Definirea, Elaborarea ȘI Implementarea Unui Plan DE Management

CAPITOLUL 1

DEFINIREA, ELABORAREA ȘI IMPLEMENTAREA UNUI PLAN DE MANAGEMENT

1.1. Definirea planului de management.

”Managementul proiectelor constă în aplicarea cunoștințelor, capabilităților, tehnicilor si instrumentelor specifice pentru activitățile unui proiect, care au obiective, scopuri și cerințe definite, referitoare la timp, costuri, calitate și parametri de performanță, activități considerate ca importante și adecvate pentru finanțare. Timpul, costul, calitatea și performanțele sunt constrângeri pentru proiect.”

In faza de inițiere a oricărui proiect se elaborează un plan de management al proiectului

”Conform Articolului 6(1) din Directiva “Habitate”  , planul de management reprezintă una dintre formele practice pe care le pot lua măsurile de conservare favorabilă. De asemenea, Articolul 6 (1) menționează că planurile de managemet pot fi special elaborate pentru un sit sau integrate în alte planuri de dezvoltare.”

1.2.Procesul de elaborare a planului.

1.2.1 Elaborarea planului de management

Elaborarea unui plan de management este un proces amplu și de durată pentru că necesită implicarea a numeroase grupuri care vor fi afectate de deciziile de management.

O condiție esențială pentru dezvoltarea unui sistem adecvat pentru managerierea corespunzătoare a Parcului o reprezintă elaborarea unui plan de management adaptat situației locale. Un astfel de Plan este elaborat de administrația parcului cu sprijinul și contribuția factorilor interesați atât de la nivel local cât și național.

În elaborarea unui plan de management intervin mai mulți pași pentru a permite celor afectați sau celor ce pot influența, implicarea in definitivarea lui:

Schițarea unei versiuni de lucru a planului de management în care sunt specificate prevederile legale, obiectivele și scopul principal si principalele teme ale acestuia.

Organizarea de intâlniri și ședinte de lucru cu membrii Administrației Parcului si grupurile de interese.

Difuzarea către toți cei interesați a rezultatelor obținute în urma întâlnirilor și ședințelor.

Propunerile celor interesați sunt analizate și incluse in planul de management din moment ce acestea nu contravin legislației in vigoare, scopului și principiilor parcului.

1.2.2 Aprobarea și revizuirea planului.

Administrația Parcului Natural este cea care se ocupă de elaborarea planurilor de management, urmand ca acestea sa fie avizate de către Consiliile Știinșifice, Consiliile Consultative de Administrare și de Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate și se aproba prin Hotătâre de Guvern

Revizuirea se face in caz de necessitate cu respectarea aceleiași proceduri.

1.3. Modalitați de modificare a Palnului.

Planul de management este elaborat de obicei pe principiul managementului integral /adaptabil, acest lucru permițând adaptarea deciziilor la eventualele schimbari.

Schimbarile in planul de management sunt date de obicei de:

Schimbările continue ale mediului,

Schimbarile imprevizibile produse de fenomenele naturale ce impun schimbarea măsurilor de conservare a biodiversității,

Intervenția antropica,

Influența factorilor sociali.

În cazul în care apar unele modificari ale planului de management, aprobabrea acestora revine in sarcina: Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate și Conservarea Biodiversitații, Administrației Parcului Natural Bucegi și Consiliului Consultativ de Administrare.

1.4. Modalitați de implementare a planului.

Administrația Parcului Natural Bucegi este responsabilă de implementarea Planului de Management si asigură realizarea lui prin actiuni planificate anual.

Planurile anuale se stabilesc în ultima parte a anului premergator si se aproba de Consiliul Consultativ de Administrare.

Activitațile specificate in planul de lucru anual sunt realizate de:

Administrația Parcului în mod direct

ONG-uri, servicii publice sau voluntariat, pe bază de contract sau protocoale de colaborare.

Specialiști și instituții de cercetare.

Administrația Parcului este cea care supraveghează și activitățile altor instituții sau organizații ce se desfașoara în interiorul Parcului pentru a asigura efectuarea acestora conform Planului de Managemen.

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA PARCULUI NATURAL BUCEGI

2.1 Descrierea generala.

Zona munților Bucegi, despre care se gasesc menționari încă din secolul al XV-lea, a fost propusă pentru protejare încă din anul 1936, datorită peisajelor inegalabile și a diversității speciilor de plante și animale specifice acestui masiv.

Prin ordonanța ministrului Mediului nr. 7/1990, a fost declarat pentru prima dată ca Parc Național iar prin Legea 5/2000, i se modifică statutul in Parc Natural, ale cărui limite au fost stabilite prin H.G. 230/2003.

Parcul Natural Bucegi este o unitate cu personalitate juridică în cadrul Regiei Naționale a Pădurilor-Romsilva și este una dintre cele 27 de arii protejate din Romania. Are o suprafața de 32.497 ha desfășurată pe teritoriul administrativ a 3 județe : Dâmbovița , Prahova , Brașov. Jumătate din aceasta suprafața este cuprinsa pe teritoriul județului Dâmbovița, adica 16.634,50 ha iar cealaltă jumătate este împărțita aproximativ egal între județele Prahova cu 8.008,50 ha și Brașov cu 7.853,8 ha.

Administrația Parcului își are sediul in comuna Moroieni, judetul Dâmbovita.

Parcul Natural Bucegi se ală in partea estică a Carpatilor Meridionali și cuprinde intreg Masivul Bucegi. Limitele Parcului sunt date de:

La vest – Valea Brateiului și Șaua Bucșa ce delimiteaza Bucegii de Masivul Leaota;

La nord – un abrupt fragmentat de văi glaciare cu inaltimi de 1200-1400m spre Culoarul Râșnovului și Clăbucetele Predealului;

La est – Valea Prahovei formează limita cea mai bine definită și cel mai impresionant abrupt tectoeroziv din România – “Abruptul Prahovean” , străbătut de numeroase văi cu izvoare și cascade;

La Sud – se face trecerea prin pante domoalea spre Subcarpați;

2.2. Descrierea mediului fizic.

2.2.1 Geologie

Munții Bucegi sunt alcatuiți din straturi cu grosimi apreciapile de conglomerate si cu caracteristici mai deosebite care sunt cunoscute sub denumirea de ”Conglomerate de Bucegi”. Aceste conglomerate sunt formate din blocuri mari de gresii si calcare care sunt scoase la suprafată prin eroziune si care formeaza stânci proeminente. În același conglomeratele pot forma singure stanci izolate cu dimensiuni între 5-15 metri cu forme ciudate: Babele, Sfinxul, Stânca Omu.

Bucegii au formă de potcoavă, fiind alcătuiți din două culmi principale,care închid între ele bazinul superior al râului Ialomița. Aceste două ramuri principale pornesc din vârful Omu, iar din ele se desprin alte ramuri secundare. Platoul Bucegilor este mai dezvoltat pe ramura estică a masivului, pe platourile din munții Coștila, Caraiman, Jepii Mici, Jepii Mari, Piatra Arsa, Vânturiș. În partea vestică sunt prezente porțiuni mai joase din culmile: Doamnele, Guțanu, Batrâna, Grohotișu, Tătaru, Deleanu, Lucacilă si Lespezi.

2.2.2 Relieful carstic

Fiind bogat si in structuri de calcar, în Masivul Bucegi sunt cunoscute până in prezent 97 de peșteri și avenuri superioare, dintre acestea 2 fiind de remarcat: Peștera Ialomiței și Peștera Ratei.

”Peștera Ialomiței, cunoscută și sub numele de Peștera Schitului Ialomiței sau Peștera Ialomicioarei se afla in Cheile Peșterii pe versantul drept al Ialomiței la 18 metri deasupra talvegului, fiind săpată în calcare jurasice superioare în culmea sud-estică a Muntelui Bătrâna la altitudinea de 1530 metri. Are o lungime totală de 890 metri de galerii fosile active dispuse pe două etaje. Temperatura aerului in peștera variaza intre 90 C si 120 C, iar umiditatea între 85 si 100%.”

”Peștera Ratei, numită și peștera de la Izvorul Rateiului, este situată pe versantul stâng al pârâului Ratei, afluent drept al Ialomiței la o altitudine de 1060 metri în Masivul Leaota muntele La Piatra. Este sapată in calcare jurasice prinse între complexul de japsuri în bază și conglomerate de Bucegi în partea superioară. Este o peștera foarte mare cu galerii dispuse pe etaje insumând aproximativ 7000 de metri. Temperatura aerului din galerii este influențată direct de temperatura apei din acestea, fiind de 40C-100C. Curenții de aer din galerii sunt în general slabi, iar umiditatea aerului variază între 90 si 100%.”

2.2.3 Hidrologia

Forma de potcoavă a Masivului dispune cirectia radiara de curge a apelor din jurul Vârfului Omu, principalul colector al apelor Masivului fiind râul Ialomița. Râul își are izvorele in zona Mecetului Turcesc pe valea glaciară Obârșia Ialomiței, iar principalii afluenti sunt pâraiele Șugări și Doamnele. Râul strabate câțiva pinteni de calcare jurasice prin chei spectaculoase: Cheile Peșterii, Cheile Coteanu, Cheile Tătarului, Cheile Zănoagei, Cheile Orzei. De asemenea Ialomița strabate și depresiunea Padina. In aval de Padina s-au format mai multe lacuri de baraj artificial, cel mai mare fiind lacul Bolboci.

