Dezvoltarea Economica Prin Intermediul Pietei de Capital

Introducere

Importanța și utilitatea pieței de capital în buna funcționare a mecanismului economiei de piață este astăzi, un lucru de necontestat. Indiferent de nuanțările care se pot face pe această temă, considerăm că, pentru buna funcționare a acestui mecanism, piața de capital este componenta care contribuie la îndeplinirea a doua obiective majore, general valabile: finanțarea activității economice și asigurarea mobilității capitalului pe principii de eficiență economică și minimizare a riscului investițional.

Abordarea analitică referitoare la locul și utilitatea bursei de valori în economia României, plecând de la realitatea și practica economică a anilor `90 și a începutului de mileniu, poate reprezenta o încercare inedită și interesantă de cercetare economică privind crearea pieței de capital și odată cu aceasta formarea unei economii de piața funcțională. Aceasta deoarece în economiile de piața emergente unde mecanismul propriu de funcționare al economiei de piață este în formare, piața de capital este chemată să-și aducă contribuția la depășirea greutaților inerente perioadei de tranziție de la o economie centralizată, totalitară, la una de piață, descentralizată și democrată.

Pe măsură ce economia românească a depășit stadiul de economie de piață emergentă, și s-a apropiat tot mai mult de statutul de economie de piață funcțională, expectațiile referitoare la rezultatul angrenării pieței de capital în mecanismul de funcționare al economiei se inscriu pe noi coordonate. Mobilizarea rapidă și cu costuri reduse a capitalurilor pentru proiecte de anvergură devine funcția primară a pieței noastre de capital. În această noua etapă, piața de capital trebuie să joace un rol major în finanțarea economiei românești, prin mobilizarea economiilor interne și atragerea pe o bază durabilă a capitalurilor străine. Dezvoltarea pieței de capital în România a urmat un traseu definit de către obiectivele pe care a fost chemată să le îndeplinească. Izvorât din atingerea primului obiectiv, un rol major jucat de piața de capital românească a fost cel de mecanism de distribuire a puterii de control asupra firmelor privatizate și ulterior, pe măsură ce economia începea să funcționeze pe principii de eficientă, piața de capital și-a atribuit din ce în ce mai mult rolul de vehicul al fluxului de capital. Totodată, evoluția recentă a pieței de capital românești confirmă asteptările privind rolul său în finanțarea activității economice. Provocările lansate de catre mediul economic la adresa pieței bursiere se succed într-o dinamică rapidă, iar aportul bursei de valori în eficientizarea climatului economic și reformarea modului de administrare a afacerilor devine din ce în ce mai important.

Cap. 1. Piața de capital- concept și trăsături

1.1. Definirea, rolul și locul pieței de capital în economie

Înfãptuirea procesului de restructurare si modernizare a economiei românești, de dezvoltare a potențialului ei productiv, o trecere treptatã la economia de piața solicitã importante resurse financiare. Activitatea de descentralizare a economiei și de privatizare a acesteia determinã noi modalitați de mobilizare a capitalurilor, în care emisiunea și plasarea de acțiuni și obligațiuni vor deține un loc important pe piața de capital din România și nu numai. Avem in vedere si posibilitatea atragerii de capitaluri de pe piețe strãine de capital, cât și de pe piața eurotitlurilor și care pot reprezenta prin dimensiunile lor, surse importante de mobilizare a capitalurilor de cãtre firme românești.

Piața de capital este o piața a tranzacțiilor cu titluri financiare emise de cãtre stat, societați pe acțiuni și unitați administrative teritoriale.

Piața de capital (piața valorilor mobiliare) reprezintã (in esențã) ansamblul relațiilor și mecanismelor prin care se realizeazã transferul fondurilor de la cei care dețin surplus de capital (numiți „investitori”), cãtre cei care au nevoie de capital (numiți „emitenți” sau „investitori”), prin intermediul unor vehicule sau instrumente specifice (valori imobiliare) și al unor operatori specifici (societați de valori mobiliare).

Din aceastã definiție rezultã cã existența și funcționalitatea pieței de capital presupun intrunirea unui complex de imprejurãri, printre care esențiale sunt:

existența unui surplus de capital la indemâna unor agenți economici;

disponibilitatea volitiva manifestatã a deținãtorilor surplusului pentru a-l investi (sau specula);

existența unor agenți care au nevoie de capital (dintre toate „împrejurările” aceasta este întotdeauna prezentã fãrã efort);

existența operatorilor specifici, mai exact a unor persoane juridice care sa utilizeze instrumentele enunțate, numite în general societăți de valori imobiliare.

Demarcațiile stricte in ceea ce privește locul si rolul pieței de capital în ansamblul mecanismelor economice nu sunt deosebit de eficiente in contextul mobilitãții excesive a tabloului economic general al zilelor noastre: se vorbește deopotrivă despre piața financiarã, piața monetarã, piața interbancarã, piața scontului, piața asigurãrilor, instituții cãrora le corespund operatori specifici precum bãncile, societãțile de asigurare, casele de scont și resort, etc.

Piața de capital reprezintã pârghiile prin intermediul cărora:

– se mărește capitalul necesar agenților economici in vederea acoperirii nevoilor curente;

– se asigura finanțarea dezvoltării acestora.

Piața de capital are o serie de trãsãturi specifice si un număr limitat de segmente. O descriere exhaustivã a trãsãturilor este aproape imposibilã și nu se justificã din punctul de vedere al relației efort-efect; mai utilã pare sã fie prezentarea acestor trãsãturi prin ceea ce este reprezentativ, principal, esențial.

a) Produsele pieței au o anume specificație, reprezentatã prin negociabilitate si transferabilitate. Pe piața de capital, acțiunea de a lua bani (fonduri) sau de a da bani (a investi) se realizeazã prin utilizarea unor instrumente (produse) specifice, denumite valori mobiliare; negociabilitatea și transferabilitatea sunt de fapt caracteristicile valorilor mobiliare.

b) Produsele pieței sunt instrumente pe termen lung. Aceastã trãsãturã relevã o altã distincție intre piața monetarã și piața valorilor mobiliare și anume: durata diferitã de timp a atragerii banilor. Pe piața de capital, banii sunt atrași pe o perioadã mai mare de un an, deci pe termen mediu și lung.

c) Pe piața de capital, intermediarii joacã un rol important in privința punerii in contact a emitenților cu investitorii care doresc sã cumpere. Este foarte important de reținut cã nu emitenții își asumã riscul investiției, ci investitorii.

d) Piața de capital oferã modalitãți de investire, respectiv de atragere a capitalului prin utilizarea fondurilor nebancare. Astfel cã o alternativã la construirea de depozite bancare, investitorii pot achiziționa valori mobiliare, iar emitenții, pentru a nu apela la credite bancare, pot atrage capital prin emisiunea de valori mobiliare.

Pe piața de capital existã doua fluxuri pe baza cãrora se aloca și se realocã resursele:

– fluxul care „curge” dinspre unitațile in deficit de resurse si care emit valori mobiliare (emitenți) și totalitatea unitãților care au surplus de resurse (investitori).

– fluxul dinspre cei care posedã valori mobiliare, dar care au nevoie de lichiditãți (investitori) și cei care au surplus de resurse bãnești (investitori) și doresc sã cumpere valori mobiliare de la alți investitori.

In ceea ce privește primul flux, el se mai numește și fluxul „valori mobiliare versus b#%l!^+a?bani”; cel de al doilea se numește „bani versus valori mobiliare”.

Schema nr. 1

Schema fluxurilor de alocare a resurelor pe piața de capital

1.2. Produsele pieței de capital

În structura lor distingem valori mobiliare cu venit variabil (acțiuni) și valori mobiliare cu venit fix (obligațiuni, înscrisuri funciare, titluri de rentã). La rândul lor, cele douã categorii de valori mobiliare îmbracã o varietate de forme. În principal, în funcție de natura valorilor mobiliare emise și negociate, piața financiarã se împarte în piața acțiunilor și piața obligațiunilor.

Acțiunile

Acțiunile sunt valori mobiliare, certificate, care atestã deținerea unei pãrți din capitalul unei societãți, care îi conferãposesorului calitatea de asociat și îi dã dreptul sã participe la rezultatele financiare ale societãții în cauzã. Acțiunile sunt, deci titluri de valoare negociabile la bursã și reprezintã o parte din capitalul unei societãți. Acțiunile dau drept deținãtorului de a participa cu vot deliberativ la adunarea generalã a acționarilor, de a lua parte la administrarea și controlul societãții, de a participa la împãrțirea profitului.

În scopul formãrii unei imagini privind calitatea, prețul emisiunii și castingul pe care-l poate aduce o acțiune, la nivelul fiecãrei societãți se elaboreazã studii accesibile publicului. Aceste studii au la bazã investigarea unui amplu material informativ cu privire la urmãtoarele aspecte: perspectivele castingului, structura financiarã a societãții, relația curs-profit, evoluția viitoare a situației economica-financiare: avantajele pe care le oferã plasarea capitalurilor disponibile în aceste titluri, comparativ cu alte valori mobiliare.

Cei care doresc sã cumpere acțiunile emise de o societate, care nu a fost incã listata pe o piațã bursierã, dar pentru care existã o ofertã publicã in derulare se adreseazã intermediarului ofertei publice primare de vânzare care existã se ocupã de vânzarea lor pentru prima oarã pe piața primarã de capital. Ei completeazã un formular de subscriere, efectueazã vãrsãmintele în contul societãții intermediare și intrã în posesia unui extras de cont din care rezultã numãrul de acțiuni cumpãrate și valoarea de cumpãrare, devenind astfel acționari.

Pentru societãțile listate pe o piațã bursierã (BVB, RASDAQ) se pot cumpãra acțiuni printr-o societate de valori mobiliare. Subscrierea la capitolul social al fiecãrei societãți pe acțiuni poate fi garantatã de cãtre un sindicat bancar, care preia acțiunile emise și le plaseazã la rândul lor celor ce dețin active financiare disponibile. În cazul în care capitolul nu este subscris în totalitate de cãtre investitori, sindicatul bancar își asumã rãspunderea acoperirii diferențelor de subscris. b#%l!^+a?

Valoarea contabilã exprimã partea din activul net (patrimoniul) ce revine pe o acțiune, respectiv averea netã (contabilã) ce revine deținãtorului unei acțiuni și se determinã dupã formula:

Vc=An /Nta

În care:

Vc – valoarea contabilã

An – activul net

Nta – numarul total de acțiuni

Activul net este reprezentat de partea din activele intreprinderii neafectate de datoriile contractate de acesta.

Activul net = Activul total (real) – Datoriile totale

Acțiunile, ca valori mobiliare, se negocieazã pe piața secundarā de capital, în special de bursa de valori. Sunt cotate acțiunile pe piața secundarã de capital, în special de bursa de valori. Sunt cotate acțiunile emise de societãți care au un anumit standing, care difuzeazã pe piațã un numãr mare de acțiuni și care sunt obligate sã publice periodic informãri asupra activitãții și a rezultatelor de bilanț. Prețul la care sunt cotate aceste titluri de proprietate poarta denumirea de curs al acțiunii, care poate fi inferior sau superior valorii nominale în funcție de venitul adus. Cursul acțiunii este influențat, în primul rând, de nivelul dividentelor plãtite și în al doilea rând de rata dobânzii pe piața de capital, între acestea existând, cel puțin teoretic, urmatoarea relație:

Ca·rd=rD·Vn

Ca=rD·Vn / rd=D /rd

În care:

Ca = rata cursului acțiunii

rD = rata dividendului

D = dividendul anual

rd = rata dobânzii pe piața de capital

Vn = valoarea nominalã a acțiunii.

Dupã forma de prezentare, existã acțiuni nominative și acțiuni de purtãtor. Acțiunile nominative au înscris numele deținãtorului și pot fi transmise unei alte persoane prin transcrierea tranzacției într-un registru la societatea emitentã. Acțiunile la purtãtor nu au înscris nici un nume și se pot transmite fãrã nici o formalitate, cel care le deține fiind cunoscut ca acționar.

Dupã drepturile pe care le genereazã, se împart în acțiuni ordinare și se privilegiate. Acțiunile ordinare dau dreptul deținãtorului de obținere anualã a dividendului, adicã a unei pãrți proporționale din profitul realizat de societate pe anul expirat și repartizat acționarilor. Acțiunile privilegiate dau dreptul la un dividend fix, indiferent de mãrimea profitului realizat de societate în anul respectiv. Emisiunea acestora din urmã limiteazã posibilitatea împãrțirii proporționale a profitului între toți acționarii. Acest tip de acțiuni garanteazã acționarului privilegiat un dividend minim sau preferențial determinat ca profitul sã fie atribuit acționarilor ordinari.

Obligațiuni

Obligațiunile sunt titlurile de credit, creanțe care dau dreptul posesorului sã primeascã anual un venit fix in funcție de dobândã, indiferent de rezultatele financiare ale debitorului. Spre deosbire de acțiuni care dau dreptul la un câștig sub forma dividendului, obligațiunile sunt purtãtoare de dobânzi fixe, plãtibile de cãtre emitentul debitor, indiferent de rezultatele obținute. Incluzând obligațiunile în categoria titlurilor de credit este necesar sã precizãm cã acestea reprezintã înscrisuri de o anumitã valoare nominalã, prin care debitorul se obligã sã ramburseze la scadențã sumele împrumutate și sã plãteascã anual o dobândã aferentã. Titlurile de credit sunt pe termen scurt (cambia, biletul de ordin, etc) și pe termen mediu si lung (obligațiunile, înscrisurile financiare, rentele, etc).

Pe piața financiarã sunt emise și negociate mai multe tipuri de obligațiuni clasice (directe), grupate în funcție de douã criterii: forma de prezentare, respectiv locul de contractare și condițiile de emisiune.

Dupã forma de prezentare, existã obligațiuni nominative și obligațiuni la purtãtor. Cele nominative au înscris numele deținãtorului, iar transmiterea dreptului de a pretinde prestația la care s-a angajat emitentul are loc prin înțelegerea dintre vechiul și noul deținãtor al titlului, obligațiunile se numesc la purtãtor.

Dupã locul de contractare și condițiile de emisiune, se cunosc: obligațiuni interne, obligațiuni strãine și obligațiuni internaționale (euroobligațiuni). Din punc de vedere al formei și conținutului, obligațiunile strãine și euroobligațiunile sunt similare cu titlurile interne, emisiunea lor preluând cu unele particularitãți, atât forma instrumentului emis, cât și tehnica de subscriere.

Pentru ca un împrumut e bazã de obligațiuni sã poatã avea loc, este necesarã întrunirea mai multor condiții: b#%l!^+a?

emisiune de obligațiuni în sume standard;

banca sau un sindicat bancar care sã preia aceastã emisiune și sã o plaseze pe piața primara în scopul capitalizãrii capitalurilor disponibile atât de pe o piața internã, cât și de pe piața financiarã internaționalã;

piața secundara specializatã, la care obligațiunile sã fie revândute de primii deținatori, respectiv sã fie negociate și cotate la bursã;

un serviciu instituționalizat în țara emitentã, care sã se ocupe cu rambursarea eșalonatã în timp a capitalului imprumutat.

Un împrumut realizat prin emisiune de obligațiuni clasice se caracterizeazã, în principal, prin urmãtoarele elemente:

suma;

durata;

rata nominalã a titlurilor care îl reprezintã;

prețul de emisiune;

condițiile rãscumpãrãrii (rambursãrii) datoriei.

