Creativitatea Si Inovatia Prioritati Transversale In Asigurarea Competitivitatii Intreprinderii

Economie

Creativitatea Si Inovatia Prioritati Transversale In Asigurarea Competitivitatii Intreprinderii

Byadmin ianuarie 1, 2024

Creativitatea și inovația: priorități transversale în asigurarea competitivității întreprinderii

CUPRINS

ABSTRACT

ANNOTATION

LISTA ABREVIERILOR

LISTA FIGURILOR

LISTA TABELELOR

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. SFERA DE CUPRINDERE A INOVĂRII ȘI CREATIVITĂȚII

1.1. Conceptualizarea noțiunilor de creativitate și inovare

1.2. Inovarea tehnologică

1.3. Implicaţii ale inovării în viața economico-socială

1.4. Situația actuală a mediului inovațional din Republica Moldova

CAPITOLUL 2. STUDIUL ACTIVITĂȚII INOVATIVE A ÎNTREPRINDERILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Studiul barierelor în calea inovării întâlnite de către companii din Republica Moldova

2.2. Analiza factorilor care stopeaza procesele de inovație în cadrul companiilor autohtone

CAPITOLUL 3. INCURAJAREA INOVAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII – SCOP AL EVOLUȚIEI ECONOMICO-SOCIALE

3.1. Ponderea inovării de produs în companii internaționale

3.2. Ponderea inovației de procese

3.3. Inovații în domeniul marketingului

3.4. Politica de stimulate a inovației și creativității în economie

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

GRAFICUL CALENDARISTIC DE EXECUTARE A TEZEI DE LICENȚĂ

FIȘA DE EVALUARE A TEZEI DE LICENȚĂ

LISTA ABREVIERILOR

ESE – Europa de Sud Est

EEC – Europa de Est și Caucazul

ECB – Europa Centrală și Statele Baltice

AC – Asia Centrală

EBRD – Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare

LISTA FIGURILOR

Fig. 3.1. Ponderea țărilor (%), ce acționează conform principiului Do It Yourself………………….36

Fig. 3.2. Ponderea medie a costului de cercetare și dezvoltare ca procentaj (în%), în cifra de afaceri anuală………………………………………………………………….…………………37

Fig. 3.3. Inovare de produs în nivelul tehnologic global și implementarea tehnologiilor existente…………………………………………………………………………………………..39Fig. 3.4. Ponderea întreprinderilor implicate în inovare de produse și procese………………..…..40

Fig. 3.5. Incidența inovării în industrie…………………………………………….……………….40

Fig. 3.6. Ponderea întreprinderilor (%), ce inovează în domeniul organizatoric și marketing…………………………………………………………………………………………41

LISTA TABELELOR

Tabelul 1.1. Caracteristicile diferitelor categorii de întreprinderi………………………………………….16

Tabelul 2.1. Existența personalului implicat în activitatea de promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic………………………………………………………………………………25

Tabelul 2.2. Inovarea serviciilor/Bunurilor de către companiile autohtone…………………..…27

Tabelul 2.3. Know-how-uri introduse în sistemele de coordonare al companiilor………….……29

Tabelul 2.4. Activități și proiecte abandonate la diferite etape de dezvoltare………………………….30

Tabelul 2.5: Nivelul de influență al factorilor de cost……………………………………………32

Tabelul 2.6. Factorii privind acumularea cunoștințelor………………………………………….33

Tabelul 2.7. Factorii de piață…………………………………………..…………………………34

Tabelul 2.8. Motive de a nu inova……………………………………………………………….35

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei. Este bine cunoscut faptul că pe o piaţă intens concurenţială cum este cea europeană, inovarea reprezintă motorul principal al competitivităţii agenţilor economici. Inovarea este rezultatul cercetărilor, alături de alţi factori precum experienţa, comunicarea, marketingul etc. De aceea o politică de inovare coerentă are nevoie de o coordonare transversală la nivel naţional. De asemenea este absolut adevărat faptul că trăim în mijlocul unei Uniuni Europene care vibrează de o bogată diversitate şi care debordează de energie creativă şi de idei inovatoare. De ce să nu ne folosim de această oportunitate de evoluție economică?

Perioada actuală, dominată de schimbări şi transformări continue, împinge companiile spre găsirea unor modalităţi de maximizare a performanţei pentru a putea face faţă concurenţei atât de pe scena naţională cât şi cea internaţională. În acest sens conturarea rolului şi importanţei inovației și a creativității în cadrul entităților economice sunt absolut necesare.

Economia globală creează fără îndoială schimbări profunde şi semnificative pentru organizaţiile din întreaga lume. Piaţa se schimbă din ce în ce mai rapid, tehnologiile evoluează şi singurul lucru care pare să fie mai adevărat acum decât niciodată este schimbarea. Potrivit lui Peter Drucker schimbarea este singurul lucru constant în lumea de afaceri. Pentru a putea face faţă concurenţei şi a rămâne pe piaţă, organizaţiile trebuie să se conformeze cu aceste schimbări, pentru că acestea tind să devină parte din viaţa lor de zi cu zi.

Firmele din secolul 21 se confruntă cu două provocări incomensurabile. Pe de o parte, ele trebuie să fie în mod constant inovatoare şi pregătite pentru schimbare, iar pe de altă parte, se aşteptă de la ele să-şi creeze o identitate de durată, menită să atragă atenţia într-o lume saturată de comunicare.

Teza dată încearcă să găsească răspunsuri la aspectele inovaționale și factorii care frânează procesele inovaționale în cadrul companiilor şi nu în ultimul rând să ofere soluţii pentru stabilirea cadrului propice dezvoltării creative în firmele din contextul economic al Republicii Moldova.

Scopul și obiectivele tezei de licență. Prin intermediul acestei teze de licență autorul vine să clarifice o serie de aspecte, care prezintă atât interes pentru domeniul de cercetare, cât şi o provocare, atât la nivel teoretic cât şi în practică. Având în vedere tema de cercetare au fost stabilite următoarele obiective:

A determina modul în care este privită inovaţia în companie de către antreprenor, şi impactul pe care îl are asupra gradului de competitivitate a firmei.

Prezentarea conceptelor teoretice, cât şi realizarea unui sondaj între 10 companii autohtone, având ca scop formularea unor propuneri de soluționare a problemelor existente care vor contribui la îmbunătăţirea calităţii şi competitivităţii firmelor prin intermediul inovării și stimulării creativității.

Identificarea factorilor care stopează activitatea antreprenorială în cadrul companiilor autohtone. Pentru realizarea acestui obiectiv voi realiza un sondaj în care voi prezenta câţiva factori, organizaţionali şi individuali care au impact asupra inovării.

Stabilirea corelaţiilor care se formează între variabilele studiului, încercând să determinăm modul în care unele variabile le influenţează pe altele şi stabilirea eventualelor relaţii de cauzalitate dintre acestea.

Metodologia cercetării. Autorul a abordat în lucrarea sa cercetarea de tip calitativ, condițiile de bază fiind aprecierea și prețuirea principiilor de cercetare calitativă, tema este accesibilă prin metodele sale calitative și valoroase, fiind diverse observații, focus grup sau alte metode calitative, la fel caracterizarea evidentă a temei tezei, caracterizarea strictă a metodei de aplicare sistematică, și conține datele necesare studiului actual și la fel conține concluzii și recomandări corespunzătoare cu datele adunate.

CAPITOLUL 1. SFERA DE CUPRINDERE A INOVĂRII ȘI CREATIVITĂȚII

1.1. Conceptualizarea noțiunilor de creativitate și inovare

Care sunt implicaţiile inovaţiei în procesul de conducere a entității economice? Răspunsul la această întrebare, după cum se poate argumenta, se bazează pe semnificaţia termenului inovaţie.

Schumpeter J.A. priveşte inovarea ca funcţie a activităţii antreprenoriale, în care au loc „noi combinaţii” de resurse existente. Definiţia oferită de Schumpeter J.A. în Theory of Economic Development continuă să fie de referinţă, în asocierea „noilor combinaţii” de factori cu producerea de noi produse şi servicii, introducerea de noi procese de producţie, de comercializare şi organizare a afacerii [12, p. 27].

În literatură se vorbește despre distingerea invenţiei de inovaţie. Invenţia ese ca o nouă idee, o nouă descoperire sau noutate tehnologico-științifică (ce nu a mai fost implementată şi difuzată), iar inovaţia vizează o aplicare comercializabilă a unei invenţii, ca urmare a integrării acesteia în practica economico-socială [27]. Inovaţia este privită, ca rezultantă a unui proces ce începe cu geneza unei idei şi continuă cu materializarea acesteia. În acelaşi context, Manualul Oslo defineşte inovaţia ca fiind o activitate din care rezultă un bun (produs sau serviciu) nou sau îmbunătăţit semnificativ, un nou proces, o metodă nouă de marketing, de organizare a afacerilor [15].

Nu întotdeauna este posibilă delimitarea invenţiei de inovaţie, urmare a interrelaţiei proceselor aferente, mai ales în cazul inovării tehnologice. Cu toate acestea, pot exista decalaje de timp semnificative între momentul generării unei invenţii şi cel al obţinerii de inovaţii, ce reflectă cerinţe de revenire asupra unei idei în vederea integrării acesteia în practică, inclusiv ca urmare a condiţiilor neîndeplinite pentru difuzare (cerere încă insuficientă, imposibilitatea producţiei ca urmare a lipsei inputurilor sau factorilor de producţie complementari ce nu sunt încă disponibili ş.a.). În acelaşi cadru, implementarea practică a unei invenţii poate necesita, la rândul său, invenţii şi inovaţii suplimentare pentru succesul procesului inovaţional.

Dificultatea distingerii invenţiei de inovaţie rezultă şi din continuitatea procesului inovaţional, aşa după cum Rosenberg N. notează: „este o greşeală să privim inovaţia ca fiind bine definită, ca pe un obiect omogen ce poate avea o dată precisă de intrare în circuitul economic – sau să devină disponibilă la un moment de timp bine precizat. Cele mai importante inovaţii trec prin schimbări radicale de-a lungul ciclurilor de viaţă, care adesea conduc la transformarea semnificaţiei lor economice. Îmbunătăţirile ulterioare aduse unei invenţii pot fi chiar mult mai importante, din punct de vedere economic, decât disponibilitatea invenţiei în forma sa originală” [16].

Acumularea de cunoştinţe din activitatea de cercetare teoretică şi experimentală în planul aspectelor fundamentale sau aplicative ale fenomenelor, precum şi folosirea celor asimilate ca urmare a experienţei practice, constituie un prim stadiu al procesului inovaţional, urmat de translatarea cunoştinţelor în artefacte, de producţie şi difuzare.

Nu toate întreprinderile, adoptă un mod de inovare bazat pe cercetare-dezvoltare în cadrul structurilor acestora definite, potrivit Manualului Frascati ca fiind „activităţi sistematice şi creatoare, iniţiate pentru sporirea volumului de cunoştinţe” [14]. Cercetarea-dezvoltarea reprezintă numai vârful dezvoltării şi procesului inovaţional care, în afară de cercetare-dezvoltare, implică şi aptitudini pentru achiziţionarea, integrarea în practică şi utilizarea de tehnologie la nivele superioare de complexitate, precum şi proiectarea, ingineria şi capacităţile manageriale de achiziţionare a tehnologiei, pentru asigurarea unui flux continuu de îmbunătăţiri şi generare de inovaţii. Cercetarea-dezvoltarea este mai relevantă pentru companiile din apropierea frontierei tehnologice sau aflate la frontieră. Achiziţia de tehnologie şi folosirea aptitudinilor, pe de altă parte, sunt mai relevante întreprinderilor ce asimilează tehnologii, pentru crearea de tehnologii îmbunătăţite.

Întreprinderile inovează ca urmare a cererii existentă pe piaţă. Procesul inovaţional debutează cu revederea şi combinarea tuturor informaţiilor şi cunoştinţelor existente, ceea ce presupune, inclusiv, apelarea la experienţa utilizatorilor de inovaţii şi folosirea acesteia ca sursă importantă de inovare. Deschiderea la noi idei şi soluţii este esenţială în inovare, în special în stadiile incipiente ale procesului, permiţândcare, în afară de cercetare-dezvoltare, implică şi aptitudini pentru achiziţionarea, integrarea în practică şi utilizarea de tehnologie la nivele superioare de complexitate, precum şi proiectarea, ingineria şi capacităţile manageriale de achiziţionare a tehnologiei, pentru asigurarea unui flux continuu de îmbunătăţiri şi generare de inovaţii. Cercetarea-dezvoltarea este mai relevantă pentru companiile din apropierea frontierei tehnologice sau aflate la frontieră. Achiziţia de tehnologie şi folosirea aptitudinilor, pe de altă parte, sunt mai relevante întreprinderilor ce asimilează tehnologii, pentru crearea de tehnologii îmbunătăţite.