În interiorul Masivului pârâul Izvorul Dorului are un curs aparte. Izvorând de sub Cabana Babele, el strabate culmea estica a platoului la o altitudine de 2100-1700 metri, paralel cu Ialomița și la o altitudine de 300-400 metri deasupra acesteia. Izvorul Dorului face apoi un cod de 900 spre est si își urmeaza cursul varsânduse in Prahova.

Pâraiele de la exteriorul Masivului fac parte din bazinele Prahovei și Oltului.

Pâraiele care dreneaza Masivul Bucegilor, au pante abrupte și sunt seci în cea mai mare parte a anului, din cauza lipsei de izvoare, acestea situânduse pana la o linie la altitudinea de 1000-1300 de metri la baza conglomeratelor. De la aceasta linie in jos pâraiele au scurgere permanentă.

În Parcului Natural Bucegi întânim un singur lac natural, mai exact ceea ce a rămas din lacul glaciar Țigănești

2.2.4 Clima

Parcul Natural Bucegi, prin amplasarea sa, se găseste în climatul de munte caracterizat prin doua etaje:

Montan- forestier cuprins între 800-1800 m pe versantii sudici si 800-1600 m pe versantii nordici.

Alpin cu doua subetaje: alpin inferior curins intre 1600 si 2000 de metri si alpin superior de la 2000 de metri in sus

Temperatura medie multianuală este de 4,90 C. Luna în care se înregistrează cele mai scăzute temeraturi din an este ianuarie cu temperaturi cuprinse între -3,90C și -5,20C în etajul montan și -10,80C in etajul alpin. Luna cea mai caldă este iulie, cu temperaturi intre 14,40C si 15,70C în etajul montan și 5,60C în etajul alpin. În anumite zile în anotimpurile reci se realizeaza inversiuni termice, când la poalele muntilor și în depresiuni temperatura este mai scăzută decât pe vârfuri. Acest lucru se realizează datorită acumularii de aer rece în zonele mai joase.

Umezeala relativa a aerului este de 76% la baza muntelui si crește odata cu altitudinea ajungând la 84% pe varfuri, acest lucru favorizând un climat racoros și umed.

În Parcul Natural Bucegi vânturile dominante bat din sud-vest, vest, nord-vest cu cate 20 % fiecare. Calmul atmosferic este sub 5% anual.

Precipitațiile in masivul Bucegi, au valori cuprinse între 770 – 1370. Cele mai multe precipitații cad în luna iunie, iar cele mai puține sunt toamna pe versanții nordici și vestici iar în februarie – martie pe cei sudici și estici. În zona alpină, datorită temperaturilor negative, cad precipitații sub formă de zăpadă, în medie sunt 100 zile / an, cele mai frecvente fiind în ianuarie și februarie. Grosimea maximă a stratului de zăpadă căzută într-o zi variază între 22 cm, la Sinaia și 65 cm la vârful Omu. Grosimea maximă a stratului de zăpadă variază în medie între 1 m la Sinaia și 3,90 m la vârful Omu.

2.3 Descrierea mediului biologic

Munții Bucegi prezintă o diversitate uriașa atat în ceea ce priveste fauna și flora cât si a ecosistemelor si habitatelor.

2.3.1 Habitate

Parcul Natural Bucegi dispune de numeroase tipuri de habitate: păduri alpine cu  zâmbru si larice, păduri dacice de fag, păduri sud-est carpatice de molid cu , păduri acidofile de molid din regiunea montană, grohotișuri și ravene, pajiști montane, pajiști calcifile alpine și subalpine, fânețe montane, tufărișuri alpine și boreale, tufărișuri cu jneapăn și smârdar, peșteri în care accesul publicului este interzis, grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin, versanți stâncoși cu vegetație pe roci calcaroase, vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane și egetație lemnoasă cu diferite tipuri de salcie de-a lungul cursurilor de apă montane. Aceste habitate adăpostesc, conservă și protejează o gamă diversă de floră și faună specifică lantului carpatic și în special Carpaților Meridionali.

2.3.2Faună

Fauna Parcului este bogată cuprinzând peste 3500 de specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni si pești, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN.

Mamifere: urs carpatin (Ursus arctos), capră neagră (Rupicapra rupicapra), lup (Canis lupus), cerb (Cervus elaphus), căprioară (Capreolus capreolus), cerb lopătar (Dama dama), râs (Lynx lynx),  pisică sălbatică (Felis silvestris),  jder de copac (Martes martes),  vulpe (Vulpes vulpes crucigea), veveriță (Sciurus carolineansis), orbete (Nannospalax leucodon), pârșul cu coada stufoasă (Dryomys nitedula), liliacul cu urechi late (Barbastella barbastellus), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul târziu (Eptesicus serotinus), liliacul urecheat (Plecotus auritus), liliacul de ziduri (Vespertilio murinus), chițcanul de câmp (Crocidura leucodon), șoarece săritor de pădure (Sicista betulina);

Păsări: acvilă de munte (Aquila chrysaetos), cocoșul de munte (Tetrao urogallus),  vultur pleșuv sur (Gyps fulvus), forfecuță gălbuie (Loxia curvirostra), corb (Corvus corax), șorecarul comun (Buteo jamaicensis), fâsă de munte (Anthus spinoleta), mierla de piatră (Monticola saxatilis), lăstun mare (Apus apus);

Reptile și amfibieni: viperă (Vipera berus), șarpele orb (Anguis fragilis), șarpele lui Esculap (Elaphe longissima), șarpele de alun (Coronella austriaca), salamandra carpatică (Triturus montandoni), tritonul comun transilvănean (Triturus vulgaris), șopârla de câmp (Lacerta agilis), șopârla de ziduri (Podarcis muralis), ivorașul-cu-burta-galbenă (Bombina variegata), brotacul verde de copac (Hyla arborea), broasca-roșie-de-munte (Rana temporaria), broasca-roșie-de-pădure (Rana dalmatina), tritonul de munte (Triturus alpestris), salamandra de foc (Salamandra salamandra);

Pești: petroc (Gobio kessleri) și zglăvoacă (Cottus gobio)

2.3.3 Floră

Flora ariei protejate este dispusă etajat, în concordanță cu structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii.

Arbori și arbusti: brad (Abies), zadă (Larix), tisă (Taxus baccata), zâmbru (Pinus cembra),  larice (Larix decidua), frasin (Fraxinus) fag (Fagus sylvatica), mesteacăn (Betula pendula),  plop tremurător (Populus tremula), salcie căprească (Salix capreea), salcie de turbă (Salix myrtilloides), salcie pitică (Salix retusa), jneapăn (Pinus mugo), ienupăr (Juniperus communis), alun (Corylus avellana), merișor (Vaccinum vitis idaea), afin (Vaccinum myrtillus L.),  mur (Rubus fruticosus), salbă moale (Euonymus europaeus);

Flori și ierburi din specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru Masivul Bucegi: floarea de colț (Leontopodium alpinum Cass), bujor de munte (Rhododendron kotschyi), ferigă de piatră (Cysptopteris alpina), papucul doamnei (Cypripedium calceolus),  iederă albă (Daphne blagayana), argințica (Dryas octopetala), clopoțel de munte (Campanula alpina), cosaci (Astragalus depressus), limba cucului (Botrychium lunaria), iederă albă (Daphne blagayana), stânjenel mic de munte (Iris ruthenica), cimbrișor de câmp (Thymus serpyllum), micsandră de munte (Erysimum officinalis), stânjenel mic de munte (Iris ruthenica), cinci-degete (Potentilla reptans),   mac galben (Glaucium flavum), sângele voinicului (Nigritella rubra), crucea voinicului (Hepatica transsilvanica), piciorul cocoșului  (Ranunculus repens L.), ciuboțica cucului de munte (Primula eliator), margaretă (Leucanthemum vulgare), ghințură galbenă (Gentiana lutea), ochelariță (Biscutella laevigata), foaie grasă (Pinguicula alpina), gențiană (Gentiana clusii),  omag galben (Aconitum anthora), rușuliță (Hieracium aurantiacum), iarba-ciutei (Doronicum austriacum), valeriană (Valeriana officinalis), piciorul cocoșului de munte (Ranunculus montanus), trifoi roșu (Trifolium pratense), iarba osului (Helianthemum nummularium), ciurul zânelor (Carlina acaulis),  argințica (Dryas octopela), cornuț de munte (Cerastium arvense),  saxifragă roșie (Saxifraga oppositifolia),  lâna caprelor (Cerastium tomentosum),  iarbă roșioară (Silene acaulis).

2.4 Aspecte culturale.

În afara perimetrului Parcului Natural Bucegi se gasesc numeroase localitati unde marturiile arheologic si istorice atestă prezența omului încă din mileniul 2 î.H. Dintre marturiile arheologice, de mentionat sunt: urmele uniei așezari umane în Sinaia, datată în epoca bronzului (1800-1600 î.H), inscripțiile legiunii romane aXIII-a Gemina pe caramizi descoperite în Pasul Bran, așezari dacice în satul Moroieni.

Pe Valea Prahovei si în Culuarul Bran se regasesc cele mai importante monumente arhitecturale din perimetrul Parcului.

Mânăstirea Sinaia ridicată în anul 1695 de Spatarul Mihai Cantacuzino, este cea care a dat startul dezvoltarii zonei acesteia, începând cu modernizarea drumului de acces, care a permis dezvoltarea așezarii.

Schitul Peștera, construit în secolul XVI de catre Domnitorul Mihnea Vodă, a suferit de pe urma a patru incendii care l-au distru aproape in totalitate, ultima reconstructie având loc la începutul anilor 1990.

