Dezvoltarea Si Promovarea Turismului de Tineret In Judetul Braila

Capitolul II

PATRIMONIUL TURISTIC AL JUDEȚULUI BRĂILA

2.1 FONDUL TURISTIC NATURAL ȘI ANTROPIC

ASPECTE DE ORDIN GEOLOGIC ȘI GEOMORFOLOGIC

Din punct de vedere geologic orașul Galați se suprapune peste un fundament aparținând de orogenul nord-dobrogean, după cum rezultă din figura de mai jos, care se prelungește dincolo de linia Dunării și a Siretului. Acesta se desfășoară între falia Pecineaga-Camena în sud si ajunge până la falia Galați-Sfântu Gheorghe care se trece prin nordul orașului Galați.

Fig.2.1 Fundament și structura faliilor tectonice în zona Galați, sursa: www.terramagazin.ro

POTENȚIALUL TURISTIC AL RELIEFULUI

Zona geografică a județului Brăila se suprapune peste Câmpia Română, mai exact partea de nord-est a acesteia, și Lunca Dunării, două unități de relief joase. Aceste altitudini joase, ca și predominarea suprafețelor plane, dau o notă evident de monotonie, astfel încât valențele cadrului natural sunt reduse, atât din punct de vedere calitativ dar și cantitativ. De menționat că, tot în cadrul administrative al județului, este cuprinsă și lunca inferioară a Siretului dar și Insula Mare și Mică a Brăilei.

Relieful județului Brăila are aspect de șes, singurele denivelări sunt crovurile și cuvetele lacurilor sărate, iar de-a lungul râurilor, dunele de nisip.

Există totuși câteva elemente fizico-geografice ale spațiului care prezintă atractivitate turistică, polarizând – în anumite perioade ale anului – diferite segmente ale populației, dar numai pentru activități turistice de profil, limitate:

Potențialul turistic al reliefului din zonele joase, se aleagă în mod deosebit de prezența reliefului fluvial. În acest sens, albiile râurilor și Dunării, au constituit totdeauna locuri de polarizare turistică prin prezența limanelor, ostroavelor, menadrelor, plajelor. Toate aceste elemente conferă ținutului unicitate și un farmec aparte.

Malurile joase și nisipoase, sunt favorabile pentru practicare helioterapiei și înotului; în timp ce brașele părăsite și limanurile asigură condiții propice pentru pescuitul sportive, sporturi nautice sau alte activități desfășurate în cadrul turismului de sfârșit de săptămână; iar luncile și terasele oferă suprafețe favorabile pentru diferite amenajări turistice specifice.

În concluzie, relieful județului Brăila este structurat în două compartimente: regiunea de câmpie și Insula Mare a Brăilei.

a) Regiunea de câmpie: implică o parte din Câmpia Bărăganului, Câmpia Brăilei (în centrul acesteia se află o vale uscată de aproximativ 3 km lungime, numită Burduful Iancăi, se pare, un vechi braț al Dunării); ambele tipuri de câmpie, fac parte din categoria câmpiilor tabulare, care au rezultat prin acumulări successive în mediul lacustru și fluvial; au la suprafață depozite groase de loessuri și

depozite loessoide, dar și nisipuri, pe seama cărora s-au individualizat forme de tasare, sufoziune și respective dune; Câmpia Siretului Inferior, este o câmpie de subsidență, dezvoltată într-un areal unde procesul de lăsare a fost continuu, și ca urmare, aici s-au produs aluvionări, deversări, revărsări dar și procese de înmlăștinire și sărăturare.

Orogenul nord-dobrogean este alcătuit din formațiuni cristaline metamorfozate și cutate în faze prehercinice și hercinice, apoi roci magmatice (granite și bazalte) dar și roci sedimentare mezozoice. Cuvertura sedimentară are grosimi de 3 000 m și este consistuită din formațiuni

sedimentare paleozoice și neozoice care acoperă soclul rigid al fundamentului. Are un caracter alohton, ca o pană strivită între Platforma Scitică la nord și Platforma Moesică la Sud. Blocul Nord-Dobrogean se afundă spre NV, prelungindu-se spre sudul Moldovei.

Falia Sf Gheorghe, este o falie crustală, dextă, înclinată spre sud care se prelungește spre est sub apele Mării Negre având caracter de falie inversă.

În ultima perioadă au fost semnalate numeroase mișcări seismic în zona cun oscute de către specialiștii în domeniu, eveniment roi seismic . Activitatea seismică din zona Galați, identificată ca un eveniment de tip “roi seismic” a debutat la data de 23 septembrie 2013 continuând și în prezent. Prin roi seismic se întelege: grupari de cutremure de magnitudini apropiate, nediferențiindu-se un șoc principal. Roiurile seismice se produc în condițiile în care tensiunea acumulată se descarcă printr-o structură deosebit de neomogenă. Mai mult de 250 de cutremure s-au produs în zona, 19 evenimente cu ML>3 si 40 cu ML>2. Activitatea seismică a scazut începand cu data de 9.10.2013, frecvența de producere fiind mult mai mică iar magnitudinile seismelor sub 2.5.

