Controlul Financiar de Stat Si Combaterea Evaziunii Fiscale
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONTROLUL FINANCIAR DE STAT ȘI COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE
Pe exemplul Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui
CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul1.Fenomenul de evaziune fiscală
Definirea și formele de manifestare a evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală- consecință a creșterii presiunii fiscale. Curba Laffer
Evaziunea fiscală și fenomenul corupției
Capitolul 2. Cauzele, factorii favorizanți, efectele și metodele de combatere și
limitare a evaziunii fiscale
2.1 Cauzele evaziunii fiscale
2.2 Factorii favorizanți ai evaziunii fiscale
2.3 Efectele evaziunii fiscale
2.4 Metode de combatere ale evaziunii fiscale
Capitolul 3. Combaterea și limitarea evaziunii fiscale prin Direcție Generală
a Finanțelor Publice Vaslui
3.1 Principalii indicatori privind activitatea de control financiar ai Direcției
Generale a Finanțelor Publice Vaslui
3.1.2 Exercitarea activității de control fiscal
3.2 Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozite directe
3.2.1 Evaziunea la impozit pe profit
3.2.2 Evaziunea la impozitul pe venituri din salarii
3.2.3 Evaziunea la impozitul pe dividende
3.3 Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozite indirecte
3.3.1 Evaziunea la T.V.A
3.3.2 Evaziunea la accize
Capitolul 4.Concluzii privind posibilități de perfecționare a controlului financiar
Și limitarea evaziunii fiscale
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Evaziunea fiscală este unul din fenomenele economico-sociale complexe de maximă importanță cu care statele se confruntă și ale cărui consecințe nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicare, fiind, practic imposibilă.
Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra veniturilor fiscale, conduc la distorsiuni în mecanismul pieței și pot contribui la inechități sociale datorate „accesului” sau „înclinației” diferite la evaziunea fiscală din partea contribuabililor. Dacă nu ar fi decât aceste cauze aduse de evaziunea fiscală, statul ar trebui să se preocupe sistematic și eficient de preîntâmpinarea și limitarea fenomenului.
Economia subterană ca formă de manifestare a evaziunii fiscale (munca la negru, vânzarea ilegală de droguri, prostituție, jocuri de noroc), este estimată a fi 9% din PIB în Marea Britanie, 13% în Suedia, 15,5% în Italia, 9% în Canada și Germania.
Semnificația problemei este mai mare în țările mai puțin dezvoltate unde guvernele pot întâmpina mari dificultăți în supravegherea tranzacțiilor care au loc în economie, frauda fiscală în aceste țări fiind estimată între 4/5 și 9/10 din încasările fiscale prevăzute. Nici România nu este departe de aceste estimări.
Cu toate acestea, statul prin puterile sale politice, poate să incite la evaziune fiscală urmărind în special două scopuri:
Un scop „pozitiv” argumentat de intenția de a stimula formarea capitalului;
Un scop „negativ” reflectat în sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu toate consecințele pe care le implică.
„Interventia” statului în menținerea unui anumit grad de evaziune fiscală, trebuie analizată prin prismă raportului dintre efect (formarea capitalului) și eforturi (o mare risipă de resurse, bugetare sau nu, crearea de inechitate în veniturile disponibile ale contribuabililor, etc.). De asemenea trebuie să se țină seamă că efectul benefic al intervenției statului, în special sub raportul legislativ direct, imediat și, că să spunem așa vizibil, în timp ce efectele ei nefaste sunt treptate și indirecte, neperceptibile. Unul dintre aceste efecte este fenomenul corupției care este practic inveitabil însoțitor al evaziunii fiscale.
Multitudinea obligațiilor pe care legile fiscale le impun contribuabililor că și, sau mai ales, povară acestor obligații au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligațiilor fiscale.
Evaziunea fiscală este rezultanța imperfecțiunilor, neclarităților și inadvertențelor legislației fiscale, precum și a metodelor de determinare a bazelor impozabile și a impozitelor.
Contribuabilii urmăresc aproape întotdeauna să pună interesele lor înaintea interesului general al societății. Cei mai mulți contribuabili consideră impozitul mai mult ca pe un prejudiciu și nu ca o legitimă contribuție la efectuarea cheltuielilor publice; ei văd cu ochi răi organele financiare care pe calea impozitelor și taxelor le micșorează venitul. Este bine știut că, încă din cele mai vechi timpuri, contribuabilii au căutat să-și reducă obligațiile fiscale, recurgând la cele mai variate și ingenioase metode.
Sustragerea de la plata impozitelor și taxelor, a înșela fiscul se consideră, în mentalitatea curentă, ca o probă de pricepere, de abilitate, nu de necinste; a plăti ceea ce fiscul pretinde este considerată o dovadă de naivitate, și nu de conduită civică, de integritate. Există, prin urmare, în însăși natura omenească acest spirit de a se sustrage de la obligațiile fiscale, creându-se un fel de sentiment de amoralitate fiscală. Spiritul antiifiscal, care se manifestă în special de către diferite categorii de contribuabili își are originea în România, de la primele încercări de adaptare a modalităților moderne de impozitare.
CAPITOLUL 1. FENOMENUL DE EVAZIUNE FISCALĂ
1.1 Definirea și formele de manifestare ale evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală este o noțiune foarte dificil de precizat, în plus nu există o definiție legală a fraudei fiscale. Dacă se vorbește de fraudă se vorbește în aceeași masură de fraudă legală sau legitimă, de fraudă ilegală, de evaziune internațională, evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau de refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fața impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.
Cel mai adesea fraudă fiscală desemnează, strict sensul o infracțiune la lege, și se distinge de evaziune fiscală care se definește că o utilizare abilă a posibilităților oferite de lege. Noțiunii de evaziune fiscală i se asociază trei sensuri și o dublă apreciere în ceea ce privește legalitatea.
Primul sens atribuit evaziunii fiscale, a fost cel în care fraudă îmbrăca o concepție extensivă, adică noțiunea de evaziune a fost inclusă în cea de fraudă.
Cel mai cunoscut sens în care este cunoscută evaziunea fiscală este ” artă de a evita căderea în câmpul de atracție al legii fiscale”. Potrivit acestei percepții, evaziunea fiscală este, oarecum, asimilată fraudei.
Cel de-al treilea sens, dat de Maurice Duverger, constituie un termen generic și desemnează totalitatea manifestărilor de fugă din față impozitelor. Această este o definire în sens larg a evaziunii fiscale care ajunge să înglobeze și fraudă.
Pe această linie se înscrie și definirea și clasificarea evaziunii fiscale făcute în litareatura de specialitate interbelică de Virgil Codrescu. Astfel, el susține că ” Evaziunea fiscală poate fi : ilicită, având uneori și un caracter fraudulos, și evaziunea legală sau mai bine zis tolerată.
Iulian Văcărel sugerează definirea evaziunii fiscale că fiind “sustragerea de la impunere a unei părți din materia impozabilă”.
Profesorul Dan Drosu Șaguna consideră că definițiile date evaziunii fiscale în legislație și în literatura de specialitate sunt incomplete și crede că evaziunea fiscală ar putea fi definită ca reprezentând rezultanța logică a defectelor și inadvertențelor unei legislații imperfecte, a metodelor defectuoase de aplicare, precum și a unei neprevederi și nepriceperii legiuitorului a cărui fiscalitate excesivă este tot atât de vinovată ca și cei care îi provoacă prin aceasta la evaziune.
Articolul 1 al Legii nr.87/1994 definește evaziunea fiscală că fiind:"sustragere, prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plată impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale axtrabugetare de către persoanele fizice și juridice române sau străine, demunite în continuare contribuabili".
Economistul francez Jean – Claude arată în lucrarea sa „Le fraude fiscale” că: „Dacă se vorbește într-adevăr de fraudă, se vorbește în aceaași măsură de fraudă legală sau legitimă, fraudă ilegală, de evaziune internațională, de evaziune legală, de evaziune ilegală, de paradisuri fiscale sau refugii, de abuzul dreptului de a fugi din fața impozitului, de libertatea alegerii căii celei mai puțin impozitate sau subestimarea fiscală, frauda la lege sau economia subterană.”
Indiferent de definiția dată fenomenului de evaziune fiscală, acesta este condamnat pretutindeni, statul având menirea de a se preocupa sistematic și eficient de preîntâmpinarea și limitarea acestui fenomen.
Ambiguitatea și diversitatea sensurilor date evaziunii fiscale a mers până în acel moment în care în literatură de specialitate s-a definit distinct evaziunea legală de evaziunea ilegală; în acest sens, se precizează că, dacă sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor fiscale s-ar realiza prin interpretarea legilor fiscale în favoarea contribuabilului, atunci ne aflăm în starea evaziunii legale și dacă evaziunea rezultă din încălcarea cu știință a legislației fiscale această ar fi evaziune legală.
Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă și ingenioasă pentru motivul că fiscul lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes: interesul bănesc.
În funcție de modul cum poate fi săvârșită, evaziunea fiscală cunoaște două forme de manifestare: evaziune care poate fi realizată la adăpostul legii (evaziune legală) și evaziune care se realizează cu încălcarea legii, fiind, deci, ilicită sau frauduloasă.
1.1.1 Evaziunea fiscală legală
Evaziunea fiscală legală constă în sustragerea practicată ca urmare a interpretării reglementărilor legale, potrivit căreia unele obiecte ( venituri ) nu sunt impozabile. Legea sancționează și cazurile de nerespectare a reglementărilor fiscale în domeniul vamal, prin declararea inexactă, sub orice formă, în scopul neachitării taxelor vamale sau al diminuării acestora ori a altor obligații fiscale.
Evaziunea fiscală realizată la adăpostul legii permite sustragerea unei părți din materia impozabilă fără ca acest lucru să fie considerat contravenție sau infracțiune. Evaziunea legală este posibilă deoarece legislația din diferite tări permite scoaterea de sub incidența impozitelor a unor venituri, părți de venituri, componente ale averii ori a anumitor acte și fapte care, în condițiile respectării riguroase a cerințelor principiilor generalității și echității impunerii, nu ar trebui să scape de la impozitare.
În practică, faptele de evaziune fiscală, bazate pe interpretarea favorabilă a legii (evaziune fiscală legală), sunt diversificate și numeroase, în funcție de inventivitatea contribuabililor și lege. Metodele cele mai frecvente sunt următoarele :
Investirea unei părți din profitul realizat în achiziții de masini și utilaje pentru care statul acordă reduceri la impozitul pe profit ;
Scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate, în valoare mai mare decât cele care rezultă din aplicarea cotelor legale ;
Interpretarea favorabilă a dispozițiilor legale, care prevăd importante facilități pentru contribuțiile la spijinirea activităților social-culturale, stiințifice și sportive ;
Acordarea unor facilități fiscale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale, reduceri, deduceri, constituie un cadru favorabil pentru ocolirea sau prevalarea de la plata obligațiilor fiscale prin anumite procedee.
Acordarea unor scutiri delimitate temporal în cazul înființării de noi societăți, constituie o alt[ modalitate de sustragere de la plata impozitului. Societățile de persoane au dreptul de a opta în unele țări, ca venitul realizat să fie impus regimului fiscal aplicat societăților de capital sau persoaner generalității și echității impunerii, nu ar trebui să scape de la impozitare.
În practică, faptele de evaziune fiscală, bazate pe interpretarea favorabilă a legii (evaziune fiscală legală), sunt diversificate și numeroase, în funcție de inventivitatea contribuabililor și lege. Metodele cele mai frecvente sunt următoarele :
Investirea unei părți din profitul realizat în achiziții de masini și utilaje pentru care statul acordă reduceri la impozitul pe profit ;
Scăderea din veniturile impozabile a cheltuielilor de protocol, reclamă și publicitate, în valoare mai mare decât cele care rezultă din aplicarea cotelor legale ;
Interpretarea favorabilă a dispozițiilor legale, care prevăd importante facilități pentru contribuțiile la spijinirea activităților social-culturale, stiințifice și sportive ;
Acordarea unor facilități fiscale sub forma unor exonerări, scutiri parțiale, reduceri, deduceri, constituie un cadru favorabil pentru ocolirea sau prevalarea de la plata obligațiilor fiscale prin anumite procedee.
Acordarea unor scutiri delimitate temporal în cazul înființării de noi societăți, constituie o alt[ modalitate de sustragere de la plata impozitului. Societățile de persoane au dreptul de a opta în unele țări, ca venitul realizat să fie impus regimului fiscal aplicat societăților de capital sau persoanele fizice, cum nivelul cotelor și facilitățile fiscale sunt mult mai avantajoase în cazul alegerii primului regim, apare o evaziune fiscală legală.
Supraevaluarea amortizării, prin constituirea pe baza metodelor legale a unui fond de amortizare într-un cuantum superior investițiilor necesare constituie o modalitate de diminuare legală a bazei impozabile.
Existența „paradisurilor fiscale” – reprezintă o posibilitate suplimentară de producere a evaziunii fiscale legale prin stabilirea domiciliului și respectiv a sediului social în cazul persoanelor fizice și societăților tip holding, bănci, companii de asigurări, trusturi.
1.1.2 Evaziunea fiscală frauduloasă
Evaziunea fiscală frauduloasă constă în ascunderea obiectului impozabil, subevaluarea cuantumului materiei impozabile sau folosirea altor căi de sustragere de impozitului datorat. Se întâlnește pe o scară mult mai largă decât evaziunea licită și se înfăptuiește cu încălcarea prevederilor legale, bazându-se, deci, pe fraudă și pe rea-credință.