Castelul Peleș, construit de Principele Carol de Hohenzollern –Sigmaringen (devenit mai apoi Regele Carol I al Romaniei) in perioada 1873-1914. Castelul prezintă o arhitectură în stilul Renașterii germane și a servit ca reședință de vară regilor Romaniei. Din complexul Castelului mai fac parte Castelul Pelișor, casa de vânătoare Foișor și un imens parc.

Castelul Bran, este ridicat de Scaunul sașilor din Brașov în secolul XIV. Castelul este amplasat la extremitatea Culuarului Rucăr-Bran, pe o stânca, la o altitudine de 60 de metri. Principalul sau scop a fost de cetate de aparare si punct vamal între Imperiul Habsburgic si Țara Românească.

Casa memoriala George Enescu, situată în Sinaia în cartierul Cumpătul, a fost construită între anii 1921-1922 după planurile marelui muzician român și numită de acesta Vila Luminiș.

2.5 Aspecte sociale și economice

2.5.1 Comunitațile locale

Comunitățile locale sunt prezente în jurul Parcului în toate cele trei județe pe care acesta își extinde aria.

În județul Dâmbovița este localizată comuna Moroieni. Este situată în nordul județului și are o populație de 5241 locuitori. Principalele activitați ale locuitorilor sunt: exploatarea resurselor

naturale, zootehnie, comerț, pomicultură si turism.

În județul Brașov Parcul se desfasoara pe suprafata administrativă a comunelor Moieciu și Bran și a orasului Rașnov. Comuna Moieciu are o populație de 4892 de locuitori. Comuna Bran este situată în sudul județului și are o populatie totală de 5573 de locuitori. Zootehnia are o tradiție veche în această localitate, alături de exploatarea lemnului. În ultimii ani activitațile de turism: pensiunile agroturistice și gospodariile agroturistice au cunoscut o mare dezvoltare în aceasta zonă. Orașul Rașnov este menționat documentar încă din anul 1331 și are în prezent o populație de 15 600 locuitori. Poziționat la intersecție de vechi drumuri comerciale, orașul a fost populat de țărani liber și meșteșugari. Cetatea Rașnovului este cea care sustine turismul în zonă ajutând la dezvoltarea a numeroase pensiuni.

În județul Prahova, Parcul Natural Bucegi se extinde pe teritoriul administrativ a trei orașe situate pe cea mai circulată vale transcarpatică a României, Valea Prahovei: Azuga cu o populație de 6 465 locuitori, Sinaia cu o populație de 15 465 locuitori și Bușteni cu o populație de 10 300 de locuitori. Toate cele trei orașe cunosc o mare dezvoltare a turismului fiind alaturi de Orașul Predeal cele mai populare destinații montane din România. Pe lângă pârtiile de ski prezente în aceste orașe, aici se regasesc și numeroase alte atracții turistice. De asemenea ele prezinta un numar însemnat de hoteluri si pensiuni.

2.5.2 Factorii interesați

Sunt considerați factori interesați toate instituțiile, organizatiile și comunitațiile care au interese în administrarea Parcului (proprietari de terenuri, drept de expluatare a resurselor, organizator de evenimente și activitați).

Principalii factori interesați sunt:

Regia Națională a Padurilor- ROMSILVA,

Direcțiile Silvice Dâmbovița, Prahova, Brașov

Consiliile Județene Dâmbovița, Prahova, Brașov

Agentiile pentru Protecția Mediului Dâmbovița, Prahova, Brașov

Primariile Moroieni, Sinaia, Bușteni, Bran, Azuga, Râșnov, Moieciu.

Agenția Naționala Apele Române

Formațiunile Salvamont Dâmbovița, Prahova, Brașov

Inspectoratele Școlare Dâmbovița, Prahova, Brașov

2.5.3 Activități turistice, educative și de cercetare.

În perimetrul parcului există o bogată varietate de activitați ce poti fi efectuate:

40 de trasee turistice pe diferite grade de dificultate

7 instalatii de transport pe cablu: telecabine, telegondole, telescaun.

Numerosi pereti pentru alpinism: peretele Coștilei, Peretele Vaii Albe, etc.

Trasee de ciclism

14 partii de ski

Pescuit

Observarea naturii si fotografiere în numeroasele puncte de belvedere.

Administrația Parcului dezvolta în parteneriat cu Inspectoratele Școlare un program de promovare și protejare a biodiversitații pe calea educației. În acest scop sunt organizate excursii, tabere și concursuri pe aceasta temă.

Masivul Bucegi, prin vasta bogație de specii de flora și fauna a atras si atrage numeroși cercetatori de la diverse instituții și universitați. Chiar și Academia Română are o rețea de puncte de cercetare și observare in cadrul Parcului.

2.6 Parcul Natural Bucegi parte a Sitului Natura 2000, BUCEGI-ROSCI0013.

Natura 2000 este o rețea ecologică de arii naturale protejate din statele membre ale Uniunii Europene. Alături de celelalte 272 situri de importanță comunitară declarate ca parte integrantă a rețelei ecologice europene, prin ordinul de ministru nr. 1964/2007 situl Bucegi cod ROSCI0013 își aduce aportul la contribuția României la Rețeaua Ecologică Europeană.

Scopul principal al programului Natura 2000 constă în protejarea pe termen lung a habitatelor și speciilor de interes pentru UE. Pentru menținerea diversității, statele membre s-au angajat să promoveze acțiuni de conservare a naturii. Directiva Păsări 79/409EEC/1979 și Directiva Habitate 92/43EEC/1992 sunt directivele principale ale UE referitor la protecția naturii.

Ca o consecință a pozitionarii sale geografice masivul si Parcul Natural Bucegi se bucura de existenta unei biodiversitati remarcabile atat la nivelul ecosistemelor cat si a speciilor. In perimetrul Parcului au fost identificate pe baza literaturii de specialitate si a cercetarilor pe teren un numar de cel putin 65 de habitate clasificate conform sistemului national, corespunzator unui numar de 23 habitate de importanta comunitara Natura 2000. Din totalul de 23 de habitate Natura 2000 identificate un numar de cinci habitate sunt de importanta prioritara.

Parcul Natural Bucegi pe langa faptul ca este gazda unor tipuri deosebit de valoroase de habitate, de la paduri mature aproape virgine, pajisti si stancarii bogate in specii floristice, turbarii si pesteri este si gazda a patru specii de mamifere comunitare si anume: Barbastella barbastellus, Canis lupus, Lynx lynx,Ursus arctos, un numar de doua specii comunitare de anfibieni si reptile anume Bombina variegata, Triturus montandoni, o specie comunitara de pesti

– Cottus gobio, un numar de douăsprezece specii comunitare de nevertebrate, – Chilostoma banaticum, Colias myrmidone, Cordulegaster heros, Cucujus cinnaberinus ,Euphydryas aurinia, Isophya costata, Lucanos cervus, Nymphalis vaualbum, Odontopodisma rubripes, Pholidoptera transsylvanica, Rosalia alpina, Vertigo genes si a șapte specii comunitare de plante- Buxbaumia viridis, Campanula serrata, Dicranum viride,Draba dorneri, Ligularia sibirica, Meesia longiseta, Tozza carpathica, pentru care a fost declarat situl Natura 2000.

De asemenea, reprezinta un areal vital al carnivorelor mari. Prezenta celor trei reprezentanti ai acestora, ursul, lupul si rasul este des semnalata si chiar impune masuri speciale de management datorita numarului mare de exemplare.

În ultimele decenii odata cu dezvoltarea comunitatilor locale si a activitatilor umane se inregistreaza o presiune crescanda asupra biodiversitatii. Patrimoniul natural și peisajul constituie de asemenea atracții deosebite ce au favorizat turismul și implicit dezvoltarea infrastructurii specifice acestei activități.

Valoarea deosebită a patrimoniului natural și în special prezența habitatelor de interes comunitar dintre care cinci de interes prioritar a stat la baza deciziei de includere în rețeaua Natura 2000 a masivului Bucegi.

O deosebită importanța pentru conservarea diversitații biologice a ecosistemelor foretiere o reprezinta padurile naturale și anume cele virgine si cvasivirgine, care adapostesc o mare varietate de floră și faună, dintre care un număr impresionant de specii relicte și endemice. Majoritatea acestor paduri, pure sau de amestec, localizate in special in zone greu accesibile, cu abrupturi si chei sunt incluse în Rezervatiile Naturale și în zona de conservare specială.

CAPITOLUL III

ELABORAREA UNUI PLAN DE MANAGEMENT PENTRU PARCUL NATURAL BUCEGI

3.1 Conservarea speciilor,a diversitații genetice, a peisajului si a mediului fizico-geografic.

În lanțul Carpaților românești, Masivul Bucegi este deosebit datorită complexelor de ecosisteme locale și regionale și datorită marii diversități a acestora sau a unor unicate, prezente pe întreaga suprafață.

Datorită caracterului de unicat al peisajului, nu se poate face o comparație între Masivul Bucegi și celelalte masive sau lanțuri muntoase din România. Bucegiul prezinta o unicitate, determinată de multitudinea aspectelor pe întreaga suprafață, de marea bogăție a florei, faunei și a peisajelor.

Așezat între Valea Prahovei, Depresiunea Bârsei și Leaota, masivul este format dintr-un arc de culmi în formă de potcoavă, cu deschiderea către sud, din mijlocul căruia izvorește râul Ialomița.

Cele două ramuri principale ale potcoavei, se unesc în extremitatea nordică la Vf. Omu, 2505m, punctul culminant al Masivului și unul dintre cele mai înalte vârfuri din Carpați.

Principalele văi alpine care pornesc de sub Vârful Omu, sunt toate văi glaciare, cu un profil caracteristic.