Fig.2.2 Harta tectonică detaliată a zonei Galați- Brăila, sursa: Institulul de Fizică a Pământului

Fig.2.3 Harta județului Brăila cu unitățile de relief, principalele cursuri de apă și localitățile, sursa: pe-harta.ro

b) Insula Mare și Mică a Brăilei: fostă zonă mlăștinoasă (Balta Brăilei), are o lungime de 60 km și o

lățime de 20 km; dacă Insula Mare a Brăilei a fost intens modificată antropic, prin desecări și îndiguiri. Insula Mică și-a păstrat în mare parte caracterul natural și este inclusă într-un important areal protejat.

Fig 2.4-2.5 Peisaj de câmpie lângă Brăila (stânga) și din zona Bălților Brăilei (dreapta), sursa: brailapebune.net

POTENȚIALUL TURISTIC AL CLIMEI

Potențialul turistic al climei se diferențiază în timp și spațiu, fiind în strânsă corelație cu valorile înregistrate de elementele climatice care susțin sau limitează, de la caz la caz, activitatea turistică.

Temperatura

Este un parametru important al condițiilor climatice, evoluția sa fiind influențată de regimul radiației solare. Semnificative pentru desfășurarea diferitelor forme de turism sunt temperaturile favorabile sau adecvate. Există însă și temperaturi extreme, foarte ridicate sau mult sub 0 grade Celsius care sunt, de regulă, nefavorabile pentru turism, de declansând stresul bioclimatic. Cercetările bioclimatice apelează la conceptul de confort termic, ce variază între 16,8-20,6 grade Celsius; sub această limită se resimte inconfortul termic prin răcire iar peste această limită inconfortul termic prin încălzire .

La Brăila verile sunt secetoase, călduroase și uscate, iar iernile sunt reci și au zăpadă puțină. Temperatura are o medie anuală de 11 grade C, în timpul verii variind între 22 si 35 Grade Celsius

(în ultimii ani mai ridicate) astfel încat 122 zile pe an au o medie de peste 25 grade Celsius iar în mijlocul verii se ating valori tropicale. Iarna, temperaturile medii anuale se mențin sub 0 grade Celsius.

Precipitațiile

Sub formă lichidă, reprezintă un factor restrictiv, nefavorabil derulării activităților turistice. Zăpada în schimb, și acumularea ei sub forma unui strat de zăpadă persistent sumt elemente și fenomene indispensabile practicării sporturilor de iarnă.

Precipitațiile nu depășesc 500 mm anual, cele mai reduse precipitații fiind toamna și iarna, iar cele mai ridicate primăvara. Stratul mediu de zăpadă este de 20 cm, iar durata medie a acestuia este de 45 zile.

Vânturile

Influențează negativ activitățile turistice, accentuând disconfortul termic și stresul climatic cutanat (legat de senzația de frig sau de căldură) mai ales atunci când se asociază cu temperaturi extreme. Vânturile reprezintă un element climatic de mare importanță pentru această zonă. Cele mai frecvente sunt vânturile din N – NV. Viteza medie a vântului este de 3m/sec., dar vântul din direcția N poate ajunge la maxime de peste 100 km/ora. Iarna bate Crivațul, un vânt uscat și rece provocat de anticiclonul siberian. În oras se înregistreaza o perioadă de calm de 12% anual, cu frecvență mai ridicată în lunile septembrie – octombrie, ianuarie si iulie.

Nebulozitatea

Când este accentuată, slăbește vizibilitatea și reduce durata de strălucire a Soarelui, de venind un element de stres. Formațiunile izolate noroase sau cele constituite din nori subțiri, tip Cirrus, fie întregesc valoarea estetică a peisajelor, fie reduc intensitatea radiației calorice.

Fenomenele atmosferice și hidrometeorologice

Ninsoarea abundentă, ceața, orajele, chiciura, poleiul, împiedică și ele practicarea diferitelor forme de turism, reducând vizibilitatea și condițiile de siguranță.

Perioade turistice

Luna mai este deosebit de frumoasă prin claritatea atmosferei deși există și riscul unor furtuni puternice. Luna iunie este în general ploioasă, iulie prezintă o vreme schimbătoare care alternează perioadele frumoase cu furtuni violente. Între august-septembrie, vremea este bună pentru activitățile turistice.