Unele clauze ale acestui contract de împrumuturi sunt imprimate pe titluri obligatorii, astfel:

imprumut obligatoriu de 150 milioane lei;

divizarea acestui împrumut in 30.000 de obligațiuni a 5.000 lei valoare nominalã fiecare;

acest împrumut poartã o ratã a dobânzii de 20% pe an;

obligațiunile se emit la prețul de 4.800 lei/unitate;

rambursarea se face la 10 ani.

În concluzie, pentru a aprecia randamentul investirii capitalurilor disponibile în obligațiuni, trebuie avute în vedere urmãtoarele elemente: rata dobânzii, suma de pe cuponul ce va fi detașat la scadențã și suplimentul din care rezultã dacã s-a fãcut și cum s-a fãcut indexarea; data cea mai apropiatã și cea mai îndepãrtatã care va interveni la plata cuponului; cotele de rambursat și cea mai indepãrtatã care va interveni la plata cuponului; cotele de rambursat și data rambursãrii; taxele de achiziție a obligațiunilor.

Titluri de rentã

Alãturi de acțiuni și obligațiuni, întreprinderile private și statul mobilizeazã fondurile financiare, disponibile pe piețe de capital, prin emisiune de înscrisuri financiare și titluri de rentã. Titlurile de rentã sunt insturmente financiare emise de stat, pe care cumpãrãtorii le pot negocia, respectiv vinde, la bursa de valori. În schimb, deținãtorii acestor titluri nu pot solicita rambursarea lor catre emitent, acesta oligându-se sã plãteascã po o perioadã nedeterminata o anumitã sumã de bani la intervale de timp stabilite. Aceastã suma reprezintã practic dobânda la capitalurile atrase, inclusiv amortizarea îprumutului în condițiile specifice ale unei astfel de emisiuni.

Titlurile de credit pot garanta împrumuturile acordate de bãnci clienților lor. Aceastã operațune, prin care bãncile acordã împrumuturi garantate prin instrumente financiare îndeosebi obligațiuni emise de întreprinderi industriale sau titluri de rentã și bonuri de tezaur emise de stat, se numeste lombardare. Pentru asemenea operațiuni, bãncile percep o dobândã denumitã taxã de lombardare care, in general, este superioarã taxe scontului. Din punct de vedere monetar, aceastã operatiune echivaleazã cu punerea în circulație a unei cantitãți de masã monetarã. Dacã ținem seama de faptul cã aceasta masã monetarã nu are în toate cazurile o acoperire materialã, îndeosebi când statul mobilizeazã capitalul pentru acoperirea deficitului bugetar, putem spune cã lombardarea duce, uneori, la cresterea inflatiei.

Bonuri de rentã

Bonurile de tezaur sunt titluri de credit emise de stat și utilizate pentru mobilizarea de active financiare pe termen scurt la dispoziția sa, în scopul acoperirii deficitului bugetar curent, deci pentru efectuarea normalã a plãților curente, în situațiile în care încasãrile bugetare sunt insuficiente. Ele asigurã un nivel de dobândã competitivã, diferențiat in funcție de durata împrumutului, fapt care-l atrage pe deținãtorul de disponibilitãți, recomandându-se ca un plasament preferabil și cert. De asemenea, negociabilitatea curentã a bunurilor de tezaur, posibilitatea transferãri lor rapid in lichiditãți, reprezintã o altã caracteristicã a activitãții lor pentru cei care doresc sã-și plaseze avantajos economiile sau capitalurile disponibile.

Extinderea bonurilor de tezaur îmbraca forme noi prin emisiunea de piețe de capital, în afara celor tradiționale a bonurilor de tezaur, în cont curent și a obligațiunilor cu cupon zero. Aceste titluri sunt emise de bãnci și instituții specializate de credit, care dețin în portofoliu bonuri de tezaur în valoare nominalã egalã cu cea a obligațiunilor emise cu cupon b#%l!^+a?zero și care nu implicã plata dobânzii de la emitere pânã la scadențã. Echivalentul dobânzii revine celor care subscriu, care achiziționeazã acțiunile la o valoare actualã, mai micã, urmând sã încaseze la scadențã valoarea integralã, mai mare.

Bonurile de tezaur sunt emise prin subscrieri curente în funcție de necesitãți dinainte cunoscute și stabilite, sau pe calea adjudecãrii la licitație publica, care realizeazã diversificarea ofertelor la rata dobânzii. Prin cumpãrarea și vânzarea liberã pe piațã a acestor titluri se exercitã o puternica influențã asupra masei monetare în circulație, a stãrii de lichiditate a economiei.

Modalitatea cea mai frecventã de vânzare, prin plasarea bonurilor de tezaur pe piața primarã este cea a lichiditãților. Se practicã douã tipuri de licitație în funcție de ofertã, care poate fi competitivã și necompetitivã.

Oferta competitivã specificã numãrul bonurilor de tezaur pe care cumparatorul consimte sã le achiziționeze la prețul stipulat, încheierea tranzacției realizându-se la ofertele cele mai înalte.

Oferta necompetitivã constã în oferirea spre cumpãrare a unei cantitãți specificate de bonuri de tezaur la prețuri medii platite pentru toate titluirle in ziua licitației.

Bonurile de tezaur sunt negociate intens pe piața secundarã, respectiv, la bursa de valori, pentru ca anumiți cumpãrãtori preferã sã vândã titluri deținute înainte de expirarea termenului. Aceastã piațã secundarã face bonurile de tezaur ușor lichide și deci foarte atractive pentru investitori.

1.3. Structura pieței de capital

Piața financiarã este mecanismul prin care activele financiare sunt emise și introduse în circuitul economic. Ea este formatã din doua mari sectoare: sectorul bancar și sectorul titlurilor financiare.

Piața titlurilor financiare, ca segment de legaturã între deținãtorii de fonduri excedentare (investotorii) și utilizatorii de fonduri (emitenții de titluri financiare) are douã componente: piața primarã și piața secundarã.

Piața primarã este segmentul primar al pieței de capital pe care se vând și se cumparã titluri (valori mobiliare) nou emise. Aceastã piațã asigurã atragerea capitalurilor disponibile pe termen mediu și lung din economie și are rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe termen lung.

Piața secundara este segmentul secundar al pieței de capital care se constituie din Bursele de valori și piața externã extrabursierã (ex – RASDAQ), precum și prin investiții financiare specializate, denumite bãnci de investiții sau de plasament. Pe aceastã piațã se tranzacționeazã titluri financiare pe termen mediu și lung pentru a realiza negocierea, contractarea și executarea tranzacțiilor cu aceste titluri, în mod transparent și în conformitate cu regulamente și proceduri elaborate de bursã și de instituția de reglementare și supraveghere a pieței de capital (CNVM).

Bursa centralizeazã tranzacțiile prin intermediul sistemului de tranzacționare computerizat la care accesul este posibil prin intermediul terminalelor in floor-ul bursei sau in cazul sistemului de tranzacționare la distanțã, la sediile societãților de valori mobiliare care participã la constituirea pie la constituirea pieței bursiere. Orice alți factori informaționali de tranzacționare, prin distribuirea lor nediscriminatorie cãtre investitorii participanți la piața anterior ședinței de tranzacționare.

Bursa are un rol central in completarea circuitelor necesare pentru ca resursele financiare disponibile în piața de capital sã poatã fi distribuite cãtre zonele productive în care acestea pot fi utilizate eficient. Astfel în cazul unei emisiuni de acțiuni pe piața primarã, prin care o societate comercialã își majoreazã capitalul social conform cu nevoile ei de dezvoltare, investitorii care doresc sa cumpere acțiunile oferite vor face acest lucru numai dacã va exista o piațã care sãle poatã vinde, ulterior, pentru a-și recupera fondurile investite și profitul aferent, numai dacã aceste acțiuni vor avea garantatã lichiditatea.

Aceasta funcție a bursei este extrem de importantã în dezvoltarea economicã, deoarece capitalul financiar obtinut prin emisiune de acțiuni este cu mult mai ieftin decât capitalul financiar care poate fi obținut prin credit bancar. În vreme ce fondurile primite prin vânzarea emisiunii de acțiuni nu trebuie returnate, iar costurile lor se rezumã la cheltuielole de emisiune și de menținere la cota bursei, care sunt modice, în cazul creditului bancar fondurile împrumutate trebuie restituite la scadențã împreunã cu dobânda aferentã.

Totodatã, tranzacționarea continuã pe piața secundarã a actiunilor emise, conduce la configurarea diferențiatã a imaginii societaților cotate, în funcție de evaluãrile fãcute indirect de gradul de interes al investitorilor, fapt care permitea ca distribuirea ulterioarã a unor resurse noi sã se facã cãtre acele societãți care oferã investitorilor imaginea unei eficiențe mai mari, astfel se realizeazã acele reglaje economice care sunt stimulative pentru dezvoltarea companiilor celor mai profitabile.

Accesul la Sistemul e CotaTie Automata „RASDAQ” al Asociației Naționale a Societãților de Valori Mobiliare (numit in contnuare „SISTEM”), este controlat prin utilizarea de coduri ale utilizatorilor individuali si parole atribuite fiecarui Membru care este b#%l!^+a?autorizat sã participe direct la SISTEM-ul de tranzacționare RASDAQ. Membrul este responsabil de asigurarea securitãții codurilor care i-au fost atribuite și a echipamentului informatic care îi permite participarea la SISTEM-ul de tranzacționare RASDAQ. În particular, Membrul trebuie sã amplaseze echipamentul informatic astfel incât sã nu fie accesibil decât personalului autorizat al membrului.

În eventualitatea apariției unor condiții extraordinare pe piața, catastrofe nucleare, cãderea sistemului național de telecomunicații sau a celui de furnizare și/sau transmiterea energiei electrice, cãderea infrastructurii pe care o sprijinã SISTEM-ul de tranzacționare RASDAQ, sau în cazul unor crize internaționale majore, Comitetul Director sau CNVM pot ordona suspendarea temporarã a operãrii SISTEM-ului de tranzacționare RASDAQ. În ceea ce privește autorizarea cotãrii în sistem a unei valori mobiliare, Comitetul Director poate ordona o suspendare temporarã a cotațiilor acelei valori mobiliare, dacã apreciazã cã aceastã mãsurã este necesarã ori potrivitã pentru a proteja investitorii sau pentru a menține încrederea publicului în integritatea pieței de valori mobiliare operatã în sistem. Aceeași mãsurã poate fi ordonatã de cãtre CNVM.

Departamentul ANSVM pentru supravegherea pieței monitorizeazã tranzacțiile pentru a descoperi eventualele încãlcãri ale regulilor de tranzaționare și investigheazã reclamațiile legate de o presupusã încãlcare a regulilor sau o utilizare necorespunzãtoare a SISTEM-ului de tranzacționare RASDAQ, indiferent de sursa reclamației. Printre altele, acest document rãspunde de analizarea datelor referitoare la tranzacți, precum și a altor informații relevante privind orice presupusã încãlcare a regulilor de tranzacționare sau utilizare necorespunzãtoare a SISTEM-ului de tranzacționare RASDAQ de cãtre un Membru, sau de cãtre o persoana asociatã cu un Membru.

Restul investigației va fi raportat Comitetului Director sau Comisiei desemnate a iniția proceduri în vederea revocarii dreptului Membrului de a avea aces în SISTEM-ul de tranzacționare RASDAQ.

1.4. Rolul pieței de capital în dezvoltarea economiei

Conform studiilor efectuate, în ultimele două decenii, lichiditatea pieței de capital a fost catalizatorul creșterii economice a țărilor în curs de dezvoltare. Fără o piață lichidă, multe investiții pe termen lung profitabile nu s-ar intreprinde deoarece cei care fac economii sunt reticenți în a-și imobiliza banii pe perioade mari de timp. În consecință, o piață de acțiuni lichidă permite acestora să-și vândă deținerile de capital social ușor, și în acest fel firmele pot strânge fonduri în termeni favorabili. Datorită faptului ca facilitează realizarea de investiții pe termen lung, crește volumul investițiilor și lichiditatea pieței ceea ce duce la o mai bună alocare a capitalului și finanțează creșterea economică pe termen lung.

S-a demonstrat că țările cu o piață de capital relativ lichidă în 1976 s-au dezvoltăt mai repede în următorii 18 ani față de țările care nu au avut piețe de capital lichide, chiar dacă acestea au încercat să se concentreze mai mult asupra factori care influentează creșterea economică( nivelul de educație al populației, rată inflației și liberalizarea comerțului). Pe de altă parte, s-a aratăt ca reducerea barierelor investiționale pe piețe de capital externe crește lichiditatea pieței de capital, cu efecte pozițive asupra creșterii economice. Deși volatilitatea crete în primii ani după liberalizarea financiară, totuși o mai mare deschidere către piețele de capital internationale este asociată cu o volatilitate redusă a veniturilor pe termen lung.

De aproape un secol, economiștii au dezbătut avantajele și dezavantajele sistemelor financiare care se bazează fie pe bănci fie pe piețele financiare în încercarea lor de a promova creșterea economică și o mai bună alocare a capitalului. Acest capitol examinează care structură a sistemului financiar promovează mai bine investițile interne. De asemenea se testează dacă structura sistemului financiar are o influență independentă asupra investițiilor interne prin controlarea nivelului de dezvoltare financiară. Studiile economice au ajuns la concluzia ca nivelul de dezvoltare financiară, respectiv economică și nu structura sistemului financiar influențează deciziile investiționale.

Două întrebări apar privind impactul intermedierii financiare asupra economiei reale. Prima întrebare este dacă dezvoltarea sectorului financiar afectează activitatea economică. A două este dacă structura sistemului financiar contează pentru obținerea unor rezultate în sectorul economic. Foarte multe studii imbrățișează ideea ca dezvoltarea sistemului financiar are un efect pozitiv asupra economiei reale, inclusiv asupra investițiilor, gradului de ocupare al muncii, productivității și pe calea unei creșteri economice sustenabile.

Până de curând, economiștii s-au oprit asupra rolului structurii sistemului financiar în influențărea activității economice pe bază unor studii de caz legate de avantajele și dezvantajele sistemelor financiare bazăte fie pe bănci (Germania și Japonia) fie pe piață de capital (USA și Marea Britanie). Studiile din Germania și Japonia au examinat rolul băncilor În mânăgementul corporațiilor și rolul relațiilor bănci-firme în acordarea de credite, eficiența alocarii capitalului, productivității, respectiv asupra intregii economii. Cercețările economice din USA și Marea Britanie au accentuat funcțiile piețelor financiare în furnizarea de informații legate de activitatea corporatiilor, fuziunilor și achizițiilor și impactul acestora asupra eficientei economiei. Este greu de spus ca o structura a sistemului financiar este mai bună decât cealaltă, mai ales ca aceste studii s-au oprit asupra unor țări b#%l!^+a? (Marea Britanie, Germania, Japonia și USA) care au performanțe similare ale creșterii economice pe termen lung.

Noile cercețări au ajuns la concluzia ca atât băncile cât și piețele financiare joacă un rol important în sprijinirea creșterii economice și că acestea sunt complementare. Au apărut două noi abordari în literatura economică: (1) rolul serviciilor financiare și (2) rolul legislatiei și al finanțelor.

