Cresterea Eficientei Utilizarii Fondurilor Europene Pentru Dezvoltare Rurala Pentru Perioada 2014 2020
Creșterea Eficienței Utilizării
Fondurilor Europene pentru Dezvoltare Rurală
pentru perioada 2014-2020
CUPRINS
Introducere
Capitolul 1 Importanța politicii de dezvoltare rurală. Coeziunea economică și socială (măsuri)
1.1 Abordări conceptuale privind spatiul rural. Scurta descriere a spațiului rural și funcțiile acestuia
1.2 Spațiul rural din România
1.3 Scurt istoric PAC
1.4 Politica de dezvoltare rurală și al doilea pilon PAC
Capitolul 2 Analiza accesării fondurilor europene pentru dezvoltare rurală în perioada de preaderare și postaderare UE
2.1 Preaderare – analiza SAPARD
2.2 Postaderare – PNDR
2.2.1. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
2.2.2 PNDR 2014-2020
2.3 Comparații între perioada preaderare și postaderare
Capitolul 3 Perspectivele politicii de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020
3.1 Noutăți ale PNDR pentru 2014-2020 față de perioada precedentă
3.2 Strategia PNDR pentru 2014 – 2015
3.3 Analiza contextului economic, ca stă la baza implementării PNDR 2014-2020
3.4 Nevoiele identificate în urma analizei contextului economic, ca stă la baza implementării PNDR 2014-2020
3.5 Condiții generale de aplicabilitate a măsurilor PNDR 2014-2020
Capitolul 4 Concluzii finale
Bibliografie
Introducere
Motivul pentru care am ales această temă pentru lucrarea mea de disertație este că spațiul rural de care deține România, la momentul actual, necesită un refresh, pentru a aatrage din ce în ce mai mulți investitori, care să creeze locuri de muncă.
Se poate observa, cum de foarte mulți ani, tot mai frecvent sunt întâlnite cazuri de persoane tinere care preferă să plece în străinătate pentru a reuși să își construiască un viitor.
Odată cu lansarea ideii de Aderare la UE și introducerea României pe harta UE, au fost făcute accesibile o serie de fonduri care să vină în sprijinul economiei rurare și nu numai.
România s-a rocordat din ce în ce mai mult la principiile, obiectivele politicile și reglementările europene privind politica națională de dezvoltare, pentru a putea asigura o dezvoltare socio-economică „europeană”, dar și diminuarea diparităților accentuate comparativ cu UE, cât mai rapid.
Ca urmare a politicii adoptate, s-a putut observa o îmbunătățire treptată, în ceea ce privește dezvoltarea rurală, chiar dacă a fost una cu pași mărunți. Totuși, este de remarcat și faptul că din ce în ce mai mulți investitori români și străini sunt atrași să își dezvolte business-uri în zona rurală.
Un procentaj destul de mare al investițiilor a fost realizat cu ajutorul programelor de finanțare atât rambursabil cât și nerambursabile, la care țara noastră are acces încă din perioada de preaderare și pe care UE le-a conceput pentru a ajuta la dezvoltarea rurală.
Actualmente, suprafața administrativă care compune spațiul rural din România este compus din 2688 de comune, acestea compunând, conform Legii 2/1968 populația rurală a României.
Atât politica agricolă și rurală, cât și cea de protecție a mediului joacă roluri extrem de importante în coeziunea economică, teritorială și socială a UE.
Pentru a crea o imagine cât mai clară cu putință, această lucrare de disertație a fost structurată pe patru părți principale, care, ating, pe rând cele mai importante aspecte care fundamentează dezvoltarea rurală, la nivel european și la care, România trebuie să se alinieze, pentru a deveni din ce în ce mai competitivă.
Primul capitol al lucrării va dezbate importanța pe care o are politica de dezvoltare rurală abordând, pe rând cele mai importante referințe teoretice cu privire la aceasta, dar și la contextul românesc. Tot aici vor fi prezentați și cei doi politici care fundamentează PAC.
Al doilea capitol, va avea o aplicabilitate mai mare, prin simplul fapt că sunt prezentate cele două mari programe de finanțare adresate dezvoltării regionale, și anume SAPARD și PNDR. În ultima parte a capitolului există și o scurtă analiză comparetivă a celor două perioade de finanțare.
Cel de-al treilea capitol, are în vedere politicile de dezvoltare regională, cu toate implicațiilor acestora, pentru perioada de finanțare 2014-2020.
Bineînțeles ca lucrarea se încheie cu o serie de concluzii, care au fost elaborate pe baza primelor trei capitole ale acesti lucrări de disertație.
Capitolul 1 Importanța politicii de dezvoltare rurală. Coeziunea economică și socială (măsuri)
1.1 Abordări conceptuale privind spatiul rural. Scurta descriere a spațiului rural și funcțiile acestuia
Spațiul rural este un concept foarte complex fapt ce a determinat o mare diversitate de păreri cu privire la sfera de cuprindere, dar și definirea și componentele sale. Pentru a înțelege complexitatea acestui concept este necesară definirea, principalilor termeni specifici și componentelor sale, cum ar fi:
Ruralul are în vedere toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative alcătuite din membrii relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea acentuată a populației și a serviciilor colective; rolul economic al silviculturii și agriculturii.
Deși, din punct de vedere economic, agricultura și silvicultura ocupă un loc important, sensul cuvântului “rural” este mai mare decât al celui agricol sau silvic, aici fiind avute în vedere și alte activități precum: industria caracteristică ruralului; artizanatul, serviciile privind producția agricolă și cele care privesc populația rurală.
Spațiul rural este un termen care, prin diversitate lui a creat numeroase păreri, ce diferă de la un autor la altul, dar care în esență se ajunge aproape la aceleași concluzii.
Conform unor păreri, “spațiul rural” poate fi definit în funcție de noțiunile care îl caracterizează, el cuprinzând tot ceea ce nu apaține de urban. Această definire generală determină, deseori, confuzii între noțiunea de rural și cea de agricol, acest fapt necorespunzând realității. Spațiul rural nu reprezintă un spațiu concret și eterogen. Aceasta din urmă poate fi analizată sub două aspecte: primul face referire la teren – topografia, subsolul, solul și microclimatul; al doilea aspect face referire la demografie – densitatea, polarizarea de la mici așezăminte la mari aglomerări urbane.
O definire mai clară a spațiului rural a fost realizată prin luarea în considerare a criteriilor de ordin: morfologic (tip de mediu ,număr de locuitori, densitate), structural și funcțional (tip de relații și activități).
De aici ies în evidență următoarele elemente:
spațiul rural are o densitate a populației scăzută
satele și comunele sunt formele de stabilire umană, ele caracterizându-se printr-o individualitate și discontinuitate a spațiului construit
agricultura și silvică sunt formele cele mai răspândite de obținere a veniturilor, dar ncic industria de procesare și comerțul rural nu sunt excluse
cunoașterea reciprocă stă la baza relațiilor dintre oameni
grad de poluare mult mai redus, al mediului înconjurător
Sistematizarea (amenajarea) rurală este o componentă foarte importantă a ansamblului acțiunilor organizatorice complexe a teritoriului, iar obiectivul principal este de a corela diferitele funcțiuni economice și sociale care se manifestă pe un teritoriu, dar și cele de producție, locuire, comunicații, hidroameliorative și nu numai având ca obiectiv dezvoltarea echilibrată a teritoriului și așezărilor.
Sistematizarea rurală reprezintă o activitate foarte complexă cu efecte semnificative asupra activității și vieții umane de pe un anumit teritoriu. Are obiective precise, metode de cercetare adecvate și se bazează pe principii specifice bine conturate, ea poate să constituie o disciplină de studiu deosebit de interesantă și utilă. Ne limităm numai la aceste aprecieri generale necesare înțelegerii necesității dezvoltării complexe a spațiului rural.
Spațiul rural se deosebește, prin intermediul componentelor sale de toate celelalte spații existente pe un anumit teritoriu.
Deosebirile cele mai importante între spațiul rural și celelalte spații pot fi semnalate în următoarele domenii:
viața spirituală;
profesiile de bază dominante;
densitatea populației;
cultură și edificii culturale;
relațiile interumane;
structura economică;
cutumele etc.
Diferențele dintre spațiul rural și formele celelalte de spații au permis formularea unor caracteristici specifice:
A. Din punct de vedere al structurii la nivel economic, în spațiul rural activitățile agricole dețin ponderea cea mai mare a teritoriului la nivel rural. Totuși, nu este exclusă și existnța altor activități, ba din contră, industria forestieră și silvicultura din zonele colinare și montane, dețin un rol primordial la nivelul economiei spațiului rural, la care se adaugă agroturismul, turismul, dar și serviciile oferite populație și nu numai. Chiar și așa, economia la nivelul spațiului rural rămâne majoritar agricolă. Ponderea majoritară a agriculturii în economia spațiului rural devine din ce în ce mai discutabilă pentru că tendința de “implementare” în spațiul rural a unor elemente specifice urbanului (industria de procesare a produselor agricole; extinderea activităților culturale; dezvoltarea infrastructurii, etc.), determină diminuarea ponderii agriculturii din punct de vedere al locului pe care-l ocupă în totalul populației ocupate, în valoarea adăugată, dar și în produsul brut și etc. Tendințele de diminuare a procentului de activități agricole în economia spațiului rural este accentuată de reducerea terenului arabil în favoarea altor categorii de terenuri: cum ar fi pentru plantații forestiere, drumuri, șosele, spații adresate altor construcții în scopuri turistice și de agrement.
B. Din punct de vedere ocupațional, în cadrul spațiulului rural există o preponderență a spațiului de producție în care activitățile sectoarelor primare dețin o pondere ridicată în economia sa. Pe lângă agricultură, silvicultura cu exploatarea pădurilor, procesarea produselor, industria lemnului, cea casnică, producția artizanală și nu numai vin în completarea economiei spațiului rural. Serviciile productive legate de activitatea agricolă și silvică încep să prindă contur și să-și aducă un aport în acest domeniu, la care se adaugă dezvoltarea industriilor conexe agriculturii.
Cu privire la profesiunile practicate în spațiul rural, acestea sunt practice, manuale, unele necesitând un grad de calificare și chiar policalificare profesională.
Populația ocupată în servicii neproductive, activități social – culturale deține o pondere redusă în numărul locuitorilor din comunitățile rurale. De asemenea, în decursul unui an o bună parte din populația care lucrează în activități neagricole cu contract de muncă nelimitat desfășoară activități agricole ajutându-și membrii familiei sau completându-și veniturile cu cele provenite din muncile agricole prestate la terți. Se poate afirma că este o caracteristică a muncii în spațiul rural ca o persoană să presteze munci neagricole și agricole. Această pluriactivitate are consecințe multiple asupra stării de spirit a lumii rurale în ceea ce privește autoconsumul alimentar.
C. În ceea ce privește forma de proprietate, cea privată este predominantă. La nivel rural statul deține proprietăți publice și private mult mai puține, acestea fiind alcăturide din izlazuri, pășuni, terenuri și parcuri care au destinații speciale (parcuri naționale, rezervații etc.).
D. O caracteristică importantă a spațiului rural constă în densitatea redusă a populației și a mărimii așezămintelor bine organizate astfel încât să fie mai prietenoase și mai aerisite. Comunitățile umane ale spațiului rural au unele caracteristici specifice și anume, raporturile interumane sunt mai bune și întrajutorarea este mai frecventă. Locuitorii se cunosc între ei din toate punctele de vedere și ierarhizarea lor se face ținând seama de comportamentul în familie și societate.
E. Din punct de vedere peisagistic, spațiul rural, prin structura sa naturală, prin flora și fauna sa, este incomparabilma că este o caracteristică a muncii în spațiul rural ca o persoană să presteze munci neagricole și agricole. Această pluriactivitate are consecințe multiple asupra stării de spirit a lumii rurale în ceea ce privește autoconsumul alimentar.
