol protector, sunt doar câteva dintre elementele cel mai des întâlnite în sculptura porților maramureșene.

Maramureșul este o regiune care a păstrat de-a lungul timpului obiceiurile legate de muncă, de viață și de sărbătoare. Obiectele din lemn decorate artistic însoțesc toate momentele importante vieții, dar cele mai fascinante sunt crucile, element de comunicare intre lumea celor vii și a celor morți. Cimitirul vesel de ța, opera artistului popular Ioan Patras, reunește cruci "vorbitoare". Prin intermediul unui text in care autoironia se împletește cu dramatismul, acestea povestesc viața celui dispărut. 

Meseriile tradiționale cum ar fi țesutul, sculptura lemnului, pictura pe lemn și sticla se practică cu succes și se transmit din tată în fiu.
Muzica maramureșeana care însoțește toate momentele fericite ale vieții se remarca prin ritm si vitalitate. 

Portul popular este purtat zi de zi nu doar de sărbători ca în alte zone. Sărbătorile sunt momente în care satul maramureșean "explodează" de muzica și voie buna, și ele nu sunt puține de-a lungul anului: Sărbătorile de Iarna, Pastele, Tanjaua, Stana maramureșeană, la care se adaugă nunțile și botezurile. Aici mai iute ca oriunde se-ncinge muzica si jocul. In câteva clipe, toata sala este in picioare, iar perechile încep să se rotească, pe ritmul din ce în ce mai rapid, impus de ceterași, acești violonoști locali de excepție, nelipsiți de la orice petrecere.

În urma analizei teritoriale, sub diverse aspecte, putem vedea un turism responsabil care prin prisma rezultatele obținute prezintă discrepanțe între „țările” existente, atât la nivelul componentelor culturale, cât și din punct de vedere al dezvoltării turismului rural. Omogenitatea, specificitatea și interacțiunea elementelor componente în anumite areale din cadrul județului, evidențiază apariția și prezența „țărilor” în cadrul acestuia. Identificarea resurselor turistice existente valorificate și valorificabile sunt necesare pentru a evidenția oferta actuală și de a prognoza evoluția viitoare a turismului rural din județ.

În județul Maramureș, în general, circulația turistică prezintă un maxim principal, în sezonul estival, și un maxim secundar, în sezonul de iarnă. În unele localități maximele pot fi inversate, adică au un maxim principal în sezonul de iarnă (Borșa, Mogoșa, Cavnic, Izvoare, Botiza, Vadul Izei), iar maximul secundar, în sezonul estival (restul localităților). În aceste momente ale anului presiunea turistică se manifestă cu intensitate. Datorită acestui flux turistic se schimbă și economia, adică mai mulți turiști, mai mulți bani ce pot fi investiți în reamenajarea altor locuri sau pot ajuta localitățile din punct de vedere economic. Totuși acest flux turistic are și o parte negativă, cea a distrugerii sau degradării obiectivelor turistice, în cazul unor turiști ce nu pot înțelege cât de important este să păstrezi anumite obiective care oferă masă . Unitățile de cazare de tip pensiune rurală care oferă pachetul de bază sunt în număr de 28 de pensiuni turistice foarte vechi sau cât de greu se întrețin locurile din jurul bisericilor, mănăstirilor și chiar pajiștile din aerul liber.

În ceea ce privește fluxul turistic extern este mai intens în perioada de iarnă, în preajma sărbătorilor de iarnă, în localitățile care găzduiesc o serie de festivaluri recunoscute atât pe plan național cât și pe plan internațional, festivaluri legate de datini și obiceiuri de iarna. Cei care vizitează Maramureșul, într-un număr destul de mare, sunt cei din Europa Occidentală. Prezența sezonalității în turismul rural din Maramureș este cunoscută, fiind determinată de factori naturali și sociali cu diferite grade de intensitate, de aceea acțiunilor de marketing (mix-ul de marketing) trebuie acordată o atenție deosebită.

În funcție de perioadă calendaristică, poziția și notorietatea regiunii, poziția unității pe piața concurențială și grupul țintă vizat, componentele ce alcătuiesc mix-ul de marketing (produs, preț, promovare, distribuție) trebuie tratate special.

Viitorul turismului responsabil în Maramureș este promițător cu condiția să existe o mai mare conștientizare a autorităților publice și din sectorului privat, dar mai ales a consumatorilor, cu privire la capacitatea turismului rural de a contribui la conservarea patrimoniului natural și cultural din zonele rurale, și la îmbunătățirea standardelor de viață din această regiune a țării.

Turismul responsabil din zonă trebuie să asigure o conservare a ruralului și nicidecum să susțină urbanizarea acestuia. Infrastructura turistică trebuie să reflecte o notă rurală și tradițională specifică Maramureșului, atât din punct de vedere arhitectural cât și dimensional. Un turism rural bine planificat poate servi ca strategie de conservare a mediului și care poate funcționa ca o nouă alternativă la ocupația actuală a timpului liber prin diverse facilități de agrement oferite. Însă turismul responsabil se caracterizează și ca o activitate care poate influența în mod negativ dezvoltarea zonelor rurale, pierderea identității prin industrializare, schimbarea mentalității, a atitudinii față de arhitectură și port, adoptarea modelelor moderne în viața cotidiană și în activitățile desfășurate; de aceea este necesar ca desfășurarea turismului în mediul rural să fie planificat și gestionat cu grijă.

CAPITOLUL II OFERTA TURISTICĂ A JUDEȚULUI MARAMUREȘ

2.1 Caracterizarea geografică a Maramureșului

Așezare geografică

Județul Maramureș beneficiază de o poziție geografică strategică, fiind totodată poarta de intrare în România dinspre Ucraina.

Extinsă sub forma unui mare golf alungit (peste ) pe direcția nord-vest – sud-est, între lanțul eruptiv și zona centrală cristalino-mezozoică, Depresiunea Maramureșului reprezintă una dintre cele mai caracteristice unități naturale de acest gen din cadrul Carpaților Orientali. Aceasta păstrează un contact direct cu celelalte regiuni prin numeroase pasuri de culme.

În ceea ce privește geneza depresiunii, în Tratatul de Geografie a României, volumul III, se insistă pe complexitatea fenomenologică a formării sale. La constituirea și definitivarea sa au avut o contribuție importantă următoarele fenomene: mișcările tectonice din care se evidențiază rolul faliei de pe rama nordică a Munților Rodnei (falia Dragoș Vodă), care se întindea în paleogen până în Valea Botizei; manifestările vulcanice neogene de anvergură, care au ridicat impresionantul baraj de pe latura vestică; acțiunea eroziunii diferențiale. În prima fază, actualul spațiu depresionar a funcționat ca un golf marin, ca urmare a amplorii mișcărilor tectonice, care au determinat scufundarea întregului spațiu dintre Munții Maramureșului și lanțul cristalin Rodna – Preluca – Codru. Coborârea acesteia a început în cretacicul superior și s-a instalat în paleogen ca o arie de acumulare maximă, ce comunica peste zona Prislopului cu regiunea de sedimentare a flișului din Carpații Orientali. A doua etapă în evoluția acestei fose corespunde cu puternicele manifestări vulcanice neogene, când, datorită erupțiilor succesive, se formează munții vulcanici Oaș-Țibleș, care limitează golful paleogen, viabil și în perioada tortoniano – sarmațiană, când se produc masive depuneri sedimentare (marne, gresii, calcare, gipsuri, tufuri etc.). La sfârșitul pliocenului și începutul cuaternarului, regiunea este exondată și intră sub acțiunea de modelare a agenților externi

Județul Maramureș este situat în partea de nord a României și este amplasat pe culmile nordice ale Carpaților Orientali, beneficiind de o suprafață de 6 305 kilometrii pătrați. Practic, această zonă deține 2,6 % din suprafața țării noastre și ocupă locul 15 în topul județelor statului.

Acest județ se învecinează în partea de est cu județul Suceava, în partea de sud sunt situate județele Bistrița Năsăud, Sălaj și Cluj, în partea de vest cu județul Satu Mare iar în partea de nord este formată frontiera de stat cu Ucraina, fiind întinsă pe o lungime de 154 de kilometri dintre care 62 de kilometri din aceasta este ocupată de râul Tisa.

Relieful

Sub aspectul „ofertei” sale spre valorificarea umană, relieful Maramureșului prezintă o structurare pe verticală pe mai multe niveluri de favorabilitate. Relieful județului Maramureș în general, este predominant muntos, fiind accidentat și având înălțimi care variază între 200 de metri în depresiuni și 2300 de metri pe culmile munților. Suprafața județului pe forme de relief este clasificată astfel: 43% este cuprinsă de zona muntoasă , 30% de dealuri, podișuri și piemonturi și 27% de depresiuni cu lunci și terase.

Nivelul intefluviilor, cu aspect deluros, în general lipsit de vegetație arborescentă, favorabil activităților pastorale, dar care prezintă riscul alunecărilor de teren și al degradării prin utilizare nerațională reprezentate în primul rând prin interfluviul Iza-Vișeu (Dealurile Maramureșului);

Nivelul piemonturilor (suprafețe de racord cu rama montană), utilizate în scop pastoral, datorită declivității lor, care le face impracticabile pentru agricultură și pentru amplasarea așezărilor. După poziție, geneză, evoluție, morfologie, precum și după distribuția și modul de îmbinare a elementelor geografice, Piemonturile Maramureșului pot fi împărțite în următoarele subunități: Piemontul Borșei (Rodnei), Piemontul Săcel-Botiza-Ieud, Piemontul Văratec (Glod-Cosău), Piemontul Gutâi (Șugatag), Piemontul Mara-Săpânța, Glacisul Vișeului; Județul este străbătut de lanțul vulcanic Oaș-Gutâi-Țibleș și de către lanțul cristalin al Munților Maramureș și Rodnei, fiind totodată cei mai înalți munți din Carpații Răsăriteni, și cu multe vârfuri care trec de altitudinea de 2000 de metri, aici se remarcă cel mai înalt vârf, Vârful Pietrosu din Munții Rodnei cu altitudinea de 2305 de metrii, fiind catalogat ca cel mai maiestos.

Nivelul culoarelor de vale, intens utilizat pentru comunicații, dar care necesită amenajări adecvate, probabilitatea de producere a viiturilor fiind mare în acest sector. Luncile râurilor principale sunt utilizate pentru cultura plantelor, având în vedere fertilitatea ridicată și relieful neted. Unitățile mai joase depresionare cuprind culoarele Tisei, Vișeului și Izei, cu golfurile adiacente de pe Ronișoara, Ruscova și Mara-Cosău.

Clima

Prezența formelor de relief a atras după sine o diferențiere a climei, dar în general predomină clima temperat-continentală, având ca specific un regim termic moderat. Temperatura medie anuală oscilează între 9 grade în regiunile joase și 0 grade în regiunile muntoase. Precipitațiile atmosferice sunt cuprinse între 700 de milimetri și 1400 de milimetrii uneori fiind chiar mai ridicate.

Hidrografia

Apele Maramureșului, deși nu sunt foarte mari ca urmare a spațiului depresionar redus, ele se compensează prin debitul pe care îl înregistrează. Rețeaua hidrografică se face remarcată prin cele două bazine hidrografice mari, și anume Tisa și Someș.

Tisa este râul care străbate transversal bazinul depresionar, printr-o vale largă mărginită de terase care are afluenții săi bine delimitați: Vișeu, Iza și Săpânța, dar care merită menționat și faptul că are două cascade mirifice ce inregistrează o înălțime de mai bine de .

Someșul se află în sudul județului având ca afluent principal Lăpușul, iar ca afluenți secundari Săsar și Bârsău, este cel de-al doilea râu ca mărime după Tisa. Rețeaua hidrografică a Maramureșului este completată de asemenea de o serie de lacuri naturale și antropice

Solurile

Solurile din zona Maramureșului prezintă sub raportul structurii și distribuției câteva particularități dictate de condițiile specifice de aici. Este caracteristică astfel etajarea solurilor în altitudine, urmare firească a distribuției principalilor factori pedogenetici – clima și vegetația. În general, solurile se caracterizează printr-o mare varietate, consecință a diversității condițiilor de pedogeneză și a combinării acestora pe suprafețe restrânse. Condițiile climatice și de vegetație au determinat apariția în Depresiunea Maramureșului a solurilor zonale din clasa luvisolurilor, cambisolurilor și umbrisolurilor. Ceilalți factori genetici cu caracter local determină dezvoltarea solurilor intrazonale, cum ar fi solurile slab evoluate (protisolurile) sau cele din clasa hidrisoluri.

Flora și fauna

Datorită faptului că în această zonă predomină relieful muntos cât și cel deluros se evidențiază o largă extensiune a pădurilor, astfel acestea ocupă o suprafață destul de mare. Predomină pădurile de foioase, care sunt prezente îndeosebi în Munții Rodnei precum și în Munții Maramureșului, la altitudini cuprinse între 1200 și 1800 de metri.

