Creditarea Ifn Studiu Comparativ Fata de Banca

Cuprins

CAPITPLUL I. O vedere de ansamblu asupra sistemului bancar românesc

I.1. Formarea și evoluția sistemului bancar românesc

Sistemul bancar poate fi considerat principala sursă motorie a întregii economii de piață din zilele noastre, sau, mai bine spus, poate una dintre cele mai importante surse, întrucât prin intermediul acestuia sunt mobilizate disponibilitățile monetare ale economiei și, totodată, se realizează canalizarea acestora în vederea obținerii unor performațe sporite din punct de vedere al activităților economice întreprinse. Într-o altă formulare, plasarea eficientă și structurată a economiilor în sensul investițiilor se concretizează în atingerea unei tendințe mai mult decât favorabile în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea economică. Sistemul bancar este practic, motorul unei economii, elementul de a cărui bună funcționare și eficiență depinde într-o foarte mare pro porție întreaga economie. Acest lucru poate fi, desigur, demonstrat cu ușurință din prisma unor evenimente de scară internațională a căror efecte și-au făcut simțită prezența puternic în cadrul economiilor țărilor la nivelul celor două continente, american și european. Însă, ne vom opri asupra acestui aspect, în cele ce urmează, pe măsură ce cronologia evenimentelor ne va purta spre respectivul reper istoric, particularizându-l asupra efectelor avute în cadrul economiei românești.

Lucrările de specialitate și, mai degrabă, atenția cercetătorilor din domeniul economic s-au concentrat în vederea analizării și conceptualizării unor diferite modele de sisteme bancare unele existând doar la nivel teoretic, altele cu aplicabilitate ridicată întâlnite de-a lungul parcurgerii filelor istoriei ale diferitelor organizații statale.

În cele ce urmează, vom analiza evoluția sistemului bancar românesc, începând cu apariția formelor incipiente a ceea ce numim în zilele noastre instituție bancară și până la analiza în esență a conceptului de sistem bancar din perspectiva prezentului.

Conform autorului Ion Turcu, într-una dintre lucrările sale de drept bancar, primele activități bancare desfășurate pe teritoriul României de astăzi se regăsesc în perioada Daciei Traiane. În vederea susținerii aspectului menționat anterior stau mărturie o serie de 55 de plăci de piatră descoperite în perioada 1786-1855, publicate la Berlin în anul 1873 în cadrul lucrării Corpus Inscriptiorum Latinarum. Cele 55 de plăcuțe conțineau referiri la inființarea unei instituții bancare, în sensul incipient al termenului, regăsindu-se mențiuni cu privire la faptul că băncile acordau împrumuturi și, totodată, percepeau dobânzi. Aspectele menționate anterior evidențiază importanța unei forme de organizare a activității bancare, deși conceptul de activitate bancară este departe de a se apropia de concepția existentă în zilele noastre.

Făcând un salt temporal substanțial, ajungem în perioada modernă de debut a relațiilor economice capitaliste, perioadă ce se suprapune cu apariția primelor elemente constitutive ale activității bancare timpurii. Încercările de conturare a sistemului bancar, respectiv a primelor instituții financiar- bancare în sensul modern al termenului, se regăsesc în perioada de început a secolului al XIX-lea. Principala activitate a zarafilor din perioada de început a acestui secol, aceea de comerț cu monedă, a condus o dată cu dezvoltarea economică și transformările profunde apărute la nivelul economico-social, la specializarea acestora în acordarea de împrumuturi sub forma „creditelor politice” și a „creditelor de consum”. Totalitatea păturilor sociale erau vizate de acest tip de împrumuturi căpătând o importanță aparte pentru economia perioadei respective. Ca urmare a acestor aspecte, precum și a trecerii la un cu totul alt nivel din punct de vedere economic, s-a simțit necesară concretizarea sub o anumită formă a unui sistem bancar.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în perioada 1830-1860, activau în domeniul bancar, astfel, pe teritoriul Țărilor Românești și al Transilvaniei, mai exact în localități precum Brăila, Galați, București, Buzău, Craiova, Iași, o serie de case comerciale străine, favorizând, astfel, pătrunderea băncilor străine în economia românească prin deschiderea de sucursale. Importanța acestor case de bancheri-cămătari s-a datorat în mare măsură activității acestora cuprinse în sfera bancară precum și a activității de acordare a împrumuturilor cu camăta dintre aceste activități putând fi amintite : „acordarea de împrumuturi visteriilor și particularilor pe amanete (gaj) și ipoteci (garanții în bunuri imobiliare), reprezentau case străine în Principate, făceau afaceri de import și de export”.

În Transilvania, activitatea bancară s-a conturat prin intermediul institutelor de credit care au aparut și au evoluat în a doua numătate a secolului al XIX-lea având drept ax gravitațional piețele financiare din cadrul Imperiului Austro-Ungar, centrele de activitate bancară fiind situate la Budapesta, respectiv la Praga. De menționat sunt, astfel, următoarele case de economii: Kronstadter Allgemeine Sparkassa („Casa generală brașoveană de economii”) sub modelul unei cooperative de credit înființată în anul 1835 de către Peter Traugott Lange, Hermannstader Allgemeine Sparkassa („Casa generală sibiană de economii”), înființată în anul 1841 de către austriacul Friedrich Michael Herber. Aceastea au funcționat sub forma unor centrale înglobând o serie de cooperative de credit, de consum, de comerț precum și cooperative mixte.

Prima formă de manifestare a activității de creditare transilvănene a luat ființă sub inițiativa lui Visarion Roman, în luna aprilie a anului 1867 sub forma unei cooperative de credit cu denumirea „Societatea de împrumut și păstrare”. Rolul acesteia a fost cu precădere acela de a satisface nevoiele de creditare pe termen scurt ale populației. Mai mult decât atât, prima bancă românească, denumită „Albina”, a fost înființată în cadrul centrului financiar regional, Sibiu, conform modelului săsesc în anul 1972. „Albina” a fost creeată sub forma unei societăți pe acțiuni conform reglementărilor existente în cadrul codului civil austriac valabil pe teritoriul Transilvaniei începând cu anul 1853. Instituția națională a românilor transilvăneni, „Albina” a fost și este considerată a fi întreprinderea financiară din Transilvania cu cea mai mare însemnătate din perioada de referință.

Secolul al XIX-lea concretizează, în acest sens, nevoia resimțită cu tărie în cadrul Principatelor Române de a creea o bancă centrală în vederea coordonării și supravegherii întregii activități bancare. Acest deziderat a fost întipărit în filele istoriei încă din anul 1832 însă condițiile existente la momentul respectiv nu erau nici pe departe prielnice înfăptuirii acestuia. Proclamația de la Islaz din luna iunie a anului 1848 constituie punctul de pornire în vederea atingerii obiectivului de concretizare a unei bănci centrale, obiectiv exprimat cu claritate și tărie prin următoarea afirmație „Poporul român cheamă toate stările de fericire, recunoaște facerile de bine ale comerțului, știe că sufletul lui este creditul/…/ decretă dar o Bancă Națională, însă cu fonduri naționale”.

Societatea și economia românească resimt puternic nevoia de creditare în sensul susținerii dezvoltării economico-sociale a acesteia, nevoie care a condus la apariția unei serii întregi de instituții de credit dintre care pot fi amintite următoarele: Casa de Depuneri și Consemnațiuni (1864), Creditul Funciar Rural (1873) și Creditul Funciar Urban (1875). Obiectivul principal însă, acela de constituire a unui pol al activității financiar-bancare, respectiv al unei bănci de emisiune, nu a fost, însă, lăsat deoparte cu toate că înfăptuirea dezideratului se va realiza mult mai târziu.

Casa de economii și consemnațiuni (CDC), considerată a fi prima instituție de credit public de pe teritoriul României, s-a constituit prin aprobarea de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 24 noiembrie a anului 1864 a proiectului de lege realizat sub egida ministrului de finanțe Nicolae Rosetti-Bălănescu. Importanța acesteia se regăsea în faptul conform căruia resursele acesteia erau atrase atât din cadrul depunerilor realizate de consemnațiuni cât și din cadrul resurselor atrase din domeniul public precum taxele și disponibilitățile instituțiilor publice.

Înființarea în anul 1867 a sistemului național monetar a condus la instituirea bimetalismului, respectiv concretizarea unei ordini stricte în cadrul circulației monetare existente în Principatele Unite, fapt care a constituit motorul dezvoltării relațiilor capitaliste precum și a dezvoltării instituțiilor de credit. Astfel, pe piață circulau și erau emise în mod liber atât monede de argint cât și monede de aur.

Anul 1880 reprezintă anul de reper primordial în cadrul analizei evolutive a sistemului bancar românesc, întrucât la aproximativ o jumătate de secol de la apariția primei inițiative în vederea constituirii unei bănci naționale ia ființă Banca Națională a României prin publicarea în Monitorul Oficial a Legii nr. 90, Legea pentru înființarea unei bănci de scont și circulațiune, fiind prima instituție de credit cu drept exclusiv de emisiune monetară.

Rolul instituțiilor de credit a continuat să sporească, sistemul bancar organizându-se în adevăratul sens al cuvântului spre sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, cuprinzând în ordinea cronologică a înființării lor Banca Moldovei (1857), Casa de Depuneri și Consemnațiuni, amintită anterior, care a fost reorganizată la sfârșitul anului 1880 sub forma Casei de Economii și Consemnațiuni, Banca Națională a României (1880), Banca de Scont a României (1898), Banca Comerțului din Craiova (1899), Banca de Credit Română (1904), Banca Comercială Română (1906), precum și Banca Românească (1911). În paralel cu dezvoltarea economico-financiară a țării s-a dezvoltat treptat și sistemul bancar acoperind nevoia de finanțare a agenților economici și non-economici, numărul băncilor crescând treptat de la 215 bănci care activau pe piața financiar-bancară în anul 1918 la un număr impresionant de 1122 de bănci comerciale în anul 1928.