Drept urmare, acest fenomen antisocial trebuie combătut puternic, fiindcă sustrage de la bugetul statului un volum important de resurse financiare care ar putea fi folosit pentru acoperirea unor cheltuieli de ordin social sau economic.
Indiferent dacă agentul economic folosește calea neînregistrării corecte (nedeclarării la organul fiscal) a tuturor veniturilor realizate din activitatea de bază ori din alte surse sau pe aceea a încălcării nejustificate a costurilor de producție, a cheltuielilor de circulație ori a cheltuielilor aferente altor surse de venituri, obiectivul urmărit de acesta este unul singur, și anume, diminuarea profitului impozabil și, pe această bază, reducerea la minimum a impozitului datorat.
Pe măsură adâncirii cooperării economice internaționale și a dezvoltării – pe multiple planuri – a relațiilor dintre state cu sisteme fiscale diferite și cu un nivel de fiscalitate diferit, evaziunea fiscală nu se mai manifestă doar că un fenomen intern, național, ci a devenit unul internațional.
În țările cu o experiență bogată în fiscalitatea adaptată cerințelor economiei de piață, evaziunea fiscală (specifică mai ales T.V.A) poate fi întâlnită și sub forme, cum sunt:
fraudă pe termen lung, care apare atunci când un agent economic, care și-a creat în timp o bună reputație prin comportament și rezultate, încetează brusc plățile, declarându-se în stare de faliment, după ce în prealabil a avut grijă să-și transfere profitul în altă țară;
sindromul „”, când o firmă ce avea obligații de plată a T.V.A se declară în stare de faliment sau se lichidează, dar apare o altă firmă cu același director;
sindromul „companiilor multiple” apare în cazul în care sunt înregistrate mai multe firme, printre care și una fantomă, manipulările neimportante care se concretizează în efectuarea unei serii de modificări mărunte în contabilitate, ca, de exemplu omiterea de la însumare a unor pagini, înregistrarea repetată a unor facturi de intrare, reportare greșită, etc.
1.2 Evaziunea fiscală consecința a creșterii presiunii fiscale. Curba Laffer
Efectele directe ale impozitelor asupra ofertei de bunuri și servicii este preocuparea economiștilor ofertei. Arthur Laffer, proeminent economist al ofertei, argumentază că micșorarea ratelor de impozitare este complet compatibilă cu venituri mai mari decât cele inițiale. Economistul americam a transpus, în anul 1980, grafic o idee exprimată în 1776 de catre Adam Smith conform căreia rate ale fiscalității prea ridicate distrug baza asupra căreia actionează fiscalitatea.
Curba Laffer este un grafic care infățisează relația ratelor impozitelor și veniturilor totale din impozite.
Grafic nr.1 Curba Laffer
Hoanță Nicolae – "Evaziunea fiscală – evaluări, sancțiuni, prevenire", Revista "Impozite și Taxe" nr. 5/ 1996.
Această curbă arată că suma venitului pe care statul (guvernul) îl colectează este o funcție a ratei impozitelor ( presiunii fiscale). Ea arată de asemenea, că atunci când ratele de impozitare cresc foarte mult, o creștere în rata de impozitare poate duce la scăderea veniturilor din impozite încasate la buget. În mod similar, în anumite împrejurări, o scădere a ratei inflației poate de fapt să genereze o activitate economică suplimentară care să determine creșterea veniturilor din impozite.
Potrivit graficului, dacă rata fiscalității poate creste de la zero la 100%, venitul din impozite va crește de la zero la nivelul maxim (în M) și de aici scade pana la zero. Venitul din impozite scade dincolo de acest punct pentru că creșterea ratei fiscalității presupune descurajarea activității economice și, deci, baza impozabilă (venitul) scade. La o rată a fiscalității de 100% venitul din impozite se reduce la zero deoarece în acest caz are loc o confiscare a tot ce se obține ca venit și în acestă situație producția încetează. Or, o rată de 100% asupra unei baze zero a venitului nu poate conduce decât la un venit din impozite egal cu zero.
Dupa cum se poate observa, curba Laffer se poate decupa în două zone. În zona nehașurată numită și zona normală sau admisibilă ( suportabilă) reducerea venitului din impozite este inferioară creșterii presiunii fiscale ( ratei fiscalității). În schimb în zona nehașurată, numită zona inadmisibilă ( insuportabilă), orice creștere a presiunii fiscale nu este suficientă pentru a compensa descreșterea bazei de impozitare pe care o provoacă și care conduce la diminuarea încasărilor din venituri realizate de puterile publice.
De asemenea, din grafic rezultă că pentru a obține încasări identice corespunzătoare punctelor N și L, se pot folosi două rate ale fiscalității, una situată în zona suportabilă și alta în zona insuportabilă, ceea ce denotă ineficiența și absurditatea adoptării unor rate ale presiunii fiscale prea ridicate.
Laffer raționează că daca se reduce rata fiscalității vor fi stimulate inițiativele de a munci, economisi și a investi, a ignora și a accepta riscurile în afaceri, deci declanșarea unei expansiuni substanțiale a venitului național. Aceasta lărgește baza impozabilă care va susține veniturile din impozite chiar în condițiile reducerii ratei fiscalității.
Școala ofertei susținea în 1980 că SUA s-ar afla cu presiunea fiscală în punctul N și că impozitele trebuiesc scăzute. Conform economiștilor ofertei, evitarea deficitului ce ar putea proveni din reducerea ratei de impozitare va fi sprijinită de:
1. scăderea evaziunii și fraudei fiscale și
2. stimularea și folosirea forței de muncă prin reducerea ratei de impozitare; aceasta determină ca prin reducerea plăților de transfer ale guvernelor.
Având în vedere caracterul său pedagogic, Curba Laffer constituie o reprezentare pur formală care nu permite cuantificarea pragului de impozitare M de la care presiunea fiscală poate fi efectiv considerată ca excesivă. Acest prag este, într-adevar, variabil după țări, epoci, și împrejurări, și că capacitatea contribuabilului de a suporta o crestere a presiunii fiscale poate să crească datorită unor efecte de circumstanță.
Plecând de la curba Laffer se propune o altă reprezentare a acesteia care se bazează pe rate de impozitare posibil de realizat într-o societate democratică. Curba astfel trasată va fi numită “ Curba Laffer deplasată”.
Rata minimă de impozitare va fi t care este rata corespunazătoare unui buget minim care să asigure o birocrație minimă și eficientă pentru funcționarea în bune condiții a statului ( este cazul unei economii ultraliberale în care rolul statului se reduce la câteva funcții vitale: apărare, diplomație, ordine interioară ). Rata optimă de impozitare t, este acea rată care asigură prelevarea la dispoziția statului a celei mai mari sume de venituri, din impozite. Toate ratele posibile în între t și t sunt rate de impozitare la care poate recurge statul-agent economic într-o economie de piață.
Rata maximă de impozitare este rata impozitului care satisface relația:
V= venitul realizat de cetățenii unei țări într-un an.
VPD= venitul personal “decretat” ( venit care diferă foarte puțin de la un cetățean la altul) de puterea publică care devine totalitară.
În acest caz extrem, se produce, practic, cu o “socializare” ( confiscare) a veniturilor și, în ultimă instanță, a proprietății. Această rată maximă nu ar fi posibil de aplicat decât atunci când ar avea loc trecerea de la o economie de piața la una de comandă, de la un stat democratic la unul totalitar și renunțarea la impozite. Cu alte cuvinte, acestă rată s-ar aplica limitat în timp, adică până la “ socializarea” economiei, după aceea impozitele ar fi lipsite de sens și inoperante. Începând cu această dată veniturile colectate la dispoziția statului ar crește brusc ( în detrimentul celor personale), dar nu pe calea impozitării, ci pe cea a confiscării într-un regim de muncă impus de “dictat” și nu de libertatea de inițiativă.
Cu cât ratele de impozitare s-ar situa între to și t max mai aproape de acesta din urmă, cu cât tendința de “ socializare” a economiei ar fi mai mare, iar t ar tinde spre 100% dar nu va lua niciodată această valoare.
Grafic nr.2. Curba Laffer "deplasată"
Hoanță Nicolae – Evaziunea fiscală – evaluări, sancțiuni, prevenire, Revista Impozite și Taxe nr. 5/ 1996.
După cum se poate observa potrivit graficelor nu se pot trasa limite ale presiunii fiscale fundamentate științific și aplicabile în practică pentru a se stinge “ optimul fiscal” atât din punct de vedere al contribuabilului, cât și din cel al puterilor publice. Această deoarece problema limitelor ne trimite la considerații care sunt, în același timp, de ordin psihologic politic și economic.
a) Limitele de ordin psihologic și politic sunt impuse de reacțiile contribuabililor care pot să opună o puternică rezistență creșterii prelevărilor obligatorii, atunci când ei le estimează a fi excesive prin: evaziune, fraudă, reducerea activității productive și chiar, în unele cazuri mișcări de protest sau revolte. Așa cum au arătat J. Wiseman și A. Peacock referindu-se la războaie, pragul toleranței unei populații la impozite, și nu numai, nu este permanent. El poate crește în mod sensibil în cazul unor evenimente grave care afectează prezentul și viitorul acelei populații. De asemenea unele prelevări obligatorii suplimentare pot fi făcute să pară mai puțin perceptibile, și, deci, mai suportabile, prin utilizarea sau reținerea la sursă; multiplicarea și diversificarea surselor de preocupare a impozitelor, care fac sistemele fiscale obscure și complexe etc.
Pe de altă parte, contribuabilii au, în general, tendința să vadă prelevările obligatorii ca o confiscare a unei părți a veniturilor lor, fără a lua în suficientă măsură în considerare avantajele de care beneficiază de pe urma cheltuielior publice finanțate de ele.
Dacă mărirea presiunii fiscale este suportată de familii aceasta nu privește mai puțin competitivitatea întreprinderilor, cu condiția, totuși, ca mărimea impozitelor directe, cotizațiilor sociale sau impozitelor indirecte suportate de familii să nu fie compensate prin creșteri salariale. O asemenea orientare presupune că înrăutățirea presiunii fiscale să fie finanțată pornind de la puterea de cumpărare. Pe măsură ce productivitatea crește și nivelul de viață se ameliorează, presiunea fiscală poate, deci, să crească fără să diminueze seminificativ puterea de cumpărare a veniturilor disponibile.
Orientarea creșterii prelevărilor de la familii mai accentuat decât a celor de la întreprinderi se poate justifica, de asemenea, prin faptul că acestea sunt singurii agenți economici care beneficiază efectiv de cheltuielile publice și care suportă în realitate, sarcina prelevărilor obligatorii. Pe de o parte, familiile sunt beneficiarii direcți ai majorității cheltuielilor publice și, chiar, ai cheltuielilor special destinate întreprinderilor ( subvenții ) în calitate de clienți, salariați sau propietari ai întreprinderilor respective. Pe de altă parte, impozitele și cotizațiile sociale care sunt juridic puse în sarcina întreprinderilor, sunt, totuși, în ultimă instanță suportate de familii ( în calitate de consumatori, salariați sau proprietari). Impunând direct prelevările suplimentare asupra familiilor, fără trecere prin canalul impozitelor sau cotizațiilor întreprinderilor, este posibilă creștere presiunii fiscale, fără a de ridica slăbirea competitivități.
1.3 Evaziunea fiscală și fenomenul corupției
Evaziunea fiscală, alături de corupție, este fenomenul economic și social cel mai vehiculat în perioada actuală, începând cu cetățeanul de rând, în dublă sa ipostază, de contribuabil și alegător, și până la sfera politicului de la vârful societății românești.
Evaziunea fiscală în țara noastră a devenit un fenomen atât de real și vast, încât pare să nu mai deranjeze pe nimeni prezența sa cotidiană în toate sferele aducătoare de venit ( mai puțin poate pe salariul plătit de către stat).
Dacă ar fi să receptăm ideea că existența evaziunii fiscale ca fenomen este un semn de democrație, atunci tânăra democrație din România aniilor 90’ s-a manifestat din plin, lăsându-i acestui fenomen câmp larg de acțiune : iar dacă factorii de decizie, legislația fiscală și cei puși să o aplice nu l-au sprijinit explicit, atunci cel puțin încercările de limitare, a proporțiilor sale au fost destul de ineficiente. În sprijinul acestor afirmații vin următoarele argumente, cauze care au condus la amplificarea și menținerea evaziunii fiscale la proporții relativ ridicate în masa PIB și a veniturilor fiscale :
elaborarea greoaie a unei legislații fiscale care s-a dovedit plină de lacune, de incoerență și imprecizie mai ales în cadrul legislației din domeniul impozitării veniturilor agenților economici;
apariția târzie a Legii pentru combaterea evaziunii fiscale ( în anul 1994), precum și o anumită inerție în aplicarea acesteia în litera și spiritul impus de ea;
lipsa unui cod fiscal, indispensabil activității de aplicare a legislației fiscale în vederea limitării evaziunii fiscale;
o fiscalitate relativ ridicată în comparație cu posibilitățile reale ale capacității contributive ale contribuabililor, precum și cu scopul formării în mod cinstit a capitalurilor de care se duce lipsă acută în rândul agenților economici.
numărul destul de restrâns al specialiștilor adevărați din domeniul fiscal la care se adaugă o salarizare și dotare mediocră.