Atât flora cât și fauna sunt evidențiate printr-o gamă variată de specii în funcție de altitudine, fiind totodată protejate prin lege. Speciile de animale sunt foarte bine reprezentate , prezentând o mare varietate în funcție de altitudine dintre care se regăsesc: capra neagră, acvila de stâncă, marmota, cocoșul de munte, râsul, ursul brun, căprioara, fazan și cerbul carpatin.

Populația

Județul Maramureș face parte din categoria județelor de mărime medie cu o suprafață de pătrați Față de recensământul din luna martie a anului 2012 populația județului a scăzut cu 6.2%, adică cu 31.500 de persoane, situându-se în prezent pe locul 15 în ierarhia județelor Romaniei. Populația stabilă a celei mai mari localități din Maramureș este de 123.700, Baia Mare, urmată de Municipiul Sighetu Marmației cu 37.600, orașul Borșa 27.600, orașul Vișeul de Sus cu 15.000 de locuitori. Orașele cu cei mai puțini locuitori au fost declarate Dragomirești, cu 3.200 de persoane, Săliștea de Sus cu 4.000 de persoane și Cavnicul cu 5.000 de persoane. În rândul comunelor locul fruntaș este ocupat de Poienile de Sub Munte cu peste 10.000 de locuitori, Moisei 9.300, Recea 6.000, în timp ce Poienile Izei, Ariniș, Bicaz, Gârdani sunt considerate cele mai mici comune din județ, cu populație stabilă de puțin peste 1.000 de locuitori.   Conform statisticilor realizate privind distribuția populației pe medii de rezidență a reieșit că în municipii și orașe trăiesc 57.5% din populația stabilă a județului. Față de ultimul recensământ ponderea populației din mediul urban a crescut cu 2.6 puncte în detrimentul mediului rural unde a scăzut cu 4 puncte. La nivelul mediului urban Târgul Lăpuș a cunoscut cea mai drastică scădere a populației stabile, cu 13 procente în timp ce la nivel rural se face remarcată comuna Gârdani, cu 29% mai puțini locuitori față de ultimul recensământ. Cea mai mare creștere a populației în mediul urban a fost înregistrată în Tăuții Măgherăuș, 6.3% iar în mediul urban cea mai mare creștere are loc în Coltău, 19%.  

Modificările apărute în rândul distribuției populației stabile este explicat atât prin creșterea natalității în comunitățile de etnie romă dar și prin migrarea populației spre comunele limitrofe precum Tăuți, Recea, Groși. Existența societăților comerciale cu forță mare de angajare precum cele din Tăuții Măgherăuș, Satulung, Fărcașa.

Potențialul turistic al Maramureșului

Dacă cineva întreabă de ce turism rural în România, răspunsul poate veni foarte rapid și foarte ușor. Doua sunt elementele esențiale care au determinat dezvoltarea acestei forme de turism in ultimii ani în România: satul și natura. Maramureșul a fost și a rămas până astăzi unul dintre nucleele "tari" de civilizație și habitat aparte în spațiul geo-spiritual romanesc. O calatorie în Maramureș este o încântare pentru turistul dornic de cunoașterea valorilor morale si spirituale ale locurilor, specifice poporului roman dar uitate in alte zone. Maramureșul este prin excelenta izvorul cel mai bine păstrat al tradițiilor strămoșești. Este locul in care simplitatea se îmbină armonios cu omenia, conferindu-le acea noblețe datatoare de har. Vizitarea Maramureșului este ca o lecție de istorie, cultura si geografie fără profesor. Nu trebuie decât să priviți și să ascultați cu mare atenție spectacolul ce vă înconjoară. Natura se desfășoară maiestoasa de jur împrejur, iar viata localnicilor , atât de liniștită dar atât de bogata, nu vă va lăsa indiferenți

Județul Maramureș se caracterizează prin: existența unor forme de relief accesibile și variate (lanțuri montane, câmpie sau depresiuni); o climă favorabilă practicării turismului pe tot parcursul anului; potențial faunistic și floristic bogat, cu specii și ecosisteme unice.

Relieful. Prin poziția sa geologică, teritoriul județului este alcătuit în principal din masive muntoase și depresiuni – unități ale Carpaților Orientali – (cca. 76,5% din suprafața județului), la care se adaugă în partea de sud și vest unități aparținând: Dealurilor Vestice (cca. 14,5% din suprafața județului), Subcarpaților Transilvăneni (7% din suprafața județului) și Podișului Someșean (2% din suprafața județului).

Principalele trepte de relief se desfășoară între altitudine maximă (Vf. Pietrosu Rodnei) și altitudine minimă (Lunca Someșului, în dreptul localității Seini).

Regiunea montană cuprinde culmi și depresiuni ce aparțin Carpaților Orientali, iar cele mai înalte culmi muntoase se evidențiază în:

Munții Rodnei – în sud-est cu înălțimi peste (Vf. Pietrosu – , Vf. Pusdrele – , Vf. Gălatiu – ).

Munții Maramureșului, în nord cu înălțimi maxime în: Farcău – , Pop Ivan – , Toroioaga – .

Depresiunea Maramureș – cuprinde cca. 13% din suprafața județului.

Munții Gutâi aparțin lanțului vulcanic Oaș – Gutâi – Țibleș – Căliman – Harghita, situați pe rama vestică a cristalinului Carpaților Orientali. Se întind de – până în Pasul Neteda – , cu altitudinea maximă în Vf. Gutâi .

– Munții Țibleș reprezintă continuarea Munților Gutâi, făcând parte din lanțul vulcanic neogen, format în majoritate din roci sedimentare, străbătute de roci subvulcanice și care formează principalele vârfuri – Țibleș , Hudin , Văratec și cel mai înalt, Vf. Bran .

– Depresiunea Baia Mare, este zona cea mai coborâtă, cu o altitudine medie de . Este situată în partea de vest a județului, fiind înconjurată la nord și est de Munții Gutâi, deschizându-se spre vest prin culoarul Someșului.

– Subcarpații Transilvaniei, sunt reprezentați prin: Depresiunea Lăpușului (cuprinde un nivel colinar de 450 ), Culmea Breaza (înălțimea maximă de 974m), Podișul Someșan (cu înalțimea de 400-600m);

– Dealurile Vestice cuprind: Masivul Preluca (810m în Vf Florii), masivul Țicău (Prisaca 660m), Dealurile Chioarului (se află la 250-500m), Culmea Codrului – Vf. Tarnita, Dealurile Asuajului și Sălajului (coboară de la 300 la 200m).

Clima. Regimul climatic ce caracterizează județul Maramureș se încadrează în sectorul de climă continental-moderată și cel cu climă de munte, având ca specific un regim termic moderat, umezeală relativ mare cu precipitații atmosferice bogate.

Temperatura lunii celei mai calde este sub 18°, iar a celei mai reci e cuprinsă între –3 și –7°. Iarna de altfel e mai lungă cu cel puțin 1 lună decât în Sud și foarte bogată în zăpadă.

Cantitatea anuală de precipitații este cuprinsă între 700-, mai mare în partea nordică și nord-vestică a județului.

Frecvența medie anuală a vânturilor se caracterizează printr-o circulație a aerului dinspre vest, cu o frecvență medie anuală de circa 18-20% și a celui din nord cu o frecvență aproximativa de 10-11% (Ocna Șugatag). Vitezele medii anuale se mențin între 3 și 3,8 m/s, iar în munți atingând peste 50 m/s.

Vegetația și fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în funcție de altitudine, unele având caracter endemic munților Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcție de altitudine: în zona alpină întâlnim capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniș, cocoșul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere și rășinoase, râsul, cocoșul de munte, ursul brun, cerbul carpatin și altele. În râurile de munte, Tisa, Vișeu, Ruscova și Vășer, alături de păstrăv trăiește cea mai valoroasă specie de salmonide, lostrița. Datorită acestor bogății naturale, în județul Maramureș au fost declarate prin Decretul 204/1997 și H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervații naturale de interes național, iar Rezervația naturală Pietrosul Mare este inclusă în rândul Rezervațiilor Biosferei alături de Delta Dunării și Parcul Național Retezat.

În județul Maramureș au fost inventariate speciile de floră și faună:

258 specii de floră (7 specii din încrengătura Briophyta, 18 specii din încrengătura Pteridophyta, 11 specii din încrengătura Gymnospermatophyta și 222 specii din încrengătura Angiospermatophyta);

– 354 specii de faună (40 specii din clasa Pisces, 14 din clasa Amphibia, 11 din clasa Reptilia, 230 specii din clasa Aves și 59 specii din clasa Mammalia).

De asemenea au fost identificate:

– 189 de specii de flora și faună de interes comunitar (15 specii de floră, 6 specii de pești, 13 specii de amfibieni, 8 specii de reptile, 120 specii de păsări, 24 specii de mamifere și 3 specii de nevertebrate).

– 68 de specii de interes național (4 specii de floră, 3 specii de pești, 4 specii de amfibieni, 2 specii de reptile, 40 specii de păsări, și 15 specii de mamifere).

Regimul hidrografic. Rețeaua hidrografică este în lungime de , densitatea acesteia este în medie între 0,5 – 0,7 km/km.

Bazine hidrografice: Someș ( râul Someș cu afluenții: Sasar, Bârsău, Lăpuș) și Tisa cu afluenții: Vișeu, Iza, Săpânța).

Hidrografia județului este completată de o serie de lacuri naturale și antropice: lacurile glaciare (Taurile Buhăiescului, Iezerul Pietrosu, Izvoru Bistriței Aurii); tauri instalate pe aglomerate vulcanice, cum sunt cele de sub Creasta Cocoșului ( taurile Chendroaiei, Taul Morărenilor) sau Platoul Izvoare ( Taul lui Dumitru); lacuri sărate în foste ocne de sare ( Ocna Șugatag,); lac unic, format prin prăbușirea unor lucrări miniere ( Lacul Albastru – Baia Sprie); lacul de acumulare Strâmtori-Firiza.

Lacuri: Iezerul lui Dumitru – Blidari, Iezerul Mare (Canton Tiganu) – Hărnicești, Iezerul Mare – Hărnicești, Lacul Albastru – Baia Sprie, Lacul Băsești – Băsești, Lacul Bodi – Ferneziu – Baia Mare,Lacul Bodi – Mogoș II (Lacul Mic) – Baia Sprie, Lacul Bodi I (Lacul Mare) – Baia Sprie, Lacul Buh[escu I (Iezerul de Sus) – Borșa, Lacul Buhăescu II (Iezerul de Mijloc) – Borșa, Lacul Buhăescu III (Iezerul de Jos) – Borșa, Lacul Buhăescu IV – Borșa, Lacul Firiza (Lacul Strâmtori) – Firiza, Lacul Gavrila – Ocna Șugatag, Lacul Iezer (Iezerul Pietrosului) – Borșa, Lacul Izvoru Bistriței – Borșa, Lacul Lighet – Târgu Lăpuș, Lacul Nistru – Tăuții Magheraus, Lacul Nou – Baia Sprie, Lacul Vinderel (Venderelu) – Repedea, Lacurile Ocna Șugatag – Ocna Șugatag.

Rezervații. Sunt prevăzute 33 de rezervații naturale de zone în județ, cu suprafață totală de 5439,72 ha:

– Parcul național Munții Maramureșului – ;

– Rezervația de arbore de castan comestibil din Baia Mare, cu o suprafață de , cuprinsă între localitățile Tăuții de Sus și Tăuții Măgherăuș;

– Rezervația Creasta Cocoșului cu o suprafață de , situată în Munții Gutâi, respectiv în comuna Desești, satul Mara.

– Rezervația naturală Pietrosul Mare cu o suprafață de , din care zonă științifică, cuprinsă în Munții Rodnei, orașul Borșa.

– Rezervația fosilieră Chiuzbaia cu o suprafață de , situată în orașul Baia Sprie, satul Chiuzbaia;

– Cheile Tătarului cu o suprafață de , situate în comuna Deșesti, satul Mara.

Potențialul antropic este la fel de variat: de la vestigii istorice, până la cetăți din Evul Mediu, la obiective religioase (Cimitirul Vesel din Săpânța). Zone în care se păstrează o civilizație rurală cu accente arhaice, așa numitele țări sau ținuturi, veritabile insule turistice încă neexploatate: Țara Maramureșului, Lăpuțului, Chioarului și Codrului sunt areale distincte, individualizate în context european.

Biserici în patrimoniul UNESCO

– Biserica “Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, construită în anul 1720 din comuna Bârsana; Biserica “Sfântul Nicolae”, construită în anul 1643 din comuna Budești-Josani;

– Biserica de lemn cu hramul “Cuvioasa Paraschiva”; construită în anul 1770 în comuna Desești;

– Biserica “Nașterea Maicii Domnului”, datată din anul 1717 din comuna Ieud-Deal;

– Biserica “Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril”, construită în anul 1766, din comuna Șișești, satul Șurdești;

– Biserica “Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril”, construită în anul 1663, din orașul Târgu Lăpuș, satul Rogoz;

– Biserica “Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril”, construită în anul 1796, din comuna Șișești, satul Plopiș;

– Biserica de lemn “Sfânta Paraschiva”, construită în anul 1604 din comuna Poienile Izei.