Culmea principală a Bucegilor, cuprinsă între ariile depresionare adânci ale văilor Prahovei și Ialomiței se individualizează prin formele sale de relief puternic contrastante și anume: Abruptul Prahovean și Platoul Bucegilor.

Versantul prahovean are cel mai impunător relief conglomeratic din România și este în cea mai mare parte stâncos și abrupt. Pereții înalți și stâncoși, brăzdați de văi adânci și încinși de numeroase brâne înierbate, turnuri ascuțite, alcătuiesc impresionantul peisaj al Abruptului Prahovean.

În contrast izbitor cu Abruptul Prahovean se afla Platoul Bucegilor. Acest platou este ușor ondulat și acoperit cu pajiști alpine sau jnepenisuri. Monotonia intinselor ondulații desfasurate de-a lungul firului apei Izvorul Dorului, dau nota specifică peisajului sau.

Culmea vestică, mai joasa si mult mai salbatica este formata din calcare și are un abrupt aproape continuu, cu grohotișuri in baza, spre limita masivului – Abruptul Branean. In estul aceastei culmi, spre Valea Ialomitei apar mici platouri fragmentate de vai, acoperite de jnepenisuri sau cu stâncarii brazdate de lapiezuri.

Informatiile privind biodiversitatea in Parcului Natural Bucegi sunt numeroase, dar insuficiente avand in vedere complexitatea tipurilor de ecosisteme care se gasesc pe teritoriul acestuia. Sunt necesare studii de inventariere taxonomica a florei si faunei, stabilirea parametrilor structurali si functionali ai specilor si populatiilor dominante, precum si a diferitelor tipuri de ecosisteme in care sunt integrate, stabilirea pe harta a limitelor sistemelor ecologice si a habitatelor unor specii cu areal restrans, in special pentru identificarea zonelor in care biodiversitatea necesita masuri speciale de conservare.

Speciile de flora superioara si inferioara prezinta un interes deosebit pentru cercetatori, dar sunt atractive și pentru alte categorii de vizitatori. Mentinerea echilibrului intre diferite categorii taxonomice asigura suportul pentru o evolutie stabilă a florei din cadrul diferitelor tipuri de ecosisteme.

Padurea reprezinta un element de stabilitate, avand un real efect asupra solului, apei și microclimatului. De asemenea asigură un regim hidrografic relativ constant, o gama de bunuri și servicii, necesare mentinerii unui echilibru intre capitalul natural al Parcului și sistemul socio-economic uman local.

Fauna muntilor Bucegi este foarte bogată, fiind inventariate pana in momentul de fata in jur de 3500 de specii. O atractie deosebita o constituie prezenta mamiferelor mari si anume Ursus arctos -ursul brun, Canis lupus-lupul, Sus scrofa-mistret, Lynx lynx- rasul si mai ales cea a caprei negre – Rupicapra rupicapra, specie rara, protejata prin lege. La aceste specii cu impact estetic asupra turistilor se adauga cocosul de munte, acvila de munte, vulpea, cerbul, capriorul, veverita, vulturul și multe altele. O parte dintre aceste specii sunt de interes cinegetic și constituie o veritabila avutie a regiuni. Speciile de vertebrate și nevertebrate sunt deosebit de importante în sustinerea acestor sisteme ecologice, alaturi de speciile de plante. Diversitatea specifică este deosebit de mare. Daca factorii naturali cum ar fi pradatori, paraziti, hiperparaziti, agenti patogeni, doboraturi, inundatii, cutremure și altii asemenea, controlează biocenozele la un nivel optim, factorii antropici actionează haotic, constând în principal în taieri ilegale de arbori, culegere haotica de fructe de padure, plante medicinale sau de interes estetic, braconajul.

În afara ecosistemelor forestiere, care ocupa aproximativ 2/3 din suprafata totala, Parcul Natural Bucegi conține și alte tipuri de ecosisteme și habitate de mare importanța: fanețe, pajiști alpine, ecosisteme acvatice, ecosisteme carstice.

În zona pajiștilor alpine se practică pașunatul cu vite și oi, acest lucru având efecte negative clare: compactarea solului, eroziune, modificari chimice si a compozitiei vegetatiei prin ruderalizare. Ecosistemele de pașune alpină reprezintă una dintre categoriile cele mai amenintate de la nivelul țarii.

Un alt efect al pașunatului, este perturbarea animalelor salbatice. Suprapasunatul reprezintă o problemă majoră și de aceea se impune un control al acestuia.

Ecosistemele acvatice au de suferit de pe seama deșeurilor nebiodegradabile lasate de turiști și comunitatea locală. În acelașii mod sunt afectate și speciile fito- și zooplantonice.

Ecosistemele carstice sunt reprezentate pe o suprafata importanta la nivelul Parcului Natural Bucegi, atât prin exo- cat si endocarst. Exocarstul este suportul fizic al ecosistemelor forestiere, pajisti, fanete si de aceea functionarea lor este strict dependentă de aceasta interrelație. Activitațile antropice de taiere a arborilor, culegere haotica a plantelor, disturbarea speciilor de fauna, conduc la modificarea habitatelor si ecosistemelor. Endocarstul este prezent prin peșteri si drenajul subteran al apelor. Diversitatea specifica a formelor endocarstice este bogata, însa, în afară de Rezervația Peștera Ratei, toate celelalte sisteme sunt afectate de impactul antropic, datorita unui turism dezordonat, abandonarii de deseuri, folosirii unui iluminat inadecvat și altele asemenea. Carstul este afectat și de funcționarea carierelor, distrugerea stancilor izolate sau exploatarea grohotișurilor.

Pajistile alpine reprezinta habitate cu suprafata mare in special in zona de platou. Diversitatea floristica, a fost si este intens diminuata, in special prin pasunatul haotic, tărlirea și flux turistic crescator. Specia Nardus stricta a devenit dominantă în ultimii ani fiind un produs clar al modificarii antropice produse în special de catre pasunatul intensiv. Fitocenozele de rododendron cu jneapan, ienupar și afin sunt și ele afectate și doar declararea primelor doua specii ca fiind strict protejate de lege le poate salva de la impactul crescând. Studiile efectuate asupra pajiștilor alpine au subliniat necesitatea adoptarii unor masuri specifice care sa aiba ca scop final mentinerea diversitatii floristice, și a celei faunistice la un nivel optim.

Prin complexitatea si mareția formelor orografice, Parcul Natural Bucegi alcatuiește una dintre cele mai remarcabile individualitați naturale și turistice din lanțul Carpatilor.

În prezent, Parcul Natural Bucegi prezintă un grad ridicat de accesibilitate pentru practicarea turismului și a altor activitați cum ar fi pașunatul, ceea ce in viitor poate reprezenta un pericol din punct de vedere al mentinerii biodiversitații. Mai ales platoul estic al Bucegilor poate fi numit drept un adevarat bulevard, fiind intens antropizat, datorita inmulțirii cabanelor, a potecilor turistice si construirii drumurilor auto pana la cabanele Cota 1400, Babele și Peștera, și a telecabinelor Sinaia-Vf. Cu Dor și Busteni-Babele-Pestera. Capitalul natural din Parcul Natural Bucegi este supus presiunilor antropice din toate parțile, județele Dambovita, Prahova si Brasov. Intensitatea acestor presiuni este mare, iar diversitatea lor este maxima, afectand toate categoriile de habitate, precum și a speciilor incluse acestora.

Efectele negative in prezent sunt urmatoarele:

poluarea fizica și chimica a apelor de suprafata și subterane pana la nivelul panzei freatice prin deversari de ape menajere de la cabanele din cadrul masivului ți zonele limitrofe, precum și a abandonarii deșeurilor nebiodegradabile; efectele constau în înrautațirea calitații apei și a distrugerii biocenozelor caracteristice;

poluarea solului prin diferite activitați de decopertare, excavații, constructia de imobile cu o densitate ridicata pe unitatea de suprafata, avand ca efect distrugerea stratului vegetal și a faunei edafice;

poluarea aerului prin diferite particule de pulberi, aerosoli si emisii de gaze, atunci cand exploatarea carierelor si diferite constructii nu respecta normele elemetare impuse de legislatia in vigoare,

poluarea fonica și altele asemenea.

Toate aceste probleme conduc la diminuarea biodiversitatii. Efectele poluarii, desi observate si tratate, se manifesta cumulativ si la momente diferite fața de poluarea inițiala. Practicarea intensa si necontrolata a turismului este insoțită de efecte negative, pe termen scurt asupra factorilor de mediu:

poluarea solului și a apelor cu deșeuri menajere și chiar cu deseuri toxice;

distrugerea deliberata a unor specii de fauna și flora;

poluarea aerului și altele asemenea.

De asemenea camparea și circulația turiștilor în zone nepermise produce perturbarea vieții animalelor salbatice.

3.2 Folosirea durabilă a resurselor din ecosistemele naturale

Resursele naturale existente in cadrul Parcului sunt: produse din lemn si produse nelemnoase, fauna de interes cinegetic si piscicol, pașunile, resurse minerale, potentialul hidrotehnic și resurse de ape minerale și intreaga gamă de bunuri și servicii oferite de acestea, inclusiv filmarea/fotografierea habitatelor naturale a căror folosire durabila se va face conform prevederilor legale in vigoare.

3.2.1 Pădurea

Reprezinta o bogatie inestimabilă pentru om fiind considerată o resursa inepuizabilă pentru satisfacerea nevoilor acestuia de lemn si produse nelemnoase. In raport cu functiile pe care le indeplinesc, padurile se incadreaza in doua grupe functionale:

paduri cu funcții speciale de protecție a apelor, a solului și a climei, paduri de protejare a genofondului și ecofondului, precum și padurile declarate monumente ale naturii și rezervații naturale;

paduri cu funcții de producție si de protecție.