Prima abordare accentuează rolul sistemului financiar în atenuarea imperfectiunilor pieței și acordarea de servicii cheie sectorului privat, astfel marind performănțele economice. Sistemele financiare imbunătățesc performanțele economice printr-o mai bună apreciere a oportunitatilor de investire, prin exercitarea controlului corporatist, micșorând riscul de mânăgement și micșorând costurile alocarii capitalului. Pe măsură ce sistemul financiar se dezvoltă, acesta devine mai eficient în furnizarea de servicii financiare, cu implicații directe asupra creșterii economice. Potrivit acestei abordări, dacă economia unei țări este bazată pe sistemul financiar sau pe piață de capital este irelevant pentru activitatea economică.

A două abordare, bazată pe rolul legislatiei și al finanțelor, subliniază rolul drepturilor creditorilor și al investitorilor pentru dezvoltarea intermedierii financiare. În țările ce acordă o importanța deosebită acestor drepturi, sectorul financiar devine de asemenea mai eficient în furnizarea de servicii sectorului privat. Calitatea sistemului legal este una dintre cele mai importante variabile a dezvolțării financiare. Aceste studii doresc să sublinieze rolul mediului juridic care va facilita dezvoltarea sistemului bancar și a piețelor de capital, care la rândul lor vor sprijini creșterea economică.

Piață de capital furnizează informații despre profitabilitatea asteptată a investițiilor. Drept rezultat, o piață de capital funcțională poate crește volumul investițiilor deoarece identifică proiectele cele mai rentabile( cu o probabilitate estima de realizare a acestora și un risc mai mare) care altfel ar fi fost considerate prea riscante. Piață de capital afectează și calitatea investițiilor, precum și alocarea capitalului prin faptul ca identifică activitățile economice cele mai rentabile.

Pe de altă parte, piață de capital afectează deciziile de investire prin efectele sale asupra costului capitalului. O dată cu dezvoltarea pieței de capital, și pe măsură ce aceasta devine mai lichidă, riscul investițional scade ceea ce duce la reducerea costurilor de finanțare. Această afirmație este susținută și de către studiile asupra liberalizarii piețelor de capital, care este urmată de o creștere a capitalizarii bursiere, o reducere a costului capitalului și o creștere a volumului investițiilor.

În al treilea rând, piață de capital influențează pozițiv investițiile prin faptul ca exercita presiuni asupra mânăgerilor corporațiilor, amenințați cu preluari ostile și fuziuni. Piață de capital afectează guvernanta corporativa deoarece permite legarea performănțelor firmei cu compensatiile mânăgerilor.

Criticii sistemelor financiare bazate pe piețele financiare numesc o serie de factori care limitează capacitatea acestora de a crește volumul și calitatea investițiilor. Deciziile de investire se bazează pe faptul ca estimarea pieței asupra profitabilitatii firmei este un indicator mai bun decât cel calculat de mânăgerii firmei. Aceasta diferență apare datorită asimetriei informației , sau datorită operațiunilor speculative. Care dintre preziceri este mai bună: cea făcută de piață sau cea făcută de conducerea firmei? Opiniile diferă în acest caz. Pe de o parte, unii economiști sugerează ca deciziile investiționale ar trebui să se bazeze, în primul rând, pe evaluarea pieței. Motivul este faptul ca investitorii externi sunt gata să accepte rate mai reduse de rentabilitate, în timp ce mânăgerii încearcă egalarea ratei de rentabilitate cu produsul marginal al capitalului. Pe de altă parte, ceilalți afirmă că deciziile să se ia pe bază informațiilor furnizate de echipa mânăgerială; piețele de capital nu furnizează informații noi care să afecteze deciziile de investire ale mânăgerilor. Studii empirice au scos la iveală faptul ca rolul piețelor de capital în luarea deciziilor la nivel de firmă este unul limitat.

O altă critică a sistemelor bazate pe piețele financiare este ca deși facilitează strângerea de informații despre oportunitățile de investire, aceste informații tuturor participanților de pe piață. Apare o problema de free- rider, care descurajează investitorii să platească pentru a avea accesul la informații mai detaliate. În principiu, problema free- rider ar trebui să fie mai puțin evidentă în sistemele bazăte pe bănci deoarece băncile fac foarte puține informații publice.

Deși pe piață de capital au loc fuziuni și achiziții, criticii arată că acest lucru nu inseamnă neapărat o eficiență mai mare. Piețele financiare nu elimină asimetria de informații, iar cei din interiorul firmelor au mai multe informații decât cei din afără. Din experienta USA reiese faptul ca firmele mari supravetuiesc nu prin creșterea profitabilității, ci prin creșterea și mai mult a dimensiunii firmei prin fuziuni și achiziții. Mai mult decât atât, preluarile nu duc neaparat la o creștere cantitativa a investițiilor, are loc doar un transfer de “avere” de la vechii la noii propriețări. Masivele preluari ce au avut loc în anii ‘80 pe piață de capital americană nu au avut ca rezultat creșterea investițiilor nete, și nici a eficientei pieței; în schimb a deteriorat foarte mult sectorul corporatist.

Tot pe bază observațiilor făcute pe piață de capital americană, s-a arătat că preluarile ostile creează valoare doar pentru noii proprietari, prin redistribuirea averii, în dezavantajul personalului angajat și al furnizorilor. Economiștii afirmă că preluările ostile produc o b#%l!^+a?preferință a mânăgerilor de a face investiții cu rezultate pe termen scurt, în detrimentul investițiilor pe termen lung, cu consecinte negative asupra performăntei economice.

Cap. 2. Piața de capital din România

2.1 Începuturile și dezvoltarea pieței de capital în România

Procesul trecerii României la o economie planificatã centralizat, bazatã aproape exclusiv pe proprietatea de stat, la o economie concurențialã de piațã, implicã parcurgerea unei perioade de timp mai mare decât s-a crezut inițial, cu etape distincte, cu obiective, strategii și tactici adecvate.

Pentru a-și atinge scopul, tranzacția însãși trebuie planificatã, astfel încât procesul de reformã și restructurare sã nu cunoascã sincope și sã evite, pe cât posibil, anomaliile care pot apãrea pe plan politic, economic, social și moral. Obiectul strategic al societãților în tranziție este formarea și dezvoltarea piețelor specializate, împreunã cu toate conexiunile cerute de legile economice, precum și a mecanismelor specifice de funcționare, conform unui model de dezvoltare coerent ca și celelalte țarii noastre.

Înaintea celui de-al doilea rãzboi mondial, România, având o economie de piațã, a cunoscut aceeași evoluție spre formarea și dezvoltarea pieței interne de capital ca și celelalte țari capitaliste. La 1 iunie 1881, acum aproape 120 de adi, Senatul României a aprobat „Legea ascupra burselor, mijlocitorilor de schimb și mijlocitorilor de mãrfuri”. În temeiul acestei legi au fost organizate primele burse din România, la București, Iași, Brãila și Galați. La 1 decembrie 1882 a fost publicatã prima cotã oficialã a bursei din București prin care erau anunțate tranzacții cu 21 de valori mobiliare. În anul 1882 existau in România numai 6 societãți pe acțiuni cu un capital de cca. 25 milioane lei, în timp ce efectele publice și înscrisurile funciare care circulau pe piațã nu valorau mai mult de 200 milioane lei.

În Monitorul Oficial nr. 31 din 9 mai 1904 a fost publicatã „Legea asupra burselor de comerț”, care prevedea funcționarea în România a urmãtoarelor burse: la București – o bursã de schimb și efecte, de cereale și de mãrfuri; la Brãila, Galați și Constanța – câte o bursã de cereale, de mãrfuri și de închiriere a bastimentelor; la Iași și Craiova – câte o bursã de cereale și mãrfuri. Legea din 1904 a fost modificatã in 1905, 1913, 1918 și 1928, fãrã a suferi însã schimbãri esențiale. În 1904 interesul publicului pentru plasamente în valori mobiliare a devenit semnificativ. În acel an erau negociate pe piața bursierã 43 de valori mobiliare. În intervalul 1904 -1914, volumul tranzacțiilor bursiere a crescut atât în ceea ce privește titlurile de participare (acțiuni), cât și titlurile de valoare cu venit fix (boligațiuni, rente).

Dupã impunerea regimului comunist, bursa de mãrfuri a fost desființatã prin Decretul nr. 61 din 18 ianuarie 1949, în timp de bursa de efecte, acțiuni de schimb, dupã o agonie pe durata anilor 1949-1952. Patrimoniul ambelor instituții a fost trecut de cãtre stat „in proprietatea intregului popor”. Perioada 1952-1989 reprezintã o „gaurã neagrã” în istoria pieței de capital din România, cu mențiunea cã, deși abolite pe plan intern, mecanismele burselor internaționale au fost utilizate, totuși, de docietãțile românești cu capital de stat, specializate în operațiuni comerciale, respectiv în import-export de materii prime și produse agroalimentare.

2.2. Premise legislative

Premisele apariției unei piețe de capital în România, dupã revoluția din 1989, au fost create odatã cu promulgarea Legii nr. 31/1990 privind societãțile economice, care au asigurat cadrul legal necesar nașterii și dezvoltãrii societãților de capitaluri și totodatã a instituit un cadru clar pentru produsele utilizate pe piața de capital: acțiunile și obligațiunile.

Potrivit acestei legi, societãțile comerciale pe acțiuni au putut face apel la economiile publicului, pentru înființarea sau pentru majorarea capitalului (primele atrageri de capital de la populație au fost realizate de bãncile „Ion Țiriac” și „Bankoop”). Astfel putem defini anul 1990 drept momentul de apariție a pieței primare de capital. Un moment important l-a constituit adoptarea Legii nr. 58/1991 a privatizãrii societãților comerciale care a relevat odatã în plus nevoia existenței unei piețe secundare, deoarece a introdus pe piața financiarã, într-o cantitate masivã, hãrtii de valoare și nu în ultimul rând, de a demonstra necesittea creãrii unui cadru organizat pentru vânzarea/cumpãrarea acestora. A instituit primii investitori instituționali – cele 5 Fonduri ale Proprietãții Private, care, deși hibrizi, au avut, de asemenea, rolul de a familiariza populația cu instituția investitorului de portofoliu.

În anul 1992, certificatele de proprietate au fost emise și distribuite în forma materializatã, la purtãtor. Anul 1992 a reprezentat și momentul derulãrii primei oferte publice de acțiuni contra numerar, din cadrul procesului de privatizare, ofertã care a fost efectuatã de Agenția Naționalã pentru Privatizare si Banca Romanânã pentru Dezvoltare cu sprijinul unei societãți de consultanțã din Marea Britanie și care a avut o rezonanțã deosebit de mare.

Cãtre sfârșitul anului 1992 s-a inființat Agenția Naționalã pentru Titluri de Valoare, b#%l!^+a?ca direcție în Ministerul Finanțelor, „embrionul” organismelor de reglementare și supraveghere a pieței de capital de mai târziu. Paralel, în Banca Naționalã a Romanâniei se creeazã Centrul de Proiectare și Implementare a Piețelor de capital „embrionul viitoarei Burse de Valori București”.

Odatã cu apariția Ordonanței nr. 18/1993 privind reglementarea tranzacțiilor nebursiere cu valori mobiliare și organizarea unor instituți de intermediere, a fost înființatã Agenția Valori Mobiliare (AVM) prin transformarea Agenției Naționale pentru Titluri de Valoare (ANTV). Aceastã entitate, constituitã ca Direcție Generalã în Ministerul de Finanțe, a creat cadrul de reglementare minim necesar pentru începutul pieței de capital în România, prin elaborarea Regulamentului privind oferta publicã de vânzare de valori mobiliare și a Regulamentului privind autorizarea societãților de intermediere de valori mobiliare și a agenților de valori mobiliare aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 788/1993. Cronologic vorbind, s-a asistat la un fenomen de apariție a unor fonduri mutuale (FMOA administrat de SAFI) care, deși trebuiau sã desfãșoare o activitate specificã pieței de capital, ele erau înființate și funcționau undeva la interferența dintre Legea nr. 31/1990 privind societãțile comerciale, Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancarã și Codul Civil, nefiind autorizate de nici o autorizate de nici o autoritate specificã pieței bancare sau a pieței de capital.

In anul 1994 a fost adoptatã Legea nr. 52 privind valorile mobiliare și bursele de valori, care a creat condiții pentru apariția de noi instituții pe piațã:

Comisia Naționalã a Valorilor Mobiliare (CNVM(;

Bursa de valori București

Societãți de depozitare;

Societãți de registru;

Asociații profesionale cu statut de organisme de autoreglementare care au dus la apariția de noi piețe secundare de tranzacționare (RASDAQ), altele decât cele bursiere.

Bursa de valori , ca o componentã de bazã a pieței secundare din România a fost reînființatã în anul 1995, printr-o decizie a Guvernului României și a fost finanțatã de la bugetul de stat, cu condiția ca in termen de 3 ani de la înființare, sã ramburseze din comisioanele aplicate tranzacțiilor efectuate, suma necesitatã de înființarea sa. Bursa funcționeazã ca o piațã de licitație pe care întâlnirea dintre emitenți și investitori este facilitatã de intermediari.

Cea de a doua componentã a pieței secundare din România s-a constituit, ca o necesitate, in anul 1996 sub forma pieței extrabursiere RASDAQ, care asigurã o circulație liberã și intensã a valorilor mobiliare la un curs negociat ce reflectã interesul investitorilor pentru deținerea titlurilor necotate la bursã. Organismul tutelar în cazul pieței de negocieri RASDAQ este Asociația Naționalã a Societãților de Valori Mobiliare (ANSVM), organism de autoreglementare, conform deciziei date de Comisia Naționalã a Valorilor Mobiliare.

Organizațiile implicate în funcționarea sistemului pieței extrabursiere, sunt:

– Societatea de suport tehnologic RASDAQ, care asigurã colectarea informațiilor cu privire la ofertele de vânzare/cumpãrare ale embrilor Asociației Naționale a Societãților de Valori Mobiliare, susține tehnic negocierea electronicã a titlurilor, ține evidența contractelor incheiate intre membri, raporteazã situația tranzacțiilor fiecãrei societãți de valori mobiliare membre și difuzeazã informații cu privire la prețurile și volumul de titluri tranzacționate zilnic pe piațã;

b#%l!^+a? b#%l!^+a?

– Societatea Națională de Compensare, Decontare și Depozitare (SNCDD), cu rol complex de calcul al soldului pe fiecare titlu, pentru fiecare utilizator direct al sistemului, în efectuare a transferului de proprietate și de deținere în numele utilizatorului și al clienților acestora a valorilor mobiliare tranzacționale; Registrul Român al Acționarilor (RRA), societate al cărei unic rol este cel de păstrare și actualizare a informațiilor despre componenta acționarului fiecărui emitent ale cărei valori mobiliare se tranzacțio-nează pe această piață;

– Membrii Asociației Naționale a Societăților de Valori Mobiliare care pot avea diferite relații cu organizațiile menționate anterior, astfel:

utilizatori direcți ai sistemului de tranzacționare;

utilizatori indirecți ai sistemului de tranzacționare;

utilizatori direcți ai Sistemului de Compensare, Decontare și Depozitare;

utilizatori indirecți ai Sistemului de Compensare, Decontare și Depozitare.