Biserici de lemn – declarate monumente protejate

– Biserica “Sfântul Nicolae”, din comuna Bogdan Vodă;

– Biserica “Sfinții Arhangheli”, din comuna Rozavlea;

– Biserica “Sfântul Nicolae”, din comuna Bârsana

– Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, din comuna Săcălășeni

– Biserica “Sfinții Arhangheli”,din comuna Remetea Chioarului

– Biserica “Nașterea Maicii Domnului”, din comuna Ieud

– Biserica “Nașterea Maicii Domnului”, din comuna Călinești

– Biserica “Cuvioasa Paraschiva” din comuna Ocna Șugatag, sat Șugatag.

Monumente istorice. Biserica reformată (calvina ) din Sighet, construită în sec. XI ca biserică ortodoxă. În sec XIV această biserică trece în posesiunea romano-catolicilor, iar în sec. XVI (la 1556) în posesiunea reformatilor.

Complexe muzeale din Maramureș

– Muzeul de Etnografie Sighetu Marmației;

– Muzeul de Etnografie și Artă Populară Baia Mare

– Centrul artistic Baia Mare – Muzeul de Artă

– Muzeul Florean

-Muzeul de Mineralogie Baia Mare

– Muzeul Memorial Sighetu Marmației

– Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Baia Mare.

Monumente de arhitectura și artă populară din Maramureș

– Centrul istoric Baia Mare

– Centrul istoric Sighetu Marmației

– Turnul Ștefan

– Biserici de lemn din Maramureș

– Biserici de lemn din Lăpuș

– Biserici de lemn din Chioar

– Cimitirul Vesel din Săpânța.

Așezăminte monahale din Maramureș

– Mănăstirea Bârsana

-Mănăstirea Peri-Săpânța

– Mănăstirea de la Moisei

-Mănăstirea Sfânta Ana din Rohia.

Folclor.

Maramureșul este zona unde tradițiile strămoșești, portul popular și arta veche se păstrează ca nicăieri în altă parte a României. Județul este practic un imens muzeu în aer liber. În mod special în țara Maramureșului, oamenii încă mai utilizează obiecte casnice și unelte care în alte părți se pot vedea numai în muzee. De aceea elementul primordial al turismului în Maramureș este viața satului. Turiștii care iau parte la una din sărbătorile populare, cum ar fi Tanjaua de (în jurul datei de 10 mai), Hora de (în jurul datei de 15 august), Bisericile din lemn sunt adevărate capodopere de artă populară. Ele se întâlnesc în aproape fiecare sat maramureșean, fiind chiar repere pe plan mondial: cea mai înaltă construcție de lemn din Europa a fost până nu demult biserica mănăstirii de maici de – , fiind depașită de biserica mănăstirii de – . Cea mai veche biserică de lemn se află – 1364, desigur cu unele restaurări ulterioare. Porțile sculptate din lemn nu mai necesită prezentări, fiind de mult timp un simbol al Maramureșului. Ele pot fi admirate de-a lungul satelor de pe Valea Izei, Marei sau Cosaului. La fel și portul popular tradițional, cu mențiunea ca mulți locuitori îl îmbracă zi de zi, nu doar de sărbători, ca în alte zone. Un loc aparte îl ocupă “Cimitirul Vesel”, unicat mondial atât ca idee, cât și ca realizare. El se află în satul Săpânța, care excelează și prin obiectele de artizanat specifice: cergi, ștergare, trăistuțe. Stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag oferă turiștilor băile sale sărate și vizitarea lacului format prin prăbușirea salinei. Pentru amatorii de turism montan, Munții Rodnei dezvăluie peisaje unice, o floră și o faună deosebit de bogate, incluzând Rezervația Naturală Pietrosul Rodnei. Unică este și Valea Vășerului, care se deschide din orașul Vișeu de Sus. Cu o lungime de circa , ea oferă posibilitatea unei călătorii cu o garnitură de tren pe linie îngustă, trasă de o locomotivă cu aburi, de-a lungul unei văi salbatice, cu cascade și tunele, fără altă cale de acces. Sighetu Marmației este un important centru turistic și cultural. Se remarcă Muzeul de Etnografie și Artă Populară, inclusiv cu o secție în aer liber: Muzeul Satului. are loc anual, la 27 decembrie, faimosul “Festival al Datinilor și Obiceiurilor Populare de Iarnă”. Tot aici se poate vizita un obiectiv deosebit: fosta închisoare, azi denumita “Memorialul Gândirii Arestate”, și amenajată ca muzeu.

Individualitatea pregnantă a văilor din munții aflați în nord-vestul Transilvaniei este legendară. Locuitorii acestor văi se trag din Daci. Independența statului acestora a avut o perioada de maximă înflorire în timpul domniei lui Decebal în primul secol d. Hr., înainte de cucerirea romană. Au urmat apoi valuri succesive de migrații.

În ciuda vitregiilor, locuitorii acestor sate și-au păstrat vii tradițiile și folclorul. Astăzi puteți vizita aceste locuri și puteți admira stilul unic de viață al oamenilor de aici. În puține alte regiuni ale Europei s-a dezvoltat o cultură rurală atât de puternică.

Agricultura a constituit întotdeauna elementul de bază care a asigurat existența locuitorilor de la munte. Acest lucru se reflectă în tradițiile locale, în festivalurile care se desfășoară în lunile: aprilie, mai, august și decembrie. Creativitatea se oglindește în obiectele de lemn și în costume.

Măiestria cu care este cioplit lemnul este trăsătura caracteristică a meșteșugurilor din Maramureș. Cea mai reprezentativă caracteristică a satelor din Maramureș sunt bisericile cu clopotniță înaltă și cu acoperiș de șindrilă. Unele dintre acestea datează din secolul al XIV-lea. Foarte dezvoltat este și meșteșugul brodatului costumelor tradiționale. În după-amiezile de duminică, atât bărbații cât și femeile își etalează costumele și dansează, așa cum se face de veacuri.

Femeile poartă basmale colorate, fuste înflorate și cojoace negre de oaie. Bărbații poartă pantaloni negri și cojoace albe. De la un sat la altul există diferențe în ceea ce privește costumele. Cea mai bună ocazie pentru a le admira sunt festivalurile care au loc de Paști.

Sărbători folclorice:

– „Târgul Cepelor”- Asuajul de Sus – septembrie

– „Târgul Cireșelor” Asuajul de Sus – iunie

– Ruptul sterpelor" Bogdan Vodă, sărbătoare oierească -luna mai

– „Hora de ” – august

– „Festivalul cântecului, dansului și portului popular din Țara Chioarului Satu Lung – iulie

– „Sâmbra Oilor” Săpânța – mai

– „Festivalul datinilor și obiceiurilor laice de iarnă” Sighetu Marmației – decembrie.

Trasee turistice

Județul Maramureș oferă un număr de poteci marcate pentru trasee turistice în munții ce domină zona maramureșeană. Creasta principală – banda roșie (Dealu Stefăniței-Șaua Pietrii-Bătrâna-Rebra-Șaua Puzdrele-Galatu-Gargalau, iar de aici spre sud în județul Bistrița Năsăud, prin vârful Ineu până ), punct albastru ( Borșa Complex-Puzdrele-Șaua Laptelui), triunghiu roșu (Borșa Complex-Cascade Izvorul Cailor-Stiol-Prislop), banda albastră (Borșa Complex-Cascada Cailor). Din creasta principală se întind alte poteci marcate, înspre sectoarele sudice și estice ale masivului.

În afara acestor trasee, munții Rodnei sunt străbătuți de o mulțime de poteci nemarcate, nerecomandate decât cunoscătorilor.

Alte trasee:

– Complex Borsâșa – Poiana Runcu Stiolului – Șaua Stiol – Izvorul Bistriței – Șaua Gargalau

– Șesuri (Valea Bistriței – DN 18) – Valea Șesuri – Cabana Fântâna Stanchi

– Vișeu-Borșa Complex-Pasul Prislop-Bistrița Aurie-Bucovina (mănăstiri)

– Vișeu-Borșa-Prislop-Șesuri-Bila-Anies-Sângeorz Băi (stațiune).

Așa cum rezultă din cele prezentate, județul Maramureș prezintă un potențial turistic ridicat, având un relief deosebit de atractiv, resurse hidrominerale, precum și o varietate largă de vestigii și monumente istorice, obiective religioase și culturale, obiective și manifestări etnografice.

Forme de turism practicate în funcție de atracțiile turistice existente.

Maramureșul reprezintă o zonă turistică aparte, care se remarcă prin frumusețea peisagistică sau stațiunile balneare, dar mai ales prin elementele etnografice și folclorice precum și artă populară. Toate acestea sunt conservate într-o formă specifică acestei zone, și anume: casele și porțile din lemn, uneltele, ceramica, bisericile de lemn unice în lume și obiceiurile populare. Astfel formele de turism care conduc la dezvoltarea turismului și a economiei din zona Maramureș sunt următoarele:

Turismul montan

Turismul montan dispune de condiții prielnice de dezvoltare datorită potențialului pe care cele două lanțuri muntoase ale Carpaților Orientali le oferă prin frumusețea și oportunitățile lor. Această formă de turism se poate practica îndeosebi în Munții Rodnei, Munții Maramureșului și Munții Țibleș. Principalele activități practicate în această zonă sunt drumețiile, urmate de alpinism și escaladă pe traseul Rodnei-Țibleș.Munții impunători, dealurile și câmpiile pot fi descoperite urmând cărările marcate sau nemarcate.

Munții Maramureș sunt printre cele mai sălbatice zone din Europa de Est, ce dispun de priveliști încântătoare, lacuri mici, peșteri și floră rară foarte interesantă, în schimb, Munții Rodnei sunt cei mai înalți munți ce sunt acoperiți cu zăpadă de-a lungul întregului an, aceștia fiind printre rezervațiile naturale cel mai bine păstrate din întreaga Europă. Principalele localități din zona Maramureș în care se practică turismul montan sunt: M-ții Gutin: Baia Mare, Baia Sprie, Cavnic, Desești, Băiuț; Țibleș: Târgul Lăpuș; M-ții Rodnei: Dragomirești, Moisei, Borșa; M-ții Maramureșului – Vișeul de Sus și Vișeul de Jos.

Turismul cultural

Zona Maramureș oferă țării și lumii o originală și bogată spiritualitate, fapt care o clasează pe primul loc între zonele țării la obiective de patrimoniu, de monumente U.N.E.S.C.O, în topul primelor destinații culturale din România. Este de neprețuit tezaurul de cultură populară, tradițiile, obiceiurile, folclorul și meșteșugurile, așa încât cercetătorii din țară încât și cei din străinătate caracterizează zona Maramureșului ca fiind “o placă turnată” a civilizației populare. În toate localitățile din zonă există o tețea de sărbători de datini folclorice și de târguri ale meșterilor , evidențiându-se astfel festivalurile datinilor de iarnă de și Târgu Lăpuș, “sărbătoarea castanelor’ de , ale cântecului, dansului și portului popular din Șomcuța Mare, Asuaju de Sus și Mesteacăn, obiceiuri de “Sânziene”, și “Hora ” de ,”Tânjaua de pe Mara” de precum și “Armoniile de primăvară” din Vișeu de Sus.

Principalele atracții culturale ale zonei Maramureș sunt:

– Cetățile medievale: Baia Mare –Turnul Măcelarilor, transformat în timpul lui Iancu de Hunedoara și cel mai reprezentativ monument, Turnul Sfântului Ștefan; Monetăria Imperiului (actualmente Muzeul Județean Maramureș);

– Muzee de istorie și arheologie, muzee de etnografie în aer liber – Sighetul Marmației și Baia Mare;

– Monumente Unesco și biserici de lemn: Bârsana 1720, Budești-Josani, Desești, Ieud, Biserica din vale, Sisești, Plopiș;

– Monumente de arhitectură: Baia Mare (Maramureș);

– Așezare fortificată din epoca medievală, Cetatea Chioarului -Maramureș;

– Orașele- târg: Baia Mare, Șomcuța Mare, Sighetul Marmației;

– Muzee de istorie și arheologie: Muzeul de istorie Baia Mare, Muzeul de istorie și arheologie Maramureș, Muzeul Rezistenței Anticomuniste; Muzeul Memorial al Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighetul Marmației;

– Atracții urbane: Centrul istoric Baia Mare, clădiri de patrimoniu și Centrul istoric Sighetul Marmației;

– Zonele etnografice și meșteșugărești: centre meșteșugărești în domeniul olăritului: Săcel, Baia Sprie; în domeniul textilelor de interior: Săpânța, Târgu Lăpuș, precum și porțile maramureșene – Țara Maramureșului, văile Cosău, Iza, Mara, Vișeu; troițe și artizanat;

– Alte meșteșuguri practicate în zonă: sculptura, icoane pe lemn și sticlă, realizarea de podoabe populare. Un alt punct forte al turismului cultural din această zonă este reprezentat de bucătăria tradițională, de altfel deosebit de gustoasă aceasta este puțin pusă în valoare în restaurantele din zonă, însă este încă bine păstrată în fiecare gospodărie.