Padurile ce fac parte din Parcul Natural Bucegi se încadrează conform Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 552/2003 în categoria pădurilor cu funcții speciale de protectie.

În privința produselor nelemnoase, în Parcul Natural Bucegi se recoltează: fructe de pădure, ciupercile comestibile, rășina și plantele medicinale. Recoltarea acestora se face de catre ocoalele silvice, de catre localnicii din zonele limitrofe precum și de firme specializate pe asemenea activitati. Prin valorificarea acestor produse nelemnoase atât pe piețele interne cât și la export se obțin venituri importante atât pentru comunitațile locale cat și pentru ocoalele silvice.

3.2.2 Fauna de interes cinegetic

Reglementarea activitații de vânătoare se face conform prevederilor Legii nr. 407/2006, cu modificarile si completările ulterioare. Din suprafata Parcului Natural Bucegi, suprafetele productive din punct de vedere cinegetic reprezinta 99,4 % din suprafata totala.

Fondurile cinegetice sunt administrate de catre subunitatile R.N.P.-ROMSILVA si de catre Asociatia de Vanatoare si Pescuit ”Dunarea 2007”, AJVPS Dambovita, A.V.P.S. Campina si A.J.V.P.S. Brasov.

Fauna de interes cinegetic constituie o resursa naturala de interes național, gestionarea și administrarea ei facându-se in scopul conservarii biodiversitații faunei salbatice, menținerii echilibrului ecologic si exercitarii vanatorii controlate .

Fondurile cinegetice din Parcul Natural Bucegi sunt populate de specii de interes vânătoresc precum: cerbul carpatin, capriorul, capra neagra, mistretul, ursul brun, râsul, pisica salbatică, vulpea, iepurele, jderul de copac și de piatra, nevăstuica, viezurele, cocoșul de munte, ierunca.

Analizandu-se evoluția efectivelor de vânat in ultimii cinci ani se observa o creștere numerica a

efectivelor de caprior, urs, mistreț, râs, pisica salbatică și cocoș de munte precum și scăderea celor de cerb comun și lup.

Pentru protejarea vânatului în zona Parcului Natural Bucegi, sunt declarate de catre administratorii fondurilor cinegetice 1581,1 ha ca zone de refugiu și protecție a vânatului.

Amenajarile, instalațiile și construcțiile vânatorești existente în acest moment în perimetrul Parcului Natural Bucegi sunt sub necesarul minim. Necesarul minim al instalațiilor și amenajarilor vânătorești pentru vânatul din fondurile cinegetice din Parcul Natural Bucegi este urmatorul: 9 hranitori cu iesle mare și 75 cu iesle mica, 6 puncte de hrana pentru urs și 19 pentru mistreț, 40 sararii pentru cerb, 25 pentru caprior și 103 pentru capra neagra, 34 de scaldatori, 54 km de poteci pentru vânatoare și 90 ha ogoare pentru hrana vanatului. Pentru efectivele de vânat din Parcul Natural Bucegi gestionarii fondurilor de vanatoare trebuie sa asigure și sa administreze anual minim 79,1 tone hrana complementara și 4,3 tone sare.

Pentru speciile strict protejate se vor adopta metode speciele de vânatoare în scopul ameliorarii genofondului sau capturarea/ extragerea în scop stiințific. În ambele cazuri acțiunea este admisa doar cu aprobarea autoritații publice centrale care raspunde de silvicultura și mediu, a Consiliului Științisfic și al Administrației Parcului Natural Bucegi.

O forma de ocrotire a vânatului este și monitorizarea urșilor gunoieri și interzicerea în perimetrul Parcului sau în vecinătatea acestuia a oricaror depozite de deșeuri menajere. Trebuie luate măsuri drastice împotriva unor gestionari de obiective turistice sau agenți de turism care hranesc animalele și aduc turiștii sa-i filmeze sau fotografieze.

În zonele de protecție strictă și protecție integrală din Parcului Natural Bucegi vânatoarea este strict interzisă.

În zonele de management durabil și dezvoltare durabilă a activitaților umane, vânatoarea se face doar dupa ce au fost stabilite cotele de recoltare corelate cu sporul natural, structurate pe sexe și pe categorii de vârsta, la speciile la care acest lucru se impune. Aceste cote de recolta se stabilesc în funcție de efectivele aflate în afara zonelor de protecție stricta și protecție integrală.

Vânătoarea se practică în scop recreativ, iar capturarea pentru cercetarea stiințifica, urmărindu-se asigurarea echilibrului ecologic și ameliorarea calitații vânatului.

Urșii, lupii și pisicile salbatice pot fi capturati numai cu aprobarea și în condițiile stabilite de autoritatea publică centrală care raspunde de silvicultură, în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale din care Romania face parte.

În rezervația cinegetica, vânarea și capturarea unor specii de vânat în scopul ameliorarii sau reducerii efectivelor acestora se pot face asupra speciilor strict protejate doar cu aprobarea autoritații publice centrale care raspunde de silvicultura și mediu și a Administrației Parcului Natural Bucegi.

La celalalte specii de vânat aflate în rezervația cinegetică, se vor adopta metode de vânatoare selectivă care să permită realizarea unor structuri pe vârste și sexe corespunzatoare raporturilor dintre sexe sau vânatoarea în scop stiințific.

3.2.3 Fauna de interes piscicol

În Parcul Natural Bucegi sunt amenajate un numar de 6 fonduri piscicole pe cursurile apelor de munte precum și a lacurilor artificiale de acumulare din perimetrul acestuia. Patru fonduri piscicole din Parcul Natural Bucegi sunt constituite pe cursurile de apa și principalii afluenți ai râului Ialomița și ai pâraului Bratei sau pe principalii afluenți ai Prahovei superioare și inferioare precum Pâraul Valea Cerbului, Pâraul Valea Alba, Pâraul Peleș și Valea Izvorului-Vanturiș.

Pastravul indigen este principala specie care populeaza aceste cursuri de apa. Lungimea totala a cursurilor de apa a fondurilor piscicole este de 37,8 km din care zona pastravului reprezintă 93,3%, adica 35,3 km .

În afara fondurilor piscicole menșionate mai sus, in perimetrul Parculului Natural Bucegi se mai gasesc alte doua fonduri, reprezentate de acumularile de apa ale lacurilor artificiale Bolboci si Scropoasa. Suprafata luciului de apa a celor doua lacuri este de 111,6 ha .

Fondurile piscicole sunt administrate de catre subunitatile R.N.P.-ROMSILVA și de catre filiale A.V.P.S..

În perimetrul Parcului Natural Bucegi pescuitul se efectueaza conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 23/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 317/2009, cu completările ulterioare.

În scopul ocrotirii și gospodaririi raționale a fondurilor piscicole din apele de munte din zona Parcului au fost adoptate o serie de reguli care se regăsesc atât în Regulamentul de funcționare a Adminstrației cat și in prevederile legislatiei in vigoare.

Pescuitul în apele de munte se poate efectua doar în fondurile libere la pescuit, în perioadele din cursul anului stabilite prin lege, în zilele de sambata și duminică, nu mai mult de 10 pești pe zi/om și nu mai mult de 20 zile/om/sezon. Pescuitul spotiv al salmonidelor se face conform prevederilor legale în vigoare.

Capturarea în scopuri stiințifice se poate efectua în orice perioada a anului, inclusiv în perioadele de prohibitie, în orice loc, cu orice unelte sau metode de pescuit, în baza unei autorizații speciale emise conform legii, cu acordul Consiliului Științific și al Administrației Parcului Natural Bucegi.

3.2.4. Pășunile și pajiști alpine

Suprafața mare acoperită de pașuni și pajiști alpine, conferă activitații de pașunat o importanță deosebită atât ca venituri obținute cat și ca influența negativă asupra habitatelor, în cazul în care capacitatea de suport a pașunii este depașita.

În functie de caracteristicile comunitatților locale si a suprafetelor de pasuni detinute de acestea, pasunatul se practica diferentiat pe suprafata Parcului.

În ultima perioadă se constată o crestere a numarului de animale la pașunat, care depaseste capacitatea de suport a pașunilor, determinând degradarea acestora.

Pajiștile din Parcul Natural Bucegi sunt reprezentative pentru Carpatii Meridionali, fiind situate la altitudini cuprinse intre 700 si 2505 m, ocupând aproximativ 11.080 ha și fiind majoritatea de origine secundară, rezultate dupa defrișarea pădurilor.

Gradul ridicat de accesibilitate și de unele mari aglomerari urbane au avut un impact antropic major asupra covorului ierbos, în majoritate degradat datorita pasunatului intensiv, circulatiei turistilor și realizarii de drumuri și construcții în aceasta zona. Cele mai raspândite formațiuni de pajiști din Bucegi sunt nardetele situate mai ales in etajul boreal al padurilor de molid și al jnepenișurilor, pe soluri puternic acide, sărac fertilizate.

Procentul cel mai insemnat îl au pajiștile dominate de speciile de Nardus stricta și Festuca airoides, care se intind pe 2/3 din suprafata, indicând stadiul foarte avansat de degradare a covorului ierbos. Urmează pajiștile de stâncarie cu 23% din suprafață, pașunile alpine de pe culmile cele mai înalte și restul în proporție de abia 1%. Tufarișurile de smârdar ocupa aproape 3,6% din totalul pajștilor.

Capacitatea de pașunat reprezinta numarul de animale care pot fi hranite pe suprafața de 1 ha de pașune în decursul unei perioade de pașunat. Capacitatea de pașunat se exprimă în unitați vita mare – UVM/ la hectar și se determină prin raportarea producției efective, la necesarul de furaj pentru 1 UVM pentru intreaga perioada de pașunat.