Anul 1948 reprezintă, în opinia mea, un punct de cotitură în evoluția sistemului bancar românesc, întrucât se conturează procesul de naționalizare a băncilor considerate având cea mai mare importanță respectiv se trece la desființarea băncilor care nu se încadrau în limitele acestei caracteristici, urmare a instaurării regimului comunist (1945-1989). Anii care au urmat aspectului prezentat anterior, au condus la definirea unui sistem bancar centralizat, mopolizat de către stat, considerat de către literatura de specialitate a fi unul dintre cele mai rigide sisteme bancare din perspectiva unei analize comparative succinte a totalității sistemelor similare din cadrul fostelor țări socialiste. Schimbările produse în cadrul sistemului bancar au fost concretizate atât sub forma unor schimbări de fond cât și sub forma unor schimbări fundamentale de formă. În cadrul acestei perioade istorice, în care concepția comunistă cu privire la domeniile de interes național, insistând asupra domeniului financiar-bancar, și-a făcut simțită prezența, stagnerea și gradul de eficiență extrem de redus au fost principalele caracteristici care, în opinia mea, pot defini cu o oarecare măsură de exactitate arhitectura sistemului bancar românesc din perioada de referință.

O privire de ansamblu asupra structurii sistemului bancar exitent în perioada regimului comunist, evidențiază faptul că în componența acestuia se regăsește în prim plan Banca Națională a României, îndeplinind o serie de funcții înscrise atât în sfera acelora a unei bănci centrale cât și în cele ale unei bănci comerciale. În plan secund se regăseau o serie de patru bănci specializate după cum urmează: Banca Română de Comerț Exterior (1968) cu specializare, conform referirii din nume, în cadrul operațiunilor de comerț cu străinătatea, Banca pentru Agricultură și Industrie Alimentară (1968) a cărei activitate era orientată în sensul acordării de împrumuturi în vederea susținerii activității unităților agricole, Banca de Investiții (1948) având drept scop susținerea inițiativelor în ceea ce privește realizarea de investiții, precum și Casa de Economii și Consemnațiuni cu rolul principal de mobilizare a resurselor populației existente în cadrul economiei, mai exact de atragere a acestora.

I.2. Arhiectura sistemului bancar românesc din perspectiva schimbărilor majore intervenite după anul 1989

Anul 1990 constituie anul de înscriere a economiei naționale într-un proces complex de restructurare continuă, proces organizat în cadrul a două mari etape, atenția fiind abătută cu precădere totodată și asupra procesului de restructurare a sistemlui bancar înglobând într-o anumită măsură elementele esențiale care au caracterizat evoluția economiei de piață. Totalitatea reformelor care au fost întreprinse în vederea consolidării unui sistem bancar în sensul modern al termenului au condus, în esență, la reconstruirea din temelii a acestuia, asistând practic, la concretizarea unui nou sistem bancar. Acesta devine fundamental diferit față de cel existent până în anul 1989 atât din punct de vedere structural cât și din punct de vedere operațional.

Tranformările majore apărute în decursul perioadei de tranziție de la economia planificată la o economie de piață au impus o serie de măsuri necesare a fi întreprinse în vederea conturării unui sistem bancar performant și competitiv. În acest sens este relevantă menționarea a două legi de o importanță aparte în cadrul procesului de restructurare a sistemului bancar în vederea atingerii unei serii de principii specifice economiei de piață, și anume Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară, respectiv Legea nr. 34/1991 – Legea de organizare a Băncii Naționale, referitoare la Statutul BNR.

Introducerea noului cadru legislativ, amintit anterior, a determinat structurarea pe două nivele a sistemului bancar cu scopul adaptării cerințelor economiei de piață. Primul nivel este reprezentat de către banca centrală și de emisiune (Banca Națională a României) având o serie de funcții precum: emisiunea monetară („[…] unica instituție autorizată să emită monede metalice și bancnote pe tot cuprinsul țării”), asigurarea stabilității monetare, administrarea rezervelor valutare, asigurarea sistemelor de plăți fără numerar. În cadrul celui de-al doilea nivel se regăsesc băncile comerciale, rezultate în urma restructurării băncilor specializate din perioada regimului comunist conform Legii nr. 33/ 1991 amintite anterior. Băncile comerciale erau autorizate să realizeze toate tipurile de operațiuni bancare în sensul în care activau în fapt sub forma unor bănci universale.

Următoarea perioadă poate fi privită din perspectiva dezvoltării sistemului bancar într-un ritm extrem de alert atât din punct de vedere al dimensiunii cantitative cât și din punct de vedere al dimensiunii calitative. Dimensiunea cantitativă vizează în special fenomenul de apariție a unei întregi serii de instituții bancare noi, printre care se numără, totodată, sucursale ale unor bănci de renume internațional. În acest sens, se remarcă o creștere a numărului băncilor comerciale de la 6 bănci existente la data intrării în vigoare a Legii nr. 31/1991 la 45 de bănci în luna mai a anului 1999, respectiv la 39 de bănci în anul 2002 dintre care 31 de bănci fiind persoane juridice române și 8 sucursale ale unor bănci de prestigiu străine. Dimensiunea calitativă, în esență considerată a fi una dintre caracteristicile principale ale procesului dezvoltării sistemului bancar și adaptarea acestuia la cerințele noi economii de piață aflate în plin elan metaforic vorbind, vizează coerența dezvoltării structurale și calitative a activității bancare în sensul adaptării la presiunea concurențială existentă în cadrul pieței financiar-bancare cât și în sensul alinierii acesteia cu practicile și cerințele la nivel internațional.

Secolul XX, respectiv ultimele decenii ale acestuia, surprinde o evoluție surprinzătoare a sistemului bancar românesc, evoluție care rezidă într-o serie de elemente necesare a fi menționate precum: trecerea la un cu totul al nivel în ceea ce privește gama de servicii și produse oferite în cadrul activității bancare în sensul diversificării și dezvoltării calitative a acestora, introducerea unor sisteme informatice de natură a eficientiza modalitatea de transmitere și prelucrare a datelor, constituirea unor sisteme moderne din punct de vedere conceptual cu scopul îmbunătățirii activităților de control și evidență.

I.3. Cadrul juridic și instituțional de funcționare a sistemului bancar românesc

În prezent, cadrul legislativ de referință aferent sistemului bancar românesc include o serie de legi și ordonațe enumerate în ordinea cronologică intrării în vigoare:

Legea nr. 312/2004 referitoare la organizarea și funcționarea Băncii Naționale a României prin care s-a adoptat statutul băncii centrale a României;

Ordonanța Guvernului nr. 10/2004 care reglementează falimentul instituțiilor de credit din România, aprobată, completată și modificată prin Legea nr. 278/2004;

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 98/2006 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a societăților de asigurare și/sau de reasigurare, a societăților de servicii de investiții financiare și a societăților de administrare a investițiilor dintr-un conglomerat financiar, aprobată prin Legea nr. 152/2007;

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului urmărind adaptarea la standardele internaționale a totalității aspectelor care vizează modalitatea de organizare și funcționare a băncilor comerciale din România precum și a instituțiilor de credit asimilate, aprobată prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare.

Un alt aspect care este necesar a fi menționat referitor la cadrul legislativ în vigoare reliefează faptul că procesul integrării României în cadrul Uniunii Europene a necesitat alinierea legislației naționale cu prevederile existente în cadrul dispozițiilor în vigoare la nivel comunitar. Astfel, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99 din anul 2006 a preluat în sens principial prevederile existente în cadrul Directivelor nr. 48/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de către instituțiile de credit și nr. 48/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind adecvarea capitalului firmelor de investiții și instituțiilor de credit, directive aflate în concordanță cu prevederile din cadrul Acordului Basel II.

Conform legilor menționate anterior, sistemul financiar-bancar din prezent ca parte constitutivă fundamentală a sistemului financiar românesc, se structurează la nivel organizațional în funcție de două elemente fundamentale ca urmare a procesului de reformă impus după anul 1989 reprezentate de banca centrală și instituțiile de credit sau, altfel denumite, băncile comerciale. Totodată, se observă existența unor instituții auxiliare, denumite în literatura de specialitate instituții instituții parabancare cu rol în asigurarea unei bune funcționări a sistemului bancar, ajutând la dezvoltarea și reglementarea acestuia.

I.3.1. Rolul și importanța BNR în cadrul sistemului bancar românesc

Referitor la conceptul de bancă centrală în literatura de specialitate națională se regăsesc o serie de definiții, cea mai concisă și relevantă în acest sens, în opinia mea, fiind următoarea: „instituția bancară aflată în fruntea aparatului bancar cu rol de supraveghere și organizare a relațiilor financiar-monetare ale unui stat, atât în plan intern, cât și în relațiile cu alte sisteme monetare.” Banca Națională a României, înființată în anul 1880, este banca centrală fiind „autoritatea monetară și autoritatea de reglementare și supraveghere a sistemului bancar”, sub o altă formulare aceasta se regăsește într-o dublă ipostază aceea de autoritate monetară cât și aceea de autoritate prudențială. Rolul fundamental intrinsec al acesteia, așa cum se regăsește în cadrul Legii privind Statutul BNR, se referă la asigurarea stabilității fianciare, concretizat prin exercitarea unei serii de atribuții precum:

reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor aflate sub autoritatea sa;

formularea și transmiterea eficientă a măsurilor de politică monetară;

supravegherea funcționării în condiții optime a sistemelor de plăți și decontări de importanță sistemică.