C. În ceea ce privește forma de proprietate, cea privată este predominantă. La nivel rural statul deține proprietăți publice și private mult mai puține, acestea fiind alcăturide din izlazuri, pășuni, terenuri și parcuri care au destinații speciale (parcuri naționale, rezervații etc.).
D. O caracteristică importantă a spațiului rural constă în densitatea redusă a populației și a mărimii așezămintelor bine organizate astfel încât să fie mai prietenoase și mai aerisite. Comunitățile umane ale spațiului rural au unele caracteristici specifice și anume, raporturile interumane sunt mai bune și întrajutorarea este mai frecventă. Locuitorii se cunosc între ei din toate punctele de vedere și ierarhizarea lor se face ținând seama de comportamentul în familie și societate.
E. Din punct de vedere peisagistic, spațiul rural, prin structura sa naturală, prin flora și fauna sa, este incomparabil mai frumos și mai apreciat de mai mulți locuitori. Aerul mai curat, liniștea etc., guvernează majoritatea așezămintelor rurale.
F. Viața în spațiul rural, mai mult decât în oricare alt mediu social, este așezată pe o serie de norme emanate din experiența de viață, din tradiții, obiceiurile și cultura locală. Viața socială și culturală, caracteristicile ruralului, reprezintă un patrimoniu de neegalat al umanității, element care alături de economie și ecologie dă adevărata dimensiune a spațiului rural.
G. Activitățile neagricole, în special cele industriale și de servicii se bazează pe complementaritate față de agricultură dar aceasta nu exclude posibilitatea de înființare a întreprinderilor mici și mijlocii din alte domenii. Și în acest caz, faptul că furnizează forța de muncă disponibilă vine în complementarea economiei spațiului rural.
H. Se apreciază că nu se poate pune semnul egalității între rural și rustic, pentru că și în domeniul rural acționează legile progresului care impun o evoluție în viața oamenilor din spațiul rural. Este greu să afirmăm că, involuțiile, în anumite perioade, pot avea efecte atât de grave încât să se ajungă la rusticizarea spațiului rural.
Funcțiile spațiului rural
Spațiul rural, poate fi considerat, a fii mediul natural unde se instalează activitățile umane, dar acestea nu trebuie să fie agresive și să promoveze distrugerea lui. Reîntoarcerea populației spre activitățile agricole și neagricole desfășurate în spațiul rural poate fi apreciat ca un factor de reechilibrare biologică, pentru că se întorc la un mediu lipsit de toate aspectele nocive oferite de spațiul urban.
Multiudinea activităților sociale, economice, culturale și nu numai, ce se desfășoară în spațiul rural pot fi sintetizate în trei funcții principale: economică, ecologică și socio-culturală.
1. Funcția economică care este și funția de bază, are drept obiectiv principal obținerea produselor agricole precum și a altor bunuri materiale realizate la nivelul ramurilor productive din amonte și aval de industriile forestieră, silvică, de artizanat, dar și de agricultură. Manufacturarea acestor produse ar trebui să asigure oamenilor din spațiul rural condiții de viață satisfăcătoare.
Țările care au semnat Carta europeană a spațiului rural se angajează să garanteze un sistem de producție menit să asigure:
alimentele necesare populației;
venituri pentru agricultori și familiilor acestora cât mai aproape de veniturile celorlalte profesiuni, dar care vin și cu un nivel al responsabilității comparabil, asigurând astfel o sursă de venit (profit) extrem de importantă pentru populația di zona rurală;
înlocuirea cât mai frecvente a mijloacelor de producție și protejarea mediului înconjurător, în vederea perpetuării către generațiile viitoare și obținerea unei dezvoltări durabile;
manufacturarea materiilor prime reciclabile care se adresează industriei și producției energetice;
nevoilor întâmpinate de IMM-urile agricole, artizanale sau comerciale și de prestări servicii;
structura necesară pentru recreație și turism;
conservarea resurselor genetice ca bază a agriculturii și biotehnologiei.
Anașizând cele menționate mai sus se poate constata faptul că funcția economică este una complexă ce cuprinde un număr larg de activități, mai exact, spațiul rural nu mai are imaginea de zonă exclusivă pentru agricolă, ci de structură economică diversificată ce are și implicații sociale complexe ce fac referire, în principal la: posibilități de plasare a capitalului de muncă în activități agricole, siguranța zilei de mâine pentru populație și, în mai ales, menținerea tineretului în zonele rurale prin oferirea unei palete de activități neagricole dar conexe acesteia, ceea ce poate garanta în acest fel surse de venituri suplimentare pentru populația din zona rurală; utilizarea mai complexă a timpului parțial de muncă deținut de salariații exploatărilor agricole.
2. Funcția ecologică a spațiului rural
Industrializarea generală, excesivă în unele zone rurale, exploatarea rapace a unor terenuri miniere, intensificarea și industrializarea zootehniei, comasarea acestora în mari aglomerații de animale pe spații agricole foarte reduse etc. au determinat apariția și intensificarea unuia dintre cele mai grave fenomene, și anume “poluarea spațiului rural” (sol, aer, apă), deteriorarea peisajului agricol și silvic, reducerea alarmantă a florei și faunei și producerea unui dezechilibru ecologic în foarte multe ecosisteme ale spațiului rural.
Acest impact agresiv, dăunător asupra mediului natural a impus adoptarea unor măsuri care au menirea să limiteze și să înlăture efectele negative ale factorilor poluanți asupra spațiului rural.
În acest context sunt formulate măsuri și de Carta europeană, susținută de o legislație adaptată la condițiile concrete ale fiecărei țări să protejeze mediul natural. Prevederile acestui document se referă la următoarele aspecte:
eforturile susținute în exploatarea rațională și durabilitatea resurselor naturale și de a se prezerva spațiile de viață și biodiversitatea;
protejarea peisajului, deoarece acesta reprezintă interesul primordial inclusiv în cazul peisajelor seminaturale sau amenajate de om;
protejarea frumuseții și a particularităților spațiului rural, renovând satele și construcțiile, remediind pe cât posibil degradările naturii și ale peisajului;
înregistrarea locurilor unde există specii vechi sau rase de animale de crescătorie, peisaje rurale tradiționale, tehnici tradiționale în agricultură etc.;
de a veghea ca dispozițiile juridice naționale și internaționale asupra protecției mediului să fie respectate cu strictețe etc.
Aceste precizări impun o anumită politică de protecție a mediului natural. Ea trebuie să cuprindă proiecte de amenajare a spațiului rural menite să asigure protecția și gestionarea solului, aerului și pentru conservarea florei, faunei și a habitatului lor.
De asemenea, nu sunt lipsite de interes măsurile politice cu privire la delimitarea zonelor în care construcțiile, echipamentele, circulația sau alte activități care sunt dăunătoare mediului să fie limitate la strictul necesar, iar cele cu o agresivitate puternică asupra mediului să fie interzise.
Abordarea globală a acestei probleme presupune stabilirea unei cooperări internaționale științifice, tehnice și politice pentru asigurarea gestionării mediului rural continental.
3. Funcția social-culturală
Prin natura activităților umane, a relațiilor din interiorul comunităților și celor intercomunitare spațiul rural are un caracter social. Așa cum s-a mai precizat, dimensiunile relativ reduse ale localităților, instituirea unor raporturi specifice între membrii comunităților, cunoașterea reciprocă și ierarhizarea socială sunt caracteristici ale relațiilor din mediul rural. Spre deosebire de marile aglomerații urbane, unde este specific anonimatul omului, în spațiul rural toți oamenii se cunosc între ei din aproape toate punctele de vedere. În acest cadru social, comportamentul omului – identitate a activității rurale, este total diferit de comportamentul omului – anonim din colectivitățile urbane. Acesta înseamnă că există diferențe și în ceea ce privește comportamentul între cele două comunități (rurală-urbană).
Responsabilitatea actelor comportamentale este cu mult mai puternică în cazul colectivităților rurale. În comunitate toți oamenii se cunosc între ei de generații, cei care nu respectă normele de instruire din generație în generație se “autoelimină”, îngroșând, de regulă, rândurile din alte spații sociale. În același timp, “asimilarea” celor noi veniți în colectivitățile rurale se produce relativ greoi și numai după o anumită perioadă de timp.
Viața socială a localităților este intim legată de viața spirituală, culturală.
Cultura tradițională, obiceiurile constituie un patrimoniu inconfundabil al fiecărei localități, zone sau regiuni rurale. S-a constat că, dacă unele tradiții au dispărut ca efect al “modernizării, al producției de serie mare”, totuși în spațiul rural se mențin încă tezaure de etnografie și folclor, meșteșuguri care constituie o mare bogăție.
Se depun eforturi mari din mai multe puncte de vedere pentru a se reabilita preocupările tradiționale în domeniul alimentar, meșteșugar etc. Apreciem cu valoare prevederile din Carta europeană cu privire la dezvoltarea și protejarea culturii în spațiul rural, care are ca obiectiv esențial, menținerea, apărarea diversității și bogăția patrimoniului arheologic din zonele rurale și să promoveze o cultură dinamică, acționându-se în următoarele direcții:
inventarierea, punerea în valoare și promovarea patrimoniului istoric și cultural, inclusiv abilitățile vieții rurale;
proiectarea și dezvoltarea tradițiilor și a formelor de expresie culturală ca și dialectele locale;
întărirea identității culturale regionale a populațiilor rurale și promovarea vieții asociative;
promovarea patrimoniului gastronomic rural și local.
1.2 Spațiul rural din România
La nivelul țării noastre, spațiul rural este compus, actualmente din 2688 de comune, care, în conformitate cu Legea 2/1968 formează populația rurală a României. Acestea au în componența lor unul sau mai multe sate, la nivelul României existând în momentul de față 12751 sate. Cele 42 de județe reprezintă de fapt baza unităților administrativ teritoriale.
Odată cu adoptarea Legii 151/1998 privind dezvoltarea regională, suprafața tării noastre a fost împărțită în opt regiuni de dezvoltare. Pentru a ușura muncă tuturor și pentru a face mai ușor de înțeles evoluția, comparațiile sunt realizate la livel de regiune.
La nivelul unor orașe și municipii – care, conform legii de organizare administrativă a teritoriului țării, este considerat urban – se află încă 341 de localități care au caracteristici rurale, numite chiar sate, dar ele intră numai din punct de vedere administrativ, în componența spațiului urban.
Spațiul rural este alcătuit din toate comunele din România și este definit în articolul 5 al Legii 2/1968:
Astfel, suprafața spațiului rural, însumează 212,7 mii kmp, reprezentând peste 89% din suprafața țării.
Populația care trăiește pe acest teritoriu numără 10,14 milioane locuitori și reprezintă 45% din populația țării, rezultând o densitate relativ slabă, de sub 48 locuitori/kmp.
Spațiul rural – ca suprafață și populație – nu are o pondere la fel de mare în toate cele 8 regiuni de dezvoltare.
Ca și suprafață, cea mai extinsă regiune este cea de Nord-Este, unde 94% suprafață este situată în zona rurală, iar la polul opus se situează regiunea Sud, care are 55.7% din populație, amplasată în rural.
Regiunea București reprezintă un caz aparte, deoarece aici se regăsește și municipiul București, care atinge 88.8% din toată populația regiunii, doar 11.2% din populație locuind în zona rurală.
Comuna este unitatea administrativă de bază pe teritoriul căreia se implementează politica rurală. Autoritățile comunale sunt partenerii locali ai autorităților județene și regionale în realizarea politicii rurale. Numărul partenerilor locali variază de la 267 comune în cazul regiunii Vest, la 481 în cazul regiunii Sud. Excepție face regiunea București, care are numai 38 de comune.
Populația medie a unei comune este de 3780 locuitori, dar există o mare varietate a comunelor din România sub aspectul dimensiunilor demografice.
O comună este formată din mai multe sate. În medie, revin 4,7 sate pe o comună. Peste jumătate din comune (55,4%) sunt formate din 1- 4 sate, iar 6,2% din comune au mai mult de 10 sate.
