Controlul DE Legalitate Exercitat Prin Intermediul Institutiei Avocatului Poporului DIN Romania

CONTROLUL DE LEGALITATE EXERCITAT PRIN INTERMEDIUL INSTITUȚIEI AVOCATULUI POPORULUI DIN ROMÂNIA

Cuprins

Introducere

Capitolul I – Noțiuni introductive privind instituția Avocatului Poporului

Apariția și dezvoltarea Ombudsmanului

Scurt istoric privind apariția și dezvoltarea instituției Avocatului Poporului din România

Calitatea de autoritate administrativ-autonomă a instituției Avocatului Poporului

Capitolul II – Organizarea și funcționarea Avocatului Poporului în România

Mandatul Avocatului Poporului

Structura instituției Avocatului Poporului

Drepturile și obligațiile Avocatului Poporului

Capitolul III – Avocatul Poporului-apărător al drepturilor și libertăților cetățenești

Rolul Avocatului Poporului

Atribuțiile Avocatului Poporului

Capitolul IV – Controlul exercitat prin intermediul instituției Avocatului Poporului

Modalitatea de adresare a unei cereri și condițiile sesizării Avocatului Poporului

Modalitatea de soluționare a cererilor de către Avocatul Poporului

Concluzii

Anexe

Bibliografie

LISTĂ DE ABREVIERI

Art. – articolul

Alin. – alineatul

Nr. – numărul

S.C. – Societate Comercială

S.A. – Societate pe Acțiuni

A.N.R.P. – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

M.Of. – Monitorul Oficial

Introducere

Am ales această temă deoarece noi, cetățenii statului, ne aflăm mereu în contact cu administrația publică, ne lovim deseori de diverse probleme și chestiuni ce necesită a fi rezolvate pe cale administrativă și suntem nevoiți să apelăm la autoritățile statului care să ne apere drepturile, să ne confere sprijinul sau îndrumarea necesară pentru a ne cunoaște drepturile și îndatoririle.

Știm că de foarte multe ori, în istoria țării noastre, drepturile omului au fost încălcate sau nu au fost recunoscute. În trecut, omul nu avea șansa de a se adresa nimănui pentru ca drepturile sale să fie apărate, acesta era nevoit să se supună legilor existente, neavând oportunitatea de a cunoaște totalitatea drepturilor sau îndatoririlor pe care le are. Mai mult decât atât, au existat discriminări, iar oamenii nu prea îndrăzneau să facă demersuri.

Astăzi însă avem multe posibilități, avem egalitate în drepturi, iar ori de câte ori considerăm că acestea ne sunt încălcate, avem la dispoziție instituții care au datoria de a interveni și de a asigura respectarea drepturilor noastre.

Mediul economic și social este din ce în ce mai complex și se dezvoltă continuu, puterile legislative au îndatoriri din ce în ce mai multe, iar noi, ca și cetățeni, întâmpinăm deseori probleme și ajungem să fim nevoiți să intrăm în contact cu autoritățile publice. Acest lucru nu se poate realiza întotdeauna în cele mai bune condiții. Prin urmare, există mulți cetățeni ce își pierd încrederea în autorități, sau dacă ajung în situația în care trebuie să realizeze mai multe proceduri, nu își dau interesul suficient, renunțând. În astfel de situații apar tot felul de conflicte care necesită a fi soluționate într-un mod cât mai rapid și mai eficient.

Astfel, datorită acestui fapt, și-a făcut apariția, printre altele, instituția Ombudsmanului, cu multe secole în urmă, pentru prima dată în Suedia. După primul război mondial, aceasta s-a extins în foarte multe state europene. Instituția era menită a apăra drepturile cetățenilor, a conflictelor apărute între aceștia și autoritățile publice, de a apăra legalitatea actelor.

În România, această instituție poartă denumirea de Avocatul Poporului, condusă de o persoană independentă. În țara noastră, această instituție și-a făcut apariția în anul 1991, fiind consacrată în legea fundamentală. Putem spune că este o instituție nouă pentru țara noastră, instituție necesară din toate punctele de vedere, deoarece aici vorbim despre drepturile și libertățile cetățenești, drepturi garantate de Constituția României. Prin apariția Avocatului Poporului, avem o asigurare în plus a acestui lucru.

Astfel, dacă ne aflăm în situația în care ne adresăm unei autorități publice, iar aceasta refuză să ne răspundă sau nu ne recunoaște un drept anume, ne putem adresa instituției Avocatului Poporului, formulând o cerere prin care ne expunem problema. Avocatul Poporului va cere autorității respective să repare pagubele sau să revoce actul, în funcție de situație.

Deci, rolul fundamental pe care îl exercită Avocatul Poporului este acela de apărare a drepturilor și libertăților persoanelor. Desigur, instituția este bine organizată, având adjuncți, personal de specialitate, astfel încât activitățile să se desfășoare într-o manieră cât mai rapidă și mai eficientă din toate punctele de vedere.

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND AVOCATUL POPORULUI

Apariția și dezvoltarea Ombudsmanului

Având în vedere că in democrațiile moderne, drepturile omului reprezintă o caracteristică importantă, atât pe plan național, cât și pe plan internațional, s-a considerat că este necesară consacrarea constituțională a acestor drepturi și libertăți fundamentale și desigur acest lucru s-a putut realiza cel mai bine și eficient printr-o evoluție a sistemului legislativ, prin includerea unei instituții noi care să poată rezolva conflictele dintre persoanele fizice și administrația publică și care, deci, să protejeze drepturile cetățenilor.

Avocatul Poporului este termenul românesc folosit pentru a defini instituția Ombudsmanului.

Cuvântul Ombudsman provine din limba suedeză și are semnificația de „reprezentant”, „purtător de cuvânt”, „avocat”. Termenul de ombudsman își are originea, de asemenea, în cadrul triburilor medievale germanice. Ombudsmanul se înscrie în categoria instituțiilor ce au ca și scop protecția persoanei, aceasta fiind apărută cu multe secole în urmă în nordul continentului european, mai precis în Suedia, în anul 1809.