În urma analizării Legii privind Statutului Băncii Naționale a României precum și a unei serii de opinii existente în cadrul literaturii de speciliate se desprind o serie de funcții aflate în osmoză cu un grad de însemnătate ridicat precum urmează :

emisiunea monetară – conform acestei funcții bancii centrale i se conferă o poziție monopolistică în sensul în care aceasta devine singura institușie autorizată să emită și să pună în circulație însemne monetare fie sub forma bancnotelor fie sub forma monedelor metalice.

refinanțarea economiei naționale – banca centrală deține, astfel funcția, de „împrumutător de ultimă instanță”, în sensul în care băncile comerciale care activează în cadrul sistemului bancar pot obține în ultimă instanță lichidități de la banca centrală prin intermediul refinanțării. Creditele acordate instituțiilor de credit sunt credite pe termen scurt cu o perioadă de creditare ce nu poate depăși 90 de zile. Rolul de împrumutător de ultimă instanță (sau în engleză lender of last resort) este considerat a fi unul dintre cele mai controversate roluri în cadrul literaturii de specialitate naționale și internaționale. Pe de o parte asiguratea cu lichidități de urgență a instituțiilor financiare este una dintre atribuțiile de bază ale băncii centrale, așa cum a fost amintită anterior, însă pe de altă parte această funcție implică un grad ridicat de risc expunând banca centrală la o serie de riscuri financiare de scară largă și având într-o oarecare măsură posibile contribuții la conturarea fenomenului de hazard moral.

bancă a statului – Statul ocupă un rol esențial în cadrul totalității relațiilor de creditare ale băncii centrale. Acesta poate atrage atât finanțare directă prin existența posibilității de deschidere a liniilor de credit cât și finanțare indirectă – împrumuturile statului pe bază de titluri de stat. De asemenea, un alt rol important al băncii centrale ce reiese din cadrul acestei funcții se referă la faptul că Banca Națională a României, reprezintă statul Român în cadrul relațiilor internaționale de natură financiară.

centru al politicii monetare și valutare – conform acestei funcții, ce reiese din cadrul articolului nr. 2 din Legea nr. 312/2004 privind Statutul BNR, trasează și pune în aplicare politica monetară, ca parte integrantă a politicii economice. Atingerea obiectivelor fundamentale ale economiei în ansamblul ei depinde, în acestă ipostază, de armonizarea și integrarea politicii monetare împreună cu politica financiară, politica de prețuri, politica de venituri, politica de producție în cadrul politicii economice. Politica valutară sau politica de curs de schimb poate fi considerată o componentă a politicii monetare, care se concretizează prin rolul activ al băncii naționale în cadrul pieței valutare.

reglementarea și coordonarea întregului sistem bancar – obiectiv central privind totalitatea activităților cuprinse în cadrul proceselor de reglementare, autorizare și supraveghere prudențială vizează în primul rând îndeplinirea rolului fundamental al băncii centrale, menționat anterior, și anume acela al menținerii stabilității sistemului bancar, parte componentă a sistemului fianciar.

CAPITOLUL II. Instituțiile financiare nebancare

II. 1. Componentă a „sectorului bancar paralel” – Instituțiile financiare nebancare

Apariția și dezvoltarea pieței creditului se concretizează totodată prin apariția și dezvoltarea sectorului bancar paralel (termen regăsit în cadrul definiției redate de către Consiliul pentru Stabilitate Financiară) sau altfel spus sectorului financiar nebancar. În România, putem observa concretizarea și înființarea instituțiilor financiare nebancare o dată cu sfârșitul perioadei comuniste și trecerea la economia de piață. Astfel, activitățile de creditare cu titlu profesional desfășurate de către alte entități decât instituțiile financiare bancare sau instituțiile de credit pot fi desfășurate doar de către instituțiile financiare nebancare.

Primele concretizări de instituții financiare nebancare se regăsesc sub forma societăților de leasing și a societăților de credit de consum. Încă din perioada de început a formării lor societățile de leasing au cunoscut o evoluție cât se poate de surprinzătoare, ajungând în anul 2005 să se situeze pe locul al doilea, precedând instituțiile de credit în cadrul intermedierii financiare.

Formele pe care le pot îmbrăca instituțiile financiare nebancare , în sensul definirii precizate anterior, în funcție de tipul de activitate de creditare desfășurată sunt multiple și pot fi amintite după cum urmează : societăți de microcreditare, societăți de credite de consum, societăți de leasing, societăți de credit ipotecar și/sau imobiliar, societăți de leasing financiar, societăți de factoring, societăți de scontare, societăți de forfetare, societăți cu activități multiple de creditare etc. De asemenea, în categoria instituțiilor financiare nebancare sunt incluse Casele de amanet, Casele de ajutor reciproc, precum și o serie de entități fără scop patrimonial (asociații, fundații).

O analiză statistică a situației actuale indică faptul că, în cadrul anului de referință 2015, pe teritoriul României, activează o serie de instituții financiare nebancare după cum urmează: 129 instituții înscrise în cadrul Registrului General de evidență al BNR dintre care 43 înscrise în Registrul Special. Situația referitoare la registrul de evidență reliefează existența a 2815 case de ajutor reciproc, 185 case de amanet, respectiv 7 entități fără scop patrimonial. Referindu-ne la totalitatea entităților înregistrate în cadrul Registrului General se observă cu ușurință faptul că ponderea cea mai mare, respectiv 76,33%, este deținută de entitățile orientate spre activități multiple de creditare, fiind urmate de societățile specializate spre leasingul financiar cu o pondere 15,98%. Astfel, principalul produs al sectorului instituțiilor financiare nebancare este leasingul financiar, deținând cea mai importantă pondere în cadrul totalității portofoliului de credite. Cei mai semnificativi actori pe piața leasingului din România sunt instituțiile financiare nebancare componente ale grupurilor financiare de renume, fiind urmate de instituțiile financiare nebancare „captive producătorilor” și de către cele independente.

Coform ultimului raport publicat al Băncii Naționale a României asupra stabilității financiare, respectiv cel aferent anului 2014, cota de piață a instituțiilor financiare nebancare s-a ridicat la 9,3, rămânând constantă față de cea înregistrată la sfârșitul anului 2013. Cu toate acestea, analizând o serie de date statistice observăm faptul că acesta se află la un nivel mult mai scăzut față de cel înregistrat la sfârșitul anului 2008 (15,7%), după cum poate fi observat în cadrul graficului de mai jos. Acest lucru s-ar putea explica într-o mare măsură datorită senzitivității acestui sector la modificările macroeconomice.

Graficul nr. II.1. Evoluția trimestrială a cotei de piață a IFN

O analiză comparativă asupra structurii creditelor acordate de către societățile financiare nebancare și instituțiile bancare observăm o diferență considerabilă în ceea ce privește sectoarele finanțate. Finanțările acordate de către instituțiile financiare nebancare s-au îndreptat cu preponderență spre sectorul agricol și cel al serviciilor, spre deosebire de instituțiile de credit care și-au orientat activitatea spre sectorul imobiliar și industria prelucrătoare așa cum poate fi observat în cadrul graficului de mai jos.

Graficul nr. II.2. Reprezentare grafică a sectoarelor economice finanțate de către instituțiile de credit și IFN-uri

II.2. Cadrul legislativ de funcționare a instituțiilor financiare nebancare

În sensul cadrului legislativ în vigoare, instituțiile financiare nebancare sunt acele „entități,

altele decât instituțiile de credit, ce desfășoară activități de creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege.”

Aceste instituții se supun reglementării și autorizării Băncii Naționale a României și pot să funcționeze doar în urma înscrierii în cadrul Registrului General, Registrului Special și al Registrului de Evidență al BNR.

În cadrul registrului General se înscriu instituțiile financiare nebancare ce îndeplinesc anumite cerințe cu caracter general legate, în principal de cuantumul capitalului social și care le conferă o serie de competențe. În acest sens, regăsim cerința referitoare la capitalul social al instituției financiare nebancare, nivelul minim stabilit al acestuia ridicându-se la valoarea de 200.000 euro, respectiv de 3.000.000 euro pentru instituțiile financiare nebancare care în cadrul activității de creditare includ creditele ipotecare. O altă obligație importantă a instituțiilor înscrise în Registrul general se referă la furnizarea către autoritatea monetară a statului informații referitoare la principalii acționari precum și, dacă este cazul, structura grupului din care aceștia fac parte. Banca Națională a României, monitorizează activitatea instituțiilor financiare înscrise în cadrul acestui registru, monitorizare care are ca bază raportările transmise de către acestea.

Registrul Special, spre deosebire de Registrul General, cuprinde totalitatea instituțiilor financiare, înscrise în Registrul General, care transmit informații la Centrala riscurilor bancare a Băncii Naționale. Banca Națională a României, are rolul de a exercita supravegherea prudențială a acestor instituții, atât pe baza raportărilor emise cât și prin control direct, la fața locului, prin organizarea de inspecții la sediul și punctele de lucru teritoriale. Totodată, pentru înscrierea în cadrul Registrului Special, Banca Națională stabilește o serie de criterii ce pot să fie în strânsă legătură cu: cifra de afaceri, volumul creditelor, gradul de îndatorare, totalul activelor, capitalurile proprii.

Registrul de evidență reprezintă registrul deschis și ținut de către Banca Națională a României, în care sunt înregistrate instituții financiare nebancare constituite sub forma caselor de amanet, caselor de ajutor reciproc, precum și sub forma altor entități fără scop patrimonial

Principalele reglementări legislative în baza cărora funcționează instituțiile financiare nebancare se înscriu în:

Cadrul legal special (legea fundamentală a instituțiilor financiare nebancare):

Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare. În cadrul acesteia sunt prevăzute condițiile minimale necesare a fi îndeplinite de către instituțiile financiare nebancare cu scopul de a putea accede la activitatea de creditare desfășurate în cadrul țării noastre.