Pentru mulți analiști, evaziunea fiscală este una din bolile societăților moderne, alături de economia subterană, corupție și altele, iar pentru alții, puțini la număr, ea este o atitudine, o manifestare a democrației. Ca orice fenomen complex, evaziunea fiscală nu se lasă ușor explicată, și cu atât mai mult nu se lasă eradicată.
În ecuația fiscalității una din variabilele ce trebuie luate în considerare este înclinația contribuabilului spre evaziune fiscală. Cu cât această înclinație este mai mare, cu atât va fi înregistrată o pierdere mai mare de venituri fiscale din partea statului. Pe termen scurt evazioniștii au de câștigat, în timp ce bugetul statului are de pierdut. Pe termen lung, au de pierdut și ceilalți contribuabili care nu recurg la evaziune fiscală, prin ridicarea posibilă a fiscalității pentru reîntregirea resurselor financiare publice diminuate de evaziune.
Evaziunea fiscală și corupția sunt stări ale economiei, ale comportamentului economic și social al indivizilor și oamenilor politici. La nivelul contribuabilului, persoană fizică, de cele mai multe ori acestea scapă dezaprobării publice sau sunt o parte neglijată, din considerente pragmatice: nu-l ating în mod direct și concret și este binecunoscut faptul că aceste fenomene nu pot fi eradicate, ci cel mult efectele acestora pot fi limitate.
Între evaziune fiscală și corupție, există unele diferențe, cum ar fi:
evaziunea fiscală urmărește „ascunderea” unei părți din câștigul individual față de stat, iar corupția urmărește crearea condițiilor ajungerii la câștig prin accesul la resurse, prin intermediul unor mijloace imorale.
evaziunea fiscală poate fi numai un act unilateral, în timp ce corupția este un act bilateral sau multilateral.
evaziunea fiscală poate fi considerată, din punctul de vedere a celui care recurge la ea, ca un act legitim (își protejează sau își apără câștigul realizat prin muncă), în timp ce corupția urmărește de, multe ori, accesul la resurse publice pentru creșterea câștigului personal prin coruperea celor care le gestionează.
evaziunea fiscală poate fi un „act curat”, fără să implice compromiterea altora, pe când corupția, fiind cu precădere un act bilateral sau multilateral, presupune compromiterea altor persoane (cu precădere publice).
în timp ce corupția este întotdeauna însoțită de evaziune fiscală, evaziunea fiscală nu presupune recurgerea la corupție.
deși ambele fenomene au, în mare, aceleași cauze generale (existența reglementării sau a unui exces de reglementare, adică existența puterii publice și a unui sector public), ele au urmări diferite asupra organismului social; dacă ar fi să ierarhizăm, mult mai nocive par efectele corupției decât cele ale evaziunii fiscale.
evaziunea fiscală o putem întâlni în cadrul economiei de suprafață, dar mai ales în cel al economiei subterane, unde evaziunea este generalizată, pe când corupția are loc numai în economia de suprafață (aceasta nu exclude ca intenția și forțele care recurg la corupere să vină, în principal, din economia subterană).
CAPITOLUL 2. CAUZELE, FACTORII FAVORIZANȚI, EFECTELE ȘI METODELE DE COMBATERE ȘI LIMITARE A EVAZIUNII FISCALE
Eficacitatea procesului de stopare a fenomenului de evaziune fiscală constă în capacitatea de a înlătura cauzele care produc sau favorizează producerea acestui fenomen.
Fără o analiză profundă și sistematică a mecanismelor interne ale fenomenului evazionist, este greu să se pună în mișcare instrumentele și măsurile care să ducă la combaterea și prevenirea evaziunii fiscale.
2.1. Cauzele evaziunii fiscale
Printre cauzele evaziunii fiscale sunt și problemele privind dotarea cu mijloace necesare cu care se confruntă administrația în vederea îndeplinirea atribuțiilor ce-i revin ( personal insuficient numeric și cantitativ, tehnica de calcul, alte mijloace informative, structura organizatorică actualizată la noile evoluții ale sistemului fiscal, mijloace juridice, procedure etc.), salarizarea inadecvată a organelor de control pe linia depistării și combaterii evaziunii fiscale.
Cauzele evaziunii fiscale sunt multiple:
1.Ecesivitatea sarcinilor fiscale. Mai cu seamă pentru unele categorii de contribuabili, excesivitatea care are însă drept motive tocmai amploarea pe care o are evaziunea fiscală.
În practica internațională, eficiența unui sistem fiscal nu se măsoară atât prin importanța venitului fiscal, cât și prin gradul de consimțire la impozit, care este invers propoțional cu gradul de rezistență la impozite, deci cu evaziunea fiscală.
2. O altă cauză a evaziunii fisclae o reprezintă considerentele de ordin subiectiv; psihologia contribuabilului și insuficiența educației fiscale.
3. Lipsa unui control bine organizat și dotat cu un personal priceput și corect pote conduce la forme de mare amploare ale evaziunii fiscale.
În mod concret, referindu-ne la condițiile sociale și economice ale perioadei de tranziție pe care o străbate țara noastră, abaterile fiscal – financiare și deficiențele din activitatea agenților economici se datorează următoarelor cauze :
posibilitatea oferită prin prevederile legii 31/1990, privind societățile comerciale de a autoriza înființarea și funcționarea de societăți comerciale;
limita minimă a capitalului social de 200 lei pentru S.R.L.- uri, care nu asigură condițiile pentru recuperarea sumelor cuvenite bugetului statului;
lipsa reglementărilor procedurii de suspendare a agenților economici;
procedura necorespunzătoare de judecare a contestațiilor împotriva confiscării făcute de Garda Financiară ;
lipsa de operativitate sau chiar refuzul organelor vamale în furnizarea de informații legate de operațiunile de vămuire în vederea identificării operative a cazurilor de contrabandă și, implicit, de evaziune fiscală;
lipsa unor prevederi legale și a unor sancțiuni mai severe pentru inexistența documentelor de însoțire a mărfurilor pe tot circuitul parcurs de acestea.
Motivele evaziunii fiscale sunt complexe și sunt greu de identificat. Printre acestea enumerăm : necunoșterea, ignorarea sau aplicarea eronată și abuzivă a legislației fiscale și, deci, a obligațiilor fiscale; rezistența contribuabililor la impozite ca un aspect ce ține de civismul fiscal ; modificările intervenite în legislația fiscală, complexitatea acesteia, precum și unele imperfecțiuni în textele elaborate care au determinări subiective și chiar abuzive în special în ce privește avantajele fiscale în favoarea anumitor categorii de contribuabili.
Cele mai frecvente cazuri de evaziune fiscală în care se uzează de interpretarea favorabilă a legislației în vigoare, în practica statelor cu economie de piață sunt:
Constituirea de fonduri de amrotizare sau de rezervă, într-un cuantum mai mare decât cel ce se justifică din punct de vedere economic, miscorând astfel veniturile impozabile;
Practica unor societăți comerciale de a investi o parte din profitul realizat în achiziții de mașini și echipamente tehnice pentru care statul acordă recuderi ale impozitului pe venit măsură care este menită să stimuleze acumulare ;
Asocierile de familie, precum și societățile oculte dintre soția și copiii întreprinzătorului și acesta; rezultatul unei asemenea manevre este impunerea separată a acestora, repartizarea veniturilor pe fiecare asociat ducând la micșorarea sarcinilor fiscale;
Constituirea unor depozite de păstrare și administrare de către părinte a unor fonduri în favoarea copilului minor. În acest caz, deși venitul aferent depozitului este supus impunerii, impozitul plătit este mai mic în comparație cu ceea ce s-ar datora pe venitul astfel redivizat;
Luarea în considerare a unor facilități legale cu privire la excluderea din masa impozabilă a cheltuielilor cu munca vie, cu pregătirea profesională și practica în producție a sumelor plătite pentru contractele de cercetare ce au ca obiect programe prioritare de interes național;
Scăderea din venitul impozabil a cheltuielilor de protocol, reclamă sau publicitate;
Nedeclararea veniturilor realizate de persoanele fizice din comercializare de produse prin consignații, venituri din închirieri etc;
Conducerea incorectă a evidențelor privind veniturile realizate și a cheltuielilor efectuate pentru realizarea veniturilor;
Pe de altă parte printre cauzele fenomenului evazionist se mai pot enumera:
colaborarea insuficientă a aparatului de control fiscal cu alte instituții ale statului, în special cu organele de poliție, generează percepția slăbiciunii instituțiilor statului pentru descoperirea marii evaziuni și sancționarea drastică a acesteia;
existența unor structuri de control fiscal neperformante, lipsite de abilitatea luptei cu evaziunea fiscală brutală practicată pe cele mai diverse căi, precum și capacitatea redusă de anticipare a căilor de practicare a evaziunii fiscale, de prevenire și combatere a acesteia;
stimularea insuficientă a aparatului de control fiscal, necorelarea nivelului salariilor cu importanța socială a muncii, dificultățile, riscurile și presiunile psihologice pe care le presupune această activitate
2.2 Factorii favorizanți ai evaziunii fiscale
Controalele efectuate de organele de control economico-financiar și fiscal au permis identificarea unor elemente care incită contribuabilii la evaziune fiscală și fraudă. Din analizele efectuate la nivelul Ministerului Finanțelor Publice și al Gărzii Financiare, factorii generatori de evaziune și fraudă fiscală identificați, sunt următorii:
desfășurarea de activități nelegale (sub aspectul obținerii autorizației de funcționare sau a respectării obiectului de activitate declarat);
intenția de eludare sau nerespectarea intenționată a legislației fiscale, în scopul sustragerii de obligațiilor către stat;
tergiversarea sau refuzul achitării efective a obligațiilor fiscale corect determinate;
conducerea incorectă sau incompletă a evidențelor privind elementele de determinare a obligațiilor fiscale;
exploatarea unor incoerențe sau interpretări ale legislației, îndeosebi pe linia unor facilități fiscale acordate de lege;
practicile în sfera fiscală, ale firmelor care funcționează ilegal, sub denumirea de „fantomă”;
interpunerea unor companii și bănci „offshore” în activitățile comerciale ale unor agenți înregistrați în România;
intenția unor agenți economici de a „masca” profitul obținut, prin efectuarea unor cheltuieli supradimensionate, comparativ cu valoarea reală a acestora
2.3 Efectele evaziunii fiscale
Evaziunea fiscală este unul dintre fenomenele economico-sociale de maximă importanță cu care multe țări se confruntă într-o anumită masură. Ceea ce se poate face efectiv la acest domeniu este delimitarea cât mai mult a consecințelor acestui fenomen, eradicarea fiind, practic, imposibilă.
Efectele evaziunii fiscale se resimt direct asupra nivelurilor veniturilor fiscale, conduc la distorsiuni în mecanismul pieței și, nu în ultimul rând, pot contribui la crearea unor inechități sociale datorate “excesului “ și „înclinației” diferite a contribuabililor către evaziunea fiscală.
Fenomenul de evaziune fiscală provoacă mai multe tipuri de efecte:
efecte asupra formării veniturilor statului ;
efecte economice;
efecte sociale;
efecte politice;
2.31 Efectele fenomenului de evaziune fiscală asupra formării veniturilor statului
Existența fenomenului de evaziune fiscală duce în mod direct și obligatoriu la diminuarea volumului veniturilor statului. Această diminuare a veniturilor statului determină automat un buget de stat mai mic, care nu mai poate să acopere cererea de fonduri financiare necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale.
În urma unei lipse de fonduri financiare, statul nu poate lua decât o singură măsură eficientă și cu efect imediat – creșterea cotelor de impunere la impozitele existente și chiar înființarea de noi impozite și taxe. Această creștere a cotelor de impunere duce la creșterea presiunii fiscale, iar o presiune fiscală în creștere are, pe lângă multe alte efecte, ca urmare firească o creștere a rezistenței la impozitare, și deci o creștere a ponderii fenomenului de evaziune fiscală. Existența unui fenomen de evaziune fiscală crescută determină o diminuare și mai accentuată a volumului veniturilor statului, iar ciclul descris mai sus relua cu o amploare și mai mare.
Astfel se produce un cerc vicios din care se poate ieși doar dacă se reduce semnificativ fenomenul evaziunii fiscale și, implicit, se duce substanțial volumul de venituri ce se sustrag de la bugetul de stat.
Se constată că fenomenul de evaziune fiscală influiențează în mod negativ volumul veniturilor statului, prin două mecanisme :
un mecanismn direct prin care faptele de evaziune/ fraudă fiscală privează în mod direct bugetul de stat de o parte a veniturilor ce i se cuvin conform legislației în vigoare prin neplata obligațiilor fiscale;
un alt mecanism indirect prin determinarea administrației publice centrale de a majora cotele de impozitare și, implicit, de a mări presiunea fiscală, rezistența la impozite și ponderea fenomenului de evaziune fiscală în cadrul procesului de formare a veniturilor statului, de unde rezultă un volum mai scăzut al veniturilor statului;
2.3.2 Efectele economice ale fenomenului de evaziune fiscală
Din punctul de vedere al contribuabilului ( în special al agentului economic) și al funcției de asigurare a echilibrului general economic și de sprijinire a dezvoltării economiei într-o direcție prestabilită, efectele fenomenului de evaziune fiscală care, diminuează considerabil volumul veniturilor buigetului de stat și, îi diminuează acestuia forța financiară de care are nevoie, pot fi imparțite în două categorii :
efectele asupra contribuabililor ce își respectă obligațiile fiscale;
efectele asupra contribuabililor ce nu își respectă obligațiile fiscale;
În condițiile unei presiuni fiscale ridicate, deci a unor cote de impozitare crescută, există o mare diferență, în plan economic, între contribuabilii care își respectă obligațiile fiscale și cei care nu fac acest lucru.