Din punct de vedere turistic, zona geografică a orașului Galați se încadrează în cadrul bioclimatului excitant-solicitant de stepă, caracteristic zonelor de câmpie, dar și dealurilor joase. Acest tip de bioclimat se caracterizează prin grad ridicat de însorire, nebulozitate redusă, temperature medii ridicate și precipitații mai reduse. Verile calde și secetoase cu numeroase zile ce au temperature caniculare, iernile geroase, conduc la declanșarea mecanismelor de autoapărare și adaptare a organismului în fața stresului climatic. Prezența cursurilor mari de apă și a plajelor induc o moderare a parametrilor climatic în imediata lor apropiere și astfel se poate practica aeroterapia (băi de aer), helioterapia (baia de soare), cura de teren (asociază miscarea în aer liber cu aeroterapia și helioterapia).

POTENȚIALUL TURISTIC AL APELOR

Apa, reprezintă o resursă turistică important, este un element al spațiului geographic definit printr-o mare atractivitate, ocupă un loc prioritar în activitatea turistică. În cazul apelor curgătoare, potențialul turistic al apelor curgătoare este valorificat în special prin turismul de sfârșit de săptămână. Malurile joase ale râurilor interioare și ale Dunării atrag turiștii iubitori de plajă, înot, pescuit sportive sau sporturi nautice; prin amenajări turistice simple, aceste elemente hidrografice devin aliniamente de maximă polarizare în perioada caldă a anului. Un loc aparte îl dețin sectoarele de luncă cu vegetație natural, presărate cu brațe secundare, bălți, lacuri de luncă, care atrag turiștii amatori de o natură curată și de pescuit.

Pe cursurile inferioare ale râurilor se pot prcatica sporturi nautice 9ambascațiuni), expediții cu mijloace pneumatic.

Majoritatea râurilor ce străbat marile orașe ale țării sunt valorificate în scop turistic prin amenajări diverse: stranduri, debarcadere, navigație de agrement.

Rețeaua hidrografică a apelor curgătoare în zona geografică a orașului galați este reprezentată de trei mari cursuri de apă: Dunărea, Siretul și Prutul.

Dunărea

Izvorul: Munții Padurea Neagră din Germania;

Locul de vărsare: Marea Neagră, prin Delta Dunării;

Lungime: 2 860 km, locul II în Europa după Volga, din lungimea totală 1 075 km se desfășoară pe teritoriul României;

Bazinul hidrografic : 805 300 kmp (8 % din suprafața Europei);

Regimul de scurgere: complex, caracteristic zonei temperate, cu tipuri de clima si unități de relief variate;

Debitul lichid: 1 920 mcubi/s la Viena și 6 515 mcubi/s la intrarea în Deltă;

Direcția de scurgere: V – E;

State europene străbătute: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina;

Capitale: Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad;

Denumiri: în perioada antică era numit Istros, Danubius, Hister iar in perioada modernă a primit diferite denumiri în funcție de țara străbătută – Donau (Germania), Dunaj (Slovacia), Duna (Ungaria), Dunav (Croația, Bulgaria si Serbia), Dunai (Ucraina), dar și Danube (Marea Britanie) sau Tuna (Turcia);

Fig.2.6 Cursul Dunării, sursa: atlase.ro

Dunărea este al doilea fluviu ca lungime și dimensiune a bazinului din Europa și izvorăște din partea central-vestică a continentului, din Germania, Munții Pădurea Neagră. Străbate mai întâi, de la vest-est, central continentului până la Budapesta apoi de la nord-sud Depresiunea Panoniei, traversează Carpații prin Defileul de Porțile de Fier, apoi curge de la vest-est până la Călărași delimitând, în partea sudică Câmpia Română față de Podișul Prebalcanic, apoi de la SV-NE până la Galați unde delimitează Câmpia Română de Podișul și Munții Dobrogei, del avest-est până la vărsarea printr-o deltă în Marea Neagră.

Fig.2.7 Dunărea la Brăila, sursa: economica.net

Artera principală a Dunării s-a finalizat la sfârșitul pliocenului și începutul cuaternarului, prin drenarea succesivă, în timp a unor lacuri immense din Bazinele Vienei, Panonic și Pontic .

De pe versanții nordici ai Alpilor, Dunărea primește cei mai mulți și mai importanți afluenți (Riss, Mindel, Isar, Inn cu Salzach, Enns). Între Poarta Devin și Munții Ungariei Mijlocii, primește ca afluenți pe Vah cu Nitra , Hron și Raba. În sudul Câmpiei Panoniei, primește ca afluenți pe Tisa, Sava și Drava. De la confluența cu Sava și până la Baziaș mai primește apele Timișului, Carașului (aproape de Belgrad) și pe Nera pe granița dintre România-Serbia. După ce străbate Defileul Dunării (144 km lungime), Dunărea pătrunde în sectorul așa numit Pontic, unde primește ca afluenți Jiul, Oltul și Argeșul. După ce străbate sectorul Bălților, unde primește și Ialomița ajunge în perimetrul porturilor Brăila și Galați.