Regulamentul BNR nr.20/2009 privind instituțiile financiare nebancare;

Regulamentul BNR nr. 5/2012 privind clasificarea creditelor și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit aplicabil entităților supravegheate de Banca Națională a României, altele decât instituțiile de credit;

Regulamentul BNR nr. 4 din 2012 privind raportarea de date și informații statistice la Banca Națională a României.

Cadrul legal general (dreptul comun în materie de persoane juridice, persoane fizice și garanții):

Codul Civil – Legea nr. 287/2009;

Codul de procedură civilă – Legea nr. 134/2010.

Legislație secundară (incidentă în încheierea, derularea și executarea voluntară și silită a contractelor de credit):

Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale, republicată și actualizată;

Ordonanța de urgență a guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori;

Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date.

CAPITOLUL III. Activitatea de creditare a instituției financiare nebancare Opportunity Microcredit România IFN SA

III.1. Prezentare

Instituția financiară nebancară Opportunity Microcredit România a luat ființă la 21 decembrie 2000 ca răspuns la dezvoltarea activităților micilor întreprinzători și nevoia în permanentă creștere a acestora de susținere atât din punct de vedere financiar cât și din punct de vedere al consultanței și instruirii financiare specifice. Însă, originile societății Opportunity Microcredit România se regăsesc cu aproximativ 5 ani în urmă momentului specificat anterior, o dată cu înființarea în anul 1995 a Organizației Non-Profit – Fundația Izvor. Fundația Izvor, organizată astfel, și-a îndreptat atenția asupra acordării de împrumuturi micilor întreprinzători, cu scopul ajutării acestora în vederea dezvoltării afacerii precum și a creării de locuri de muncă.

Apariția în cadrul pieței financiare a unor noi jucători caracterizați prin termeni precum „micul întreprinzător” și „mica sa afacere” a căror nevoi de finanțare nu puteau fi susținute de către instituțiile financiare bancare existente pe piață orientate spre ofertarea la nivel macro, a condus la concretizarea unui segment de piață bine delimitat și la îndreptarea totalității eforturilor instituției în vederea concretizării unor soluții pentru mediul economic aflat în continuă dezvoltare în direcția indicată.

În vederea ținerii pasului cu legislația în vigoare, fundația a parcurs o serie de modificări ale formei juridice devenind astfel spre sfârșitul anului 1995 Banca Populară Izvor, SC Opportunity Microcredit România SRL la 7 a lunii noiembrie 2000, Societate de Microfinanțare Opportunity Microcredit România SA la data de 29 august 2005, Societate de Microfinanțare Opportunity Microcredit România IFN SA în anul 2006 și respectiv, sub forma în care o regăsim în prezent, Opportunity Microcredit România IFN SA.

Opportunity Microcredit România este membră Opportunity International Network, rețea a organizației non-profit Opportunity International lider la nivel internațional în domeniul microcreditării, ce cuprinde 53 de instituții de microcreditare din cadrul a 23 de țări la nivel mondial (America Latină, Africa, India, Asia și Europa de Est). Membrii suport ai Opportunity International Network cu rol în atragerea resurselor financiare se regăsesc într-o serie de țări dezvoltate precum: Australia, Canada, Germania, Hong Kong, Elveția, Regatul Unit, și SUA. Importanța misiunii acestora îndreptată în sensul finanțării micilor întreprinzători, este reliefată cu precădere de către Karol Boudreaux și Tyler Cowen care evidențiază faptul că microcreditarea devine o componentă esențială a sistemului financiar în condițiile în care susține îmbunătățirea calității vieții din cadrul țărilor aflate în curs de

dezvoltare.

Opportunity International Network sprijină activitatea partenerilor răspândiți la nivel modial prin acordarea acestora de fonduri pentru susținerea activității de microcreditare, menținerea în limitele stabilite a direcției de dezvoltare, oferirea asistenței tehnice și totodată asigurarea unei bune legături cu sistemul financiar.

În momentul realizării lucrării de față, Opportunity Microcredit România intră în categoria instituțiilor financiar nebancare, reglementate de către Banca Națională a României. Aceasta este înscrisă în cadrul Registrului General la poziția RG-PJR-27-110135 din 19.06.2007 deschis și ținut de către Banca Națională a României, desfășurând următoarele activități de creditare: credite de consum, credite imobiliare, microcreditare, finanțare tranzacții comerciale, factoring, scontare, forfetare și emitere garanții.

Principalii acționari persoane juridice ai acesteia sunt după cum urmează: Societatea Opportunity Transformation Investments Inc. cu sediul în statul Illinois, SUA, Societatea Opportunity Microfinance Investments Limited cu sediul în Anglia și Țara Galilor, Societatea Cooperatistă Oikocredit Ecumenical Development Cooperative Society, U.A., cu sediul în Olanda respectiv Asociația Izvor cu sediul în Târgu Mureș, județul Mureș, România.

Sursele de finanțare ale Opportunity Microcredit în vederea acordării împrumuturilor sunt atrase de la o serie de creditori dintre care cei mai importanți de amintit sunt următorii: Societatea de Investiții CoopEST, cu sediul la Bruxelles, care asigură finanțarea unor proiecte de natură socială în cadrul țărilor din Europa Centrală și de Est, Instituția Financiară Internațională European Bank for Reconstruction and Development (ERBD), Fondul de investiții European Fund for South-Eastern Europe (EFSE), considerat a fi unul dintre cele mai mari fonduri de investiții din lume în domeniul microfinanțării.

III.2 Obiective și strategie

Strategia Opportunity Microcredit este dezvoltată de către Consiliul de Administrație și/sau managementul senior și supusă aprobării Consiliului de Administrație ori de câte ori situația impune o astfel de măsură.

Societatea este o instituție de microcreditare ce susține dezvoltarea micilor întreprinzători și îmtreprinderilor mici și mijlocii indiferent de forma de organizare, din regiunea Transilvaniei, prin acces la servicii financiare și alte servicii conexe cum ar fi serviciile de consultanță, ce pot duce la dezvoltarea antreprenoriatului și abilitățile antreprenorilor în diverse arii de interes, în conducerea și administrarea unei afaceri.

Totodată, Opportunity Microcredit a fost înființată cu misiunea de oferi un sprijin substanțial calitativ întreprinzătorilor la început de drum, ori a celor care doresc să conducă afacerea deja administrată la un nivel superior din punct de vedere al dezvoltării, având drept obiectiv țintă dezvoltarea economiei românești.

Societatea promovează și respectă principiile unei finanțări responsabile, cu impact social într-un mod sustenabil, și ca urmare își stabilește strategia și indicatorii prin care să urmărească îndeplinirea acestor obiective, obiective ce sunt revizuite periodic.

III.2.1. Structura organizatorică, rețeaua teritorială și aria de acoperire

Societatea operează printr-o rețea de puncte de lucru situate în orașele reședință de județ și deservește clienți pe o rază de maximum 50 de kilometri. Fiecare punct de lucru va avea o structură formată din minimum doi ofițeri de credite iar fiecare punct de lucru este coordonat de către un manager de birou. Punctele de lucru sunt centre de profit ce deservesc relația cu clienții în ceea ce privește activitatea de creditare, întreg personalul fiind operațional, funcția administrativă fiind centralizată la sediul central.

În acest sens, societatea dispune de o rețea formată din 8 puncte de lucru sau agenții, incluzâmd sediul central, situate în regiunea Transilvania în următoarele reședințe de județ : Alba Iulia, Bistrița, Brașov, Cluj-Napoca, Miercurea Ciuc, Oradea, Sibiu și Târgu Mureș (sediul central).

În vederea unei mai bune reprezentări a imaginii de ansamblu privind structura organizatorică a Opportunity Microcredit IFN SA aceasta poate fi analizată din prisma următoarelor componente: sediul central situat la Târgu Mureș cuprinzând Departamentul de Risc, Departamentul Juridic, Departamentul Financiar-Contabil, Departamentul de Comunicare și Marketing, Departamentul de Vânzări, Departamentul de Resurse Umane, și Departamentul IT și Asistență tehnică precum și 8 agenții a căror structură organizatorică cuprinde Managerul de Birou respectiv unul sau mai mulți Ofițeri de credite.

III.2.2. Sectorul/clientul țintă

Activiatea de creditare a societății are ca țintă preponderentă entități care desfășoară activități economice generatoare de venit (persoane juridice, persoane fizice autorizate, asociațiile familiale, întreprinderi individuale, producătorii agricoli, micii întreprinzători, etc.). Pornind de la această clasificare, se realizează o segmentare a clienților în funcție de anumite criterii bine determinate care constituie temelia întocmirii matricei de produse Opportunity Microcredit.

Apar, astfel, o serie de trei criterii de segmentare ale clientelei vizate utilizate de către societate:

Segmentarea după criteriul statutului juridic: persoane juridice, persoane fizice autorizate, asociațiile familiale, întreprinderi individuale, producătorii agricoli, micii întreprinzători;

Segmentarea după criteriul posibilității de acces la resurse financiare:

clienți bancabili – sunt acei clienți persoane juridice, cu experiență, notorietate și capacitate financiară. Aceștia sunt clienții denumiți de către instituția financiară nebancară clienți premium, care folosesc în mod uzual produse și servicii bancare și care sunt căutați de către toate instituțiile financiare.

clienții potențial bancabili – sunt clienții care au experiență în cadrul activității întreprinse însă se află în imposibilitatea dovedirii capacității financiare. Acest tip de clienți sunt limitați din punct de vedere al posibilității întreprinderii relațiilor cu instituțiile financiare bancare sau, în general, s-a constatat faptul că prezintă o atitudine reticentă în ceea ce privește desfășurarea tranzacțiilor bancare.

clienții nebancabili – această ultimă categorie de clienți este reprezentată de către persoanele juridice care nu au o experiență relevantă în cadrul activității economice întreprinse, fie datorită faptului că sunt start-up-uri fie că entitatea s-a lansat în cadrul unei noi activități, și fără capacitate financiară dovedită. Acet tip de clienți nu pot accesa finanțări din cadrul sistemului financiar-bancar.