Deși instituția a apărut pentru prima dată în Suedia, aceasta își are originile în antichitate. Astfel de instituții au mai apărut în Egiptul antic, în Grecia și în Roma antică. În Egiptul antic, spre exemplu, existau funcționari care aveau sarcina de a primi plângerile oamenilor. În Grecia antică, „Arhontele Eponym” era protectorul celor slabi.

În ceea ce privește Roma antică, aici au existat extrem de multe instituții asemănătoare din multe puncte de vedere cu Ombudsmanul de astăzi. A fost creată instituția „Defensor Plebis” , care avea sarcina de a apăra cetățenii de funcționarii necinstiți.

Pe măsură ce a evoluat această instituție, a fost influențată de diverse fenomene, iar o influență importantă a fost cea musulmană. Profetul Mahomed a fost cel care asculta plângerile venite din partea oamenilor, existând și un funcționar, numit „Mohtasib” ce avea rolul de a se deplasa prin orașe în fiecare zi pentru a veghea respectarea atribuțiilor de către funcționari, el putând, de asemenea, să anuleze ordine ce încălcau normele religioase existente în acea vreme.

Chiar și în perioada medievală, în Imperiul Otoman exista o instituție numită „Qadial Qudat”, aceasta urmărea ca demnitarii și Sultanul să respecte legea islamică.

Deși au existat încă din antichitate instituții asemănătoare cu Ombudsmanul de astăzi, acesta a fost consacrat pentru prima dată în Suedia, urmând să fie modernizat, iar, mai apoi, să se răspândească în multe state.

Instituția a fost înființată de către Parlament, acesta dorind să verifice modul în care autoritățile publice respectă legile. Astăzi însă, această instituție a devenit destul de extinsă.

Chiar de la început, putem preciza faptul că Ombudsmanul a jucat un rol important în ceea ce privește protecția persoanei. În zilele noastre, Ombudsmanul este o persoană fizică sau juridică, ce este numită de către Parlament, fie în baza unei legi speciale, fie în baza Constituției.

Așadar, Ombudsmanul fiind de orgine suedeză, s-a răspândit, mai ales în Europa sub diferite denumiri, cum ar fii: comisar parlamentar, apărătorul poporului (Spania); apărătorul public; mediatorul public; provedor de justiția (Portugalia); mediatorul republicii (Franța); avocatul poporului; procuror parlamentar.

De asemenea, în țările din vestul continentului Europa, în afara ombusmanilor ce au competență generală există și ombudsmani ce sunt specializați pe diferite domenii, de exemplu: pentru drepturile copilului, pentru protecția consumatorului, pentru presă, armată etc. Există și state unde se găsesc și ombudsmani locali (Olanda).

Primul Ombudsman, în forma sa actuală, cristalizată a acestei instituții, a fost numit de Parlamentul suedez în anul 1766 pentru ca mai apoi, Constituția Suediei din anul 1809 să conțină prevederi referitoare la desemnarea, structura, competența și modul de funcționare a acestei instituții.

Ulterior, datorită importanței, specificului, influenței și expansiunii geografice a instituției în multe țări, inițial în Europa și apoi în intreaga lume, denumirea de ombudsman a intrat în limbajul științific de specialitate, atât juridic cât și politic.

După ce a funcționat o vreme doar în Suedia, instituția a început să fie adoptată și în legislația altor state, începând cu statele învecinate ale Suediei și continuând în următorul sfert de secol să se facă cunoscută la nivel mondial.

De asemenea, deși răspândirea acestei instituții s-a realizat destul de repede pe toate continentele și deși sistemele politico-juridice erau diferite, în principiu, esența instituției a rămas aceeași: protecția drepturilor cetățeanului împotriva abuzurilor funcționarilor statului, în special împotriva abuzurilor administrației publice.

Expansiunea geografică a instituției ombudsmanului a început în anul 1952, când acesta a fost adoptat în Norvegia, urmând să fie adoptat după anul 1957 și în afara Peninsulei Scandinave, în țări precum Germania, urmată de Marea Britanie, Elveția, Franța, Italia, Portugalia, Austria, Spania, Irlanda, Belgia.

Instituția Ombudmanului a pătruns destul de târziu și în țările din Europa Centrală și de Est, însă cu toate acestea, a luat amploare și s-a dezvoltat rapid.

Această instituție a apărut în foarte multe state europene, cu diferite forme de gurvernământ, în monarhii, în state cu sisteme prezidențiale sau chiar și în state federale sau unitare.

La data de 12 iulie 1975 este ales primul Ombudsman al Uniunii Europene de către Parlamentul European, numit în cadrul Tratatului European de la Mastricht. Rolul instituției a fost acela de a asigura cetățenilor mijloace de apărare în cazul în care drepturile lor sunt încălcate.

La nivel european, instituția Ombudsmanului este relativ recentă, dar mult mai îndelungată dacă e să luăm în calcul instituția originară. Astfel, după cum am văzut, Ombudsmanul exista deja în Norvegia și Suedia cu mult înainte să fie consacrat în legea fundamentală. După incheierea primului război mondial, instituția a apărut și în nordul Europei, având parte de un context social, politic și istoric favorabil.

Ceea ce a contribuit la extinderea instituției sunt și ideile filozofice ce au stat la baza acesteia. Acestea presupun rezolvarea problemelor dintre cetățeni și administrațiile publice, într-un mod mai puțin costisitor, neconflictual, mai rapid și eficient. Această abordare a problemelor a fost dorită, fiind necesară în orice stat modern, având la bază în primul rând protejarea drepturilor cetățenilor.

Modelul suedez al acestei instituții a fost oarecum o sursă de inspirație pentru statele care l-au împrumutat și nu a fost neapărat copiat, ci a fost adoptat conform unor norme constituționale, a tradițiilor și specificului fiecărei țări.

Deci, putem spune faptul că această instituție deși a fost adoptată în mai multe țări, are o structură diferită în fiecare dintre acestea. Mai mult decât atât, de-a lungul timpului au apărut păreri diverse, conform cărora instituția ombudsmanului ar fii copiată și nu preluată după modelul suedez. Deci, practic, ar exista copii ce nu sunt conforme cu instituția.