Întreprinderile inovează ca urmare a cererii existentă pe piaţă. Procesul inovaţional debutează cu revederea şi combinarea tuturor informaţiilor şi cunoştinţelor existente, ceea ce presupune, inclusiv, apelarea la experienţa utilizatorilor de inovaţii şi folosirea acesteia ca sursă importantă de inovare. Deschiderea la noi idei şi soluţii este esenţială în inovare, în special în stadiile incipiente ale procesului, permiţând adoptarea de decizii prin combinarea de idei, cunoştinţe şi aptitudini, iar combinarea lor în diferite moduri conduce la inovaţii mai complexe.

Inovaţiile tind să faciliteze realizarea altor inovaţii în domenii apropiate. În acest sens, inovarea prin difuzare este un proces creativ, în care inovaţia devine input în alte activităţi inovaţionale, fără a fi un proces pasiv, ci unul adaptiv. Interdependenţa sistemică între inovatorul iniţial şi cel indus implică, de asemenea, faptul că inovaţiile tind să se concentreze în anumite sectoare, antrenând dezvoltarea acestora [19]. Schumpeter a privit către această dinamică, explicând astfel lungimea „ciclurilor de afaceri” şi „valurilor lungi” în economie [12, p. 110].

Creativitatea reprezintă o dimensiune fundamentală a activităţii umane şi s-a demonstrat faptul că ea înfloreşte acolo unde există un dialog între culturi, într-un mediu liber, deschis şi divers caracterizat prin egalitate socială şi egalitate între bărbaţi şi femei. Este nevoie de respect şi de protecţie juridică pentru rezultatele muncii creative şi intelectuale. Creativitatea reprezintă motorul culturii, concepţiei originale şi inovării, dar dreptul de a-şi folosi talentul creativ aparţine tuturor. A crea înseamnă a percepe ceea ce poate percepe oricine dar a gândi ceea ce nu a mai gândit nimeni până la momentul dat.

Creativitatea este un proces psihic prin excelenţă uman ce constă din combinarea într-o formă originală a unor cunoştinţe acumulate prin studiu, observare, experienţă (elemente existente în câmpul perceptiv), combinare care conduce la realizarea unui produs, a unui rezultat, util societăţii, o anumită perioadă de timp.

Economistul Schumpeter [12, p. 87] a abordat pentru prima dată, în 1942, mecanismele şi factorii procesului de inovare, argumentând că spiritul antreprenorial şi posibilitatea obţinerii unui profit de monopol temporar ar putea stimula introducerea noilor produse pe piaţă sau reducerea costurilor de producţie. A denumit acest fenomen “distrugere creativă”, fenomen prin care structura de piaţă anterioară este sfărâmată pentru a se face loc unui inovator. Investiţiile publice şi private de risc au crescut exponenţial în anii ‘80 ai secolului XX, stimulând creşterea culturii antreprenoriale tehnice la un nivel foarte rar întâlnit anterior.

După anul 1990 a apărut clar politica de inovare care presupune coordonarea activităţii tuturor decidenţilor strategici în cercetare dezvoltare şi în industrie. Inovarea poate fi definită ca şi conversie a unor noi cunoştinţe în beneficii economice şi sociale, ca rezultat al unor interacţiuni complexe între numeroşi actori în cadrul unui sistem constând într-un mediu (local, naţional, regional) ce conţine firme, institute de cercetare, finanţatori, precum şi reţelele prin care toţi aceştia intră în contact [11].

Crizele economice, de mediu şi sociale ne provoacă să găsim noi modalităţi de gândire şi acţiune. Creativitatea şi inovarea pot contribui la progresul societăţii către prosperitate, dar societatea trebuie să îşi asume responsabilitatea pentru modul în care acestea sunt folosite. Astăzi, creativitatea şi inovarea trebuie să fie mobilizate în slujba unei societăţi echitabile şi ecologice, bazată pe dialog intercultural şi cu respect pentru natură şi pentru sănătatea şi bunăstarea oamenilor din lumea întreagă.

Creativitatea poate fi considerată sursa de inovare supremă – care transformă idei creatoare în produse şi servicii. Astfel, creativitatea este mereu implicată atunci când inovarea duce la rezultate economice.

Un factor-cheie pentru creşterea economică este dezvoltarea deplină a potenţialului de inovare şi de creativitate al cetăţenilor europeni, care se bazează pe cultura şi excelenţa ştiinţifică europene. „Creativitatea şi inovarea nu pot duce la economii durabile fără respectarea diversităţii culturale, care ea însăşi este o sursă de creativitate şi inovare.” [18].

Peste 86 de miliarde de euro sau 25 % din totalul fondurilor structurale sunt alocate agendei pentru inovare, care include cercetarea şi inovarea, exploatarea TIC, măsurile pentru spiritul antreprenorial şi inovarea la locul de muncă [20].

1.2. Inovarea tehnologică

Inovarea tehnologică se definește ca fiind transferul unei idei noi sau a unui concept nou până la stadiul final al unui produs, proces sau activitate de service acceptate pe piață. De cele mai multe ori se vorbește de „creativitate și inovare”, pe de o parte pentru că ele se condiționează una pe alta, găsirea răspunsurilor la toate problemele ce apar într-un proces de inovare solicitând creativitate, iar pe de altă parte, pentru că cele două activități au cel mai adesea nevoie de aceleași condiții pentru a se dezvolta în cadrul unei întreprinderi.

Tipul de inovație este un diferențiator obișnuit utilizat în literatură. Manualul OSLO [15] clasificarea inovațiilor în patru categorii:

1) inovație de produs, adică "introducerea unui bun sau serviciu care sunt noi sau îmbunătățite semnificativ în ceea ce privește caracteristicile lor sau utilizările intenționate". Acestea includ îmbunătățiri semnificative ale specificațiilor tehnice,componentelor și materialelor, ale software-ului încorporat, ale atitudinii prietenoase față de utilizatori sau ale altor caracteristici funcționale. Inovațiile de produs pot utiliza noi cunoștințe sau tehnologii, sau se pot baza pe noi utilizări sau combinații ale cunoștințelor și tehnologiilor existente. Termenul produs se folosește pentru a acoperi atât bunuri cât și servicii.

2) Inovația de proces ce presupune este implementarea unei metode noi sau îmbunătățite semnificativ de producție (de exemplu noi procedee de fabricație sau fluxuri tehnologice) sau unei metode noi de livrare. Aceasta include schimbări semnificative în tehnici, echipamente tehnologice și/sau ale software-ului. Rezultatul inovării de proces trebuie să fie semnificativ în ceea ce privește: nivelul producției, calitatea produselor sau reducerea costurilor de producție și distribuție.

3) Inovația de marketing este implementarea unei noi metode de marketing care implică schimbări semnificative ale designului produsului sau ale ambalajului, noi metode de vânzare, de plasare a produsului, de promovare a produsului sau în privința politicii de prețuri. Inovațiile de marketing au scopul de a satisface mai bine necesitățile clienților, urmăresc deschiderea de noi piețe sau o poziționare nouă a produselor firmei pe piață, cu obiectivul de a crește vânzările firmei.

4) Inovația organizațională este implementarea unei noi metode de organizare în practicile de afaceri ale firmei, în organizarea locurilor de muncă sau în relațiile externe ale firmei. O astfel de inovație urmărește creșterea performanțelor firmei prin reducerea costurilor administrative sau ale tranzacțiilor, îmbunătățirea satisfacției la locurile de muncă (și astfel a productivității forței de muncă) sau reducerea costurilor de aprovizionare. Acest tip de inovare pare acum să ofere soluții pentru o dezvoltare organizațională mai durabilă și mai greu de imitat de către competitori. În plus, poate chiar caracterul oarecum nedefinit al noțiunii de inovare organzațională (managerială) îi conferă o atractivitate sporită în ochii celor ce nu se mulțumesc cu soluțiile facile.

Inovarea tehnologică [20] este condiționată de o serie de factori specifici, cum ar fi:

o strategie clară a întreprinderii;

obiective clar formulate;

o finanțare corectă dublată de un management bun al întregii activități de inovare;

existența unei echipe competente care să poată rezolva problemele care apar pe tot traseul parcurs de noul proiect;

existența unei proceduri clare și corecte de evaluare a rezultatelor și a muncii oamenilor angajați;

existența unui climat concurențial, atât în interiorul întreprinderii cât și din exteriorul său.

Factorii care influențează inovarea industrială

Activitatea de inovare este influențată, direct sau indirect, de peste o sută de factori care pot fi grupați în două categorii:

factorii care încurajează activitatea de inovare din întreprindere;

factorii care frânează activitatea de inovare din întreprindere.

Factorii care încurajează activitatea de inovare

Aceștia pot fi evidențiați prin:

activitatea de introducere a noului este susținută și încurajată de conducerea întreprinderii. O conducere care nu încurajează introducerea noului poate foarte ușor să distrugă o întreprindere, altfel bine situată;

existența în interiorul întreprinderii a unor oameni cu un ridicat potențial științific și tehnic, atât în cadrul serviciului R&D, cât și în celelalte servicii și nu în ultimul rând, chiar în secțiile direct productive;

o legătură strânsă cu clienții, care pot să sugereze numeroase înnoiri folositoare, atât lor cât și firmei producătoare;

o fixare și delimitare clară a obiectivelor întreprinderii, care să permită canalizarea eficientă a eforturilor de înnoire;

existența unor studii de prognoză, atât în domeniul tehnologic, cât și în cel al marketingului, care să permită întreprinderii să aleagă în mod realist direcțiile de înnoire;

o politică de concentrare a resurselor întreprinderii pe un număr restrâns de proiecte de inovare, cărora să li se poată asigura evoluția rapidă spre forma finală, produs nou sau tehnologie nouă. Este vorba, în general, de politica firmelor mici și mijlocii, care nu își pot permite o abordare foarte largă a temelor R&D, din lipsă de fonduri și de personal;

alcătuirea unor echipe interdisciplinare însărcinate cu introducerea elementelor de inovare. Conducerea acestor echipe trebuie încredințată unor oameni care, pe lângă o calificare înaltă, este imperativ necesar să fie deschiși spre nou, în primul rând să fie ei înșiși capabili de a genera idei noi.

Factorii care frânează activitatea de inovare a întreprinderii Dintre aceștia pot fi evidențiați:

o concentrare excesivă a eforturilor asupra îmbunătățirii produselor și/sau tehnologiilor, care există deja în întreprindere. Desigur că o ușoară perfecționare a ceva existent și bine cunoscut este soluția cea mai simplă și cu cele mai multe șanse de succes, dar politica „pașilor mici” riscă să se materializeze printr-o „pierdere a plutonului”;

recesiunea economică. Recesiunea, pe de o parte, limitează drastic fondurile pe care întreprinderea le poate aloca înnoirilor. Pe de altă parte, și piața este mai puțin activă, cererea generală scade, riscurile pe care întreprinderea și le asumă și care sunt inerente oricărei înnoiri cresc considerabil;

teama conducerii întreprinderii de a se implica în acțiuni care comportă un anumit grad de risc. O asemenea situație a fost (și în bună măsură mai este) tipică pentru România și probabil pentru orice economie etatizată și neconcurențială;

îndepărtarea întreprinderii, în urma procesului de înnoire, de vechiul său domeniu;

lipsa de entuziasm a firmelor mari de a se antrena în proiecte care, la prima vedere, nu par a fi foarte importante pentru firmă. În general firmele mari sunt mai puțin mobile față de cele mici și trebuie argumente foarte solide pentru a le determina să se abată de la planurile lor pe termen mediu și lung. Deși ele și-ar putea permite mai ușor să își asume riscul unui asemenea proiect, de regulă, nu o fac. Rezultatul este că o altă firmă, mică, reușește „străpungerea” (sau piere);

incertitudini privind evoluția materiilor prime sau a cererii noului produs (exemplu: domeniul energetic – prețul la petrol și gaze; aspecte privind energia nucleară);

dificultăți de comunicare și de informare, determinate, pe de o parte, de specializarea excesivă a fiecărui domeniu științific, iar pe de altă parte și de interconexiunile tot mai puternice dintre ele.

Din analiza unor studii de caz a rezultat că factorii care contribuie cel mai mult la succesul unui proiect cu caracter inovator sunt:

existența în cadrul întreprinderii a unui personal calificat pentru a rezolva toate problemele ce apar, de la stadiul de cercetare până la transpunerea industrială a proiectului;

implicarea serviciului de cercetare în toate fazele noului proiect, de la decizia de adoptare a acestuia până la realizarea producției de serie;

o comunicare eficientă și o cooperare reală între toate serviciile implicate;

susținerea permanentă din partea conducerii întreprinderii;

existența unor studii corecte de prognoză a evoluției piețelor și a cererii de aici;

capacitatea de a accepta idei venite din afara serviciilor direct implicate în luarea deciziilor de înnoire și în transpunerea în practică a acestor decizii.

