Criza Economica. Cauze Si Consecinte

CRIZA ECONOMICĂ. CAUZE ȘI CONSECINȚE

Introducere

Economia capitalistă își arată ultimele zvâcniri într-o societate dominată de incertitudine, în ceea ce privește unitatea în diversitate. În urmă cu șase ani sistemul economic global a fost lovit de o undă de șoc ce semăna cu “Marea Depresiune” din perioada 1929-1933. Datorită procesului de globalizare toate economiile au intrat pe o pantă descendentă, fapt resimțit și în prezent.

Cauzele ciclicității economice sunt complexe: financializarea piețelor, dereglementarea sistemului bancar, scăderea producției bunurilor palpabile(industriale, agricole), exces speculativ, iraționalitatea indivizilor în ceea ce privește consumul, cantitatea de resurse limitate, etc. În conținutul eseului fiecare din aceste cauze vor fi analizate pe baza indicatorilor macroeconomici, iar prin procesul de interpretare a rezultatelor vom cuantifica efectele asupra economiei.

Lucrarea “Crizele economice” este construită pe baza relației cauză-efect și are ca principal obiect de studiu economia din România. Pentru o înțelegere mai bună a stării de panică la nivel mondial, procesul de analiză se răsfrânge și asupra recesiunii ce persistă la nivel global.

În primul capitol al lucrării sunt reliefate principalele crize care au lovit societatea în ultimul secol. Al doilea capitol este structurat sub forma unei baze de date ce înglobează toți indicatorii macroeconomici capabili să scoată în evidență cauzele crizei economice. Nucleul eseului, reprezentat de studiul de caz, prezintă cauzele și efectele crizei economice care a lovit România în 2008.

Tema lucrării este de o importanță deosebită în contextul în care criza economică este în plină desfașurare după șase ani, perioadă în care s-a încercat resuscitatrea acesteia, dar fără sorți de izbândă. Situația dificilă în care se află țări precum Grecia, Italia sau Spania îndeamnă la căutarea de soluții pentru stabilizarea economiei mondiale. Ultima parte a lucrării este dedicată elaborării de soluții pentru redresarea economică.

Capitolul 1 Abordări conceptuale privind crizele economice

Definirea conceptului de criză

Definiții

“Funcționarea normală a economiei duce la traume și crize financiare, inflație, depreciere a cursului de schimb, șomaj și sărăcie.”.

“Crizele reprezintă versiunea extremă a recesiunilor”.

“Criza este o scădere semnificativă a activității economice pentru câteva luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării, diminuarea producției industriale și a consumului”.

Conceptul de criză are nenumărate modalități prin care poate fi definit, având la bază agregatul economic, un domeniu vast și complex. Prin analiza definițiilor se poate concluziona faptul că termenul de criză se regăsește în activitatea economică și se caracterizează prin diminuări semnificative ale principalilor indicatori macro și microeconomici.

Cauzele și efectele teoretice ale crizei economice

Prezentul paragraf creionează cauzele și efectele crizei economice, abordarea fiind făcută distinct pentru cele doua categorii de state (Tabelul 1.1) .

Cauzele și efectele teoretice ale crizelor economice

Tabelul 1.1

1.2 Principalele crize în perioada 1990-2012

Crizele nu sunt fenomene extraordinare, fapt ce poate fi dovedit de multitudinea de șocuri ale activității economice înregistrate la nivel mondial. Chiar daca s-au manifestat sub forme diferite (crize ale datoriei externe, bancare sau valutare) acestea au avut efecte cvasisimilate asupra agregatului economic.

1.2.1 Criza asiatică din 1997

Începând cu anul 1980 țări precum Thailanda, Malayesia sau Indonezia cunoșteau un avânt economic considerabil. În Thailanda îmbunătățirea sectorului economic a început o dată cu intrarea pe piață a companiilor străine, în special din Japonia, acestea bucurându-se de o bună integrare și determinând o creștere a investițiilor.

Ca efect se observă o amplificare a procesului de urbanizare. Un semn al prosperității economice poate fi considerat diferența pozitivă dintre exporturi și datoria externă:” În 1991, datoria externă a Thailandei era cu puțin mai mică decât exporturile sale anuale”.

Cauzele care au destabilizat economia statelor asiatice:

Cel mai important factor, care a contribuit la destabilizarea economiilor asiatice este deficitul de cont curent. Intrările masive de valută, fenomen cauzat de dobânzile mari la depozite pe piețele asiatice (Figura 1.2), au creat presiuni asupra cursului de schimb, determinând o apreciere semnificativă a monedei locale. O monedă puternică conduce la o creștere valorică a importurilor, respectiv la adâncirea deficitului de cont curent.

Creșterea exponențială a creditului neguvernamental: fenomen cauzat de încercările disperate ale autorităților de a estompa aprecierea prin creșterea ofertei de monedă locală.

Consumul excesiv bazat pe datorie a fost alimentat de oferta mare de credite. Investițiile s-au materializat fie sub forma proiectelor de construcții(clădiri de birouri și de apartamente rezidențiale), fie au întreținut procesul de speculație pe piața imobiliară sau a titlurilor de valoare. Datorită volumului mare de credite și a creșterii economice semnificative, nivelul de trai a cunoscut și el o pantă ascendentă.

Iluzia bunăstării alimentată de creșterea economică bazată pe consum pe datorie a cunoscut un șoc în momentul în care investitorii străini au considerat că piețele din Thailanda, Malayezia și Indonezia sunt scumpe. Fenomenul a fost cauzat de devalorizarea yenului și yuanului, dar și de căderea unor piețe partenere de comerț.

Sursa Banca Mondială Figura 1.2 Comparație între ratele dobânzilor

Sursa Banca MondialăFigura 1.3 Produsul intern brut al tărilor Indonezia, Malayesia și Thailanda

Panica și iscusința speculatorilor au determinat devalorizări semnificative atât pentru bahtul thailandez (50%), cât și pentru rupia indoneziană (30%). Scăderea drastică a produsului intern brut (Figura 1.3) scoate în evidență amplitudinea crizei.

1.2.2 Criza economică din Argentina 2002

Din punct de vedere al politicii monetare, Argentina anilor 80’, este caracterizată de o conducere iresponsabilă, care a încurajat tipărirea excesivă de monedă și a întreținut inflația la cote ridicate. În anul 1991 a fost înființat Consiliul Monetar, cu obiectivul de a introduce paritatea de unu la unu a pesoului față de dolar, fiecare peso din circulație având contrapartidă un dolar în rezervă.

Argentina a cunoscut și un șoc exogen venit dinspre Mexic în 1995, dar situația s-a stabilizat destul de repede. Încrederea în piețele argentiniene a revenit, iar fluxurile de capitaluri străine nu au încetat să curgă.

Cauzele care au destabilizat economia Argentinei :

Sistemul de schimb valutar

Paritatea de unu la unu a pesoului față de dolar s-a dovedit a fi dăunătoare economiei, deoarece schimburile comerciale se desfășurau într-o proporție mai mare cu Europa și Brazilia decât cu Statele Unite ale Americii, iar dolarul câștiga teren în fața monedei euro. În același timp datorită crizei din Rusia, Brazilia a fost nevoită să-și devalorizeze moneda. Aceste acțiuni au avut consecințe majore asupra exporturilor argentiniene. În scurt timp economia a intrat în recesiune, iar oficialii Argentinei s-au străduit cu disperare să limiteze efectele crescânde ale crizei.

Sectorul financiar a condus la finanțarea excesivă în valută;

Deficitul de cont curent alimentat de o monedă din ce în ce mai puternică;

Criza din Rusia care a deteriorat încrederea investitorilor în piețele emergente.