Astfel, Ombudmanul a cunoscut o dezvoltare imensă, în prezent existând în lume în jur de 120 de instituții de tip ombudsman.

De asemenea, această instituție prezintă două forme esențiale: ombudsmanul cu competență generală și ombudsmanul cu competență specială.

Ombudsmanul ce deține o competență generală are atribuția de a primi toate plângerile venite din partea cetățenilor cu privire la încălcarea drepturilor lor de către administrațiile publice și vor realiza anchete. Ombudsmanul cu competență specială are control asupra anumitor servicii.

2.1. Scurt istoric privind aparția și dezvoltarea instituției Avocatului Poporului în România

După primul război mondial, majoritatea statelor europene au adoptat în sistemele lor legislative această instituție a Avocatului Poporului. Printre acestea, se numără și România.

Această instituție a fost introdusă în țara noastră dupa modelul scandinav și al altor state, unde exista un organ independent, având prerogativa să exercite un control asupra actelor de guvernământ.

Consacrarea acestei instituții pentru prima dată în țara noastră a avut loc în momentul intrării în vigoare a Constituției României în anul 1991, în art. 55-57. Totuși, până la adoptarea unei legi organice privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului a trecut o perioadă de șase ani. Abia în 21 februarie 1997, s-a adoptat textul definitiv al legii.

Această lege, de organizare și funcționare a instituției Avocatului Poporului cuprinde prevederi foarte importante ce se referă la drepturile și libertățile cetățenești, de altfel, chiar și primul articol al legii prevede că scopul instituției este acela de a apăra drepturile și libertățile cetățenilor în raport cu autoritățile publice.

Totodată, în articolul 2 al legii este reglementată independența Avocatului Poporului față de orice autoritate publică, aceasta însemnând garantarea faptului că Avocatul Poporului nu va fi împiedicat de nici o autoritate să își exercite mandatul, dar, în vederea exercitării atribuțiilor sale, nu poate nici să se substituie autorităților publice.

Astfel, cetățeanul lezat într-un drept fundamental al său, se poate adresa Avocatului Poporului pentru apărarea dreptului său.

Deci, putem preciza faptul că această instituție este cu totul nouă pentru țara noastră, atât sub aspectul reglementării acesteia, cât și în ceea ce privește filosofia ce stă la baza instituției.

Încadrarea instituției Avocatului Poporului în spațiul juridic românesc a avut loc prin includerea acesteia în cadrul legii fundamentale în anul 1991.

Totodată, au fost propuse anumite principii de reglementare în cadrul Tezelor proiectului de Constituție, iar în cadrul Titlului II au fost consacrate drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale. Plasarea Ombudsmanului în cadrul acestui titlu se datora rolului important pe care acesta îl are în ceea ce privește protecția persoanei.

Prin revizuirea Constituției în anul 2003, au survenit unele modificări, instituția Avocatului Poporului fiind reglementată în cadrul capitolului IV.

Astfel, față de principiile de reglementare a instituției Avocatului Poporului ce au fost cuprinse în proiectul de Constituție și supuse dezbaterilor și adoptării de către Adunarea Constituantă, reacțiile membrilor Adunării Constituante au fost destul de diverse. Unii dintre aceștia au refuzat vehement aceste principii, pe când alții au considerat că sunt pe deplin necesare și s-au declarat interesați de această schimbare.

Deci, unul dintre membrii Adunării Constituante a explicat motivele pentru care s-a opus ideii de introducere a acestei instituții în cadrul Constituției țării: „Instituția Avocatului Poporului este ceva nou pentru noi, nu este cunoscut până în prezent în legislația noastră și proiecul de Teze, care dorește să-i dea viață, are față de modelul suedez mari diferențe și, aș putea spune, deficiențe. […] Consider că această instituție va mări haosul și dezordinea care domnește în administrație și, prin birocrația ei, va avea un efect negativ. În concluzie, socotesc că acest proiect din Teze este inutil și nu-și are locul în Constituție”.

Astfel, unii membrii ai Adunării Constituante au refuzat complet introducerea instituției Avocatului Poporului în legea fundamentală, iar alții au dat de înțeles că se află in necunoștiință de cauză despre semnificația acesteia.

Unul dintre susținătorii includerii acestei instituții în legea noastră fundamentală este liberalul Dan Lăzărescu. Acesta a făcut chiar și pledoarii în favoarea Avocatului Poporului: „Îi rog pe colegii mei să fie de acord că ideea inițială a introducerii acestei instituții în textul Constituției noastre îmi aparține”.

Deci, acesta s-a declarat total de acord susținând diverse declarații, în favoarea Avocatului Poporului.

În privința lui Dan Lăzărescu, instituția era de mare necesitate datorită măsurilor democratice și liberale pe care le avea la bază.

Pe lângă discuțiile privind necesitatea includerii instituției Avocatului Poporului în legea noastră fundamentală a mai existat o problemă, și anume cea a denumirii pe care urma sa o aibă această instituție.

Comisia de redactare a proiectului de Constituție a oscilat între denumirea de „Apărător al Poporului” și cea de „Avocatul Poporului”.

Datorită faptului că termenul originar nu aparține limbii române, s-a ajuns la concluzia că cea mai potrivită denumire ar trebui să fie accesibilă pentru orice cetățean, să fie pe înțelesul tuturor și nu în ultimul rând să fie una sugestivă.

Deci, s-a ajuns la conluzia că cea mai potrivită noțiune atât pentru instituție, cât și pentru cel ce o va conduce este cea de Avocat al Poporului. S-a optat pentru această denumire, deoarece exprimă foarte clar rolul și semnificația juridică a acesteia.

Instituția Avocatului Poporului a păstrat multe din trăsăturile Ombudsmanului originar, dar în același timp a avut parte și de progrese.

Astfel, după revizuirea Constituției în anul 2003, instituția Avocatului Poporului se regăsește reglementată în articolele 58, 59 si 60 din cuprinsul capitolului IV.

3.1. Calitatea de autoritate administrativ autonomă a instituției Avocatului Poporului

Conform art. 117, alin. (3) din Constituția României, republicată, „alături de ministere, în administrația publică centrală mai sunt organizate și autoritățile administrative autonome”.

