Dezvoltarea Durabila din Perspectiva Epuizarii Resurselor Naturale

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri științifice aprofundate pe plan internațional și a căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.

Se recunoaște, astfel, că Terra are o capacitate limitată de a satisface cererea crescândă de resurse naturale din partea sistemului socio-economic și de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbările climatice, fenomenele de eroziune și deșertificare, poluarea solului, apei și aerului, reducerea suprafeței forestiere, dispariția sau periclitarea existenței unui număr mare de specii de plante și animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a resurselor naturale neregenerabile au început să aibă efecte negative, măsurabile, asupra dezvoltării socio-economice și calității vieții oamenilor în zone vaste ale planetei.

Politicile publice, strategiile de dezvoltare durabilă, urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung, între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural în forme înțelese și acceptate de societate.

Școala este principala instituție care va educa membrii generațiilor viitoare în spiritul unei dezvoltări durabile, indiferent de domeniul în care vor activa.

Cuvinte cheie: dezvoltare durabilă, resurse, epuizare.

Dacă își menține actualul ritm de consum, umanitatea va avea nevoie, începând cu anul 2030, de o a doua planetă pentru a-și satisface nevoile pe care le are, potrivit unui raport al World Wide Fund for Nature (WWF) prezentat la Paris.Experții ecologiști au evaluat ritmul de consum al resurselor naturale și apreciază că acesta depășește cu 30% capacitatea planetei de a se regenera, potrivit raportului WWF, intitulat „Planeta vie 2008”.

Conceptul de dezvoltare durabilă (sustenabilă) s-a cristalizat în timp, pe parcursul mai multor decenii, în cadrul unor dezbateri științifice aprofundate pe plan internațional și a căpătat valențe politice precise în contextul globalizării.

Se recunoaște, astfel, că Terra are o capacitate limitată de a satisface cererea crescândă de resurse naturale din partea sistemului socio-economic și de a absorbi efectele distructive ale folosirii lor. Schimbările climatice, fenomenele de eroziune și deșertificare, poluarea solului, apei și aerului, reducerea suprafeței forestiere, dispariția sau periclitarea existenței unui număr mare de specii de plante și animale terestre sau acvatice, epuizarea accelerată a resurselor naturale neregenerabile au început să aibă efecte negative, măsurabile, asupra dezvoltării socio-economice și calității vieții oamenilor în zone vaste ale planetei.

Conceptul de dezvoltare durabilă are ca premisă constatarea că civilizația umană este un subsistem al ecosferei, dependent de fluxurile de materie și energie din cadrul acesteia, de stabilitatea și capacitatea ei de autoreglare. Politicile publice care se elaborează pe această bază urmăresc restabilirea și menținerea unui echilibru rațional, pe termen lung, între dezvoltarea economică și integritatea mediului natural în forme înțelese și acceptate de societate.

       Epuizarea resurselor naturale este o provocare majoră pentru societatea umană  în condițiile în care datele statistice și studiile realizate arată că explozia demografică și creșterea nivelului de trai prognozate până în 2030  vor stimula consumul. În aceste condiții, dezvoltarea durabilă este absolut necesară pentru exploatarea rațională și conservarea resurselor naturale.

Pașii importanți făcuți în ultimii ani, atât în ceea ce înseamnă teoretizarea cât și implementarea soluțiilor necesare unei dezvoltări durabile, implicarea tot mai importantă a guvernelor și societății civile  în aceste proiecte sunt motive pentru care credem că, până în 2030, vor fi găsite soluții pentru a satisface nevoile societății în condițiile protejării mediului în care trăim.

Astfel, ponderea utilizării resurselor neregenerabile va scădea foarte mult în favoarea exploatării resurselor regenerabile sau inepuizabile, concomitent cu creșterea randamentelor de folosire a acestora și reducerea poluării mediului.

Energia, factor vital pentru omenire, va fi produsă prin noi tehnologii care se vor baza pe utilizarea resurselor regenerabile și resurselor considerate inepuizabile. Astfel, principalele ramuri ale economiei mondiale: industria, agricultura, transportul, serviciile, vor mai folosi în foarte mică măsură sau deloc energie produsă prin arderea combustibililor fosili. În același timp, producția de bunuri materiale care astăzi folosește nerațional resurse naturale cum sunt lemnul, metale feroase și neferoase, cărbune și diverse tipuri de minereuri se va baza pe noi materiale obținute pe cale artificială, cu calități superioare, reciclabile, nepoluante, folosind  noi materii prime care sunt mult mai răspândite sau neexploatate.

        Studiile arată că în 2030 majoritatea populației globului va locui în zone urbane, aspect ce va determina folosirea de noi concepte în proiectarea, execuția și funcționarea orașelor. Noi materiale de construcții vor fi folosite, având grad mai mare de reciclare si randamente termice superioare. Funcționarea orașelor va fi mult mai eficientă în ceea ce înseamnă consumul de resurse concomitent cu reducerea poluării. Orașele de azi, mari consumatoare de resurse și energie vor deveni adevărate fabrici care, prin reciclarea deșeurilor, vor produce materii prime și energie electrică.

        Cu siguranță, tehnologia anilor 2030 va permite ca anumite proiecte actuale de exploatare a resurselor spațiului extraterestru să devină posibile și rentabile economic. Întotdeauna nevoia de resurse a reprezentat un motor de dezvoltare pentru comunitățile umane, probabil odată cu exploatările resurselor extraterestre dezvoltarea umană va cunoaște noi dimensiuni. Aproape fără excepție, exploatarea resurselor naturale a generat grave probleme de mediu, tocmai de aceea dezvoltarea durabilă trebuie să devină parte a oricărui proiect în domeniul exploatării resurselor naturale.

          Toate aceste scenarii nu sunt posibile fără dezvoltarea cercetării științifice și tehnologice, fără schimbarea mentalității individuale și colective. Școala este principala instituție care va educa membrii generațiilor viitoare în spiritul unei dezvoltări durabile, indiferent de domeniul în care vor activa.

Bibliografie:

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României

http://www.rombel.com/