Satele prezintă o mare diversitate sub aspectul numărului de locuitori. Dimensiunea satelor variază, de la cele care au doar câțiva locuitori, până la sate cu peste 7000-9000 locuitori. Predomină însă satele cu puțini locuitori, numărul mediu de locuitori ai unui sat fiind de cca. 800.
Componența satelor după numărul de locuitori și a comunelor după numărul de sate și de locuitori influentează în mod semnificativ gradul de asigurare a populației cu echipamente și servicii publice. Comunele cu număr mic sau dispersat de locuitori sau cu sate risipite au cele mai mari probleme sub aspectul echipării edilitare și au avut, în ultimele decenii, descreșterile cele mai mari de populație.
1.3 Scurt istoric PAC
Politica Agricolă Comună (P.A.C.) reprezintă cea mai veche dintre politicile comune și a fost gândită ca un parteneriat între fermierii din spațiul comunitar și Uniunea Europeană, principalul său obiectiv fiind acela de a spori productivitatea sectorului agricol european, dar și de a susține o dezvoltare rurală sustenabilă, concept care a presupus reorientarea dinspre dimensiunea economică spre cea a bunăstării sociale și umane. În cele ce urmează, ne propunem o analiză a potențialului P.A.C. de a contribui la atingerea acestor obiective în contextul noului Cadru de Finanțare Multianual al UE pentru perioada 2014-2020.
Potrivit definiției OCDE, în prezent, aproximativ o cincime din populația UE trăiește în zonele rurale care reprezintă aproape jumătate din teritoriul UE – 28. În conformitate cu cele mai recente statistici comunitare, actualmente, în UE există 12 milioane de fermieri, iar agricultura și industria agroalimentară – care este foarte dependentă de sectorul agricol pentru aprovizionare – reprezintă 6% din PIB-ul comunitar generând, totodată, 46 de milioane de locuri de muncă.
În acest context, P.A.C., ca principal instrument de gestionare a dezvoltării rurale în Uniunea Europeană, are o importanță strategică, așa explicându-se faptul că i-a fost alocată o mare parte din bugetul UE, cu toate că fondurile au scăzut constant în ultimii ani (în prezent, acesta se situează la aproximativ 50%, față de 70% în anii `80).
În jumătate de secol de existență, P.A.C. s-a schimbat semnificativ transformându-se, dintr-o politică ce are la bază subvenționarea producției și protecția piețelor interne față de producătorii non-europeni, o politică prin intrmediul căreia subvenția nu mai are în vedere creșterea producției, ba din contră, favorizează dezvoltarea rurală și protejarea mediului. În prezent, P.A.C. este semnificativ reorientată spre atingerea a trei obiective majore: productivitate, competitivitate și sustenabilitate.
Inițial, P.A.C. s-a suprapus politicilor agrare și sectorului agricol național, arealul rural european fiind considerat doar un sector economic, nepunându-se accent pe dimensiunea socială și de mediu a acestuia. Ulterior, așa cum s-a arătat în unele abordări teoretice, P.A.C. înglobează treptat și obiectivul de dezvoltare durabilă, care presupune asumarea responsabilității pentru folosirea resurselor naturale și a protecției mediului.
Etapele parcurse de PAC și obiectivele acesteia:
1958 – Conferința de la Stresa – Înființarea Politicii Agricole Comune, din necesitatea unei “fluidizări” a comerțului european cu produse agricole.
1962-1972 – Implementarea Politicii Agricole Comune, având ca pilon unic agricultura – Uniformizarea prețurilor la produsele agricole.
1973-1982 – Perioada „politicii prudente a prețurilor” – Introducerea cotelor de producție, care limitau dreptul producătorilor la veniturile garantate în funcție de un nivel maxim al producției (inițial pentru cereale, lactate, zahăr).
1992-1999 – Reforma Mac Sharry – Reducerea prețurilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri, în special, cereale, carne de vită și unt. – Acordarea, către fermieri, a plăților compensatorii stabilite la hectar pentru culturile arabile, și pe cap de animal pentru bovine.
1999-2001 – Implementarea pilonului II – Dezvoltarea rurală – Măsuri – vizând calitatea produselor și a procesului de producție, preocuparea pentru mediul înconjurător, dezvoltarea multilaterală a zonelor rurale – sub o „umbrelă” comună, cea a politicii de dezvoltare rurală, care a devenit astfel cel de-al doilea pilon al P.A.C..
2003 – Reforma Politicii Agricole – Punctul central al noii reforme este „decuplarea” (The Syngle Farm Payment-SFP) care vizează eliminarea legăturii dintre producție și plăți.
2011 -2013 – Noua Reformă a Politicii Agricole Comune – Potrivit noii reforme a P.A.C., distribuția sprijinului prin plăți directe se va face mai “echitabil” între statele membre și anume decalajul plăților la ha se va reduce gradual față de media plăților directe din UE-27. Astfel, devine posibil transferul de sume între cei 2 piloni.
1.4 Politica de dezvoltare rurală și al doilea pilon PAC
Politica privind dezvoltarea rurală este consolidată și confirmată în al doilea pilon al politicii agricole comune (PAC). Prin intermediul acestei reforme s-a dorit ameliorarea competitivității la nivel de agrosilvicultură, întărirea legăturilor dintre activitatea primară și mediul înconjurător, ameliorarea calității vieții în spațiul rural, promovarea cooperării și inovării și promovarea diversificării economiei comunităților rurale.
Politica agricolă și rurală joacă un rol primordial în coeziunea socială, economică și teritorială a UE, în primul rând, și în cel de-al doilea rând, protecția mediului. Trebuie să se țină seama de faptul că agrosilvicultura este un sector caracterizat de legăturile sale cu resursele naturale. Agrosilvicultura acoperă 78% din suprafața UE. Astfel terenurile agricole utilizate ocupă peste 170 de milioane de hectare. De asemenea, agricultura reprezintă, cel mai important utilizator de terenuri și apă, dar și cel mai important producător de biomasă ce poate fi utilizată în scopuri energetice. Alături de măsurile de piață (primul pilon), politica pentru dezvoltarea rurală (al doilea pilon) a devenit un element esențial al modelului agricol la nivel european, având la bază multifuncționalitatea activităților agricole. Principalul obiectiv al PAC este de a implementa un cadru coerent și durabil care să garanteze viitorul zonelor rurale, având la bază, în mod special, capacitatea de furnizare a acesteia a unei game de servicii publice care depășesc simpla producție a alimentelor – și pe capacitatea economiei rurale de a crea noi surse de venit și job-uri, protejând totodată și moștenirea de mediu, patrimonială și culturală a lumii rurale.
Același regulament definește și principiile pe care se bazează politica de dezvoltare rurală:
Principiul de multifuncționalitate al agriculturii, în sensul unei interpretări mai largi acordate activităților agricole, în plus față de rolul tradițional de furnizor de produse agricole
Principiul de abordare multisectorială și integrată a economiei rurale, în sensul diversificării activităților, creării de surse suplimentare de venit și ocupare, și prezervării patrimoniului rural
Principiul de flexibilitate financiară în sprijinirea dezvoltării rurale, în sensul descentralizării deciziei, subsidiarității, și implicării partenerilor locali
Principiul de transparență pentru elaborarea programelor de dezvoltare rurală, bazat pe simplificarea legislației
Măsurile politicii de dezvoltare rurală sunt încadrate în două categorii:
A. Primele, sunt măsurile însoțitoare:
Pensionarea anticipată. Se acordă sprijin financiar pentru fermierii și lucrătorii agricoli în vârstă de peste 55 de ani care se retrag din activitățile/muncile agricole cu caracter comercial înainte de vârsta legală de pensionare. Acest sprijin fiind condiționat de îndeplinirea anumitor cerințe de vechime în muncă și/sau participare la o schemă de asigurări sociale. Un fermier poate primi până la 150 000 Euro în tranșe anuale de cel mult 15 000 Euro până la vârsta de 75 de ani, iar un lucrător agricol, până la 35 000 Euro, în tranșe anuale a câte 3500 Euro, pe perioada rămasă până la vârsta pensionării.
Agricultura ecologică. Se acordă sprijin financiar pentru promovarea metodelor de producție agricolă care au în vedere protejarea mediului înconjurător și conservarea patrimoniului rural. Ajutorul se acordă fermierilor care timp de cel puțin 5 ani au practicat metode agro-ecologice, în limita a 600 Euro/ha pentru recoltele anuale, 900 Euro/ha pentru recolte perene, și 450 Euro/ha pentru alte recolte.
Exploatarea zonelor defavorizate. Se acordă sprijin financiar pentru fermierii din zonele defavorizate (cum ar fi cele montane) sau cele cu probleme specifice de mediu, pentru a se asigura continuitatea exploatării terenurilor, un standard de viață echitabil pentru fermieri, conservarea peisajului ambiant, și protejarea mediului. Plățile variază între 25 și 200 Euro/ha și se acordă numai în condițiile respectării stricte a standardelor de mediu, inclusiv a metodelor de producție ecologice.
B. A doua categorie a măsurilor de dezvoltare rurală sunt cele de modernizare și diversificare a exploatațiilor agricole:
Investiții. Se acordă sprijin financiar pentru investițiile în exploatațiile agricole (spre exemplu, echipamente agricole) care au ca scop eficientizarea producției, diversificarea acesteia, îmbunătățirea calității produselor, inclusiv prin standarde de igienă și sănătate, protejarea mediului, sau îmbunătățirea condițiilor de viață ale animalelor. Ajutorul financiar (comunitar și național, cumulate) se acordă în limita a 40% din valoarea investiției, excepție făcând zonele defavorizate (50%) și fermierii tineri (între 45-55%). Sprijinul se acordă numai pentru fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu, igienă, și de bunăstare a animalelor. Se acordă de asemenea sprijin financiar pentru investiții în ameliorarea procesului de prelucrare și comercializare a produselor agricole, în scopul creșterii competitivității și valorii adăugate a producției agricole. Contribuția Comunității este de maximum 50% din valoarea proiectului.
Instalarea fermierilor tineri. Se acordă sprijin pentru înființarea de ferme de către persoanele în vârstă de cel mult 40 de ani, care nu au mai condus o fermă agricolă anterior. Ajutorul se acordă fie sub forma unei prime de până la 25,000 euro, fie prin subvenționarea dobânzii unui împrumut bancar. Sunt eligibile numai fermele care îndeplinesc standarde minime de mediu, igienă, și de bunăstare a animalelor.
Activități de formare profesională, în special în domeniile calității produselor și protejării mediului
Conservarea și protejarea pădurilor. Se acordă sprijin financiar persoanelor fizice, asociațiilor sau autorităților locale pentru ocrotirea patrimoniului forestier, incluzând activități de împădurire, ameliorarea tehnicilor de exploatare forestieră, prelucrarea și comercializarea produselor forestiere, ș.a. În cazul împăduririlor suprafețelor cu destinație agricolă, în plus față de ajutorul propriu-zis pentru împădurire, se acordă și compensări anuale de până la 725 Euro/ha pentru asociații și autorități locale și de până la 185 Euro/ha pentru persoanele fizice, pentru o perioadă de până la 25 de ani.
Sprijin pentru alte activități: reparcelarea terenurilor, dezvoltarea serviciilor în mediul rural, renovarea satelor, protejarea patrimoniului, promovarea turismului și activităților meșteșugărești, ș.a.
Capitolul 2 Analiza accesării fondurilor europene pentru dezvoltare rurală în perioada de preaderare și postaderare UE
2.1 Preaderare – analiza SAPARD
Asistența financiară acordată României de Uniunea Europeană în perioada 1992-1999 s-a ridicat la suma de cca 1,2 miliarde euro. În vederea atingerii obiectivelor propuse în strategia de pre-aderare și pentru a veni în întâmpinarea nevoilor statelor candidate, s-a decis, de către Consiliul European de la Berlin, să fie dublată asistența financiară începând cu anul 2000 și să creeze alte instrumente specifice: instrumente structurale de pre-aderare.