Aceste autorități, prin natura lor juridică și a activității pe care o desfășoară, sunt autorități administrative, dar, acestea nu se subordonează nici Guvernului, nici ministerelor și nici altor organe de specialitate ale administrației publice, ele fiind autorități autonome.

Sunt autorități administrative autonome: Avocatul Poporului, Consiliul Național al Audiovizualului, Consiliul Suprem de Apărare a țării, Serviciul Român de Informații, Banca Națională a României și altele.

Chiar și în legea fundamentală este consacrată această calitate de autoritate autonomă, și anume în art.58-60: autoritate publică autonomă și independentă față de orice altă autoritate, în condițiile legii, care răspunde numai în fața Parlamentului, având obligația de a prezenta acestuia rapoarte.

Așezarea acestei instituții în Capitolul IV, Titlul II, al Constituției, cel privind drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale, atribuie acestei instituții anumite trăsături juridice particulare. Aceste trăsături au în vedere faptul că: este o autoritate independentă, autonomă, nu se poate substitui autorităților publice, având, de asemenea, un caracter public.

Avocatul Poporului este un organ chemat să ajute Parlamentul în activitatea de control al administrației publice, astfel că se bucură de un statut special, statut asemănător din multe puncte de vedere cu cel al parlamentarilor. Astfel, nu putem spune că Avocatul Poporului este parte integrantă a puterii legislative, deoarece, deși este numit de aceasta, și funcționează conform legii organice votate în cadrul Parlamentului, Avocatul Poporului răspunde în fața acestuia, fiind supus controlului parlamentar. Deci, „Avocatul Poporului nu decide, nu sancționează, ci destinde sistemul, protejând astfel, atât omul, cât și buna funcționare a puterilor publice”.

După cum spunea și profesorul Tudor Drăganu: „ Ca organ chemat să ajute Parlamentul în înfăptuirea atribuției de control al administrației publice, Avocatului Poporului i se conferă prin lege un statut special, asemănător cu cel al parlamentarilor”. Instituția a fost creată tocmai pentru un control mai eficient al administrației publice, realizând o activitate de apărare a drepturilor și libertăților persoanelor lezate în principal de o autoritate a administrației publice.

Noțiunea de control se referă la „o analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări mersul și pentru a lua măsurile de îmbunătățire”. Chiar de la apariția acestuia, conceptul făcea referire la ideea de putere publică, reprezentând o varietate de metode prin care pot fi prevenite abaterile sau încălcările anumitor reguli.

Avocatul Poporului, fiind autoritate administrativă independentă, are un rol fundamental, și anume, acela de apărare a drepturilor și libertăților cetățenești, din oficiu sau la cererea persoanelor lezate, de asemenea, și în raport cu administrația publică centrală și locală, în special cu autoritațile executive, cum ar fii primarul și președintele Consiliului Județean, dar și consiliile locale și cele județene. Deci, Avocatul Poporului exercită la nivelul administrației publice locale și un control parlamentar.

În opinia lui Charles Debbasch, “ombudmanul este organul de protecție a cetățenilor, derivat al Parlamentului, ce deține o prerogativă de control a administrației, exercitată independent și fără formalism excesiv, care poate să se adreseze direct Camerelor și opiniei publice în vederea obținerii supunerii administrației”.

Avocatul Poporului este deci o persoană independentă, care supraveghează administrația în relațiile și raporturile acesteia cu cetățeanul, încercând totodată să deblocheze și să rezolve conflictele cetățean-administrație publică.

Pentru ca drepturile și libertățile persoanei să fie garantate este necesar să existe un sistem politic democratic, deoarece protecția persoanei nu se referă doar la situația internă a unui stat, ci este necesar să existe o bună colaborare între state, pentru a se asigura libera circulație, să existe pace, securitate.

Deci, privind natura sa juridică, este o autoritate publică ce nu se substituie autorităților publice, nu se supune nici unui mandat imperativ, are o activitate cu un caracter public, are propriul buget, ce aparține bugetului de stat, funcția de avocat al poporului se poate asimila cu cea de ministru, iar funcția de adjunct al avocatului poporului, cu cea de secretar de stat.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA AVOCATULUI POPORULUI ÎN ROMÂNIA

2.1. Mandatul Avocatului Poporului

Avocatul Poporului este numit pe o perioadă de 5 ani pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice, conform art. 58, alin (1) din Constituția României. Cu ocazia revizuirii Constituției s-a adăugat și o noua dispoziție, conform căreia Avocatul Poporului va avea adjuncți specializați pe anumite domenii de activitate.

Ioan muraru este de părere că : „această dispoziție va da o eficiență sporită activității instituției și realizează o bună corelare cu reglementările din alte țări unde este organizat și funcționează ombudsmanul”.

Avocatul Poporului este numit pe o perioadă de 5 ani de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună. Mandatul său poate fi reînnoit o singură dată.

În majoritatea țărilor unde funcționează acestă instituție, putem observa faptul că acesta este numit de legislativ sau de executiv, cu confirmarea ulterioară a legislativului sau a unei proporții din cadrul acestuia.

Birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului au posibilitatea de a propune candidați, la recomandarea grupurilor parlamentare din cele două Camere.

Condițiile cerute unei persoane pentru a putea fi numită Avocat al Poporului sunt identice cu cele cerute pentru funcția de judecător la Curtea Constituțională.

Astfel, o condiție importantă este cea a cetățeniei române, la care se adaugă și exigențele stipulate în Constituție cu privire la numirea judecătorilor Curții Constituționale, și anume: pregătire juridică, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în activitatea juridică sau în învățământul superior.

De asemenea, candidații vor fii chiar și audiați de comisii juridice din cadrul Camerei Deputaților și Senatului. În cadrul audierilor, fiecare dintre candidați este obligat să depună acte prin care să dovedească faptul că îndeplinește condițiile prevăzute de Constituție și legi.

Numirea Avocatului Poporului se face cu votul majorității parlamentarilor. Dacă la primul tur de scrutin organizat nu se obține această majoritate, se vor organiza noi tururi de scrutin, la acestea din urmă participând doar candidații care au ocupat primele două locuri la turul de scrutin anterior.