De la Brăila-Galați începe Dunărea Maritimă. Aici caracterul fluviului se schimbă, natura i-a pus la dispoziție o enormă depresiune, de limitată de malurile înalte de loess, care alcătuiesc ieșindul de la Galați și formațiunile granitice ale Dobrogei. În cuprinsul ei, prin depuneri successive care au înălțat malurile, Dunărea și-a constituit un pat unic, lat de 800- 1 000 m, cu adâncimi mari, putând asigura adâncimi de navigație de 7 m. Între Galați și Tulcea sunt două drumuri, exceptând traseul pe calea aerului, cel pe apă și pe uscat la poalele dealurilor dobrogene. Maiestuozitatea Dunării umbrește gurile de vărsare ale Prutului și Siretului, iar la 3-4 km de la Dunăre se profilează culmile împădurite ale Munților Dobrogei. Prin planul de amenajare a Luncii Dunării s-a stabilit să se mențină zona de baltă între Galați- Tulcea, pentru a nu produce în perioada apelor mari o supraînălțare excesivă a nivelului apelor, în special la Galați unde sunt de apărat obiective importante portuare și industriale .

Fig. 2.8 Brăila văzută de pe Dunăre, sursa: pato.ro

În sectorul Dunării Maritime, aceasta primește ca afluenți Prutul și Siretul, apoi formează Delta Dunării înainte de vărsarea în Marea Neagră.

În România, ca și în restul continentului, debitul lichid al Dunării poate să aibă fluctuații mari, astfel, la Orșova, s-a înregistrat în anul 1940, un debit de 15 100 mc/s, iar la Oltenița de 15 900 mc/s în anul 1942, iar în anul 2006, la Ceatalul Chilia, 16 100 mc/c. Tot la fel de bine se pot produce și debite minime, astfel, în anul 1954, la Orșova au fost înregistrate doar 1 250 mc/s, apoi la Oltenița în anul 1964, doar 1 450 mc/s iar în anul 1921 la Ceatalul Chilia numai 1 350 mc/s.

Fig.2.9 Estimarea evoluției debitului Dunării pentru intervalul 3.06.2015-10.06.2015, sursa: www.hidro.ro

După anul 1990, alternanța intervalelor cu viituri însemnate (au provocat inundații în cursul mijlociu și inferior al fluviului), cu cele în care s-a realizat minime, cresc tot mai mult în frecvență. Situațiile se explică, atât ca o consecință a modificărilor climatic dar și a activităților antropice tot mai intense

Debitul solid transportat este de 58 milioane tone de aluviuni/an., fapt care contribuie la avansarea deltei secundare din dreptul Brațului Chilia cu 80 m/an , formarea barei de la Sulina și Insulelor Sahalin în dreptul Brațului Sf.Gheorghe. Debitul mediu de material solid transportat de Dunăre la Baziaș este de 1 110 kg/s iar la Părlăgeanca este de 2 200 kg/s. Dacă înainte de anul 1960, o bună parte din acestea erau depuse la inundații și în luncă, în urma îndiguirilor, această posibilitate a fost în mare măsură eliminată, ceea ce a contribuit la acumulări în albie și la ridicare fundului acesteia în anumite sectoare.

Regimul de scurgere în cazul cursului inferior, se caracterizează prin ape mari de primăvară și ape mici de toamnă; iarna și vara, cantitatea de apă transportată este moderată. Datorită climatului temperat-continental, formațiunile de gheață pot persista în cursul inferior din decembrie și până în martie, iar în iernile grele, poate rezista și 45-50 zile cu formare zăpoarelor la Zimnicea, Călărași, Topalu, Cotu Pisicii. Acest lucru duce la blocarea navigației și necesită uneori dinamitarea blocurilor de gheață.

Gradul de mineralizare a apei este încă moderat, dar în dreptul marilor orașe se constată o creștere a substanțelor poluante. În sectorul inferior, mineralizarea este de 350-400 mg/l, îndeosebi pe seama clorului și a natriului.

Dunărea este important cale navigabilă, iar sectorul românesc este întreținut și coordonat de Administrația Fluvială a Dunării de Jos cu sediul la Galați.

Importanța fluviului a rezultat din cele mai vechi timpuri din fertilitatea luncii și a teraselor sale, numeroaselor specii de animale sălbatice din pădurile de sălcii și bogăția în pește a fluviului și a lacuriulor ce au făcut ca de-a lungul Dunării să se dezvolte așezări milenare.

Fig. 2.10 Harta cursurilor de apă în zona Galați și lacul Brateș, sursa: www.bt.ro

POTENȚIALUL TURISTIC AL VEGETAȚIEI ȘI FAUNEI

Zona de stepă

Cuprinde zone din SE României: Dobrogea (cea mai mare parte, unitățile din estul Câmpiei Române (Bărăganul, Câmpia Brăilei, SE Câmpiei Siretului). Este condiționată de un climat semiarid cu precipitații sub 450 mm iar pierderile de apă prin evapotranspirație depășesc 600 mm; geruri dar și secete frecvente; un substrat de molisoluri dezvoltat la loess-uri.