Metode de stabilizare adoptate de oficialii argentinieni:

Reducerea masivă a cheltuielilor în speranța că vor recâștiga încrederea învestitorilor

Limite asupra retragerilor din bănci

La sfârșitul anului 2001 autoritățile nu au mai reușit să mențină paritatea de unu la unu, moneda locală plonjând la 1.4 peso în raport cu dolarul. Datorită faptului că multe persoane fizice, dar și firme, aveau datorii în dolari, creșterea costului dolarilor a avut un efect distrugător asupra economiei. Produsul intern brut a plonjat cu 18% între 1998 și 2002 (Figura 1.4).

Sursa Banca Mondială Figura 1.4 Evoluția produsului intern brut și a ratei inflației

Soluția care a stabilizat economia și a așezat-o din nou pe un trend ascendent a fost compromisul conform căruia “guvernul tării n-a plătit decât circa treizeci de cenți la fiecare dolar din datoria sa externă”.

1.2.3 Criza economică izbucnită în 2007

Colapsul economic înregistrat în anul 2007 nu a fost anticipat de marea parte a specialiștilor din domeniul economic. Majoritatea economiștilor și politicienilor au continuat să creadă că economia este solidă și că nu sunt semne de schimbare a trendului ascendent. De partea cealaltă a baricadei s-au aflat economiști precum Nouriel Roubini sau Paul Krugman, care au trâmbițat finalul erei “exuberanței iraționale”.

Cauze ce au alimentat criza statelor vestice:

Dereglementarea bancară

Legea Glass Steagall a fost cea care a stabilizat sistemul bancar după perioada Marii Depresiuni. Aceasta impunea separarea băncilor de investiții de cele comerciale, în acest fel banii celor care aveau depozite la bănci nu mai puteau fi folosiți cu nesăbuință sub formă de împrumuturi facile. Băncile comerciale erau supuse unor restricții dure în privința riscurilor pe care aveau voie să și le asume, iar în schimb acestea aveau acces prompt la credite din partea FED-ului. Băncilor de investiții li se impuneau reglementări de departe mai lejere.

În anul 1998 Legea Glass-Steagall a fost abrogata parțial, la insistența factorului politic, având ca și consecință cumpărarea firmei Travelers de către gigantul Citygroup. Un an mai târziu a fost propusă legea de modernizare a serviciilor financiare, cunoscută sub denumirea Gramm-Leach-Bliley, acesta abrogând în totalitatea legea Glass-Steagall. Haosului bancar i s-a dat undă verde, iar fuzionările nu au încetat să apară. În anul 2000, banca de investiții JP Morgan a cumpărat banca comercială Chase. Alte bănci comerciale precum Bank of America și Wachovia au încercat să-și construiască propriile operațiuni de investiții, dar fără prea mare succes.

Balonul speculativ imobiliar și creditele subprime

Balonul imobiliar a fost cel care a înlocuit “bubble-ul dot.com” și a a fost alimentat de o categorie de credite substandard (credite subprime). Cauzele care au permis formarea acestui balon au fost dobânzile scăzute la credite și abandonarea condițiilor de contractare a unui credit imobiliar.

Ipotecile subprime (subprime mortgages) sunt împrumuturi care se adresează persoanelor care nu îndeplinesc condițiile pentru împrumuturile ipotecare normale, acestea având dobânzi și comisioane mai mari.

Dinamica cea mai accentuată a creditelor suprime a cunoscut-o piața din Statele Unite ale Americii, unde unul din cinci credite era subprim. În decurs de 12 ani piața acestor credite a crescut de la 100 de miliarde de dolari la 700 de miliarde de dolari, având în 2006 o pondere de 24% din totalul creditelor de pe piața americană, față de 1% în 1994.

Problema a intervenit în momentul în care balonul speculativ imobiliar s-a spart și prețul locuințelor a intrat în colaps (Figurile 1.5 și 1.6). Băncile nu mai puteau refinanța creditele subprime deoarece valoarea imobilului nu mai acoperea creditul. Acest fenomen a condus la o creștere a numărului de credite neperformante.

Sursa Eurostat Figura 1.5 Evoluția indicilor prețurilor caselor

Sursa S&P Figura 1.6 Evoluția indicelui prețurilor caselor în cele mai mari 20 zone

metropolitane din SUA

Datoria externă

De-a lungul timpului au fost întâlnite cazuri în care datoria externă a pus la grele încercări state cu economii destul de solide, spre exemplu Mexic sau Argentina. Avantajul acelor state a fost faptul că situația era singulară și de o anvergură mică. Criza recentă a scos la iveală problemă grave în ceea ce privește datoria externă. Țări precum Grecia, Italia sau Spania au ignorant și au amânat prea mult timp problema datoriei externe.

Principalul element care a determinat acumularea semnificativă a datoriei externe este deficitul bugetar. Cele mai grave probleme ale datoriei externe se regăsesc în Europa, diagramele de mai jos (Figurile 1.7 și 1.8) scotând în evidență evoluția deficitului bugetar și a datoriei externe în zona EU 17 (zona monedei euro) și EU 27.

Sursa Eurostat Sursa Eurostat

Figura 1.7 Deficitul bugetar Figura 1.8 Datoria Externă

Se poate observa faptul că în 2010 s-a înregistrat o ameliorare a deficitul bugetar, dar în același timp datoria externă și-a continuat trendul ascendent. Factorul care întreține această crește este costul împrumuturilor. Retrogradarea ratingului mai multor state a determinat o creștere a dobânzilor la creditele contractate de acestea.

Inovația financiară

Inovarea financiară își are originea în anii 1970 când Asociația Națională de Stat pentru Credite Ipotecare (Ginnie Mae) a emis primele titluri de valoare garantate cu credite ipotecare. Mecanismul este simplu: alcătuirea unui portofoliu de credite acordate, după care se emit obligațiuni pe baza acestui portofoliu. Drept urmare, banca emitentă a creditului recuperează banii înainte de termenul stabilit cu împrumutatul. Investitorii care cumpără aceste obligațiuni se aleg cu o parte din fluxurile de venituri încasate de la miile de proprietari care-și plăteau ratele la credit.

Această schemă revoluționară poartă numele de securizare sau titrizare. În hora acestor instrumente au intrat: firme guvernamentale precum Freddie Mac și Fannie Mae, bănci de investiții, firmele de brokeraj, constructori de locuințe, etc.

Figura 1.9 Procesul de securizare

Procesul de titrizare s-a extins de la credite acordate dezvoltatorilor imobiliari pentru proiecte comerciale, asupra unor credite de consum: cărți de credit, împrumturi pentru studii și împrumuturi pentru achiziționarea de automobile, dar și asupra unor credite corporatiste: acordate unor companii deja îndatorate, credite pentru dezvoltare industrială și credite comerciale.

În concluzie, securizarea transforma aproape orice lucru în hârtii de valoare: ” Nu este nici o exagerare:în momentul izbucnirii crizei, fuseseră securizate contracte de închiriere a avioanelor, venituri din exploatări forestiere și miniere, penalități pentru neplata impozitului asupra proprietății, venituri din exploatarea turnurilor de releu radio, împrumuturi pentru achiziționarea de ambarcațiuni, venituri ale autorităților statale, ba chiar și drepturile de autor ale unor trupe rock”.

Din păcate, datorită proceselor repetate de împachetare și tranșare nimeni nu mai știa ce conțin pachetele securizate. Titrizarea a atins niveluri și mai bizare în momentul în care CDO-urile (Collateralized Debt Obligation) au început să fie combinate, obținându-se CDO-uri la pătrat, la cub sau sintetice .

Un alt instrument financiar sintetic a fost inventat în Europa la începutul anilor 1990 și poartă denumirea de CDS (credit default swap). Acesta este un acord personalizat între două bănci. Banca X, vânzătorul de swap este de acord să plătească o taxă anuală către Banca Y, cumpărătorul de swap, în schimbul unui portofoliu de împrumuturi. Cumpărătorul de swap se obligă să acopere pierderile băncii X derivate din acel portofoliu.