Turismul religios

Există în zona Maramureșului multe areale încărcate de spritualitate și locuri de pelerinaj dintre care: Zona Munților Maramureșului (în special bisericile de lemn), Cimitirul vesel de , Zona depresiunii Maramureșului, cu manifestări religioase de tradiție, Mănăstiri – în regiunea Lăpușului (Rohia, Rohiița, Habra) – și în regiunea Maramureșului istoric (Bârsana, Moisei, Peri-Săpânța).

Faima acestei zone se datorează în special monumentelor arhitecturale tradiționale, în număr de peste 200, care au fost păstrate prefect până în prezent.

Construite cu secole înainte și decorate în interior cu fresce extraordinare, bisericile din lemn din această zonă nu reprezintă un simplu muzeu, ele sunt deschise pentru public, iar slujbele se fac regulat. Unicitatea și marea valoare a acestor biserici au fost recunoscute de către una dintre cele mai importante autorități ale lumii, U.N.E.S.C.O, ce a inclus opt dintre aceste minunate biserici în Lista Internațională a Moștenirilor. Împreună, aceste opt biserici de lemn: Budești, Desești, Bârsana, Poienile Izei, Ieud, Șurdești, Plopiș și Rogoz, reprezintă un ansamblu de exemple remarcabile de diverse soluții arhitecturale din diferite perioade și zone. Ele sunt înguste, dar înalte, cu turle suple și lungi la capătul vestic al clădirii. De aceea ele sunt expresia particularității locale a peisajului cultural al acestei zone montane din nordul României.

La aceste locații turistice și monumente se adaugă o dimensiune specifică ethosului local, mai exact: multiculturalitatea, care valorificată din punct de vedere turistic devine un element de potențare și unicitate a atractivității.

Turismul balnear

Turismul balnear în zona Maramureș se remarcă prin renumitele stațiuni climaterice ( Borșa, Izvoarele, Mogoșa ) și balneo-climaterice ( Ocna Șugatag, Cărbunari, Dănești ). Apele din aceste locații sunt folosite în scopuri terapeutice, curative și de agrement. Minele de sare închise și lacurile sărate de Șugatag și Coștiui prezintă un potențial excelent pentru atragerea turiștilor în zona Maramureș.

La câțiva kilometri est de Borșa, mijlocul peisajelor alpine, se regăsește una dintre cele mai importante stațiuni din nordul României, și anume, Stațiunea Borșa, situată la o altitudine de 850 de metri. Datorită altitudinii, a pădurilor mereu înverzite și a aerului, mulți turiști vin aici pentru a fi tratați pentru bolile pulmonare diverse, precum bronșitele. Ca în multe locuri din România, tratamentele se bazează adesea pe remedii naturale și ape minerale, dar aici se includ și mofetele, ieșiri vulcanice în pământ, de unde iese dioxdul de carbon precum și alte gaze. Aici sunt recomandate apele minerale cu fier, calciu și magneziu, pentru persoanele cu probleme digestive, renale sau urinale. Regiunea se potrivește de minune și iubitorilor de sporturi, precum și excursioniștilor, de unde își pot începe marea aventură în faimoșii munți ai Rodnei.

La 20 de kilometri de Sighetul Marmației, este localizată Stațiunea balneoclimaterică Ocna Șugatag, a doua stațiune ca importanță din zona Maramureș, aceasta este situată la o altitudine de 490 de metri, la poalele lanțului vulcanic Țibleș-Gutâi. În această stațiune tratamentele se rezumă pe remedii naturale din apă sărată, dar de asemenea, această stațiune reprezintă și alte obiective de interes pentru turismul de odihnă și tratament.

Turismul rural și agroturismul

Arealele semnificative dezvoltării turismului rural și agroturismului sunt în special: Țara Lăpușului, Țara Maramureșului, Țara Chioarului, Țara Codrului, acestea sunt zone etnofolclorice care datorită mândriei locale ele poartă denumirea de țări. Astfel, zona Maramureșului este tărâmul lucrurilor simple, unde pot fi descoperite impresionantele tradiții populare și obiceiurilor care au supraviețuit de-a lungul secolelor, nefiind atinse de către influențele timpurilor moderne. Viața rurală tradițională, folclorul și obiceiurile încă se păstrează aici, deoarece maramureșenii, au știut cum să-și păstreze tradițiile intacte. Maramureșul este locul în care simplitatea se îmbină armonios cu omenia, conferindu-le acea noblețe dătătoare de har. Meșteșugurile în trecut foarte bine reprezentate, se mai păstrează încă mai ales în zona rurală, astfel: olărit, lădărit, cioplit în piatră și marmură, cojocărit și sculptură în lemn. Agricultura în Maramureș este principala sursă de venit pentru locuitori, asta datorându-se în mare parte și solului foarte roditor, dar și interesul oamneilor de a duce mai departe tradițiile. De aici, în ultimii ani, au apărut pe piață forte multe pensiuni agroturistice, care își servesc clienții cu mâncăruri tradiționale preparate din producțiile proprii, iar acestea au un foarte mare impact asupra turiștilor. Conform Consiliului Județean din Maramureș, până în prezent există 73 de pensiuni agroturistice pe raza județului precum, Vadu Izei, Ilea, Ancuța, Muntean sau Busta care acționează în prezent, și au o cifră de afaceri încurajatoare.

Turismul ecologic

În zona Maramureș există foarte multe spații protejate și destinate practicării acestei forme de turism care indiferent de anotimp, acestea au magia lor și farmecul lor special în mijlocul naturii pure și a împrejurimilor de vis, care de altfel reprezintă un real interes pentru turiștii aflați în această zonă. În această zonă există numeroase spații destinate ecoturismului și anume:

– 3 rezervații științifice: Pietrosul Mare, Rezervația fosiliferă Răzvan Givulescu Chiuzbaia, Piatra Rea;

– un parc național: Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a biosferei;

– un parc natural: Parcul Natural Munții Maramureșului;

– 18 monumente ale naturii: Creasta Cocoșului, Iezerul Mare, Rozeta de piatră de , Lacul Albastru – Baia Sprie, Turbăria Iezerul Mare – Munții Gutâi, Cheile Tătarului, Peștera de Șomcutei, Peștera cu Oase, Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele, Mlaștina Vlășinescu, Tăul lui Dumitru, Cheile Babei, Peștera Boiu Mare, Coloanele de , Peștera din dealul Solovan, Mlaștina Tăul Negru, Peștera Ponorul Jitelor, Ponorul și Peștera Izei.

– 13 rezervații naturale: Pădurea Crăiască, Pădurea Bavna, Rezervația Arcer-Țibleș, Cornu Nedeii-Ciungii Bălăsânii, Lacul Morărenilor, Mlaștina Poiana Brazilor, Pădurea de larice de , Arboretul de castan comestibil de , Defileul Lăpușului, Pădurea Comja, Farcău-Vinderel-Mihăilescu, Poiana cu narcise Tomnatec-Sehleanu.

Turismul de afaceri și evenimente

Practicarea turismului de afaceri în zona Maramureșului este considerată ca fiind principala sursă de venituri pentru industria hotelieră autohtonă. În ultimii ani, odată cu intrarea pe piața românească a marilor companii străine, numărul turiștilor care vin în România în interes de afaceri a crescut semnificativ, iar efectele pozitive se simt în special în marile orașe, în special în Borșa, deoarece este un loc agreabil pentru excursiile estivale, și care asigură condițiile necesare pentru desfășurarea de simpozioane, congrese și întâlniri de afaceri.

Condițiile pentru organizarea de congrese, simpozioane, întâlniri sunt asigurate în prezent de hotelurile și instituțiile din orașele mari precum: Baia-Mare – Millennium Business Center (peste 80 de evenimente organizate în decursul anului 2011), Centrul de Marketing și Expoziții al Camerei de Comerț și Industrie Maramureș și Biblioteca Județeană cu spații generoase de conferințe, dotate cu aparatură tehnică multimedia și cu facilități de nivel european.

Alte forme de turism practicate în zona Maramureș

În zona Maramureș mai există câteva forme de turism, care aparțin per ansamblu turismului de aventură, și au un potențial de dezvoltare destul de ridicat în această zonă, și care merită menționate:

Alpinismul. Sunt regiuni special amenajate unde există trasee cu posibilitate de practicare a alpinismului în zona Maramureș, și anume Creasta Munților Rodnei, care parcursă iarna, este un traseu alpin destul de dificil, și este recomandat în exclusivitate numai sportivilor avansați sau Creasta Cocoșului, fiind o arie protejată din Maramureș, sau cariera Limpedea Baia Mare;

Parapantismul. În zona Maramureș această formă de turism se practică îndeosebi în zonele montane, mai ales pe Creasta Cocoșului și Ignis;

Vânătoare și pescuit. Datorită diversității și faunei cinegetice, întreaga zonă poate fi considerată un mare parc de vânătoare, deoarece dispune de 62 de terenuri de vânătoare, cu o suprafață de 580.000 de hectare (vânătoarea de capre negre din Munții Rodnei a fost drastic limitată până la refacerea numărului de exemplare minim pentru protejarea speciei), iar pe câmpie se vânează țap, vulpe, fazan, iepure și mistreț. Turismul de vânătoare poate fi practicat în Munții Oașului, Gutâi, Tibleș și dealurile Codrului unde se poate vâna mistreț, căprioare și fazan, iar vânatul se face cu propria armă sau cu una închiriată de a Vânătorilor și Pescarilor din România în schimbul unei sume în valoare de 30 de euro.

Fotosafari. Observarea animalelor sălbatice și a plantelor, mai ales a rarităților, monumente ale naturii, și capturarea unor imagini inedite prin intermediul aparatului de fotografiat reprezintă o activitate turistică la fel de palpitantă și pasionantă ca și vânătoarea. Mai ales rezervațiile naturale și cele două parcuri naționale sau naturale oferă subiecte deosebite pentru camerele foto sau video ale turiștilor iubitori de natură;

Rafting și canoe. Debitele constant crescute de pe unele cursuri de apă din zona montană a Maramureșului precum: Someșul, Bistrița, Rebra și Sălăuța, oferă condiții bune pentru plutire cu obstacole și turbulențe. Încă de la început, acest sport a câștigat tot mai mulți adepți, contribuind astfel la creșterea numărului de turiști din zonă, iar cele mai recomandate trasee sunt în Cheile Lăpușului și în Săpânța. Practicarea acestei forme de turism este recomandată să se practice în intervalul lunilor martie-aprilie, deoarece în această perioadă, zăpada de pe munți se topește iar astfel nivelul apelor se ridică și face ca râurile să fie mai navigabile.

Cicloturism. Există în zona Maramureșului o rețea vastă și densă de drumuri și poteci de munte ce oferă variante infinite de parcurs pentru turiștii bicicliștii dornici de aventură și încercarea virtuozității, în special prin Munții Maramureșului, Rodnei și Gutâi, prin pădurile de pin sau molid, sau pe drumurile ce însoțesc cursurile apelor.

Automobilismul de teren și motociclismul off road. Această formă de turism este practicată în mod special de turiști tineri dornici de adrenalină, și este foarte practicată în această zonă. Pe un traseu din Munții Rodnei s-a organizat, în anul 2001, prima etapa a Campionatului Național de Motociclism Off Road. De atunci, numeroasele drumuri forestiere și de căruță care străbat munții acestei zone, și care oferă condiții ideale pentru practicarea sporturilor cu motocicleta sau mașina de teren au început să capete amploare în zona Maramureș.

CAPITOLUL III MODALITĂȚI DE PROMOVARE A ZONEI MARAMUREȘULUI

3.1. Gradul de dezvoltare economic actual a Maramureșului

Provincie aparent „închisă în sine” prin coordonatele sale geografice, depozitară a unei civilizații românești tradiționale, dar și loc de interferențe etnice, Maramureșul a jucat un rol important în ansamblul istoriei românești și nu numai. Constituit din o parte a fostelor „țări”ale Maramureșului, Chioarului, Lăpușului și Codrului, actualul județ Maramureș are o istorie străveche, așa cum au dovedit-o cercetările arheologice care au scos la iveală urme ale prezenței omului pe aceste meleaguri încă din paleolitic, existența umană fiind evidențiată pe parcursul tuturor perioadelor istorice. Județul Maramureș este așezat în extremitatea nord vestică a României, la granița cu Ucraina, în apropierea paralelei 47'55" latitudine nordică și a meridianului 23'55" longitudine estică, deci foarte aproape de centrul geografic al Europei.