Mandatul începe de la data depunerii jurământului și se încheie la ajungerea la termen, o dată cu depunerea jurământului de către noul Avocat al Poporului.

Deci, înainte de a începe mandatul, Avocatul Poporului este obligat să depună următorul jurământ în fața Parlamentului: „Jur să respect Constituția și legile țării și să apăr drepturile și libertățile cetățenilor, îndeplinindu-mi cu bună credință și imparțialitate atribuțiile de Avocat al Poporului. Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

Dar, depunerea jurământului poate avea loc și fără formulă religioasă. În cazul în care se refuză depunerea jurământului, intrarea în funcție nu mai este posibilă, urmând să se declanșeze o nouă procedură pentru numirea unei alte persoane.

Încetarea funcției de Avocat al Poporului

Mandatul Avocatului Poporului poate înceta înainte de termen din diferite motive; acestea fiind următoarele: demisie, revocare din funcție, cazuri de incompatibilitate, Avocatul Poporului nu îsi poate îndeplini atribuțiile mai mult de 90 de zile, sau în caz de deces.

În cazul în care Avocatul Poporului încalcă legile sau Constituția, se va ava în vedere revocarea sa din funcție. Acest lucru se va realiza în ședință comună a Camerei Deputaților și Senatorilor, cu votul majorității deputaților și senatorilor prezenți la ședință, la propunerea birourilor permanente ale Parlamentului, având la bază raportul comun al comisilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului.

Totodată, birourile permanente ale celor două Camere ale Parlamentului sunt cele care constată incompatibilitatea, imposibilitatea de îndeplinire a funcției, demisia sau decesul Avocatului Poporului. Aceste din urmă cazuri sunt constatate de către Biroul Permanent al Senatului, în cel mult 10 zile de la momentul apariției cauzei care determină încetarea mandatului.

Adjuncții Avocatului Poporului

După cum am precizat, Avocatul Poporului este asistat de adjuncți. Aceștia sunt numiți la propunerea acestuia de către birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, cu avizul comisiilor juridice ale acestora.

Adjuncții sunt specializați pe mai multe domenii de activitate, cum ar fii: drepturile omului, egalitate de șanse între bărbați și femei; drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap; armată, justiție, poliție, penitenciare; proprietate, muncă, protecție socială, impozite și taxe.

Adjuncții Avocatului Poporului îndeplinesc sarcini ce revin din domeniile lor proprii de specializare, dar în același timp îndeplinesc orice alte sarcini ce le sunt încredințate de către Avocatul Poporului.

În cazul în care Avocatul Poporului se află în imposibilitate temporară de exercitare a funcției, adjuncții săi, în ordinea stabilită de către acesta, vor fii nevoiți să îndeplinească atribuții.

Adjuncții săi au următoarele atribuții: de a coordona și conduce activitățile din cadrul domeniilor lor, de a aduce la cunoștiință Avocatului Poporului despre activitățile pe care le execută din domeniul lor și despre modul în care se desfășoară lucrările, de împărți petițiile în ceea ce privește domeniul lor de activitate, de a stabili atribuțiile personalului aflat în subordinea sa, de a aviza rapoarte, recomandări, acte ce urmează a fi supuse aprobării Avocatului Poporului, de a întocmi la fiecare sfârșit de an sau la cererea Avocatului Poporului o informare ce va strucutura activitatea departamentelor ce se află sub autoritatea sa, de a avea în vedere și aspectele de ordin social ce pot conduce la modificarea legislației, precum și de a exercita atribuțiile Avocatului Poporului în cazul în care acesta din urmă se află în imposibilitate temporară de a-și exercita funcția.

De asemenea, în vechea reglementare exista compatibilitatea funcției de Avocat al Poporului cu alte funcții. Însă, în noua reglementare se stabilește că această funcție este incompatibilă cu altă funcție publică sau privată, „cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior”.

Această soluție preluată în țara noastră nu este singulară, dat fiind faptul că insuși instituția clasică a Ombudsmanului este una unipersonală, deoarece a fost creată astfel în Suedia, iar mai apoi adoptată și în cadrul altor state. Deci, deși Avocatul Poporului este asistat de adjuncți, această instituție este unipersonală.

Statutul personalului instituției

În ceea ce privește personalul instituției, aceștia au un statut special, fiind aplicabil și Regulamentul instituției Avocatului Poporului. Atât funcțiile de conducere cât și cele de execuție sunt fixate de către Avocatul Poporului. De asemenea, activitatea profesională a personalului poate fi evaluată, iar cu privire la drepturile lor, acestea sunt cele pentru funcțiile similare din cadrul Parlamentului.

Personalul instituției cu funcții de conducere și execuție au dreptul la salariu, la un concediu de odihnă cu plată, acesta fiind fixat în funcție de vechime. În cazul în care contractul individual de muncă încetează, personalul va primi, potrivit legii, o compensare în bani în funcție de numărul de zile de concediu neefectuate.

Totodată, personalul instituției se bucură și de concedii de studii, medicale, zile libere plătite. Există și anumite condiții pe care aceștia sunt obligați să le îndeplinească, și anume: să dovedească profesionalism în cadrul activității lor, loialitate, sa acționeze cu corectitudine și să nu își neglijeze pregătirea profesională.

În relațiile în care se implică, aceștia au îndatorirea de a se manifesta cu politețe, să evite discriminările cand vine vorba de elaborarea deciziilor, să își exercite sarcinile numai în scopul legii, să nu aibă în vedere interese personale sau politice și să poarte un ecuson în timpul serviciului.

Răspundere, incompatibilități și imunități

În ceea ce privește exercitarea atribuțiilor sale, Avocatul Poporului „nu poate fi supus nici unui mandat imperativ sau reprezentativ și nimeni nu îl poate obliga să se supună instrucțiunilor sau dispozițiilor sale”.

Avocatul Poporului și adjuncții săi nu pot fii reținuți, percheziționați pe durata mandatului lor, decât cu acordul președinților Camerei Deputaților și Senatului.