Contribuabilii care iși respectă obligațiile fiscale, adică varsă la bugetul de stat o mare parte a veniturilor lor sub forma impozitelor vor fi lipsiți de mijloace financiare sau vor avea dificultăți în a-și continua activitatea în bune condiții.
Contribuabilii care nu își respectă obligațiile fiscale prin neplata creanțelor bugetare vor obține anumite venituri care nu vor putea, însă, să urmeze cursul firesc în cadrul ciclului economic, întrucât chiar dacă ei obțin o sumă de bani în plus, nu o vor putea folosi în procesul economic licit.
Afectarea bugetului de stat prin micșorarea veniturilor, și datorită evaziunii fiscale, face ca statul să nu mai poată acorda subvenții și facilități fiscale la timp sau în cota promisă, ceea ce va afecta o serie de contribuabili care îndeplineau condițiile pentru a primi respectivele scutiri, eșalonări sau amânări.
2.3.3 Efectele sociale ale fenomenului de evaziune fiscală
Una dintre preocupările principale ale sistemului fiscal este grija pentru echitate socială. Echitatea socială este foarte importantă deoarece, fiscalitatea și, mai ales impozitele și taxele îi lovesc pe contribuabili în unul dintre cele mai mari interese ale lor: interesul bănesc.
Din această cauză, toși contribuabilii sunt foarte "sensibili" la orice neregulă sau orice inechitate la care sunt supuși.
Astfel, s-a subliniat în literatura de specialitate, că în cazul în care un contribuabil cinstit vede care sunt consecințele cotelor mari de impozitare asupra activităților sale economice, observând, în același timp, și cât de bună este situația economică a unui contribuabil care nu își plătește obligațiile față de bugetul de stat, poate ajunge la concluzia că este mai „profitabil” să aplice și el metoda evaziunii fiscale. Acest raționament este declanșat de profunda inechitate pe care o resimte contribuabilul cinstit față de contribuabilul evazionist, care „trăiește mult mai bine”.
În condițiile unei presiuni fisclae crescute și, de asemenea, în condițiile în care insăși impozitele sunt privite de cele mai multe ori ca o inechitate sau chiar ca o intervenție majoră a autorității publice în viața particulară a diferiților contribuabili, observarea inechităților ce au legătură cu aplicarea deopotrivă pentu toți, determină un număr din ce în ce mai mare de contribuabili să recurgă la faptele de sustragere de la plata obligațiilor fiscale.
Fenomenul de evaziune fiscală, coroborât cu imposibilitatea statului de a-i face față, este de natură a aduce serioase atingeri respectului populației față de munca cinstită, echitate și justiție, aceasta având grave consecințe în plan psihologic și social.
2.3.4 Efectele politice ale fenomenului de evaziune fiscală
Fenomenul evaziunii fiscale este un important factor generator de inechitate socială, de neîncredere a contribuabililor în puterile publice, generând, de asemenea, neîncredere în puterile politice actuale.
Nemulțumirile cetățenilor determinate de sentimentul inechității sociale și economice, amplificate de ponderea crescută a fenomenului de evaziune fiscală pot avea o influență crescută asupra evoluției sistemului politic.
De asemenea trebuie menționat faptul că impozitul este o prelevare exclusiv bănească impusă de stat asupra persoanelor fizice sau juridice, având ca obiect acoperirea tuturor cheltuielilor publice. Prin funcțiile pe care le îndeplinește : sursă de venituri bugetare , mijloc de redistribuire a veniturilor persoanelor fizice și juridice; instrument de încurajare sau descurajare a unor activități, ramuri de activitate, se consideră că un bun mijloc de redresare a economiei este eliberarea de povara fiscalității. Reducerea cotelor fiscalității ar asigura ritmicitatea plăților datorate bugetului de stat.
2.4 Metode de combatere a evaziunii fiscale
Implementarea unor politici eficiente de gestionare a practicilor evazioniste reprezintă o necesitate obiectivă, posibilă prin asimilarea unor proceduri și instrumente performanțe de combatere împotrivă tehnicilor evazioniste. O organizare deficitară a politicilor de acțiune împotrivă evaziunii fiscale poate fi asimilată cu o difuncționalitate la nivelul managementului guvernamental.
O strategie guvernamentală potrivită în acest sens trebuie să cuprindă proceduri și programe de gestionare a riscului de producere și amplificare a fenomenului evazionist, care să urmărească reducerea probabilităților expunerii potențiale a societății la efectele nocive ale practicilor evazioniste.
2.4.1 Implicații economico-sociale ale evaziunii fiscale
Fenomenul în sine de evaziune fiscală presupune sustragerea, sub orice mijloace, de la plată obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat și atrage un ”gol” de resurse financiare care ar reprezenta venituri ale bugetului de stat. Din acest motiv evaziunea fiscală devine păgubitoare pentru contribuabil, deoarece restrânge posibilitatea autorităților statale de efectua cheltuielile publice în vederea creării de bunuri publice, capabile să asigure satisfacție pentru contribuabili.
Una din implicațiile pe plan economic ale acestui fenomen ar consta în denaturarea unor resurse bănești de la alimentarea bugetului de stat și direcționarea acestora către economia subterană și în beneficiul unor diverse persoane sau grupuri de persoane.
În condițiile în care evaziune fiscală atinge cote alarmante această ar putea pune în pericol chiar constituirea resurselor financiare ale statului, afectând, pe plan social, îndeplinirea funcțiilor vitale ale acestuia. Se pot genera astfel convulsii sociale prin declararea datei plății salariilor și a pensiilor sau, în cel mai nefericit caz, chiar neplata acestora.
Aceste aspecte conduc la apariția tensiunilor, în special pe plan social, determinând scăderea productivități muncii și creșterea șomajului, prin creșterea necontrolată a inflației pe fondul accentuării unei sărăciri continue a majorității populației.
2.4.2 Limitarea presiunii fiscale și rolul său în prevenirea evaziunii fiscale
Limitarea presiunii fiscale poate fi considerat un element cheie în ținerea sub control a tendințelor evazioniste ale contribuabililor. La nivelul impozitului pe profit, limitarea presiunii fiscale ar trebui să vizeze atât reducerea cotei de impozitare, cât mai ales o cunatificare justă și echitabilă a bazei de impozitare prin dimensionarea generoasă a cheltuielilor admise la deductibilitate din punct de vedere fiscal.
Deasemenea pentru combaterea muncii la negru va urmări evitarea reglementărilor excesive pe piață muncii, creșterea flexibilității acesteia, restructurarea sistemului de securitate socială și impozitare eficientă a muncii, care să justifice și să încurajeze înclinația spre muncă a contribuabilului.
Reducerea și limitarea presiunii fiscale reprezintă un mijloc eficient în prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, deoarece vizează cauza, și nu efectul acestui fenomen, respectiv premisele care motivează un comportament evazionist al contribuabilului.
2.4.3 Măsuri de ordin legislativ pentru combaterea evaziunii fiscale
Necesitatea întocmirii evidențelor fiscale nominale apare drept o modalitate eficientă de diminuare e fenomenului de fraudă fiscală, în contextul abordării înregistrării fiscale că funcție de bază a administrației fiscale.
Întocmirea riguroasă a unor documente precum „fișa plătitorului” poate reprezenta un mijloc eficient de diminuare a fraudei fiscale. Funcția operativă și eficientă a cazierului fiscal reprezintă o măsură oportună în limitarea fenomenului evazionist, dar, în același timp, și o modalitate eficientă de urmărire și monitorizare a respectării liâegilor financiar-fiscale de către contribuabil.
În conformitate cu prevederile OG nr. 75/2001, privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal, acesta se organizează în scopul prevenirii și combaterii evaziunii fiscale, precum și în scopul întăririi administrării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat.
De asemenea, implementarea vectorului fiscal și operaționalizarea în practică a acestuia reprezintă elemente suplimentare și eficiente de detectare a anumitor aspecte și lanțuri ale fenomenului evazionist. Codul de procedură fiscală stipulează obligația contribuabilului de a declara orice modificare ulterioară în termen de 30 de zile de la producerea acesteia, depunând în acest sens declarația de mențiuni (document esențial pentru actualizarea vectorului fiscal din perspectivă înregistrării fiscale că plătitor de TVA, sau a trecerii de la depunere trimestrială, la depunerea lunară a decontului de TVA, precum și în condițiile trecerii de la impozitarea veniturilor microîntreprinderilor, la regimul de impozit pe profit ).
2.4.4 Măsuri de ordin instituțional pentru combaterea evaziunii fiscale
Controlul financiar-fiscal reprezintă totalitatea tehnicilor și procedeelor, prin intermediul cărora autoritatea publică asigură colectarea tuturor veniturilor fiscale cuvenite bugetului general consolidat.
Actul de control fiscal ar trebui abordat nu ca un act administrativ, ci ca o necesitate obiectivă cu rolul de a depista în timp util difuncționalitățile și a minimiza efectele negative prin înlăturarea cauzelor care au condus la această stare de fapt.
Controlul financiar-fiscal presupune respectarea unor reguli unitare de control care sunt general valabile, iar efectul exercitării acestuia se materializează în creșterea gradului de conformare fiscală a contribuabililor față de legislația și reglementările în vigoare. În perspectivă uniformizării instituționale cu practică europeană, se încearcă delimitarea clară privind organizarea și exercitarea controlului financiar-fiscal pe două direcții: de fond și operativ-inopinat.
Prin Direcția de control fiscal, din cadrul Ministerului Finanțelor Publice se efectuează control financiar-fiscal de fond, prin care se urmărește modul de calcul, evidențiere și virare a obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
Inspecția fiscală efectuată de personalul de specialitate din cadrul Direcțiilor de Control Fiscal, se referă la două forme principale de efectuare: inspecție fiscală generală și inspecție fiscală parțială.
Gardă Financiară, parte integrantă în cadrul Ministerului Finanțelor Publice, efectuează de regulă, control financiar-fiscal cu un caracter operativ și inopinat , prin care se urmărește surprinderea operativă a abaterilor față de reglementările legale din domeniul financiar-fiscal.
Potrivit art.7 din Legea nr.132/2005 principalele atribuții ale comisarilor Gărzii Financiare sunt: să ridice documentele financiar-contabile care pot servi la dovedirea contravențiilor sau infracțiunilor, să constate acte și fapte care au avut că efect evaziunea și fraudă fiscală, să solicite organelor fiscale stabilirea obligațiilor fiscale în întregime datorate etc.
Pe lângă aceste atribuții comisarii Gărzii Financiare au deasemenea dreptul de a întocmi procese verbale de control, în situațiile în care constată fapte de evaziune fiscală, acesta fiind un demers nu numai firesc, dar și necesar, în vederea creșterii eficienței luptei împotrivă evaziunii.
Măsurile de prevenire și combatere a evaziunii fiscale impun:
adaptarea legislației la cerințele unui sistem fiscal modern;
controlarea cu prioritate a marilor contribuabili, prin creșterea calității controlului;
formarea profesională temeinică a inspectorilor fiscali într-un cadru organizatoric propus;
dezvoltarea serviciilor de informare și asistență fiscală pentru educarea contribuabililor din punct de vedere fiscal;
direcționarea controalelor spre contribuabilii din a căror evidențe rezultă că volumul vânzărilor este mai mic decât volumul cumpărărilor, situație care nu poate fi acceptată pe termen lung.
Fenomenul evazionist fiind unul complex, cu implicații negative pe diverse planuri și ca atare, el trebuie urmărit în permanență, pentru a putea fi combătut în mod cât mai eficient.
Alte măsuri care mai pot contribui la limitarea ariei evaziunii fiscale, potrivit opiniei specialiștilor în domeniu, țin de:
unificarea legislației fiscale și o mai bună sistematizare și corelare a acesteia cu ansamblul cadrului legislativ din economie;
eliminarea acelor prevederi din actele normative care pot favoriza evaziunea fiscală și o mai bună corelare a facilităților fiscale;
în legislația fiscală trebuie să se regăsească, pe lângă prevederile punitive, și cele care pot determina un comportament economic normal, care să conducă la limitarea ariei evaziunii fiscale;
reorganizarea structurilor teritoriale ale aparatului Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât să se elimine paralelismele și suprapunerile din activitatea organelor de control financiar și fiscal, în ceea ce privește supravegherea fiscală, controlul fiscal și combaterea evaziunii fiscale și asigurarea coordonării unitare în profil teritorial și la nivel central a tuturor activităților de control;
trecerea în prim plan a controlului prin excepție (sondaj) și pe plan secundar a controlului permanent și excesiv;
implementarea unui sistem informatic care să furnizeze datele necesare pentru identificarea, analiza și combaterea fenomenului evazionist.
CAPITOLUL 3. LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE PRIN DIRECȚIA FINANȚELOR PUBLICE
3.1 Statistici ai principalilor indicatori necesari pentru activitatea de control fiscal a Ministerului Finanțelor Publice Vaslui.