Între 2000-2003, pentru România s-au alocat cca 660 milioane euro pe an, prin cele trei instrumente de pre-aderare: PHARE, ISPA și SAPARD.
Ca rezultat al propunerii Comisiei Europene de a spori considerabil ajutorul pentru țările candidate, începând din 2004, pentru a le sprijini în parcurgerea ultimelor etape necesare pentru a îndeplini criteriile de aderare, România a primit fonduri suplimentare (în valoare de până la 40% în 2006), iar asistența financiară UE pentru perioada 2004-2006 a ajuns la circa 1,8 miliarde euro.
SAPARD (Programul Special de Aderare pentru Agricultura și Dezvoltare Rurală)
SAPARD se bazează pe Regulamentul Consiliului (CE) nr.1268/99 din 21 iunie 1999, având drept obiectiv stabilirea unui cadru comunitar pentru sprijinirea dezvoltării rurale durabile la nivelul stetelor candidate, soluționarea problemelor ce afectează ajustarea pe termen lung a sectorului agricol și a zonelor rurale și sprijinirea implementării acquis-ului comunitar în materie de politică agricolă comună și politici relaționate. Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în România 2000-2006 (PNADR), baza implementării SAPARD în România, a primit aprobarea în decembrie 2000.
El prevede o sumă totală de peste 2 miliarde euro (cheltuieli publice și private), dintre care 1.113,4 milioane euro reprezintă contribuția UE.
Pentru a atinge obiectivele PNADR, strategia pentru SAPARD a luat în considerare măsurile și prioritățile prevăzute în Regulamentul Counsiliului nr.1268/1999 (art.2 și art.4.3). Din cele 15 măsuri eligibile, România a ales 11, regrupate în patru priorități, după cum urmează:
1. Imbunătățirea accesului pe piețe de desfacere și competitivitatea produselor agricole prelucrate.
Măsuri: prelucrarea și comercializarea produselor agricole și piscicole; îmbunătățirea structurilor pentru controlul calității, controlul sanitar-veterinar și al sănătății plantelor, pentru produse alimentare și protecția consumatorului;
2. Imbunătățirea infrastructurii pentru dezvoltare rurală și agricultură.
Măsuri: dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii rurale; managementul resurselor de apă pentru agricultura;
3. Dezvoltarea economiei rurale.
Măsuri: investiții în holdinguri agricole; inființarea grupurilor de producători; măsuri pentru protecția mediului în agricultură; dezvoltarea și diversificarea activităților economice, activităților multiple, veniturilor alternative; măsuri în domeniul forestier;
4. Dezvoltarea resurselor umane.
Măsuri: îmbunătățirea pregătirii profesionale; asistență tehnică.
Acordul Multianual de Finanțare (MAFA) a fost semnat la 2 februarie 2001 și definește condițiile privind managementul financiar și tehnic și cadrul administrativ pentru program.
Comisia Europeană a emis deciziile 2002/638 și 2003/846 care a conferit agenției SAPARD din România dreptul de coordonare a asistenței în perioada de pre-aderare (pentru șase măsuri).
Au fost promovate măsuri legale și instituționale care permit crearea și consolidarea unui cadru administrativ pentru implementarea SAPARD în România.
Agenția SAPARD este o instituție publică subordonată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și este responsabilă pentru implementarea tehnică și financiară a programului.
Ministrul finanțelor publice a fost cel care a acționat ca și coordonator național pentru asistența financiară acordată României de către Uniunea Europeană și coordonator național ISPA. În cadrul Ministerului Finanțelor Publice a funcționat departamentul pentru coordonarea instrumentelor PHARE și ISPA, precum și Autoritatea de management pentru SAPARD.
Odată cu aderarea la UE, programul SAPAD a fost încheiat.
2.2 Postaderare – PNDR
Programul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală ( PNADR) este documentul de bază care a contribuit la implementarea aquis-ului comunitar în perioada de pre-aderare a României și a fost elaborat conform unui set de Reglementări ale Comunității Europene.
În perioada premergătoare aderării la UE, accentul în agricultură și în spațiul rural s-a pus pe prioritățile identificate tocmai prin acest Program, cum ar fi:
structurilor îmbunătățite de prelucrare si marketing a produselor agricole si piscicole,
control al calității alimentelor, precum și control veterinar și fitosanitar,
îmbunătățire de infrastructură adresată dezvoltarii rurale și agricole,
dezvoltarea economiei rurale și a resurselor umane.
Acestea constituie premisele din care au fost dezvoltate cele 11 Măsuri de finanțare ale Programului SAPARD.
PNADR a statuat finanțarea de proiecte de dezvoltare rurală integrate, care să fie aplicate la nivel de comună, asigurându-se astfel premise pentru un nou comportament antreprenorial și pentru desfășurarea unor activități în acord cu cerințele de mediu.
Fiecare Măsură de finanțare SAPARD a fost implementată pe baza unor fișe tehnice care sunt conținute în PNADR, document care cuprinde și alocările financiare disponibile.
Fondurile acordate conform reglementărilor Uniunii Europene, asigură pregătirea treptată a fermierilor și procesatorilor români pentru a putea opera pe piața Uniunii Europene. Scopul principal este de a asigura crearea unor produse competitive și pentru a evita efectele negative ce pot apărea dacă România nu este pregătita din punct de vedere economic, instituțional și legislativ pentru aderare.
Planul Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală a fost realizat pe baza unei Evaluării ex-ante care a avut în vedere Sistemul Administrativ aferent Programului SAPARD din aprilie 2000.
2.2.1. Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, România urmează, în ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, principiile PAC, care reprezintă un set de reguli și măsuri care vizează în principal creșterea productivității, garantarea unui nivel de viață echitabil populației din agricultură, stabilizarea piețelor, garantarea securității aprovizionărilor, asigurarea consumatorului cu provizii la prețuri raționale.
Potrivit Reglementării Consiliului Europei nr. 1290/2005 privind finanțarea politicii agricole comune, s-au creat două fonduri europene pentru agricultură:
FEGA – Fondul European de Garantare Agricolă – pentru finanțarea măsurilor de marketing
FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – pentru finanțarea programelor de dezvoltare rurală.
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală este accesat începând din martie 2008, după aprobarea Programului Național de Dezvoltare Rurală ( PNDR).
Pentru informații despre investițiile care primesc fonduri nerambursabile prin FEADR puteți accesa rubrica Investiții prin FEADR.
Pornind de la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/ 2005, din 20 septembrie 2005, privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), a fost creat Planul Național Strategic pentru România, care constituie baza pentru implementarea Programului Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2007 – 2013.
Astfel, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 ( PNDR), document elaborat la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, detaliază modul concret în care sunt finanțate investițiile din fondurile europene pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Măsurile Planului Național Strategic iau în considerare Liniile Directoare Strategice Comunitare ce fac referire la mediul rural. În funcție de analiza situației socio-economice și de mediu, obținută pe baza datelor statistice disponibile, au fost stabilite prioritățile și direcțiile pentru dezvoltare rurală, în strânsă legătură cu prioritățile comunitare.
Prin Planul Național Strategic 2007 – 2013 și ulterior prin PNDR s-au conturat patru direcții (axe) prioritare pentru finanțare prin FEADR.
Prima direcție prioritară pentru dezvoltarea spațiului rural (Axa I) – Creșterea competitivității sectorului agricol și silvic – urmărește restructurarea și dezvoltarea producției agricole și silvice, dar și a industriilor prelucrătoare aferente, pentru a le face mai competitive și pentru a contribui la creșterea economică și convergența veniturilor din spațiul rural (acolo unde este posibil), în paralel cu asigurarea condițiilor de trai și protecția mediului din aceste zone.
Axa II – Îmbunătățirea mediului și a zonelor rurale – pune accent pe menținerea și îmbunătățirea calității mediului din zonele rurale ale României prin promovarea unui management durabil atât pe suprafețele agricole, cât și pe cele forestiere. Obiectivele privind menținerea biodiversității și conservarea naturii se materializează prin sprijinirea conservării și dezvoltării pădurii, asigurarea unei ocupări echilibrate a teritoriului și dezvoltarea practicilor de management durabil al terenurilor agricole și forestiere.
Nu au fost uitate mult așteptatele investiții în dezvoltarea infrastructurii și serviciilor rurale, o mai mare importanță acordându-se multifuncționalității economice a zonelor rurale, dar și conservării și punerii în valoare a patrimoniului cultural și arhitectural.
Axa III – Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale – vizează gestionarea și facilitarea tranziției forței de muncă din sectorul agricol către alte sectoare care să le asigure un nivel de trai corespunzător din punct de vedere social și economic.
O a patra direcție (Axa IV) – LEADER – are în vedere implementarea unor strategii locale de dezvoltare pentru îmbunătățirea guvernării administrative la nivel rural.
FEADR este implementat în prima perioadă de programare financiară (2007 – 2013) prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 (click pentru detalii) și în a doua perioadă de programare financiară (2014 – 2020) prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020
2.2.2 PNDR 2014-2020
Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 ( PNDR) – program prin care se acordă fonduri nerambursabile de la Uniunea Europeană și Guvernul României pentru dezvoltarea economico – socială a spațiului rural din România.
Investitorii au noi oportunități financiare pentru proiecte de investiții în dezvoltarea agriculturii și a zonei rurale.
Fermierii, societățile private și autoritățile publice locale au la dispoziție aproximativ 8 miliarde de euro, fonduri europene nerambursabile pentru investiții la standarde europene, eficiente și rentabile.
Cele 3 obiective strategice ale PNDR 2014-2020 sunt:
Restructurarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole
Gestionarea durabilă a resurselor naturale și combaterea schimbărilor climatice
Diversificarea activităților economice, crearea de locuri de muncă, îmbunătățirea infrastructurii și serviciilor pentru îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale
Principalele priorități de dezvoltare rurală pentru perioada de programare 2014‐2020
Modernizarea și creșterea viabilității exploatațiilor agricole prin consolidarea acestora, deschiderea către piață și procesare a produselor agricole;
Încurajarea întineririi generațiilor de agricultori prin sprijinirea instalării tinerilor fermieri;
Dezvoltarea infrastructurii rurale de bază ca precondiție pentru atragerea investițiilor în zonele rurale și crearea de noi locuri de muncă și implicit la dezvoltarea spațiului rural.
Încurajarea diversificării economiei rurale prin promovarea creării și dezvoltării IMM-urilor în sectoarele nonagricole din mediul rural;
Promovarea sectorului pomicol, ca sector cu nevoi specifice, prin intermediul unui subprogram dedicate;
Încurajarea dezvoltării locale plasate în responsabilitatea comunității prin intermediul abordării LEADER. Competența transversală a LEADER îmbunătățește competitivitatea, calitatea vieții și diversificarea economiei rurale, precum și combaterea sărăciei și excluderii sociale.
Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) este instituția care asigură implementarea tehnică și financiară a PNDR 2014 – 2020.