Rezultatul acestor procese a fost un sistem financiar complet opac și impenetrabil, numai bun pentru o panică. Printre cauzele care au declanșat prăbușirea acestui sistem financiar amintim: lipsa de transparență, subestimarea riscului și absența oricăror informații despre modul în care s-ar putea comporta noile produse financiare în condiții de stres. Tranzacțiile cu aceste active securizate erau profitabile atâta timp cât piața produselor de bază era în creștere.

Nouriel Roubini a prezis că balonul speculativ imobiliar va atinge punctul critic în 2006, dar abia un an mai târziu se trage semnalul de alarmă pe piața ipotecară. În august 2007 două mari fonduri ipotecare de hedging Bear Stearns au invocat protecție împotriva falimentului, iar un alt fond a împiedicat retragerea de numerar de către clienți. În iunie 2007 Bear Stearns a încercat să salveze entitățile printr-un fond de 3,2 miliarde de dolari. Dezastrul s-a răspândit imediat și în sectorul CDO-urilor.

Planuri de salvare:

Legea pentru stabilizarea economică din SUA: proiect în valoare de 700 miliarde dolari

Gigantul AIG a primit 85 miliarde de dolari ca sprijin

Germania a aprobat un program de salvare a băncilor în valoare de 550 miliarde euro

Franța aprobă un buget de salvare de 320 miliarde euro

Cauza principală care a alimentat criza țărilor din estul Europei, dar și a unor state precum Spania, Grecia sau Irlanda este deficitul de cont curent.

Cauze care stau la baza formării deficitului de cont curent:

Creșterea creditului neguvernamental care alimentează consumul

Aprecierea monedei naționale conduce la creșterea importurilor

Cheltuieli guvernamentale direcționate pe consum și nu pe investiții

Nivelul ridicat al randamentelor pe termen scurt

Problemele create de deficitul de cont curent au atins un punct critic în state precum Spania sau Grecia, dar nu trebuie să neglijăm faptul că și România a atins limita de 14% în 2007. Figura 13 evidențiază evoluția deficitului de cont curent.

Sursa Eurostat Figura 1.10 Deficit de cont curent

Pe lângă problema deficitului de cont în Spania, Grecia și Irlanda se luptă și cu deficitul bugetar . Acestea au înregistrat în 2011 deficite bugetare de 8.5%, 9.1% și respectiv 32%.

Măsuri de austeriate pentru reducerea amplitudinii crizei:

România: Reducerea fondului de salarii în sectorul public, creșterea contribuțiilor la asigurările de sănătate, introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri;

Bulgaria: Înghețarea salariilor bugetarilor, scăderea subvențiilor și investițiilor, scăderea cu 10% a tuturor cheltuielilor;

Spania: Reduceri salariale de cel puțin 5%, înghețarea salariilor pe parcursul anului 2011, reducerea investițiilor publice.

Capitolul 2 Indicatori de caracterizare a crizelor economice

Indicatorii economici și financiari reprezintă principalii indicatorii de caracterizare a crizelor economice, aceștia fiind reprezentați de: produsul intern brut, rata șomajului, rata inflației, importuri, exporturi, deficit bugetar, datorie externă, deficitul de cont curent, prețul imobiliarelor.

Indicatorii financiari sunt: investițiile străine directe, rata dobânzii la împrumuturi, oferta și cererea de credite, creditele neperformante, diferența TED, capitalizarea companiilor la bursă, ratingurile de țară, randamentele la obligațiunile de stat.

2.1 Indicatorii economici

Produsul intern brut

Acest indicator pune în evidență evoluția valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final. În funcție de variația acestuia se determină situația economiei la un moment dat: creștere economică, stagnare sau recesiune. Trei trimestre consecutive de scădere a produsului intern brut anunță intrarea în recesiune. În concluzie putem spune că acest indicator reflectă în general starea de sănătate a economiei. Figura 2.1 prezintă evoluția produsului intern atât înainte de producerea crizei, cât și după.

Sursa Banca Mondială Figura 2.1 Evoluția produsului intern brut

Este evident faptul că actuală criză a produs efecte negative la nivel mondial, fapt concretizat prin scăderea semnificativă a produsului intern brut. În Figura 2.1 se poate observa faptul că Polonia face parte din puținele excepții, care nu au intrat în recesiune.

Rata șomajului

Rata șomajului este un indicator care ne arată cât la sută din populația activă nu are un loc de muncă. Este interesant de urmărit evoluția acestui indicator, deoarece este un factor ce a contribuit la creșterea prețurilor și la crearea baloanelor speculative. Este evident faptul că prosperitatea economiei din perioada 2002-2007 a antrenat un val de cerere de locuri de muncă, fapt concretizat prin ratele scăzute ale șomajului, dar în același timp a creat și un trend pozitiv al cererii de mărfuri. Oamenii și băncile au trăit cu impresia că această stare de bine va exista permanent. Începând cu 2007 se observă o creștere a ratei șomajului, fapt indus de starea de criză a economiei în general.

Sursa Banca Mondial Figura 2.2 Evoluția ratei șomajului

Rata inflației

Rata inflației relevă o creștere generalizată a prețurilor concomitent cu scăderea puterii de cumpărare a monedei locale. Dacă în trecut inflația era o problem majoră în toiul crizelor, astăzi datorită politicilor băncilor centrale acest fenomen a fost ameliorat. În perioada premergătoare crizei, inflația a avut o tendință moderată de creștere fapt datorat politicilor monetare relaxe, dar și a numărului mare de credite oferite. În momentul în care a început criza multe țări s-au confruntat cu o scădere a cererii pentru bunuri în economie, fapt ce a condus la o scădere a prețurilor.

Sursa Banca Mondială Figura 2.3 Evoluția ratei inflației

Datoria externă privată

Atât statele din sud-estul Asiei, cât și cele din estul Europei s-au confruntat după 1990, respectiv după 2000 cu o creștere semnificativă a datoriei externe privată. Această problemă este o consecință atât a liberalizării contului de capital, cât și a speculării diferenței de dobândă de către investitorii privați. Creșterea semnificativă a acestui indicator crează tensiuni în sistemul de creștere economică, deoarece conduce la o apreciere a monedei locale, dar în același timp și la o creștere a importurilor.

Sursa Eurostat Figura 2.4 Evoluția datoriei externe privată

Datoria externă publică

Sursa Eurostat Figura 2.5 Evoluția datoriei publice externe

Pentru finanțarea deficitului bugetar un stat apelează fie la creditori interni, fie la cei externi. De modul în care o țară își gestionează cheltuielile și veniturile depinde valoarea datoriei externe. O creștere constantă a datoriei externe conduce la costuri mai ridicate la împrumuturi. Deficitul bugetar mare și costurile ridicate la împrumuturi accelerează trendul ascendent al datoriei externe. Un exemplu concludent care scoate în evidență acest proces este Grecia.

Importurile și exporturile

Atât importurile, cât și exporturile au o semnificație importantă în angrenajul economic, deoarece scot în evidentă starea de sănătate a economiei reale. O economie prosperă la nivel mondial conduce la o creștere atât a importurilor, cât și a exporturilor. În Grecia se poate observa un trend ascencend pentru ambele variabile în perioada 2005-2008. Criza actuală și-a pus amprenta determinând o scădere a importurilor și a exporturilor. Acest fapt se datorează contracției economiei de producție internă, dar și a scăderii consumului.

Sursa Banca Mondială Figura 2.6 Evoluția importurilor si a exporturilor în Grecia

Prețurile imobiliarelor

Balonul speculativ imobiliar a fost unul din elementele fundamentale ce au produs criza economică. Creditele ieftine au alimentat o piață care la un moment dat avea dimensiuni uriașe. Prețurile în continuă creștere ofereau posibiltatea contractării altor credite. Paradoxal prețurile imobilelor creșteau , iar valoarea reală scădea. În momentul în care multe din creditele subprime s-au dovedit a fi nerentabile, cererea pentru imobiliare a scăzut, fapt ce a indus o contracție majoră a prețurilor pentru acestea.