Ținând cont de modul cum întreprinderile sunt dispuse să răspundă la elementele prezentate, întreprinderile se pot împărți în patru categorii:

întreprindere închisă;

întreprindere stabilă;

întreprindere deschisă;

întreprindere inovantă.

Principalele caracteristici ale acestor categorii de întreprinderi se prezintă în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1 Caracteristicile diferitelor categorii de întreprinderi [elaborat de autor]

1.3. Implicaţii ale inovării în viața economico-socială

Capacitatea inovaţională este o determinantă cheie a competitivităţii economice a naţiunilor. Inovaţia – motorul progresului economic şi bunăstării – reprezintă, în acelaşi timp, instrumentul de soluţionare a provocărilor actuale globale din domeniul mediului şi sănătăţii. Privim dezvoltarea sustenabilă a organizaţiilor ca fiind rezultanta capacităţii acestora de a genera noi idei, în suportul creşterii producţiei, ocupării forţei de muncă şi protecţiei mediului.

Implicaţiile inovării în creşterea producţiei au suscitat interesul economiştilor, cel puţin începând cu Adam Smith , nu numai prin asocierea câştigurilor de productivitate din specializare prin diviziunea muncii, prin îmbunătăţiri tehnologice aduse proceselor şi bunurilor de capital, dar recunoscându-se şi rolul exercitat de activităţile de cercetare-dezvoltare sau de transferul tehnologic în economie. În modelele creşterii producţiei, progresul tehnologic a fost introdus însă, începând cu anul 1957.

Aşa de pildă, dezvoltarea economică în ritm diferit între state ca fiind datorată progresului tehnologic rezultat din două surse: inovaţia, care generează aceste diferenţe, şi imitaţia, care tinde să le reducă. Pe aceeaşi poziţie se situează şi Fagerberg, în referirea la reducerea decalajului tehnologic şi de venituri între state, care poate fi posibilă atât prin imitaţie, dar mai ales implică inovarea, identificând trei factori cu impact asupra ritmului de dezvoltare economică a statelor: inovarea (bazată pe cercetare-dezvoltare), imitarea şi eforturile de difuzare a tehnologiilor. Analiza sugerează că reducerea decalajelor de creştere între state devine posibilă mai ales prin inovare, reprezentând cel mai important factor în explicarea diferenţelor de creştere economică între state.

Dacă inovarea este privită a fi o determinantă majoră a creşterii producţiei, o dezbatere aprinsă în literatură vizează efectele inovării tehnologice asupra ocupării forţei de muncă. Astfel, inovaţia de produs este privită a prezenta efecte în planul creşterii calităţii şi varietăţii produselor, creării cererii pe noi pieţe de desfacere, conducând la sporirea producţiei, a veniturilor şi ocupării forţei de muncă; de asemenea, noile produse creează posibilitatea reducerii costurilor, consecinţă a inovaţiilor de proces.

Inovarea de proces – asociată cu reducerea costurilor (de capital şi forţă de muncă) – poate antrena sporirea productivităţii totale a factorilor, ca şi inovarea de produs, dar inclusiv prin reducerea locurilor de muncă şi scăderea preţurilor .

Avantajul concurențial al multor întreprinderi performante constă în calitatea mai înaltă și costurile mai reduse la care au ajuns inovând. Firmele de succes, utilizează pe scară largă sistemele de producție flexibile, în care se folosesc roboți pentru cele mai multe operațiuni. Conceptul just-in-time evidențiază faptul că furnizorii livrează doar volumul de materiale necesare pentru ca clientul să poată lucra până la onorarea următoarei comenzi. În loc să stocheze materialele de la furnizori înainte de a le folosi, întreprinderea le introduce direct în procesul de producție. Această metodă duce la o importantă reducere a suprafețelor de depozitare necesare pentru realizarea produsului.

În această ordine de idei se consideră că, procesul de benchmarking poate grăbi inovarea prin evaluarea poziției în care se află firma din punct de vedere al tehnologiilor de proces și produs în raport cu concurenții și cu firmele de nivel internațional. Prima fază a evaluării prin benchmarking este cunoașterea propriului proces, obiectivul este să se realizeze îmbunătățiri. Benchmarking poate fi de mare ajutor în selectarea alternativelor de proces pentru îmbunătățiri radicale.

Semnificația procesului inovațional în asigurarea avantajelor concurențiale ale unei întreprinderi este evidențiată și de autorul de management Ciobanu I. [2, p.132]. El afirmă că crearea avantajului competitiv necesită descernământ privind moduri noi de a concura pe piețele de desfacere. De asemenea, este necesară o dorință de a face investițiile cerute și de a accepta riscuri.

Avantajul competitiv decurge în esență din îmbunătățiri, inovații și schimbări. Anumite firme obțin un avantaj competitiv în raport cu concurenții deoarece ele pun la punct un mod nou de a concura cu eficacitate sau găsesc mijloace noi și mai bune de a concura în modurile existente. Inovația realizată în aceste firme include nu numai tehnologiile noi, ci și metode și modalități noi care uneori par a fi destul de nesemnificative. Inovația se poate manifesta în cadrul firmei în forma nouă a unui produs, într-un nou proces de producție, într-o nouă metodă de marketing sau într-un nou mod de instruire a personalului sau de organizare a muncii. Unele inovații creează avantaj competitiv atunci când o firmă alege o necesitate de piață cu totul nouă sau servește un segment de piață pe care concurenții ei l-au trecut cu vederea. De asemenea, inovațiile care creează avantaj competitiv se bazează adesea pe metode sau tehnologii noi care fac ca uneltele și instalațiile de producție existente să devină depășite.

Odată obținut, avantajul competitiv poate fi păstrat numai printr-o căutare sistematică a unor modalități noi, mai bune și prin modificări continue ale comportamentului firmei în cadrul activității sale. Totuși, schimbarea continuă pe calea inovației contravine, în cazul majorității întreprinderilor, normelor de organizare. În general, firmele preferă să evite schimbările. Se întâmplă rar ca o firmă să recurgă în mod spontan la schimbări; ceea ce o determină să facă acest lucru este mediul. O firmă trebuie să se expună la presiunile și stimulentele externe care determină necesitatea de acțiune. Ea trebuie să identifice și să creeze impulsuri în direcția schimbării.

Modalitățile concrete prin care o firmă poate crea impulsuri în direcția inovației sunt următoarele:

Prin căutarea clienților cu cele mai dificile cerințe, clienți care exercită presiunile și furnizează idei care pot permite firmei să aducă îmbunătățiri calitative produselor ei și să-și extindă serviciile oferite clienților. Asemenea clienți devin o parte constitutivă a programului de cercetări și inovații ale firmei.

Stabilirea unor norme care depășesc cerințele celor mai stricte regulamente impuse de către stat sau standarde legate de calitatea produselor. În unele țări, regulamentele privind calitatea produselor, poluarea, zgomotul, etc. se remarcă printr-o exigență maximă. Asemenea reglementări extrem de riguroase nu constituie o piedică, ci o posibilitate de a acționa în timp în direcția îmbunătățirii produselor și proceselor de producție.

Folosirea furnizorilor care posedă un avantaj competitiv. Aceștea, pe lângă experiența lor, stimulează firma în multe privințe și sunt de un mare ajutor în direcția îmbunătățirilor.

Tratarea angajaților ca angajați permanenți. O asemenea atitudine creează presiuni care acționează în favoarea sporirii și menținerii avantajului competitiv. Angajații noi sunt tratați cu rigurozitate, iar firma trebuie să depună eforturi continue în scopul sporirii productivității și nu a forței de muncă. Angajații sunt instruiți continuu în ideea de menținere a unor avantaje competitive mai complexe.

Tratarea concurenților cei mai de seamă drept surse de motivație. Acei concurenți care se apropie în cea mai mare măsură de nivelul avantajului competitiv al firmei, sau care l-au depășit, trebuie să constituie criteriul de comparație.

Sarcina de a acționa înțelept revine, în ultima instanță, managerului firmei. Orientarea către medii pașnice de activitate și raporturi confortabile cu clienții nu fac decât să consolideze comportamentul trecut. Acțiunile lobiste împotriva stricteții standardelor impuse produselor emite în interiorul firmei semnale greșite privind normele și aspirațiile. Inovația decurge din presiune și provocare. Ea decurge, de asemenea, din alegerea înțeleaptă în efortul de contractare a adversităților.

1.4. Situația actuală a mediului inovațional din Republica Moldova

Ținînd cont de aspirațiile de dezvoltare și de integrare europeană ale țării, se prezintă oportună compararea rezultatelor Republicii Moldova cu țările din Europa Centrală și de Est. Totodată, ținînd cont de amplasarea geografică și moștenirea istorică, este utilă și comparația cu țările din Comunitatea Statelor Independente.

Aceste două grupuri regionale includ, de altfel, și principalele țări cu care Republica Moldova concurează pentru atragerea investițiilor străine. Factorii esențiali care servesc la atragerea acestor investiții sînt competențele inovaționale ale firmelor locale, calificarea resurselor umane și performanțele sistemului educațional. Indicele Global de Inovații 2012 (IGI 2012) este una din cele mai recente și mai comprehensive surse care include Republica Moldova și care permite compararea internațională a rezultatelor inovaționale [10, p. 106].

Rezultatele activității inovaționale în IGI 2012 sînt evaluate pe baza a două categorii de indicatori [24]:

rezultatele de cunoaștere și tehnologice – aspectele care țin de generarea cunoștințelor, impactul și difuziunea acestor.

produsele creative – produsele creative intangibile, bunurile și serviciile creative și creativitatea on-line.

Datele internaționale atestă o situație relativ satisfăcătoare a Republicii Moldova la capitolul generării cunoștințelor și rezultatelor tehnologice, dar această activitate este polarizată geografic, oferind puțină valoare adăugată și fiind orientată, practic, spre interior. Inventatorii moldoveni demonstrează o activitate foarte intensă, numărul de cereri pentru brevete de invenții raportat la volumul economiei fiind în cazul Republicii Moldova de 3,2 ori mai mare decît în țările din Europa Centrală și de Est și de 1,7 ori mai mare decît în țările din CSI.

Aproape 90% dintre cererile naționale provin de la solicitanții din municipiul Chișinău. Valoarea economică a multor brevete de invenție solicitate este însă îndoielnică, lucru demonstrat de cota mică a brevetelor de invenție în vigoare după 5 ani de la data acordării (după 5 ani expiră facilitățile acordate la înregistrarea și menținerea în vigoare a acestor brevete de invenție). Cu alte cuvinte, ideile nu sînt transformate în produse noi. Aproape că nu există brevete de invenție înregistrate de inventatorii moldoveni la Organizația Internațională pentru Proprietate Intelectuală (World Intelectual Property Organization – WIPO) și la Oficiul European de Patente (European Patent Office – EPO). Astfel, numărul de cereri din partea solicitanților moldoveni pentru brevete de invenție în cadrul Tratatului pentru Cooperare în domeniul Patentelor (Patent Cooperation Treaty – PCT) raportat la PIB și calculat la Paritatea Puterii de Cumpărare (PPC) este de 2 ori mai mic decît media pe CSI și de 5 ori mai mic decît media pe Europei Centrale și de Est [17]. În același timp, Republica Moldova se poziționează bine din perspectiva numărului de articole științifice și tehnologice publicate. Totodată, ținînd cont de fragilitatea și dimensiunile economiei moldovenești, este clar că poziția internațională a Republicii Moldova la capitolul generare de cunoștințe și rezultate tehnologice ar fi mult mai joasă dacă, pentru calcularea indicatorilor de rezultate inovaționale, în calitate de numitor ar fi folosit nu volumul PIB, ci numărul populației, numărul cercetătorilor sau numărul de companii.

Dacă nu vor fi adoptate politici pentru încurajarea activității inovaționale, s-ar putea întîmpla ca, odată cu creșterea economică, țara să alunece, în mod paradoxal, spre poziții inferioare în ratingurile internaționale de inovații. Acest risc este sugerat de indicatorii de impact economic al cunoștințelor generate și care arată o situație mai puțin bună decît în cazul generării cunoștințelor. Companiile moldovenești nu depun suficiente eforturi pentru a obține certificate de management al calității ISO 9001: nivelul de penetrare a acestor certificate în economia moldovenească este mai înalt decît în CSI, dar este de patru ori mai mic decît în Europa Centrală și de Est. Acest indicator reflectă o intensitate destul de redusă a inovațiilor organizaționale în sectorul privat moldovenesc.

Firmele moldovenești investesc destul de mult în elaborarea și protejarea produselor intangibile. Este de remarcat activitatea foarte intensă de înregistrare a mărcilor în Republica Moldova – 181 de mărci la 1 miliard dolari SUA PIB exprimat la PPC, în comparație cu 59,7 – în Europa Centrală și de Est și 43,4 – în CSI. Acest indicator atestă că firmele moldovenești investesc relativ mult în producerea și protejarea juridică a brandurilor locale, ceea ce ar putea avea un puternic impact de dezvoltare a pieței pe viitor.