Structura administrativă a județului cuprinde: 2 municipii (Baia Mare – reședință de județ, Sighetu Marmației), 11 orașe (Baia Sprie; Borșa; Cavnic; Dragomirești; Seini; Săliștea de Sus; Șomcuta Mare; Ulmeni; Tăuții Măgherăuș, Tg. Lăpuș; Vișeu de Sus), 33 de localități componente ale municipiilor și orașelor, 63 comune și 214 sate. Municipiul Baia Mare, reședința județului Maramureș, este un important centru urban din nord-vestul României. Este situat în partea vestică a județului, în depresiunea Baia Mare, pe cursul mijlociu al Râului Săsar, la o altitudine medie de față de nivelul mării, fiind cuprins de coordonatele geografice 47°39' – 47°48' latitudine nordică și 23°10' – 23°30' longitudine estică. Municipiul Baia Mare constituie unul din polii de dezvoltare ai României, cu potențial semnificativ de influență regională și extra-regională. Maramureșul este împărțit în patru zone etnografice, fiecare cu obiceiuri și stiluri de viață proprii: Țara Lăpușului, Țara Chioarului, Țara Codrului și Țara Maramureșului. Țara Lăpușului se află în partea de sud a județului, Maramureșul istoric, sau Țara Maramureșului, este localizat în partea de SE a județului. Țara Chioarului este localizată în sud și Țara Codrului în spațiul dintre Culmea Codrului și Valea Someșului, partea de sud vest a județului.

Datorită suprafeței totale a ariilor naturale protejate, județul Maramureș se situează pe poziția a doua la nivel național privind suprafața acestora. O mare parte din ariile naturale protejate din județul Maramureș prezintă în componența lor zone umede, având un regim special de ocrotire și conservare, Mlaștina Iezerul Mare; Turbăria Tăul Negru; Defileul râului Lăpuș (confluența cu râul Cavnic); zona vârfului Farcău și a lacului Vinderel; Tisa cu afluenții principali: Vișeu, Iza și Săpânța; Someș cu afluenții: Lăpuș, Sălaj și Bârsău.

În Maramureș există potențial important pentru producerea de energie din resurse hidro și biomasă, chiar și potențial geotermal, dar toate acestea necesită investigații mai ample.

La nivelul județului Maramureș, potențialul energetic tehnic al biomasei este de 2062 TJ/an. 71,29% din acest potențial este estimat a fi obținut pe baza biomasei agricole, iar 26,71% pe baza biomasei forestiere. Biomasa este reprezentată de: reziduuri din exploatări forestiere și lemn de foc, deșeuri din industria de prelucrare a lemnului (rumeguș, talaj), deșeuri agricole (tulpini), biogaz, deșeuri și reziduuri menajere.

Populația stabilă a județului Maramureș a înregistrat în perioada 2000 – 2014 un trend descendent, valoarea minimă fiind cea aferentă anului 2013 cu 511.828 persoane. În comparație cu anul 2000, efectivul populației județului Maramureș din anul scăzut cu 19.009 persoane (-3,6%). La nivelul populației stabile din mediul urban avem însă parte de o evoluție a efectivului cu 16.827 persoane (+5,9%), în timp ce la nivelul populației stabile din mediul rural trendul este unul descendent: -35.836 persoane (-14,5%). Densitatea populației din județul Maramureș a fost, de asemenea, în scădere în intervalul 2000 – 2014.

În comparație cu densitatea populației înregistrată în județul Maramureș, densitatea populației de la nivel național este superioară valoric, iar cea de la nivel regional este inferioară. Cu toate acestea, în anul 2014 densitatea populației din județul Maramureș face un salt ușor, ajungând la 81,2 locuitori / km2. Distribuția populației județului Maramureș pe grupe de vârstă denotă cu claritate prezența fenomenului de îmbătrânire al populației. Scăderea constantă a efectivului de populație cu vârsta cuprinsă între 0-14 ani, concomitentă cu creșterea efectivului de populație cu vârsta cuprinsă între 15-59 ani și, mai ales, peste 60 ani caracterizează dinamică demografică a județului Maramureș încă din anul 1990.

Resursele de muncă din județul Maramureș se află în ușoară diminuare în ultimii ani, ca urmare a procesului de îmbătrânire a populației. Astfel, de la 328.100 de persoane din anul 2012, în anul 2014 resursele de muncă se cifrează la 326.000, cu 2.100 mai puține persoane. Din totalul resurselor de muncă, o pondere mai mare o au persoanele de sex masculin (51,71%), decât persoanele de sex feminin (48,28%). Numărul salariaților din județul Maramureș a avut, în perioada 1990 – 2014 o involuție de 79.400 de persoane (-45,76%). Din numărul total de salariați, în anul 2014, un procent de 60,6% erau muncitori (57.000 persoane).

Rata șomajului din județul Maramureș are o valoare de 3,7% în anul 2014, valoare superioară celei din anul 1991 (3,4%). Între aceștia ani, rata șomajului a avut o evoluție remarcată până în anul 2000 (an în care este atinsă valoarea maximă de 9,2%), urmată de o scădere moderată până în anul 2014. Rețeaua rutieră a județului are de drumuri publice, din care doar 30,8% sunt modernizate (), restul sunt fie cu îmbrăcăminți ușoare rutiere (), fie pietruite (), fie de pământ (). Densitatea drumurilor publice din județul Maramureș este de 26,7 km/100 km2, situând județul sub densitatea pe țară care este de 29,2 km/100 km2 sau sub densitatea pe Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest care este 28,3 km/100 km2

Județul Maramureș dispune de un aeroport amplasat pe drumul național DN. , la o distanță de de Municipiul Baia Mare, în orașul Tăuții-Măgherăuș. Prin acest aeroport se asigură legături interne cu capitala țării, dar și legături internaționale prin cursele charter.

Industria prelucrătoare a județului are la bază industria prelucrării lemnului, 48,3% din fondul forestier al județului aflându-se în proprietate privată.

În contextul economic actual, perspectivele economiei județene se bazează atât pe dezvoltarea turismului, cât și dezvoltarea altor industrii, printre care industria alimentară. Agricultura județului se încadrează în tendințele de declin național, situație determinată de fragmentarea excesivă a proprietății (gospodăriile de subzistență fiind predominante), dotarea slabă cu mașini și utilaje, situația precară a infrastructurii rurale, folosirea redusă a îngrășămintelor chimice sau naturale și a pesticidelor, reducerea dramatică a suprafețelor irigate, degradarea solului, deficitul cronic de resurse de finanțare Suprafața cultivată a suferit o scădere în intervalul 1990-2015 . În ciuda acestui fapt, producția agricolă vegetală a evoluat semnificativ, în special în cazul unor culturi precum: cartoful, porumbul boabe, furajele perene, varza albă, floarea soarelui. Infrastructura tehnico-edilitară din județul Maramureș este destul de dezvoltată pe segmentul urban: toate localitățile urbane sunt racordate la sistemul de furnizare a apei potabile și 85% din ele (11 localități) sunt racordate la sistemul de canalizare publică. Însă, doar municipiul Baia Mare este racordat la sistemul de furnizare a energiei termice. În mediul rural sunt racordate la rețeaua publică de apă potabilă 79,4% dintre localități, iar la rețeaua de canalizare publică doar 25,4% dintre localități.

Amenajarea teritoriului și planificarea spațială a județului se încadrează într-o etapă în plină dezvoltare socio-spațială. În județul Maramureș procesul de urbanizare se realizează prin dezvoltarea continuă a orașelor existente, printr-o tendință de înglobare economică și socială a localităților rurale aflate în imediata lor vecinătate. Zonele urbane reprezintă un cadru complex ce include zonele rezidențiale, industriale, culturale, administrative, de cercetare și învățământ precum și cele comerciale. De asemenea, infrastructura constituie un element fundamental asigurând interconexiuni spațiale interne și externe, iar dezvoltarea sistemului urban în ansamblul său depinde în mare măsură și de managementul axat pe dezvoltarea infrastructurii și asigurarea accesului la aceasta.

Județul Maramureș se bucură de un patrimoniu cultural bogat, cele mai reprezentative fiind cele peste 100 biserici de lemn, dintre care opt fac parte din patrimoniul cultural UNESCO: Bârsana, Budești, Desești, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești. Acestora li se adaugă o gamă bogată și variată de obiective materiale și imateriale care completează patrimoniul cultural și istoric al Maramureșului și conferă județului un potențial turistic deosebit.

Numărul structurilor de primire turistică din județul Maramureș a avut o evoluție remarcabilă în ultimii ani, de la 146 unități de cazare înregistrate în anul 2006, ajungându-se la 583 unități de cazare în anul 2015 (cu peste 50% mai multe structuri). Din totalul structurilor de primire turistică din Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, în județul Maramureș erau înregistrate în anul 2008 cu circa 31%. Mai mult decât atât, ritmul de creștere al numărului unităților de cazare din Maramureș este superior ritmului de creștere al numărului unităților de cazare din întreaga regiune de dezvoltare. Cea mai mare parte a structurilor de primire turistică din județul Maramureș intră în categoria pensiunilor turistice rurale (60% din totalul structurilor – 110 structuri), pe poziția secundă fiind pensiunile turistice urbane (19% din totalul structurilor – 35 structuri).

De asemenea, dezvoltarea unităților de cazare de tipul pensiunilor – fie urbane, fie rurale – a fost unul remarcabilă în intervalul 2006 – 2014: de la 24 pensiuni turistice urbane înregistrate în anul 2006, s-a ajuns la 135 pensiuni turistice urbane în anul 2014, iar de la 87 pensiuni turistice rurale înregistrate în anul 2006, s-a ajuns la 410 pensiuni turistice rurale în anul 2014. Nu doar numărul structurilor de primire turistică a înregistrat un trend pozitiv în ultima perioadă, ci și capacitatea de cazare existentă (număr locuri) și capacitatea de cazare în funcțiune (număr locuri – zile). Astfel, dacă în intervalul 2006 – 2014, capacitatea de cazare existentă a înregistrat o evoluție de 38,8 procente, capacitatea de cazare în funcțiune a înregistrat o evoluție de 51,34 procente. Durata medie de ședere a turiștilor români este de 4,1 zile, valoare superioară duratei medii de ședere a turiștilor străini (2,8 zile). În comparație cu durata medie de ședere înregistrată în unitățile de cazare din județul Maramureș, la nivel național și la nivel regional se înregistrează o durata de ședere a turiștilor mai ridicată: 2,9 zile în România (3,1 zile turiștii români și 2,3 zile turiștii străini) și 2,8 zile în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest (2,9 zile turiștii români și 1,8 zile turiștii străini).

Numărul turiștilor sosiți în județul Maramureș a avut un trend sinusoidal în intervalul 2000 – 2014, doar începând cu anul 2004 evoluția turiștilor sosiți fiind consecventă. Raportat la anul 2000, în anul 2014 s-au înregistrat cu 51.720 mai multe sosiri (42,65%).

Din totalul turiștilor sosiți în județul Maramureș, în anul 2014, un procent de 60,1% sunt români, iar 39,9% sunt turiști străini. Structurile de cazare preferate de turiștii români și străini sunt hotelurile, peste 57% din turiștii români și 81% din turiștii străini cazându-se în astfel de unități de cazare.

În ceea ce privește indicele de utilizare netă a capacității de cazare din județul Maramureș (numărul înnoptărilor raportat la capacitatea de cazare în funcțiune), acesta se află cu mult sub indicele de utilizare netă înregistrat la nivel național, dar și la nivelul regiunii de dezvoltare Nord-vest. Astfel, dacă în județul Maramureș, în anul 2014, indicele de utilizare netă a atins valoarea de 14,8%, în Regiunea de Dezvoltare Nord-vest indicele de utilizare netă a fost de 32,7%. Indicele de utilizare netă a capacității de cazare de la nivel național este însă superior valorilor anterior menționate (35%). Mai mult decât atât, în județul Maramureș se înregistrează cea mai scăzută valoare a indicelui de utilizare netă a capacității de cazare din întreaga regiune de dezvoltare Nord-vest. Structurile care au cea mai ridicată utilizare netă a capacității de cazare sunt hotelurile (22,90%), hostelurile (19,90%) și taberele de elevi și preșcolari (13,40%), în timp ce unitățile de primire turistică ce înregistrează cel mai scăzut indicele de utilizare netă a capacității de cazare sunt hotelurile apartament (2,60%), pensiunile turistice rurale (4,10%) și cabanele turistice (4,20%).

Strategii de dezvoltare a regiunii Maramureș

Strategia de Dezvoltare a Județului Maramureș este elaborată în contextul și în concordanță cu planurile de dezvoltare existente și strategiile sectoriale existente la nivel județean, cu planul general și cu planurile sectoriale de dezvoltare regională, cu documentele programatice naționale și cu cele în vigoare la nivel european.