Vegetația stepelor este format din asociații de plante ierboase, în care predomină gramineele (colilia- Stipa, păiușul- Festuca valesiaca, pirul crestat- Agropyrum cristatum); se adaugă specii aparținând dicotiledonatelor iar regional plante dezvoltate pe soluri sărăturoase; nisipoase. Există tufărișuri cu porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa). În cazul Câmpiei Galați, ca o particularitate se întâlnesc numeroase specii de dicotiledonate (ceapa ciorii, mături, măzăriche, sulfină). Stepa a fost puternic modificată de intervențiile antropice.

. Fig.3.15-3.16 Doi dintre arbuștii specifici stepei, porumbarul (stânga) și măceșul (dreapta).sursa: bodygeek ro

Vegetația azonală din lungul apelor curgătoare

Este influențată de numeroși factori particulari din care se pot menționa:

– microclimatul specific zonelor umede;

– conținutul chimic al apei cursului de apă;

– excesul de umiditate al depozitelor.

Toatea acestea determină individualizarea în cadrul zonelor și etajelor biogeografice a unot areale cu grupări de specii de plante, dar și animale, cu caracteristici difeirte de celel caracteristice acestora.

Pe terenuri inundabile sunt frecvente câteva tipuri de formațiuni vegetale adaptate diferențiat excesului de apă. La exterior, pe terenurile mai înalte se îmbină elementele caracteristice zonei sau etajului străbătut de râu cu cele hidrofile (în cîmpie se asociază frasinul, ulmul, stejarul, teiul cu plopi și sălcii).

În vecinătatea albiei râurilor și pe terenurile cu exces de apă, sunt mai des întâlnite subspecii de sălcii- Salix, plopi- Populus, anini- Alnus. Vegetația este extrem de variată și bogată ca număr de specii, frecevte sunt speciile hidrofile (rogozul- Carex, papura- Typha, stuful- Phragmites, stânjenelul de baltă), cu cele mezofile (trifoi, pir, firuță).

În luncile cu extensie mare cum este cazul Siretului sau Dunării, sunt mult mai numeroase combinațiile, și mai variate în același timp, astfel, local, în afara fâșiilor paralele cu albia s-au individualizat terenuri cu vegetație de mlaștină, asociații vegetale pe soluri sărăturoase sau pe soluri nisipoase.

Vegetația luxuriantă specifică și deosebit de variată din Lunca Dunării sunt elemente importante de atracție turistică. Stepa nu impresionează foarte mult din punct de vedere turistic cu toate că sunt elemente natural extreme de valoroase, flori de camp sau arbuști,, ultimii pot fi utilizați cu success în anumite tratamente.

Fig.3.17 Harta vegetației din România; se observă poziția orașului Galați în zona de stepă dar și în spațiul de luncă, sursa: www.proapicultura.ro

Lumea animală a zonei de stepă

Zona de stepă are o diversitate mai mică a speciilor faunistice, în raport cu celelalte zone. Frecvența mare o au rozătoarele. Între acestea se pot menționa: popândăul (Citellus citellus), șoarecele de camp (Microtus arvalis), hârciogul (Cricetus, cricetus), iepurele de camp (Lepus europaeus). Alte specii sunt: dihorul de stepă (Mustela eversmanni), dihorul pătat (Vormela peregusna). Dintre păsări, cele mai des întâlnite sunt: potârnichea (Perdix perdix), graurii (Sturnus vulgaris), ciorile.

Fig.3.18-3.19 Două dintre speciile reprezentative pentru zona de stepă, popândăul (stânga) și potârnichea (dreapta), sursa: www.toateanimalele.ro

Lumea animală din lungul apelor curgătoare

Este formată din specii care viețuiesc permanent aici sau care sunt legate de acest mediu doar o parte din an. În vecinătatea apelor de munte în afara animalelor specific etajului sunt mai multe specii de păsări (cobatura de munte, fluierarul, pescărelul) și nevertebrate specific.

În zăvoiele din regiunile de câmpie există o mulțime de păsări (pescărelul albastru, prigorea, lăstunul, codobatura, mierle, privighetori, cuci, dumbrăveanca, codalbul, gaia neagră, șoimul) și numeroase insecte.

La acestea se adaugă fauna din jurul bălților și iazurilor. Aici predomină rațele sălbatice, diferite subspecii de stârci, specii de pasaj (țigănușul, fluierarul, sitarul, corcodelul), păsări de pradă (vulturi), subspecii de broaște, șerpi.

Lunca Dunării prezintă una dintre cele mai complexe organizări floristice și faunistice, atât ca număr de specii cât și ca distribuție diferențiată pe areale cu nivele de exces de umiditate (de la bălți la grinduri). În mod aparte dintre mamifere importante sunt mistrețul, vidra, nurca, un număr mare de rațe (Anos), gâște (Anser), lișițe (Fulica), sitari (Scolopax).