Pozițiile Republicii Moldova sînt nesemnificative în ceea ce privește prezența on-line. Numărul de domenii web generice de nivel superior care revin la 1000 persoane în Republica Moldova este de numai 2,0 unități, comparativ cu 2,9 unități / 1000 persoane în CSI și 22,3 / 1000 persoane în Europa Centrală și de Est. Aceasta vorbește despre o prezență redusă a companiilor și organizațiilor moldovenești în Internet, care reprezintă o barieră esențială în calea promovării produselor naționale.

În concluzie, indicatorii de rezultate inovaționale atestă că, la anumite aspecte inovaționale – invenții, mărci comerciale, bunuri de creație, exporturi de servicii informatice și conexe, Republica Moldova depășește chiar și țările Europei Centrale și de Est. În același timp, există multe aspecte la care trebuie de recuperat un decalaj foarte mare, țara fiind cu mult în urma țărilor CSI. Totodată, Republica Moldova este una din puținele țări din lume care, în clasamentul Indicelui Global al Inovațiilor 2012, a obținut un indice de eficiență inovațională supraunitar. Aceasta sugerează că economia și societatea moldovenească dispun de potențial să producă rezultate inovaționale satisfăcătoare chiar și în condiții economice dificile. Astfel, nefiind lider mondial al inovațiilor, Republica Moldova nu este nici restanțieră. De fapt, în raportul IGI 2012, Republica Moldova este identificată în partea superioară a grupului de țări „care învață să inoveze”. Totuși Republica Moldova ar putea obține mult mai multe succese dacă inputurile în activitățile inovaționale ar fi mai consistente, iar suportul de politici – orientat mai ferm spre valorificarea eficientă a puținelor resurse de care dispune țara.

CAPITOLUL 2. STUDIUL ACTIVITĂȚII INOVATIVE A ÎNTREPRINDERILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Studiul barierelor în calea inovării întâlnite de către companii din Republica Moldova

Inovațiile pot fi asociate cu tehnologii revoluționale, care permit progresul pe plan tehnologic, și cu toate că multe companii lucrează asupra îmbunătățirii și lărgirii gamei de produse, doar un număr mic dintre acestea se pot numi a fi inovative pe piață. Majoritatea producției noi este creată datorită tehnologiilor deja existente, create în afara companiei, – cu posibile adaptări pentru a corespunde pieței în cadrul căreia activează compania. Cu toate că astfel de inovații nu lărgesc orizonul tehnologic, acestea permit creșterea capacității de producție în companie, îmbunătățind indicatorii de productivitate a acesteia.

Implimentarea acestor tehnologii sunt de mare importanță mai ales pentru piețele în devenire și tările cu economie în curs de dezvoltare, acolo unde firmele dispun de un rezerv pentru a îmbunătăți situația inițială. Prin existența unor măsuri de sprijin adecvate pentru companii din piețele emergente, acestea vor investi capital, câștigând experiență într-un mediu economic deschis și își vor îmbunătăți performanța, treptat atingând performanță în dezvoltare tehnologică.

Modificările în structura economiei trebuie să fie însoțită de schimbări în instituțiile economice și politice, menite să promoveze schimbările structurale generale. De exemplu, cum ne apropiem de o economie avansată, firmelor vor juca un rol tot mai important în îmbunătățirea performanței generale, și, prin urmare, ar trebui să fie create politici de stimulare economică a creativității în cadrul întreprinderii. Cu toate acestea, chiar și în țările economic dezvoltate introducerea de tehnologii avansate continuă să joace un rol deosebit în creșterea productivității.

Astfel, inovarea – este ceva nou, original și rafinat care creează valoare. Pentru ca o schimbare în produs sau proces de producție să fie considerat o inovare, aceastea ar trebui să fie cel puțin nouă companiei (și nu pentru economia mondială în ansamblu).

Succesul unei inovații depinde de existența unui mediu de afaceri favorabil. Condițiile precare de activitate pot ridica costurile de dezvoltare de noi produse și de a pune la îndoială posibilitatea de a beneficia de inovare, subminând companii stimulentele existente pentru a inova. În unele cazuri, acest lucru poate încuraja start-up-uri-le și alte companii inovatoare pentru a trece operațiunile în alte țări, ceea ce ar putea duce la "scurgerea de inovație". Autorul consideră că acest exemplu reflectă realitatea dură căreia trebuie să îi facă față companiile din Republica Moldova.

Este surprinzător faptul că firmele care au intrat recent pe piață cu un nou produs, de regulă, iau în considerare toate aspectele legate de mediul de afaceri ca un obstacol serios în calea operațiunilor lor și de creștere decât companiile care nu sunt implicate în activități inovatoare. Aceste diferențe în estimările companiilor implicate și neimplicate în activități inovatoare, sunt datorate nivelului deosebit de ridicat în ceea ce privește corupția, calificarea forței de muncă, precum și vamale și reglementări comerciale.

Analiza la nivelul companiilor individuale și cross-country indică prezența unui număr de factori, care determină în mare măsură motivația și capacitatea companiilor de a inova și rezultatele activităților de inovare la nivel de țară. În acest ultim caz, factorii care determină numărul de brevete acordate într-o țară nu coincide neapărat cu factorii ce determină inovația în exporturile naționale.

În general, analiza cuprinsă în acest capitol arată că eforturile de îmbunătățire a capacității de inovare a companiilor într-o țară cu economia în tranziție ar trebui să fie direcționate în primul rând la reducerea corupției, creșterea deschiderii spre comerțul internațional și a investițiilor transfrontaliere (inclusiv eficiența vamală și reglementările comerciale), precum și recalificarea forței de muncă. Rolul important jucat de alți factori, cum ar fi accesul sporit la resurse financiare și modernizarea infrastructurii TIC.

Tehnica de cercetare aleasă de autor în prezenta lucrare este sondajul. Acesta permite a analiza mai detaliat situația în care se află politica inovatoare în cadrul intreprinderilor din Republica Moldova, și a identifica factorii care stopează procesul de inovare.

În cadrul sondajului, cu ajutorul chestionarului prezentat în Anexa 1, au fost întervievați 10 antreprenori, activitatea cărora se desfășoară în Republica Moldova. Domeniile de activitate al companiilor variază, astfel avem companiile care activează în:

Marketing, PR și Publicitate: Publicis Modova – Eugen Boico, Granat – Artur Gurău;

Construcții: ValDan Construct – Veaceslav Cebotari;

Media: Diez.md – Alexandru Lebedev , Zingan.com – Pavel Zingan;

Arhitectură: Delta Studio – Alxandrin Buraga;

Inginerie: ABE SA- Aexandru Balan;

IT: Rapid Link S.R.L – Victor Baciu, QSystems – Veaceslav Bordeianu;

Retail: Supermarket Nr.1 – Oleg Potacevschi

Profilul entițăților economice participante în sondaj:

Publicis Moldova

O agenție de publicitate, creată în 2005, care în scurt timp a devenit una dintre cele mai bune pe piața internă. Compania este o parte componentă a uneia dintre cele mai apreciate agenții internaționale – Publicis Groupe Worldwide.

Rețeaua de supermarket-e Nr.1

Rețeaua de supermarkete Nr 1, una dintre cele mai renumită rețea de magazine din capitală , care posedă un sortiment bogat de produse alimentare și de uz gospodăresc, culinarie și atelier de producere al magazinului , nivel înalt de deservire.

Delta Studio

Delta Studio este o companie românească cu peste 20 de ani de activitate în domeniul design interior. Recent compania s-a lansat și în Chișinău. Este primul brand care a participat și a fost apreciat la târgurile internaționale de mobilier cu producție proprie.

Rapid Link S.R.L

Compania oferă soluții complete și profesionale în domeniul Tehnologiilor Informaționale – transport de date securizat, linii dedicate, Internet, centre de date, servere dedicate și virtuale, colocare, hosting.

ValDan Construct

Companie de constructii Valdan Construct SRL. Profilurile companie: Reparații, Amenajare de landshaft și cleaning, Apeducte, Trotuare, Orice tip de iluminare, Finisare (pardosele, pereti, tavan).

QSystems

Crearea sistemelor informaționale pentru: gestionare și evidență în organizații financiare; gestionarea plăților electronice, administrarea businessului prin Internet.

Granat

Agenția care oferă de la campanii de comunicare online clasice de bannere, până la proiecte complexe cum ar fi dezvoltarea de site-uri web, aplicații Facebook sau iPhone.

Diez.md
#diez este un site de știri. Știri pentru tineri.

#diez este o echipă de tineri-reporteri care prezintă știrile echidistant, interesant și fără emoții.

Zingan.com

Companie ce se ocupă cu dirijarea proiectelor informaționale în internet fondată în 2010. În cadrul companiei au fost dezvoltate așa proiecte ca: Allmoldova.com, allfun.md, alllady.md

Sondajul dat a fost întocmit între reprezentanții companiilor din domenii diferite pentru a primi un desen cât mai amplu. Toate aceste companii sunt diferite după modul în care activează, după numărul de angajați, după volumul de finanțe aflate în rotație. Acest fapt îmi va permite să delimitez cei mai dureroși factori care stopează aceste întreprinderi de la inovare.

Primul lucru la care atragem atenția este: Personalul implicat în promovare, marketing, prognoză sau mediul economic în total. Aceasta este una din primele întrebări din chestionar. Subliniat în Capitolul 1. Inovația de marketing este un element foarte important în reținerea compatitivității unei companii în epoca consumerismului.

În tabelul 2.1 sunt prezentate rezultatele pentru subpunctul 1: Existența personalului implicat în activitatea de promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic. În acest compartiment sunt incluse 3 critrerii:

Criteriul 1: Ponderea personalului implicat în promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic din total personal. %

Criteriul 2: Ponderea personalului cu vârsta între 25-45 ani din personalul antrenat în promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic în total personal. %

Criteriul 3: Ponderea cheltuielilor cu salariile pentru personalul implicat în promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic în total personal. %

După cum a fost menționat în acest capitol, domeniul de activitate al companiilor dictează modalitatea în care acestea învestesc în activitatea sa de marketing, în personalul antrenat în acest domeniu. Dacă indicatorii la Criteriul 1, diferă practic la toate companiile, atunci indicatorul vârstei personalului este practic același în cadrul companiei. Acest lucru ne comunică despre faptul că businessmanii preferă să angajeze la funcții care implică mult creativitate – persoane tinere, până la vărsta de 45 de ani (Tabelul 2.1).

Tabelul 2.1. Existența personalului implicat în activitatea de promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic [elaborat de autor]

În mediu 40,71% din persoanele angajate în companiile intervievate, sunt mai mult sau mai puțin implicate în activitatea de promovare, 76,6% din aceste persoane au vârsta între 25-45 de ani, iar ponderea salariilor acestor persoane, din total cheltuieli salariale reprezintă în mediu 20,42%.

Toate aceste companii joacă un rol important în stimularea și formarea generației de inovatori. Oferind locuri de muncă persoanelor tinere, companiile își educă propria forță de muncă care pe viitor va da roade.

Business Case Creativ

Compania Publicis Moldova a venit cu o idee inovatoate de stimulare al interesului angajaților săi către procesul de muncă. Programul de stimulare a fost propus și implimentat de Eugen Boico, acționar al companiei. Programul propus de Eugen este numit: Publicis Essentials.

Programul este alcătuit din mai multe nivele, în cadrul fiecăruia din ele, conducerea companiei le propune angajaților, în vederea funcțiilor pe care le ocupă aceștea, o listă de cărți care ar trebui citite în timp de 3 luni. La sfârșit angajații susțin un test și în cazul unei susțineri bune, aceștia primesc o marire de salariu. Merită de menționat că participarea în acest program este strict la dorința angajaților și nu presupune nici un fel de penalități. Cheltuielile pentru cărți sunt susținute de către companie.

Următorii indicatori care sunt studiați sunt cheltuielile întreprinderilor solicitate în ceea ce priveste inovarea. Aici se vorbește despre bunuri noi sau îmbunătățite, procese automatizate sau studii și cercetări efectuate de către aceste companii.

O inovație de produs/serviciu este "introducerea unui bun sau serviciu care sunt noi sau îmbunătățite semnificativ în ceea ce privește caracteristicile lor sau utilizările intenționate". Inovațiile de produs pot utiliza noi cunoștințe sau tehnologii, sau se pot baza pe noi utilizări sau combinații ale cunoștințelor și tehnologiilor existente.

Criteriul 4: Întroducerea bunurilor semnificativ îmbunătățite

Criteriul 5: Întroducerea serviciilor noi sau semnificativ îmbunătățite.