Segmentarea după criteriul ciclului de creditare :

clienți noi: sunt acei clienți aflați la prima solicitare de finanțare adresată Opportunity Microcredit;

clienți recurenți sau repetitivi: sunt acea categorie de clienție care, fie dețin un credit activ la Opportunity Microcredit, fie au încheiat unul sau mai multe cicluri de creditare, având un istoric plată.

O dată înțeles procesul de segmentare al societății analizate apare necesară delimitarea efectivă a clientul țintă al societății care este, în fapt, clientul nebancabil, fără a se limita la acesta, din sectorul de mic business și agricultură ce nu are neapărat un istoric și nici o capacitate financiară ce poate fi demonstrată prin intermediul documentelor financiare, dar are un caracter deosebit și dorința afirmată de a-și îmbunătăți calitatea vieții.

Pentru o mai bună servisare și administrare a clientului țintă, societatea segmentează clientul țintă aplicând cel puțin o serie de criterii legate de istoricul activității întreprinse, cifra de afaceri/venituri și, nu în ultimul rând, sectorul de activitate.

III.2.3. Produse/utilizarea creditelor

Instituția financiară nebancară Opportunity Microcredit dorește să dezvolte o gamă de produse care să prezinte un grad de satisfacere ridicat a nevoilor prezentate de către clienții țintă și activității desfășurate cu respectarea exemplelor de bune practici legate de termene de rambursare, sursa de rambursare, sezonalitate, contribuție proprie și riscuri asociate. În opinia mea, totalitatea produselor de ofertare a clientelei sunt consituite într-o asemenea măsură încât să permită urmărirea modului de utilizare a finanțării acordate precum și a impactului acesteia asupra afacerii.

La o primă privire de ansamblu, tipologia produselor de creditare oferite de către instituția financiară nebancară Opportunity Microcredit poate fi descrisă în funcție de destinația finanțării conform tabelului de mai jos:

Tabelul nr. III.1 Caracteristicile principalelor tipuri de produse

În funcție de tipul de rambursare, tipurile de credite recunoscute la nivel universal întreptate către persoanele juridice sunt considerate a fi: creditul sezonier, creditul de investiții, creditul punte și creditul pentru capital permanent. Într-o încercare de definire succintă aceste tipuri de credite pot fi prezentate astfel:

Creditul sezonier este acel tip de credit care acoperă o nevoie de finanțare sezonieră specifică activității solicitantului, finanțând un anumit ciclu de conversie a numerarului și care se închide o dată cu finalizarea acestuia. În general, acesta finanțează o creștere de stocuri, care corespunde unui vârf de vânzări sau a unei oportunități punctuale. Rambursarea creditului contractat se va realiza din numerarul generat de activele finanțate prin intermediul creditului.

Creditul de investiții este creditul care finanțează o investiție în activitatea firmei și care se rambursează din numerarul generat de activitate într-o perioadă mai mare de un an sau mai mare de un ciclu de conversie a numerarului.

Creditul pentru capital permanent sau linia de credit este un credit revolving utilizat pentru finanțarea activelor circulante și pentru plata datoriilor curenta. Linia de credit are în general maturități pe termen scurt, nu are grafic de rambursare a capitalului prestabilit, clientul datorând doar dobânda în fiecare lună și, în general, este reînnoită la scadență.

Creditul punte este creditul care acoperă nevoia de finanțare pe o anumită perioadă de timp până la apariția unui eveniment prestabilit care asigură capacitatea solicitantului de a rambursa integral creditul. Maturitatea creditului punte depinde în principal de evenimentul anticipat care va asigura rambursarea, iar dobânda este preferabil să fie curentă, datorată în fiecare lună, pentru a nu afecta capitalul.

Finanțarea tranzacțiilor comerciale se poate face prin intermediul unei palete specifice de produse precum: scontare, forfetare, factoring.

Dintre aceste tipuri de variante de finanțare, Opportunity Microcredit IFN a optat pentru dezvoltarea de produse de credit destinate persoanelor juridice de natura celor sezoniere (creditul pentru capital de lucru), pentru investiții și mixt concretizate sub forma următoarelor tipuri principale de produse: produsul „Clasic”, produsul „Creativ”, produsul „Agrosezon”, produsul „Agroinvest”.

Produsul „Clasic” se concretizează sub forma unui microcredit pentru capital de lucru. Acesta este adresat persoanelor juridice constituite sub formă de societăți cu răspundere limitată, persoane fizice autorizate, întreprinderi familiale, întreprinderi individuale și liberi profesioniști ce activează într-unul dintre următoarele domenii comerț, servicii, construcții sau alte domenii, având o experiență de minim 3 luni în cadrul acestuia. Împrumutul poate fi utilizat într-una dintre următoarele destinații: fond de marfă sau capital de lucru, plata taxelor și a impozitelor, precum și în vederea realizării unor mici investiții (amenajări, echipamente) sau mixt. Valoarea creditului acordat poate fi cuprinsă între 1000 și 75000 de lei, excepție făcând de la această normă clienții recurenți pentru care valoarea maximă atinge suma de 100000 lei. Rambursarea împrumutului se realizează în rate egale, lunare, însă există și posibilitatea rambursării în rate inegale în funcție de solicitarea clientului și decizia Comisiei de credit. Termenul de rambursare este între 3 și 18 luni, putând ajunge până la 36 de luni dacă ne referim la microcreditul contractat în vederea stingerii datoriilor către bugetul statului sau în vederea realizării de mici investiții.

Produsul „Creativ” este un produs financiar care se adresează clienților care au un istoric de finanțare cu Opportunity Microcredit IFN SA, sau care au un istoric verificabil. Este un produs destinat investițiilor și poate fi adaptat fiecărui tip de afacere, fie ea în domeniul comerțului, prestărilor de servicii, transportului, sau alte tipuri de activități similare. Termenul de rambursare este între 3 și 60 de luni existând posibilitatea acordării unei perioade de grație inițiale de 6 luni. Un aspect important ce trebuie menționat se referă la faptul că termenul maxim de rambursare trebuie corelat cu tipul de garanție.

Produsul „Agrosezon” este un produs destinat producătorilor agricoli pentru acoperirea nevoii de capital de lucru și mici investiții. Clienții eligibili sunt producători agricoli, societăți cu răspundere limitată, întreprinderi individuale, persoane fizice autorizate ce activează în domeniul agricol, au o experiență de minim 3 luni pe ramura agricolă pentru care se solicită finanțarea, iar dezvoltarea propusă pentru anul agricol curent/următor să nu fie mai mare de 100%. Perioada de rambursare variază între 3 și 12 luni. Rambursarea creditului de poate realiza în minim două rate sezoniere, fie la maturitate, însă se poate opta și pentru rambursarea în rate egale lunare în funcție specificul activității clientului.

Produsul „Agroinvest” este un produs financiar care are ca destinație realizarea de investiții în domeniul agricol (sau destinație mixtă, investiții și capital de lucru) precum: achiziționarea de echipamente și utilaje agricole, terenuri, imobile, achiziționarea de efective de animale considerate active fixe. Acest produs se adresează tuturor clienților care corespund următoarelor criterii de eligibilitate: sunt societăți comerciale, întreprinderi, persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale și producători agricoli individuali care au o experiență de minim 3 luni pe ramura agricolă pentru care se solicită finanțarea și au o activitate agricolă care generează venituri lunare sau sezoniere. Termenul de rambursare a creditului este între 3 și 60 luni. Rambursarea împrumutului se poate realiza prin rate lunare egale, rate lunare inegale sau minim 4 rate sezoniere în fucție de fluxul de activitate al solicitantului.

III.3. Prezentarea politicii de preț

Structura de preț percepută clienților Opportunity Microcredit Instituție Financiară Nebancară include dobânzi, comisioane și taxe (tarife) aferente creditelor; dobânzi, comisioane și taxe (tarife) aferente creditelor cu probleme, precum și comisioane și taxe referitoare la garanții și alte taxe.

În mod generic, nivelul dobânzilor, comisioanelor și taxelor sunt strâns legate de apetitul pentru risc al Opportunity Microcredit și de mediul concurențial. De asemenea, în vederea stabilirii nivelului acestor costuri se iau în considerare o serie de elemente importante precum: tipul de produs, valoarea solicitării de finanțare, maturitatea, istoricul clientului și calitatea garanției. Astfel, nivelul dobânzilor pentru clienții recurenți, de exemplu, va fi mai mic decât nivelul dobânzilor pentru clienții noi. Conform reglementărilor în vigoare, Opportunity Microcredit este se află sub obligația de a prezenta clienților în mod transparent totalitatea costurilor aferente finanțării precum și condițiile în care aceste dobânzi, comisioane și taxe pot fi modificate pe parcursul relației de creditare.

În prezent societatea utilizează dobândă fixă pe toată durata contractului la toate produsele de creditare. Modul de calcul al dobânzii este diferit în funcție de produse având următoarele două variante de calcul:

Lineară sau „flat” – aceasta se calculează prin aplicarea procentului de dobândă la suma inițial aprobată și repartizarea dobânzii datorate în mod egal la numărul de luni stabilit prin termenul de rambursare, rezultând, astfel, valoarea dobânzii lunare de încasat. Formula de calcul aferentă acestei variante de dobândă este următoarea:

La soldul creditului datorat sau „declining balance” – aceasta se calculează prin aplicarea zilnică a procentului de dobândă la soldul creditului și repartizarea la numărul de zile aferent soldului scadent. Formula de calcul se prezintă după cum urmează:

Comisioanele practicate sunt comisionul de procesare, comisionul de administrare, comisionul de risc și comisionul de rambursare anticipată.