– Bănci de decontare a tranzacțiilor;

– Bănci cu rol de custodie al valorilor mobiliare;

– Fonduri mutuale ca investitori instituționali principali;

– Agențiile de presă și știri, interne și internaționale pentru desemnarea informației publice în mass-media.

2.3. Piața primară de capital în România

Pe piața primară, titlurile financiare pe termen lung sunt emise în scopul de a fî plasate. în piața primară, agenții economici – întreprinderi, autoritatea guvernamentală, administrațiile locale, care au nevoie de resurse bănești, oferă noi titluri financiare pe termen lung. Acestea sunt achiziționate de către alți agenți economici – populația, instituțiile financiare etc. – care dispun de economii bănești.

Constituirea și dezvoltarea unei piețe de capital în țara noastră sunt indisolubil legate de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat, de diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerț, turism, alimentație publică etc. In paralel apariția unor firme noi cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la accelerarea procesului de creare a unei veritabile piețe de capital și ca o consecință directă a bursei de valori mobiliare.

Înființarea și funcționarea unei burse de valori presupune îndeplinirea câtorva condiții, una din cele mai importante este existența pe scară largă a marilor firme organizate ca societăți pe acțiuni. O a doua condiție este dispersarea acțiunilor la un număr suficient de mare de posesori. In țara noastră, un rol important în asigurarea acestor condiții 1-a avut procesul de privatizare.

Sursa: Bogdan Ghilic-Mîcu – „Bursa de valori", Editura Economică, București, 1997, pag. 186 b#%l!^+a?

2.3.1 Priva tizarea societăților comerciale cu capital de stat

Premiza declanșării procesului de privatizare o constituie adoptarea Legii nr. 31 din 16 noiembrie 1990, care prevede constituirea de societăți comerciale, ca persoane juridice sub una din următoarele forme:

– societate în nume colectiv, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor asociațiilor;

– societăți în comandită simplă, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociațiilor; comanditorii răspund numai până la concurența apor-urilor lor;

– societate în comandită pe acțiuni., al cărei capital social este împărțit în acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimo-iul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociațiilor comanditați; comanditorii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor;

– societate pe acțiuni, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrioniui social; acționãrii sunt obligați numai la plata acțiunilor lor;

– societate cu răspundere limitată, ale cărei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociații sunt obligați numai la plata părților sociale.

Importante pentru crearea pieței de capital sunt societățile pe acțiuni și societățile în comandită pe acțiuni, la care capitalul social este reprezentat pe acțiuni emise de societate, nominative sau la purtător.

Pentru ca privatizarea societăților comerciale cu capital de stat să devină operativă, a fost adoptata Legea nr. 58 din 14 august 1991, care definește cadrul juridic necesar transferului de proprietăți de la stat către investitori, fie persoane fizice, fie persoane juridice. In esență, legea prevede:

procedura privind distribuirea gratuită de certificate de proprietate

către cetățeni;

metodele de privatizare a societăților;

participarea investitorilor individuali și instituționali la procesul de

vânzare-cumpărare de acțiuni și active etc.

Pentru inițierea procesului de privatizare, s-au înființat 5 societăți de natură financiară pe acțiuni numite Fondul Proprietății Private (FPP) și o instituție publică, cu caracter comercial și financiar, Fondul Proprietății de Stat (FPS).

Fondul Proprietății Private deținea inițial 30% din capitalul social al societăților comerciale organizate conform Legii nr. 15/1990 și sunt organizate sub formă de societăți comerciale, la care acționarii sunt cei care dețin certificatele de proprietate distribuite gratuit. Atribuțiile principale ale FPP sunt:

– emisiunea de certificate de proprietate;

– urmărirea maximizării profiturilor care revin deținătorilor de certificate de proprietate;

– stabilirea modalităților de utilizare a certificatelor de proprietate în vederea obținerii de acțiuni la societățile comerciale;

– asigurarea de servicii de brokeraj, în scopul schimbării certificatelor pe acțiuni, pe piața secundară de capital;

– restructurarea portofoliului de acțiuni astfel încât să se maximizeze valoarea de piață a certificatelor;

– accelerarea procesului de privatizare a societăților comerciale, inclusiv prin vânzare publică de acțiuni.

Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, Fondul Proprietății de Stat a fost reorganizat ca fond închis de investiții atipic, aflat în subordinea Ministerului Privatizării, cu rolul de a vinde acțiunile deținute de stat la societățile comerciale, în conformitate cu politica aprobată de guvern. Fondul Proprietății de Stat se desființează în momentul în care Parlamentul constată, pe baza informațiilor prezentate de Guvern, că privatizarea este un proces încheiat.

Pe la sfârșitul anului 1997, organul guvernamental responsabil cu îndrumarea, coordonarea și controlul de privatizare al societăților comerciale cu capital de stat a fost Agenția Națională pentru Privatizare (AMP). Odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, Agenția Națională pentru Privatizare se desființează, înflințându-se Ministerul Privatizării.

Ministerul Privatizării a fost, pentru o scurtă perioadă, autoritatea administrației publice centrale, responsabilă cu elaborarea politicilor de privatizare, cu coordonarea și controlul procesului de privatizare. Principalele atribuții ale Ministerului Privatizării erau următoarele:

– elaborarea și supunerea spre aprobarea Guvernului a strategiei de privatizare; b#%l!^+a?

– elaborarea și supunerea spre aprobarea Guvernului a proiectelor de legi și proiectelor de hotărâri ale Guvernului în domeniul privatizării;

– îndrumarea metodologică a întregului proces de privatizare;

– avizarea și supunerea spre aprobarea Guvernului a programului anual de privatizare elaborat de F. P. S.;

– aprobarea, la cererea Fondului Proprietății de Stat, a listei societăților comerciale care se restructurează;

– întocmirea rapoartelor privind stadiul privatizării și prezentarea lor spre analiza Guvernului;

– efectuarea controlului operațiunilor de privatizare;

– promovarea investițiilor străine în scopul privatizării societăților comerciale.

Acțiunile gestionate de Fondului Proprietății de Stat se vând persoanelor fizice sau juridice cu drept privat, române sau străine, prin: ofertă publică de vânzare, negociere directă, licitație cu strigare sau în plic, certificate de depozite emise de bănci de investiții pe piața de capital internațională. In urma Programului de Privatizare în Masă, acțiunile a peste 4000 de societăți au intrat în posesia a peste 16 milioane acționari.

Privatizarea societăților comerciale în anul 1997 și 1998 evidențiază gradul sporit de atractivitate al întreprinderilor mici și mijlocii din următoarele sectoare: agricultură (633), comerț (215), industrie (179), construcții (50), transporturi (41), turism (22), prestări și servicii (17), învățământ (6). Pentru un număr de 44 de societăți comerciale s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare a pachetelor de acțiuni, deținute de Fondului Proprietății de Stat. cu investitori străini din Franța, SUA, Germania, Austria, Elveția, Italia, Cipru, etc.

2.3.2 Dezvoltarea sectorului particular

O componentă deosebit de importantă a procesului de reformă economică a României o constituie crearea și dezvoltarea unui puternic sector privat de firme mici și mijlocii, organizate prin liberă inițiativă, sector capabil să asigure piața cu produse și servicii intens solicitate și să absoarbă o bună parte din forță de muncă disponibiîizată prin restructurarea în alte sectoare sau a tinerilor, în acest scop, legile adoptate în 1990 și 1991 privind organizarea și înființarea unor astfel de întreprinderi au permis apariția unui sector privat a cărui importanță este menținută atât prin cadrul juridic cât, mai ales, de cel economic.

Obiectele de bază în domeniul sectorului firmelor private sunt: creșterea semnificativă a numărului de întreprinderi'mici și mijlocii, precum și a rolului acestora în ansamblul economiei naționale; încurajarea, cu prioritate, a apariției de noi firme cu caracter productiv, de talie mică și mijlocie, în ramurile în care înregistrează ritmuri medii și înalte de dezvoltare și pentru care există cerere pe piața internă sau externă, cu posibilități de creștere în viitor; elaborarea și punerea în aplicare a unor mecanisme, la nivel național, de susținere atât în faza de înființare, cât și în cea de dezvoltare. Măsurile care trebuie luate pentru atingerea obiectivelor fixate vizează trei mari direcții: cadrul juridic, cadrul organizațional – funcțional și cadrul financiar.

Îmbunătățirea și completarea cadrului legislativ presupune adoptarea următoarelor reglementări:

– stimularea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii prin acordarea unor avantaje și facilități de care pot beneficia acestea, precum și prin stabilirea responsabilităților care revin organismelor abilitate să le sprijine;

– sprijinirea cooperării firmelor private mici și mijlocii în interiorul economiei naționale, precum și cu cele din străinătate;

– uniformizarea sistemului de impozitare în vederea eliminării tratamentului discriminatoriu al diferitelor categorii de agenți economici și aplicarea aceluiași tratament fiscal pentru întreprinzătorii români, în raport cu cei străini.

Sprijinirea organizării și funcționării unor servicii necesare în procesul de înființare și dezvoltare a întreprinderilor particulare prin:

– participarea cu subvenții la constituirea și funcționarea unor rețele de centre destinate acordării, gratuit sau cu tarife reduse, de servicii, de informații, asistență și consultanță financiară, economică, managerială;

– elaborarea unor măsuri pentru valorificarea, în folosul micilor întreprinzători, a terenurilor și spațiilor disponibile, aparținând societăților comerciale cu capital de stat, regiilor autonome și consiliilor locale;

– facilitarea de contracte ale întreprinzătorilor privați români cu firme din alte țări, prin intermediul Camerelor de Comerț, în cadrul târgurilor, expozițiilor, întâlnirilor de afaceri etc.

Acordarea de facilități financiar-bancare firmelor private mici și mijlocii, constând în

– alocarea de la bugetul de stat, a unor fonduri pentru acordarea de credite cu dobândă preferențială (până la 50% din dobânda de referință a Băncii Naționale) pentru b#%l!^+a?întreprinzătorii care promop-vează activități productive, creează noi locuri de muncă, se implică în activitatea de cercetare-dezvoltare;

– alocarea de sume din fondurile constituite pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii, primite de la organismele internaționale;

– utilizarea unei părți din fondurile de șomaj pentru întreprinzătorii care înființează societăți cu aport substanțial de locuri de muncă;

– sprijinirea personalului disponibilizat prin restructurarea societăților comerciale cu capital de stat, de a iniția și desfășura activități economice pe baza liberei inițiative, ca persoane fizice sau asociații familiale.

2. 4. Plata secundară de capital în România

Piața secundară este suportul existenței și funcționării pieței primare, îndeplinind alături de aceasta rolul de placă turnantă a circuitului capitalului în economie. Tranzacțiile bursiere – vânzarea, cumpărarea, schimbul de valori mobiliare – apar inevitabil de îndată ce în economie au fost emise și distribuite titluri financiare.

Existența pieței secundare garantează deținătorilor că aceste valori mobiliare sunt negociabile, adică pot fi valorificate oricând, deci se pot vinde și cumpăra, altfel ele neavând valoare într-o emisiune. Piața secundară este segmentul cel mai nobil al manifestării cererii și ofertei de capital financiar, iar cursurile valorile negociabile reprezintă indicative barometrice ale stării economice ale unei țări, ale unei regiuni și chiar pe plan mondial. Negociabilitatea este caracteristica ce îi atrage pe cei care intră pe piața primară, din care pot ieși oricând cu ajutorul pieței secundare. In același timp, piața secundară reglează consumul economic, armonizând dorința de câștig cu cea de acoperire a unor riscuri. Piața secundară asigură, prin intermediul bursei de valori mobiliare și al piețelor extrabursiere, atât buna funcționare a pieței primare, cât și lichiditatea și mobilitatea economiilor. Investitorii au posibilitatea de a negocia, în orice moment, acțiunile și obligațiunile deținute în portofoliul sau pot cumpăra noi valori mobiliare. Piața secundară concentrează cererea și oferta derivată, care se manifestă după ce piața valorilor mobiliare s-a constituit.

Un rol important pe piața financiară revine societăților de intermediere a valorilor mobiliare care:

– își asumă angajamentul de distribuire a titlurilor emise;

– efectuează comerțul cu titluri, respectiv, vânzarea-cumpărarea de valori mobiliare în nume și pe cont propriu;

– efectuează intermedierea în comerțul cu titluri, respectiv vânzarea cumpărarea acestora în contul unor terți.

Societățile de intermediere se pot specializa în una sau mai multe activități:

– unele acționează prioritar pe piața primară, asigurând distribuirea și plasamentul noilor emisiuni;

– altele acționează numai pe piața secundară, fiind considerate firme de „broker/dealer".

Piața secundară este o piață organizată care asigură operatorilor următoarele avantaje:

– oferă informațiile referitoare la produsul ce urmează a fi tranzacțional;

– informațiile despre produs și despre emitent sunt difuzate în marea masă a investitorilor;

– oferă informații privind nivelul și mișcarea prețului pe piață.

2.4.1. Bursa de Valori București

Bursa de valori realizează operațiunile specifice: tranzacțiile cu titluri, indici bursieri, produse sintetice, efecte de comerț sau valutar, pe baza ordinelor (de vânzare sau de cumpărare) pe care le primesc de la societățile de bursă. Acestea sunt societăți financiare care au ca obiect de activitate efectuarea de tranzacții pe piața secundară. Aceste societăți pot realiza tranzacții în numele, pe contul și riscul clientului (solicitantul poate fî un posesor de titluri pe care vrea să le vândă sau un posesor de bani pe care vrea să-i investească prin cumpărarea de titluri), deci ca reprezentant al acestuia (ca broker), sau în nume propriu, acționând ca și contraparte (ca deaîer) pentru cei care vor să vândă sau să cumpere.

În primul caz, activitatea este renumerată printr-un comision, calculat în funcție de volumul și tipul operațiunilor efectuate, iar în cazul al doilea, societatea încasează o diferență de preț (spread) care trebuie să-i fie favorabilă. În mod obișnuit, societatea de bursă acționează atât ca broker, cât și ca dealer, din care cauză se mai numesc și societăți broker-dealer. In afara încheierii de tranzacții, aceste firme mai pot asigura (contra cost, la cerere) b#%l!^+a?și unele servicii specifice: evaluarea tendințelor pieței și identificarea celor mai bune plasamente, gestionarea portofoliului clienților, inclusiv executarea obligațiilor de livrare sau plată ce derivă din tranzacțiile angajate.

Tranzacționarea în cadrul Bursei de Valori București este monopolul membrilor Asociației Bursei și se poate efectua exclusiv prin intermediul agenților pentru valori mobiliare autorizați ca agenți de bursă. Dobândirea calității de agent la bursă are la bază cererea transmisă de societatea de valori mobiliare către Bursa de Valori București și necesită pentru aprobare îndeplinirea următoarelor condiții:

– persoana în cauză trebuie să dețină o autorizație valabilă de „agent pentru valori mobiliare" acordată de CNVM;

– să aibă vârsta minimă de 21 ani;

– să fi frecventat și promovat testele și examenele profesionale special cerute pentru satisfacerea exigențelor profesiei se agent de bursă.

Autorizarea agenților de bursă se face de către Directorul General al Bursei. Evidența agenților de bursă se ține într-un registru special, un agent de bursă poate reprezenta numai o singură Societate de Valori Mobiliare (membră a Asociației Bursei); aceasta poartă întreaga răspundere pentru activitatea desfășurată de agenții ei de bursă în timpul ședințelor de tranzacționare.