3.2.5. Resursele minerale

Pentru realizarea unor obiective de mari dimensiuni precum: Complexul Hidrotehnic Bolboci – și producerea materialelor de construcție ciment și var, a fost necesara deschiderea unor exploatări a calcarului în carierele Lespezi, Zănoaga, Piatra Arsa și Furnica și a gresiei în Cariera Carpeniș. Acestea au influențat major relieful și ecosistemele în care sunt amplasate. În prezent carierele Furnica, Piatra Arsa , Carpiniș și Zănoaga sunt închise. Singura funcțională este cariera Lespezi.

4.2.6. Potențialul hidroenergetic

Sunt construite trei lacuri artificiale: Bolboci, Scropoasa si Dobresti, care au dus la modificarea biotopului in zona de amplasare a acestora, dar în acelașii timp au contribuit la creșterea calițatii vieții în comunitațile din jurul Parcului.

Barajul Bolboci este construit pe râul Ialomita la 10,75 km de izvor, amonte de Cheile Zanoagei, luciul de apa ajunge pâna la Cheile Tătarului. Barajul Bolboci, împreuna cu barajul Pucioasa constituie obiectivul principal al Sistemului de Gospodarire a Apelor Dambovița și asigură regularizarea debitelor râului Ialomița și utilizarea acestuia pentru alimentarea cu apa a centrelor populate, a activitatilor industriale, irigatii, producerea de energie electrica.

Alimentarea cu apa în aval se face prin suplimentarea aportului natural pe raul Ialomita cu un debit de 1,2 mc/s. Prin exploatarea barajului Bolboci se produce energie electrica prin Centrala Hidroelectrică Scropoasa în exploatarea UH Câmpina cu urmatoarele caracteristici:

debit instalat 6,2 mc/s;

cadere bruta 232 m;

putere instalata 12 MW – 2X6 MW;

energie electrica produsa 22 GWh/an

Barajul Bolboci asigura și apararea împotriva inundatiilor prin atenuarea viiturilor în perioada lunilor ianuarie – iunie, cand lacul este partial golit. În cazul apariției viiturilor in lunile iulie – decembrie cand lacul se afla la o cotă mai ridicată, efectul de atenuare este mai redus, volumul de atenuare fiind de 4,2 mil mc.

3.2.7. Resursele de apă

Valorificarea resurselor de apa reprezintă de asemenea o preocupare a comunitaților locale, ducând la suplimentarea veniturilor acestora. Exploatarea acestor resurse se face cu respectarea legislației de mediu în domeniu și se realizează pe trei planuri distincte:

evaluarea debitelor necesare pentru buna administrare a comunitaților locale prin realizarea de captari a apelor de suprafata ce strabat Parcul, ce asigura necesarul de apa potabila al localitaților limitrofe

monitorizarea modului de reabilitare și respectare a debitului de servitute pentru captarile de apa subterana și de suprafata respectiv : Valea Comorilor I si II, captarea Urlatoarea Mica II, captarea Urlatoarea Mare, captarea Caraiman, captarea Valea Spumoasa prin care se asigura necesarul de apa industriala a SC Omnimpex Hartia SA Busteni dar și o parte din necesarul de apa potabilă al Orașului Bușteni;

monitorizarea modului de respectare a debitelor de servitute stabilite prin avizale emise de catre autoritațile competente pentru captările apelor subterane, minerale, în zona Busteni în perimetrul Valea Spumoasa de către SC Romaqua Grup Borsec SA și în zona Scropoasa în perimetrul 7 Izvoare de catre SC Ram Prod SRL. Utilizatorii capteaza sursele prin deversare naturală, preluând astfel doar surplusul de apa eliberat de zacamant.

Protecța resurselor de apa subterană și îndeosebi a resurselor de apa minerala naturala precum și a resurselor de suprafața reprezintă un obiectiv important al Planului de Management și se impune aplicarea cu strictete a prevederilor legale din domeniu.

3.3. Turism și recreere

Deoarece Parcul Natural Bucegi reprezintă una dintre atracțiile turistice majore ale Romaniei și se estimeaza ca valoarea sa va crește in viitor pe plan național si internațional, este necesar sa fie planificat si administrat pentru a fi preponderent ecologic și sa reprezinte o forță pozitivă în dezvoltarea durabilă a capitalului natural și structurilor socio-economice.

Turismul și facilitațile turistice intră deseori în conflict cu țelurile de conservare și protecție a habitatelor și deteriorează peisajele naturale. Presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilitați sunt deosebit de puternice, deoarece majoritatea proiectanților și investitorilor solicită capacitați supradimensionate.

3.3.1 Analiza SWOT a turismului în ParculNatural Bucegi

Oportunitați

creșterea segmentului de piață turistică interesată de ecoturism;

liberalizarea circulației turiștilor în UE;

vizitatorii vor contribui mai mult la finanțarea parcului;

vecinatatea Castelului Bran, Castelului Peleș și a Sf. Mânăstiri Sinaia;

cresterea interesului pentru activitați de recreere în aer liber;

noi posibilitati de marketing, în special pe Internet care permite accesul pe piețe internaționale aflate în căutare de noi destinații turistice la costuri reduse.

creșterea rolul parcului în promovarea și managementul ecoturismului

Amenințari

dezvoltarea peste capacitatea de suport a patrimoniului natural a turismului ;

ușor accesibil ;

nerespectarea traseelor marcate;

creșterea cantitaților de deșeuri ramase în urma turiștilor;

camparea aleatorie în zone sensibile din punct de vedere al biodiversității;

apariția construcțiilor ne-tradiționale sau defectuos proiectate;

inabilitatea de a face fața concurenței generate de cele 30.000 de arii protejate existente la nivel mondial;

apariția presiunilor generate de dezvoltarea excesivă a zonelor Bran-Moieciu și Valea Prahovei;

eventualul eșec de a aduce infrastructura turistica la nivel european va duce la pierderea unor piețe turistice;

instalarea unui sistem de masuri prea restrictive privind conservarea biodiversitații fara justificarea acestora și popularizarea lor prin metode specifice.

riscul de incendiu al ariei protejate.

Puncte tari

parcul este ușor accesibil cu mijloace auto, transport pe cablu;

46 de monumente ale naturii de interes geologic, speologic, paleontologic, dintre care cele mai apreciate de catre turiști sunt Babele și Sfinxul;

Existența peisajelor deosebite și a lacurilor de acumulare;

popularitatea pe care o cunoaște masivul Bucegi;

posibilitați de cazare variate, începand de la cort, cabane, pensiuni, pana la hoteluri de 4 stele;

multitudinea traseelor turistice – 40 de trasee marcate, ce leaga doua dintre cele mai vizitate zone ,Valea Prahovei – Bran, atat pe timp de iarna cat si pe timp de vara;

Parcul poate suporta un număr destul de mare de activitați în aer liber cu impact redus asupra mediului, începand cu plimbarile, drumețiile, alpinismul și până la ski, ski de tură, ski fond și speologie.

Puncte slabe

lipsa unor programe turistice mai complexe care să atragă diverse categorii de vizitatori;

deșeurile menajere – mentalitatea turiștilor fața de depozitarea deșeurilor în locurile nepermise

lipsa unor programe de educare a turiștilor

3.3.2 Facilitați turistice existente

Controlul activitatilor de turism se face în patru direcții importante:

monitorizarea turiștilor ;

interpretarea rezultatelor monitorizării biodiversității în paralel cu programul de monitorizare a turiștilor va releva capacitatea de suport a ecosistemelor și va determina eventuala necesitate de reducere a presiunii turistice pe anumite trasee.

evaluarea creșterii sau descreșterii volumului de activități turistice în comunitățile locale cu ajutorul ghizilor, al patronilor de pensiuni. Acesasta activitate este foarte importantă pentru analizarea gradului de succes al dezvoltărilor turistice din comunități.

Administrația Parcului propune organizarea de întâlniri anuale cu toți factorii implicați în dezvoltarea turismului în zonă pentru a se putea analiza problemele și pașii de făcut în viitor.

Incepand cu anul 2002, Administratia Parcului și-a propus oferirea unui minim de informații tuturor celor interesati de punctele sale de atractie, prin:

montarea de panouri informative pe teren și in principalele unitați turistice din Parc; Panourile instalate au formate diferite în funcție de scopul instalarii lor. Astfel, pana la momentul actual au fost instalate aprox. 250 panouri.

crearea și actualizarea permanenta a unei pagini Internet a Parcului Natural Bucegi www.bucegipark.ro; Pagina de Internet conține informatii generale și complete despre Administratia Parcului, toate insoțite de imagini sugestive din Parcului Natural Bucegi.

Se doreste o monitorizare atenta a tuturor modificarilor ce vor surveni pentru a fi adăugate în pagina de Internet, dar și o selecție a propunerilor de imbunatațire a acesteia în vederea menținerii la un înalt standard calitativ;

distribuirea de materiale promotionale: broșuri, pliante, postere, materiale audio-vizuale;

Crearea unor centre de vizitare și puncte de informare

Proiectarea Centrelor de Vizitare se doreste a fi facuta dupa modelul celorlalte Parcuri din țara și UE, respectandu-se specificul patrimoniului natural prezentat și categoriile de turisti care viziteaza Parcul.