Criteriul 6: Ponderea cifrei de afaceri din 2014 din exportul de produse/servicii noi sau semnificativ îmbunătățite în totalul cifrei de afaceri a întreprinderii pentru 2014.

Doar 40% din companiile intervievate au introdus bunuri noi pe piață în ultimii ani. Indicatorul introducerii pe piață a serviciilor noi sau semnificativ mai bune este un pic mai îmbucurător și reprezintă 90%. 9 din 10 companii au introdus servicii noi, 4 din care au avut inovație pe ambele segmente serviciu/bun. Consultând literatura de specialitate se poate concluziona că folosirea serviciilor sau a proceselor îmbunătățite, dar deja existente pe plan mondial, este o tema de dezbatere. Este sau nu acest lucru o inovare în sine, sau reprezintă o dorință al companiei de a supraviețui pe piață cu cheltuieli minime? Reeșind din lista mea de intervievați, businessmanii privesc acest lucru drept o inovare.

Tabelul 2.2. Inovarea serviciilor/Bunurilor de către companiile autohtone [elaborat de autor]

Din răspunsurile la Criteriul 6, observăm că 50%, o jumătate din companiile intervievate, nu exportă bunuri sau servicii. Indicatorul mediu al cifrei de export fiind 20,60%. (Tabelul 2.2). De asemenea putem observa cota relativ înaltă a exporturilor de bunuri tehnologic avansate și a exporturilor de bunuri de creație și cota relativ înaltă a exporturilor de servicii de computere și comunicații în total exporturi servicii.

În mod tradițional, internaționalizarea afacerii este privită ca o cale de a crește cifra de afaceri a întreprinderilor individuale. Exportul, calea tradițională de internaționalizare, este încă important, dar în ultima decadă devine din ce în ce mai evidentă legătura crucială între procesul de internaționalizare și competitivitate.

Republica Moldova dispune de o serie de acorduri comerciale care simplifică considerabil exporturile către o serie de piețe de desfacere. În viitor, acest cadru va deveni și mai dezvoltat, odată cu instituirea unei Zone de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător între Republica Moldova și Uniunea Europeană și odată cu implementarea efectivă a Acordului de Liber Schimb în CSI. Această oportunitate trebuie valorificată în mod adecvat. Acest cadru comercial va permite firmelor moldovenești să identifice parteneri strategici externi interesați de utilizarea oportunităților comerciale existente.

Exemplu de succes. ABE SA – Alexandru Balan

Un succes în domeniu inovației l-a obținut inginerul Alexandru Balan, fondatorul companiei ABE SA. Alexandru vine cu o noutate în domeniu ingineriei aeronautice. SIAAB1 este autonom și este administrat de un soft inteligent care citește informația computerului de sistem al aparatului de zbor. În același timp acesta este ideal compatibil cu sistemul de operare de bază. Întreg sistemul este unul pasiv și devine activ doar în cazuri extreme, ireversibile. Misiunea acestuia este de a neutraliza complet Kerosene-ul schimbându-i instantaneu structura fizică și chimică a acestuia, făcându-l 100% neinflamabil. Astfel se garantează o rată de 97% supraviețuire la impact. A doua parte SIAAB2 (anti-traumă) la fel are la bază un lichid hibrid, care, la contact cu oxigenul, își mărește volumul de 416 ori, devenind gel sub formă de spumă. Spuma injectată în salon devine una omogenă sub formă de bile cu un diametru de 4 și 7 cm, imposibil de înghițit. După 30 sec. gelul de spumă își pierde capacitățile reactive și devine lichid, iar pasagerul rămâne nevătămat și doar un piculeț umed. În prezent compania lui Alexandru și-a deschis un sediu în Elveția, și acolo alături de echipa sa, inginerul continuă cercetările.

În continuarea subiectului cu privire la exportul, doar 30% din companii, adică 3 din 10 au desfășurat activități de promovare, marketing în vederea exportului. O companie, este vorba de QSystems, a furnizat servicii de consultanță pentru organizații aflate în afara perimetrului Republicii Moldova.

În următorul compartiment al sondajului, am urmărit în detaliu asa numitele know-how-uri, care au fost introduse în circulație în cadrul companiilor intervievate (Tabelul 2.3)

Criteriul 7: Introducerea metodelor de prelucrare sau de producere si servicii noi sau semnificativ îmbunătățite.

Criteriul 8: Introducerea metodelor logistice de furnizare și de livrare de produse, bunuri sau servicii noi sau semnificativ îmbunătățite.

Criteriul 9: Introducerea activităților auxiliare pentru procese noi sau semnificativ îmbunătățite ca, de exemplu, operațiuni de aprovizionare, evidență contabilă, sisteme de calcul sau exploatare.

90% din respondenți au optat pentru introducerea unor metode noi de producere de bunuri și servicii noi.  O întreprindere productivă, pe baza strategiei alese, poate adopta politici de producție diferite, ținând seama de obiectivele economice stabilite de resursele de care dispune și de piața potențială. Procesele de combinare eficientă a resurselor umane, materiale, informaţionale şi financiare creatoare de valoare nouă şi bunăstare socială prin inovare suscită un interes în creştere, mai ales în ultimi ani, în contextul constatării reducerii ireversibile a potenţialului de resurse naturale, ca rezultat al activităţii umane.

Doar o singură companie a achiziționat în ultimii 4 ani brevete de invenție. Brevetele sunt importante pentru firmele mici, deoarece pot asigură intrarea în noi piețe și permit o competiție și colaborare cu alte companii. Brevetul de invenţie este un titlu de proprietate industrială pentru protecţia invenţiilor. Invenţiile brevetabile reprezintă soluţii la problemele tehnice asupra modului cum funcţionează produsele, ce acţiuni realizează, cum le realizează, din ce sunt şi cum sunt alcătuite, cum sunt fabricate.

Tabelul 2.3. Know-how-uri introduse în sistemele de coordonare al companiilor [elaborat de autor]

O întreprindere ce inovează va realiza o rată înaltă a profitului, dând un semnal altor întreprinderi, inclusiv imitatorilor care, dispunând de condiţii de intrare pe piaţă, vor urmări să împartă beneficiile, rezultând diminuarea avantajelor inovatorului iniţial.

Când vine vorba despre metode de producere de bunuri, inginerul Alexandru Balan mi-a comunicat: “Este un proces chimic si tehnologic complex si inovativ. Sunt folosite tehnologii adaptive sofisticate pentru producerea bunurilor cu folosire în industria aeronautică, automotivă, petrolieră.”

Ce ține de: “Procesul logistic este unul complex care constă din colaborarea dintre ABE SA și alte companii private sau organizații internationale de stat. La nivel de structură a întreprinderii există un lanț logistic care este organizat începând cu departamentul logistică al companiei (transport, servicii brocheraj, servicii vamale, etc) și se termină cu asistența tehnică aranjată de către compania noastră către compania/stat benefiară de produse. Există o serie de sateliți furnizori ai companiei care asigură funcționarea neîntrerupă a procesului de producere. Aprovizionarea cu materie primă sau echipament tehnic necesar se efectuează conform unui grafic de livrare anticipat și prevăzut pentru o periodă determinată de timp stipulată prin contract, și al planului de acțiuni stabilit de departamentul de logistică.

Există o companie out-source care asigură evidența contabilă a companiei și este strict dirijită în concordanță cu departamentul financiar al companiei și cu politica bugetară stabilită de către ei. Ulterior aprobată de consiliul de administrație al companiei. Sunt folosite sisteme de calcul avansate pentru automatizarea procesului tehnologic, cât și compania utilizează aceste sisteme în procesul de formare a produselor finite.” – susține Alexandru Balan.

După cum a afirmat inventatorul și businessmanul, este foarte important ca procesele stabilite în companie să se afle sub controlul permanent al departamentelor împuternicite, în vederea anticipării unor experiențe nedorite.

Partea a doua a sondajului efectuat este dedicat barierelor în calea inovării și în special factorilor care impiedică companiile de la inovare.

Din start începem cu următoarele criterii:

Criteriul 10: Activități sau proiecte inovative abandonate din perioada de concepție.
Criteriul 11: Activități sau proiecte inovative abandonate după ce activitatea sau proiectul au fost inițiate.

Criteriul 12: Activități sau proiecte inovative serios întârziate.

Tabelul 2.4. Activități și proiecte abandonate la diferite etape de dezvoltare [elaborat de autor]

Conform datelor primite de la antreprenori putem concluziona că 80% din companii au abandonat proiecte inovative încă în perioada de concepție. Jumătate din companii practică să abandoneze proiecte sau activități deja demarate, iar la 8 companii din 10 proiectele sunt date în expluatare fiind serios întârziate (Tabelul 2.4).

Solicitat să dea un comentariu în privința activității inovative al companiei Zingan.com, fondatorul acesteia răspunde în felul următor: “Este foarte greu să găsești o idee de aur printre pleavă. Unele proiecte au fost abandonate încă în etapa incipientă, iar motivele sunt diferite: de la lipsa cunoștințelor despre piață până la lipsa încrederii în rezultat.

Cu proiectele deja demarate este mai greu, aici deja este vorba de bani și timp investit. Un proiect abandonat după inițiere a fost platforma online pentru Business socializare numit Leaders. Am lucrat asupra acestui proiect timp de un an, investind mai mult de 10 000 euro pentru a constata mai tîrziu că a fost un proiect osândit încă din start eșecului. Am fost nevoiți să stopăm acest proiect.

Multe proiecte sunt serios întârziate din cauze atârnării mai puțin seriose din partea companiilor contractete prin out-source și lipsa cadrelor de muncă calificate. Nu întotdeauna reușim să antrenăm specialiștii necesari, iar nivelul acestora din cadrul universitar lasă mult de dorit. ”

2.2. Analiza factorilor care stopeaza procesele de inovație în cadrul companiilor autohtone

Respondenții sondajului au fost rugați să indice nivelul de influență a 11 factori din 4 categorii, alegând din variantele: Ridicat, Mediu, Scăzut sau Factor neexperimentat.

Prima categorie de factori care frânează activitatea de inovație sunt factorii de cost:

Factorul 1: Lipsa de fonduri din interiorul unității.

Factorul 2: Lipsa de finanțare din surse din afara unității.

Factorul 3: Costuri de inovare prea ridicate.

Procentajul de atribuire a semnificației factorilor de cost în cadrul companiilor respondente diferă de la una la alta. Doar 2 companii din 10, nu simt nici un obstacol financiar care i-ar opri de la inovare, vorbim de compania de construcții ValDan și ABE SA. 30% de companii (Tabelul 2.5), consideră că principalul factor care stopează inovația este lipsa de finanțare din surse din afara unității. Consider că orice entitate economică, care dorește să rămână competitivă pe piață, trebuie în primul rând să tindă spre o autonomie și independență față de mijloacele bănești care vin din exteriorul companiei. Firmele ce arată o dependentă de mijloacele bănești care vin din alte surse decât activitatea economică nu pot fi competitori de valoare pe piața mondială.

Aproximativ o treime din respondenți consideră costurile de inovare prea ridicate. Un exemplu pentru a soluționa această problemă ar fi infințarea de parteneriate în vederea impărțirii costurilor pentru cercetare sau producție a bunurilor noi.

Crearea sinergiilor şi reducerea costurilor sunt absolut necesare pentru a oferi servicii într-o gama largă şi de bună calitate. Membrii grupului de competitivitate se obligă̆ să crească numărul de acţiuni comune şi să contribuie la transparenţa si la eficienţa serviciilor furnizate, inclusiv prin dezvoltarea şi utilizarea de instrumente de lucru comune.

Tabelul 2.5. Nivelul de influență al factorilor de cost [elaborat de autor]

A doua categorie de factori studiați sunt factorii privind acumularea cunoștințelor.
Factorul 4: Lipsa de personal calificat.

Factorul 5: Lipsa de informații privind tehnologia.

Factorul 6: Lipsa de informații privind nevoia din cadrul pieței specifice.

Factorul 7: Dificultăți privind găsirea partenerilor de cooperare pentru inovare.

70% din respondenți afirmă că lipsa de personal calificat este un factor foarte răspândit în vedera problematicii politicii inovaționale în cadrul companiei. Acest factor este urmat de dificultățile privind găsirea pertenerilor de cooperare pentru inovare – 40% din respondenți calificândul cu un nivel Ridicat de seriozitate.

Lipsa de informații privind nevoia din cadrul pieței specifice nu poate fi calificat drept unul cu care se ciocnesc companiile autohtone, 30% nu au experimentat acest factor iar ceilalți îl califică fiind scăzut (40%) și mediu (30%). (Tabelul 2.6).