Fluxul documentelor utilizate de societatea de valori mobiliare în relația cu utilizatorul include următoarele etape:

1. Contactarea unei Societăți de Valori Mobiliare de către clienți, prin
agentul de valori mobiliare, în vederea deschiderii unui cont și înmânarea unei
copii a titlului de contract ce se încheie între SVM și client, pentru a fi însușit de
către client în situația încheierii lui;

2. Încheierea contractului și negocierea comisionului;

3. Completarea și semnarea cererii de deschidere de cont ca urmare a
unei discuții prin care agentul și-a însușit foarte clar intențiile clientului în ceea ce privește tranzacțiile sale viitoare. Aprobarea cererii de deschidere de cont de către conducerea SVM;

4. Completarea și semnarea unui ordin de vânzare/cumpărare de către
client și agentul de valori mobiliare după consultarea acestuia din urmă;

5. Transmiterea confirmării tranzacției de către SVM pe adresa indicată de client;

6. La sfârșitul lunii, SVM va expedia clientului un extras de cont lunar, document care conține situația contului în numerar și a celui în valori mobiliare, inclusiv o evaluare a portofoliului de titluri la prețul de piață.

Tranzacțiile bursiere se efectuează pe baza ordinului de bursă, introdus de agentul de bursă. Ordinul de bursă reprezintă instrucțiuni privind oferta de cumpărare sau de vânzare a valorilor mobiliare înscrise la cota bursei. Un ordin poate fi acceptat la tranzacționare dacă conține cel puțin următoarele informații: sensul tranzacției (vânzare sau cumpărare), simbolul și descrierea valorii mobiliare, cantitatea, prețul limită, perioada pentru care este valabil ordinul, contul pentru care se execută ordinul și numărul ordinului în evidența SVM-ulm. Un contract bursier se încheie când are lor o tranzacție și bursa transmite confirmarea acesteia către membrul respectiv, prin raportul de tranzacționare, respectiv bursa acceptă notificarea efectuării unei tranzacții speciale și o operează în Sistemul de Tranzacționare și Executare Automată (STEA). Contractele de bursă pot fi făcute publice imediat după încheierea acestora prin afișare electronică în cadrul bursei.

In vederea înscrierii, promovării, menținerii, suspendării și retragerii de la cota Bursei de Valori București, emitenții valorilor mobiliare vor respecta legislația în vigoare, cât și regulamentele și procedurile specifice, stabilite de către bursă. Cota Bursei de Valori București este structurată pe următoarele sectoare:

– sectorul valorilor mobiliare emise de personaje juridice române;

– sectorul obligațiilor și a altor valori mobiliare emise de stat, județe, comune, de autorități ale administrației publice centrale și locale;

– sectorul internațional.

2.4.2. Piața O.T.G

Piața over-the-counter este o componentă a pieței secundare de capital, făcând parte din categoria burselor secundare și constituind eșalonul al doilea ca importanță și impact asupra economiei. Valorile mobiliare care se tranzac-ționează pe piața OTC sunt emise de către societățile care, fie au o importanță locală, fie sunt noi, fie au nivel de dezvoltare care nu le permite accesul la cota-ția oficială (bursa de valori). O caracteristică importantă a pieței extrabursiere este lipsa unui sediu localizat geografic, similar bursei oficiale, fiind o piață difuză. Tranzacționarea s-a realizat, inițial, la ghișeele agenților de brokeraj (societățile de valori mobiliare), care concentrau cererea și oferta de titluri și care, prin comunicare interagenții realizau tranzacțiile. Odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul, a telecomunicațiilor, a informaticii și telematicii, „piața la ghișeu s-a transformat într-o piață b#%l!^+a?electronică.

Astăzi, piața OTC reprezintă o alternativă deloc de neglijat pe piața bursieră, deoarece, pe de o parte, a adoptat în mare măsură tehnicile, metodele și exigențele bursei oficiale, sporind astfel gradul de încredere a investitorilor și, pe de altă parte, a preluat în mod fericit trăsăturile vechii organizații: numărul mare de societăți posibil a fî cotate, lipsa unor restricții exagerate de acces pe piață, tranzacționarea intermitentă a unui titlu, negocierea la distanță, accesul simplu în sistem etc. Structura funcțională a pieței OTC este, în linii mari, similară celei a bursei de valori. Referitor la structura organizatorică, apar diferențe de comercianții (traderii) implicați în procesul de tranzacționare ca funcționari ai societăților de intermediere. O societate de valori mobiliare poate acționa pe piață prin mai multe categorii de agenți.

Creatorul de piață (market-maker) este agentul care își asigură obligația de lansare pe piață a tranzacților pentru un anumit titlu de valoare, printr-o ofertă de vânzare, de cumpărare, sau ambele. Oferta se constituie dintr-o cantitate minimă de titluri și un preț ferm. Astfel, acești agenți „creează” piața unui titlu mobiliar.

Brokerul este agentul care execută ordine în nume propriu și în contul clientului, încheind contracte prin contrapartide cu un market-maker selectat prin sistem. Profitul realizat de broker constituie comisionul perceput clientului conform contractului încheiat, ca un procent de tranzacția încheiată (mai mult de 8%).

Dealerul este agentul care îndeplinește ordinele clienților făcând apel la portofoliul propriu societăților de valori mobiliare. Dealerii îndeplinesc, în general, patru mari funcții:

– asigură exactitatea informației prin cotarea electronică, ținând la curent toți participanții care se pot interesa fie de mersul pieței, fîe numai de cursul anumitor titluri;

– se comportă ca brokeri, executând ordinele transmise de la clienți, dacă și când un anumit curs atinge nivelul cerut de client;

– în cazuri excepționale, când se înregistrează o penurie de cumpărători și/sau vânzători, dealerii cumpără și/sau vând pe cont propriu, împotriva tendinței pieței, pentru a o activa;

– au rol de catalizatori, echilibrând prin mecanisme specifice oferta cu cererea de titluri.

Piața OTC în România a fost concepută pentru tranzacționarea, în principal, a valorilor mobiliare provenite în urma privatizării de masă, în urma căreia a fost creat un segment de aproximativ 13 milioane de acționari, posesori ai unei cantități de sute de milioane de titluri mobiliare. Creată după modelul bursei complet informatizate NASDAQ, piața OTC din România a necesitat alegerea unui sistem informatic deosebit de puternic datorită, pe de o parte, caracteristicilor definitorii ale unei astfel de piețe și, pe de altă parte, cerințelor tehnice și economice impuse de situația concretă din țara noastră. In aceste condiții, potențialul de selectare a inclus 7 sisteme, fiind alcătuită o listă cu 7 companii care furnizau sisteme de tranzacționare: ADP, Citicorp, EDS, Mellon Bank, The NASDAQ Stock Market Inc, The Chicago Stock Exchange și T-CAM/Stratus b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Cap. 3. Listarea Electrica SA la Bursa de Valori București

3.1. Scurt istoric

Bucureștiul a devenit în 1857 prima capitală din lume iluminată cu petrol lampant, iar din acel moment au început preocupările pentru modernizarea vieții publice din România, implicit și a celei industriale. Anii respectivi au marcat începutul avântului economic al țării (anul 1938 este folosit ca referință pentru starea economică a României înainte de schimbarea regimului de guvernamânt) și una din direcții a fost dezvoltarea energetică a țării.

Treptat, au fost puse în funcțiune capacități de producție noi (hidrocentrale, termocentrale, centrale electrice pe gaz, linii electrice de transport și distribuție) care au condus la închegarea Sistemului Energetic Național. În zilele noastre au rămas neelectrificate aproximativ 300 de localități.

Evenimentele care au marcat istoria activității de distribuție și furnizare a energiei electrice:

– 1882, București – a fost pusă în funcțiune prima rețea de iluminat public din țară

– 1884, Timișoara – intră în funcțiune primul iluminat electric stradal din Europa

– 1887, Craiova – a fost realizat iluminatul electric al Teatrului Național

– 1894, București – primele tramvaie electrice din țară

– 1898, București – ia ființă “Societatea Română pentru Intreprinderi Electrice Industriale”, care în 1921 devine “S.C. ELECTRICA S.A. – Societate Anonimă Română”

– 1899, Iași – începe distribuția publică de energie electrică în oraș

– 1902, Ploiești – începe distribuția publică de energie electric în oraș

– 1913 – prima cale ferată electrificată din țară, pe ruta Arad – Ghioroc – Pincota – Radna

– 1930 – 1931, București –  se pune în funcțiune a primei rețele electrice de distribuție pe stâlpi de beton armat din țară

– 1939 – 1940, Snagov – are loc punerea în funcțiune a primului cablu subacvatic.

Exista multe alte evenimente importante în construcția și dezvoltarea Sistemului Energetic Național, acestea reprezentând realizări obținute de-a lungul anilor de societățile comerciale apărute prin reorganizarea Ministerului Energiei Electrice, RENEL si CONEL.

România se aliniază la reglementările și directivele Uniunii Europene precum și a pieței interne de energie europeană. Conform Directivei 2003/54/EC – a Parlamentului European și a Consiliului privind regulile comune aplicabile pieței interne de energie, s-a produs reorganizarea societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice prin divizare parțială, în scopul separării activității de distribuție de cea de furnizare de energie. În țara noastră, a fost emisă HG nr. 675/28.06.2007 privind reorganizarea prin divizare parțială a societăților de distribuție și furnizare a energiei electrice, filiale ale S.C. “Electrica” – S.A.

Filialele Grupului Electrica SA

Filiala Electrica Distribuție Muntenia Nord (6 sucursale de distribuție)

Adresa: Str. Mărășești nr. 44, PLOIEȘTI, JUD. PRAHOVA; Tel: 0244/405.001; Fax: 0244/405.004 email: [anonimizat]

Filiala Electrica Distribuție Transilvania Nord (6 sucursale de distribuție)

Adresa: Str. Ilie Măcelaru 28A, CLUJ-NAPOCA, JUD. CLUJ; Tel: 0264/205.999; Fax: 0264/205.998 email: [anonimizat]

Filiala Electrica Distribuție Transilvania Sud (6 sucursale de distribuție)

Adresa: Str. Pictor Luchian nr. 25, cod 500193, BRAȘOV, JUD: BRAȘOV;
Tel: 0268/305.999; Fax: 0268/305.004 email: [anonimizat]

Filialele de distribuție a energiei electrice asigură distribuția energiei electrice și desfășoară următoarele activități: tranzitul de energie electrică prin rețele proprii, dispecerizarea energiei electrice prin operator de distribuție, modernizarea și retehnologizarea instalațiilor energetice existente, extinderea automatizării, precum și cercetare-proiectare în domeniile lor de activitate.

SC ELECTRICA FURNIZARE SA

Sediul : Bucuresti, sos. Stefan cel Mare nr. 1A, sector 1, cod postal 011736 Telefon : 0372-44.20.01 Fax : 0212-30.44.77 Email : [anonimizat] Adresa site : www.electricafurnizare.ro

SUCURSALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE MUNTENIA NORD-PLOIESTI (județele Brăila, Buzău, Vrancea, Galați, Prahova, Dâmbovița)

Sediul : Ploiesti, str.Gheorghe Doja nr.37-39, bl.45 F1-F2, cod postal 100151 Telefon : 0244-40.52.01 Fax: 0244-40.52.04 Call center: – telefon: 0800-800-048 (apel gratuit) / 0244-406-006 (apel taxabil), luni – vineri, 8:00 – 16:00 Email : [anonimizat] Adresa site : www.electricafurnizare.ro
Numar de ordine in Registrul Comertului Prahova : J29/1509/07.10.2011
Cod Unic de Inregistrare la Oficiul Registrului Comertului Prahova :29198969/07.10.2011

SUCURSALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA SUD BRASOV (județele Alba, Brașov, Covasna, Harghita, Mureș, Sibiu)

Sediul: Brasov, str.Pictor Luchian, nr.25, bl.30, cod postal 500193b#%l!^+a?
Telefon :0268-30.59.99 Fax : 0268-30.52.04 Call center: – telefon: 0800-070-963 (apel gratuit) / 0268-305-350 (apel taxabil), program: luni – vineri, 7:00 – 22:00 Email : [anonimizat] Adresa site : www.electricafurnizare.ro Numar de ordine in Registrul Comertului Brasov : J08/1624/10.10.2011 Cod Unic de Inregistrare la Oficiul Registrului Comertului Brasov: 29205594/10.10.2011

SUCURSALA DE FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE TRANSILVANIA NORD CLUJ-NAPOCA (județele Cluj, Bihor, Satu-Mare, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Sălaj)

Sediul : Cluj-Napoca, str.Memorandumului nr.27, cod postal 400114 Telefon : 0264-20.59.99 Fax : 0264-20.52.04 Call center: – telefon: prefixul judetului la care se adauga 929 (apel taxabil), non stop Email : [anonimizat] Adresa site : www.electricafurnizare.ro Numar de ordine in Registrul Comertului Cluj : J12/2542/13.10.2011 Cod Unic de Inregistrare la Oficiul Registrului Comertului Cluj: 29219247/13.10.2011

S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A, filială a Grupului ELECTRICA, s-a înființat în data de 22.07.2011, conform HG 930/ 01.09.2010, prin fuziunea fostelor filiale de furnizare ale Grupului ELECTRICA. Principalul obiect de activitate al S.C. Electrica Furnizare S.A. este comercializarea energiei electrice.

Cu tradiția expertizei de peste 100 de ani, compania mizează din start pe eficiență în asigurarea furnizării energiei electrice de calitate. Este activă atât pe piața reglementată, cât și pe piața concurențială, cu o gamă diversificată de tarife care oferă clienților posibilitatea să aleagă, în funcție de specificul activității pe care o desfășoară, cel mai avantajos tarif din punct de vedere tehnico-economic.

S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. acoperă prin serviciile sale 18 județe, cu drept de furnizare a energiei electrice în toată țara, prin Licența de Furnizare nr. 1028/ 18.08.2011.

Prin intermediul celor trei sucursale de furnizare (Muntenia Nord – Ploiești, Transilvania Sud – Brașov, Transilvania Nord – Cluj Napoca), S.C. ELECTRICA FURNIZARE S.A. este cel mai mare furnizor de energie electrică din țară. 

Filiala Electrica Serv (3 sucursale)  

Sos. Stefan cel Mare, nr. 1A, sector 1, Bucuresti, cod 011736 Tel: 021 3065002; 0372 050002    Fax: 021 3065004 CUI RO17329505, J40/4454/2005 www.electricaserv.ro

Societatea Comerciala Servicii Energetice Banat S.A.

str. I.M. Pestalozzi nr. 3 – 5, Timisoara, judetul Timis;

Societatea Comerciala Servicii Energetice Dobrogea S.A.

str. General Manu nr. 77, Constanta, judetul Constanta;

Societatea Comerciala Servicii Energetice Moldova S.A.

str.Arcadie Septilici nr. 7, Bacau, judetul Bacau;

Societatea Comerciala Servicii Energetice Oltenia S.A.

str. Brestei nr. 5, Craiova, judetul Dolj;

Societatea Comerciala Servicii Energetice Muntenia S.A.

Bd. Ion Mihalache nr. 41 – 43, sectorul 1, Bucuresti.