Sursa Eurostat Figura 2.7 Evoluția prețurilor caselor

Indicatorii financiari

Evoluția intrărilor și ieșirilor de investiții străine directe

Intrările de investiții străine directe au un efect pozitiv asupra agregatului economic deoarece ajută la creșterea valorii adăugate reale. Printre alte efecte benefice, amintim crearea de locuri de muncă, transferul de tehnologii, creșterea taxelor la bugetul de stat, etc.

Paralel, ieșirile de investiții străine directe au la bază motivul extinderii afacerilor pe piețele externe. Țările emitente au ca beneficiu profiturile obținute de firmele autohtone pe teritoriile străine. În același timp acestea pot măsura și pulsul economiei. Atunci când intrările și ieșirile de ISD au un trend ascendent rezultă faptul că economia, per ansamblu, este sănătoasă. Șocul economic care s-a produs in 2007 a avut un efect negativ asupra investițiilor străine directe.

Sursa Eurostat

Figura 2.8 Evoluția intrărilor de investiții străine directe

Sursa Eurostat Figura 2.9 Evoluția ieșirilor de investiții străine directe

Creditele neperformante

La nivel mondial începutul secolului 21 a adus în prim plan o politică facilă a creditului. Acest fapt este dovedit de oferta mare de credite, care a fost asimilată în scurt timp de populație. Această ofertă a avut la bază o dobândă la împrumuturi relativ scăzută, dar și o lipsă de testare a eligibilitătii contractanților. În momentul în care economia a înregistrat o cădere bruscă, majoritatea datornicilor care aveau o eligibilitate îndoielnică au început să nu-și mai plătească creditele. După cum se observă în Figura 2.10, în România trendul crecând al creditelor neperformate se menține.

Sursa Banca Mondială

Figura 2.10 Evoluția creditelor neperformante

Randamentele obligațiunilor scadente la 10 ani

Acest indicator are o importanță deosebită deoarece arată care este costul împrumuturilor contractate de o țară. Faptul că un stat se împrumută nu este o problemă, dar costul de împrumut la un moment dat necesită o atenție sporită. După cum se poate observa în figura de mai jos, în perioada de avânt economic randamentele au intrat pe un trend negativ, fapt concretizat prin costuri de împrumut joase. Criza economică izbucnită în 2007 a condus la o creștere a randamentelor obligațiunilor, deoarece riscurile sunt direct proporționale cu costurile.

Sursa Banca Mondială

Figura 2.11 Evoluția randamentelor obligațiunilor scadente la 10 ani

Ratele LIBOR și EURIBOR

Acești indicatori de referință reprezintă rata de împrumut interbancară de pe piața londoneză, respectiv din zona euro. Începând cu anul 2000 se observă o ameliorare a costului de împrumut interbancar, fapt datorat cojuncturii economice favorabile. Anul 2006 se schimbă trendul deoarece economia era supraîncălzită. Pentru resuscitarea economiei intrată în criză ratele de împrumut au coborât până aproape de 1 % în 2010.

Sursa Eurostat

Figura 2.12 Evoluția ratelor LIBOR și EURIBOR

Rata de împrumut a cetățenilor

Sursa Banca Mondială

Figura 2.13 Evoluția ratei de împrumut a cetățenilor

Cererea de credite într-o economie este invers proporțională cu costurile acestora. Dacă ratele au o tendință de scădere, atunci numărul de credite contractate va crește. Starea de bine a unei economii crează euforie în rândul cetățenilor determinându-i să ia decizii fără a lua în calcul riscurile. Pe piața din Statele Unite ale Americii s-a menținut în perioada 2001-2004 o rată de împrumut foarte scăzută fapt ce a întreținut fenomenul creditelor subprime.

Capitalizarea bursieră

Perioada premergătoare crizei economice a creat pe piața bursieră un balon speculativ al valorii acțiunilor. Investitorii impulsionati de creșterile economice de pe întreg mapamondul au fost conduși de crezul:“prețurile vor crește la nesfârșit”. Perioada 2002-2007 a fost una de avânt pentru piața bursieră, dar ceea ce a urmat a măturat prețurile create pe bază de speculație. Astfel mijlocul anului 2008 plasează valoarea capitalizării bursiere la un minim istoric.

Sursa Banca Mondială

Figura 2.14 Evoluția valorii capitalizării bursiere

Diferența TED

Formula de calcul: TED = rd ED LIBOR – RT-bills 3M

Unde: rd ED LIBOR – rata dobânzii LIBOR la dolar pe trei luni;

RT-bills 3M – randamentele obligațiunilor Statelor Unite ale Americii pe trei luni.

Tendința de creștere a acestui indicator este direct proporțională cu riscul de piață. Aceasta se traduce prin faptul că investitorii își plaseaza banii în obligațiuni, iar piața rămâne fară lichidități. O creștere a valorii indicatorului TED denotă faptul că riscul de incapacitate de plată al băncilor este mare și investitorii preferă randamentele mici la obligațiunile Statelor Unite. Pe data de 10 octombrie 2008 TED a atins un maxim istoric de 4.636. Măsurile luate de autorități pentru ameliorarea valorii indicatorului au fost benefice, dar nu au reușit să rezolve problema decât parțial.

Capitolul 3 Analizarea și cuantificarea cauzelor și efectelor crizei economice din România

Indicatorii utilizați pentru formarea bazei de date de la capitolul 2 vor fi folosiți pentru prezentarea cauzelor și efectelor crizei economice în România. Analiza este structurată pe două segmente, unul în care sunt prezentate cauzele șocului negativ, iar celălalt evidențiază starea de sănătate a economiei după producerea crizei. Datorită faptului că recesiunea este în plină desfășurare, capitolul se încheie cu soluții de redresare economică.

3.1 Cauzele care au determinat recesiunea economică. Analiza cantitativă și calitativă a factorilor de cauzalitate

România întâmpină în momentul de față cea de-a treia criză economică după prăbușirea blocului comunist. Dacă primele două au avut un impact minor asupra agregatului economic românesc, actuala criză este de o magnitudine încă necunoscută. Au trecut 6 ani de la producerea acesteia, iar recesiunea încă mai persistă.

Subcapitolul de față are misiunea de a scoate la iveală toate fenomenele care au condus la intrarea României în criză. Aspectele care vor fi luate în colimator sunt pur economice și nu vor cuprinde variabile precum: gradul de corupție sau felul în care se cheltuie banul public. Este adevărat că și acestea au produs valoare adăugată în amplitudinea recesiunii, dar nu reprezintă un obiect de analiză pentru lucrarea de față.

Cauzele care au indus criza economică în România pot fi structurate astfel:

Deficitul de cont curent, care a fost alimentat de:

Intrările de capitaluri speculative străine

Creșterea anuală a creditului neguvernamental

Aprecierea cursului de schimb

Măsurile prociclice

Creșterea accelerată a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie

Creșterea deficitului bugetar în perioada de prosperitate

Reducerea impozitelor

Creșterea semnificativă a prețurilor imobiliarelor

Deficitul de cont curent

Intrările de capitaluri străine speculative

Problema deficitului de cont curent este specifică țărilor în curs de dezvoltare, deoarece acestea nu sunt pregătite pentru liberalizarea contului de capital. În România această liberalizare a avut loc în perioada 2001-2004, când s-au înregistrat intrări masive de capital speculativ ( Figura 3.1) .