Comisionul de procesare se stabilește ca și procent din valoarea împrumutului, fiind reținut din credit la acordare. Nivelul acestuia se stabilește prin decizia de preț și poate fi diferențiat în funcție de suma maximă a creditului, de ciclul de creditare și de maturitatea creditului.

Comisionul de administrare este stabilit ca și procent din valoarea împrumutului inițial aprobat și se plătește lunar de către client fiind inclus în calculul ratei.

Comisionul de risc este un comision care se percepe doar pentru creditele negarantate integral cu garanții imobiliare. Acesta se calculează prin aplicarea unui procent la valoarea creditului inițial aprobat, asemeni comisionului de administrare, și se plătește lunar de către client fiind inclus în calculul ratei.

Comisionul de rambursare anticipată este un comision datorat de către clienții care solicită o refinanțare la finanțatori externi, achitând integral anticipat un credit contractat la Opportunity Microcredit IFN aflat în sold și care se calculează aplicând un procent la suma plătită anticipat sau la suma creditului acordat inițial. Nivelul acestui tip de comision se diferențiază în funcție de valoarea plății anticipate, de ponderea plății anticipate în suma inițială aprobată sau în soldul creditului.

În cadrul taxelor (tarifelor) practicate de către instituția financiară nebancar,ă trei din cele mai importante sunt aplicate în cazul creditelor neperformate: tariful de restructurare, penalitățile aplicate capitalului datorat în întârziere (sau soldul creditului), dobânzi penalizatoare aplicate soldului creditului.

Tariful de restructurare este un tarif datorat de către clienții care beneficiază de restructurarea unui credit contractat de la Opportunity Microcredit. Acesta este datorat în avans după aprobarea restructurării.

Penalitățile aplicabile capitalului datorat în întârziere se calculează prin aplicarea prin aplicarea procentului de penalitate pe zi, în funcție de fiecare rată a capitalului datorat (sau soldului creditului) și de numărul de zile de întârziere de la data scadentă până la data plății. În acest caz, data plății nu se adaugă la numărul de zile de întârziere. Formula de calcul este următoarea:.

Dobânzile penalizatoare aplicabile soldului creditului se percep în cazul declarării exigibilității creditului, ca procent aplicat la soldul împrumutului de la data declarării exigibilității, în mod distinct față de dobânda scadentă. Aceste dobânzi se calculează conform formulei:.

III.4. Prezentarea politicii de garantare

Societatea analizată acordă credite în baza evaluării obiective a capacității de rambursare a clientului, a moralității și a stabilității acestuia și nu în baza garanțiilor prezentate, astfel încât prezentarea unor garanții sau valoarea acestora nu este un criteriu suficient pentru acordarea creditelor. Se observă astfel că scopul creditări din perspectiva instituției analizate este dezvoltarea activității clienților și nu accesul la bunurile sau garanțiile lor. Executarea unor garanții reprezintă un indicator de insucces al analizei și al procesului de evaluare a riscurilor și reprezintă un cost suplimentar suportat de către societate, absorbind importante resurse financiare și de timp din activitățile de creditare propriu-zise (dezvoltarea propriu-zisă a portofoliului).

Conform viziunii societății garanțiile se constituie cu următoarele scopuri:

pentru acoperirea iminentă a unor riscuri neprevăzute;

pentru a stabili raportul de împărțire a riscului de credit între client și instituția financiară nebancară;

pentru a dovedi buna-credință și implicarea asociatului sau managerului

certifică faptul că viitorul client a acumulat, în timp, o serie de bunuri mobile și/sau imobile datorită activității profitabile desfășurate până în momentul efectuării analizei.

III.4.1. Tipuri de garanții acceptate

Societatea acceptă următoarele tipuri de garanții:

garanții reale:

mobiliare (bunuri mobile corporale sau necorporale)

bunuri (obiecte, efective de animale, recolte, păduri, materii prime, echipamente, instalații, bunuri destinate să servească în mod durabil activității de exploatare a unui firme);

creanțe (drepturi bănești de încasat);

imobiliare (terenuri, clădiri, sau clădiri și terenuri);

garanții personale: fedeiusiunea (garanții personali ai debitorului);

titluri de credit : bilet la ordin, file CEC, denumite în continuare “garanții de comfort.

De menționat este faptul că pentru a fi acceptate de către societate, garanțiile reale mobiliare și imobiliare trebuie să fie libere de sarcini în momentul acordării creditului. Totodată, pentru a putea garanta un credit la Opportunity Microcredit garanții trebuie să aibă domiciliul stabil în cadrul județului în care biroul Opportunity Microcredit își desfășoară activitatea.

Publicitatea garanțiilor reale mobiliare (ipoteci mobiliare) se face prin înscrierea lor în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. Această înscriere conferă drept de preferință creditorilor în ordinea cronologică a înscrierilor.

Publicitatea garanțiilor reale imobiliare (ipoteci imobiliare) se realizează prin înscrierea lor în Cărțile Funciare ale imobilelor, ținute de către Birourile de Cadastru și Publicitate Imobiliară în a căror rază teritorială se află imobilele. Înscrierea se face pe baza contractului de ipotecă încheiat în formă autentificată de către notarul public și conferă un drept de preferință față de ceilalți creditori ipotecari, în funcție de rangul ipotecii.

Referindu-mă la garanțiile personale, garantul fideiusor garantează obligația debitorului principal cu întreg patrimoniul său, fără însă ca această garanție să ofere rang de preferință înaintea altor creditori.

Conform normelor și procedurilor interne ale Opportunity Microcredit IFN aflate în concordanță cu prevederile Codului de procedură civilă, următoarele tipuri de venituri ale garanților personali nu pot fi luate în calcul în vederea stabilirii eligibilității clientului persoană fizică datorită aspectului conform căruia în cazul începerii procedurii de executare silită acestea nu pot fi urmărite :

ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă cum ar fi pensia de invaliditate;

compensația acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă pe baza oricăror dispoziții legale precum și sumele cuvenite șomerilor;

alocațiile de stat, indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de către stat, și alte sume acordate de către stat cu destinație specială.

III.4.2. Evaluarea garanțiilor

Scopul evaluării garanțiilor este acela de a determina valoarea acestora de piață. În mod generic, garanțiile percepute de către societate se evaluează în funcție de următoarele criterii:

Lichiditatea garanției este redată de ușurința cu care aceasta poate fi valoficată (vândută).

Gradul de specializare al garanției este dat de posibilitatea utilizării acesteia pe scară largă, sau doar pentru scopuri specifice, restrângând, astfel, posibila piață de lichidare. Cu cât gradul de specializare al bunului adus în garanție este mai mare, cu atât se diminuează valoarea de lichidare, pentru a asigura o vânzare în timp eficient.

Vechimea (uzura fizică și morală) unui bun luat în garanție este dată de uzura fizică datorată timpului precum și de uzura morală datorată progreselor tehnologice sau specificul bunului.

Tipul de proprietar (persoană fizică sau persoană juridică) al unui bun luat în garanție poate influența într-o manieră semnificativă potențialul, durata și valoarea de lichidare a acestuia având în vedere atât o serie de aspecte de ordin juridic cât și o serie de aspecte de ordin fiscal .

Localizarea bunului luat în garanție influențează valoarea și durata de lichidare atât în cazul bunurilor imobile cât și în cazul bunurilor mobile. În cazul bunurilor mobile de exemplu, localizarea într-o zonă greu accesibilă sau departe de potențialii clienți scad șansele de valorificare în termen util al acestora.

Un alt criteriu luat în considerare se referă la stabilitatea respectiv volatilitatea prețurilor. Bunurile caracterizate prin intermediul prețurilor volatile sau speculative sunt dificil de evaluat întrucât nu se poate previziona cu un grad ridicat de siguranță prețul probabil de lichidare. Conform acestui considerent sunt recomandate a se lua în garanție bunuri cu prețuri stabile, previzible cu scopul de a diminua riscul asociat imposibilității de lichidare sau acela al lichidării cu mult sub valoarea de garantare.

Ultimul criteriu luat în considerare este acela legat de sarcini și aspecte legale. Situația juridică caracterizată printr-un grad ridicat de neclaritate a unei garanții sau sarcinile anterioare asupra acesteia sunt unele dintre situațiile cu cel mai mare potențial de nelichidare a proprității, lăsând creditul negarantat. Este esențial ca aspectele legale să fie pe deplin cunoscute și asumate de către creditor.

Responsabilitatea evaluării garanțiilor revine Ofițerului de credite completând o serie de formulare de evaluare în funcție de tipul garanțiilor.

Modul de calcul al valorii de evaluare este în funcție de categoria de bun mobil astfel:

autovehicule : în calculul valorii de evaluare a autovehiculelor se are în vedere o medie a următoarelor elemente:

valoarea de nou a autovehiculului ponderată cu un coeficient de uzură calculat în funcție de starea mașinii, vechimea și numărul de kilometri parcurși

valoarea reală de piață stabilită ca medie a trei oferte regăsite pe site-urile de specialitate

valoarea de asigurare CASCO, în cazul în care aceasta există;

valoarea maximă de RCA, calculată în funcție de datele și caracteristicile autovehiculului.

utilaje: valoarea de evaluare se va stabili ca medie a trei oferte găsite pe site-urile de specialitate, avându-se în vedere, totodată, prețul de achiziție și valoarea de amortizare.

efective de animale: evaluarea animalelor se efectuează pe baza unor date statistice privind prețurile animalelor și anumite caracteristici ale acestora. Speciile de animale acceptate în vederea garantării unui credit sunt următoarele: bovine, ovine, caprine, cabaline, familii de albine.