Este evidenta necesitatea îmbunatațirii calitații și cantitații informațiilor, pentru ca turistii sa poata aprecia pe deplin valoarea Parcului Natural Bucegi.Pentru buna administrare a Parcului este necesara realizarea a doua centre de vizitare ce vor fi amplasate în statiunile turistice din Valea Superioara a Ialomitei și Bușteni în imediata apropiere a principalelor puncte de acces în aria protejata. Modul de realizare a acestor centre de vizitare va avea în vedere atat formarea unei imagini complete asupra patrimoniului natural din arie cât și comunicarea prin metode specifice catre turiști a principalelor reguli de vizitare ale Parcului. În aceste centre vor fi realizate actiuni de conștientizare publica la nivelul comunitaților locale, reprezentand de asemenea puncte de instruire și sprijin pentru ghizii montani, alții decat cei aparținand Administrației Parcului.

Este necesar a fi organizate 5 puncte de informare:Moieciu, Bran, Sinaia, cabana Dichiu și Moroeni.

Parcul Natural Bucegi, prin complexitatea lui, ofera multiple posibilitati de recreere:

plimbari cu ghid turistic autorizat de PNB;

drumeție, pe traseele existente și marcate ;

alpinism – exista aprox. 280 de trasee de alpinism, cu diferite grade de dificultate;

speoturism;

fotografiere, filmare;

sporturi de iarna;

vanatoare și pescuit;

agroturism;

turism monahal;

silvoturism;

turism științific;

moutain bike pe drumurile publice din perimetrul Parcului.

Exista o reșea de trasee turistice bine marcate și întretinute. Totusi, lipsa fondurilor in anii trecuți pentru reamenajarea traseelor turistice și-a pus amprenta pe starea marcajelor, în special pe traseele mai puțin circulate, care nu au fost considerate prioritare.

Prezenta unor pereți stâncoși a favorizat de mult timp dezvoltarea unei adevarate scoli de alpinism în Bucegi.

Peretele Vaii Albe – 21 de trasee de alpinism

Peretele Vulturilor – 8 trasee de alpinism

Peretele Galbinele – 15 trasee de alpinism

Peretele Costilei – 13 trasee de alpinism

Tancul Mic – 12 trasee de alpinism

Tancul Ascutit – 13 trasee de alpinism

De asemenea,sunt deschise trasee de alpinism si in sectoarele dambovitean si brasovean.

Exista multiple modalitați de cazare atât în Parc cât și în imediata apropiere a acestuia, accesibile pe drumuri auto și poteci:

hoteluri;

cabane turistice și ale RNP.-ROMSILVA;

pensiuni turistice;

refugiul turistic Șaua Strunga;

refugii Salvamont.

Camparea este permisă în imediata apropiere a cabanelor turistice, numai în locurile special amenajate cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Serviciul Salvamont asigura permanența, desfasurand acțiuni eficiente de prevenire a accidentelor și de supraveghere a turiștilor. Existenta refugiilor și a bazelor Salvamont permite o buna supraveghere a masivului în sezonul turistic și contribuie la marirea eficientei intervențiilor in caz de ratacire sau accidente.

3.3.3 Impactul turismului asupra peisajelor, biodiversitații și comunitaților locale

Patrimoniul natural al Parcului, în mod special peisajele și elementele de flora și fauna atractive ca aspect au determinat dezvoltarea activitații turistice care se desfașoara atât în mod controlat cât și de

cele mai multe ori în mod necontrolat cu urmari negative asupra acestuia:

componenta covorului vegetal din imediata apropiere a traseelor turistice a suferit modificari majore, plantele cu aspect și colorit deosebit devenind rare sau vulnerabile;

potecile turistice suprasolicitate au dus la degradarea pajiștilor alpine, a covorului vegetal și chiar a solului în imediata apropiere a cabanelor și celor mai vizitate monumente ale naturii cum ar fi Babele, Sfinxul, Poteca spre Crucea Caraiman;

accesul turistilor a dus la retragerea faunei în zonele inaccesibile, care de cele mai multe ori nu pot asigura necesarul de hrana a efectivelor de animale;

accesul cu mijloace de transport auto, ATV-uri, atât pe drumurile publice existente cât și staționarea sau circulația acestora pe covorul vegetal au dus la degradarea habitatelor caracteristice zonei alpine și forestiere;

turismul în peșteri a dus la degradarea acestora prin dispariția cvasitotala a speleotermelor, a modificarii parametrilor de habitat prin introducerea iluminatului artificial, poluarea cu deșeuri, inscripționarea pereților ân Pestera Ialomitei, celelalte peșteri având grad diferit de degradare ;

realizarea partiilor de ski a dus la degradarea covorului vegetal, modificarea microreliefului local prin nivelarea terenului, distrugerea unor forme carstice, modificarea peisajului, modificarea bilanțului hidro prin folosirea tunurilor de zăpada, și altele asemenea.;

realizarea instalațiilor de transport pe cablu a dus la distrugerea vegetației forestiere și a pajistilor alpine de pe traseul acestora, excavații, și altele asemenea.;

camparea în locuri neamenajate a dus la degradarea covorului vegetal, deranjarea faunei, apariția depozitelor de gunoaie, modificarea peisajelor și altele asemenea;

Cu toate ca turismul influenteaza în mod favorabil situația economica a comunitaților locale se poate vorbi și de un impact negativ asupra acestora, activitațile tradiționale fiind de cele mai multe ori abandonate în favoarea obținerii unor venituri rapide și facile din activitațile turistice. Deosebit de grave sunt modificarea arhitecturii locale în favoarea unor cladiri de mari dimensiuni destinate cazarii turiștilor, renuntarea la mijloacele de transport tradiționale nepoluante în favoarea unei game largi de autovehicule cu combustibil fosil.

3.4. Cercetare științifica

Având în vedere aspectul cercetarilor desfașurate în Parcul Natural Bucegi, există numeroase lucrari care concretizează studiile efectuate aici. Inventarul floristic al Bucegilor, reprezentând aproape o treime din flora țarii, dintre care numeroase raritați si endemisme carpatice, a fost intens cercetat. Subiectele atinse au tratat aspecte de taxonomie, ecologie, de biogeografie a speciilor și subspeciilor, carst și paleontologie.

Pe langa cercetarea florei și a faunei existente în Parcului Natural Bucegi, au fost atinse și alte domenii de cercetare, în acest sens existand: studii geologice, geomorfologice, pedologice și climatice.

Numeroase cercetari s-au întreprins de catre specialiști și în domeniul carstului. Au mai fost elaborate studii și monografii, privind traseele alpine, obiceiuri și tradiții.

Administratia Parcului a inceput colectarea materialelor de orice natura cum ar fi lucrari stiintifice, monografii, informații provenite din tradiția locala, care conțin informatii rezultate din cercetarea ariei protejate. Este necesar ca Administratia Parcului Natural Bucegi sa aiba toate informațiile privind studiile ce s-au efectuat, se efectuează ori se vor efectua în raza Parcului, deoarece cunoașterea acestora poate contribui în mare masura la conservarea biodiversitații

Administratia Parcului Natural Bucegi sprijină în limita resurselor existente activitațile de cercetare desfașurate în cuprinsul ariei protejate și urmează sa demareze proiecte de cercetare atât individual cât și in parteneriat cu alte instituții de cercetare din diferite domenii.

3.5. Educația și conștientizarea publică

O problema majoră pentru Administrația Parcului Natural Bucegi este aceea de a găsi noi modalitați de a demonstra că folosirea durabilă a resurselor naturale și conservarea naturii au o importanța majora pentru viața de zi cu zi a oamenilor, inclusiv pentru cei care poate nu vor vizita niciodata o arie protejata. În Parcul Natural Bucegi există posibilitați deosebite pentru educarea/informarea publicului larg prin diversitatea ecosistemelor, bogația de specii de plante și animale, prezența habitatelor înca nealterate sau foarte puțin influentate de prezența omului și nu în ultimul rând, prin varietatea elementelor geologice, paleontologice, geomorfologice. Din punct de vedere educațional sunt importante și sectoarele puternic degradate.

Programele de conștientizare vizează urmatoarele grupuri tinta :

comunitatea locala;

administrația publică locala;

elevi și cadre didactice;

mass-media;

organizații regionale, naționale, neguvernamentale;

agenți economici;

comunitate monahala;

sponsori;

diverse categorii de turiști, cu specific restrâns: speologi, ornitologi.

Din punctul de vedere al nivelului de conștientizare grupurile ținta identificate în perioada de elaborare a Planului sunt:

indiferente, eventual avand un impact negativ fața de mediu;

cu o atitudine favorabila fața de mediu, dar care nu actionează în nici un fel;

implicate în protecția mediului.

Pentru realizarea conștientizarii, în funcție de grupurile țintă, vor fi elaborate mesaje cheie:

pentru indiferenti, mesajul va ținti în principal conștientizarea, comunicând faptul ca omul face parte din natură iar distrugerea acesteia poate afecta insași existenta sa.

pentru grupurile cu atitudine favorabilă protecției mediului va trebui sa se actioneze în vederea conștientizarii de catre aceștia a faptului ca lipsa de implicare în protecția naturii va contribui la distrugerea ei.

pentru cei implicați și cei care acționeaza deja, intr-un fel sau altul pentru conservarea valorilor naturale, trebuie un mesaj de încurajare, sprijinire în activitațile de protecția mediului și recunoașterea rezultatelor acestora.