În vederea evaluării performanțelor strcuturilor cu atribuții de inspecție fiscală, exclusiv Autoritatea Națională a Vămilor, au fost stabiliți și aprobați de conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, indicatori de performanță ce comensurează rezultatele organelor de inspecție fiscală înregistrate urmare a verificărilor efectuate la contribuabili persoane juridice sau fizice, fiind întocmite fișe metodologice pentru fiecare indicator în parte.
Pe baza datelor privind indicatorii de performanță, direcția din Agenția Națională de Administrare Fiscală competentă pentru coordonarea structurilor cu atribuții de inspecție fiscală, va întocmi clasamente lunare, pentru indicatorii de performanță acordându-se note, potrivit punctajului stabilit în acest sens.
Indicatorii de perfomanță stabiliți pentru anul 2009 în vederea comensurării rezulatelor aferente acțiunilor realizate de organele de inspecție fiscală la contribuabili persoane juridice sau fizice următorii:
I. Indicatori de performanță aferenți actiunilor realizate la contribuabili persoane juridice
Indicatorul A =
IndicatorulB=
Indicatorul C =
Indicatorul D =
Indicatorul E =
Indicatorul F1 =
Indicatorul F2 =
Indicatorul F3 =
Indicatorul F4 =
Indicatourl G =
Indicatorul H =
Indicatorul I = Indicatorul J =
Indicatorul K =
Indicatorul L =
Indicatorul M =
Indicatorul N =
II. Indicatorii de perfomanță pentru inspecțiile fiscale efectuate la contribuabil persoane fizice
Indicatorul A =
Indicatorul B =
Indicatorul C =
Indicatorul D =
Indicatorul E =
Indicatorul F =
Tabel nr.1 Principalii indicatorii de performanță
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de Performanță al DGFP Vaslui, anul 2009
3.1.2. Exercitarea activității de control fiscal prin DGFP Vaslui
Controlul fiscal, presupune activitățile destinate a asigura respectarea obligațiilor de declarare și calculare corectă, precum și de plată la termenele legale a impozitelor, taxelor și altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale, denumite în general obligații fiscale. Sunt supuse controlului fiscal persoanele fizice și juridice, române sau străine, care au obligații fiscale și care se numesc contribuabili.
Necesitatea controlului asupra derulării proceselor economice și sociale decurge din condițiile specifice în care sunt administrate diversele patrimonii, incluzând și preocuparea pentru asigurarea veridicității stării de fapt în toate domeniile și crearea unor premise favorabile obținerii de rezultate pozitive maxime în toate activitățile.
Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.
Exercitarea funcției de control la nivelul DGFP Vaslui constă în desfășurarea de acțiuni de inspecție fiscală și verificări financiare, efectuate în conformitate cu programele de activitate lunare, trimestriale și anuale, obiectivele principale fiind următoarele:
analiza și evaluarea informațiilor fiscale, în vederea confruntării declarațiilor fiscale cu informațiile proprii sau din alte surse;
sancționarea potrivit legii a faptelor constatate și dispunerea de măsuri pentru prevenirea și combaterea abaterilor de la prevederile legislației fiscale;
efectuarea de inspecții fiscale generale în vederea verificării modului de calculare, evidențiere și virare, în cuantumurile și la termenele stabilite de lege, a obligațiilor fiscale datorate bugetului general consolidate; respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, referitoare la asigurarea nivelului minim de capital social;
efectuarea de acțiuni de control în vederea prevenirii și combaterii comerțului ilegal cu produse petroliere, alcool și produse de tutun,
verificarea realității și legalității sumelor negative din deconturile de TVA cu opțiune de rambursare;
controale la agenți economici cuprinși în listele transmise de administrațiile finanțelor publice și considerați contribuabili cu risc ridicat de evaziune fiscală;
controale inopinate în vederea prevenirii faptelor de natura evaziunii fiscale, verificându-se modul în care au fost respectate prevederile legale, inclusiv obligația de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ș.a.
În anul 2009, în domeniul activității de inspecție fiscală DGFP Vaslui au fost luate măsuri de creștere a eficienței acțiunilor de verificare, începând cu mai buna elaborare a programelor de control pe baza analizei de risc și încheind cu creșterea calității actelor de control, pentru asigurarea calității întregului proces, cu accent pe acele domenii care, prin specificul lor, prezintă risc pentru administrația fiscală.
Acțiunile de inspecție fiscală în 2009 au vizat, prioritar, contribuabilii cu potențial de evaziune și frauda fiscală ridicat, selectați în baza analizei de risc:
dezvoltatorii imobiliari și persoane fizice, care aveau obligativitatea înregistrării ca plătitori de TVA;
domeniile care au înregistrat pierderi, în anii de creștere economică (societăți comerciale din sectorul construcțiilor, societati comerciale implicate în tranzacții intracomunitare etc.);
societățile comerciale care au raportat T.V.A. de recuperat și nu au solicitat la rambursare;
verificarea contribuabililor care, în decurs de 12 luni consecutive nu au depus declarații fiscale si situațiile financiare si nu au efectuat plăți în contul bugetului general consolidat, în vederea trecerii acestora în evidența specială a agenților economici inactivi
verificări inopinate la agenți economici care îsi desfăsoară activitatea în centre comerciale en gross, piețe, târguri, magazine, în vederea prevenirii faptelor de evaziune fiscală.
Controlul fiscal la nivelul Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui este exercitat de către personalul cu atribuții de control care se numesc inspectori fiscali potrivit următorului tabel.
Tabel nr.2 Indicatorii statici înregistrați la ANAF
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de Performanță al DGFP Vaslui, anul 2009
Contribuabilii supuși activității de inspecție fiscală fac parte cu prioritate din societățile care aparțin domeniilor economice cu risc ridicat de evaziune fiscală de pe raza judetului Vaslui, iar selecția acestora s-a efectuat în urma unei analize de risc pe baza informațiilor deținute în bazele de date ale administrațiilor financiare aflate în subordinea DGFP Vaslui precum: cifra de afaceri raportată, debite restante față de bugetul general consolidate, depunerea cu întârziere a declarațiilor, precum și ca urmare a unor cazuri de extindere a controalelor inopinate sau ca urmare a unor autosesizări din partea inspectorilor fiscali sau a mijloacelor de comunicare în masă.
Preocupările prioritare ale DGFP Vaslui în ceea ce privește activitatea de inspecție fiscală au vizat orientarea controlului către sectoarele cu riscurile de fraudă cele mai ridicate, pregătirea actiunilor de inspecție fiscală pe baza studierii datelor din dosarul fiscal si evidenței de plătitor, aplicarea criteriilor de selectare a contribuabililor cuprinși în programul de control pentru creșterea eficienței activității de inspecție fiscală, perfecționarea pregătirii profesionale a inpectorilor fiscali.
În anul 2009, la nivelul DGFP Vaslui, îndeosebi în baza Legii 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, au fost înaintate organelor de urmărire și cercetare penală, pentru continuarea verificărilor și stabilirea persoanelor vinovate și a gradului de participare a acestora la infracțiune, un număr de 1.302 de verificări, cu sume stabilite suplimentar și datorate bugetului general consolidate în valoare de 53.832 lei.
În urma activității de inspecție fiscală desfășurate s-au constat abateri referitoare la calcularea, înregistrarea și virarea de către contribuabil a obligațiilor către buget, fiind stabilite sume suplimentare în valoare totală de 53.832 din care: impozite taxe și contribuții în valoare totală de 34.934, iar accesori în sumă de 18.234 potrivit următorului tabel :
Tabel nr.3 Rezultatele activității de inspecție fiscală și a activității de control financiar
2009 comparativ cu 2008
– mii lei –
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de Performanță al DGFP Vaslui, anul 2009
Au fost efectuate 1.302 verificări la contribuabili persoane juridice și fizice, din care 830 la persoane juridice și 472 la persoane fizice (față de 1.667 de verificări în anul 2008), și au fost stabilite obligații suplimentare în sumă de 53.832 lei (cu 15.832 lei mai mult față de anul 2008).
După cum se poate observa o pondere însemnată în totalul obligațiilor fiscale suplimentare atrase o dețin taxa pe valoarea adăugată – cca 35% (19.080 mii. lei) și impozitul pe profit – cca 23% (12.485 mii lei).
Totodată, organele de inspecție fiscală au confiscat bunuri și sume în valoare totală de 0.2 mii lei, față de 310 mii. lei în anul 2008. În plus, pentru deficiențele constatate, s-au aplicat 515 amenzi contravenționale însumând 663 mii lei și au fost înaintate organelor abilitate în vederea continuării cercetărilor un număr de10 sesizări penale, ceea ce reprezintă o creștere a activității de combatere a evaziunii fiscale de peste 100% față de anul 2008.
În anul 2009, valoarea sumelor aferente actelor contestate și admise ori desființate a fost de 120,0 mil. lei (98,5% la persoane juridice), ceea ce reprezintă 2% în totalul obligațiilor suplimentare stabilite.
În ceea ce privește colectarea veniturilor bugetare, DGFP Vaslui a adoptat următoarele principii prioritare pentru activitatea de încasare: mai mulți contribuabili care sa-și îndeplinească voluntar obligațiile fiscale; mai puțini contribuabili clienți ai colectării prin metode speciale; administrarea mai eficientă a contribuabililor;minimalizarea pierderilor.
În anul 2009, totalul veniturilor colectate la cele patru bugete administrate de DGFP Vaslui a însumat 635.699 lei.
Tabel nr.4 Principalele venituri bugetare realizate pe total și pe bugete în anul 2009 și comparativ cu realizările anului 2008
– mii lei –
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de Performanță al DGFP Vaslui, anul 2009
Legendă:
1) inclusiv sume și cote defalcate la bugetele locale;
2) cuprinde și cheltuielile deduse direct de angajator care reprezintă venituri.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui a înregistrat în bugetul de stat pentru anul 2008 suma de 242.800 lei, comparativ cu anul 2009 când sumele din bugetul de stat au crescut cu 138 lei, ajungând la 242.938 lei.
În ceea ce privește bugetul fondului național unic de asigurări de sănătate, acesta a atins în anul 2008 valoarea de 118.890 lei, urmând ca în anul 2009 valoarea bugetului să scadă cu 8,188 lei și astfel să ajungă la valoarea de 110.702 lei.
O altă situație este cea a bugetului asigurărilor sociale de stat, acesta înregistrând în anul 2008 valoarea de 250.630 lei, iar în anul 2009 a crescut cu 20.100 lei, ajungând la 270.730 lei. Un ultim caz este cel al bugetului asigurărilor pentru șomaj, care în 2008 a avut o valoare de 14.940 lei, urmând ca în anul 2009 valoarea acestuia sa scadă cu suma de 5641 lei, ajungând la suma de 9299 lei.
Grafic nr.1 Evoluția veniturilor bugetare în anul 2009 comparativ cu realizările din anul 2008
Sursă: Datele au fost preluatedin tabelul privind principalele venituri bugetare realizate pe total și pe bugete în anul 2009 și comparativ cu realizările anului 2008
Structura veniturilor bugetare pentru anul 2009 este reprezentată conform următoarei figuri:
Grafic nr.2 Principalele venituri bugetare pe anul 2009
Sursă: Datele au fost preluate din tabelul privind principalele venituri bugetare realizate pe total și pe bugete în anul 2009 și comparativ cu realizările anului 2008
În ceea ce privește situația colectării impozitelor si taxelor la bugetul de stat la DGFP Vaslui în anul 2009, comparativ cu anul 2008 aceasta este prezentată în tabelul următor :
Tabel nr.5 Principalele venituri ale bugetului de stat realizate în anul 2009 comparativ cu anul 2008
– mii lei –
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de Performanță al DGFP Vaslui, anul 2009
Grafic nr.3 Principalele venituri ale bugetului de stat 2009 comparativ cu 2008Sursă : Datele au fost preluate din tabelul privind Principalele venituri ale bugetului de stat realizate în anul 2009 comparativ cu anul 2008
Din datele mai sus prezentate reiese că principala sursă de venit pentru bugetul de stat este impozitul pe venit acesta înregistrând în anul 2009 o creștere cu 2.566 lei(+0,9%).
Deasemena încasările din accize, cu o pondere de 0.4% din totalul veniturilor, au fost de 1.304 mii lei, devansând nivelul înregistrat în anul 2008 de 1.200 mii lei.
3.2 Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozitele directe
3.2.1 Evaziunea la impozitul pe profit
Dintre toate impozitele care se percep în noastră, impozitul pe profit este cel mai supus evaziunii fiscale. Această caracteristică este determinată de modalitatea de calcul (existența de scutiri, reduceri, cheltuieli deductibile, etc.), de presiunea fiscală destul de ridicată, de caracterul limitat al controlului fiscal asupra acestui impozit generat de numărul foarte mare al contribuabililor, dotarea tehnică necorespunzătoare a organelor fiscale, o legislație foarte des modificată și insuficient de riguroasă.
Din aceste motive, randamentul fiscal al acestui impozit este în general scăzut, impunându-se o creștere a eficienței controlului fiscal. Pentru aceasta este necesară cunoașterea tuturor obiectivelor ce trebuie urmărite. Acestea pornesc în mod firesc de la modul în care legiuitorul a stabilit să se determine profitul impozabil.