Viziunea strategică de dezvoltare a Județului Maramureș este construită în urma procesului de consultare publică sectorială și a analizelor socioeconomice amănunțite. Dezvoltarea viitoare a județului Maramureș din punct de vedere social, economic și cultural se va încadra în contextul evoluției generale a Regiunii Nord Vest respectând, în același timp, politicile și principiile de dezvoltare naționale și europene.

Dezvoltarea județului Maramureș pe termen scurt va fi orientată spre valorificarea superioară a resurselor care contribuie la potențialul turistic al zonei. Fie că este vorba de obiective naturale sau istorice sau pur și simplu de elemente ale traiului tradițional reprezentativ pentru județ, obiectivele și atracțiile cu potențial turistic vor fi promovate și amenajate corespunzător pentru a întregi imaginea complexă a turismului maramureșean.

Turismul va deveni, pe termen scurt, un element esențial pentru dinamizarea întregii sfere socio-economice și culturale, la nivelul județului Maramureș. Astfel, județul Maramureș va deveni o destinație turistică permanentă, atractivă atât pentru turiștii din țară dar și de peste hotare.

Turismul va antrena o serie de alte domenii de activitate, stabilind o relație de reciprocitate vis-à-vis de dezvoltarea viitoare cu domenii precum cultura, mediul, industria etc.

Pentru susținerea dezvoltării economice trebuie sprijinit sectorul productiv local care poate asigura o dezvoltare sănătoasă și sigură a economiei maramureșene.

Variantele de îmbunătățire a acestui domeniu sunt valorificarea specificității locale (în special în ramuri precum industria alimentară, care pot interacționa cu activitățile turistice și care pot beneficia de pe urma imaginii turistice locale), introducerea de noi tehnologii, sprijinirea activităților inovative și promovarea energiilor alternative ca obiect de activitate și/sau ca măsură a protecției mediului. În acest fel, județul Maramureș va oferi un context favorabil dezvoltării activităților economice și investițiilor, respectând valorile locale și protejând mediul natural.

Toate măsurile ce vor fi întreprinse în contextul dezvoltării socio-economice a județului vor fi îndreptate spre elementul care dă sensul acestei dezvoltări, și anume, omul. Privit la nivel județean, omul se regăsește în ceea ce este cuprins în termenul de comunitate umană, comunitatea județului Maramureș, cu particularitățile actuale cunoscute. Activitățile viitoare cuprinse în cadrul strategic al județului vor fi orientate spre diminuarea diferențelor cauzate de aceste particularități, fie că ne referim la diferențe de ordin teritorial (rural-urban), de gen sau etnice, fie la dezavantaje cauzate de vârstă (tineri, vârstnici), de anumite incapacități, de situații sociale nefavorabile etc. Dezvoltarea economică a județului Maramureș va promova egalitatea de șanse, pentru ca județul să devină un spațiu care va oferi condiții bune de trai și de muncă și oportunități reale de dezvoltare socială și culturală pentru toți cetățenii, indiferent de mediul de proveniență, etnie, situație socială, vârstă etc. Rețeaua de așezări umane ale județului va presupune interacțiuni permanente, sprijinite și monitorizate de către autoritățile județene.

Orașele vor avea un rol foarte important pentru dezvoltarea județului, devenind centre de polarizare locală pentru așezările rurale din apropiere, în scopul dezvoltării capacității administrative locale, a relațiilor economice, a unei mai bune ocupări a forței de muncă. În acest mod se va contribui la îmbunătățirea calității vieții din județul Maramureș prin integrarea teritorială a comunităților locale care se vor bucura de servicii publice moderne, vor avea acces la educație de calitate, se vor putea dezvolta din punct de vedere profesional, vor putea valorifica oportunități diverse de ordin cultural și social.

Evoluția comunității județene în ansamblul său, însușindu-și principiile dezvoltării durabile în contextul societății moderne, poate fi realizată doar prin integrarea soluțiilor electronice și a avantajelor oferite de Internet în toate sferele de activitate. Pe termen scurt, comunitatea maramureșeană va face eforturi pentru îndreptarea către o societate informațională și o economie bazată pe cunoaștere, cu rezultate evidente în ceea ce privește îmbunătățirea competitivității economice locale, a capacității administrative, a îmbunătățirii accesului la informație și comunicare, a dezvoltării sociale și culturale.

Deoarece poziționarea județului raportat la principalele direcții de transport terestru nu este una extrem de favorabilă (nu este amplasat pe magistrale de transport iar munții reprezintă o barieră naturală), acțiunile de promovare și investițiile în infrastructura de racordare la principalele căi de transport naționale și europene vor fi abordate cu prioritate. În acest fel, Maramureșul va deveni unul dintre nodurile rețelelor europene de destinații turistice, destinații pentru investiții, a rețelelor de cercetare, de producere a energiilor alternative etc.

Privit pe termen lung, Maramureșul viitorului va fi o zonă cu o identitate culturală și istorică bine definită, în contextul unei dezvoltări economice solide. Județul Maramureș va fi caracterizat de un nivel înalt de trai, datorită căruia se va distinge în regiunea Nord Vest și în România drept un spațiu atractiv pentru a locui și a munci. Județul Maramureș va deveni o destinație turistică europeană, atractivă prin obiectivele și atracțiile turistice locale și prin serviciile moderne pe care le va pune la dispoziție turiștilor.

Definitorie pentru imaginea turistică a județului va fi conservarea elementelor ce țin de identitatea culturală locală într-un cadru natural bine protejat și dezvoltat. Mediul economic local va fi avantajat de activitățile inovative care îi vor conferi un grad ridicat de competitivitate, iar produsele maramureșene vor fi recunoscute pe piețele europene pentru calitatea și specificitate lor.

Strategia de Dezvoltare a Județului Maramureș Misiune Misiunea Strategiei de Dezvoltare a Județului Maramureș este de a crea un cadru unitar în care să fie regăsite măsurile și acțiunile viitoare îndreptate către dezvoltarea socio-economică a județului, întreprinse de comunitate în ansamblul său: autorități județene și locale, mediul de afaceri, sectorul nonguvernamental, cetățenii simpli. Stabilirea unui cadru strategic județean va eficientiza dezvoltarea mediului de afaceri, îmbunătățirea atractivității județului ca destinație turistică și ca destinație a investițiilor, îmbunătățirea condițiilor de trai, dezvoltarea activităților culturale, dezvoltarea competitivității administrative etc.

Strategia de Dezvoltare a județului Maramureș va fi orientată spre a integra politicile de dezvoltare de la nivel local cu prioritățile și măsurile stabilite la nivel regional și național, pentru a contribui în același timp la realizarea obiectivelor locale și la atingerea celor prevăzute de documentele programatice ale regiunii și ale țării. Pentru Consiliul Județean Maramureș, strategia de dezvoltare devine un instrument esențial care îi va servi la îndeplinirea rolului de sprijin și coordonare pentru proiectele locale ce vor fi implementate în județ. Pentru autoritățile publice locale, strategia va reprezenta un sistem canalizator în care își vor putea încadra activitățile ce vor contribui la dezvoltarea locală și județeană, astfel încât să se obțină o rezultantă puternică și mobilizatoare pentru societatea maramureșeană în ansamblu.

Obiectivul general al strategiei de dezvoltare a județului Maramureș pe termen scurt este valorificarea superioară a valorilor materiale și imateriale și a resurselor umane pentru a sprijini dezvoltarea economică și instituțională astfel încât să se reducă discrepanțele dintre nivelurile de dezvoltare socioeconomică ale comunităților cuprinse de județ.

Pe termen lung, obiectivul strategic de dezvoltare a județului Maramureș este îmbunătățirea nivelului de trai și al dezvoltării generale a județului astfel încât Maramureșul să devină un spațiu european competitiv, atractiv pentru turiști și pentru investitori, recunoscut pentru valențele sale economice, sociale și culturale.

Obiective specifice strategiei de dezvoltare a județului Maramureș.

1. Îmbunătățirea infrastructurii rutiere a județului pentru a asigura comunicarea directă și eficientă cu principalele magistrale de transport naționale și europene, în sensul sprijinirii activităților economice, circulației turistice, îmbunătățirii accesului în și dinspre județul Maramureș.

2. Îmbunătățirea imaginii generale a județului Maramureș prin promovarea adecvată și eficientă a atracțiilor turistice și a oportunităților de investiții din județul Maramureș.

3. Sprijinirea dezvoltării competitivității economice locale, cu accent pe dezvoltarea sectorului IMM și pe abordarea inovatoare a procesului de producție, pentru crearea de noi locuri de muncă și de produse cu valoare adăugată ridicată.

4. Afirmarea rolului polarizator al orașelor la nivel local pentru dezvoltarea relațiilor urban-rural care să conducă la o dezvoltare armonioasă a spațiului județean în ansamblu

5. Îmbunătățirea corelării programelor școlare cu nevoile pieței forței de muncă și sprijinirea adaptabilității forței de muncă pentru a răspunde dinamicii cererii de specializări a mediului economic

6. Eficientizarea activității administrațiilor publice prin îmbunătățirea capacităților de planificare, accesare și implementare a proiectelor, coordonarea în plan teritorial a proiectelor, optimizarea proceselor de furnizare a serviciilor publice etc.

7. Amenajarea corespunzătoare și îmbunătățirea managementului zonelor naturale ale județului în scopul protecției și îmbunătățirii mediului natural județean

8. Valorificarea elementelor culturale și istorice ale patrimoniului județean pentru redefinirea identității veritabile a Maramureșului și pentru sprijinirea activităților culturale și turistice.

Județul Maramureș își dorește o societate care să se dezvolte fără a pune în pericol condițiile generale de trai sănătos ale generațiilor viitoare. De aceea, generațiile actuale au responsabilitatea de a asigura condiții corespunzătoare de mediu celor viitoare, oferind în același timp premise reale pentru evoluția economică continuă.

Dezvoltarea actuală și viitoare ale sectoarelor agricol, silvic, energetic, dar și a celorlalte domenii de activitate va fi orientată spre utilizarea unor metode tehnologice prietenoase mediului, cu scopul de a ameliora condițiile naturale actuale, de a reduce consumul resurselor neregenerabile, de a valorifica la maxim resursele intrate în procesele de producție și consum. Dezvoltarea durabilă este, așadar, responsabilitatea întregii comunități umane, de la instituțiile publice până la cetățeanul de rând. Oportunitățile economice viitoare vor fi, așadar, generate în mare parte de activitățile impuse de dezvoltarea durabilă.

Obiectivele strategiei de dezvoltare a turismului din județul Maramureș

Strategia de Dezvoltare a Turismului din Județul Maramureș se încadrează în strategia de dezvoltare regională, având următorul obiectiv general:

Creșterea competitivității sectorului turistic prin modernizarea și dezvoltarea infrastructurii și serviciilor turistice, inclusiv investiții în crearea de noi atracții turistice.

Orientarea de bază a strategiei turistice o constituie potențarea punctelor tari ale județului în vederea valorificării oportunităților de creștere și minimizarea efectelor punctelor slabe prin eliminarea factorilor care blochează dezvoltarea.

Județul Maramureș, prin factorii de relief și de mediu, prin diversitatea și frumusețea peisajului, prin relativa eterogenitate etnică și implicit cea culturală, prezintă o diversitate de turism printre care deosebim turismul balnear, montan, cultural, rural, sportiv, ecumenic și turism pentru tineret.

Dezvoltarea turismului este de importanță pentru dezvoltarea economiei județului pe baza potențialului ei intern. Dezvoltarea turismului are un mare rol în creșterea angajării forței de muncă și constituie un suport pentru dezvoltarea mediului de afaceri.

Strategia se centrează atât pe stațiunile turistice existente, dar trebuie dezvotate și alte produse turistice. De asemenea trebuie diversificată oferta existentă, astfel încât sezonul turistic să se prelungească pentru toate tipurile de turism din Maramureș. De interes va fi turismul balnear care va avea un sezon turistic mai mare, precum și tursmul cultural care are un indice de atractivitate mare. De asemenea sectorul privat trebuie sprijinit pentru a-și diversifica oferta turistică, pentru o oferi prețuri mai mici și mai competitive și servicii cât mai complete.

Obiective generale:

Conservarea patrimoniului material și imaterial, natural, istoric și cultural din regiune, reabilitarea zonelor cu potențial turistic

Modernizarea și dezvoltarea infrastructurii turistice

Susținerea mediului de afaceri prin îmbunătățirea serviciilor turistice și a facilităților suport furnizate și dezvoltarea promovării turistice

Promovarea brand-ului turistic “Maramureș”

Dezvoltarea turismului de nișă

Premisele create de valorile naturale și tradițiile culturale bine păstrate oferă cadrul necesar dezvoltării unei industrii deosebit de puternice. Aceasta este în strânsă corelație cu îmbunătățirea standardelor sociale ale populației. Analizând structura PIB pe principalele ramuri observăm că serviciile, din care face parte și sectorul turistic, contribuie cu ponderea cea mai mare la formarea PIB-ului, urmate de industrie și de agricultură. În orașele mari, în special, s-au dezvoltat o seamă de toiur-operatori și agenții de turism care oferă produse turistice importante, în general externe, dar și interne. Se remarcă Baia Mare care în 2006 avea peste 10 agenții de turism active. În orașele mici numărul acestora este mai scăzut. Pachetele turistice oferite de agențiile de turism sunt în special în stațiunile balneare, în zona montană sau la pensiuni agroturistice. Cele mai căutate din județ sunt cele de , Ocna Șugătag, Sapânța, etc. O mare parte din serviciile oferite sunt pentru destinații externe, fiind oferite atât pachete turistice cu transport propriu cât și cu avionul.