După aceste răspunsuri observăm că principalul factor ce frânează activitatea inovațională este factorul uman. Capitalul uman este esența inovarii. Capacitatea de inovare a oamenilor se bazează atât pe o educație cuprinzătoare și relevantă cât și pe dezvoltarea aptitudinilor creative ce complementează educația. Curricula și pedagogii trebuie să poată dota studenții cu capacitatea de a învăța și de a aplica noile aptitudini pe parcursul vieții lor. În acelați timp, sistemele de educație și de dezvoltare a aptitudinilor necesită o reformă pentru a asigura că sunt eficiente și îndeplinesc cerințele societaății actuale.

Tabelul 2.6. Factorii privind acumularea cunoștințelor [elaborat de autor]

Universitățile și centrele de formare profesională sunt esențiale în sistemul de inovare, atât prin producerea cât și prin atragerea de capital uman necesar acesteia. Aceste instituții acționează ca punți de legatură între actori – afaceri, guverne și țări – în sisteme mai cuprinzătoare și mai deschise către inovare. Provocarea majoră este de a recunoaște rolul esențial al universităților în inovare nu doar ca furnizori de bunuri publice esențiale.

O altă categorie analizată sunt factorii de piată:

Factorul 8: Piată dominată de alte întreprinderi consacrate

Factorul 9: Carere fluctuantă de bunuri și servicii inovative

În urma sondajului seobservă că 70% din companii nu exportă bunuri și servicii, activând doar pe piața internă care este destul de îngustă. În ultima perioadă, aceasta se caracterizează prin reducerea cererii, ceea ce a influențat negativ asupra climatului de afaceri în țară. Concomitent, a crescut și concurența pe piața internă, s-a intensificat influența negativă a economiei tenebre. Extinderea posibilităților de vânzare pentru întreprinderile moldovenești este posibilă fie stimulând cererea în interiorul țării, fie extinzând posibilitățile de export, sau alte forme de colaborare avantajoase cu partenerii străini. Experții au apreciat înalt posibilitățile noi ale business-ului, determinate de ameliorarea accesului pe piețele UE, și, într-o măsură mai mică – de ameliorarea accesului pe piețele CSI [21].

Tabelul 2.7. Factorii de piață [elaborat de autor]

Indicatorii pentru acești factori s-au impărțit între respondenți practic egal. 3 din 10 respondenți califică Factorul 8: piată dominată de alte întreprinderi consacrate,În subpunctele precedente am atras atenție necesității tora. companiilor au nevoie de un sistem pilon de inovare care le-ar ghid fiind unul ridicat (Supermarket NR.1, Rapid Link S.R.L, Publicis), (Tabelul 2.7). Acest lucru poate fi ușor lămurit prin faptul că piețile pe care activează aceste companii au suferit de un bum de activitate și interes din partea antreprenorilor – Retail (Linella, Green Hills, IMC), Servicii internet (Starnet, Orange, Arax, Moldtelecom), Publicis (Ogylvy, GoSocial etc), drept urmare acet segment este suprasolicitat.

Alți 30% din respondenți au calificat acest factor fiind unul Scăzut, vorbim de Granat, Qsystems, diez.md, fapt care poate fi iarăși lămurit din prizma activității acestor companii care au acces la piața internașională prin intermediul serviciilor pe care acestea le prestează: Social Media Marketing, Soluții Software și Online Media. Aceste domenii se bucură de o permanentă dezvoltare.

Ultimii factori pe care urmează sunt analizate sunt motive de nu a inova.

Factorul 10: Nu a fost nevoie datorită inovărilor anterioare

Factorul 11: Nu a fost nevoie datorită faptului că nu a existat cereri pentru inovări

Tabelul 2.8. Motive de a nu inova [elaborat de autor]

Analizând rezultatul răspunsurilor la acest grup de factori putem concluziona că aceștia nu presupun un motiv de stopare al activității de inovare. Respondenții calificând acești factori între mediu (40%) și Neexperimentați (35% în mediu pentru ambii factori) (Tabelul 2.8).

CAPITOLUL 3. INCURAJAREA INOVAȚIEI ȘI CREATIVITĂȚII – SCOP AL EVOLUȚIEI ECONOMICO-SOCIALE

3.1. Ponderea inovării de produs în companii internaționale

Pe baza răspunsurilor la sondajul BEEPS V efectuat în 2014, putem distinge următoarele patru categorii largi de țări [24].

1. Țările cu activitate scăzută de inovare. În acest grup de țări, care sunt prezentate în colțul din stânga jos a diagramei 1, puține companii cheltui bani pe achiziționarea sau auto-producerea de cunoaștere. Acest grup include țări precum Albania, Azerbaidjan, Armenia, Georgia și Uzbekistan.

2. Țările, acționând pe principiul "cumpără". Firmele din acest grup de țări, în principal cumpara tehnologie, iar ponderea întreprinderilor care efectuează cercetări pe cont propriu, este relativ mic. Această categorie include țările Bosnia și Herțegovina, Macedonia, Ungaria, Kazahstan, Republica Kârgâzstan, Republica Moldova, Mongolia, Polonia, Serbia, Tadjikistan, Turcia, Ucraina și Muntenegru.

3. Țările, acționând pe principiul "do it yourself și cumpără." În această categorie de țări pot fi evidenția în continuare câteva categorii care diferă în măsura în care firmele se bazeze exclusiv pe cont propriu cercetările, sau combina cu achiziționarea de propria tehnologie de cercetare și dezvoltare.

4. Țările, acționând pe principiul "do it yourself". Israel, este singura țară în care compania aproape nu a urmat principiul "cumpără" și o pondere relativ mare de firme cheltui bani pe cercetare și dezvoltare independente.

Fig. 3.1. Ponderea țărilor (%), ce acționează conform principiului Do It Yourself [26]

Aceste diferențe sunt importante în formarea politicilor pentru a încuraja inovarea în fiecare țară. Cum se explica astfel de diferențe în strategiile de inovare ale firmelor între aceste țări? Cum era de așteptat, un rol important joacă nivelul de dezvoltare economică. Companiile din țările cu un nivel cu venituri mai mici au tendința de a expune mai puțin dorința să efectueze propriile lor cercetări (Fig. 3.2), precum și a dobândi cunoștințe din planul extern. Cu toate acestea, în cazul în care fac acest pas, există o mare probabilitate ca pur și simplu vor cheltui bani pe achiziționarea de cunoștințe externe. Acest lucru nu este surprinzător, deoarece companiile din țările care sunt mai puțin dezvoltate tehnologic, acordă mai multă atenție punerii în aplicare a tehnologiilor deja existente. Acest lucru poate fi, de asemenea, ca urmare a deficitului de capital uman și de alți factori care limitează posibilitățile de a face în ceea ce privește propria lor de cercetare și dezvoltare.

Fig. 3.2. Ponderea medie a costului de cercetare și dezvoltare ca procentaj (în%), în cifra de afaceri anuala [26]

Informația colectată de la respondenți arată, de asemenea, că majoritatea cheltuieli de cercetare și dezvoltare sunt administrate de companiile țărilor dezvoltate economic, în mare parte statele – membre ale OCDE, în medie, 61% din aceste costuri.

Cu toate acestea, în țările cu economii în tranziție proporția celtuielilor pentru cercetare este mult mai mică din totalul cheltuielilor de cercetare și dezvoltare în țară – o medie de 37%. Guvernele acestor țări, prin contrast, cheltuie mai mulți bani pentru cercetare și dezvoltare (mai mult de o treime în comparație cu 12% în țările dezvoltate).

Cele mai multe dintre inovații în firme și industrii sunt realizate prin îmbunătățirea produselor existente. Acest lucru permite țărilor să-și diversifice sau modifice gama produselor de export. Firma "Partners Whiteshield" a dezvoltat un nou indice, care caracterizează gama de produse de export ale țării – indicele oportunităților și potențialului inovartor (CIPI), care reflectă potențialul în ambele domenii.

Capacitatea de a implementa inovații care să permită țărilor să dețină avantaje în industrii noi, reflectă un concept – structura costurilor de oportunitate al exporturilor țării.

Această măsură statistică ia în considerare complexitatea bunurilor pentru care țara nu dispune de un avantaj comparativ, și arată cât de departe sunt de produsele pentru care au acest avantaj, apreciind astfel cât de greu va fi pentru a depăși distanța dintre exportul de mărfuri și potențial produs.

Un produs poate servi drept inovare. Acesta trebuie să întruchipeze îmbunătățirea semnificativă în specificațiile tehnice, componente și materiale, software-ul ipotecat, ușurința de utilizare și alte caracteristici funcționale ale produselor și serviciilor.

Aproape un sfert din toți respondenții (firme) la sondajul BEEPS au raportat că în ultimii trei ani s-au introdus noi produse. Cu toate acestea, după o centrare de verificare a răspunsurilor lor cu descrieri de inovație de produs, acesta a scăzut la 12% [23].

Așa cum și era de așteptat, ponderea firmelor chestionate din regiuni cu economii în tranziție care au introdus un produs nou pe piețele mondiale a fost relativ scăzut, constituind doar 0,4% față de Israel la aproximativ 5% (Fig. 3.3). Deși aproape jumătate din toate cazurile de inovare de produs anunțate în Israel se califică ca un nivel tehnologic mondial al inovației, în regiunile de tranziție, ponderea este de doar 5%.

Deși inovațiile de clasă mondială apar preponderent în regiunea de tranziție, exemple notabile de astfel de inovații pot fi găsite în țările emergente din Europa, Asia Centrală și de sud și de est a regiunii Meditareene: produsele software, cum ar fi "Skype" și o aplicație de partajare de fișiere "Kazaa", ele au fost concepute de către estonieni. Un alt exemplu este Akrapovicha, sistem de evacuare dezvoltat în Slovenia.

Când vine vorba de introducerea de produse care sunt noi pentru companiile respective, dar nu și pentru piața mondială, imaginea se schimbă. Aceste inovații în practică sunt mai frecvente în țările cu economii în tranziție. Aceasta reflectă faptul că societatea în astfel de țări au rezerve mari de a implementa – și, uneori, îmbunătăți – tehnologiile și produsele existente.

Fig. 3.3. Inovare de produs în nivelul tehnologic global și implementarea tehnologiilor existente [26]

3.2. Ponderea inovației de procese

Inovațiile care îmbunătățesc performanța nu se limitează la produsele noi. Ele pot fi metode noi sau semnificativ îmbunătățite de producție, sau – în industria de servicii – metode de deservire. Ca exemple de astfel de procese de inovare: automatizarea muncii anterior prestate de mână, utilizarea de software pentru gestionarea stocurilor și introducerea de noi metode de control al calității.

Procesele de inovare pot, de exemplu facilita introducerea unui nou produs. Astfel, achiziționarea de noi echipamente pentru a lansa o nouă inovare de produs implică atât produse cât și procese. Dintre respondenții BEEPS, ce au implimentat noi produse, o treime au implimentat în ultimii trei ani și noi procese (Figura 3.4). Într-adevăr, inovare de produs este uneori dificil de separat de inovarea proceselor.

Pe de altă parte, procesul de inovare poate contribui la asigurarea că întreprinderea va produce produsele existente într-un mod mai eficient și economic – de exemplu, folosind echipamente noi sau un nou software. Aproximativ 9% din toți respondentii BEEPS au implementat un nou proces fără a recurge la inovarea produselor. Aproximativ un sfert din întregul proces de inovare implică schimbarea metodelor de producție, mașini, echipamente sau software. Procesul de inovare este cel mai frecvent în industria prelucrătoare, în cazul în care este în general legată de modernizarea de mașini și echipamente de producție.

Fig. 3.4 Ponderea întreprinderilor implicate în inovare de produse și procese [26]

În deosebire de inovarea produsului, inovarea proceselor este tipic pentru industriile de fabricație low-tech, companiile care sunt în căutarea de metode de producție noi, mai eficiente (A se studia Diagrama 3.5). De exemplu, noi procese au fost introduse în aproximativ 28% din intreprinderi de fabricare a low-tech din Asia Centrală.

Fig. 3.5. Incidența inovării în industrie [26]

Exemplu ERAM

Furnizor global și dezvoltatorul de software "ERAM" a reuțit cu succes să pună pe activitățile programatori într-un număr de țări din Europa Centrală. În doar 20 ani această structură a crescut de la un start-up mic până la o companie de servicii IT la nivel mondial listate la New York Stock Exchange.

"ERAM" a fost înființată în 1993 de către doi localnici din Belarus – Arkadiy Dobki și Lev Loznerom. Sediul companiei se afla in Princeton, New Jersey, Centru de dezvoltare – în Minsk. Odată cu extinderea bazei clienti, compania sa extins treptat pe piața mondială, atrăgând investiții mari, cum ar fi "Rusia Partners" II și III. În 2012, compania a depus prima ofertă publică a acțiunilor sale pe New York Stock Exchange – prima dată cînd un dezvoltator de software, originar din domeniul de operațiuni, a pus acțiunile sale la bursă.