Căile cele mai utilizate pentru eludarea parțială sau totală a impozitului pe profit, identificate în activitatea de control de DGFP Vaslui au fost:
repartizarea incorectă a diferențelor de preț asupra mărfurilor ieșite din gestiune, cu scopul majorării cheltuielilor cu mărfurile;
includerea pe costuri a unor cheltuieli supradimensionate sau fără documente justificative, vânzările fără emiterea documentelor legale;
preluarea spre vânzare, a unor mărfuri de contrabandă;
cuprinderea pe costuri a unor cheltuieli de deplasare pentru care nu există acte justificative;
stabilirea greșită a bazei de impozitare prin neînregistrarea în evidența contabilă a tuturor veniturilor realizate sau diminuarea bazei de impozitare cu cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal;
includerea pe costuri a unor cheltuieli care nu privesc activitatea societății;
înregistrarea pe costuri de piese de schimb auto și carburanți fără ca societatea să aibă înregistrat în patrimoniu mijloace de transport;
neevidențierea corectă a plusurilor de inventar;
reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit, deși, această prevedere legală a fost abrogată;
înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate;
neînregistrarea integrală a veniturilor realizate;
încadrarea eronată în perioadele de scutire;
determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzătoare a prevederilor legale;
necalcularea impozitului aferent veniturilor rezultate din activități economice;
neînregistrarea în contabilitate a diferențelor stabilite prin actele de control.
În ceea ce privește ponderea evaziunii fiscale pentru acest tip de impozit, situația este prezentată în graficul de mai jos, situația evaziunii fiscale la impozitul pe profit nu include în analiza de față penalizările suportate de contribuabilii persoane fizice sau juridice ca urmare a fenomenului de sustragere de la plata impozitului pe profit.
Grafic nr.4 Situația evaziunii fiscale la impozit pe profit
Sursă: Datele au fost preluate din rezultatele activității de inspecție fiscală și a activității de control financiar comparativ 2009 cu 2008
Această analiză prezintă situația sumelor atrase suplimentar ca urmare a constatării fenomenelor de evaziune fiscală. După cum se poate observa din figura aferentă situația evaziunii la impozitul pe profit cresc sumele atrase suplimentar comparative cu anul precent, crescînd totodată și numărul de inspecții fiscale, a numărului amenzilor contravenționale aplicate si a valorii sancțiunilor aplicate acest fapt ducând la creșterea numărului de persoane evazioniste.
În ceea ce privește impozitul pe profit, în anul 2009 s-au stabilit obligații suplimentare în valoare de 12.485 lei, comparativ cu anul 2008 când obligațiile suplimentare au fost mai mici cu 2.797 lei față de anul 2009, fiind în valoare de 9.688 lei.
Studiu de caz privind evaziunea la impozit pe profit asupa societății SC. Macid SRL
SC Macid SRL Vaslui este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului al județului Vaslui la nr. J37/***/2006. Sediul societății este declarat în localitatea Munteni de Jos, com. Munteni de jos, jud. Vaslui.
Inspecția efectuată la sediul acestei societăți a cuprins perioada de activitate de la data de 08.02.2006 până la data de 31.12.2009, iar data începerii inspecției fiscale 26.01.2010 s-a consemnat în Registrul unic de control seria A 1041134 la nr. 13 din 26.01.2010, având următoarele obiective:
Verificarea modalității de calcul, declarare și plata a impozitelor, taxelor și fondurilor speciale datorate bugetului general consolidat de stat;
Verificarea modalității de calcul, declarare și plata a obligațiilor datorate contribuției de asigurări sociale și la fondul de somaj;
Verificarea modalității de calcul, declarare și plata a obligațiilor datorate contribuției de asigurări sociale de sănătate;
Respectarea disciplinei financiare.
Evoluția cifrei de afaceri netă și a rezultatului net al exercitiului financiar conform ultimilor trei situații financiare anuale depuse și înregistrate la organul financiar teritorial se prezintă astfel:
Din verificarea documentelor contabile, declarațiilor și Bilanțurilor contabile puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală au rezultat următoarele:
1.Impozitul pe profit
La nivelul impozitului pe profit în urma inspecției fiscale cuprinsă în perioada de la data de 08.02.2006 – 31.12.2009 se verifică următoarele documente:
documentele justificative care au stat la baza înregistrării cheltuielilor efectuate de către agentul economic;
documentele primare care au stat la baza înregistrării veniturilor realizate de către agentul economic;
fișele de cont, notele contabile, balanța de verificare pentru perioada verificată;
documentele de plată privind impozitul pe profit;
declarația privind obligația de plată la bugetul general consolidat, reprezentând impozit pe profit.
În perioada verificată societatea nu a beneficiat de facilități la calculul amortizării mijloacelor fixe și implicit la calculul impozitului pe profit.
La data de 31.12.2006, S.C. Macid S.R.L. avea declarat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui următoarea situație:
Tabel nr. 6 Declarația privind impozitul pe profit plătit de către societatea S.C. Macid S.R.L. pentru anul 2006
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
În urma controlului realizat de către inspectorii fiscali ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui a rezultat următoarea situație:
Tabel nr. 7 Situația constatată la societatea S.C. Macid S.R.L. în urma realizării inspecției fiscale pentru anul 2006
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
La data de 31.12.2007, S.C. Macid S.R.L. avea declarat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui următoarea situație:
Tabel nr. 8 Declarația privind impozitul pe profit plătit de către societatea S.C. Macid S.R.L. pentru anul 2007
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
În urma controlului realizat de către inspectorii fiscali ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui a rezultat următoarea situație:
Tabel nr. 9 Situația constatată la societatea S.C. Macid S.R.L. în urma realizării inspecției fiscale pentru anul 2007
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009.
Diferența în sumă de 44.672 lei reprezintă venituri realizate de agentul economic și înregistrate parțial sau neînregistrate în evidența contabilă a societății, venituri prezentate în anexa nr. 4 care face parte integrantă la prezentul raport de inspecție fiscală. Agentul economic încalcă prevederile art.2, pct.1 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, coroborât cu art 19, din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Diferența în sumă de 4.526 lei reprezintă venituri din producția de imobilizări corporale recalculate de organul de inspecție fiscală ca urmare a faptului că agentul economic are cheltuieli de amenajări interioare conform facturii fiscale nr. 7470393/31.03.2007 fără a înregistra concomitent cu cheltuiala venitul din producția de imobilizări corporale în conformitate cu prevederile art. 19, din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Diferența în sumă de 7.261 lei reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar de organul de inspecție fiscală ca urmare a neînregistrării în evidența contabilă a societății a tuturor veniturilor realizate conform anexei nr. 4.
La data de 31.12.2008, S.C. Macid S.R.L. avea declarat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui următoarea situație:
Tabel nr. 10 Declarația privind impozitul pe profit plătit de către societatea S.C. Macid S.R.L. pentru anul 2008
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
În urma controlului realizat de către inspectorii fiscali ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui a rezultat următoarea situație:
Tabel nr. 11 Situația constatată la societatea S.C. Macid S.R.L. în urma realizării inspecției fiscale pentru anul 2008
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
Diferența în sumă de 6.993 lei reprezintă venituri realizate de agentul economic și neînregistrate în evidența contabilă a societății. Agentul economic încalcă prevederile art.2, pct.1 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, coroborât cu art 19, din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Diferența în sumă de 8.239 lei reprezintă venituri din producția de imobilizări corporale recalculate de organul de inspecție fiscală ca urmare a faptului că agentul economic are cheltuieli privind imobilizările corporale în curs de execuție fără a înregistra concomitent cu cheltuiala venitul din producția de imobilizări corporale în conformitate cu prevederile art. 19, din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal :
factura fiscală nr. 6724148/13.08.2008 în valoare totală în sumă de 2.500 lei din care TVA în sumă de 0 lei, reprezentând instalație electrică la sediu firmei ;
factura fiscala nr. 6724146/11.07.2008 în valoare totală în sumă de 1.500 lei din care TVA în sumă de 0 lei, reprezentând instalație electrica la sediu firmei ;
factura fiscală nr. 6944563/ fără dată (înregistrată în luna ianuarie 2008) în valoare totală în sumă de 1007.93 lei din care TVA în sumă de 160.93 lei, reprezentând prestări servicii ;
factura fiscală nr. 7016598/23.04.2008 în valoare totală în sumă de 2091.43 lei din care TVA în sumă de 333.93 lei, emisă , reprezentând subtraversare la sediu firmei ;
factura fiscală nr. 5270627/23.09.2008 în valoare totală în sumă de 1944 lei din care TVA în sumă de 310 lei, reprezentând balustrada fier forjat.
Diferența în sumă de 15.000 lei reprezintă venituri din producția în curs de execuție recalculate de organul de inspecție fiscală ca urmare a faptului că agentul economic are cheltuieli de amenajări interioare efectuate de diverși agenți economici pe baza de contract la Școala Vaslui. SC Macid SRL a efectuat lucrări de construcții la Școala Vaslui și conform contractului încheiat avea obligația utilării școlii cu geamuri termopan și mobilier.
Lucrările de tâmplărie au fost executate conform facturii fiscale nr. 40238/16.10.2008 în valoare totală de 7.000 lei din care TVA în suma de 0 lei, iar lucrările de mobilier au fost executate conform facturii fiscale nr. 1008/13.10.2008 în valoare totală de 8.000 lei din care TVA în sumă de 0 lei. Lucrările efectuate de terți au fost înregistrate în evidența contabilă pe cheltuieli, dar nu au fost înregistrate concomitent cu cheltuielile venituri din producția în curs de execuție în conformitate cu prevederile art. 19, din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal.
Diferența în sumă de 11.109 lei reprezintă cheltuieli nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit calculate suplimentar de organele de inspecție fiscală pe baza următoarelor documente :
factura fiscală nr. 124/05.05.2008 în valoare totală de 10.000 lei din care TVA în suma de 0 lei, reprezentând program artistic. În cursul anului 2008 agentul economic înregistrează pierdere și deci cheltuiala efectuată și înregistrată în evidența contabilă a societății este nedeductibilă fiscal în conformitate cu prevederile art. 21, lin. 4, lit. p din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu completările și modificările în vigoare ;
factura fiscală nr. 113582/16.09.2008 în valoare totală de 1319.47 lei din care TVA în sumă de 210.67 lei prezentată în xerocopie, cheltuiala fiind nedeductibilă fiscal în conformitate cu prevederile art. 21, alin. 4, lit. f din din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal cu completările și modificprile în vigoare.
Diferența în sumă de 1.451 lei reprezintă impozit pe profit stabilit suplimentar de organul de inspecție fiscală.
La data de 31.12.2009, S.C. Macid S.R.L. avea declarat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Vaslui următoarea situație:
Tabel nr. 12 Declarația privind impozitul pe profit plătit de către societatea S.C. Macid S.R.L. pentru anul 2009
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
În urma controlului realizat de către inspectorii fiscali ai Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui a rezultat următoarea situație:
Tabel nr. 13 Situația constatată la societatea S.C. Macid S.R.L. în urma realizării inspecției fiscale pentru anul 2008
Sursă: Datele au fost preluate din Raportul de inspecție fiscală al DGFP Vaslui privind controlul fiscal realizat la societatea S.C. Macid S.R.L. pentru perioada 2007- 2009
Diferența în sumă de 87.272 lei reprezintă venituri din productia în curs de execuție calculate suplimentar de organele de inspecție fiscală ca urmare a faptului că agentul economic execută lucrări de izolație termică, înregistrează în evidența contabilă consumul de materiale utilizate în precesul de producție, dar nu înregistrează decât parțial veniturile din producția în curs de execuție. Organele de inspecție au recalculat consumurile și veniturile realizate ca urmare a producției efectuate în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal, situația fiind prezentată în anexa nr. 5, pag. 1-3 care face parte integrantă la prezentul raport de inspecție fiscală.
Diferența în sumă de 540 lei reprezintă impozit pe profit minim de plată stabilit suplimentar de organele de inspecție fiscală ca urmare a faptului că agentul economic calculează corect și înregistrează în evidența contabilă impozitul pe profit minim datorat la trimestrul III și trimestrul IV 2009, dar declară eronat obligația datorată la organul fiscal teritorial astfel :
impozit profit minim de plată calculat și înregistrat în contabilitate = 2.749 lei
impozit profit minim de plată declarat la AFP Vaslui = 2.479 lei.
Agentul economic încalcă prevederile art. 82, alin.3 din OG 92/2003 privind codul de procedura fiscală cu completările și modificările în vigoare.
Pierderea înregistrată la 31.12.2009 se datorează cheltuielilor privind dobânzile aferente împrumuturilor contractate de societate pe termen lung și scurt care în cursul anului s-au cifrat la suma de 104.733 lei și cheltuielilor de personal și asimilate care în cursul anului s-au cifrat la suma de 122.458 lei.
Pentru achitarea cu intârziere a obligației stabilite suplimentar s-au calculat majorări până la data de 26.02.2009 în suma de 7.480 lei, în conformitate cu prevederile art. 119 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.
Declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, reprezentând impozit pe profit, au fost depuse la organul fiscal teritorial.
La data de 31.12.2009, în urma inspecției fiscale, pierderea contabilă a societății a fost diminuată cu 207.925 lei, rezultând la control o pierdere fiscală în sumă de 187.409 lei aferentă anului 2009.