Activitațile educaționale și de constientizare publică se vor concentra pe urmatoarele probleme majore:

ecologizarea zonelor limitrofe traseelor turistice, a locurilor de campare și a zonelor riverane localităților din Parc. Implicarea activă a voluntarilor are un efect de conștientizare și educație deosebit, atât asupra participanților cât și a comunitaților locale;

teme de aparare împotriva incendiilor;

participarea la programele educative ale taberelor școlare sau de Salvamont prin intermediul carora se urmarește pregatirea și educarea tinerilor în spiritul dragostei și respectului pentru mediul natural în care trăiesc;

realizarea împreuna cu elevi ai școlilor din localitațile limitrofe Parcului de diferite acțiuni ce au ca scop protejarea naturii sau marcarea unor evenimente legate de aceasta;

organizarea de concursuri tematice în perimetrul Parcului cu ocazia diferitelor evenimente: Ziua Europeana a Ariilor Protejate, Ziua Mediului, Ziua Pamantului, Ziua Muntelui și altele asemenea ;

sprijinirea diferitelor ONG-uri și cluburi ecologice care activeaza in Parc;

infiintarea de cluburi ecologice cum ar fi „Prietenii naturii”, „Prieteni ai Parcului”, „Minirangeri” și altele asemenea.

Acțiunile de educație și constientizare vor continua pe viitor, cu scopul imbunatațirii mentalitații turiștilor față de patrimoniul natural ce vor fi realizate prin:

elaborarea unui manual de educație ecologică ți introducerea acestuia în programa școlară;

creerea a câte unui club ecologic în fiecare scoală din zonele limitrofe Parcului și dezvoltarea unui program de activitate în funcție de vârsta elevilor implicați;

distribuirea de materiale promoționale în unitațile turistice din Parc, agenții de turism din zonă, punctele de informare și centrele de vizitare ale Parcului, centrele de informare turistică din zona;

elaborarea și materializarea pe teren a câtorva trasee educative pe parcursul cărora sa fie pezentat patrimoniul natural și masurile de conservare și protejare a acestuia.

4.6. Comunitațile locale

Deoarece comunitațile locale joaca un rol deosebit în realizarea obiectivelor de management ale Parcului Natural Bucegi, este important de stabilit punctele de interacțiune dintre acestea și Parc:

exploatarea și prelucrarea lemnului. Indiferent de tipul dreptului de proprietate, lemnul trebuie să fie exploatat și prelucrat în conformitate cu normele în vigoare ale regimului silvic. Este posibil totuși, ca cei carora le-au fost retrocedate padurile, sa nu respecte întocmai regimul silvic, prin exploatarea necorespunzătoare a pădurilor, ceea ce ar implica efecte negative asupra biodiversitații, solului și peisajului.

vânatul și pescuitul au reprezentat în trecut mijloace de subsistență, în prezent acestea având doar scop sportiv-recreativ.

valorificarea produselor nelemnoase, respectiv: recoltarea și valorificarea ciupercilor comestibile din flora spontană; recoltarea și valorificarea fructelor de pădure; recoltarea și valorificarea plantelor medicinale din flora spontană; recoltarea cetinei de brad; recoltarea ferigilor, altele decat cele protejate; recoltarea humusului din zonele de dezvoltare durabilă pe care se realizează construcții

pașunatul. Conform legislației specifice a ariilor protejate, aceasta activitate tradiționala se poate desfașura doar în anumite condiții, restrictive.

valorificarea resurselor minerale. Sunt exploatate roci pentru construcții, piatra de râu pentru pavaje sau placări și în special, calcar pentru industria cimentului și varului.

valorificarea resurselor hidrotehnice. Impactul este pozitiv, caci valorificarea acestor resurse implică o creștere a gradului de confort pentru comuniațile locale, atât în ceea ce privește iluminatul acestora, cât și prin obținerea unei surse de energie termica nepoluante, făra distrugerea vegetației forestiere.

ecoturismul. Grație peisajului natural de o rară frumusețe, facilităților moderne pentru practicarea sporturilor de iarna, tradițiilor etnografice, patrimoniului istoric și cultural, ecoturismul s-a dezvoltat în ultima perioadă, reprezentând o sursa tot mai importanta de venit pentru comunitați. Acestea pun la dispoziția turiștilor un numar ridicat de spații de cazare cu un înalt standard de confort dar și obiecte de artizanat specifice zonei.

comercializarea produselor tradiționale. Majoritatea acestor produse sunt confecționate manual: broderii, țesaturi, împletituri din nuiele, sculpturi de mici dimensiuni din material lemnos și piatră și altele asemenea. Trebuie amintite, de asemenea, prelucrarea și comercializarea în mod tradițional a laptelui și a derivatelor acestuia.

Având în vedere cele de mai sus, vor fi întocmite și promovate strategii și planuri de dezvoltare, atât în interesul Parcului Natural Bucegi, cât și al comunitatilor. În acest mod, impactul negativ asupra perimetrului Parcului generat de activitațile desfașurate de comunitațlie locale, va fi eliminat sau cel puțin redus. În același timp, vor fi oferite și surse alternative de venituri, care sa duca la scaderea presiunii asupra resurselor naturale neregenerabile.

Tezaurul cultural.

Parcul beneficiază de o mai mare atractivitate prin păstrarea obiceiurilor și tradițiilor dar și prin menținerea punctelor de interes istoric, cultural și spiritual. Cu toate acestea, se consideră că tezaurul cultural nu este valorificat pe masura potențialului. Este absolut necesar ca în viitorul apropiat ofertele diferitelor companii turistice sa cuprindă în intinerariul lor obiective cultural-istorice din zona așezarilor limitrofe Parcului, împreuna cu alte activitați ecoturistice. Trebuie menționat faptul că prezența în imediata vecinătate a limitelor acestuia a unora dintre cele mai importante obiective turistice din țara, Complexul muzeal Peleș, Castelul Bran, Cetatea țarăneasca Rașnov, schituri și mânăstiri, influentează patrimoniul natural al Parcului. Marea majoritate a turiștilor care optează pentru programe complexe, cu ocazia vizitarii acestor obiective, participă și la excursii organizate în perimetrul Parcului.

3.7. Management și administrație

Administrația Parcului este o structură constituită ca unitate a RNP.-ROMSILVA RA. Colaborează cu Ocoalele Silvice de stat și private ceea ce confera stabilitate și existența suportului material necesar.

Sunt inființate Consiliile Știintific și Consultativ de Administrare ale Parcului, ele având rol de îndrumare și consultare cu privire la activitațile desfasurate.

Data fiind paleta largă de activitați desfașurate este necesară întrunirea de aptitudini dintre cele mai diverse, care nu sunt în mod obligatoriu legate de actuala pregatire a membrilor echipei.

Factori de influență limitatori

1. Resursele umane

Personalul Administrației PNB, redus față de sarcinile ce derivă din organizarea și supravegherea

activităților, mai ales monitorizarea activităților de valorificare a resurselor naturale pe teren, este un factor care poate conduce la scaderea performanțelor prin supraîncarcarea angajaților cu sarcini de serviciu.

Mai mult, datorita caracterului de noutate al activitaților, personalul trebuie sa-și dezvolte în permanență aptitudinile necesare îndeplinirii acestora. Privitor la personal, se simte lipsa acuta a unor ghizi turistici atestați și a unui jurist specializat în legislația de mediu. Pâna la crearea unui cadru legal pentru completarea organigramei cu astfel de specialiști, Administrația beneficiază de sprijinul acestora prin sistemul de voluntariat sau colaborarea cu celelalte unitați ale Regiei Naționale a Padurilor – Romsilva RA.

2. Factori interesați

Datorită prezenței mai multor administratori/proprietari de terenuri în interiorul Parcul Natural Bucegi, activitatea de gospodărire a acestuia este influențată negativ. De aceea, procesul de planificare, de implementare a măsurilor speciale de conservare nu se vor putea realiza eficient fară acordul, participarea și implicarea, factorilor interesați. Totodată, legislația actuală în domeniul ariilor protejate nu favorizează acordarea de compensații proprietarilor de terenuri care se supun regimului de conservare și se impune cointeresarea lor în promovarea activitaților de conservare, prin oferirea unor posibilitați de dezvoltare economică alternativă avand la baza utilizarea durabilă a resurselor naturale.

3. Sursele de finanțare

Sustinerea din punct de vedere financiar a bunei administrării a ariei protejate se realizează în principal pe trei cai:

alocația anuală din partea Regiei Nationale a Padurilor – Romsilva RA. conform Contractul de Administrare încheiat între Regia Naționala a Padurilor – Romsilva RA. și MMGA completat și reactualizat;

fonduri structurale prin implementarea de proiecte cu surse de finanțare diversă;

taxe, tarife instituite pentru vizitarea sau pentru facilitațile, serviciile și activitațile specifice desfașurate în Parc;

sponsorizari, venituri realizate din contracte de colaborare și altele asemenea.

4. Situația economică a comunitaților locale

Aceasta reprezintă pentru Administrație o problemă datorată schimbarilor pe care le implica economia de piață dar și o permanentă preocupare, caci atingerea obiectivelor de conservare depinde în mare măsura de situația economică, comunitațile locale defavorizate având un impact negativ mult mai mare asupra patrimoniului natural față de comunitățile locale cu un grad mare de dezvoltare.

5. Infrastructura

Sediul Administrației se afla in comuna Moroieni, judetul Dambovița fiind dotat din punct de vedere tehnic cu două autoturisme Dacia, birotică și echipamente specifice.

În perimetrul Parcului Natural Bucegi se identifica trasee turistice, refugii, cabane dar și infrastructura proprie RNP-ROMSILVA – drumuri forestiere și cabane de vânătoare.

Pentru viitor, Administrația și-a propus îmbunatațirea acesteia prin înfiintarea de centre de vizitare, puncte de informare, refugii și locuri de campare.

În acest fel se speră asigurarea unui minim necesar pentru desfașurarea activitaților de management în condiții optime dar și îmbunatațirea condițiilor oferite turiștilor.