În prezent, "ERAM" are centre de dezvoltare în Belarus, Ungaria, Kazahstan, Polonia, Rusia și Ucraina. Compania are mai mult de 10 de mii de inginerii care deservesc întreprinderile într-o varietate de industri (în numărul clienților sale sunt "Google", "Barclays", MTV, "Expedia" și "Thomson Reuters").

Astazi, compania se concentrează pe dezvoltarea de cloud și servicii mobile și "Big Data".

3.3. Inovații în domeniul marketingului

Marketingul este un alt domeniu important pentru inovare. Astfel, inovarea în marketing poate urmări mai bine nevoile clienților, deschiderea de noi piețe sau repoziționarea produselor companiei pe piață. Ca un exemplu este aplicarea unui nou gust în produsele alimentare, în scopul de a atrage un nou grup de consumatori, plasarea de produse în filme sau programele de televiziune, introducerea de carduri de fidelitate sau utilizarea de prețuri diferențiate în funcție de cerere.

Fig. 3.6. Ponderea întreprinderilor (%), ce inovează în domeniul organizatoric și marketing [26]

Având în vedere moștenirea planificării centralizate, în care marketingul este rămas mult în urmă în dezvoltare (și, în general, nu au nevoie), nu este surprinzător faptul că întreprinderile țărilor cu economie în tranziție au mai multe sanse de a adopta noi metode de organizare si de marketing se mută, decât firmele din Israel (Fig. 3.6). Într-adevăr, în ultimii trei ani, inovații organizaționale sau de marketing au implementat circa 28% din întreprinderile intervievate în țările cu economii în tranziție, și inovații în domeniul marketingului sunt mai frecvente decât în domeniul organizațional.

3.4. Politica de stimulate a inovației și creativității în economie

Procesul inovării presupune activitate creativă, iar acest tip de activitate pentru a se dezvoltă presupune cercetare ştiinţifică.

Importanța inovării în ceea ce privește perspectivele pe termen lung de creștere economică este recunoscută de către toate guvernele. Mai ales putem urmări o înțelege clară a acestui fapt în țările în care soluții simple au fost epuizate, și creșterea economică depinde în continuare de capacitatea de a găsi o combinație mai eficientă a factorilor de producție sau de trecere la produse noi sau îmbunătățite.

Guvernele pot sprijini inovația direct de fonduri publice de cercetare și să promoveze investițiile privateîn proiecte de cercetare și inovare (de exemplu, să faciliteze transferul și difuzarea tehnologiei, pentru a atrage capital investițional, precum și să creeze stimulente pentru cooperarea între știință și industrie).

Ele pot, de asemenea, să încurajeze în mod indirect inovarea prin crearea unor condiții favorabile pentru companiile care doresc să investească în proiecte inovatoare.

Setul corespunzător de măsuri politice ar trebui să ia în considerare impactul potențial extern al activităților de inovare ale companiilor individuale, precum și nivelul de concurență într-un anumit sector. În cele mai multe cazuri se va opta pentru un sector în detrimentul altora, iar în unele sectoare va fi nevoie de inițiative speciale. Acest lucru ar putea pune guvernul să facă alegeri dificile când are să caute un echilibru între sprijinul direct al inovării și crearea de condiții favorabile.

Etapele de dezvoltare inovațională

Țări aflate în tranziție economică diferă în mod semnificativ în ceea ce privește tempourile în care se produce inovația și metodele de creație a know-how-urilor de care au nevoie companiile. Procesul de inovare se dezvoltă sub influența unei serii de factori care reflectă specificul firmelor individuale (inclusiv vârsta companiei, dimensiunea și structura de proprietate), și caracteristici ale fiecărei țări (de exemplu, mediul de afaceri). Rolul acestor factori poate varia de la o țară la alta.

În țările cu cel mai scăzut nivel de dezvoltare, procesul de dezvoltare a noilor tehnologii încă se mișcă lent (sau deloc). Un motiv pentru aceasta este lipsa de capital uman, progresul științific și tehnic foarte dificil. Odată cu dezvoltarea economiei, ritmul de creștere adezvoltării de noi tehnologii varieză semnificativ chiar și printre țările aflate la un nivel de dezvoltare similar. O explicație pentru aceste diferențe se datorează accesului inegal al țărilor la tehnologii avansate (de obicei importate), în special în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC).

Gradul de deschidere a economiei naționale pentru investițiile străine directe (ISD) și a altor forme de cooperare internațională -reprezintă un indicator cheie care afectează capacitatea țării să depășească decalajului în domeniul științei și tehnologiei și a facilita accesul la tehnologiile existente în lume.

Capacitatea de a dezvolta noi tehnologii depinde și de alți factori determinați. Acestea includ: i) prezența personalului competent tehnic (în funcție de calitatea educației și eficacitatea instruirii la locul de muncă); ii) abilități de management adecvate; iii) stimulente pentru firme de a introduce tehnologii avansate; iv) accesul la capital; și v) disponibilitatea agențiilor guvernamentale adecvate care doresc să sprijine punerea în aplicare a tehnologiilor-cheie.

Politica de inovare propusă de stat, poate juca un rol decisiv în îmbunătățirea condițiilor pentru inovare, identificarea și eliminarea blocajelor care împiedică companiile să introducă noile evoluții și a-și îmbunătăți performanța.

Stabilirea obiectivelor și specializarea "inteligentă"

În toate țările cu economie în tranziție priorități "importante" pentru finanțarea publică a inovării sunt considerate următoarele domenii: dezvoltarea TIC, domeniul energetic, medicina și biotehnologia. Printre sectoarele care sunt recunoscute de toate țările drept fiind "relativ importante" se enumeră: protecția mediului, producția de alimente, domeniul de aplicare al serviciilor electronice și de îngrijire a sănătății. Există, de asemenea o serie de domenii care sunt o prioritate pentru fiecare țară în parte. De exemplu, în Kazahstan, Turkmenistan și Ucraina se pune accent pe sectorul energetic. În Belarus și Kazahstan, accentul se pune pe dezvoltarea industriei grele moștenit din perioada sovietică. Sectorul TIC, aproape universal, este de interes deosebit pentru cel puțin trei țări – Armenia, Azerbaidjan și Egipt [16].

În țările cu economii în tranziție, există acces relativ bun la tehnologie, dar în ceea ce privește dezvoltarea și auto-dezvoltare, aceste țări au rămas în urma țărilor dezvoltate și multe alte țări de pe piața emergentă. Analiza relevă o similitudine surprinzatoare a politicilor de inovare în diferite țări cu economii în tranziție, în ciuda diferențelor fundamentale în capacitatea acestor țări de a asigura o creștere a "economiei bazate pe cunoaștere", și în metodele prin care companiile din aceste țări capătă cunoștințele necesare. Acest lucru sugerează faptul că obiectivele politicii declarate și alegerea instrumentelor de implementarea acestuia în cele mai multe cazuri, nu îndeplinesc în mod suficient condițiile specifice ale țărilor respective.

Politica de stimulate a inovației și creativității în cadrul unei entități economice

În subpunctele precedente am atras atenție necesității de gestionare a unui politici inovaționale din partea statului și am adus argumente și exemple din practicile de existente. Totuși, companiile nu ar trebui să se lase pe mâina guvernanților și să înceapă să țină piept problemelor organizaționale din interiorul entității economice. Factorii analizați în această teză de licență, pot fi soluționați de fiecare companie în parte. De exemplu factorul 4 – lipsa forței de muncă calificate, poate fi soluționată după exemlul companiei Publicis Moldova, prin stimularea interesului angajaților față de acumularea cunoștințelor noi.

O direcție principală de amplificare a potențialului de inovare al firmei o reprezintă utilizarea metodelor de stimulare a creativității personalului. Prin stimularea creativității companiile fac față competenței care se manifestă în prezent în cadrul economiei concurente.

Principalele dintre aceste metode vor fi prezentate în continuare [20]:

Brainstorming-ul. Ca metodă de stimulare a ideilor, Brainstorming-ul a fost lansată de Alex Osborn. Ea reprezintă “asaltul de idei”, având drept scop emiterea unui număr cât mai mare de idei privind modul de rezolvare a unei probleme, în speranța ca în cadrul sau prin combinarea lor se va obține soluția optimă. Metoda constă mai întâi în prezentarea problemei unui grup de oameni pentru ca aceștea din urmă să emită idei de soluționare a situației. Procesul de realizează în mai multe faze. Această metoda se folosește în grupuri constituite dintr-un număr redus de persoane 5-12. Grupul este coordonat de un moderator, iar durata optimă de desfășurarea a unei ședințe este de 15-45 minute.

Prin folosirea acestei metode se pot obține ușoar idei noi pentru soluționarea problemelor manageriale și de altă natură.

Sinectica – reprezintă o altă metodă de amplificare a creativității personalului întreprinderii. Concepută la început, a fost utilizată pentru dezvoltarea creativității tehnice.

Esența acestei metode constă în următoarele: la început nici unul din membrii grupului, în afară de leaderul acestuia, nu știe care este aspectul real al problemei ce trebuie rezolvate. Leaderul lansează un cuvânt cheie pentru a fi utilizat ca obiect de discuție. De la acest cuvânt, discuția ar putea fu direcționată într-o altă sferă de aplicabilitate decât cea luată în discuție în general. Această stratagemă a fost adoptată pentru a îmbunătăți calitatea ideilor nelimitând sfera de cuprindere a discuției.

Metoda Delbecq sau tehnica grupărilor nominale. Această metodă a fost dezvoltată de doi cercetători de la Universitatea din Wisconsin – Andre Delbecq și Van de Ven.

Derularea cu succes a metodei Delbecq presupune asigurarea mai multor premise. Astfel, este necesar ca participanții să posede anumite cunoștințe despre problema abordată și să fie motivați să participe la soluționarea sa. Metoda Delbecq se poate folosi în soluționarea tuturor problemelor cu care este confruntată firma, cu un plus de eficiență în cazul aspectelor esențiale ce implică soluții pe termen mediu și lung / strategic.

Avantajele folosirii metodei Delbecq constau în contribuie la descoperirea unor soluții pentru problemele precis definite de către managerii din domeniul respectiv; valorifică într-o măsură mai mare potențialul creativ al unei părți a personalului întreprinderii; contribuie la obișnuirea managerilor de a-și raporta performanțele și așteptările la o situație perfectă sau ideală, ceea ce în timp influențează în fine rezultatele obținute de către firmă.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În ultimii ani, urmărim intensificarea schimbărilor structurale din mediul economic. Competiția la nivel global se accentuază în fiecare tot mai mult. Observăm un transfer al locurilor de muncă din nordul în sudul Americii și din Europa de Vest în fostele țări socialiste. În Asia și în țările aflate în tranziție din Africa și Lumea Arabă apar piețe noi. Companiile din lumea actual industrializată vor putea să câștige această cursă doar în măsura în care vor ști să-și îmbunătățească capacitatea de a inova. Din punct de vedere macroeconomic, nu există nicio îndoială asupra faptului că inovațiile au un impact pozitiv asupra dezvoltării organizației și a angajaților.

Din cele studiate în această teză de licență, se evidențiază un grup de factori pe care antreprenorii autohtoni îi califică a fi o piedică pentru procesele de inovare. Cei mai mulți, 70% din respondenți vorbesc despre lipsa forței de muncă calificată. Acest lucru este datorat sistemul educațional învechit și a lipsei motivației din partea generației tinere în a căpăta cunoștințe noi. Cu toate acestea, merită să menționăm că există soluții care ar reduce la minimum influența acestui factor. Companiilor trebuie să învestească în forța de muncă tânără, atrăgând mai multă atenție asupra tehnologiilor și metodicilor noi apărute în domeniul educației profesionale.

Pe de alta parte trebuie creată ambianța responsabilității in intreprindere încât reușita întreprinderii să o simtă nu doar conducerea întreprinderii, dar și fiecare angajat în parte. Pentru a crea un colectiv sau o echipă cu un potențial înalt în primul rând sa pune accent pe crearea unui sistem de lucru cu oameni, care în prezent lipsește în majoritatea companiilor. Un exemplu de succes în acest sens, îl urmărim în echipa Publicis Moldova și noua programă de trainig profesional Publicis Essentials.

Un alt factor cu o marjă ridicată sunt dificultățile privind găsirea partenerilor de cooperare pentru inovare. Cooperarea între companii reprezintă un instrument ce permite extinderea experiențelor locale, îmbunătățirea acestor strategii, precum și acces la informație nouă. Colaborarea se extinde dincolo de obligațiunile contractuale. Sunt disponibile mai multe platforme ce oferă instrumente de căutare online pentru a facilita crearea de rețele și colaborare între universități, organizații de cercetare, industrie și IMM-uri din Europa și din întreaga lume. Aceste platforme pot fi folosite pentru a găsi parteneri în efectuarea cercetărilor de inovare și creare a produselor sau serviciilor revoluționare pentru piața mondială. După cum am accentuat în Capitolul 3 al acestei lucrări, companiile din Republica Moldova în principal cumpără tehnologii, iar ponderea întreprinderilor care efectuează cercetări pe cont propriu, este relativ mic. Acest lucru poate fi schimbat prin stabilirea parteneriatelor de colaborare, cum de exemplu a procedat antreprenorul Alexandru Balan. În prezent compania lui colaborează cu mai multe companii din Elveția în vederea studiului noului sistem anti-exploziv SIAAB.