Mai jos am prezentat structura PNDR 2014 – 2020 pentru accesarea fondurilor nerambursabile:
Măsura 4 – Investiții în active fizice
SubMăsura 4.1 – Investițiile pentru exploatații agricole
SubMăsura 4.1a – Investițiile pentru exploatații pomicole
SubMăsura 4.2 – Investițiile realizate pentru procesarea / marketingul produselor agricole
SubMăsura 4.2a – Investițiile realizate pentru procesarea / marketingul produselor din sectorul pomicol
SubMăsura 4.3 – Investițiile în dezvoltare, modernizare sau adaptare a infrastructurii agricole și silvice
Măsura 6 – Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor
SubMăsura 6.1 – Sprijinul acordat pentru instalarea tinerilor fermieri
SubMăsura 6.2 – Sprijinul acordat pentru înființarea activităților neagricole în zone rurale
SubMăsura 6.3 – Sprijinul acordat pentru dezvoltarea micilor ferme
SubMăsura 6.4 – Investițiile realizate pentru crearea și dezvoltarea activităților neagricole
Măsura 7- Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale
SubMăsura 7.2 – Investiții realizate pentru a creare și moderniza infrastructura de bază la scară mică
SubMăsura 7.6 – Investițiile asociate protejării patrimoniului cultural
Măsura 8 – Investițiile în dezvoltarea zonelor forestiere și a ameliorării viabilității pădurilor
SubMăsura 8.1 – Împădurire și creare de suprafețe împădurite
Măsura 9 – Sprijinul pentru înființarea de grupuri de producători în sectorul agricol
SubMăsura 9a – Înființare de grupuri de producători în sectorul pomicol
2.3 Comparații între perioada preaderare și postaderare
Din 2000 până în prezent, au fost puse în aplicare sau începute în cadrul programelor PHARE peste 75 de proiecte, axate pe aspecte legate de agricultură sau dezvoltare rurală. Suma totalizată de aceste proiecte depășește 60 milioane Euro. Proiectele constau în principal în programe de twinning, de asistență tehnică și de întărire a capacităților instituționale, prin prisma Pilonilor 1 și 2 din cadrul PAC.
Având în vedere faptul că Programele PHARE nu sunt comparabile cu majoritatea măsurilor prevăzute în cadrul PNDR, scopul lor fiind în principal cel de dezvoltare a capacității instituționale, MADR și-a concentrat eforturile pentru a face un inventar al experienței dobândite în urma desfășurării programului SAPARD deoarece, pentru multe măsuri, PNDR constituie o prelungire a acestuia. Cu toate acestea, prin experiența acumulată în programele PHARE s-a contribuit semnificativ la dezvoltarea capacităților și competențelor personalului de la toate nivelurile responsabile cu pregătirea și aplicarea PAC și programarea PNDR pentru 2007-2013 precum și la dobândirea unor experiențe valoroase în privința pregătirii și implementării proiectelor de training, pregătire profesională și asistență tehnică.
În pregătirea și derularea proiectelor PHARE, implementate sau în curs de implementare în România, autoritățile implicate au întâmpinat probleme legate în special de:
Criterii de selecție ambigue sau restrictive:
utilizarea unor expresii precum „relevant”, „comparabil”, „bune abilități de comunicare”, termenul de „sarcină” în loc de „proiect”, formulări care ridică dificultăți ulterior în evaluarea proiectelor,
criterii de selecție prea specifice, care corespund perfect domeniului de aplicare al proiectului, și care pot limita numărul de oferte ce pot fi incluse în lista scurtă, ceea ce diminuează competiția,
Cerințe excesive pentru experții cheie:
solicitări precum experiență în privința noii legislații românești, având în vedere faptul că nu se poate dobândi experiență într-un domeniu nou, sau dublarea unui criteriu, de exemplu experiența exprimată atât în ani cât și ca număr de proiecte,
Abordarea pe bază de onorarii sau pe preț global:
Neclarități privind specificul contractelor ce pot fi încheiate în baza onorariilor și al celor ce implică un preț global. Astfel, proiectele ce se finalizează printr-un studiu implică un preț global, în timp ce proiectele de asistență tehnică, de obicei, au la bază onorarii,
Cheltuieli incidentale:
au existat situații în care Termenii de Referință au indicat valoarea bugetului incidental și domeniile acoperite de acesta. Cu toate acestea nu a fost prezentă și o estimare a beneficiarului privind maniera de stabilire a acestei valori. Această estimare este importantă pentru Autoritatea Contractantă pentru a putea determina dacă suma este rezonabilă sau nu,
Conflicte de interese:
conflictele de interese potențiale trebuie tratate fiecare caz în parte. Este necesară declarația ofertanților că nu au legături cu echipa implicată în proiect și că nu au fost implicați în elaborarea Termenilor de Referință,
Diferențe în urma realocărilor dintre liniile bugetare.
În domeniul pregătirii profesionale principale probleme rezultate în urma implementării proiectelor PHARE au vizat calitatea instruirii oferite, determinată de deficiențe în modul de selectare a ofertelor și criteriile de selecție folosite, permisivitatea calendarului de desfășurare precum și tematica de training care nu întotdeauna a prezentat o relevanță ridicată, în măsura în care în cadrul unor sesiuni de instruire subiectele erau cunoscute, parțial sau total, de participanți, selectarea inadecvată a participanților.
Pentru proiectele de asistență tehnică principalele probleme au vizat perioadele foarte lungi de pregătire a dosarelor și instrumentare a licitațiilor precum și elaborarea unor termeni de referință neclari, care au facilitat furnizarea de către contractori a unor servicii neconforme.
Pe baza acestor lecții învățate din implementarea proiectelor PHARE în România, în implementarea măsurilor 111, 143 și a Operațiunilor de Asistență Tehnică, AM va avea în vedere experiența dobândită pentru elaborarea termenilor de referință, a bugetelor pentru proiecte, planificarea activităților, selectarea contractorilor și managementul contractelor.
Capitolul 3 Perspectivele politicii de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020
3.1 Noutăți ale PNDR pentru 2014-2020 față de perioada precedentă
Pentru a putea răspunde cât mai evicient și mai rapid provocărilor referitoare la zonele rurale, politica de dezvoltare rurală a UE a evoluat în mod continuu. PAC reprezintă cea mai recentă reformă, care vine la pachet cu un proces de revizuire mult mai amplu. Practic PAC s-a finalizăt în luna decembrie 2013, de îndată ce s-au aprobat normativele referitoare la perioada 2014-2020.
Pentru perioada 2014-2020 politica de dezvoltare rurală are în vedere trei axe pe care sunt onstruite obiectivele strategice pe termen lung, aliniate la Strategia Europa 2020 și la obiectivele PAC. Drept urmare ceea ce ăși propune este:
stimularea competitivității agriculturii
garantarea unei gestiuni durabile a resurselor naturale deținure și combaterea schimbărilor climatice
favorizarea dezvoltării teritoriale echilibrate a comunităților și economiilor din zonele rurale, inclusiv crearea și menținerea de noi job-uri.
La reforma din 2013 au fost păstrate multe dintre principiile politicii de dezvoltare rurală care a fost aplicapilă pentru perioada 2007-2013, un exemplu fiind programele naționale are vor reprezenta modalitatea de implementare la nivel național/regional, derulate pe loturi de cât șapt ani.
La gneral, shimbările produse prin intermediul reformei din 2013 sunt:
îmbunătățirea abordării strategice privind elaborarea de PDR-uri
consolidarea conținutului măsurilor aplicabile pentru dezvoltarea regională
simplificarea normelor ori reducerea sarcinii administrative aferente, în momentul în care exstă posibilitatea
corelarea și mai mare a politicii de dezvoltare rurală cu alte fonduri structurale și de investiții europene (ESI).
În momentul elaborării PNDR, statele membre sunt nevoite să aibă în vedere măcar patru din totalul celor șase axe prioritare:
promovarea inovării și a transferului de cunoștințe la nivel de agricultură, zone rurale și silvicultură
îmbunătățirea copetitivității ramurilor agricole și încurajarea utilizării de tehnologiilor agricole inovatoare, dar și gestionarea durabilă a fondului forestier
eficientizarea lanțului alimentar, precum și a bunăstării animalelor și totodată gestionarea riscurilor implicite ale sectorului agricol
consolidarea, refacerea și conservarea tuturor ecosistemelor relaționate cu agricultura șu silviultur
eficientizarea utilizării resurselor disponibile și direcționarea către o economice cu un nivel cât mai redus al emisiilor de carbon, precum și rezistența la schimbarile climatice care au loc în permanență
nu în ultimul rând incluziunea socială, care duce la reducerea gradului de sărăciei din zonele rurale.
În cadrul celor șase axe prioritare au fost încorporate o serie de domenii mai explicite. Fiecare stat membru, sau regiune, își va stabili propriile obiective cantitative, având în vedere fiecare arie de acțiune în parte, stabilită în funcție de nevoile identificate. Mai apoi, ele vor determina măsurile ce vor fi luat în vederea atingerii obiectivelor și mai ales ce fonduri se vor aloca fiecărei măsuri.
Bugetele disponibile sunt puse la dispoziție de catre FEADR din fonduri maționale sau private, în unele cazuri.
Monitorizarea și evaluarea impactului și a aplicării este realizată foarte atent.
3.2 Strategia PNDR pentru 2014 – 2015
România întâmpină dificultăți în atingerea potențialului socio-economic al sectorului agro-alimentar. Din analiza SWOT reiese că agricultura și spațiul rural înregistrează mari provocări caracterizate de:
structura duală a exploatațiilor;
productivitate agricolă redusă, populație numeroasă implicată în agricultura de (semi)subzistență și cu nivel scăzut de pregătire agricolă și antreprenorială;
pondere scăzută a produselor agroalimentare cu valoare adăugată;
procent ridicat al fermierilor în vârstă, dotări deficitare la nivelul exploatațiilor;
acces la servicii de bază și infrastructură cu mult sub nivelul zonelor urbane;
dezvoltare insuficientă a economiei rurale non-agricole cu efecte la nivel de ocupare în mediul rural;
o pondere mare a populației aflate în risc de sărăcie și excluziune socială și o serie de riscuri climatice și de mediu care reprezintă o amenințare pentru zonele rurale și pentru întregul teritoriu.
Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 este o oportunitate pentru abordarea punctelor slabe, pe baza consolidării punctelor tari și utilizarea oportunităților, dar și pe baza lecțiilor învățate și progreselor realizate prin PNDR 2007-2013.
Au fost înregistrate progrese importante în perioada 2007-2013, în special cu privire la modernizarea exploatațiilor agricole și a unităților procesatoare din sectorul agro-alimentar, întinerirea generațiilor de fermieri, implementarea de practici și realizarea de investiții prietenoase cu mediul, economii locale diversificate și infrastructura locală dar insuficinete in raport cu nevoile.
Începând cu anul 2007, în România au fost puse bazele promovării utilizării continue și durabile a terenurilor agricole și forestiere, fiind create astfel premisele menținerii patrimoniului natural și conservarea valorii naturale ridicate a zonelor rurale. PNDR 2014-2020 va putea menține în acest context continuarea eforturilor necesare dezvoltării spațiului rural, prin abordarea strategică a următoarelor obiective:
reorganizarea și modernizarea exploatațiilor agricole;
managementul durabil al resurselor naturale și încetinirea schimbărilor climatice;
modernizarea infrastruturii și serviciilor care ajută la îmbunătățirea calității vieții pentru persoanele din mediul rural, diversificarea activităților economice desfășurate, creare de noi locuri de muncă, în conformitate cu prevederile Acordului de Parteneriat.
Aceste obiective sunt în acord cu cele definite în strategiile naționale, în special cu Strategia de dezvoltare a sectorului agroalimentar pe termen mediu și lung 2020-2030, cu Politica Agricolă Comună și cu Strategia Europa 2020.
Măsurile adresate atingerii acestor obiective, se subordonează principiilor și obiectivelor stabilite prin convențiile internaționale și directivele europene adresate conservării biodiversității, habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică și managementului durabil al resurselor naturale.
Creșterea competitivității agriculturii, silviculturii și sectorului alimentar este esențială pentru dezvoltarea economică a zonelor rurale și pentru crearea de locuri de muncă și prin urmare, reprezintă elementul central al acestei strategii.
Există potențial pentru creșterea productivității, integrarea mai bună pe piață a producătorilor agricoli, substituirea importurilor, creșterea exporturilor de produse cu valoare adăugată și modernizarea sectorului de procesare a produselor agricole. În particular, importante beneficii pot fi obținute din sporirea competitivității sectorului pomicol. Sectorul pomicol, aflat în declin în ultimii 25 de ani, atât în materie de suprafețe cultivate, cât și de productivitate, va fi abordat printr-un subprogram dedicat, pentru a elimina problematicile structurale ce afectează plasarea pe piața de fructe proaspete, materie primă pentru procesare și implicit competitivitatea sectorului în general.