Sursa Banca Mondială

Figura 3.1 Variația fluxurilor nete de investiții de portofoliu

Sunt evidente creșterile însemnate de la an la an ale capitalurilor străine, care nu au întâmpinat nici o barieră din partea autorităților, problema majoră a acestui fenomen fiind faptul că nu se putea face distincție între capitalul speculativ și cel productiv. Motivul pentru care investitorii erau impulsionați să-și mute economiile pe teritoriul românesc este diferența dintre ROBID și dobânda la împrumut pe piețele din statele dezvoltate ( Figura 3.2 ).

Randamentele ridicate la depozitele în lei au întreținut o perioadă lungă de timp intrările de capitaluri, dar în cele din urmă aceste fluxuri speculative au fost dăunătoare economiei și în special contului de capital.

Sursa Eurostat Figura 3.2 Evoluția ROBID și EURIBOR

Creșterea anuală a creditului neguvernamental

Un alt fenomen care a condus la crearea deficitului de cont curent este creșterea anuală a creditului neguvernamental, acesta determinând o creștere a consumului gospodăriilor. Figura 3.3 scoate în evidență faptul că evoluția celor două variabile menționate mai sus sunt într-o relație de proporționalitate directă.

Date prelucrate. Sursa Banca Mondială și INS

Figura 3.3 Evoluția creditului neguvernamental concomitent cu consumul gospodăriilor

În România, la mijlocul deceniului 21, a existat o perioadă de euforie în ceea ce privește acordarea și contractarea de credite. Băncile căutau să-și îmbunătățească indicatorul de profitabilitate într-un timp cât mai scurt, iar populația trăia cu iluzia că salariile vor crește mereu. După cum se observă în Figura 3.3 trendul ascendent al creditului neguvernamental induce o creștere a consumului gospodăriilor.

În contextul în care creditul neguvernamental creștea de la an la an, cu timpul s-a format o ruptură între rata de economisire și cea de investire. Gradul de îndatorare a crescut până când valoarea totală a creditelor acordate depășea depozitele de la bănci ale românilor: „Încă din vara lui 2007 creditele acordate populației au depășit depozitele populației în bănci;la sfârșitul lui 2008, diferența ajunsese la aproximativ 15 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, depozitele populației din bănci nu ajung pentru a achita datoriile populației către bănci”.

Acești indicatori, creditul neguvernamental și consumul gospodăriilor, care au cunoscut o creștere exponențială în perioada 2002-2007 au determinat o adâncire a deficitului de cont curent. Alimentarea acestuia din urmă s-a produs din cauza faptului că cererea crescândă a gospodăriilor a fost satisfăcută din importuri.

Aprecierea cursului de schimb

Intrările masive de capital străin au creat presiuni asupra cursului de schimb determinând o apreciere a monedei naționale. Figura 3.4 scoate în evidență volatilitatea cursului de schimb.

Sursa Eurostat

Figura 3.4 Evoluția cursului de schimb

Trendul ascendent al monedei locale a întreținut apetitul populației pentru bunurile din import, dar a condus la o gravă adâncire a deficitului de cont curent. Începând cu anul 2007 moneda locală schimbă de drum și intră în picaj. Acesta este un aspect negativ din punctul de vedere al investitorilor, care ar putea să-și retragă de pe piață portofoliile de investiții speculative. Intrările de capitaluri străine, fie ele speculative sau nu, ajută la alimentarea deficitului de cont curent. Pentru a menține acest flux de capitaluri Banca Națională a României a majorat dobânda de refinanțare (Figura 3.5).

Sursa Eurostat și Banca Națională a României

Figura 3.5 Evoluția cursului de schimb paralel cu rata de refinanțare

Datorită faptului că în perioada 2007-2009 cursul de schimb s-a deteriorat de la 3.33 Ron pentru un euro la 4.23, Banca Națională a României a decis majorarea dobânzii de refinanțare de la 7.5% la 10.5%.

Cele trei aspecte prezentate mai sus, și anume intrările de capitaluri străine speculative, aprecierea cursului de schimb, creșterea creditului neguvernamental, au determinat în mod direct adâncirea deficitului de cont curent (Figura 3.6)

Sursa Banca Mondială

Figura 3.6 Evoluția deficitului de cont curent

Criza economică a condus la o reducere a cheltuielilor de consum, fapt care a determinat o scădere valorică a importurilor. Figura 3.6 scoate în evidență trendul descendent al importurilor pe timpul crizei. Reducerea importurilor a ajutat la ameliorarea deficitului de cont curent care în 2011 a atins valoarea relativă de 4.4% din produsul intern brut.

Date prelucrate.Sursa INS

Figura 3.6 Evoluția importurilor în România

Conchid această incursiune în problema deficitului de cont prin a evidenția faptul că erau soluții de prevenire a șocului agregatului economic venit dinspre contul curent. Soluțiile precum reglementarea normelor de acordare a creditelor(să nu uităm că în România era o perioadă când creditele se contractau cu buletinul) sau liberalizarea graduală a contului de capital puteau avea un impact pozitiv asupra amplitudinii crizei economice.

Măsurile prociclice

La capitolul 1 a fost descris modelul teoretic al activității economice, care cuprinde 4 elemente: faza ascendentă, punctul critic,faza descendentă și punctul de relansare. Pe parcursul de viață al ciclului economic autoritățile au posibilitatea să adopte una din următoarele măsuri: prociclice și anticiclice. Primele se caracterizează prin faptul că sunt de aceeași direcție și de același sens cu trendul activității economice. Acestea au scopul de a accelera procesul de creștere economică, dar de cele mai multe ori provoacă supraîncălzirea economiei. Măsurile anticiclice sunt de sens contrar trendului activității economice și au ca obiectiv temperarea creșterii economice.

În anii de dinaintea crizei economice autoritățile au adoptat un set de măsuri prociclice care au condus la supraîncălzirea economiei. În continuare vor fi analizate măsurile care au accelerat procesul economic:

Creșterea accelerată a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie

Începând cu anul 2002 ratele de creștere anuală a salariului mediu net lunar a fost semnificativă. Decizia de creștere a salariilor este de lăudat la prima vedere, dar la o analiză mai amplă se poate dovedi nefastă pentru creșterea economică pe termen lung. Astfel în Figura 3.7 putem observa rata de creștere a salariilor în raport cu productivitatea muncii în industrie.

Date prelucrate.Sursa INS

Figura 3.7 Evoluția salariului mediu net în raport cu productivitatea muncii în industrie

O creștere salarială, care nu ține cont de capacitățile de dezvoltare a economiei interne nu este sustenabilă. Nu este benefic ca variabila ce înglobează consumul să crească într-un ritm mai alert decât productivitatea muncii. Producerea acestui fenomen conduce la o creștere semnificativă a importurilor. Figura 3.8 prezintă în paralel creșterea salariilor cu creșterea importurilor.

Este evident faptul că cele două variabile au evoluții pozitive până la producerea crizei, după care înregistrează un regres. Stagnarea valorii salariului mediu net coroborată cu conjunctura economică negativă a condus la o scădere a consumului.

Sursa INS și Banca Mondială

Figura 3.8 Evoluția salariului mediu în raport cu importurile

Creșterea deficitului bugetar în perioada de prosperitate

Deficitul bugetar poate fi o pârghie pentru ieșirea unei economii din criză prin creșteri salariale și scăderi ale impozitelor. Problema este că doar statele care au fost prudențiale și au reușit să reducă acest deficit în timpul creșterii economice pot apela la această variantă. România, prin adoptarea măsurilor prociclice, a crescut deficitul bugetar pe perioada expansiunii economice fapt care nu i-a permis să folosească această metodă pentru relansarea economică. Figura 3.9 prezintă evoluția deficitului bugetar.

La nivel macroeconomic s-a format o spirală de creștere bazată pe consum, care se duce tot în consum:”Consumul gospodăriilor a dus în sus creșterea economică , iar guvernul o consumă, la rândul său, pe salarii sau pensii. Atunci când ai rate mari de creștere economică nu este firesc să ai și deficite bugetare mari”. În concluzie trebuie să acumulăm cât mai mult la bugetul de stat în perioada de prosperitate economică, pentru a putea relansa consumul prin cheltuieli când economia intră în criză. Deciziile adoptate de România în perioada 2002-2008 au fost total eronate, acestea resimțindu-se și în prezent prin persistența recesiunii.