Filialele de Întreținere și Servicii Energetice realizează lucrări de întreținere și reparații pentru instalațiile de distribuție și transport (110 kV) a energiei electrice, alte activități de prestări servicii, precum și executarea de lucrări de investiții în sectorul energetic.

3.2. Sistemul managerial intern

Sistemul de control intern/managerial reprezinta o componenta integranta a sistemului de management al organizatiei, care vizeaza toate activitatile entitatilor organizatorice la toate nivelurile de management, in vederea atingerii obiectivelor propuse.

Sistemul de control intern managerial este obligatoriu de implementat, fiind un angajament asumat al României în cadrul capitolului 28 „Control financiar” de negociere cu Uniunea Europeană ;

Sistemul de control intern managerial se implementează prin aplicarea celor 25 de standarde de control intern managerial, care definesc un minim de reguli de management ce trebuie respectate în cadrul organizatiei ;

Standardele de control intern managerial sunt descrise in Codul controlului intern/managerial, din Ordinul MFP nr.945/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial (vezi Lista Standarde Control Intern Managerial si Descriere Standarde Control Intern Managerial).

Cod de etica si conduita profesionala

Legislatia de baza aplicabila

Ordin MFP nr.946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial

Ordin  MFP nr.1.649/2011 privind modificarea și completarea Ordinului MFP b#%l!^+a?nr.946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial

Ordin MFP nr. 1423/2012 privind modificarea Ordinului  MFP nr. 946/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzândstandardele de control intern/managerial la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial

Ordonanta de Guvern nr. 119 /1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv cu modificarile si completarile ulterioare, prin Legea 234/2010

Ordin MFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv

Ordin MFP nr. 1.226/2003 pentru modificarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 522/2003

Ordin MFP nr. 1.679/2003 pentru modificarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 522/2003, cu modificările ulterioare

Ordin  MFP nr.912/2004  pentru modificarea și completarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 522/2003, cu modificările ulterioare

Materiale utile

Pe website-ul Ministerului de Finante www.mfinante.ro

la sectiunea  Sisteme de management financiar si control / Manuale se pot consulta urmatoarele materiale :

–  „Indrumar metodologic pentru dezvoltarea controlului intern in entitatile publice- 2005” ;

–  „Metodologie de implementare a standardului de control intern – Managementul riscurilor”.

la sectiunea  Sisteme de management financiar si control / Buna practica se pot consulta

–  “Compendiu al sistemelor de control public intern in cele 27 state membre ale Uniunii Europene”;

– “Compendiu privind sistemul de control public intern din Romania”.

Atât construirea unei imagini bine definite și a unui profil internațional cât și succesul unei  companii de talia Electrica S.A. sunt direct dependente de abilitatea de a atrage parteneri și de a menține relații de cooperare strânse cu toți actorii importanți din domeniul energetic pe plan internațional. Astfel, pot fi obținute surprinzător de multe avantaje datorită unei politicii de cooperare internațională adecvate – de la idei de afaceri inovatoare până la o înțelegere mai aprofundată a mediului de afaceri de la noi în comparație cu mediul din alte țări.

În data de 22 ianuarie 2014, Comisia Europeană a lansat cadrul 2030 pentru politicile UE în domeniul schimbărilor climatice și al energiei. Noul pachet stabilește noile obiective climatice și energetice pentru 2030, pentru a asigura îmbunătățirea competitivității, siguranței și sustenabilității sistemului economic și energetic al UE. Scopul este acela de a conferi siguranță statelor membre și investitorilor și de a sprijini eforturile depuse pentru construirea unei economii mai competitive, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și mai sigure din punct de vedere energetic.

În ceea ce privește anul 2014, prioritățile politice ale Comisiei Europene sunt: “Cetățenia Uniunii Europene”, “Alegerile pentru Parlamentul European”, “Redresarea creșterii economice prin programul Europa 2020″ și “Ocuparea forței de muncă”. În cadrul Strategiei Europa 2020 care reprezintă strategia UE de creștere economică, Uniunea stabilește cinci obiective majore, unul dintre acestea fiind obiectivul legat de energie și schimbările climatice.

Și la nivel național, Programul de Guvernare 2013-2016 acordă un rol esențial sectorului energetic în dezvoltarea economică și socială a României iar obiectivele de guvernare prevăd ca acțiunea de politică externă să aibă în vedere cu prioritate creșterea profilului statului român pe plan european și internațional. Promovarea imaginii României la nivel european și internațional urmărește asigurarea unei prezențe sporite a valorilor naționale în spațiul internațional iar prezentarea unei imagini corecte și cuprinzătoare asupra evoluțiilor României face parte din misiunea Guvernului României. În acest sens, la nivel Guvernamental se urmărește, pe lângă consolidarea acțiunilor de diplomație, extinderea proiectelor de cooperare cu parteneri relevanți, inclusiv cu organizații socio-profesionale.

În linie cu cele enumerate, afilierea la organisme și organizații internaționale reprezintă o modalitate de realizare a obiectivului  de promovare a imaginii țării noastre în exterior și consolidare a profilului internațional al companiei.

O componentă importantă a activității de cooperare internațională este reprezentarea în cadrul organismelor si organizațiilor internaționale de profil, afilierea la organisme, b#%l!^+a?asociații și organizații internaționale reprezentând o modalitate principală de realizare a obiectivului de promovare și consolidare a profilului și imaginii companiei în exterior.

Organismele la care Electrica SA este afiliată sunt următoarele:

– CIRED – Congrès International des Rèseaux Electriques de Distribution (http://www.cired.net/) – principala organizație internațională activă în domeniul distribuției energiei electrice, care este reprezentată în întreaga lume de 37 de Comitete CIRED Naționale sau Afiliate, printre care se numără și Comitetul Român CIRED Afiliat a cărui activitate este coordonată și se desfășoară în cadrul Electrica SA (http://cired.electrica.ro/).

– CRE – Centrul Român al Energiei (http://www.crenerg.org/ ): Electrica a participat, alături de celelalte companii din sectorul energetic din România, ca membru fondator la înființarea Centrului Român al Energiei (CRE). Obiectivul general al CRE îl reprezintă promovarea participării instituțiilor, societăților energetice românești în procesul de decizie al instituțiilor europene, participarea în parteneriate europene, în programele de finanțare ale instituțiilor europene și desfășurarea activității de lobby în interesul instituțiilor sectorului energetic românesc, în cooperare cu reprezentanțele instituțiilor românești la Bruxelles.

– CNR CME – Comitetul Național Român al Consiliul Mondial al Energiei(http://www.cnr-cme.ro/ ) Electrica SA este un participant activ la activitățile promovate de CNR-CME și un partener tradițional la lucrările FOREN.

– CIGRE – Consiliul Internațional al Marilor Sisteme Electrice de Înaltă Tensiune(http://www.cigre.org/);

– ACUE (Asociația Companiilor de Utilități din Energie) (http://www.acue.ro/)

– METERS and MORE: Asociatie internațională ce are ca scop cooperarea  între operatorii de distributie din Europa in domeniul smart metering, precum si promovarea intereselor lor comune, in special in ceea ce priveste dezvoltarea si implementarea contorizarii inteligente,  Electrica fiind prezentă în cadrul Grupului de lucru pentru comunicare și în cadrul Comitetului tehnic pentru elaborarea Specificațiilor protocolului.

-EURELECTRIC – Uniunea Industriei de Electriciate  (http://www.eurelectric.org/) – asociația sectorială care reprezintă interesele comune ale industriei de electricitate la nivel pan-european.

– SIER (Societatea Inginerilor Energeticieni din Romania).

Totodată, pe plan național, Electrica participă în calitate de membru la diverse alte asociații cum ar fi: IRE Institutul Național Român pentru Studiul Amenajării și Folosirii Surselor de Energie; ASRO (Asociația de Standardizare din România); AFEER – Asociatia Furnizorilor de Energie Electrica din Romania.

Totodată, din punct de vedere al cooperării internaționale, se are în vedere atât  intensificarea relațiilor cu parteneri strategici din sectorul distribuției energiei electrice cât și extinderea numărului partenerilor externi cu care pot fi inițiate și dezvoltate colaborări în domeniile de interes ale Electrica SA. Dat fiind statutul de țară membră a Uniunii Europene, diversificarea activităților companiei trebuie să fie în pas cu cerințele Uniunii Europene, a strategiei și politicii energetice a României și a prevederilor Strategiei Europa 2020 care reprezintă strategia UE de creștere economică și se va urmări identificarea și dezvoltarea de noi afaceri și proiecte, extinderea serviciilor companiei, prospectarea posibilităților de dezvoltare a unor relații de colaborare sau de parteneriat în domeniile de interes ale companiei, etc. Astfel se vor avea în vedere următoarele activități:

– Prospectarea posibilităților de dezvoltare a unor relații de cooperare cu parteneri externi: Inițierea și dezvoltarea contactelor cu diverse companii de electricitate; firme de consultanță și asistență de specialitate; societăți comerciale din domeniile de interes ale Electrica SA în vederea alinierii acțiunilor viitoare în domeniile de interes ale Electrica SA la trendurile internationale.

– Prospectarea pieței externe pentru atragerea de capital privat în sectorul energiei electrice: Identificarea și atragerea investitorilor potențiali, respectiv a unor parteneri interesați a investi in sectorul energiei electrice.

– Identificarea piețelor pe care Electrica SA isi poate oferi serviciile și a partenerilor cu care se poate asocia în vederea furnizării de servicii: Construirea unei imagini cat mai complete despre oferta potentiala privind piețele pe care Electrica SA isi poate oferi serviciile și a partenerilor cu care se poate asocia în vederea furnizării de servicii; Intensificarea cooperarii cu firme externe in vederea diversificarii activitatilor Electrica SA.

– Demersuri in vederea promovării acțiunilor de asistență internațională:promovarea acțiunilor de asistență internațională și finanțare de la organismele internaționale prin diverse programe și instrumente financiare.

– Comisii mixte, guvernamentale, bilaterale: Promovarea și reprezentarea intereselor Electrica SA și a filialelor sale, în cadrul comisiilor mixte, consiliilor de cooperare, guvernamentale, bilaterale cu diverse țări, prin intermediul Ministerului Economiei, Departamentul pentru Energie.

– Participarea și reprezentarea companiei la manifestările internaționale de prestigiu din domeniu: Conferințe, simpozioane, seminarii și expoziții internaționale, etc.

3.3. Misiune și valori b#%l!^+a?

Misiunea Electrica S.A. este de a crea valoare pe termen lung pentru acționari prin distribuția și furnizarea de energie electrică și asigurarea de servicii la standarde excepționale pentru clienți, în condiții de siguranță, permanență, accesibilitate și sustenabilitate.

Viziunea Electrica SA este de a se dezvolta ca lider de piață pe segmentele de distribuție și de furnizare a energiei electrice, atât la nivel național cât și la nivel regional.

Valori și principii

Codul de Etică și Conduită Profesională al Electrica S.A. cuprinde valorile care au fost și vor continua să fie viabile pentru succesul viitor al organizației. Acestea sunt următoarele:

1. Inovație

Printr-o dezvoltare continuă a practicilor de afaceri, a know-how-ului și a tehnologiilor, Electrica S.A. aspiră la performanțe excepționale și dorește să se poziționeze ca lider în domeniul său de activitate pe termen lung și în mod durabil.

2. Responsabilitate socială

Electrica S.A. va dezvolta o cultură a responsabilității sociale bazată pe etică în afaceri, respect pentru drepturile consumatorului, echitate socială și economica, tehnologii preitenoase față de mediu, corectitudine în relațiile de muncă, transparență față de autoritățile publice, integritate și investiții în comunitate.

Serviciile Electrica S.A. sunt orientate spre îndeplinirea tuturor cerințelor și așteptărilor îndreptățite ale părților interesate.

Electrica S.A. răspunde cerințelor pieței prin apropierea față de client, profesionalism, dorința de inovație și prețul accesibil. Totodată, mediul înconjurător, protejarea sa, responsabilitatea față de comunitate și dezvoltarea durabilă sunt deosebit de importante pentru Electrica S.A. Strategia de dezvoltare durabilă a organizației are la bază principiul conform căruia respectul față de om și față de mediu sunt fundamentul identității Electrica S.A. Compania încurajează de-asemenea cercetarea și inovația pentru a dezvolta know-how-ul în domeniul asigurării calității și securității, al valorificării și reciclării materialelor, al economiei de resurse naturale, cât și al reducerii efectelor nocive ale anumitor activități.

Electrica S.A. este preocupată constant de creșterea nivelului implicării angajaților săi, reprezentanților săi, sindicatelor precum și a celor din afara organizației (creditori, consumatori și investitori) în dezvoltarea și implementarea practicilor sale în domeniul responsabilității sociale.

3. Integritatea

Integritatea, ca valoare asumată de un individ sau o organizație, înseamnă consistența dintre acțiuni, valori, principii și reguli de drept. În mediul de afaceri, o organizație este considerată integră dacă informează corect opinia publică și părțile interesate cu privire la ce are de gând să facă (transparență), dacă face ceea ce a spus că va face (consecvență, predictibilitate și verticalitate) și își asumă responsabilitatea deciziilor și acțiunilor sale (este responsabilă atât legal cât și social). Electrica S.A. și personalul său formează un colectiv cu o conduită corectă și onestă, care dă dovadă de consistență între acțiuni, valori, principii și reguli de drept.

4. Loialitatea

Personalul Electrica S.A. este devotat organizației, părților interesate și comunității/societății în vederea îndeplinirii obiectivelor asumate atât în nume personal cât și în numele organizației.

5. Responsabilitatea

Personalul Electrica S.A. își respectă obligațiile și își asumă răspunderea pentru propriile acțiuni.

6. Obiectivitate

Electrica S.A. și personalul său se caracterizează prin imparțialitate și nu permit ca raționamentul profesional să fie influențat de prejudecăți, conflicte de interese sau alți factori de influență nedoriți care pot să intervină pe parcursul desfășurării activității profesionale.

7. Transparență

Electrica S.A. și personalul său se află într-un dialog deschis și constructiv, cu toate părțile interesate, dialog bazat pe respect și profesionalism.

8. Nediscriminare

Electrica S.A., personalul său, precum și partenerii săi nu vor avea atitudini discriminatorii față de nimeni, indiferent de rasă, sex, religie, orientare sexuală, apartenență politică sau de alte criterii ce pot sta la baza discriminării.

9. Concurență loială

Electrica S.A. și personalul său se vor comporta în mod respectuos, integru și onest în relațiile cu competitorii, asigurând astfel o concurență loială și echitabilă în domeniul propriu de activitate. b#%l!^+a?

10. Respect

Personalul Electrica S.A. va da dovadă de respect în interacțiunile cu alte persoane, atât în cadrul activităților lor profesionale cât și în viața lor personală.

3.4. Listarea la BVB a firmei

Actiunile Electrica SA au intrat la tranzactionare vineri, 4 iulie 2014, pe piata reglementata a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), in cadrul Categoriei I actiuni, Sectorul Titluri de capital. Peste 80% din valorile mobiliare vandute de Electrica in IPO au reprezentant actiuni si sunt disponibile la tranzactionare la BVB.

Evenimentul a fost marcat printr-o deschidere oficiala a sedintei de tranzactionare, gazduita la sediul BVB. La ceremonie au participat reprezentanti ai Electrica, ai Departamentului pentru Energie, ai consortiului care a intermediat IPO-ul, ai Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si ai BVB.