În situația în care Avocatul Poporului sau adjuncții săi săvârșesc infracțiuni de flagrant, Ministrul Justiției are obligația să îl informeze de îndată pe președintele Senatului, în cazul în care se dispune arestarea sau reținerea acestora. Deci, aceștia pot fi arestați, percheziționați sau reținuți.

2.2. Structura instituției Avocatului Poporului

Instituția Avocatului Poporului este organizată și funcționează conform Legii nr. 35/1997, legea privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului.

Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a instituției Avocatului Poporului, aceasta este formată din departamente de specialitate și din secretariatul general.

Structura instituției cuprinde: consilierii, Departamentele de specialitate, Direcția pentru relațiile cu instituțiile statului, cu societatea civilă și relații externe, dar și Biroul de presă și de protocol.

În limitele bugetului, Biroul Permanent al Senatului este cel care aprobă structura serviciilor și numărul de personal necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor.

Cu privire la consilierii Avocatului Poporului, aceștia se subordonează direct acestuia și exercită mai multe atribuții, printre care: propun soluții pentru diverse probleme, realizează studii, evaluări sau participă la realizarea lor, desigur legate de activitatea Avocatului Poporului, urmăresc redactarea corectă și la termenul stabilit a recomandărilor, precum și a rapoartelor ce urmează a fi prezentate Avocatului Poporului, informează Avocatul Poporului cu privire la orice probleme ce pot fi rezolvate, rezultate din cereri adresate instituției, colaborează și comunică cu departamentele de specialitate, răspunde sau participă la redactarea răspunsurilor sau problemelor ridicate de presă în ceea ce privește activitatea instituției, îndeplinește orice altă activitate legată de instituție sau la cererea Avocatului Poporului.

De asemenea, Avocatul Poporului are posibilitatea de a modifica structura departamentelor, în funcție de necesități, ținând cont de ponderea, de volumul lucrărilor.

O altă componentă a instituției este și Secretariatul General, acesta fiind alcătuit din Direcția Relații cu publicul și informatică, aceasta fiind formată la rândul ei din Serviciul de relații cu publicul, registratură, arhivă și secretariat și Serviciul de informatică.

Direcția economică are în vedere bugetul, dar și atribuția Avocatului Poporului de ordonator de credite.

Serviciul organizare, resurse umane și contencios se ocupă de lucrări privitoare la angajarea de personal, oferă asistență juridică. Totodată, are rolul de a reprezenta în fața instanțelor judecătorești instituția Avocatului Poporului.

Secretariatul general se ocupă de organizare, asigură condiții materiale pentru ca activitatea insituției să se desfășoare în bune condiții. În fruntea acestuia se află Secretarul general, numit în funcție de către Avocatul Poporului și eliberat tot de acesta.

De asemenea, din structura instituției mai face parte și Direcția pentru relații cu instituțiile statului, dar și Biroul de presă și protocol.

La conducerea acestei direcții se află un director, acesta având sarcini diverse. În primul rând, acesta realizează diferite contacte ale instituției cu instituțiile statului, realizează schimburi de informații cu diverse organizații neguvernamentale, asigură participarea Avocatului Poporului la conferințe, unde se discută probleme ce țin de instituție, se ocupă de relațiile externe și de corespondențe.

Biroul de presă și protocol este cel care se ocupă de relațiile cu mass-media, difuzează comunicate oficiale ce țin de instituție.

3.1. Drepturile și obligațiile Avocatului Poporului

Drepturile Avocatului Poporului

Având în vedere faptul că este important ca activitatea Avocatului Poporului să se realizeze într-o manieră eficientă, Legea nr. 35/1997 include anumite drepturi și obligații.

În ceea ce privește drepturile Avocatului Poporului, acesta are acces liber la informațiile autorităților administrației publice, dar si la structurile organizatorice ale acestora. Desigur, accesul la toate aceste date și informații poate avea loc în măsura în care legea permite acest lucru, și anume în situația în care aceste informații sunt necesare pentru ca plângerile și cererile adresate Avocatului Poporului să fie rezolvate. Un alt drept se referă la faptul că Avocatul Poporului are posibilitatea de a cere autorității administrației publice să revoce sau să reevalueze actul administrativ, și în cazul în care este necesar, poate cere repararea pagubelor aduse și asigurarea faptului că persoana lezată în drepturile sale va fi repusă în starea anterioară.

De asemenea, Avocatul Poporului are dreptul să primească informații din partea autorităților administrației publice asupra modului în care sunt rezolvate și înlăturate cazurile de ilegalitate și dacă sunt soluționate cazurile care au dus la încălcarea drepturilor persoanei vătămate.

Un alt drept aparținător Avocatului Poporului are în vedere faptul că acesta se poate adresa autorității administrației publice ierarhic superioare, în cazul în care autoritatea sesizată nu răspunde și nu comunică măsurile luate în condițiile prevăzute de lege, într-un termen de 30 de zile de la momentul solicitării. Astfel, autoritățile publice ierarhic superioare au datoria de a da un răspuns asupra soluțiilor pe care le-au luat în termen de 45 de zile de la data sesizării.

Totodată, Avocatul Poporului are dreptul de a se adresa prefectului, în cazul în care vorbim despre administrația publică locală, deci în situația în care autoritatea publică sau funcționarul public face parte din administrația publică locală. Din nou, vorbim despre un termen de 45 de zile, în care prefectul este obligat să înștiințeze Avocatul Poporului cu privire la măsurile luate.

Avocatul Poporului mai are dreptul de a se adresa Guvernului, în situația în care constată neregularități, ilegalități privind actele sau faptele administrative ale prefecților sau ale administrației publice centrale. Desigur, există și un termen pentru a răspunde la această sesizare, termen care trebuie respectat. Astfel, Guvernul este dator să comunice în 20 de zile măsurile luate. În cazul în care Guvernul nu respectă acest termen și nu îndepărtează ilegalitățile constate, Avocatul Poporului are dreptul de a sesiza Parlamentul cu privire la această problemă.