Sursa INS

Figura 3.9 Evoluția deficitului bugetar

Reducerea impozitelor

În 2004 parlamentarii români au adoptat un set de legi în ceea ce privește impozitarea, cel mai important subiect din agendă fiind cota unică de impozitare. Aceasta se caracterizează prin aducerea la același nivel a impozitelor pe venit și profit. Caracteristicile pozitive ale acestei cote unice sunt: reducerea aparatului birocratic și scăderea per ansamblu a impozitelor. Prin această măsură se urmărea stimularea atât a ofertei, cât și a cererii. Astfel la 1 ianuarie 2005 intră în vigoare cota unică de impozitare pe venit și profit de 16%. În anii anteriori impozitul pe venit varia între 14% și 40%, iar cel pe profit era de 25%.

Putem afirma faptul că progresul economic din perioada 2002-2008 a primit un oarecare ajutor din partea cotei unice prin stimularea consumului. Dar, să nu uităm că o creștere economică bazată pe consum nu este sustenabilă și sunt de părere că decizia de reducere a impozitelor putea avea un impact major în contextul relansării economice. Încă un aspect important se referă la aparatul birocratic care a crescut de la an la an, în ciuda faptului că această cotă unică putea fi administrată cu un număr mai mic de funcționari.

Creșterea semnificativă a prețurilor imobiliarelor

Un aport important la febra consumului este reprezentat de balonul speculativ de pe piața imobiliară. În nici un caz nu poate fi comparat cu haosul prețurilor la imobiliare din Statele Unite ale Americii, dar a afectat în mod negativ economia: ” În România doar 1,5% din populație(și echivalentul a 5% din populația care se împrumutase) accesase un credit ipotecar la sfârșitul lui 2007.”

Cererea crescândă la apartamente a condus la prețuri derizorii, astfel în 2008 prețul mediu la apartamentele cu 2 camere era de aproximativ 115.151 euro. Piața creditului și cea imobiliară au intrat într-o spirală, care permitea cetățenilor să se împrumute din ce în ce mai mult pe baza prețurilor crescânde.

De cele mai multe ori împruturile erau pentru nevoi personale și în acest fel în economie s-a creat un efect fals de bunăstare. Speranța de viață a balonului speculativ era nesfârșită în ochii cetățenilor, dar în 2008 conjunctura economică internațională și panica a condus la prăbușirea prețurilor la imobiliare (Figura 3.10)

Date prelucrate.Sursa Index Imobiliar

Figura 3.10 Evoluția prețurilor la apartamentele cu 2 camere

Trendul negativ al prețurilor imobiliarelor afectează în primul rând investitorii care au plasat fonduri în acest sector și în al doilea rând cetățenii care au în portofoliu un apartament care valorează mai puțin decât datoria la bancă.

Analiza efectuată în cadrul acestui subcapitol scoate în evidentă cele trei cauze fundamentale care au provocat recesiunea actuală: deficitul de cont curent, măsurile prociclice și boom-ul imobiliar. În continuare analiza se va axa pe starea de sănătate a economiei și determinarea amplitudinii recesiunii.

3.2 Efectele și repercusiunile crizei asupra populației României

România a suferit o scădere semnificativă a producției economice în timpul crizei. Recesiunea s-a instalat în al treilea trimestru al anului 2008 și s-a accentuat acut în 2009.

Actuala recesiune a produs efecte negative asupra șomajului din România, factorul determinant fiind decizia autorităților de a reduce aparatul birocratic. De fapt aceasta a fost una dintre măsurile Fondului Monetar Internațional pentru acordarea unor împrumuturi necesare României pentru stabilizarea economiei. În figura 3.15 se poate observa o creștere a ratei șomajului începând cu 2008.

Sursa INS. Statistică conform BIM Figura 3.15 Evoluția ratei șomajului

Numărul salariaților a scăzut continuu începând cu cel de-al patrulea trimestru al anului 2008, de la o valoare maximă de 4,83 milioane în septembrie 2008 la 4,1 milioane în decembrie 2010.

Numărul acestora s-a diminuat considerabil în sectorul privat, cu peste o jumătate de milion, mai ales în industriile producătoare, în construcții, comerțul cu amănuntul și transport.

La nivelul sectorului public, numărul salariaților a avut un parcurs diferit: a crescut până în ianuarie 2009 și a început să scadă doar din februarie 2009.

Criza locurilor de muncă a lovit din plin tinerii (inclusiv absolvenții de facultate) și persoanele peste 45 de ani. În special în zonele rurale și în orașele mai mici, oportunitățile de angajare pentru aceste două categorii de vârstă sunt foarte limitate. În multe cazuri, singurele slujbe disponibile sunt în sectorul informal. Barometrul de incluziune socială a arătat faptul că în 2010 tinerii și persoanele peste 40 de ani întâmpinau cele mai mari greutăți în găsirea unui loc de muncă. Aceste greutăți diferă între femei și bărbați. Prin urmare, bărbații sub 25 de ani sau peste 40 de ani prezintă un risc mult mai crescut de a nu obține un loc de muncă decât bărbații din categoria de vârstă 26-39 de ani.

În cazul femeilor, refuzul angajatorilor este motivat de vârsta de peste 40 de ani, de faptul că au copii minori, de cererea de a face naveta sau de simplul fapt că sunt femei.

Oportunitățile de muncă plătită s-au diminuat considerabil, mai ales pentru lucrătorii cu nivel redus de educație din sectorul informal. De asemenea, predictibilitatea și securitatea locului de muncă s-a redus semnificativ pentru romi și pentru muncitorii necalificați, mai ales dacă lucrează în sectorul informal.

Dar situația s-a înrăutățit și în sectorul formal. În unele întreprinderi, criza a creat oportunitatea de a fi introduse practici cu nuanțe de exploatare, iar calitatea muncii s-a deteriorat simțitor atât în sectorul privat, cât și în sectorul public.

Conform celor prezentate mai sus tragem concluzia că în România rata persoanelor care nu lucrează este mult mai mare. Pentru a analiza corect problemele de pe piața muncii am ales un alt indicator, și anume gradul de ocupare. În Figura 3.16 putem observa poziționarea acestui indicator mult sub media UE27, fapt care nu este deloc îmbucurător.

Sursa Eurostat Figura 3.16 Comparație între gradul de ocupare din România și media UE27

Din cauza constrângerilor bugetare, măsurile active pentru ocuparea forței de muncă, cum ar fi suplimentele salariale acordate prin intermediul angajatorilor, nu au fost finanțate în 2009 și au fost amânate sau doar parțial finanțate în 2010. Drept răspuns, tinerii pleacă (sau intenționează să plece) în străinătate, iar populația de peste 45 de ani recurge la agricultura de subzistență (atunci când este posibil).

Criza locurilor de muncă este asociată cu reducerea considerabilă a numărului de firme.

Față de 2008, numărul firmelor care și-au suspendat (temporar sau permanent) activitatea a depășit cu mult numărul firmele nou înmatriculate în 2009.

Cu toate că numărul înmatriculărilor a scăzut cu 17,5%, numărul radierilor a crescut de 2,5 ori, în timp ce numărul firmelor care și-au suspendat temporar activitatea a crescut de peste 11 ori (sau 133 de mii de firme). În 2010, tendința descendentă a continuat: înmatriculările au cunoscut o creștere ușoară, dar radierile au atins un nivel maxim de aproape 179 de mii de firme.