Fauna acvatică

Este reprezentată de nevertegrate, broaște, pești. În cursul inferior al râurilor, zona de câmpie, se impun alte grupări formate din mreană, scobar, clean, porcușor iar în Dunăre dar și în cursul inferior al afluenților săi sunt crapul cu babușca, plătica, obletele și bibanul.

Ariile protejate

Parcul Natural Insula Mică a Brăilei

Înființată din anul 1979, ca rezervație faunistică, ocupă un spațiu de 5 336 ha, dispus între brațele Vâlciu, Mănușoaia și Cremenea. Față de municipiul Brăila, rezervația are o poziție sudică.

Poziția geografică și condițiile de mediu au favorizat aici, dezvoltarea zici a unei vegetații higrofite și hidrofite specific, precum și a populații de animale diversificate. Practic, în această zonă s-a format o nouă delta, aici concentrându-se cele mai numeroase și diversificate elemente de avifauna din lungul Dunării.

Condițiile climatice, se caracterizează prin temperature medii anuale de 11 gr.C. , peste 2 000 ore de strălucire a Soarelui și precipitații reduse, de numai 400 mm/an.

Vegetația forestieră este alcătuită din plop anb și negru, frasin pufos, la care se adaugă un covor ierbaceu bogat în specii. Dintre păsări sunt de semnalat: stârcul lopătar, prundărașul, cormoranul mare, rața sălbatică, becațina, sitarul, codobatura albă, barza, lebăda, pelicanul comun.

POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

Orașul Brăila dispune de numeroase obiective turistice antropice care pot genera importante fluxuri turistice către oraș, cu condiția ca acestea să fie bine amenajate și întreținute. În cele ce urmează voi prezenta principalele obiective turistice din cadrul orașului Brăila, cu o scurtă descriere și voi insera imagini cât se poate reprezentative pentru obiectivul touristic respectiv.

Cetatea Brăilei

A fost construită de către turci în secolul XVI, după ocuparea orașului. Vestită pe vremuri, cdetatea se ridica, cu turnurile și bastioanele sale masive, pe locul udne azi se află cartierul Cetățuia. Avea o formă pentagonală; o schiță din secolul XVIII ne-o înfățișează ca având cinci incinte concentrice, dominate de tot atâtea bastioane impunătoare. Cetatea juca un rol important în supravegherea Dunării și a raialei Brăilei. Conform prevederilor tratatului de pace de la Adrianopol (1829), cetatea a fost demolată, azi fiind vizibile doar câteva resturi de ziduri, prea puțin amenajate pentru turism.

Muzeul Brăilei (Arheologie și Istorie, Artă și Etnografie, Științele Naturii)

Adăpostește dovezi ale existenței materiale neîntrerupte din neolitic, obiecte găsite în Cetatea Brăilei, producție meșteșugărească medievală, Războiul de Independență; căruța brăileană, îndeletnici casnice, oierit; artiști plastici români (sec.XIX-XX).

Fig.3.20-3.21 Muzeul Brăilei (stânga) și ruinele Cetății Brăilei (dreapta), sursa: infobraila.ro

Muzeul de Etnografie și Artă populară

Se află situat în Grădina Publică din Brăila, din anul 1984 și prezintă principalele ocupații tradiționale din zona orașului Brăila. Deține colecții de artă populară, obiecte de rit, ocupații tradiționale, meșteșuguri, prelucrarea fierului, cânepii, pietrei.

Biserica Greacă

Are hramul "Buna Vestire" si a fost ridicată în anii 1862-1872 cu sprijinul financiar al comunității grecilor din orașul de pe Dunăre. Are dimensiuni foarte mari, 43,40 m lungime si 21,50 m lățime, fiind ridicată după planurile arhitectului Avraam Ioanidis din Brusa. Are vitralii valoroase și păstrează picturi murale realizate în 1890 de Gheorghe Tattarescu și de alții. Biserica este renumnită pentru izvorul cu apă tămăduitoare, situate sub altar care apare aproape de suprafață de sărbătoarea Izvorul Tămăduirii.Izvorul are o adâncime de 15 m iar apa urcă în ziua de sărbătoare la numai 2 m adâncime. Mulți bolnavi vin aici pentru a căuta vindecarea.

Fig.3.22-3.23 Biserica Greacă (stânga) și Biserica Sfinții Arhangheli (dreapta), sursa: infopensiuni.ro

Biserica Sfinții Arhangheli

A fost geamie în timpul stăpânirii otomane (sec. XVII–XVIII), fiind transformată în biserică ortodoxă în 1831, după ce orașul a revenit Țării Românești, prin Pacea de la Adrianopole. Construcția păstrează elemente de arhitectură orientală, fiind una din puținele biserici din România care nu are turle. A fost restaurată în anii '90.