În cazul în care Avocatul Poporului cercetează și constată nereguli și ilegalități în privința legilor, sau dacă constată că există cazuri de corupție sau legea nu este respectată, atunci are dreptul de a întocmi un raport. În cadrul acestuia va semnala problemele și cazurile respective și îl va înainta după caz, fie Parlamentului, fie primului ministru.

Obligațiile Avocatului Poporului

Pe lângă drepturile de care beneficiază, Avocatul Poporului are și câteva obligații pe care este nevoit să le respecte.

Una dintre principalele și cele mai importante obligații ce aparțin Avocatului Poporului este aceea de a păstra confidențialitatea cu privire la actele aflate la dispoziția sa, acesta fiind obligat să nu facă publice informații sau documente ce sunt considerate secrete. Chiar și după ce și-a încetat activitatea, după încheierea mandatului, acestă obligație continuă să existe și se manifestă și asupra adjuncțiilor și personalului din cadrul serviciilor sale, aceștia fiind obligați la rândul lor să respecte acest fapt, în caz contrar fiind sancționați.

O altă obligație are în vedere faptul că Avocatul Poporului trebuie să aducă la cunoștiință persoanei modalitatea în care cererea sa este rezolvată. Deci, este important ca petiționarul să afle dacă cererea sa a fost soluționată și în ce măsură s-a realizat acest lucru. Prin urmare, Avocatul Poporului va putea informa persoanele în cauză și prin diferite mijloace ce țin de publicitate, dar asta numai cu acordul acestor persoane și desigur, cu respectarea legii.

CAPITOLUL III

AVOCATUL POPORULUI – APĂRĂTOR AL DREPTURILOR ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI

3.1. Rolul Avocatului Poporului

Avocatul Poporului este “o autoritate publică autonomă și independentă față de orice altă autoritate publică și are drept scop apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice”.

După cum putem observa, prin revizuirea Constituției României, în anul 2003, s-a impus o modificare în ceea ce privește sfera celor protejați de către această instituție. Astfel, s-a modificat textul, acesta stabilind faptul că Avocatul Poporului apără drepturile și libertățile persoanelor fizice, anterior revizuirii fiind vorba doar de cetățeni. Deci, în acest mod, are loc garantarea protejării drepturilor, nu doar al cetățenilor români, ci a tuturor persoanelor fizice, atât apatrizi, cât și cetățeni străini.

În ceea ce privește rolul său principal, acesta se referă la apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, atunci când aceste drepturi sunt lezate de către autoritățile publice. Respectarea drepturilor individului sunt garantate prin Constituție și alte legi, funcția pe care o are această instituție fiind o asigurare în plus a acestui lucru.

Rolul pe care îl are această instituție se aseamănă din câteva puncte de vedere cu cel al unor alte autorități publice, cum ar fi de exemplu, procurorul. S-au conturat opinii care susțin faptul că Avocatul Poporului este organizat și funcționează ca un „procuror parlamentar”. De plidă, în opinia lui Cristian Ionescu instituția nu apare ca un procuror parlamentar deoarece: „În primul rând nu există o asemenea instituție și, deci, nu putem raporta o instituție al cărei rol este doar schițat în linii generale de Constituție la o autoritate inexistentă”.

De asemenea, Cristian Ionescu subliniază faptul că Avocatul Poporului nu se poate asemăna cu procurorul deoarece nu face parte din sistemul puterii: „În al doilea rând, asemănarea funcțională și practică a Avocatului Poporului cu un procuror ar fi forțată, întrucât Avocatul Poporului nu va deține instrumentele de putere acordate procurorului, care rămâne un exponent al puterii judecătorești, în timp ce Avocatul Poporului nu face parte din sistemul puterii”.

Astfel, în privința profesorului Cristian Ionescu, cel care va reprezenta în instanță drepturile și libertățile cetățenilor va fi procurorul și nu Avocatul Poporului al cărui activitate se manifestă în alte domenii decât cele ale procurorului, intervențiile Avocatului Poporului neavând un caracter judiciar.

Rolul Avocatului Poporului și activitatea acestuia în domeniul drepturilor omului

În ceea ce privește domeniul drepturilor omului, acesta a constituit dintotdeauna un subiect controversat. “Una dintre problematicile cu cea mai crescută dinamică sub acest aspect o constituie cea a drepturilor omului. Fără a evoca aici numeroasele acte adoptate la nivel internațional, regional, național și nici multiplicarea continuă a mecanismelor dedicate protecției drepturilor și libertăților fundamentale”.

În ultimii ani au avut loc colaborări cu diferite autorități, s-au organizat seminarii și emisiuni cu acest subiect.

Dacă e să luăm în calcul raportul pe anul 2014, au existat petiții privitoare la încălcări ale dreptului la viață, integritate fizică și psihică, dreptul la informație, la petiționare și drepturi privind ocrotirea sănătății.

Egalitatea în drepturi este prevăzută de dispozițiile articolului 16 din Constituție. Din acest articol rezultă că toți cetățenii au drepturi egale în fața legii fără nici o discriminare. Discriminările pot viza deosebiri pe bază de sex, religie, rasă, convingeri politice etc.

Spre exemplu, în data de 3 iunie 2014 a avut loc o sesizare din oficiu, înregistrată in Dosarul nr. 6279/2014, în ceea ce privește publicarea următorului articol: “Profesorii de religie din județul Gorj au fost puși de Inspectoratul școlar județean să adune date despre situația cultelor neprotestante în școală și să comunice numărul famiililor de altă credință decât cea creștin ortodoxă din școlile în care predau”.

Totodată, chiar și pe site-ul Inspectoratului Județean Gorj a apărut un anunț conform căruia profesorii de religie sunt obligați să preia date privind religia persoanelor, altele decât cea ortodoxă. Acesta reprezintă un caz de discriminare, întrucât se aduce atingere convingerilor religioase ale persoanelor. Mai mult decât atât, se încalcă și libertatea conștiinței. Deci, este și o încălcare a legii fundamentale.

Astfel, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu și a cerut Subsecretarului de Stat din cadrul Ministerului Educației Naționale să reevalueze acest caz și să comunice măsurile necesare. În cele din urmă, inspectorul de religie și-a dat demisia.