Înmatriculări 142,073 140,642 116,022 122,831

Radieri * 20,401 17,676 43,615 178,838

Suspendări ** 12,012 12,019 133,362 ***

Date: Oficiul Național al Registrului Comerțului, Sinteză statistică

Numărul IMM-urilor a scăzut dramatic în domeniul imobiliar, în construcții, sectorul producător și comerț și a crescut în alte servicii. Raportul anual privind sectorul IMM în România 2010 descrie situația ca un ‚proces de distrugere creativă’ (Schumpeter) deoarece firmele inactive și cele necompetitive sunt radiate, în timp ce altele iau naștere în nișe de piață aflate în dezvoltare.

Criza economică a avut efecte negative colaterale atât asupra ocupării forței de muncă, cât și a veniturilor.

În sectorul privat au avut loc concedieri și reduceri (sau plafonări) ale salariilor, încă din 2009. ‘Reforma sectorului public’, tradusă în reducerea (nu neapărat eficientizarea) cheltuielilor publice, a dus la tăieri salariale și posturi blocate.

Noua reformă a sistemului de asistență socială a dus la întreruperea sau diminuarea unor prestații sociale.

Modificările la nivelul politicilor fiscale au stabilit noi taxe sau au crescut unele taxe existente atât pentru cetățeni, cât și pentru firme. Prin urmare, toate tipurile de venituri s-au erodat considerabil, iar firmele, asemenea populației au devenit vulnerabile.

Segmentele de populație cu venituri medii au perceput cel mai puternic impact al crizei economice. Ale lor erau cele mai multe din slujbele distruse, ale lor erau salariile care au fost tăiate

Pierderea unui alt segment important din forța de muncă(în special personal calificat) se datorează oprotunităților oferite pe piața muncii din exterior, avantajele îmbracând de cele mai multe ori valoarea nominală a veniturilor(un muncitor în construcții poate câștiga în România maxim 500 de euro pe lună, pe când în exterior salariile variază între 1500 și 2000 de euro). Veniturile repatriate ale acestor muncitor sunt benefice economiei, deoarece crește rezerva valutară. Un al segment stimulat de aceste remitențe este cel al consumului, mare parte din aceste venituri concretizându-se în consum imediat.

Un raport recent al Fundației Friedrich Ebert (Stănculescu și Stoiciu, 2011) prezintă o amplă analiză a impactului crizei economice asupra migrației pentru muncă din România. Acesta arată că în timpul crizei, migrația pentru muncă a încetinit și în același timp numărul migranților ce au revenit în țară a fost mult mai scăzut decât se aștepta.

În cele șase județe incluse în studiu, 26% din totalul gospodăriilor au cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate și în 4,5% dintre gospodării există cel puțin un migrant care a revenit în țară din cauza crizei.

În mod surprinzător, rata revenirii nu este mai ridicată în zonele cu puternic potențial economic, ci în regiunea de nord-est, mai săracă (7% dintre gospodării față de doar 1,7% în regiunea mai dezvoltată a Brașovului).

Migranții aflați la muncă în străinătate au trecut și ei prin pierderea locului de muncă, reducerea numărului de ore de lucru, creșterea nesiguranței locului de muncă și, în consecință, reducerea veniturilor din muncă.

Recesiunea și-a pus amprenta asupra fluxului de valută al românilor din străinătate, figura 3.21 evidențiind scăderea drastică a remitențelor începând cu 2009.

Date prelucrate. Sursa Banca Mondială Figura 3.21 Evoluția remitențelor

Efectele crizei economice s-au combinat cu efectele reformelor din perioada 2009-2010. Veniturile din muncă s-au diminuat. Veniturile din pensii de asemenea. Unele prestații sociale au suferit modificări ale condițiilor de eligibilitate sau ale metodei de calcul. Alte prestații sociale au fost reduse, plătite cu întârziere sau chiar eliminate. Per total, eroziunea tuturor tipurilor de venit, inclusiv a remitențelor din străinătate, a dus la schimbarea modelului de consum a majorității gospodăriilor.

Reducerea consumului gospodăriilor a fost absolut necesară cu atât mai mult cu cât o pondere foarte mică din populație are economii, iar economiile existente sunt mici, reprezentând, în medie, sub două venituri lunare. Mai mult, o pondere tot mai mare de gospodării au datorii sau credite. În 2009-2010, gospodăriile de romi și gospodăriile cu doi sau mai mulți copii au înregistrat o creștere substanțială a proporției de datornici și a datoriilor totale.

3.3 Soluții pentru redresarea economică a României

În cadrul acestui subcapitol se vor analiza măsurile de austeritate adoptate de guvernul României, iar în continuare vor fi propuse soluții de redresare a economiei.

Măsuri de austeritate

Dacă analizăm deciziile economice adoptate de autoritățile din România tragem concluzia că aceștia sunt fideli prociclicității. După intrarea economiei în recesiune aceștia au adoptat un set de legi, după cum urmează:

Reducerea fondului de salarii în sectorul public cu 25% și limitarea bonusurilor

Creșterea contribuțiilor de asigurări de sănătate

Introducerea impozitului minim pe cifra de afaceri

Reducerea aparatului bugetar

Aceste măsuri au avut scopul de a reduce deficitul bugetar prin creșterea veniturilor și scăderea cheltuielilor, dar consecințele negative asupra consumului nu au încetat să apară. Contest cu desăvârșire genul de măsuri prociclice, dar trebuie sa fim deschiși și să analizăm bine situația înainte de criticarea deciziilor. Prin simplul fapt că nu s-a economisit în perioada de creștere economică, autoritățile au fost forțate să adopte un astfel de set de măsuri. De aceea consider că deciziile adoptate au fost corecte și impetuos necesare.

Soluții de redresare economică

Setul de soluții se împarte pe două segmente, după cum urmează:

Stimularea ofertei:

Măsuri fiscale:

Reducerea impozitului pe profit în două segmente importante ale economiei: agricultură și industrie

Reducerea contribuțiilor la asigurările de sănătate

Reducerea impozitului pe profit să fie compensată cu o creștere a taxelor pe piețele speculative. Astfel, se încurajează plasarea fondurilor în economia reală și se echilibrează într-o oarecare măsură veniturile la buget.

Măsuri pe piața creditului:

Relaxarea procesului de creditare pentru investitorii din agricultură și industrie

Acordarea perioadei de grație în vederea rambursării împrumutului

Măsuri de politică bugetară:

Creșterea cheltuielilor în infrastructură

Acordarea de subvenții în agricultură și industrie

Sprijinirea antreprenorilor în procesul de atragere a fondurilor europene prin participarea la cofinanțare

Reducerea birocrației și eficientizarea procesului de atragere a fondurilor europene

Stimularea cererii

Piața creditului:

Reducerea dobânzilor la creditele imobiliare și de nevoi personale, dar în același timp să se efectueze o selecție riguroasă a viitorilor datornici

Politică bugetară

Restabilirea puterii de cumpărare a bugetarilor(echilibrul între salariul real din 2010 și cel din 2012)

Continuarea proiectelor precum „Prima casă” sau „Rabla”

Conchid acest capitol prin a sublinia faptul că recesiunea se datorează în mare parte comportamentului consumatorilor români. Falsa prosperitate, bazată pe consum pe datorie, a orbit populația inducând o stare de euforie despre care se spunea că va dura la nesfârșit:”Economia duduie”. O creștere a prudenței în contractarea creditelor și implicit în consum conduce, cu siguranță, la stabilitate economică.

Datorită procesului de globalizare și integrare europeană nu putem nega faptul că ceea ce se întâmplă în afara granițelor nu ne afectează. Situația partenerilor de comerț din zona euro ne afectează exporturile, iar gravele probleme din Grecia se răsfrâng asupra cursului de schimb, dar și asupra sectorului bancar. Cu siguranță România nu poate schimba nimic din ceea ce se întâmplă în exterior, dar trebuie să facă tot posibilul relansării ofertei și cererii interne.