Palatul Cultural (1864)

Casa memorial Panait Istrati

Clădirea se află în Grădina Publică din Brăila, a fost construită în jurul anului 1860, în stil neoromânesc, numindu-se și Casa Grădinarului. Scriitorul nu a locuit aici dar a fost foarte legat de zona din imediată apropiere a casei de unde contempla Dunărea. În prezent, muzeul, găzduiește manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograph, fotografii-document.

Fig.3.24-3.25 Casa memorial Panait Istrati (stânga) și Gara Fluvială (dreapta), sursa:braila.wordpress.com

Casa memorială D.P.Perpessicius

A fost construită în anul 1880. În anul 1971, după moartea lui Perpessicius a fost pusă o placă memorială, fiind e fapt singurul care a rămas după ce imobilul original a fost demolat. În anul 1977, clădirea a fost reconstruită și transformată în muzeu. Prezintă două săli, o expoziție foto-documentară și o reconstituire a biroului de lucru.

Teatrul Maria Filotti

Clădirea teatrului a fost construită în anul 1850, monument de arhitectură, parte a Patrimoniului Cultural Național. Edificiul a fost restaurant în perioada 1980-1988, prezintă mai multe săli de spectacole, de expoziții și studio.

Gara Fluvială:

 Brăila avea nevoie de o gară fluvială pentru sutele de pasageri care asteptau să se îmbarce la bordul vapoarelor cu zbaturi. Din acea necesitate a luat ființă, între 1904 și 1906, clădirea ce avea să devină, de-a lungul timpului, un adevarat simbol al portului brăilean. În prezent, fosta gară fluvială îndeplinește două funcțiuni: sediu de firmă privată și locuință particulară.

Bustul Împăratului Traian

Ridicat în anul 1906, din initiative corpului profesoral al Liceului Nicolae Bălcescu, este opera sculptorului Pavel Dimo.

Statuia Ecaterinei Teodoroiu

A fost ridicată în memoraia eroinei din timpul Primului Război Mondial și este opera renumitului sculptor Ionescu Varo, pe locul fostului obelisc din anul 1833, înălțat în amintirea orașului de sub dominația turcă. Este turnată în bronz și are o înălțime de 1,90 m. Piedestalul este din beton și acoperit cu plăci de marmură alba.

Fig.3.26-3.27 Statuia Ecaterinei Teodoroiu și fântana cinetică, sursa: infopensiuni.ro

Parcul Monument: cuprinde flora și fauna specific, fluvială și lacustră, rest al unei bătrâne păduri

Hanul Ceapâru (sec. XIX)

Ceas public: 1909; corabia cu pânze este simbolul fostului port pescăresc

Fântâna Cinetică

Fântâna Cinetică se află situată în centrul orașului Brăila. A fost realizată de sculptorul Constantin Lucaci, cunoscut prin îndemanarea sa de a realiza sculpturi în otel inoxidabil.

Acest obiectiv turistic al localității crează niște jocuri de apă spectaculoase. Îmbinarea stilului renascentist cu cultura iluministă reușește să creeze unicul impresionant al fantanii.

Fântâna reprezintă o sculptură de mari dimensiuni.

2.2 BAZA TEHNICO-MATERIALĂ, TURISTICĂ

Unități de cazare

În tabelul de mai jos am prezentat cele mai importante unități de cazare din cadrul orașului Brăila, unb tabel cu trei coloane, în prima dintre ele este denumirea și clasificarea unității de cazare, în a doua coloană este o imagine reprezentativă pentru unitatea de cazare iar în a treia coloană este o scurtă descriere a unității de cazare respective.

Tabel 2.1 Principalele unități de cazare din orașul Brăila

Sursa: booking.com

Unități de servire a mesei

Folosind modelul de mai sus, voi prezenta și principalele unități de servire a mesei din orașul Brăila, cu mențiunea că, nu voi prezenta numai restaurant dar și alte unități, cu un alt specific.

Tabel 2.2 Principalele unități de servire a mesei din orașul Brăila

Sursa:www.gustos.ro

Posibilități de agrement

Au un rol extrem de important în succesul unui sejur turistic. În tabelul de mai jos, am introdus, modalități de petrecere a timpului liber pentru turiștii care sosesc în Brăila, respectând același tipar de mai sus.

Tabel 2.3 Serviciile de agrement din orașul Brăila

Sursa:www.infopensiuni.ro

Serviciile de transport

a) Transportul rutier

La Brăila se poate ajunge pe DN2B (drum național express) care face legătura între Buzău și Galați. Drumul național DN21 leagă Slobozia de Brăila. Drumul european E87 trece prin oraș, legând Tulcea și Constanța de Brăila. Trei autogări de interes național se află în oraș, lângă gara feroviară, și au curse spre diferite orașe ale țarii: Constanța, București, Iași, Galați, Brașov, Sibiu, Timișoara, Cluj. Orașul mai are în componență și trei autogări de interes regional, făcând legătura cu localitațile județului.