Acest sprijin, permite identificarea nevoilor specifice, în contextul unei analize detaliate a sectorului, zonarea intervenției, adresarea mai eficientă a acestora pe tot lanțul, de la productie și procesare până la comercializare și sporirea interesului beneficiarilor, datorită conștientizării oportunităților oferite de acest sector.
Pentru a putea aborda obiectivele PNDR referitoare la protecția mediului și diminuarea schimbărilor climatice și mai ales adaptarea la ele, este necesar să se gestioneze eficient resursele naturale și măsurile de combatere a modificărlor climatice.
PNDR 2014-2020 își propune cu prioritate să mențină înalta valoare naturală și starea bună a resurselor naturale prin promovarea utilizării într-un mod durabil age acestora, precum și să contribuie la atingerea obiectivului național de menținere a unui nivel redus de emisii de GES în sectorul agricol și la adaptarea la efectele schimbarilor climatice.
Amenințările cu care se confruntă mediul natural din România, și pentru evitarea cărora sunt propuse unele măsuri în cadrul PNDR 2014-2020, vizează și riscurile asociate schimbărilor climatice, manifestate prin apariția tot mai frecventă a fenomenelor climatice extreme (seceta, inundații etc.), precum și poluarea din surse agricole.
Zonele rurale joacă un important rol socio-economic în România, reprezentând o pondere mare din suprafața totală a teritoriului fiind locuite de aproape jumătate din populația tarii. Acest spațiu ar putea beneficia de o bună dezvoltare a mediului de afaceri și oferi noi locuri de muncă, oferind oprtunitati de ocupare in randul al populației active din mediul rural.
3.3 Analiza contextului economic, ca stă la baza implementării PNDR 2014-2020
În planul dezvoltării economice, România ocupă o poziție modestă în UE-27, la nivel european, în 2012, ponderea în PIB fiind de doar 1%. Chiar dacă după 2010 PIB-ul pe locuitor a înregistrat un trend crescător, deși, raportat la media UE-27 în termeni de PPS/locuitor, înseamnă numai 49%.
Exită u potențial de cretere destul de mare în economia rurală și în agicultură, la noi în țară, dar care nu sunt exploatate la nivel maxim. Un procentaj de 6.01% din VAB a fost generat de agricultură, adică 6924.752 milioane Euro. Analizând evoluția înregistrată de distribuția VAB în funcție de sectoarele de activitate se poate observa faptul că în 2012 ponderea agriculturii a scăzut la 6.0%, comparativ cu 2005, când aceasta a fost de 9.52%, spre deosebire de sectorul secundar, care a înregistrat majorări, 42.3% în 2012 comparati cu 35.9% în 2005 și cel terțiar care a scăzut la
Deși acest fenomen reflectă un proces de apropiere a structurii economiei românești de cea existentă în restul SM, ponderea sectorului agricol rămâne totuși de peste trei ori mai mare decât în UE27 (1,74% în 2012).
În 2012, productivitatea muncii în agricultură, silvicultură și pescuit a fost de 2464 €/persoană ocupată, fiind de aproape 5 ori mai mică decât media națională (12.527 €/persoană ocupată), pe când în sectorul secundar (industrie și construcții) și terțiar, valorile înregistrate au fost cu 50%, respectiv 30% mai mari.
Analiza IMM-urilor din spațiul rural evidențiază capacitatea redusă a acestora de a răspunde necesității de a furniza locuri de muncă pentru populația din zonele rurale. Extinderea afacerilor mici este recunoscută ca fiind sursa cea mai importantă de locuri de muncă/obținere de venituri în spațiul rural, nu doar pentru economiile deja dezvoltate, ci și pentru cele în curs de dezvoltare.
Dintre IMM-urile active cu profil non-agricol la nivel național, numai 18,1% figurau în mediul rural la nivelul anului 2011, ceea ce denotă o pondere redusă a IMM-urile din rural implicate în desfășurarea activităților non-agricole (industrie, servicii și turism rural).
Deși în perioada 2005-2011, numărul IMM-urilor cu profil non-agricol din rural a crescut cu 16%, efectele crizei economie s-au făcut simțite în ultimii trei ani analizați, când a fost înregistrată o scădere cu 7492 a acestor unități, ajungându-se la 77.315 IMM-uri non-agricole (sector secundar și terțiar) în 2011.
Cu toate că microîntreprinderile ce desfășurau activități non-agricole în mediul rural au fost sprijinite și prin PNDR 2007-2013 (în 2011 majoritatea proiectelor finanțate prin măsura 312-56,5%- vizau activități de prestare servicii auxiliare în agricultură) totuși densitatea IMM-urilor la 1.000 de locuitori în mediul rural este mai redusă decât cea la nivel național (9,64 față de 23,66 în anul 2011).
Turismul rural nu are ca unică dimensiune localizarea în spațiul rural ci are implicit dimensiuni culturale, tradiționale, agricole și ecologice, fiind reprezentat de componente precum: agroturism, ecoturism, turism ecumenic și turism de agrement în contextul specificității locale. În ceea ce privește infrastructura de turism, capacitatea de cazare (locuri de cazare existente) la nivel național a înregistrat o creștere de 6,13% în 2012 față de 2005, hotelurile deținând 60% din capacitatea totală de cazare.
Dacă ne raportăm la capacitatea de cazare existentă în pensiunile agroturistice din mediul rural, aceasta s-a dublat în perioada analizată, înregistrând o creștere de 59,4% fapt datorat, în mare parte, sprijinului financiar acordat prin fondurile europene.
Cu tot acest suport, turismul rural nu a ajuns la un nivel de dezvoltare satisfăcător, în special din punct de vedere al calității infrastructurii și al serviciilor furnizate, în special cele de agrement.
Analiza SWOT
3.4 Nevoiele identificate în urma analizei contextului economic, ca stă la baza implementării PNDR 2014-2020
Nevoile pe care statul dorește să le acopere, cu ajutorul PNDR 2014 – 2020 sunt:
Cunoștințele corecte pentru fermieri
Servicii de calitate și adecvate pentru de consilierea și consultanța agricolă
Activități de cercetare adaptate nevoilor deținute de fermieri si procesatori
Capital și tehnologie suficiente pentru a realiza activități agricole foarte moderne
Programe de modernizare pentru sectorul de procesare al produselor agricole și adaptarea la standardele aflate la nivelul UE
Generații de fermieri mai tineri
Ferme mic mai moderne și mai bine organizate, orientate către piață
Organizații și grupuri pentru producători, care să fie funcționale
Lanțuri pentru aprovizionare funcționale și mai ales funcționale
Managementul riscului la nivelul agriculturii și silviculturii
Instrumente financiare adecvate fermierilor, procesatorilor, și micilor antreprenori care activează în zonele rurale mai facil de acceat
O diversitate biologică și valoare a mediului pentru terenurile agricole și forestiere menținute bine
Managenetul durabil, aplicat la nivelul pădurilor
Suprafețelor împădurite din ce în ce mai multe
Resurse de apă menținute și îmbunătățite
Resurse de sol protejate
Adaptarea la efectele cauzate de schimbările climatice
Emisii de GES la nivel mic în sctorul agricol, tranziția spre economia fără emisii de caron
Grad de sărăcie și excluziune socială diminuate
O infrastructură de bază și de servicii adecvate zonelor rurale
Locuri de muncă în zonele rurale mai multe
Conservarea patrimoniului local
Prgramul LEADER la baza abordării la nivel local
Rețeaua națională funcținală pentru dezvoltarea rurală
Acces facil la infrastructura modernă de tip TIC
Invătământul agricol cu infrastructura dezvoltată
3.5 Condiții generale de aplicabilitate a măsurilor PNDR 2014-2020
Aria de aplicabilitate a măsurilor și sub-măsurilor
Ariile de aplicabilitate indicate în fișele tehnice concepute pentru mășurile și submăsurile PNDR 2014-2020 pofi fi:
pe întreg teritoriul României: M.1, M.2, M.4; sM.6.1, sM.6.3, sM6.5, M.8.1, M.9, M.10, M11, M.13, M.14, M.15, M.16, M.17.
în zonele rurale (constituite din comunele aflate la o unitate administrativ-teritorială. Din punct de vedere administrativ-teritorial, comunca este cea mai mică unitate, ea aflându-se la nivel NUTS 5. La nivelul țării noastre, la ora actuală există 2861 comune) sM6.2, sM6.4, M7;
la nivel de LEADER, ca spațiu eligibil, absolut toate masurile indicate de strategii trebuie implementate prin intermediul programului.
Tipurile de beneficiari
Conform fișelor tehnice, printre cei care pot deveni beneficiari de fondurilor nerambursabile, din cadrul PNDR 2014-2020 și a R(UE) nr. 1305/2013, se numără:
Instituții publice ori private, chiar și asociațile acestora – persoane juridice ce dețin competențe cu privire la formarea profesională, informarea, serviciile de consiliere și promovare
Fermieri, conform condițiilor din fișele fiecărei măsuri în parte
Fermieri tineri așa cum prevede definiția de la art. 2 din R (UE) nr. 1305/2013;
Persoanele Fizice Autorizate
Unități administrativ-teritoriale diverse și comunele ori asociațiile acestora
Grupuri de producători, cooperative, constituite conform legislației în vigoare, inclusiv cele din sectorul pomicol
Grupuride companii
Parteneriate realizate între companii
Propietarii de teren agricol și neagricol împreună cu asociațiile lor
Deținători ai pădurilor sau a asociațiilor acestora
Administratorii fondului forestier statal
Federațiile/organizațiile utilizatorilor de apă, proprietarii/deținătorii terenurilor agricole care au fost constituite sub auspiciile legii actuale
ONG-urile
Unitățile de cult
Fondurile mutuale adresate agriculturii constituite conform legislației naționale ca și asociații juridice, care sunt non-profit, și acreditate de autoritățile competente;
PPP-uri de tip GAL
Agențiile de Plată, Autoritatea de Management și Agențile de Plată, și alte organisme implicate în mod direct în implementarea PNDR.
Art.111 din R (UE) nr.1306/2013 ne indică normele care stau la baza publicării raportului anual ex-post, cu beneficiarii programelor de finanțare oferite de PNDR.
Art.113 din R (UE) nr.1306/2013 indică faptul că pentru a menține interesele UE protejate, vor fi anunțați în timp util cu privire la publicarea datelor menționate de art. Anterior, pentru a putea fi prelucrate de către organismele de audit și investigare pe care UE le deține. Eferitor la datele cu caracter personal, Directiva 95/46/CE meționează faptul că beneficiarii trebuie să își dea acordul pentru prelucrarea loc, iar nerespectarea lor poate atrege consecințe grave.
Instrumente financiare
Pentru a veni în sprijinul antreprenorilor care îți desfășoară activitatea în zonele rurale și mai ales a fermierilor, PNDR propune utilizarea unor instrumente financiare car au fost create special pentru a le asigura partea de cofinanțare de care ei au nevoie.
În cadrul Mimisterului Agriculturii și Dezvoltării Regionale se elaborează evaluaea ex-ante, pentru instrumentele financiare, așa cum este prevăzut și în art. 37, alin. 2 din R (UE) nr. 1303/2013. Rezultatele preliminare ale evaluării a indicat faptul că este necesasră combinarea instrumentelor financiare cu o serie de granturi oferite pentru a veni în sprijinul beneficiarilor de proiecte de învestiții private ce beneficiază de cofinanțare, astfel: M 4 „Investiții privind activele fizice”, sM 4.1 „Investiții privind exploatațiile agricole”, și sM 4.2 „Investiții pentru procesarea/marketingul produselor agricole”,
M 6 „Dezvoltarea exploatațiilor și a întreprinderilor”, sM6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea microîntreprinderilor și întreprinderilor mici non-agricole”,
sM 4.1 și 4.2 din cadrul sub-programului tematic pentru pomicultură,
Proiectele cu finanțare din LEADER care răspund la obiectivele submăsurilor prezentate mai sus.