Pentru perioada verificată societatea datorează impozit pe profit calculat suplimentar astfel:
1. Impozit pe profit diferență control…………………………………… 9.252 lei
2. Majorări impozit pe profit diferență control…………………………………7.480 lei
3. Total de plată………………………………………………………..16.732 lei
3.2.2 Evaziunea la impozitul pe salarii
DGFP Vaslui a stabilit următoarele metode de evazionare și fraudare la impozitul pe salarii folosite mai frecvent:
necuprinderea în baza de impozitare a tuturor veniturilor realizate;
necalcularea impozitului pe salarii pentru muncitorii zilieri;
necalcularea și neînregistrarea obligațiilor de plată;
aplicarea eronată a tabelelor de impozitare;
nedepunerea la termen a declarației de impozit pe salarii;
nerespectarea termenelor prevăzute pentru înlesniri la plată;
determinarea greșită a fondului pentru sănătate din impozitul pe salarii;
nerespectarea termenelor legale privind virarea impozitului pe salarii;
nereținerea impozitului pe salarii pentru luptătorii în revoluție fără brevet;
necumularea veniturilor realizate în cadrul aceleiași luni;
neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaților;
neînregistrarea impozitului pe salarii;
neînregistrarea impozitului pe salarii suplimentar;
necalcularea și nereținerea impozitului pe salarii;
nerespectarea legislației privind impozitarea, cumulul, scutirile și reducerile de impozit;
La nivelul DGFP Vaslui situația evaziunii fiscale la impozitul pe salarii este reprezentata în următorul grafic.
Grafic nr.5 Situația evaziunii fiscale la impozitul pe salarii
Sursă: Datele au fost preluate din rezultatele activității de inspecție fiscală și a activității de control financiar 2009 comparativ cu 2008
După cum se poate observa ponderea evaziunii fiscale privind impozitul pe salarii a crescut, dar suma supusă evaziunii este una cu mult mai redusă decât la impozitul pe profit, totuși ponderea în total evaziune nu este la fel de importantă ca la impozitul pe profit sau T.V.A.
3.2.3 Evaziunea la impozitul pe dividende
În ceea ce privește acest tip de impozit se exercită o evaziune fiscală indirectă prin ridicarea de către asociați în cursul anului, înainte de încheierea anului fiscal, a unor importante sume de bani sub forma avansului din dividende.
Aparent, în urma acestei operații nu se produce o evaziune fiscală deoarece nu este încălcată prevederea de a plăti impozitul pe dividende. La o analiză mai amănunțită se observă că prin scoaterea din circuitul economic a unor sume de bani se afectează profitul impozabil al agentului economic prin două părți:
diminuarea activității economice, corespunzător reducerii potențialului economic și financiar;
recurgerea pentru compensarea sumelor retrase sub forma avansului din dividende, la împrumuturi bancare care ocazionează costuri financiare suplimentare cu dobânzile, afectând, la rândul lor, profitul impozabil și pe cel net.
Grafic nr.6 Situația evaziunii fiscale la impozitul pe dividende
-mii lei-
Sursă: Datele au fost preluate din rezultatele activității de inspecție fiscală și a activității de control financiar 2009 comparativ cu 2008
Potrivit graficului, ponderea evaziunii la impozitul în dividende a crescut deasemenea, ceea ce demonstrează faptul că contribuabilii au avut preferință si în vederea sustragerii acestui tip de impozite sau cel mai evident, DGFP Vaslui și-a concentrat eforturile în vederea depistării asupra impozitelor considerate a fi cele mai fraudate, cum ar fi impozitul pe profit și T.V.A.
Organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui au derulat inspecții fiscale și asupra impozitului pe dividende, control în urma căruia au rezultat în anul 2008 obligații suplimentare în valoare de 1.121 lei, urmând ca în anul 2009 sumele suplimentare atrase din impozitul pe dividende să crească cu suma de 1.158 lei, fiind în valoare de 2.679 lei.
3.3 Combaterea și limitarea evaziunii fiscale la impozitele indirecte
3.3.1 Evaziunea
În ceea ce privește TVA, la controalele efectuate de organele de control din cadrul DGFP Vaslui privind respectarea prevederilor legale în acest domeniu, până la modificarea cadrului legislativ, în acest domeniu (noul Cod Fiscal) s-au constatat, în principal, următoarele deficiențe:
exercitarea dreptului de deducere fără documente legale;
necalcularea TVA pentru prestări de servicii efectuate de societăți cu sediul în străinătate;
necalcularea TVA pentru avansuri încasate sau vânzări de mijloace fixe;
nedeclararea în termen ca plătitor de TVA după depășirea plafonului prevăzut de lege;
necolectarea TVA pentru mărfuri depreciate calitativ, scoase din evidența agentului economic și pentru sumele încasate de la societățile de asigurare;
nejustificarea activității de export realizat prin comision cu documente legal întocmite;
neconcordanțe între datele înscrise în deconturi și cele înregistrate în evidența contabilă;
depunerea cu întârziere a deconturilor TVA;
necalcularea TVA pentru plăți efectuate în natură;
calcularea TVA de către agenți economici neplătitori de TVA și nevirarea acesteia;
exercitarea dreptului de deducere a TVA înainte de înregistrarea ca plătitori de TVA;
diminuarea TVA colectat prin stornări, fără documente legale;
necalcularea TVA pentru echipamentul de lucru acordat salariaților, plătit de aceștia;
necalcularea și neachitarea TVA aferent ratelor de leasing;
neînregistrarea taxei pe valoarea adăugată aferentă stocului de mărfuri existente la data solicitării retragerii din evidența plătitorilor;
necalcularea de către bănci a taxei pe valoarea adăugată aferentă veniturilor obținute din valorificarea bunurilor gajate;
erori de calcul;
Situația evaziunii fiscale .A este prezentată în graficul următor.
Grafic nr.7 Situația evaziunii fiscale privind TVA
-mii lei-
Sursă: Datele au fost preluate din rezultatele activității de inspecție fiscală și a activității de control financiar 2009 comparativ cu 2008
Din datele prezentate se observă că partea cea mai consistentă a evaziunii fiscale s-a produs la impozitul pe profit și la taxa pe valoarea adăugată, aceasta devenind, impozitul cel mai fraudat de către contribuabilul roman. Având în vedere faptul că taxa pe valoarea adăugată are o contribuție importantă la formarea veniturilor bugetare, se poate aprecia că frauda la acest impozit a avut un rol semnificativ in reducerea capacității de finanțare a cheltuielilor bugetare pe seama veniturilor bugetare ordinare.
3.3.1.1.Studiu de caz privind evaziunea fiscală la TVA
La aceeași societate SC. Macid SRL în urma ultimei inspecții fiscale realizate ca urmare a solicitării soldului negativ de TVA aferent lunii septembrie 2006 în sumă de 18.227 lei s-au stabilit obligații suplimentare de plată :
TVA de plată stabilită suplimentar = 4.998 lei.
Societatea beneficiază de rambursarea sumei de 12.024 lei și compensarea sumei 1.205 lei cu alte obligații datorate la bugetul general consolidat al statului conform Notei de compensare – restituire nr. 40696/22.12.2006.
SC Macid SRL Vaslui este înregistrată în scopuri de TVA prin opțiune de la înființare.
Prezenta inspecție fiscală a cuprins perioada de activitate a SC Macid SRL Vaslui de la data 01.04.2005 până la data de 30.04.2009.
Taxa pe valoarea adaugată deductibilă a fost verificată în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind codul fiscal.
Pentru perioada verificată față de deconturile trimestriale privind taxa pe valoarea adaugată aferente perioadei verificate depuse la AFP Vaslui, la control s-au constatat următoarele:
– lei –
Diferența în sumă de 6.490 lei calculată în plus de organul de inspecție fiscală a rezultat astfel:
Diferența în plus în sumă de 31.518 lei rezultată ca urmare a faptului că pentru perioada 01.02.2009 – 30.04.2009 agentul economic nu depune la organul fiscal teritorial deconturile privind taxa pe valoarea adaugată, agentul economic încălcând prevederile art. 82, alin.3 din OG 92/2003 republicată privind codul de procedura fiscală. Societatea a fost sancționată de AFP Vaslui pentru nedepunerea în termenul legal a deconturilor de TVA;
Diferența în minus în sumă de 25.028 lei rezultată ca urmare a faptului că agentul economic declară prin deconturile de TVA depuse la AFP Vaslui TVA deductibilă pentru care nu deține documente justificative în conformitate cu prevederile art.146, alin.1, lit. a din Legea nr. 571/2003 republicată privind codul fiscal (pentru taxa datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost ori u prestate în beneficiul său, să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. (5)).
Agentul economic încalcă prevederile art. 82, alin.3 din OG 92/2003 republicată privind codul de procedură fiscală.
Taxa pe valoare adaugată colectată a fost verificată în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind codul fiscal.
Pentru perioada verificată față de deconturile lunare privind taxa pe valoarea adaugată aferente perioadei verificate depuse la AFP Vaslui, la control s-au constatat următoarele:
– lei-
Diferența în sumă de 44.636 lei calculată în plus de organul de inspecție fiscală a rezultat astfel:
Diferența în plus în sumă de 44.636 lei rezultată ca urmare a faptului că:
pentru perioada 01.02.2009 – 30.04.2009 agentul economic nu depune la organul fiscal teritorial deconturile privind taxa pe valoarea adaugată, rezultând la control TVA colectată nedeclarată în suma de 21.640 lei, agentul economic încălcând prevederile art. 82, alin.3 din OG 92/2003 republicată privind codul de procedură fiscală. Societatea a fost sancționată de AFP Vaslui pentru nedepunerea în termenul legal a deconturilor de TVA;
în perioada aprilie 2005 – februarie 2006 agentul economic emite facturi fiscale care nu sunt înregistrate în evidența contabilă a societății și pentru care organul de inspecție fiscală colectează TVA în sumă de 930 lei, conform anexei nr. 6 care face parte integrantă la prezentul raport inspecție fiscală, agentul economic încălcând prevederile art.2, pct.1 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, coroborât cu art. 137 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal ;
în perioada 01.01.2007 – 31.12.2008 descarcă gestiunea de mărfuri, respectiv ziare, înregistrează în evidența contabilă a societății cheltuieli privind mărfurile fără a deține documente justificative (liste de inventar privind lipsa în gestiune a ziarelor sau documente privind vânzarea ziarelor respectiv facturi fiscale). Organul de inspecție fiscală a procedat la recalcularea taxei pe valoarea adaugată colectată aferente mărfurilor descărcate din gestiune pe baza rulajului creditor al contului 371 așa cum este prezentat în evidența contabilă a societății în balanțele de verificare care au fost prezentate la inspecție, rezultând la control TVA colectată stabilită suplimentar în sumă de 11.254 lei. S-a procedat la recalcularea taxei pe valoarea adaugată colectată privind mărfurile datorită faptului că în perioada verificată agentul economic emite facturi în sistem informatic, iar în urma inspecției fiscale s-a constatat că facturile fiscale emise nu sunt completate în ordine cronologică iar cele care nu au putut fi verificate nu sunt anulate din evidența formularelor cu regim special agentul economic încălcând prevederile art.2, pct.1 din Legea contabilității nr.82/1991 republicată, coroborât cu art. 137 din Legea nr.571/2003 privind codul fiscal;
în perioada verificată agentul economic declara eronat prin deconturile de TVA depuse la AFP Vaslui taxa pe valoarea adaugată colectată mai mică cu 10.811 lei față de TVA colectată înscrisă în facturile fiscale emise de societate și înregistrată în evidența contabilă, agentul economic încalcând prevederile art 82, alin 3 din OG 92/2003 republicată privind codul de procedură fiscală.
Taxa pe valoarea adaugată de plată sau negativă se regasește în anexele nr. 4 și 5 care fac parte integrantă la prezentul raport de inspecție fiscală:
– lei –
La data de 30.04.2009 SC Macid SRL Vaslui are TVA de plată stabilită în urma inspecției fiscale în suma de 90.296 lei.
Pentru achitarea cu intârziere a obligației stabilite suplimentar s-au calculat majorări până la data de 31.08.2009 în sumă de 51.515 lei, în conformitate cu prevederile art. 115 și 116 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Pentru perioada verificată societatea datorează TVA calculată suplimentar astfel:
1. TVA de plată diferență control………………………………….38.146 lei
2. Majorări TVA diferență control…………………………………………….51.515 lei
3. Total de plată………………………………………………………89.661 lei
În urma Raportului de inspecție fiscală s-a verificat deasemenea disciplina financiară în baza OG 15/1996, privind întărirea disciplinei financiar–valutare, cu modificările și completările ulterioare.
Din verificarea actelor de casă pentru perioada 01.05.2005 – 30.04.2009, au rezultat următoarele:
nu s-au efectuat încasări zilnice de la persoane juridice peste limita plafoanelor admisibile;
plățile zilnice prin casieria societății s-au efectuat în limita plafoanelor admisibile.
Societatea nu are efectuată inventarierea elementelor de activ și pasiv în perioada 01.04.2005- 30.04.2009, fapta ce constituie contravenție în conformitate cu art. 41, pct. 2, lit. c) din Legea contabilității nr.82/1991 și se sancționează cu amendă de la 400 lei la 5000 lei, drept pentru care societatea a fost sancționată cu amenda în suma de 500 lei conform procesului verbal de stabilire și sancționare a contravențiilor nr. 0213263/31.08.2009.
Având în vedere constatările din prezentul Raport de inspecție fiscală, organul fiscal consideră că sunt întrunite condițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 241/ 200 sesizarea organelor de urmărire penală, în conformitate cu art. 108 din Codul de procedura fiscală.
În urma prezentului Raport de inspecție fiscală au fost stabilite diferențe la impozitele și taxele datorate bugetului general consolidat al statului, care au fost aduse la cunoștință agentului economic verificat. Discuția finală cu agentul economic a avut loc în data de 31.08.2009 la sediul DGFP Vaslui.