Fig.3.28 Harta căilor de comunicație din cadrul județului Brăila, sursa: www.brailei.ro

b) Transportul feroviar

Brăila are o gară pe linia București–Galați. Gara din oraș a fost deschisă în 1872, Numai 3 linii sunt încredințate transportului de persoane, iar alte 9 sunt folosite pentru transportul de mărfuri.

c) Transportul pe apă

Transportul pe apă este foarte întalnit în Brăila, și este unul dintre cele mai vechi căi de a transporta mărfuri și persoane de-a lungul cursului Dunării. Gara fluvială din Brăila păzește Dunărea încă din 1904, iar până în 1995 s-a aflat în centrul activității portuare brăilene, în momentul de față clădirea fiind proprietate private. Momentan Portul Brăila nu mai transportă persoane, doar marfă.

d) Transportul aerian

Cele mai apropiate aeroporturi internaționale sunt: Aeroportul Internațional ,,Henri Coandă, din Otopeni care se află la o distanță de 200 km și Aeroportul Internațional ,,Mihail Kogălniceanu, din Județul Constanța, aflându-se la o distanță de 130 km. În data de 16 mai 2009, în comuna Vădeni a fost inaugurat primul aerodrom particular din Județul Brăila acesta fiind de altfel și singurul aerodom de acest fel din zonele Brăila, Galați și Vrancea. În viitor se dorește construirea unui aeroport internațional în Zona Metropolitană Cantemir, care va fi în co-proprietate cu orașul Galați.

e) Transportul local

În Brăila circulă 11 linii regulate de autobuz, care leagă zonele rezidențiale de principalele zone industriale, de centrul orașului și de gară. Există câteva companii de taxi licențiate de primărie, care operează în oraș și în localitățile apropiate. În oraș există si 11 linii regulate de maxi-taxi, acestea fiind sub controlul unor firme private.

În Brăila există 5 linii regulate de tramvai, legând stațiunea Lacul Sărat de oraș și celelalte zone rezidențiale și industriale. Brăila este unul dintre primele orașe din România cu tramvai electric, primul astfel de vehicul fiind pus în funcțiune în anul 1897.

Fig.3.29 Harta transportului local din orașul Brăila, sursa: primaria-braila.ro

2.3 INDICATORI AI CIRCULAȚIEI TURISTICE

Pentru analiza circulației turistice se vor analiza următorii indicatori:

– numărul de sosiri turistice pentru perioada 2001-2014

– numărul de înnoptări turistice pentru perioada 2001-2014

– numărul de înnoptări după unitățile de cazare preferate, anul 2014

– durata medie a sejurului

– sezonalitatea turistică

Datele vor fi preluate de la Institutul Național de Statistică prin intermediul serviciului tempo-online.

a) Numărul de sosiri turistice pentru perioada 2001-2014

Grafic 2.1 Numărul de sosiri turistice pentru perioada 2001-2014

b) Numărul de înnoptări turistice pentru perioada 2001-2014

Grafic 2.2 Numărul de înnoptări turistice pentru perioada 2001-2014

c) Numărul de înnoptări după unitățile de cazare preferate

Grafic 2.3 Numărul de înnoptări turistice pentru anul 2014, în funcție de unitățile de cazare preferate de către turiști

d) Durata medie a sejurului

Grafic 2.4 Durata medie a sejurului pentru anii 2001-2014,

e) Sezonalitatea turistică

Grafic 2.5 Sosiri ale turiștilor în unitățile de cazare, pentru anul 2014, pe luni

Din analiza celor cinci grafice de mai sus, rezultă următoarele aspect foarte interesante privind circulația turistică în cazul orașului Brăila:

– numărul de sosiri turistice a cunoscut o ușoară scădere din anul 2001 și până spre finalul perioadei analizate, de la aproximativ 71 000 sosiri, în anul 2009, s-a atins numai 45 600 pentru că spre final să se înregistreze o ușoară creștere la aproximativ 51 000 sosiri turistice;

– numărul de înnoptări a cunoscut o scădere mai accentuată decât numărul sosirilor, astfel, cele mai multe înnoptări au fost înregistrate în anul 2007, de aproximativ 294 000, și a continuat să scadă la 184 000 pentru anul 2014; acest fapt necesită identificarea problemelor și solicit luarea de măsuri pentru oprirea scăderii numărului de înnoptări;

– aproape 90% din cei care au sosit în orașul Brăila în scop turistic au preferat ca unitate de cazare, hotel, pe locul doi s-a aflat, dar la mare distanță, pensiunile turistice și apoi popasurile turistice;

– pentru perioada analizată, durata medie a sejurului s-a menținut între aproximativ 5- 3,5 nopți cu o tendință de scădere spre finalul perioadei analizate;

– orașul Brăila, prezintă un fenomen de sezonalitate turistică mai puțin pronunțat, se observă totuși o creștere a numărului de vizitatori pe durata verii.