Instrumentele financiare finale vor vea la bază reglementările art. 38 (1) b din R (UE) nr. 1303/2013, la momentul actual analizându-se oporunitățile și capacitățile de răspundere la nevoile identificate, prin instrumentul de finanțare și prin cel de creditare. Acestea două urmând a fi aplicate de către MADR în sprijinul beneficiarilor de proiecte finanțate prin intermediul Programului.
Având în vedere stadiul la care se află ân momentul de față evaluarea ex-ante pentru instrumentele financiare, până la adoprarea Programului va fi posibilă finalizarea analizei și bineînțeles introducere instrumentelor de finanțare încă de la momentul Lansării perioadei de implementare pentru PNDR 2014-2020. În urma finalizării evaluării ex-ante, realizată în conformitate cu art. 37 alin. 2 din R (UE) nr. 1303/2013, dar și a deciziei de aducere de contribuții din Program la instrumentele financiare dispinibile, alocarea bugetară 180 pentru măsurile ce vor putea aplica instrumente financiare va constitui obiectul de contribuție asupra instrumentelor financiare, prin aplicarea art. 59, alin. 4 lit (d) din R (UE) 1305/2013.
Abia după transmiterea rezultatelor obținute în urma evaluării ex-ante se va decide ce metotă va fi utilizată pentru alegerea intermediarilor financiari și a gestionarilor.
Principiile de selecție
La secțiunea „Descrierea măsurilor selectate” pentru PNDR 2014-2020 au fost incluse și principiile care vor fi folosite în procesul de determinare a criteriilor de selecție a proiectelor și strategiilor de dezvltare locală, avându-se în vedere o serie de obiective relevante.
Principiile de selecție sunt descrise la general, dar în mod suficient de clar încât să reflecte exact viziunea sprijinului financiar, care sunt potențialii beneficiari sau grupuri de beneficiari, și să permită mai apoi și elaborarea criteriilor selective pentru fiecare măsură în parte.
Comitetul de Monitorizare, împreună cu Autoritatea de Management sunt cele două organisme care stabilesc, prin consultare, care sunt criteriile de selecție ce vo ajuta la prioritizarea și ierarhizarea cererilor de finanțare în așa fel încât proiectele care corespund cel mai bine necesităților identificate să primească spijinul financiar necesar. Fiecărui criteriu de selecție i se va acorda și un punctaj în funcție de importanța pe care o are, ceea ce va permite ulterior, asocierea unui punctaj obținut cu importanța proiectului.
La nivel național, legislația subsecventă este cea care va detalia criteriile de selecție, dar se vor respecta prevederile art. 49 al R (UE) nr. 1305/2013, referitoare la tratamentul egal al solicitanților, utilizarea eficiență a resurselor deținute și direcționarea măsurilor corespunzător cu prioritățile pe care UE le are în ceea ce privește dezvoltarea rurală.
Proiectele vor fi selectate în conformitate cu o procedută bine pusă la punct și transparentă, care va fi elaborată în conformitate cu criteriile de selecție și a regulilor prevăzute de capitolul 15, Setiunea 5. Este necesară selecția proiectelor în cazul măsurilor 4, 6, 7, 8, 15 și 16, dar trebuie avut în vedere și principiul proporționalității cu privire la dimensiunea oerațiunii.
Capitolul 4 Concluzii finale
Această ultimă parte a lucrării va evidenția cocluziile care au rezultat din ceea ce a fost prezentat pe parcursul celor 3 capitole.
La nivelul țării noastre, spațiul rural este compus, actualmente din 2688 de comune, care, în conformitate cu Legea 2/1968 formează populația rurală a României. Acestea au în componența lor unul sau mai multe sate, la nivelul României existând în momentul de față 12751 sate. Cele 42 de județe reprezintă de fapt baza unităților administrativ teritoriale.
Odată cu adoptarea Legii 151/1998 privind dezvoltarea regională, suprafața tării noastre a fost împărțită în opt regiuni de dezvoltare. În vederea ușurării muncii tuturor și pentru a face mai ușor de înțeles evoluția, comparațiile sunt realizate la livel de regiune.
Ca și suprafață, cea mai extinsă regiune este cea de Nord-Este, unde 94% suprafață este situată în zona rurală, iar la polul opus se situează regiunea Sud, care are 55.7% din populație, amplasată în rural.
Regiunea București reprezintă un caz aparte, deoarece aici se regăsește și municipiul București, care atinge 88.8% din toată populația regiunii, doar 11.2% din populație locuind în zona rurală.
Politica agricolă și rurală joacă un rol primordial în coeziunea socială, economică și teritorială a UE, în primul rând, și în protecția mediului, în al doilea rând. Este necesar să se ia în considerare faptul că agrosilvicultura este un sector caracterizat de legăturile sale cu resursele naturale. Agrosilvicultura acoperă 78% din suprafața UE. Terenurile agricole utilizate ocupă mai mult de 170 de milioane de hectare. Totodată, agricultura reprezintă, principalul utilizatoral terenurilor și a apei, dar și cel mai important producător de biomasă utilizată în scopuri energetice.
Pe lângă măsurile de piață (primul pilon), politica privind dezvoltarea rurală (pilonul 2) a devenit un element esențial al modelului agricol la nivel european, care are la bază multifuncționalitatea activității di nsectorul agricol. Principalul obiectivul al PAC este acela de a implementa un cadru coerent și durabil care să garanteze viitorul spațiilor rurale, având la bază, mai ales, capacitatea acesteia de a furniza o gamă de servicii publice care depășesc simpla producție a alimentelor – și pe capacitatea economiei rurale de a crea noi surse de venit și de job-uri, și să protejeze în același timp moștenirea culturală, patrimonială și de mediu a lumii rurale.
Din 2000 până în prezent, au fost puse în aplicare sau începute în cadrul programelor PHARE peste 75 de proiecte, axate pe aspecte legate de agricultură sau dezvoltare rurală. Suma totalizată de aceste proiecte depășește 60 milioane Euro. Proiectele constau în principal în programe de twinning, de asistență tehnică și de întărire a capacităților instituționale, prin prisma Pilonilor 1 și 2 din cadrul PAC.
Având în vedere faptul că Programele PHARE nu sunt comparabile cu majoritatea măsurilor prevăzute de către PNDR, având ca scop principal dezvoltarea capacității instituționale, MADR și-a concentrat eforturile pentru a face un inventar al experienței dobândite în urma desfășurării programului SAPARD pentru că, pentru multe dintre măsuri, PNDR este de fapt, o prelungire a acestuia. Cu toate acestea, prin experiența acumulată în programele PHARE s-a contribuit semnificativ la dezvoltarea capacităților și competențelor personalului de la toate nivelurile responsabile cu pregătirea și aplicarea PAC și programarea PNDR pentru 2007-2013 precum și la dobândirea unor experiențe valoroase petru pregătira și implementarea proiectelor de asistență tehnică, training și pregătire profesională.
În pregătirea și derularea proiectelor PHARE, deja implementate sau aflate în curs de implementare la noi în țară, problemele întâmpinate de autoritățile implicate au fost, în special, legate de:
Ambiguitat și restrictibitate în ceea ce privește critriile de selecție
Conflictele de interese
Abordare realizată pe bază preț gobal sau onorarii
Cheltuielile incidentale
Experți cheie care primesc cerințe exagerate
Diferențele apărute la nivelul liniilor bugtare datorită realocării de fonduri.
În domeniul pregătirii profesionale principale probleme rezultate în urma implementării proiectelor PHARE au vizat calitatea instruirii oferite, determinată de deficiențe în modul de selectare a ofertelor și criteriile de selecție folosite, permisivitatea calendarului de desfășurare precum și tematica de training care nu întotdeauna a prezentat o relevanță ridicată, în măsura în care în cadrul unor sesiuni de instruire subiectele erau cunoscute, parțial sau total, de participanți, selectarea inadecvată a participanților.
Pentru proiectele de asistență tehnică principalele probleme au vizat perioadele foarte lungi de pregătire a dosarelor și instrumentare a licitațiilor precum și elaborarea unor termeni de referință neclari, care au facilitat furnizarea de către contractori a unor servicii neconforme.
Pe baza acestor lecții învățate din implementarea proiectelor PHARE în România, în implementarea măsurilor 111, 143 și a Operațiunilor de Asistență Tehnică, AM va avea în vedere experiența dobândită pentru elaborarea termenilor de referință, a bugetelor pentru proiecte, planificarea activităților, selectarea contractorilor și managementul contractelor.
Principalele trei obiective strategice care stau la baza politicii de dezvoltare rurală pentru perioada 2014-2020 se axează și care se aliniază Strategiei Europa 2020 și obiectivelor PAC propunându-și:
stimularea competitivității agriculturii
garantarea unei gestionări durabile a resurselor naturale și combaterea modificărilor climatice
favorizarea dezvoltării teritoriale echilibrate a economiilor și comunităților rurale, inclusiv crearea și menținerea de locuri noi de muncă.
În cadrul celor șase axe prioritare au fost încorporate o serie de domenii mai explicite. Fiecare stat membru, sau regiune, își va stabili propriile obiective cantitative, având în vedere fiecare arie de acțiune în parte, stabilită în funcție de nevoile identificate. Mai apoi, ele vor determina măsurile ce vor fi luat în vederea atingerii obiectivelor și mai ales ce fonduri se vor aloca fiecărei măsuri.
Bugetele disponibile sunt puse la dispoziție de catre FEADR din fonduri maționale sau private, în unele cazuri.
Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) 2014-2020 este o oportunitate pentru abordarea punctelor slabe, pe baza consolidării punctelor tari și utilizarea oportunităților, dar și pe baza lecțiilor învățate și progreselor realizate prin PNDR 2007-2013.
Au fost înregistrate progrese importante în perioada 2007-2013, în special cu privire la modernizarea exploatațiilor agricole și a unităților procesatoare din sectorul agro-alimentar, întinerirea generațiilor de fermieri, implementarea de practici și realizarea de investiții care să nu afecteze mediul înconjurător, diversitate la nivelul economiilor locale și infrastructura locală dar insuficinete in raport cu nevoile.
Creșterea competitivității la nivelul sectoarelor agricol, silvic și alimentar este esențială pentru dezvoltarea economică a zonelor rurale și pentru crearea de locuri de muncă și prin urmare, reprezintă elementul central al acestei strategii.
Există potențial pentru creșterea productivității, integrarea mai bună pe piață a producătorilor agricoli, substituirea importurilor, creșterea exporturilor de produse cu valoare adăugată și modernizarea sectorului de procesare a produselor agricole. În particular, importante beneficii pot fi obținute din sporirea competitivității sectorului pomicol. Sectorul pomicol, aflat în declin în ultimii 25 de ani, atât în materie de suprafețe cultivate, cât și de productivitate, va fi abordat printr-un subprogram dedicat, pentru a elimina problematicile structurale ce afectează plasarea pe piața de fructe proaspete, materie primă pentru procesare și implicit competitivitatea sectorului în general.
Pentru a putea aborda obiectivele PNDR referitoare la protecția mediului și diminuarea schimbărilor climatice și mai ales adaptarea la ele, este necesar să se gestioneze eficient resursele naturale și măsurile de combatere a modificărlor climatice.
Exită u potențial de cretere destul de mare în economia rurală și în agicultură, la noi în țară, dar care nu sunt exploatate la nivel maxim. Un procentaj de 6.01% din VAB a fost generat de agricultură, adică 6924.752 milioane Euro. Analizând evoluția înregistrată de distribuția VAB în funcție de sectoarele de activitate se poate observa faptul că în 2012 ponderea agriculturii a scăzut la 6.0%, comparativ cu 2005, când aceasta a fost de 9.52%, spre deosebire de sectorul secundar, care a înregistrat majorări, 42.3% în 2012 comparati cu 35.9% în 2005 și cel terțiar care a scăzut la
Analiza IMM-urilor din spațiul rural evidențiază capacitatea redusă a acestora de a răspunde necesității de a furniza locuri de muncă pentru populația din mediul rural. Extinderea micilor afaceri este recunoscută ca fiind sursa cea mai importantă de locuri de muncă/obținere de venituri în spațiul rural, adresate și economiilor deja dezvoltate, și celor în curs de dezvoltare.