“Unele persoane spuneau despre oferta Romgaz ca nu va fi vanduta prin actiuni si ca aproape intreaga oferta ar trebui vanduta prin intermediul GDR-urilor, ceea ce insemna ca am fi externalizat listarea si tranzactionarea actiunilor Romgaz catre alta bursa. Aceasta perceptie s-a schimbat acum si este diferita, deoarece piata de capital din Romania are o strategie, are aspiratii, are realizari, are ceva de povestit lumii, este o poveste de crestere si este o schimbare majora. Ritmul in care GDR-urile din oferta Electrica vor fi convertite in actiuni care sa fie tranzactionate la Bucuresti depinde de cat de consecventi suntem si cat de repede transformam aceasta piata”, a declarat Ludwik Sobolewski, directorul general al Bursei de Valori Bucuresti.

Listarea Electrica SA vine dupa inchiderea cu succes a unei oferte publice initiale pentru 51,2% din capitalul sau social, ca urmare a majorarii acestuia, evaluata la aproximativ 444 milioane euro.

“Este un moment in care trebuie sa continue atragerea de capital privat in Romania pentru capitalizarea companiilor romanesti. Sectorul energetic romanesc are un potential foarte mare, iar acest succes al listarii Electrica, valoarea pe care am reusit sa o incasam, suma pe care investitorii au avut interes sa o plaseze, ne arata, inca o data, ca Romania este o tara sigura pentru investitii. Exista un interes pentru a investi in sectorul energetic romanesc si Guvernul trebuie sa fie extrem de consecvent in politica de listare a companiilor energetice. Mi-as dori foarte mult ca, prin aceasta tranzactie la Bursa de Valori Bucuresti, Romania sa poata fi promovata, sa fim tara emergenta si astfel sa contribuim in atragerea mai multor investitii straine in Romania si capitalizarea Bursei de la Bucuresti sa creasca si mai mult”, a afirmat Karoly Borbely, secretar de stat, Departamentul pentru Energie.

Prezent la eveniment, Gabriel Dumitrascu, directorul Directiei generale pentru privatizare si administrarea participatiilor statului in energie, Departamentul pentru Energie, a declarat: “Asa cum va promiteam anul trecut, la listarea Romgaz, ca nu ne vom hrani din succesele trecutului, le vom uita imediat si vom trece la fapte, am promis Electrica, a iesit si Electrica. Electrica nu se poate compara cu nimic din ce s-a privatizat pana acum in Romania. Nu ne-a impus nimeni sa facem aceasta privatizare majoritara prin intermediul pietei de capital. Pana acum nu s-au facut in Romania privatizari de holdinguri de firme, Electrica este un grup de companii. Din perspectiva implicarii BERD, dar si a celorlalti actionari, cred ca Electrica are un viitor bun, unul care va confirma ca aceasta este calea privatizarilor, prin intermediul pietei de capital, cu investitori hotarati, puternici, care stiu ce au de facut. Totul se va face spre binele Romaniei, pentru ca toti avem in final acelasi obiectiv”.

Investitori institutionali au cumparat 79% din instrumentele financiare din oferta publica, iar restul de 21% din oferta a revenit investitorilor de retail, carora le-a fost realocat un pachet suplimentar de actiuni de 6% fata de transa initiala. Distributia pe tari a investitorilor arata ca majoritatea institutionalilor sunt din Romania, Polonia, Marea Britanie si SUA.

“Este unul dintre cele mai importante momente din istoria de peste 100 de ani a Electrica. Angajamentele noastre sunt de a moderniza, in urma listarii, structura de distributie printr-un program ambitios de investitii, care ne va ajuta in primul rand sa aducem valoare consumatorilor si actionarilor si, in acelasi timp, sa ne aliniem la tendintele europene”, a afirmat Alexandra Borislavschi, director Directia Guvernanta si Finante Corporative, Electrica.

La inchiderea evenimentului, Lucian Anghel, presedintele Consiliului de Administratie al Bursei de Valori Bucuresti (BVB), a spus: “Este un succes nu numai al Bursei, ci al tarii noastre. Romgaz a fost cea mai mare oferta publica din istoria pietei de capital din Romania pana la Electrica. Speram sa vedem in viitor oferte din ce in ce mai mari. Ma bucur ca ponderea GDR-urilor in oferta a scazut consistent fata de Romgaz si sper ca la urmatoarea oferta chiar sa nu mai fie nevoie de GDR-uri. Cred ca suntem pe un drum foarte bun pentru piata de capital, nu pot sa spun ca suntem chiar pe val, suntem aproape, ne dezvoltam, iar acest lucru este foarte benefic pentru Romania, pentru ca avem nevoie de alternative de finantare pe termen lung”. Electrica are un capital social de 3,459 miliarde lei, impartit in 345.939.929 de actiuni cu o valoare nominala de 10 lei/actiune. b#%l!^+a?

In ultimele sapte zile de tranzactionare investitorii facusera un singur schimb de actiuni Electrica pe Bursa din Londra (vezi graficul atasat), cu o valoare ce abia depasea 4.000 de dolari. Compania se tranzactioneaza pe LSE prin intermediul unor certificate de depozit (GDR- global depository receipt). De asemenea, tranzactia a fost realizata dupa ce timp de trei zile consecutive nu se facuse niciun schimb cu GDR-uri Elecrica.

Cel mai mare rulaj inregistrat de Electrica la Londra a fost inregistrat chiar in prima zi de tranzactionare, cand rulajul a fost de circa 6,1 mil. lire sterline (7,7 mil. euro). Dupa aceasta data, lichiditatea Electrica in piata londoneza s-a prabusit si recent chiar a incetat sa mai existe, oferind noi argumente brokerilor locali si reprezentantilor Bursei de Valori Bucuresti care in trecut s-au declarat ferm impotriva listarilor duale.

Statul roman si brokerii care au intermediat ofertele duale, asa cum a fost cazul Electrica si Romgaz (anul trecut), au sustinut ca posibilitatea tranzactionarii companiilor romanesti pe o piata externa va face respectivele actiuni mai accesibile pentru investitorii straini care intampina piedici atunci cand vor sa intre pe piata de capital romaneasca.

Per ansamblu, strainii au tranzactionat la Londra GDR-uri Electrica de circa 22 mil. lire sterline (27,8 mil. euro) in luna iulie, pe segmentul regular trading. Pretul stabilit in oferta publica initiala (IPO) a Electrica pentru un GDR a fost de 13,66 dolari. Cea mai recenta cotatie pentru GDR-uri era de 13,4 dolari, in scadere cu 1,9% fata de pretul de oferta.

Electrica a atras in total 1,95 mld. lei (444,3 mil. euro) prin oferta publică inițială derulată în perioada 16-25 iunie, dupa ce statul roman a vandut 51% din companie.

Nici pe Bursa de Valori Bucuresti Electrica nu a facut spectacol, insa evolutia rulajului si chiar si a pretului raman mai bune decat cele notate la Londra. Astfel, investitorii au tranzactionat actiuni EL de 181,5 mil. lei (41,2 mil. euro) in intervalul 4 – 30 iulie, iar in prezent titlurile distribuitorului de energie sunt cotate la 11 lei, exact pretul de IPO. Electrica a fost astfel cea mai tranzactionata actiune de pe piata principala a Bursei de Valori Bucuresti, depasind Fondul Proprietatea si Romgaz.

Interesul este insa clar in scadere pentru Electrica, in ultimele zile lichiditatea companiei rareori depasind 1 mil. euro/zi.

De notat si faptul ca majoritatea covarsitoare a tranzactilor cu actiuni Electrica s-au facut in piata regular, existand doar doua deal-uri in valoare totala de 4,3 mil. lei (0,9 mil. euro) in ultima luna.

b#%l!^+a?

Dupa listare, Electrica a scazut sub pretul din oferta publica, abia miercuri reusind sa revina peste pragul de 11 lei. O directie ceva mai clara a titlurilor EL ar putea sa fie stabilita dupa data de 14 august, cand compania isi va anunta rezultatele financiare la semestru, primele de dupa listarea pe bursa si schimbarea actionariatului.

IPO-ul Electrica a fost cel mai mare facut vreodata pe BVB. Aproape 21% din companie a fost vandut catre micii investitori romani. Compania de stat este in prezent evaluata la 3,8 miliarde lei.

Anul 2014 a adus pentru piața de capital din România o ofertă publică record pe Bursa de Valori București /BVB/ – prin care compania Electrica a atras 1,95 miliarde de lei de la investitori – dar și transformări majore, eforturile fiind îndreptate spre proiectul dobândirii statului de piață emergentă, de la cel de piață de frontieră, o adevărată reformă a pieței de capital din România în ceea ce privește mărimea, lichiditatea și accesibilitatea de către investitori, care va avea ca efect dezvoltarea economică.

Deși începutul de an a fost marcat de scandalul Harinvest, dar și de scăderi ale rulajelor și cotațiilor la Bursa de Valori București pe fondul tensiunilor din Ucraina, luna iunie avea să marcheze cea mai mare ofertă publică din istoria bursei autohtone. În perioada 16-25 iunie, statul român a oferit 177 milioane noi acțiuni Electrica urmând ca, după vânzare, participația statului să se reducă la aproximativ 48,8%. Oferta Electrica a adus pe bursa românească aproximativ 2.000 de noi investitori și reprezintă cea mai mare listare la bursa românească și prima privatizare utilizând exclusiv piața de capital autohtonă.

'Oferta Electrica este un mare succes nu numai al BVB, ci un succes al României. Sunt mai multe premiere și lucruri pozitive legate de această ofertă publică — 51% dintr-o companie vândută prin bursă, lucrul pozitiv că banii au fost lăsați în companie și compania va face investiții în economie, aceasta înseamnă creștere de PIB, tranzacții de retail cu 25% mai mari față de Romgaz, 15.000 față de sub 12.000 de tranzacții individuale la Romgaz, dimensiunea este cea mai mare, Electrica a detronat Romgaz, care până acum era cea mai mare tranzacție făcută vreodată. Acum Electrica este una dintre cele mai mari tranzacții făcute în Europa Centrală și de Est anul acesta. Dimensiunea este absolut colosală, fiindcă Electrica reprezintă cam echivalentul Romgaz plus Nuclearelectrica', declara în iulie președintele BVB, Lucian Anghel, într-un interviu acordat AGERPRES.

La începutul anului, piața locală a fost influențată de evenimentele externe. Tensiunile din Ucraina au generat scăderi ale rulajelor și cotațiilor pe BVB, punctul culminant fiind atins în data de 14 martie, înaintea referendumului din Crimeea. Pe fondul acestor scăderi au apărut și oportunități de investiții pe care investitorii le-au fructificat parțial. Astfel, din 14 martie și până la 7 aprilie, indicele reprezentativ al bursei, BET, a avansat cu peste 5%, iar alte nouă companii s-au apreciat cu 3%-10%, în frunte cu Transelectrica, Banca Transilvania și Bursa de Valori București. Ulterior, tensiunile din Ucraina au fost ignorate de piață, care s-a concentrat din nou pe fundamentele pozitive.

În iunie, Bursa de Valori București a lansat un nou indice, BET Plus, care înlocuiește indicele compozit BET-C și arată, pentru început, evoluția cotațiilor acțiunilor a 37 de companii. Indicele compozit BET-C al Bursei de Valori București a încetat să existe începând cu 23 iunie 2014.

Tot în iunie, Autoritatea de Supraveghere Financiară /ASF/ a anunțat că va reduce cu 25%, începând din 16 septembrie, cota aplicată valorii tranzacțiilor cu instrumente financiare suportată de către cumpărător, iar pe 6 august ASF a aprobat proiectul STEAM — Planul de acțiuni pentru obținerea Statutului de Piață Emergentă — ce reprezintă un program de reformă a pieței de capital din România în ceea ce privește mărimea, lichiditatea și accesibilitatea de către investitori și va avea ca efect dezvoltarea economică. Scopul proiectului este de punere în aplicare a unor măsuri strategice pentru reclasificarea pieței de capital din România ca 'piață emergentă'' (față de 'piață de frontieră'' în prezent), în cel mult doi ani de la debutul programului.

Tipologia piețelor este realizată de către Morgan Stanely Capital Internațional (MSCI), care clasifică piețele de capital internaționale în următoarele categorii: piață de frontieră, piață emergentă și piață dezvoltată. Această tipologie este avută în vedere de investitori prin limitări de expunere în funcție de tipul de piață de capital și reprezintă un element important în luarea deciziei de investiție.

De la 1 octombrie, Bursa de Valori a operat o reducere a comisioanelor de tranzacționare, iar din 6 octombrie au intrat în vigoare modificări ale Codului Bursei.

'Este o mare schimbare pentru brokeri, luând în calcul reducerile operate de ASF și de noi. Impactul asupra activității de tranzacționare va depinde de unde și dacă se va transfera această reducere la investitorul final. Nu am nicio îndoială că această reducere va fi transferată, dar probabil va lua ceva timp pentru că, în general, avem nevoie de mai multă competitivitate între brokeri și piață. Când se va întâmpla, acest lucru va avea impact pozitiv în special asupra investitorilor de retail, pentru că investitorii instituționali au capacitatea să negocieze costul serviciului. Desigur, este numai începutul. Când piața crește și va deveni mai mare ne vom permite o reducere mai consistentă. Acesta este un foarte bun început, atât din partea noastră cât și a ASF, pentru că nu este simbolic ci concret — 4 puncte de bază (reducerea de comision — n.r.) reprezintă mult, începând de la nivelul de 12 puncte de bază. Vom fi capabili să continuăm în mod hotărât să reformăm piața, să eliminăm toate barierele b#%l!^+a?care împiedică funcționarea pieței la nivelul standard', declara în septembrie directorul b#%l!^+a?general al BVB, Ludwik Sobolewski, într-un interviu acordat AGERPRES.

Valoarea medie a tranzacțiilor executate pe piața Regular a Bursei de Valori București a fost mai mare în luna octombrie față de luna anterioară, iar numărul de tranzacții a înregistrat o creștere, după ce BVB a redus comisioanele de tranzacționare de la 1 octombrie. Potrivit datelor BVB, valoarea tranzacțiilor pe piața reglementată pentru acțiuni românești a fost de 587,592 milioane lei în octombrie, în creștere cu 9,45% față de septembrie, iar numărul de tranzacții pentru acțiuni românești a fost de 63.680, în creștere cu 8,43% comparativ cu septembrie. Piața Regular este piața principală pe care se tranzacționează blocuri de acțiuni.

'Valoarea tranzacțiilor cu acțiuni în luna octombrie 2014 demonstrează variații semnificative în comparație cu luna precedentă. Valoarea tranzacțiilor care provin din registrul de ordine a devenit mai relevantă, fiind peste valoarea tranzacțiilor de tip deal (tranzacții speciale — n.r.). De asemenea, comparativ cu luna anterioară, valoarea medie a tranzacțiilor executate pe piața regular este mai mare, iar numărul de tranzacții a înregistrat o creștere. Toate acestea au contribuit la consolidarea rolului său de piață principală. Obținerea acestor rezultate este direct corelată cu noul cadru de tranzacționare în vigoare începând cu luna octombrie — punerea în aplicare a proiectului referitor la separarea sistemelor de tranzacționare și post-tranzacționare, precum și aplicarea noilor comisioane de tranzacționare', precizau reprezentanții BVB.