Previziunile de creștere economică la nivelul județului Maramureș sunt optimiste pentru următorii ani. Astfel, conform scenariilor elaborate de Institutul Național de Cercetare Științifică, ratele medii proiectate de creștere economică pentru perioada 2007-2013 sunt pozitive pentru toate activitățile economice, atât pentru sectorul terțiar care înregistrează rate mai mari – în activități cum ar fi hoteluri și restaurante.

Este de remarcat că sectorul hotelurilor și restaurantelor are prognozată o rată medie anuală de creștere a PIB-ului de 5,4 % în intervalul analizat; acest lucru va fi determinat de investițiile în infrastructura de turism cât și în cea de afaceri având ca efect direct un impact pozitiv asupra forței de muncă care va fi angrenată în domeniu.

Forța de muncă ocupată în turism a crescut în ultimii ani în regiune. Cauza este dată și de nivelul redus de salarizare față de celalalte ramuri economice. Totuși, tendința este una de ușoară creștere după ce în 2002 se atinsese cel mai mic nivel din această perioadă.

Județul Maramureș reprezintă o destinație turistică importantă, promovând în principal produse turistice de tip stațiuni turistice, turism montan și turism cultural.

Trebuie menționat că un număr mai mare de turițti se înregistrează în lunile de vară, punctul maxim atingându-se în iulie și august, dar și în luna octombrie se înregistrează un număr mai mare de turiști decât în celelalte luni ale anului, în județul Maramureș.

În ceea ce privesc structurile de primire turistică, ponderea cea mai mare o au județele Cluj și Maramureș (care împreună totalizeaza 70% din totalul structurilor de cazare din Regiune).

3.4. Promovarea parte integrată a strategii de dezvoltare a Maramureșului

Promovarea turismului în Maramureș se realizează sub diverse forme. Cele mai frecvente modalități de promovare realizate de unitățile de cazare din cadrul turismului maramureșean sunt internetul și materiale tipărite sub forma cărților de vizită sau pliante. Însă dintre toate mijloacele și modalitățile de comunicare, reclama „din gură în gură” rămânea cea mai ieftină și utilizată în promovarea turismului rural din județ, iar cu ajutorul internetului aceasta modalitate capătă și o formă virtuală și se realizează prin paginile de forum, unde turiștii care au trăit diverse experiențe își împărtășesc părerile.

    Ca produse dominant intangibile, serviciile din spațiul rural nu sunt ușor de promovat. Intangibilitatea e cel puțin dificila de descris în publicitate, indiferent daca mediul este tipărit, TV sau radio. Publicitatea produselor turistice trebuie sa sublinieze punctele tangibile care vor ajuta turiștii să înțeleagă și să evalueze serviciile prestate. Punctele pot fi reprezentate de caracteristicile fizice ale prestării serviciului sau unele obiecte relevante care simbolizează serviciul însuși, ca de exemplu ANTREC – prin imaginea logo-ului său sugerează căldura și protecția formelor sau pensiunilor turistice rurale împletite cu tradiția și spiritul ecologic al ecosistemelor ce găzduiesc echipamentele și turiștii.

Sarcina ANTREC în marketing si promovare este considerabila nefiind legata de promovarea unui produs stabilit către o piață care este conștientă de aceasta.
            Caracteristicile cele mai importante ale programului sunt:

–  marcarea turismului rural prin imaginea acestuia îmbunătățită începe sa se identifice cu o forma alternativa atractiva;

– recunoașterea, identificarea proprietăților, folosirea unor însemne uzuale pe placi de identificare;

– promovarea directă de către public folosind publicitatea uzuala, postere și broșuri cu imagini, cu destinație;

– material colateral de ajutor sub forma unui catalog succint care listează toate casele participante;

–  servicii de rezervare locală și centrală care să faciliteze realizarea rezervărilor;

– cercetarea pieței pentru a determina ce îmbunătățiri trebuie făcute în produs si în marketing;

–  un program educațional de formare pentru operatori;

–  târguri reprezentative comerciale și pentru consumatori;

– legături și cooperări cu organizații internaționale angajate în promovarea si dezvoltarea turismului rural;

–  alegerea logo-ului și a sloganului reprezintă un aspect de marcare a produsului.

Promovarea turismului rural si agroturismului românesc va fi făcută prin intermediul mai  multor materiale publicitare, din rândul acestora se remarcă tipăriturile, constituite  din:

              –  un ghid al echipamentelor de cazare;

                          –  piese individuale promoționale pentru fiecare regiune;

                          –  postere.

           O excursie în Maramureș este o încântare pentru turistul dornic de cunoașterea valorilor morale si spirituale ale locurilor, specifice poporului român dar uitate în alte zone. Maramureșul este prin excelență izvorul cel mai bine păstrat al tradițiilor strămoșești. Este locul în care simplitatea se îmbina armonios cu omenia, conferindu-le acea noblețe plina de har. Dacă sunteți excursioniști prin Maramureș cu siguranța veți avea revelația împlinirii personale, pentru ca aici sufletul se regăsește, trupul se împrospătează. Vizitarea Maramureșului este ca o lecție de istorie, cultura si geografie fără profesor. Nu trebuie decât să priviți și să ascultați cu mare atenție spectacolul ce va înconjoară. Natura se desfășoară maiestoasă de jur împrejur iar viața localnicilor, atât de liniștită dar atât de bogată, nu vă lasă indiferenți. Veți dori sa faceți parte, să aflați, să încercați. Gazdele vă vor încânta și minuna și nu va va rămâne decât regretul pentru un concediu atât de scurt .

         Țara Maramureșului este o tară cu mare disponibilitate pentru turism, conferită de resursele variate, naturale și antropice cu care este înzestrată. Prin diversele forme de relief, prin clima sa propice practicării turismului în tot timpul anului, prin flora, fauna și prin monumentele sale istorice și arhitectonice, poate să satisfacă pretențiile celui mai exigent turist, român sau străin.

            După decembrie 1989, turismul românesc a intrat într-o noua etapa, si anume aceea a reformei economice, a așezării  sale pe principiile economiei de piață. Reforma este un proces profund, de durata și supus acțiunii unor factori mai mult sau mai puțin cunoscuți. Ca urmare, în momentul actual, turismul românesc se afla într-o situație de criză. Inflația a făcut că tarifele și  prețurile practicate de hotelurile și restaurantele din stațiunile tradiționale de turism să fie inaccesibile pentru majoritatea consumatorilor. Pe de altă parte, veniturile populației sunt destinate în întregime cheltuielilor alimentare; rezultă deci ca resursele pentru satisfacerea altor nevoi, implicit pentru petrecerea timpului liber, sunt practic inexistente.

Dar pe măsura ieșirii din criză economica actuala și a creșterii veniturilor reale ale populației, cererea turistica se va ameliora și având în vedere faptul ca turismul clasic va rămâne în continuare destul de scump, se va orienta mai mult decât până în prezent către alte forme de turism. Una dintre acestea o reprezintă tocmai agroturismul.

Principalii  factori ai apariției și dezvoltării agroturismului sunt reprezentați de: societatea industrializata, poluarea excesiva a zonelor urbane, necesitatea petrecerii plăcute a timpului liber, asigurarea unor venituri suplimentare pentru gospodăriile țărănești, valorificarea eficientă a resurselor naturale și antropice existente în zonele rurale, stoparea migrației populației de la sate la orașe, pitorescul așezărilor rurale și ospitalitatea locuitorilor din satele românești, excedentul de cazare existent în gospodăriile țărănești.

În cadrul sistemului economiei locale și a relațiilor acestuia cu mediul extern, agroturismul are un rol de regulator, de feed-back. Prin agroturism se realizează valorificarea superioară a cadrului natural, a ofertei de cazare și a diverselor servicii agroturistice puse la dispoziția turiștilor de către fermele și pensiunile agroturistice.

Agroturismul trebuie abordat din punct de vedere conceptual ca un “pachet” de servicii economice, socio-culturale, sportive, de agrement etc. puse la dispoziția turiștilor, urmând ca acestea să se desfășoare în cadrul natural rural cu investiții minime și în condiții de protejare și conservare a mediului ambiant.

În satele  turistice etnografice si folclorice din zona pot fi oferite turiștilor servicii de cazare și masă în condiții autentice (mobilier, décor, echipament de pat în stil popular, meniuri tradiționale servite în veselă și cu tacâmuri specifice – farfurii și străchini de ceramica, linguri de lemn etc., ceea ce nu exclude desigur posibilitatea utilizării, la cerere, a tacâmurilor moderne). În aceste sate se pot organiza expoziții artizanale permanente (cu vânzare), iar pentru turiștii care nu rămân în localitate, ci numai vizitează, se pot amenaja una sau mai multe gospodării, cu muzeu etnografic în aer liber.

Abordând viitorul unei localități rurale din perspectiva turistica si adaptându-le acestui scop, consideram ca specificul lor etnografic poate si trebuie sa fie conservat si perpetuat.

            Specialiștii apreciază că întreaga politica de dezvoltare a turismului rural din România trebuie să se facă printr-o conlucrare cât mai strânsă cu EUROGITES, precum si prin colaborarea pe baza de parteneriat cu asociații regionale sau naționale.

 În acest sens, Asociatia Nationala pentru Turism Rural, Ecologic si Cultural din România s-a afiliat la EUROGITES.. A fost adoptată legea privind scutirea de impozite pentru o perioada de zece ani pentru cei ce practica turismul rural. S-au aprobat norme de clasificare a pensiunilor, fermelor agroturistice. Adevărat, sunt multe de făcut, atât în legislație cât mai ales în asigurarea infrastructurii. Multe regiuni din România, unicate poate în lume, din punct de vedere al peisajelor, nu pot fi integrate în rețeaua de turism. Lipsa cailor de acces, a telecomunicațiilor, a curentului electric sunt impedimente pentru practicarea turismului rural.

    Ministerul Turismului, Comisia Zonei Montane si ANTREC trebuie să se ocupe de editarea unui îndrumător (ghid) cu variante de organizare interioară a structurilor de primire turistice nou construite sau posibilitățile de adaptare a clădirilor existente.

Centrele teritoriale au în vedere următoarele: atragerea de noi membrii si crearea în zona a unui curent de opinii specifice de marketing; asigurarea cuprinderii în catalogul național a tuturor structurilor turistice rurale clasificate, organizarea cu sprijinul corpului de experți de de cursuri de pregătire profesională pentru deținătorii de structuri turistice rurale; acordarea de asistență tehnică la întocmirea documentațiilor pentru clasificarea și participarea la activitatea comisiilor tehnice de clasificare a structurilor turistice din zonă; organizarea, cel puțin o dată pe an, la nivelul fiecărui centru teritorial a unor acțiuni promoționale de genul "Zilele porților deschise pentru vacante la tara."

CONCLUZII

Conținutul și rolul turismului în cadrul societății actuale face ca acesta să fii devenit una dintre componentele de seamă ale vieții economice moderne. Mai mult, răspândirea și importanța fenomenului turistic a determinat depășirea de către el a granițelor stricte ale economicului și imprimarea unor valențe sociale.

Satele maramureșene sunt expresia simplității vieții rurale, iar fiecare subregiune din cadrul județului se distinge prin specificul etnografic.

Elementele de cultură arhaică (organizarea stânei, obiceiurile legate de evenimentele agricole și din viața omului–naștere, nuntă, moarte) se îmbină astăzi cu elemente culturale urbane moderne, vizibile din păcate din ce în ce mai stringent mai ales în arhitectura interioară și exterioară, dar mai ales în portul tradițional. Pătrunderea elementelor moderne și evoluția continuă a ruralului spre urban duce la pierderea identității și originalității vieții rurale tradiționale maramureșene.

Județul Maramureș are frumuseți care pot fi apreciate doar cunoscându-le. Cadrul natural oferă o varietate remarcabilă a formelor de relief, pereți stâncoși, defilee, depresiuni, lacuri, peșteri, izbucuri, mlaștini, izvoare de apă minerală, o lume atractivă invidiată de multe țări ale planetei. O mare parte din atracțiile naturale ale județului sunt arii protejate sub forma rezervațiilor naturale, parcuri naționale și naturale, arii protejate de interes local, situri Natura 2000.