Evaluarea garanțiilor imobialiare se realizează în concordanță cu baza de date internă publicată de către UNNPR (Uniunea Națională a Notarilor Publici din România) în care sunt prezentate evaluări pentru fiecare județ.

III.5. Etapele procesului de creditare

III.5.1. Interviul inițial

Prima etapă a procesului creditării în cadrul Instituției Financiare Nebancare Opportunity Microcredit este reprezentată de interviul inițial așa cum este bine delimitată în cadrul totalității normelor și procedurilor interne ale companiei. Pe parcursul primei întâlniri cu un potențial client, Ofițerul de credit conduce conversația spre specificul creditului având în vedere eficiența colectării informațiilor precum și economisirea de timp pentru Opportunity Microcredit cât și oferirea de servicii la un nivel calitativ ridicat clienților.

Obiectivele aferente primei întâlniri care se doresc a fi îndeplinite de către Ofițerul de credite sunt după cum urmează:

stabilirea printr-o serie de întrebări cheie dacă potențialul beneficiar îndeplinește cerințele minime pentru a solicita un credit în condițiile stabilite

adunarea informațiilor de bază despre client vizând o serie de elemente precum: suma, condițiile, obiectivul sau obiectivele creditului dorit; suma pe care o estimează solicitantul că este capabil să o ramburseze cu ușurință în fiecare lună, tipul întreprinderii și al activității economice desfășurate, mărimea afacerii, experiența clientului în cadrul domeniului de activitate, cunoștințele tehnice și administrative ale acestuia, comportamentul potențialului client în relațiile cu partenerii de afaceri, istoricul de plăți, situația generală a sectorului în care activează întreprinderea, garanțiile ce pot fi oferite de solicitant, alți fatori tehnici sau socio-economici care ar putea avea un impact în ceea ce privește capacitatea clientului de a rambursa creditul, relațiile cu alte întreprinderi;

informarea clientului cu privire la procesul de analiză a creditului;

stabilirea următoarei întâlniri în cazul în care clientul îndeplinește cerințele pentru a solicita un credit și decide să continue cu cererea de credit.

În cadrul acestei etape Ofițerul de credite trebuie să se asigure că sunt îndeplinite următoarele condiții:

solicitantul și motivele solicitării sunt eligibile și în conformitate cu criteriile de creditare.

solicitarea este realistă față de activitățile și posibilitățile existente

societatea funcționează în conformitate cu legislația românească în vigoare

activitatea se desfășoară fără întreruperi, respectând criteriile de eligibilitate

solicitantul nu este în litigiu cu terțe părți în calitate de pârât

solicitantul prezintă garanții morale în colaborarea sa cu terțe părți (furnizori, clienți, bănci, bugetul local sau de stat)

În cadrul acestei etape se completează formularul “Fișă de interviu/solicitarea de credit” . Aceasta se va semna de către solicitant și de către Ofițerul de credit și echivalează cu cererea de credit.

III.5.2. Colectarea documentelor și verificarea solicitării de credit

În cadrul celei de-a doua etape, Ofițerul de credit Opportunity Microcredit efectuează un iventar al tuturor documentelor și actelor necesare prezentate de către solicitant și efectuează următoarele acțiuni:

verifică dacă solicitarea înaintată de către client conține toate documentele și informațiile cerute

verifică documentele doveditoare cu privire la legalitatea activității

analizează datele din formulare

se asigură că solicitantul se încadrează în limitele minime ale indicatorilor financiari în concordanță cu cerințele Opportunity Microcredit

verifică încrucișat informațiile obținute și declarate cu bazele de date disponibile (baza de date Romanian Universe, Biroul de Credit, Centrala Riscurilor de Credit, Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, bazele de date ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, portalele instanțelor de judecată și altele), recomandări de la parteneri de afaceri sau bancari, se confruntă cu actele legale și cu situația de pe teren.

III. 5.3. Analiza documentației. Interogarea și verificarea bazelor de date

Conform viziunii Opportunity Microcredit etapa a treia, cea a analizei de credit, este procesul prin care se evaluează informația colectată cu privire clienții potențiali și actuali pentru a determina nivelul de risc de credit pe care aceștia îl reprezintă.

În cadrul literaturii de specialitate regăsim o serie concepții cu privirea la abordarea procesului de formulare a deciziei de credit. Putem remarca astfel existența a două tipuri de analiză și anume analiza cantitativă și analiza calitativă.

Opportunity Microcredit Instituție Financiară Nebancară se ghidează, așadar, după dictonul

des întâlnit „lending is a little bit of art and a little bit of science” („creditarea înseamnă un strop de artă și un strop de știință”). Arta în creditare presupune luarea unor decizii sau formularea unor concluzii veridice având la bază informații incomplete, înțelegerea motivației reale a clienților referitoare la scopul împrumutului și cu planurile de viitor, câștigarea încrederii clienților și motivarea acestora în vederea rambursării împrumutului. În schimb știința presupune analiza informațiilor în vederea construirii unei imagini cât mai aproape de cea reală, realizarea unor proiecții de cash-flow cât mai realiste și apoi compararea acestora cu serviciul datoriei.

O dată fiind menționate aspectele anterioare, distingem cu ușurință faptul că modelul utilizat în vederea concretizării procesului de analiză este cel calitativ în sensul în care se dorește pătrunderea dincolo de realitatea surprinsă în cifre și urmărind un spectru mult mai larg de informații precum informații despre management, informații despre piață, planuri de viitor, garanții și altele.

Analiza standard a riscului de credit pentru clienții Opportunity Microcredit cu activitate lucrativă (persoane juridice) se face prin tehnica celor „5C” ai creditării. Prezentată succint, tehnica amintită anterior abordează diversele aspecte ale analizei de credit pe 5 paliere (caracter, condiții, capacitate, capital, colateral), rezultatul materializându-se în propunerea de tranzacție cu toate componentele ei.

Caracterul

Caracterul reprezintă cea mai importantă metodă de selecție a clienților noi deoarece conferă posibilitatea creditorului de a prevedea voința clientului de a rambursa creditul. Clienții care dau dovadă de un caracter bun vor reuși, în general, să-și ramburseze creditele cu toate că desfășurarea activității acestora se caracterizează printr-un nivel scăzut de profitabilitate sau este desființată din varii motive. Importanța acestei caracteristici cheie este cu atât mai observabilă cu cât numeroase microîntreprinderi nu pot prezenta situații contabile complete care să le demonstreze capacitatea de plată.

Evaluarea caracterului la nivel indvividual de către Ofițerul de credit se realizează de obicei prin parcurgerea a trei etape:

aplicantul furnizează informații despre el și despre afacerea sa în cadrul solicitării de credit;

Ofițerul de credit vizitează clientul și/sau afacerea și, printre altele, verifică acuratețea informațiilor furnizate în aplicația de credit.

Ofițerul de credit verifică alte surse pentru a evalua veridicitatea informațiilor.

Bazele de date pe care Ofițerul de credit trebuie să le interogheze în faza de analiză a dosarului în vederea stabilirii eligibilității clientului sunt următoarele:

Biroul de Credite (BC). Se verifică în mod obligatoriu asociații și administratorul solicitantului persoană juridică.

Baza de date Romanian Universe (RU). Se verifică în cadrul bazei de date Romanian Univers societatea, Elementele evidențiate sunt: starea afacerii, relațiile comerciale, situația datoriilor la bugetul statului, rezultatele financiare anuale, înscrierile în cadrul Arhivei Electronice de Garanții Reale Mobiliare.

Centrala Riscului de Credit (CRC). Este obligatorie verificarea în CRC a solicitanților persoană juridică.

Baza de date a Agenției Naționale de Administrare Fiscală – Se verifică baza de date cu restanțe la bugetul de stat la secțiunea contribuabili mici și mijlocii.

Portalul instanțelor de judecată Just – Se verifică în mod obligatoriu situația juridică atât a societății cât și a asociaților.

Internal Black List – Se realizează verificări în mod obligatoriu în cadrul bazei de date interne a societății cu privire la clienții cu probleme.

Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliară – Se verifică în cadrul acesteia totalitatea garanțiilor mobiliare propuse.

Capacitatea

Procedurile interne ale Opportunity Microcredit prevăd faptul că Ofițerul de credit trebuie să analizeze atât afacerea cât și situația personală a aplicantului pentru a determina capacitatea acestuia de a rambursa creditul.

Principalul obiectiv al Ofițerilor de credit este acela al estimării capacității împrumutatului de a-și onora obligațiile de plată față de Opportunity Microcredit (rate, dobânzi, comisioane) la timp. Pentru aceasta se va evalua nivelul lunar sau trimestrial al numerarului disponibil pentru acoperirea serviciului datoriei, plecând de la încasările reale ale împrumutatului din care se deduc plățile reale de efectuat. Se aplică o serie de reguli, în acest caz, precum:

întocmirea fluxului de numerar istoric pe baze reale;

întocmirea fluxului de numerar previzionat ținând cont de destinația creditului și efectele lui precum și precum și de reconcilierea datelor din balanțe cu situația reală, cu nivelul stocurilor, creanțelor și a datoriilor declarate de către împrumutat;

reconcilierea va include și veniturile/cheltuielile personale sau ale familiei considerate a avea un caracter de continuitate;

determinarea acoperirii serviciului datoriei (ASD) se va face prin împărțirea numerarului net la suma ratelor și a dobânzilor scadente periodic;

nivelul acceptabil pentru ASD va trebui să depășească limita de 1,5 (150%).

Capital

Colectarea informațiilor despre activele și pasivele solicitanților pentru a putea contrui un bilanț sintetic și a determina dacă afacerea este solvabilă precum și totalitatea capitalului investit până în momentul efectuării analizei de către asociați reprezintă un model eficient de evaluare a nivelului de capitalizare al solicitantului. Importanța acestui “C” al creditării, în opinia mea, crește direct proporțional cu cu valoarea împrumutului, întrucât anumite valori sunt condiționate de nivelul capitalului propriu.