De asemenea, tranzacțiile bursiere sunt decontate mai rapid, începând cu 6 octombrie 2014, la două zile de la data tranzacției, față de trei zile în prezent. Reducerea ciclului de decontare a tranzacțiilor bursiere, chiar dacă a fost o reușită, a avut și victime colaterale — directorul general al Depozitarului Central, Adriana Tănăsoiu, a fost demis de către Consiliul de Administrație, la începutul lunii noiembrie.

Pe 13 noiembrie Consiliul de Administrație al Depozitarului Central /DC/ a decis să revoce din funcție pe directorul general, Adriana Tănăsoiu, din cauza încălcării clauzelor contractului de mandat, a precizat DC. 'Decizia de încheiere a relațiilor contractuale între doamna Adriana Tănăsoiu și Depozitarul Central a fost rezultatul unei analize ample, fiind fundamentată pe evaluarea îndeplinirii obligațiilor sale din contractul de mandat. Documentația care a stat la baza acestei decizii a fost transmisă oficial tuturor instituțiilor abilitate. Evaluarea a avut la bază o opinie legală independentă, care a învederat încălcarea clauzelor contractului de mandat stipulate în contract, fapt ce a atras revocarea mandatului doamnei Adriana Tănăsoiu', a explicat DC într-un comunicat.

Potrivit DC, principalele motive care au stat la baza acestei decizii sunt nerespectarea obligațiilor din contractul de mandat cu privire la loialitate, confidențialitate, buna-conduită, precum și modul în care a fost gestionat circuitul unor documente interne fără caracter public.

Surse din piața de capital au declarat, pentru AGERPRES, că revocarea din funcția de director general al DC a Adrianei Tănăsoiu are legătură cu faptul că între directorul general al BVB, Ludwik Sobolewski, și președintele DC, Cristian Agalopol, ar exista diferențe majore de opinii privind dezvoltarea pieței de capital, iar relațiile între cei doi nu sunt prea amicale, Adriana Tănăsoiu fiind de partea lui Sobolewski, în contextul în care piața de capital din România cunoaște transformări majore în ultima perioadă.

Astfel, Adriana Tănăsoiu ar fi transmis pieței, împreună cu directorul general al BVB, la finalul lunii iulie, o scrisoare care anunța reducerea ciclului de decontare a tranzacțiilor bursiere și separarea sistemelor de tranzacționare și post-tranzacționare, începând cu data de 6 octombrie, fără a avea aprobarea prealabilă a Board-ului DC. Depozitarul Central este societatea care realizează operațiunile de compensare-decontare pentru tranzacțiile pe Bursa de Valori București și face parte din Grupul BVB.

Anul 2014 a adus, în sfârșit, și desființarea pieței RASDAQ. — Legea privind desființarea pieței Rasdaq nu are probleme de fond, dar mai există elemente care trebuie adăugate și care se referă strict la posibilitatea de delistare fără costuri, a declarat, pentru AGERPRES, vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară /ASF/, Mircea Ursache, responsabil pentru piața de capital.

Legea 151/2014 prevede că activitatea pieței Rasdaq și a pieței valorilor mobiliare necotate încetează de drept la 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Astfel, companiile de pe piața Rasdaq și de pe piața valorilor mobiliare necotate trebuie să decidă în următoarele luni dacă se vor muta pe piața reglementată sau pe ATS. Legea 151/2014 reprezintă o schimbare importantă pentru piața de capital românească, întrucât clarifică statutul unei piețe aflate de mult timp într-o situație de precaritate perpetuată. Această lege aduce, însă, în același timp, o serie de provocări pentru companiile listate pe RASDAQ — începând de la înțelegerea prevederilor legale și a opțiunilor de care dispun, până la implementarea acestora.

Pe piața Rasdaq sunt listate peste 900 de companii, cu o capitalizare cumulată de 7,5 miliarde lei (1,7 miliarde euro) la jumătatea lunii noiembrie. Statutul Rasdaq a fost una dintre cele mai problematice situații care au afectat opinia investitorilor despre piața de capital, deoarece această piață nu este încadrată, conform directivei europene MIFID, nici în categoria piețelor reglementate, nici în cea a sistemelor alternative de tranzacționare.

În noiembrie, Autoritatea de Supraveghere Financiară a aprobat o serie de modificări b#%l!^+a?propuse de Bursa de Valori București /BVB/ pentru Codul BVB, care vizează o nouă segmentare a pieței reglementate și măsuri pentru creșterea vizibilității și lichidității acțiunilor listate. Potrivit acestor modificări, emitenții vor putea și sunt îndemnați să transmită comunicate/ rapoarte curente și în timpul ședinței de tranzacționare, instrumentele financiare nu vor mai fi suspendate de la tranzacționare în ziua derulării Adunării Generale a Acționarilor /AGA/ emitentului, iar categoriile 1, 2 și 3 pentru acțiuni vor fi înlocuite cu categoriile Premium și Standard.

''Toamna anului 2014 aduce un alt val de schimbări care vor deveni următoarele etape în dezvoltarea și modernizarea pieței de capital din România. Tuturor companiilor listate pe piața reglementată le este permis — și sunt încurajate — să transmită rapoarte curente imediat ce acestea sunt întocmite. Este în interesul emitenților să furnizeze informații pieței, în mod continuu, și să nu aștepte până la închiderea ședinței de tranzacționare sau să le transmită doar înainte ca aceasta să înceapă. Raportarea în mod continuu creează lichiditate și minimizează riscul pe care îl implică posesia de informații ce pot influența prețul. De asemenea, solicită atenția investitorilor, făcându-i participanți la piața deplin conștienți', a declarat directorul general al BVB, Ludwik Sobolewski.

La începutul lunii decembrie, ASF a aprobat reglementările pentru noua piață de acțiuni BVB destinată IMM-urilor — AeRO. Piața AeRO va aduce o serie de beneficii pentru companiile românești și străine care au în vedere modalități alternative de creștere a capitalului, dar care totuși sunt prea mici sau prea tinere pentru a accesa piața reglementată. AeRO va oferi acestor companii un mecanism pentru a accesa capitalul necesar dezvoltării și creșterii, variind de la câteva sute de mii la câteva milioane de lei. Companiile vor beneficia în plus de o vizibilitate sporită la nivel național și internațional, atât în rândul partenerilor de afaceri, cât și al clienților. Companiile care doresc să se listeze pe AeRO trebuie să aibă o capitalizare de piață anticipată de cel puțin 250.000 de euro, fie printr-un plasament privat, o Ofertă Publică Inițială, fie pe baza evaluării realizate de către Consultantul Autorizat.

De asemenea, pe 12 decembrie, Ministerul Finanțelor Publice /MFP/ a publicat, pe site-ul instituției, proiectul de ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii nr.297/2004 privind piața de capital, după ce anterior publicase câteva proiecte de lege cu același obiect.

Potrivit MFP, promovarea în regim de urgență a schimbărilor incluse în acest proiect este determinată de necesitatea trecerii pieței de capital din România la statutul de piață emergentă, clasificare ce va atrage fluxuri de capital importante în România și care se va putea realiza numai dacă barierele legislative sunt înlăturate de urgență, înaintea expirării termenelor impuse de lege și de angajamentele externe asumate.

De la mijlocul lunii decembrie, BVB are și un nou website, care aduce un conținut variat de statistici și date de tranzacționare, interfața ușor de utilizat pentru produsele și serviciile oferite de BVB, precum și numeroase funcționalități. Printre secțiunile nou-introduse, 'Pentru Companii' aduce informațiile necesare despre listare, cu secțiuni dedicate pentru listarea pe piața reglementată și pe sistemul alternativ de tranzacționare. Companiile pot afla într-un mod facil pașii pentru listare, comisioanele și cerințele, precum și o serie de recomandări post-listare astfel încât sa își poată îmbunătăți comunicarea cu investitorii. Investitorii mai puțin experimentați au o secțiune specială unde pot învăța mai multe despre principalele tipuri de instrumente financiare tranzacționate la Bursa de Valori București și modalitatea de tranzacționare a acestora.

La 22 decembrie, cu câteva sesiuni de tranzacționare înaintea finalului de an, BVB înregistra în 2014 pe toate piețele administrate (inclusiv ATS și RASDAQ) un total de peste 1,047 milioane tranzacții, cu o valoare totală de 3,235 miliarde euro și o valoare medie zilnică de 13,098 milioane euro.

Pe piața principală de acțiuni, BVB consemna o valoare totală de 2,914 miliarde euro, peste întregul an 2013 — 2,543 miliarde euro, și un rulaj mediu zilnic ce 11,798 milioane euro, comparativ cu 10,133 milioane euro în 2013 sau 6,696 milioane euro în 2012.

b#%l!^+a?

Concluzii

Incă din primul an de funcționare Bursa de Valori București și-a făcut simțită prezența în viața economică românească. Așa cum s-a întâmplat și în celelalte țări din Centrul și Estul Europei, evoluția Bursei de Valori București în primul an de activitate nu a fost spectaculoasă, ci poate chiar a înșelat așteptările unora, dar așa cum se cunoaște, o bursă nu se construiește sau nu poate să funcționeze la parametri normali într-o lună-două sau, cum a fost cazul nostru, chiar într-un an și aceasta din mai multe motive: în primul rând că, pentru ca o bursă de valori să funcționeze normal, are nevoie de un mediu economic și de un cadru instituțional, de participanți maturi, care să înțeleagă mecanismele, are nevoie de o anumită cultură a participanților și, nu în ultimul rând, depinde de alți indicatori macroeconomici din economia în care funcționează.

Dacă în țările cu economie de piață dezvoltată bursele de valori au apărut printr-un îndelungat proces istoric și în condițiile unui reglaj natural al datelor lor instituționale și al mediului social cărora ele se adresau, Bursa de Valori Bucuresti a fost înființată printr-o decizie administrativă care răspundea, desigur, unei necesități vitale a economiei românești. Din punct de vedere instituțional Bursa de Valori București a apărut încă de la deschidere ca un produs instituțional finit, de bună calitate, aliniat standardelor de vârf în materie. Problema care s-a pus însă cu prioritate a fost aceea a formării pieței bursiere la nivelul operatorilor ei, investitorilor individuali și instituționali, și mai ales la nivelul mecanismelor care stimulează activitatea în piața bursieră.

Caracteristica acestei perioade este dependența covârșitoare a pieței locale de capitalul străin, lucru normal, în fond, și care nu trebuie să nască neliniște sau frustare. Dimpotrivă, grav este faptul că România nu a mai reușit, în ultimele luni, să capteze atenția investitorilor străini, care, la început, declarau că lucrează la elaborarea unor stategii de intrare pe această piață. Consecințele schimbării de atitudine sunt vizibile încă din toamna anului trecut, de atunci monotonia evoluțiilor bursiere românești fiind rareori întreruptă de acutizarea tendințelor negative. Orice abandonare, de către un investitor străin, a pozițiilor (nici măcar semnificative) deținute pe un titlu a antrenat, în condițiile cererii tot mai reduse, o cădere mai mare sau mai mica a cursului acțiunii respective.

b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a? b#%l!^+a?

Bibliografie

1. Anghelache Gabriela – ,Bursa și piața extrabursieră", Editura Economică, București, 2002

2. Boșcoianu, M., Prelipcean G., Lupan M., Investițiile străine directe în economiile emergente și adaptarea multinaționalelor în contextul globalizării, Editura Didactica si Pedagogica-RA., 2005

3. Hlaciuc E., Contabilitate financiară armonizată cu directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate (O.M.F.P. nr. 306/2002), Editura Didactică și Pedagogică, București 2002

4. Ionescu Adela Mariana, Piața de capital, Editura Economică ,2004

5. Lupan M., Globalizarea: viziuni, context, tendințe, Ed. Economică, București, 2005

6. Lupan M., (coautor), Rolul și evoluția societăților transnaționale în economia mondială, în vol. Europa și noi. Studii de istorie a economiei, cu studiu de caz pentru România în perspectiva integrării, Ed. ASE, București, 2005

7. Năstase, C., Economie concurențială, vector al economie moderne de piață, Editura Universității Suceava, 2006

8. Nedelea Alexandru – Marketing; Editura Didactica si Pedagogica – R.A., 2003

9. Nițu Adrian – Burse de mărfuri și valori: instrumente și tranzacții bursiere, Editura Tribuna Economică, 2002

10. Prelipcean G., Tranzactii bursiere, Ed. Universitatii. Suceava, 2000

11. Prelipcean G., Modelarea deciziilor pe pietele financiare; Ed. Didactica si Pedgogica – R.A., 2002

12. Spãtaru Liviu – „Societățile comerciale și piața de capital”, Editura Economicã, București, 1999

13. Stoica Victor, Găliceanu Mihaela, Ionescu Eduard – Piețe de capital și burse de valori, Editura Economică, București, 2002

14. Stroe Radu, Arsene Cătălin, Grigore Focșeneanu, – Active financiare derivate: determinări cantitative. Editura Economică, București, 2001

15. Teulon Fédéric. – Piețe de capital: Bursele, piața monetară, piața valutară, produsele derivate, Editura Institutul European, Iași, 2001

16. http://www.agerpres.ro

Bibliografie

1. Anghelache Gabriela – ,Bursa și piața extrabursieră", Editura Economică, București, 2002

2. Boșcoianu, M., Prelipcean G., Lupan M., Investițiile străine directe în economiile emergente și adaptarea multinaționalelor în contextul globalizării, Editura Didactica si Pedagogica-RA., 2005

3. Hlaciuc E., Contabilitate financiară armonizată cu directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate (O.M.F.P. nr. 306/2002), Editura Didactică și Pedagogică, București 2002

4. Ionescu Adela Mariana, Piața de capital, Editura Economică ,2004

5. Lupan M., Globalizarea: viziuni, context, tendințe, Ed. Economică, București, 2005

6. Lupan M., (coautor), Rolul și evoluția societăților transnaționale în economia mondială, în vol. Europa și noi. Studii de istorie a economiei, cu studiu de caz pentru România în perspectiva integrării, Ed. ASE, București, 2005

7. Năstase, C., Economie concurențială, vector al economie moderne de piață, Editura Universității Suceava, 2006

8. Nedelea Alexandru – Marketing; Editura Didactica si Pedagogica – R.A., 2003

9. Nițu Adrian – Burse de mărfuri și valori: instrumente și tranzacții bursiere, Editura Tribuna Economică, 2002

10. Prelipcean G., Tranzactii bursiere, Ed. Universitatii. Suceava, 2000

11. Prelipcean G., Modelarea deciziilor pe pietele financiare; Ed. Didactica si Pedgogica – R.A., 2002

12. Spãtaru Liviu – „Societățile comerciale și piața de capital”, Editura Economicã, București, 1999

13. Stoica Victor, Găliceanu Mihaela, Ionescu Eduard – Piețe de capital și burse de valori, Editura Economică, București, 2002

14. Stroe Radu, Arsene Cătălin, Grigore Focșeneanu, – Active financiare derivate: determinări cantitative. Editura Economică, București, 2001

15. Teulon Fédéric. – Piețe de capital: Bursele, piața monetară, piața valutară, produsele derivate, Editura Institutul European, Iași, 2001

16. http://www.agerpres.ro