Cadrul natural, predominant montan și deluros, nu a permis dezvoltarea unei agriculturi intensive care să determine o creștere economică în regiune, la care se adaugă o lungă perioadă de colectivizare, au contribuit direct și indirect la dezvoltarea spiritului creator maramureșean, atât de bine reflectată în meșteșugurile, arta, cultura și activitățile maramureșene rurale. În pofida potențialului atractiv, a vechimii în domeniul turismului, a promovării și cunoașterii Maramureșului ca destinație turistică, se constată și carențe în practicarea și desfășurarea turismul din mediul rural. O primă menționare se referă la cadrul de amplasare și amenajare a unităților de tip pensiune, multe dintre acestea sunt amplasate la șosea sau în apropierea anexelor destinate animalelor, creând neplăceri auditive și olfactive turistului.

Acest aspect se datorează, în principal, faptului că, numeroase unități de cazare funcționează în imobilele care anterior serveau ca și locuință localnicilor, puține fiind cele construite 43 special pentru a deservi ca unitate de cazare. Din această cauză și aspectul exterior al pensiunilor are de suferit, majoritatea adoptând un stil model al anilor ’80-’90. Și cum acestea nu ar fi de ajuns, distanța față de centre furnizoare de turiști (marile orașe ale țării) și oferta limitată de servicii, pot crea momente de cumpănă pentru turist în alegerea Maramureșului, în detrimentul altor regiuni turistice, pentru petrecerea vacanțelor. Activitatea de promovare turistică este în prezent subdimensionată, cantitatea de materiale promoționale editate este insuficientă atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. Situația este determinată de lipsa unei rețele naționale de centre județene și birouri locale de promovare și informare turistică, a unor branduri pe zone turistice, de lipsa inițiativelor actorilor locali (primării, organizații, etc.), dar mai ales de dezinteresul administratorilor unităților de cazare.

Cu toate că în Maramureș potențialul natural constituit baza dezvoltării turismului în multe localități rurale, turismul rural poate fi implementat și în localitățile care nu au o bază naturală atractivă, cu ajutorul activităților de agrement (animație).

Majoritatea localităților 44 rurale din Maramureș se remarcă printr-o lipsă a inițiativelor de dezvoltare și amenajare turistică a acestora. Unitățile de cazare special construite pentru a deservi turiștii sunt într-o pondere redusă, însă amplasarea spațială a acestora este în neconcordanță cu recomandările teoretice optime.

Amplasarea unor centre de informare și a porților tradiționale la intrarea în județ pe căile de accesibilitate rutieră ar conduce la o identificare rapidă a regiunii analizate, conferindu-i totodată turistului senzația intrării pe un tărâm aparte, magic.

În prezent există asemenea porți mărețe pe câteva căi rutiere din interiorul județului (Vadu Izei, Săpânța, Bârsana, Lăpuș, Groșii Țibleșului), și doar una singură la intrarea în județ (pasul Mesteacăn), însă cu puțin interes, acestea se pot extinde atât la nivelul pasurilor care fac accesibilitatea în județ (Prislop, Huta, Cheile Babei, și altele din interior), cât și la nivelul localităților în care turismul rural se desfășoară intens.

Durabilitatea turismului în spațial maramureșean este dependent în primul rând de potențialul atractiv, de condițiile de confort ale unităților de cazare în concordanță cu originalitatea și diversitatea tipologică a acestora, fără urbanizarea mediului rural (inclusiv gospodăriile, deoarece și acestea primesc turiști), de schimbarea mentalității a personalului activ în turism prin abordarea și prestarea serviciilor turistice cu profesionalism.

O bună desfășurare a turismului în mediul rural poate contribui la dezvoltarea inițiativelor antreprenoriale în rândul autohtonilor, cu mari șanse de succes în condițiile în care se conștientizează valoarea elementelor de atractivitate din spațial rural maramureșean.

BIBLIOGRAFIE

1. Baltălungă Adrian, Geografia turismului, Editura Macarie, Târgoviște, 2001.

2. Ciangă, N., Dezsi, Ș., Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca; 20. Ciangă, 2007.

3. Cristea, G., Dăncuș, M., Maramureș, un muzeu viu în centrul Europei, Edit. Fundația Culturală Română, București, 2000.

4. Dăncuș, M. , Zona etnografică Maramureș, Edit. Sport-Turism, București.1986

5. Dezsi, Șt., Rolul turismului rural în dezvoltarea teritorială a Țării Marmureșului (I și II), Studia Universitatis Babeș-Bolyai, seria Geographia, LII, 1,2, Cluj-Napoca,2007,

6. Doniga, Vasile T., Folclor din Maramureș, în seria Folclor din Transilvania, vol. VI, Editura Minerva, București, 1980.

7. Glăvan, Vasile, Turismul în România, Editura Economică, București, 2000.

8. Gaftone Vasile, Românii și etniile din Maramureș: o istorie a multietnicismului, , Editura Eurotip, 2010

9. Honey Martha., Ecotourism and Sustainable Development: Who Owns Paradise?, Editura Island Press, Washington DC., 2008,

10. Ilieș, Gabriela, Țara Maramureșului. Studiu de geografie regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2007.

11. Istvan, D., Pop, I., Moldovan, Ghidul turistic al județului Maramureș, Editura Algoritm Media Press, Baia Mare 2009,

12. Ionescu, I., Turismul, fenomen economic, social și cultural, Edit. Oscar Print, București, 2000,

13. Muntele, I., Iațu, C., Geografia turismului, concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Edit. Sedcom Libris, Iași, 2003

14. Motaș, I., Observațiuni cu privire la sedimentația Pliocenului din regiunea Pralea. D. S. Com. Geol. XL, 1956,

15. Minciu Rodica., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2004.

16. Maramureș. Circuitul UNESCO, Broșură realizată de Centrul Județean de Informare Turistică “MaramureșInfoturism”, Editura Marinex Print, Baia Mare, 2009

17. Memoria ethnologica, revistă Editată de Centrul Județean de Conservare a Culturii Tradiționale Maramureș, Baia Mare, colecția 2010-2014

18. Man G., Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, Baia Mare, 2005

19. Mendrea, Sandu , Micu, Mircea, Maramureș, , Editura Sport-Turism, 1982.

20. Niculescu George, Felicia Rus-„ Turismul în regiunile de dezvoltare ale României”, Editura Academia Brâncuși, Târgu-Jiu, 2010.

21. Nistoreanu, P., Ghereș, Marinela, Turism rural, Edit. C.H.Beck, București, 2010,

22. Neacsu Nicolae, Andeea Baltaretu “Economia Turismului” Editura Uranus, Bucuresti, 2005

23. Nădișan Ioan, Octavian Bandula Maramureș: Ghid turistic al județului Maramureș, Editura Sport-Turism, 1980,

24. Negru Radu, Vodă Mihai, Evaluarea resurselor turistice din perspectiva dezvoltării durabile, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005,

25. Nedelea Alexandru., Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003,

26. Papahagi, Tache, Graiul și folklorul Maramureșului, ediția a II-a, în Grai, folklor, etnografie, Editura Minerva, București, 1981.

27. Simion, Simona, Alina, Moldovan, Monica, Pandia, Iulia,, The generation poles of rural tourism in Maramures, Rural Space an Local Development, Presa Universitară Clujeană, 2010,

28. Vasilescu, Ileana, Studiu de patrimoniu integrat. Depresiunea Maramureșului, teză de doctorat; Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 2009,

Pagini Web

29. Instituția Prefectului din județul Maramureș-„Raport privind starea economică și socială a județului Maramureș în anul 2014

30. Strategia de dezvoltare a județului Maramureș,

31. http://www.informatiipublice.ro/turism/maramures-turism/arii-protejate-rezervatiinaturale-si- monumente-ale-naturii-maramures/, data accesării 27.05.2014;.

32. http://www.maramuresgreenways.ro, data accesării 2.05.2015 http://www.glasulmaramuresului.ro/view_article_numar.php?show=20926&name=Aeroport_pentru_avioane_usoare_la_Oncesti&numar data accesării 27.05.2015;

33. http://www.discover-maramures.com/ro/cazare-rurala, data accesării 14.05.2015

34. http://www.romanialibera.ro/

35. http://www.turismulresponsabil.ro/

36. www. Maramureș.explorer.com

37. www.ghidulturistic.ro

38. www.Adevărul.ro

39. cjmaramureș.ro

BIBLIOGRAFIE

1. Baltălungă Adrian, Geografia turismului, Editura Macarie, Târgoviște, 2001.

2. Ciangă, N., Dezsi, Ș., Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca; 20. Ciangă, 2007.

3. Cristea, G., Dăncuș, M., Maramureș, un muzeu viu în centrul Europei, Edit. Fundația Culturală Română, București, 2000.

4. Dăncuș, M. , Zona etnografică Maramureș, Edit. Sport-Turism, București.1986

5. Dezsi, Șt., Rolul turismului rural în dezvoltarea teritorială a Țării Marmureșului (I și II), Studia Universitatis Babeș-Bolyai, seria Geographia, LII, 1,2, Cluj-Napoca,2007,

6. Doniga, Vasile T., Folclor din Maramureș, în seria Folclor din Transilvania, vol. VI, Editura Minerva, București, 1980.

7. Glăvan, Vasile, Turismul în România, Editura Economică, București, 2000.

8. Gaftone Vasile, Românii și etniile din Maramureș: o istorie a multietnicismului, , Editura Eurotip, 2010

9. Honey Martha., Ecotourism and Sustainable Development: Who Owns Paradise?, Editura Island Press, Washington DC., 2008,

10. Ilieș, Gabriela, Țara Maramureșului. Studiu de geografie regională, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca, 2007.

11. Istvan, D., Pop, I., Moldovan, Ghidul turistic al județului Maramureș, Editura Algoritm Media Press, Baia Mare 2009,

12. Ionescu, I., Turismul, fenomen economic, social și cultural, Edit. Oscar Print, București, 2000,

13. Muntele, I., Iațu, C., Geografia turismului, concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Edit. Sedcom Libris, Iași, 2003

14. Motaș, I., Observațiuni cu privire la sedimentația Pliocenului din regiunea Pralea. D. S. Com. Geol. XL, 1956,

15. Minciu Rodica., Economia Turismului, Editura Uranus, București, 2004.

16. Maramureș. Circuitul UNESCO, Broșură realizată de Centrul Județean de Informare Turistică “MaramureșInfoturism”, Editura Marinex Print, Baia Mare, 2009

17. Memoria ethnologica, revistă Editată de Centrul Județean de Conservare a Culturii Tradiționale Maramureș, Baia Mare, colecția 2010-2014

18. Man G., Biserici de lemn din Maramureș, Editura Proema, Baia Mare, 2005

19. Mendrea, Sandu , Micu, Mircea, Maramureș, , Editura Sport-Turism, 1982.

20. Niculescu George, Felicia Rus-„ Turismul în regiunile de dezvoltare ale României”, Editura Academia Brâncuși, Târgu-Jiu, 2010.

21. Nistoreanu, P., Ghereș, Marinela, Turism rural, Edit. C.H.Beck, București, 2010,

22. Neacsu Nicolae, Andeea Baltaretu “Economia Turismului” Editura Uranus, Bucuresti, 2005

23. Nădișan Ioan, Octavian Bandula Maramureș: Ghid turistic al județului Maramureș, Editura Sport-Turism, 1980,

24. Negru Radu, Vodă Mihai, Evaluarea resurselor turistice din perspectiva dezvoltării durabile, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005,

25. Nedelea Alexandru., Piața turistică, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2003,

26. Papahagi, Tache, Graiul și folklorul Maramureșului, ediția a II-a, în Grai, folklor, etnografie, Editura Minerva, București, 1981.

27. Simion, Simona, Alina, Moldovan, Monica, Pandia, Iulia,, The generation poles of rural tourism in Maramures, Rural Space an Local Development, Presa Universitară Clujeană, 2010,

28. Vasilescu, Ileana, Studiu de patrimoniu integrat. Depresiunea Maramureșului, teză de doctorat; Facultatea de Geografie, Cluj-Napoca, 2009,

Pagini Web

29. Instituția Prefectului din județul Maramureș-„Raport privind starea economică și socială a județului Maramureș în anul 2014

30. Strategia de dezvoltare a județului Maramureș,

31. http://www.informatiipublice.ro/turism/maramures-turism/arii-protejate-rezervatiinaturale-si- monumente-ale-naturii-maramures/, data accesării 27.05.2014;.

32. http://www.maramuresgreenways.ro, data accesării 2.05.2015 http://www.glasulmaramuresului.ro/view_article_numar.php?show=20926&name=Aeroport_pentru_avioane_usoare_la_Oncesti&numar data accesării 27.05.2015;

33. http://www.discover-maramures.com/ro/cazare-rurala, data accesării 14.05.2015

34. http://www.romanialibera.ro/

35. http://www.turismulresponsabil.ro/

36. www. Maramureș.explorer.com

37. www.ghidulturistic.ro

38. www.Adevărul.ro

39. cjmaramureș.ro