Realizarea unui inventar al activelor solicitantului se poate constitui într-un factor de îmbunătățire al profilului de risc de credit datorită mesajelor transmise indirect din perspectiva conceptului de „garanție implicită”.

Colateralul

Dintr-o perspectivă personală, unul dintre motivele pentru dezvoltarea microfinanțării se referă la faptul că instituțiile financiare bancare nu oferă posibilitatea de creditare entităților care nu prezintă garanții tradiționale, încadrate strict în funcție de normele și procedurile interne ale acestor tipuri de actori ai pieței financiare. Microfinanțarea, a generat astfel inovații în ceea ce privește garanțiile netradiționale în cadrul cărora regăsim active gospodărești sau giranți și “garanțiile de substitut” precum apartenența la anumite grupuri, economisirea obligatorie sau termenii restrictivi ai creditului.

În cadrul microfinanțării, domeniul de activitate spre care s-a îndreptat instituția financiară nebancară analizată, colateralul are rolul principal de a asigura implicarea clientului în vederea rambursării creditului deoarece de multe ori soldul creditului este atât de mic încât o securizare sau o executare a garanțiilor nu și-ar găsi explicitare din punct de vedere al costurilor, fiind mult mai important impactul emoțional pe care pierderea acestora l-ar avea asupra clientului.

Pe măsură ce valoarea creditului tinde să crească, este necesar ca această abordare din cadrul tehnicii de creditare prezentate, să fie susținută prin existența garanțiilor consistente și executabile.

Condițiile

Orice afacere, indiferent de dimensiunea ei, este influențată de mediul economic în care activează Condițiile generale ale acestui mediu pot concretiza o serie de factori de influență atât de natură să favorizeze activitatea entității cât și o serie de factori de influență negativă. În cadrul analizei de credit este esențial, în acest sens, determinarea factorilor principali care au un potențial impact asupra viitorului afacerii analizate, estimarea efectelor și luarea de măsuri de pracauție în condițiile în care aceștia pot să afecteze capacitatea firmei de a-și îndeplini obligațiile de plată.

Întrucât majoritatea Ofițerilor de credit nu au o expertiză necesară în vederea stabilirii și evaluării riscurilor din totalitatea tipurilor de afaceri, principalul mijloc de diminuare și controlare a riscului generat de condiții este reprezentată de solicitarea ca aplicantul să aibă o experiență minimă în cadrul domeniului de activitate cuprinsă în intervalul 3-12 luni înainte de a fi eligibil pentru împrumut.

Documentele tipizate pe care Ofițerului de credit le utilizează în cadrul acestei etape de a procesului de creditare sunt:

documentele primite de la client : balanțele de verificare analitice pentru ultimele situații financiare și ultima lună închisă, situații analitice pe vechime la clienți, furnizori, stocuri precum și situația creditelor aflate în sold (inclusiv grafice de amortizare)

documente de analiză internă: balanța de microcredite, care sintetizează datele introduse în următoarele rapoarte: situația bilanțului contabil, evoluția contului de profit și pierderi evoluția indicatorilor financiari și a fluxului de numerar istoric, previziunea fluxului de numerar – metoda directă.

actele de proprietate cu privire la garanții.

III.5.4. Întocmirea formularelor de analiză și a dosarului de credit

În urma îndeplinirii tuturor etapelor anterioare, se va putea completa integral de către Ofițerul de credite formularul de analiză corespunzător domeniului de activitate al clientului. Acesta trebuie să fie întocmit într-o manieră cât mai concisă pentru a pune în evidență elementele importante ale afacerii clientului.

În funcție de domeniul de activitate al clientului remarcăm, astfel, o serie de tipuri de formulare de analiză precum: formular de analiză standard utilizat, de regulă, în cadrul tuturor domeniilor de activitate finanțate de către Oppotunity Microcredit, formularul de analiză agro destinat analizei riscului de credit aferent entităților care activează în cadrul domeniului agricol, precum și formularul de analiză scoring utilizat în vederea analizei riscului de credit pentru solicitările de credit a căror valoare nu depășește 15000 lei și care îndeplinesc o serie de condiții prevăzute în cadrul normelor interne de creditare (societăți ce activează în domeniul comerțului sau serviciilor).

Recomandarea ofițerului de credite se va realiza în urma finalizării formularului de analiză, aceasta trebuie să fie prezentată și susținută cu argumente puternice în fața comisiei de credite.

III.5.5. Aprobarea solicitării de credit

Totalitatea solicitărilor de credit către Opportunity Microcredit IFN se discută și se aprobă/resping în cadrul Comisiei de Credit (CC).

Înainte de a fi, însă, remisă Comisiei de Credit spre analiză și aprobare documentația este revizuită de către Departamentul de Risc în cadrul căruia operează Specialistul Risc Credit (SRC).

Aplicația de credit precum și documentația aferentă trimisă spre aprobare Comisiei de Credite respectiv Departamentului de Risc trebuie să cuprindă următoarele:

Recomandarea Ofițerului de credite;

Verificarea în baza de date Romanian Universe;

Acord de consultare a Biroului de Credit pentru asociați și soțul/soția acestuia, respectiv pentru giranți;

Formularul de analiză;

Formularul de evaluare a garanțiilor imobiliare/mobiliare;

Documente privind garanția: imobiliare (contract de vânzare-cumpărare, Extras de Carte Funciară de Informare nu mai vechi de 30 de zile), mobiliare (Cartea de Identitate a Vehiculului, Certificatul de Înmatriculare, facturi, dovada plății), giranți (adeverință de venit respectiv cupon de pensie și decizie de pensionare);

Documente financiare ale clientului;

Orice alte documente solicitate de către Comisia de Credite.

III.5.6. Încheierea contractelor de credit și ale anexelor

Pentru acele solicitări de credit care au fost aprobate de către Comisia de Credit a Opportunity Microcredit etapa următoare constă în infomarea clientului cu privire la decizia luată precum și stabilirea împreună cu acesta a dății semnării contractelor.

Contractul de credit este emis în aceeași zi cu anexele aferente la valoarea creditului și trebuie elaborat în 4 exemplare, trei pentru Opportunity Microcredit (două dosare rămân arhivate la dosarul clientului iar un exemplar se predă departamentului de portofoliu), iar un exemplar se predă clientului.

Contractul de credit și anexele se semnează și ștampilează, pe fiecare pagină de către: (1) solicitant sau persoana/persoanele autorizate prin Hotărârea AGA, Hotărârea Asociatului Unic, sau prin procură specială autentificată, (2) de către garanții fideiusori, (3) de către garanții ipotecari (fie ei mobiliari sau imobiliari), și (4) de către reprezentantul Opportunity Microcredit IFN.

După completarea și semnarea contractului de credit, următoarea etapă este elaborarea contractelor de ipotecă imobiliară și/sau mobiliară în funcție de caz. Contractele de ipotecă se semnează în fața unui notar public, în cazul contractelor de cu ipotecă imobiliară, ipoteca fiind mai apoi înscrisă la OCPI. Contractele de ipotecă mobiliară trebuie înregistrate la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare de către Ofițerul de credit.

CAPITOLUL IV. Creditul de investiții în agricultură la Opportunity Microcredit Instituție Financiară Nebancară comparativ cu CEC Bank

IV.I. Motivația direcției de orientare a studiului de caz

Prezentarea apectelor teoretice anterioare referitoare la ansamblul sistemului bancar românesc, la totalitatea elementelor ce definesc conceptul actual de instituție financiară nebancară, precum și particularizarea acestora din urmă în cadrul analizei la nivel teoretic și structural a Instituției Financiare Nebancare Opportunity Microcredit SA ne conduc într-o manieră iminentă la concretizarea unei abordări practice complexe, a unui studiu comparativ de profunzime între activitatea de creditare a unei instituții financiare nebancare și cea a unei instituții financiare bancare, în sensul aprofundării și sistematizării diferențelor de fond și de formă. În vederea îndepliniri obiectivului propus și a reprezentării cât mai concrete a totalității elementelor teoretice prezentate, studiul de caz de față se dorește a particulariza aceste elemente, structurându-se în analiza explicită a creditului de investiții în agricultură din prisma procesului de creditare și analiză reprezentat dual, atât în sensul conceperii acestuia la Opportunity Microcredit IFN SA cât și la CEC Bank SA.

Domeniul agricol și, mai cu exactitate, activitatea agricolă a reprezentat încă din cele mai vechi timpuri unul dintre cele mai importante domenii de interes din punct de vedere economic. David Ricardo reliefa importanța acestui domeniu în sensul considera faptul că totalitatea progreselor realizate în cadrul agriculturii se constituie într-o sursă motorie pentru întreaga economie, și în special pentru productivitatea acesteia.

Strâns legată de funcția existențială, agricultura a jucat un rol important atât prin contribuția însemnată a acesteia în cadrul creșterii economiei naționale, precum și prin caracteristica socială pregnantă. Astfel, în urma unei succinte analize, se observă faptul că, în cazul României, domeniul agriculturii a conferit de-a lungul timpului o contribuție ridicată în cadrul Produsului Intern Brut atingând ponderea de aproape 12% la începutul anilor 2000.

Dată fiind importanța acestui domeniu de activitate intuim și necesitatea existenței surselor de finanțare a acestuia aspect care poate fi reprezentat prin intermediul fenomenului de boom din ultimii ani la nivelul produselor de creditare atât din cadrul sistemului financiar bancar cât și cele oferite de către instituțiile financiare nebancare.

Motivația alegerii spre reprezentare a creditului de investiții în agricultură, respectiv a procesului de creditare în cadrul celor două instituții ale sistemului financiar rezidă atât în