Concluzii

De la istoria economiei învățăm că perioadele de contracție ale agregatului economic sunt inevitabile, deoarece acestea iau naștere din funcționarea normală a sistemului. Soluțiile create de marii economiști de pe întreg mapamondul pot, în cel mai bun caz, să reducă amplitudinea șocurilor negative. Analiza efectuată la capitolul 1, cu privire la diferitele zone afectate de recesiune de-a lungul timpului, scoate în evidență faptul că orice perioadă de creștere economică este urmată de o forță de sens opus.

Lucrarea de față face distincție între cauzele crizei economice din statele dezvoltate și cele în curs de dezvoltare, la care se adaugă câteva excepții: Spania, Grecia sau Irlanda. Dacă în statele dezvoltate recesiunea a fost provocată de sectorul bancar(creditele subprime) și cel financiar(inovațiile financiare), în tările în curs de dezvoltate șocul negativ s-a produs pe fondul alimentării deficitului de cont curent. Apetitul mare pentru profit și entuziasmul din piețe a condus la relaxarea reglementărilor. Este inadmisibil ca o persoană care nu îndeplinește criteriile de contractare a unui credit să beneficieze de împrumut. Hazardul moral îsi face simțită prezența și în momentul în care, o persoană care nu este considerată eligibilă, primește un credit la o dobândă mai mare. Adică există un risc mare ca individul să nu plătească băncii împrumutul „X”+ dobânda „d” și un risc mai mic pentru același împrumut „X” la care se adaugă dobânda „d+1”. O altă problemă întâmpinată de statele dezvoltate este balonul speculativ imobiliar, care s-a format pe baza crezului „prețurile vor crește la nesfârșit”. Conchid această incursiune în cauzele crizei economice din statele dezvoltate prin a sublinia faptul că la baza dezastrului economic se află dereglementarea și creșterea nesustenabilă a prețurilor la imobiliare.

România, ca și multe alte state precum Bulgaria, Ungaria, Spania, Grecia sau Irlanda, a întâmpinat probleme referitoare la deficitul de cont curent. Anii de prosperitate economică s-au caracterizat prin creșterea semnificativă a creditului privat alimentat de intrările masive de capitaluri străine. Sunt de părere că o liberalizare treptată a contului de capital era benefică pentru economie, deoarece specialiștii aveau timp să facă distincție între capitalul productiv și cel speculativ. Autoritățile din România aveau exemplul statelor asiatice, care în 1997 s-au confruntat cu grave probleme ale deficitului de cont curent, dar se pare că nu au învățat nimic. Creditul privat a alimentat consumul, iar acesta din urmă a condus la o creștere valorică a importurilor.

Un alt aspect ce merită subliniat este tendința autorităților de a adopta măsuri prociclice. Nu este necesar să ai o diplomă de economist pentru a înțelege faptul că în perioada de creștere economică trebuie să-ți creezi un fond pentru zile negre, România procedând exact contrar, prin creșterea deficitului bugetar în perioada 2000-2008. În momentul izbucnirii crizei și-au dat seama că nu au posibilitatea să folosească soluții anticiclice (creșterea salariilor sau scăderea taxelor) și s-au văzut nevoiți să adopte măsurile de austeritate. O contribuție de o magnitudine medie a avut-o balonul speculativ de pe piața imobiliară. Prețurile mereu în creștere au avut la bază tendința indivizilor de a folosi locuințele pentru investiții speculative. Dacă în SUA avântul imobiliar a fost creat de creditele subprime, în România fenomenul s-a amplificat pe fondul afacerilor speculative. Recesiunea din România este alimentată și de situația critică din zona euro, deoarece relațiile comerciale sunt preponderent cu state din Uniunea Europeană.

În ceea ce privește reforma economică impusă de Fondul Monetar Internațional, sunt de părere că ne-am respectat partea din înțelegere și că a sosit momentul să adoptăm măsurile de relansare a economiei. Primul semnal pozitiv a venit dinspre Banca Națională a României, prin reducerea ratei de refinanțare, dar aceastei soluții trebuie să i se alăture măsuri bugetare de creștere a investițiilor în infrastructură și de a aduce salariile bugetare la puterea de cumpărare din 2010.

Bibliografie

Arkelof George și Shiller Robert – „Spirite animale”, Editura Publica, București 2010

Berca Alex – „Crizele economice și ciclicitatea lor”, Editura Institutul European, București, 2011

Dădăianu Daniel și Vrânceanu Radu – „Frontierele etice ale capitalismului”, Editura Polirom, București, 2006

Dobrescu M. Emilian – „ Cartea crizelor”, Editura Wolters Kluwer, București, 2010

Dobrescu M. Emilian – „Sisteme monetare contemporane”, Editura Wolters Kluwer, București, 2010

Friedman Thomas, „Cald, plat și aglomerat”, Editura Polirom, București, 2010

Friedman Milton – „Libertatea de a alege”, Editura Publica, București, 2009

Hyman P. Minsky – „Cum stabilizăm o economie instabilă”, Editura Publica, București, 2008

Keynes M. John – „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor”, Editura Publica, București, 2009

Krugman Paul, „Întoarcerea economiei declinului”, Editura Publica, București, 2009

Roubini Nouriel și Mihm Stephen, „Economie crizelor”, Editura Publica, București, 2010

Smith Adam – „Avuția Națiunilor”, Editura Publica, București, 2011

Soros George – „Criza economică și profeții ei”, Editura Litera, București, 2010

Soros George – „Epoca failibilității”, Editura Polirom, București 2007

Soros George – „Noua paradigmă a piețelor financiare”, Editura Litera Internațional, București, 2008

Schumpeter A. Joseph – „Zece mari economiști”, Editura Publica, București, 2010

Stiglitz Joseph, – „În cădere liberă”, Editura Publica, București, 2010

Voinea Liviu – „Sfârșitul economiei iluziei”, Editura Publica, București, 2009

www.eurostat.eu

www.worldbank.org

www.bloombe rg.com

www.ins.ro

Bibliografie

Arkelof George și Shiller Robert – „Spirite animale”, Editura Publica, București 2010

Berca Alex – „Crizele economice și ciclicitatea lor”, Editura Institutul European, București, 2011

Dădăianu Daniel și Vrânceanu Radu – „Frontierele etice ale capitalismului”, Editura Polirom, București, 2006

Dobrescu M. Emilian – „ Cartea crizelor”, Editura Wolters Kluwer, București, 2010

Dobrescu M. Emilian – „Sisteme monetare contemporane”, Editura Wolters Kluwer, București, 2010

Friedman Thomas, „Cald, plat și aglomerat”, Editura Polirom, București, 2010

Friedman Milton – „Libertatea de a alege”, Editura Publica, București, 2009

Hyman P. Minsky – „Cum stabilizăm o economie instabilă”, Editura Publica, București, 2008

Keynes M. John – „Teoria generală a ocupării forței de muncă, a dobânzii și a banilor”, Editura Publica, București, 2009

Krugman Paul, „Întoarcerea economiei declinului”, Editura Publica, București, 2009

Roubini Nouriel și Mihm Stephen, „Economie crizelor”, Editura Publica, București, 2010

Smith Adam – „Avuția Națiunilor”, Editura Publica, București, 2011

Soros George – „Criza economică și profeții ei”, Editura Litera, București, 2010

Soros George – „Epoca failibilității”, Editura Polirom, București 2007

Soros George – „Noua paradigmă a piețelor financiare”, Editura Litera Internațional, București, 2008

Schumpeter A. Joseph – „Zece mari economiști”, Editura Publica, București, 2010

Stiglitz Joseph, – „În cădere liberă”, Editura Publica, București, 2010

Voinea Liviu – „Sfârșitul economiei iluziei”, Editura Publica, București, 2009

www.eurostat.eu

www.worldbank.org

www.bloombe rg.com

www.ins.ro