Într-o eră a globalizării, procesele inovaționale nu mai sunt liniare. Inovația trebuie să fie percepută mai degrabă ca un proces integrat, co-operativ și iterativ ce trebuie planificat și controlat. Noile descoperiri în cercetarea din economia industrială și teoria socială demonstrează că paradigmele inovației liniare și ale comunicării au fost depășite. Integrând câmpurile de cercetare poate fi construit un cadru al innovation readiness ce oferă o idee de ansamblu despre cum își pot dezvolta organizațiile capacitatea de a inova.

Ne aflăm în era "inovației deschise", diferiți stakeholderi interni sau externi sunt implicați sistematic în procesul inovației. Majoritatea invențiilor și patentelor de astăzi nu mai sunt create de o singură companie ci sunt înregistrate conform colaborării intense. Platformele de software open source și tehnologiile de comunicare mobilă sunt doar două exemple care indică faptul că rețelele de inovare dintre companii, clienții și partenerii lor au din ce în ce mai multă importanță. În acest context, devin esențiale o comunicare și o cooperare sistematice cu diferiți stakeholderi implicați. Dacă vorbim din punct de vedere al macroeconomiei, pot fi create idei inovatoare la scară națională sau regională. Astfel apar relații bilaterale, controlate prin intermediul comunicării – de exemplu, prin reviste specializate, precum "Biotech Sweden", care încurajează sprijinul de idei între grupurile high-tech regionale.

În urma efectuării acestui sondal am ajuns la concluzia că companiile autohtone simt necesitatea inovărilor și a unei viziuni creative în vedere viitorului acestora, totuși pentru a realiza cele propuse, majoritatea companiilor au nevoie de un sistem pilon de inovare care le-ar ghida. Sistemul de inovare trebuie să reprezinte motorul dezvoltării societăţii noastre. Acesta trebuie să susţină performanţa prin inovare în toate domeniile ce contribuie la cresterea competitivitatii, și să atingă excelenţa recunoscută pe plan internaţional.

Asigurarea unei deschideri către export depinde de modul în care companiile vor realiza cererea de cunoaştere către sistemul de inovare. Astfel, cererea corespunzătoare nevoii de inovare din economie va fi formulată prin mecanisme în care iniţiativa aparţine firmelor. Trebuie create mecanisme şi interfeţe specifice comunicării dintre inovare si şi societate. Companiile noastre trebuie să învețe să evalueze potenţialul comercial al unei idei și de a crea strategii durabile de implimentare a acestora.

BIBLIOGRAFIE

Chesbrough H. W. Open innovation. The new imperative for creating and profiting from Technology. Boston: Harvard Business School Press, 2003. 430 p.

Ciobanu I. Strategiile competitive ale firmei. București: Colegium, 2006. 432 p.

Diaconu M. Inovaţia tehnologică: concept, proces, tipologie şi implicaţii în economie. Iași: Universitatea „Petre Andrei”. 270 p.

Dobrescu P. Viclenia Globalizării. Asaltul asupra puterii americane. Cluj-Napoca: Institutul European, 2010. 130 p.

Gribincea A. Impactul inovațiilor asupra dezvoltării economice a țării. În: Materialele Conferinței științifico-practice internaționale ”Politici economice și financiare pentru o dezvoltare competitivă”. Chișinău: ULIM, 2014. p. 112-128

Haiduc I. Cercetarea fundamentală şi dezvoltarea economică. București: Academica, 1998. 278 p.

Legea Republicii Moldova cu privire la susținerea sectorului întreprinderilor mici și mijlocii nr. 206-XVI din 07.07.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 126-130/605.

Onofrei M. Soluţii inovative în finanţarea întreprinderilor. București: Wolters Kluver, 2010. 113 p.

Plumb I. Managementul cercetării şi inovării. Ediţia a II-a. București: ASE, 2007. 275 p.

Rusu T. Managementul activităţii de cercetare-dezvoltare. Cluj-Napoca: Mediamira, 2003. 324 p.

Strategia inovațională a Republicii Moldova pentru perioada 2013-2020 „Inovații pentru competitivitate”, Aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 952 din 27 noiembrie 2013. În: Monitorul Oficial, 2013, Nr. 284-289.

Schumpeter J.A. Theory of Economic Development. New York: Oxford University Press, 1961. 316 p.

http://EuropeanComision.Innovation & Technology Transfer 6/97.Financing Innovation,1997 (vizualizat 30.04.2015)

http://Frascati_Manual:Proposed Standard Practice for Surveys on Research and Experimental Development (vizualizat 30.04.2015)

http://Oslo_Manual_Guidelines for Collecting and Interpreting Innovation Data (vizualizat 30.04.2015)

http://Rosenberg_N_The Positive Sum Strategy:Harnessing Technology for Economic Growth_1986 (vizualizat 30.04.2015)

Autoritatea Naţională pentru Cercetarea Ştiinţifică, Strategia Naţională în Domeniul Cercetării, Dezvoltării şi Inovării pentru Perioada 2007-2013, http://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/ROST/1188314177strategia%20ro.pdf (vizualizat 03.05.2015)

Coman Stefan-Creativitate si progres tehnic, http://www.scribd.com/doc/24382692/stefan-coman- creativitate (Vizualizat 03.05.2015)

Creativitate si inovare. Stimularea compatitivitatii in regiuni http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag29/mag29_ro.pdf

Gabriel Nastase – Inovarea Antidot Impotriva Crizei Economico-financiare, http://ru.scribd.com/doc/185097300/17-Gabriel-Nastase-Inovarea-Antidot-Impotriva-Crizei-Economico-financiare#scribd (vizualizat 02.05.2015)

Inovație, comunicare și leadership: noi evoluții în comunicarea strategică, http://www.pr-romania.ro/articole/comunicarea-inovatiei/113-inovatie-comunicare-si-leadership-noi-evolutii-in-comunicarea-strategica.html (vizualizat 02.05.2015)

Institutul de cercetare-dezvoltare în România- Colecţie de date statistice -(2003 – 2008) http://www.econ.ubbcluj.ro/Scoala_Doctorala/rezumate/RUS%20Mircea%20Iosif.pdf (vizualizat 01.05.2015)

OECT, http://www.oecd.org, (Vizualizat 04.05.2015)

Sistemul Național de cercetare, dezvoltare și inovare. http://uefiscdi.gov.ro/Upload/23852149-609a-402e-bb9c-0c6bf3d3d784.pdf (vizualizat 01.05.2015)

European Bank for Reconstruction and Development. http://ebrd-beeps.com

The measurement of scientific and technological activities, http://www.oecd.org/science/inno/2367580.pdf (Vizualizat 02.05.2015)

Transition report 2014, Innovation in transition, http://2014.tr-ebrd.com/category/dimensions/ (Vizualizat 05.05.2015)

The Theory of Economic Development. http://compaso.eu/wp-content/uploads/2013/01/Compaso2012-32-Croitoru.pdf

ANEXE

Anexa 1

CHESTIONAR

I. ACTIVITATEA INOVATIVĂ A ÎNTREPRINDERII

1. În anul 2014, în întreprinderea dumneavoastră a existat personal implicat in activitatea de promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic?

1Da 2Nu

2. A primit consultanţă de la alte organizaţii/persoane fizice în vederea consolidării sau dezvoltării?

1Da 2Nu

Dacă “Da” care a fost ponderea cheltuielilor pentru consultanţă din totalul cheltuielilor în 2010?

…………………………………………………………………………………………………………………. |__|__| %

3. Dacă „Da”, vă rugăm precizaţi care a fost:

1. Ponderea personalului implicat în promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic în total personal………………………………………………………….. |__|__| %

2. Ponderea personalului cu vârsta între 25-45 ani din personalul antrenat în promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic în total personal……………….. |__|__| %

3. Ponderea cheltuielilor cu salariile pentru personalul implicat în promovare, marketing, prognoză sau supravegherea mediului economic din total cheltuieli cu salariile…………….. |__|__| %

4. În perioada 2010-2014 întreprinderea dumneavoastră a introdus:

1. Bunuri noi sau semnificativ îmbunătăţite. (Nu se includ revânzările de bunuri provenite de la alte întreprinderi şi schimbările numai de natură estetică) ………………………………

2. Servicii noi sau semnificativ îmbunătăţite ………………………………………………….

5. Ponderea cheltuielilor pentru introducerea de bunuri/servicii noi sau semnificativ îmbunătăţi- te în totalul cheltuielilor întreprinderii la nivelul anului 2014 fost…………………. |__|__| %

6. Ponderea cifrei de afaceri în 2014 din exportul de produse/servicii noi sau semnificativ îmbunătăţite în totalul cifrei de afaceri a întreprinderii pentru 2014 a fost……………………….. |__|__| %

7. În perioada 2010-2014 întreprinderea dumneavoastră a introdus:

Metode de prelucrare sau de producere de bunuri şi servicii noi sau semnificativ îmbunătăţite ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Metode logistice de furnizare şi de livrare de produse, bunuri sau servicii noi sau semnificativ îmbună- tăţite …………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Activităţi auxiliare pentru procese noi sau semnificativ îmbunătăţite ca, de exemplu, operaţiuni de aprovizionare, evidenţă contabilă, sisteme de calcul sau exploatare ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

8. Ponderea cheltuielilor pentru introducerea de procese noi sau semnificativ îmbunătăţite în totalul chel- tuielilor întreprinderii la nivelul anului 2014 a fost……………………………………………………………………………….

9. În anul 2014 întreprinderea dumneavoastră:

1. A furnizat consultanţă către alte organizaţii? …………………………………………. 1 Da 2 Nu

Dacă “Da” care a fost ponderea cifrei de afaceri din consultanţă din totalul cifrei de afaceri în 2014?

|__|__| %

10. Întreprinderea dumneavoastră a desfăşurat în 2010 activităţi de promovare, marketing şi distribuţie pro-

duse/servicii în vederea exportului? ………………………………………………………. 1 Da 2 Nu

11. Dacă „Da”, vă rugăm precizaţi care a fost în 2014 ponderea cheltuielilor cu aceste activităţi din totalul cheltuielilor în 2010 …………………………………………………………………………… |__|__| %

12. În perioada 2010-2014 întreprinderea dumneavoastră:

A achiziţionat documentaţii tehnico-economice. Precizaţi numărul………………………….. |__|__|

A achiziţionat brevete de invenţie. Precizaţi numărul………………………………………… |__|__|

A achiziţionat modele şi desene industriale protejate. Precizaţi numărul…………………. |__|__|

A achiziţionat alte bunuri (copyright, mărci înregistrate, reţete, indicaţii geografice, etc.). Precizaţi numărul ……………………………………………………………………………………….. |__|__| %

II. BARIERE ÎN CALEA INOVĂRII

13. În perioada 2010 – 2014, au fost activităţi inovative sau proiecte inovative:

1. Abandonate din perioada de concepţie 1Da 2Nu

2. Abandonate după ce activitatea sau proiectul au fost iniţiate 1Da 2Nu

3. Serios întârziate 1Da 2Nu

14. În perioada 2010 – 2014 ce importanţă au avut următorii factori pentru blocarea activităţilor inovative, proiectelor inovative sau influenţarea deciziei de a nu inova?

Factori de cost Ridicat Mediu Scăzut Factor neexperimentat

1. Lipsa de fonduri din interiorul unităţii 1 2 3 4

2. Lipsa de finanţare din surse din afara unităţii 1 2 3 4

3. Costuri de inovare prea ridicate 1 2 3 4

Factori privind acumularea cunoştinţelor Ridicat Mediu Scăzut Factor neex- perimentat

4. Lipsa de personal calificat 1 2 3 4

5. Lipsa de informaţii privind tehnologia 1 2 3 4
6. Lipsa de informaţii privind nevoia din cadrul pieţei specifice 1 2 3 4

7. Dificultăţi privind găsirea partenerilor de cooperare pentru inovare 1 2 3 4

Factori de piaţă Ridicat Mediu Scăzut Factor neexperimentat

8. Piaţă dominată de alte întreprinderi consacrate 1 2 3 4
9. Cerere fluctuantă de bunuri şi servicii inovative 1 2 3 4

Motive de a nu inova Ridicat Mediu Scăzut Factor neexperimentat

10. Nu a fost nevoie datorită inovărilor anterioare 1 2 3 4
11. Nu a fost nevoie datorită faptului că nu au existat cereri pentru inovări 1 2 3 4