Sinteza constatărilor inspecției fiscale
În urma verificării efectuate atât la nivelul impozitului pe profit cât si la nivelul TVA la SC Macid SRL Vaslui au rezultat următoarele obligații de plată stabilite suplimentar:
Tabel nr. 14 Obligații de plată către bugetul general consolidat de stat la data de 31.08.2009 stabilite suplimentar:
Total obligații stabilite suplimentar = 131.770 lei
La terminarea inspecției au fost restituite toate actele și documentele contabile puse la dispoziția inspecției fiind recunoscut acest fapt odată cu semnarea declarației agentului economic verificat.
3.4.2 Evaziunea fiscală la accize
Constatarea fenomenelor de evaziune fiscală duce la obligația organelor de control de a restabili legalitatea, calculând suma corectă a accizelor datorate și majorările de întârziere.
Principalele modalități de fraudare:
neimpozitarea tuturor sumelor;
utilizarea unor cote mai mici decât cele legale;
necalcularea accizelor aferente modificării concentrației alcoolice;
reducerea de alcool din materii prime primite spre prelucrare;
neincluderea accizelor în prețul de vânzare al produselor;
neevidențierea în contabilitate a accizelor;
sustragerea de la plată a accizelor prin schimbarea denumirii alcoolice în facturile de import;
Grafic nr.8 Situația evaziunii fiscale la accize
-mii lei-
Sursă: Datele au fost preluate din rezultatele activității de inspecție fiscală și a activității de control financiar 2009 comparativ cu 2008
Se poate obeserva potrivit graficului că evaziunea la accize a inregistrat în anul 2009 o scădere bruscă în proportție de aproximativ 100% în comparație cu anul 2008 când aceasta a înregistrat o valoare de 34 mii lei ceea ce demonstrează faptul că contribuabilii își concentrează atenția în vederea sustragerii altor categorii de impozite cum ar fi : TVA sau impozitul pe profit.
Marii plătitori de accize se împart în două categorii:
unii care sunt preocupați de respectarea legii, dar și de scăpările acesteia
alții care în mod deliberat, apelează la cele mai diferite metode în scopul sustragerii de la plata obligațiilor legale.
De asemenea trebuie avut în vedere și un alt aspect, deosebit de important: marii contribuabili au în slujba lor (angajații cu carte de muncă, cu contract de prestări de servicii sau consilieri particulari, neretribuiți pe ștate de salarii) unii dintre cei mai buni economiști și juriști (stimulați de salariile mari și de alte avantaje de care beneficiază).
CAPITOLUL 4. CONCLUZII PRIVIND POSIBILITĂȚI DE PERFECȚIONARE A CONTROLULUI FINANCIAR ȘI LIMITAREA EVAZIUNII FISCALE
Pentru a stabili și a aplica cele mai bune măsuri de combatere a evaziunii fiscale trebuie, în primul rând, cunoscute cauzele acestui fenomen, și efectele economice, sociale , politice și morale pe care le produce.
Eficacitatea procesului de limitare a fenomenului de evaziune fiscală constă în capacitatea de a înlatura cauzele ce produc sau pot favoriza faptele respective și nu de înlăturare a efectelor acestui fenomen.
Acest lucru presupune în primul rând cunoașterea fenomenului de evaziune fiscală, a mecanismului de transpunere în realitate și factorii ce îl determină pe contribuabil să recurgă la acte de sustragere de la îndeplinirea obligațiilor fiscale legale.
Evaziunea fiscală în România a devenit un motiv de preocupare pentru specialiștii în domeniu, administrația fiscală și factorul politic, imediat după unificarea sistemelor fiscale în urma unirii provinciilor românești din 1918, proces care a avut loc concomitent cu modernizarea sistemului fiscal, prin raportarea la țările Europei Occidentale, între anii 1923 – 1927.
Având în vedere cauzele fenomenului de evaziune fiscală, principala direcție de combatere a acestuia se face prin măsuri legislative.
Deși referiri la evaziunea fiscală precum și includerea de sancțiuni împotriva celor care erau depistați ca evazioniști au avut loc prin legiile fiscale (Legea contribuțiilor directe din anul 1923), totuși prima lege care se ocupă exclusiv de evaziunea fiscală a apărut în România, în anul 1929.
Este vorba de “ Legea pentru represiunea evaziunii fiscale la contribuțiile directe ” publicată în Monitorul Oficial 228 din 25 decembrie 1929 care vorbește numai de întârzieri în depunerea declarațiilor de impunere, de diminuarea veniturilor declarate, de ținere în ordine a carnetului de contribuabil, de registre duble, de bilanțuri false, etc., adică de nereguli cu caracter administrative sau fraude cu caracter penal. Însă nici această lege și nici celelalte legi care privesc impozitele și taxele și au prevăzut sancțiuni pentru fraudele fiscale propriu-zise, nu rezolvă și nici nu pune problema evaziunii fiscale.
Ulterior a intrat în vigoare Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale insă nici această lege nu era în măsură să rezolve problema evaziunii fiscale deoarece această lege nu făcea distincție între frauda și evaziunea fiscală, confundând aceste două noțiuni, cu implicații asupra înțelegerii cauzelor care generează cele două forme de eludare a plății impozitelor și mai ales asupra măsurilor ce trebuie luate pentru combatere, aceasta pentru că măsurile de reprimare a fraudei implică un anumit risc specific iar cele referitoare la evaziune, fiind de altă natură, implică mai curând perfecționări legislative.
În textul legii era folosită noțiunea de evaziune fiscală în sensul de fraudă fiscală, adică forma evaziunii fiscale care constă în eludarea legilor fiscale și care este sancționată de lege. Faptele sancționate de Legea nr.87 erau împărțite în funcție de gravitate în două categorii: infracțiuni și contravenții.
Principalele obligații ale contribuabilului reglementate de Legea pentru combaterea evaziunii fiscale sunt : declararea sinceră a veniturilor realizate, cheltuielilor făcute, bunurilor mobile și imbile aflate în proprietate sau deținute sub orice titlu legal, precum și a altor valori care genereaza titluri de creanță fiscală. Aceeași obligațiune incumbă și cu privire la declararea sediului a filialelor, a locurilor și cu privire la calcularea corectă a taxelor și impozitelor datorate cand contribuabilul nu este obligat să depună declarația de impunere.
Obținerea unor declarații sincere de la contribuabil nu se poate rezolva numai prin stabilirea prin diverse acte normative a unor sancțiuni ( falsul în declarații prevăzut de art. 292 C.pen.) ci este o problemă pe care ar trebui să o soluționeze o mai temeinică educație cetățenească și fiscală.
În august 2005 intră în vigoare Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale cuprinzând atât infracțiuni preluate din Legea nr.87/1994 și reformulate cât și infracțiuni reglementate pentru prima dată. Această lege statuează numai sancțiuni specifice răspunderii penale stabilită în sarcina contribuabililor, celelalte abateri, de natura contravențiilor în domeniul fiscal nu mai constituie obiectul noilor reglementări, acestea fiind stabilite și sancționate de Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală.
Comparativ cu vechea legislație în domeniu, legiuitorul a instituit, prin noua reglementare, măsuri mai severe de sancționare a faptelor de evaziune fiscală.
Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prevede pedepse mai mari pentru evaziune care merg până la 20 de ani de închisoare. Potrivit actului normativ, infracțiunea fiscală va fi pedepsită exclusiv penal și va fi asimilată cu crima, măsura este conformă cu angajamentele europene din planul de acțiune al strategiei anticorupție. Prin această nouă lege se asimilează faptele de infracțiune fiscală cu crima, în sensul că pedepsele cu închisoarea aplicate evazioniștilor – în special pentru faptele care au la bază prejudicii de sute de mii de euro – sunt la fel de mari ca și în cazul infracțiunilor asupra vieții si integrității persoanei (de exemplu, omorul); mai mult legea sancționează nu numai faptele propriu-zise de evaziune, ci și fapte care, chiar dacă nu constituie evaziune prin ele însele, aduc grave prejudicii bugetului de stat, astfel, este sancționat cu închisoarea traficul facturilor atât de des întâlnit în țara noastră.
Infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
Infracțiuni reglementate pentru prima dată
– nerefacerea, cu intenție, a documentelor de evidență contabilă distruse, la termenele consemnate de documentele de control;
– împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile legii, în sedii, incinte, terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale;
– reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă;
– stabilirea cu rea credință, de către contribuabili, și/sau alături de aceștia cu alți participanți, a impozitelor, taxelor sau a contribuțiilor, având ca rezultat obținerea nejustificată a unor sume reprezentând rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat, ori compensări datorate bugetului general consolidat; tentativa acestor fapte constituie, de asemenea, infracțiune;
– substituirea, degradarea sau înstrăinarea de cătredebitor sau terțe persoane a bunurilor sechestrate, potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală sau Codului de procedură penală.
Infracțiuni prevăzute și de Legea nr.87/1994, reformulate în Legea nr. 241/2005
Constituie infracțiune și se pedepsește cu amendă de la 5000 lei la 30.000 lei fapta
contribuabilului care, cu intenție, nu reface documentele de evidență contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deși acesta putea să o facă(art4.)
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.(art.5)
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în condițiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.(art.6)
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă(art.7).
Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi stabilirea cu rea-credință de către contribuabil a impozitelor, taxelor sau contribuțiilor, având ca rezultat obținerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori compensări datorate bugetului general consolidat.
Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
a) ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;
b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor;
e) executarea de evidențe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte mijloace de stocare a datelor;
f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate.
Noua lege pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale prezintă și o serie de neajunsuri, printre care:
chiar prin titlul legii se crează o confuzie în privința faptelor urmărite și sancționate de legiuitor, astfel, deși în titlul legii figuraeză conceptul de „evaziune fiscală”, este vorba de evaziunea fiscală frauduloasă, care este sancționată și incriminată de lege;
altă lacună constă în nedefinirea conceptului de evaziune (frauduloasă), prin care s-ar fi putut stabili, fără echivoc, competența compartimentelor de specialitate ale autorităților publice locale, în ce privește prevenirea și combaterea evaziunii fiscale ilicite;
omiterea prevederii ca infracțiuni a unor fapte cum sunt, sustragerea de la plata obligațiilor fiscale de către contribuabili, prin cesionarea părților sociale sau nereținerea și nevărsarea, potrivit legii, la termene legale, a impozitelor, taxelor și contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă, fapte care erau sancționate ca infracțiuni prin Legea nr.87/1994 republicată.
Pentru combaterea evaziunii fiscale nu este necesar să se impună niște sanctiuni drastice, ci ar trebui realizat un control fiscal eficient, un sistem legislative viabil și poate în primul rând o educație fiscală a cetățenilor.
Legile fiscale trebue să fie simple clare și precise pentru a se putea face o deosebire între cazurile când legile sunt încălcate cu intenție de fraudă sau când sunt încălcate din culpă, din neglijență, sau din cauze independente de voința contribuabilului. Drept urmare declanșarea acțiunii de dovedire a evaziunii fiscale este nu numai pretențioasă, ci și dificilă, deoarece sunt stabilite reguli foarte stricte în legatură cu ce se poate admite drept dovadă, care, de regulă, trebuie susținută cu probe materiale și cu martori.
În măsura în care statul va reuși să reducă impozitele și taxele, realizând o stabilitate si o coerență legislativa pe termen lung, fenomenul de evaziune fiscală se va reduce, ba chiar mai mult vor crește veniturile la bugetul statului, datorită relansării economice.
BIBLIOGRAFIE
Chirică Lefter, Curs complet de contabilitate și fiscalitate, vol.I-IV, Editura Economică, București, 2003
Corduneanu, Carmen, Sistemul fiscal în știința finanțelor, Ed. Codecs, București, 1998
Filip Gh., Voinea Gh., Lungu N., Zugravu B., Mihăescu S., Finanțe, Editura Sedcom Libris, Iași 2001
Florescu, Dumitru, Coman, Paul, Bălașa, Gabriel, Fiscalitatea în România: doctrină, reglementare, jurisprudență, Ed. All Beck, București, 2005
Mihăescu Sorin, Controlul fiscal, Ed. Sedcom Libris, Iași 2002
Mihăiescu V. Sorin, Controlul financiar în firme, bănci, instituții, Editura Sedcom Libris, , 2006
Mircea Boulescu, Marcel Ghiță, Control financiar, Editura Eficient, București, 1997
Olteanu I., Bistriceanu G. – Evaziunea fiscală. Metode și tehnici de combatere a evaziunii fiscale, Editura , București, 2005
Pătroi D. – Evaziunea fiscală între latura permisivă, aspectul contravențional și caracterul infracțional, Editura Economică, București, 2006
Șaguna D., Tutungiu E. – Evaziune fiscală- pe întelesul tuturor, Editura Oscar Print, București, 1995
Văcărel, Iulian, Finanțe publice, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2006
Virigil Codrescu, Evaziune Fiscală in România,
Nicolae Hoanță, Evaziune fiscală, Editura Tribuna Economică, București, 1997
Grirorie-Lăcrița N., Regimul accizelor, Editor Tribuna Economică, București, 2000
Raport de performanță al Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui pentru anul 2008
Raport de performanță al Direcției Generale a Finanțelor Publice Vaslui pentru anul 2009
Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale
www.anaf.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Controlul Financiar de Stat Si Combaterea Evaziunii Fiscale (ID: 138488)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.