Deși în perioada 2005-2011, numărul IMM-urilor cu profil non-agricol din rural a crescut cu 16%, efectele crizei economie s-au făcut simțite în ultimii trei ani de analiză, când s-a înregistrat o diminuare cu 7492 a lor, ceea ce a rezultat în 77 315 IMM-uri non-agricole (sector secundar și terțiar) în 2011.
Cu toate că microîntreprinderile ce desfășurau activități non-agricole în mediul rural au fost sprijinite și prin PNDR 2007-2013 (în 2011 majoritatea proiectelor finanțate prin măsura 312-56,5%- vizau activități de prestare servicii auxiliare în agricultură) totuși densitatea IMM-urilor în mediul rural la 1.000 de locuitori este mai redusă decât cea la nivel național (9.64 față de 23.66 în anul 2011).
În urma analizei SWOT aplicată zonei spațiului rural de care România dispune, cele mai importante puncte forte identificate au fost:
pondere mărită a terenurilor agricole și forestiere care generează servicii ecosistemice caracterizate prin diversitate biologică mare, inclusiv suprafețe agricole importante care au o valoare naturală de 74 (HNV), gestionate tradițional, și care ajută la conservarea biodiversității
Deținerea de rase tradiționale care sunt adaptate la condițiile locale
Programe de conservare create spentru a conserva rasele locale aflate în pericol de abandon
Grad crescut de acoperire a zonelor importante privind protecția mediului prin referite la managementul durabil al terenurilor forestiere și agricole
Un grad diminuat de utilizare a fertilizatorilor sau pesticidelor agricole la nivel național
Calitate superioară a resurselor de apă
Un grad ridicat al suprafețelor de teren aflate în programe de promovare a practicilor agricole de scară largă, cu impact redus asupra mediului
Nivel mic al emisiilor de gaze de seră la nivelul agriculturii
Păduri cu funcții administrare și protecție, administrate prin intermediul programelor de gestiune durabilă, asemănătoare cu cele utilizate la nivel european
Implemenarea măsurilor de mediu cu performanțe remarcabile
Energie regenerabilă obținută dintr-o gamă variată de resurse
Printre nevoile sesizate, de pe urma analizei SWOT se numără și:
Cunoștințele corecte pentru fermieri
Generații de fermieri mai tineri
Lanțuri pentru aprovizionare funcționale și mai ales funcționale
Instrumente financiare special adresate micilor antreprenori, fermierilor sau procesatorilor care activează în zonele rurale mai facil de acces
diversitate biologică și valoare a mediului pentru terenurile agricole și forestiere menținute bine
Locuri de muncă în zonele rurale mai multe
Conservarea patrimoniului local
Prgramul LEADER la baza abordării la nivel local
Rețeaua națională funcținală pentru dezvoltarea rurală
Acces facil la infrastructura modernă de tip TIC
Conform fișelor tehnice, printre cei care pot deveni beneficiari de fonduri nerambursabile, oferite prin intermediul PNDR 2014-2020 și a R(UE) nr. 1305/2013, se numără:
Fermieri, conform condițiilor din fișele fiecărei măsuri în parte
Fermieri tineri
Unitățile administrativ-teritoriale, dintre care amintim comunele ori asociațiile acestora
Grupuri de cooperative sau producători, constituite îm conformitate cu legislația națională în vigoare, inclusiv cele din sectorul pomicol
Grupurile
Parteneriatele
Deținătorii terenurilor agricole și neagricole, alături de asociațiile lor
Deținărotii de pădure împreună cu asociațiile acestora
Conducatorii fondului forestier național
ONG-urile
Unitățile de cult
În vederea sprijinirii antreprenorilor care îți desfășoară activitatea în zonele rurale și mai ales a fermierilor, PNDR propune utilizarea unor instrumente financiare car au fost create special pentru a le asigura partea de cofinanțare de care ei au nevoie.
Având în vedere stadiul la care se află ân momentul de față evaluarea ex-ante pentru instrumentele financiare, până la adoprarea Programului va fi posibilă finalizarea analizei și bineînțeles introducere instrumentelor de finanțare încă de la momentul Lansării perioadei de implementare pentru PNDR 2014-2020. În urma finalizării evaluării ex-ante, realizată în conformitate cu art. 37 alin. 2 din R (UE) nr. 1303/2013, dar și a deciziei de aducere de contribuții din Program la instrumentele financiare dispinibile, alocarea bugetară 180 pentru măsurile ce vor putea aplica instrumente financiare va constitui obiectul de contribuție asupra instrumentelor financiare, prin aplicarea art. 59, alin. 4 lit (d) din R (UE) 1305/2013.
Principiile de selecție sunt descrise la general, dar în mod suficient de clar încât să reflecte exact viziunea sprijinului financiar, care sunt potențialii beneficiari sau grupuri de beneficiari, și să permită mai apoi și elaborarea criteriilor selective pentru fiecare măsură în parte.
Comitetul de Monitorizare, împreună cu Autoritatea de Management sunt cele două organisme care stabilesc, prin consultare, care sunt criteriile de selecție ce vo ajuta la prioritizarea și ierarhizarea cererilor de finanțare în așa fel încât proiectele care corespund cel mai bine necesităților identificate să primească spijinul financiar necesar. Fiecărui criteriu de selecție i se va acorda și un punctaj în funcție de importanța pe care o are, ceea ce va permite ulterior, asocierea unui punctaj obținut cu importanța proiectului.
La nivel național, legislația subsecventă este cea care va detalia criteriile de selecție, dar se vor respecta prevederile art. 49 al R (UE) nr. 1305/2013, referitoare la tratamentul egal al solicitanților, utilizarea eficiență a resurselor deținute și direcționarea măsurilor corespunzător cu prioritățile pe care UE le are în ceea ce privește dezvoltarea rurală.
Bibliografie
Cărți
Atkinson, A. B., Social indicators: the EU and social inclusion, Oxford University Press, Oxford, 2002
Bleahu, A., Dezvoltarea rurală, în Zamfir, C., Stănescu, S., (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale, Ed. Polirom, Iași, 2007
Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, N., Spațiul rural – definire, organizare, dezvoltare, Timișoara, Editura Mirton 2003
Brînzan, O., Spațiul Rural, Ed. Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2006
Cândea, M., Bran, F., Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare , dezvoltare durabilă, Ed. Economică, București, 2001
DeFleur, M.L., Ball-Rokeach, S., Teorii ale comunicării de masă, Ed. Polirom, Iași, 1999
Drăghici, M. și col., Spațiul rural. Definire. Organizare. Dezvoltare, Ed. Mirton, 2003
Estes, R. J., Trends in world social development: the social progress of nations, 1970 -1987, Praeger, New York, 1988
Mărăcineanu, Fl. și colaboratorii, Dezvoltarea rurală – politici și strategii, Ed. Ceres, București, 2003
Mitrache, S., Dezvoltarea durabilă rurală, Ed. Planeta, București, 2000
Sonnino, R., Kanemasu, Y. and Marsden, T., Sustainability and Rural Development, Rural Sociology Group, Wageningen University, 2012
Surd, V., Geografia așezărilor, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
Vadideanu. A., Dezvoltarea durabilă, Ed. Universității București, 1998
Vineze. M., Dezvoltarea regională și rurală, Ed. Economică București, 2000
Zahiu. L., Managementul agricol, Ed. Economică București, 2001
Articole
EC – The Common Agricultural Policy and agriculture in Europe, Brussels, 2013
Maping rural/urban areas from population density grids, 2010
Mărginean, I., Modelul social românesc.Orizont 2025 ”Calitatea Vieții”, nr.3–4, 2004
Panduru, F., Molna, M., Vasile, A., Duma, V., & Grigoraș, V. (2004 ). Indicatori de excluziune/incluziune socială București: Institutul Național de Statistică, Universitatea București, Comisia Națională Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, 2014
Programul Național de Dezvoltare Rurală, 2007-2013
Programul Național de Dezvoltare Rurală, 2014-2020
Raport Final privind implementarea programului SAPHARD în România
Sandu, D., Dezvoltare și sărăcie în satele României, Sociologie românească, nr. 4, 1999
UNDP (Romania), Raportul Național al Dezvoltării Umane 2003-2005, București, 2005
Zamfir, E., Indicatori subiectivi ai calității vieții, în: Zamfir, C. & Vlăsceanu, L. (coord.), Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1993
Site-uri
www.apdrp.ro
www.eceuropa.eu
www.fonduri-ue.ro
www.madr.ro
www.pndr.ro
Bibliografie
Cărți
Atkinson, A. B., Social indicators: the EU and social inclusion, Oxford University Press, Oxford, 2002
Bleahu, A., Dezvoltarea rurală, în Zamfir, C., Stănescu, S., (coord.), Enciclopedia dezvoltării sociale, Ed. Polirom, Iași, 2007
Bold, I., Buciuman, E., Drăghici, N., Spațiul rural – definire, organizare, dezvoltare, Timișoara, Editura Mirton 2003
Brînzan, O., Spațiul Rural, Ed. Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2006
Cândea, M., Bran, F., Spațiul geografic românesc. Organizare, amenajare , dezvoltare durabilă, Ed. Economică, București, 2001
DeFleur, M.L., Ball-Rokeach, S., Teorii ale comunicării de masă, Ed. Polirom, Iași, 1999
Drăghici, M. și col., Spațiul rural. Definire. Organizare. Dezvoltare, Ed. Mirton, 2003
Estes, R. J., Trends in world social development: the social progress of nations, 1970 -1987, Praeger, New York, 1988
Mărăcineanu, Fl. și colaboratorii, Dezvoltarea rurală – politici și strategii, Ed. Ceres, București, 2003
Mitrache, S., Dezvoltarea durabilă rurală, Ed. Planeta, București, 2000
Sonnino, R., Kanemasu, Y. and Marsden, T., Sustainability and Rural Development, Rural Sociology Group, Wageningen University, 2012
Surd, V., Geografia așezărilor, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2003
Vadideanu. A., Dezvoltarea durabilă, Ed. Universității București, 1998
Vineze. M., Dezvoltarea regională și rurală, Ed. Economică București, 2000
Zahiu. L., Managementul agricol, Ed. Economică București, 2001
Articole
EC – The Common Agricultural Policy and agriculture in Europe, Brussels, 2013
Maping rural/urban areas from population density grids, 2010
Mărginean, I., Modelul social românesc.Orizont 2025 ”Calitatea Vieții”, nr.3–4, 2004
Panduru, F., Molna, M., Vasile, A., Duma, V., & Grigoraș, V. (2004 ). Indicatori de excluziune/incluziune socială București: Institutul Național de Statistică, Universitatea București, Comisia Națională Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, 2014
Programul Național de Dezvoltare Rurală, 2007-2013
Programul Național de Dezvoltare Rurală, 2014-2020
Raport Final privind implementarea programului SAPHARD în România
Sandu, D., Dezvoltare și sărăcie în satele României, Sociologie românească, nr. 4, 1999
UNDP (Romania), Raportul Național al Dezvoltării Umane 2003-2005, București, 2005
Zamfir, E., Indicatori subiectivi ai calității vieții, în: Zamfir, C. & Vlăsceanu, L. (coord.), Dicționar de sociologie, Ed. Babel, București, 1993
Site-uri
www.apdrp.ro
www.eceuropa.eu
www.fonduri-ue.ro
www.madr.ro
www.pndr.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Cresterea Eficientei Utilizarii Fondurilor Europene Pentru Dezvoltare Rurala Pentru Perioada 2014 2020 (ID: 138672)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.