Deci, putem preciza faptul că în țara noastră accesul la educație este asigurat, iar discriminările pe bază de apartenență religioasă reprezintă o încălcare a legii și a drepturilor omului. De asemenea, în ceea ce privește dreptul la informație, în cursul anului 2014 s-au înregistrat mult mai multe petiții decât în anii precedenți.

Dreptul la informație este un drept garantat de legea fundamentală. Deci, orice persoană are dreptul de a primi informații cu privire la activitatea ce se desfășoară în instituțiile publice, iar autoritățile au obligația de a pune la dispoziția cetățenilor toate informațiile necesare, de interes public, spre exemplu activitățile instituțiilor privind folosirea resurselor financiare.

De pildă, un caz concret, înregistrat în Dosar nr 4632/2014 a avut loc anul trecut, când o persoană a sesizat Avocatul Poporului cu privire la încălcarea dreptului la informație.

Petentul a formulat o cerere Primăriei Sectorului 3 București prin care a solicitat o copie a procesului verbal pentru lucrările privind reconstrucția imobilului unde își are locuința. În urma formulării acestei cereri, petentul a primit un răspuns nesatisfăcător, astfel că a decis să realizeze o petiție, arătându-și nemulțumirea. Refuzul Primăriei a fost unul motivat, precizându-se faptul că: “Primăria Sectorului 3, în calitate de mandatar, are relații contractuale cu Asociația de Proprietari a blocului, reprezentată prin președinte, iar nu cu fiecare membru al asociației în parte, motiv pentru care orice documente legate de reabilitarea blocului se predau reprezentantului legal și intră în sarcina acestuia să informeze corespunzător membrii Asociației de Proprietari”. De asemenea, Primăria Sectorului 3 București consideră că „Președintele Asociației de Proprietari care are în atribuții și gestionarea documentelor ce privesc asociația, are obligația să pună la dispoziția membrilor orice act în legătură cu care își manifestă interesul, astfel încât primăria să nu fie pusă în situația de a transmite aceleași documente, fiecărui cetățean în parte, evitânduse astfel, depunerea unui volum foarte mare de muncă, inutilă în circumstanțele multiplicării nejustificate”.

Dar, instituția Avocatului Poporului a declarat că aceste motive prezentate de Primăria Sectorului 3 sunt nefondate, astfel că a invocat prevederile legii nr. 554 /2001, legea privind accesul liber la informațiile de interes public, motivând că in articolul 2, lit. b) se arată că: “prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice”. De asemenea, mai menționează și faptul că potrivit acestei legi, orice persoană are dreptul de a cere și de a obține informații de interes public din partea autorităților și instituțiilor publice, iar acestea din urmă, la rândul lor, au obligația de a pune la dispoziția persoanelor orice informații necesare în cazul în care se solicită acest lucru.

Astfel, Avocatul Poporului a transmis o recomandare instituției respective, aceasta din urmă luând măsurile necesare, transmițând petentului copia solicitată de către acesta pentru finalizarea lucrărilor locuinței sale.

După cum am precizat, Avocatul Poporului are sarcina de a apăra drepturile și libertățile persoanelor fizice, acesta implicându-se în situațiile în care persoanele sunt vătămate de către o autoritate publică.

În cursul anului trecut, conform raportului anual al Avocatului Poporului, s-au înregistrat 74 de astfel de petiții. Petiționarii au invocat nerespectarea drepturilor lor de către autoritățile publice.

Spre exemplu, o astfel de situație a avut loc atunci când o persoană a făcut o reclamație împotriva S.C. Orange România S.A., pentru faptul că nu și-a respectat contractul. Reclamantul s-a adresat Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului dar nu a primit răspunsuri favorabile pentru problema sa. Astfel, a decis să solicite sprijin din partea Avocatului Poporului. Aceasta din urmă, a sesizat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, care a luat măsuri, deoarece conflictul s-a rezolvat amiabil, benefic pentru reclamant.

Rolul Avocatului Poporului în domeniul egalității de șanse între bărbați și femei, culte religioase și minorități naționale

Constituția României, în art. 16, alin(3) prevede că: “ Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condițiile legii, de persoanele care au cetățenia română și domiciliul în țară. Statul român garantează egalitatea de șanse între femei și bărbați pentru ocuparea acestor funcții și demnități”. Astfel, acest articol evidențiază egalitatea în drepturi în fața legii, fără discriminări. Egalitatea reprezintă un anumit principiu din punct de vedere constituțional, principiu complex, care a reprezentat mereu, încă din istorie, un subiect de discuție controversat, parcurgând un drum îndelungat de la inegalitate la egalitate.

În ceea ce privește funcțiile și demnitățile publice, pentru ocuparea acestora, persoanele trebuie să îndeplinească două condiții, și anume: să aibă domiciliul în țară și cetățenie română.

Dacă ne referim la egalitatea de șanse între bărbați și femei, putem preciza faptul că aceasta a fost inclusă în cadrul Constituției după revizuirea acesteia. Prin includerea acestei dispoziții, este garantată respectarea principiului egalității, precum și evoluția acestuia.

Art. 29 din Constituție garantează libertatea conștiinței. Astfel, potrivit alin(1): “Libertatea gândirii și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credință religioasă, contrare convingerilor sale”. Astfel, de aici rezultă faptul că orice cetățean are dreptul de a își exprima liber și public concepțiile sale. Libertatea religioasă, ca parte integrantă a libertății conștiinței a avut o istorie îndelungată, alcătuită din multe prejudecăți, conflicte, având loc foarte multe războaie de-a lungul timpului.

Conform raportului anual din 2014, în acest domeniu, s-au înregistrat petiții privind: cultele religioase și modul lor de organizare și funcționare, utilizarea resurselor financiare de la bugetele locale, modul de întrebuințare a resurselor bănești primite de la bugetele locale sau centrale, de către culte, drepturile și obligațiile ce aparțin personalului din cadrul cultelor. Astfel, în cadrul acestor petiții, Avocatul Poporului a formulat răspunsuri prin care i-a îndemnat pe reclamanți să se adreseze conducerii cultelor respective, deoarece acesta nu are competența din punct de vedere legal pentru a soluționa aceste probleme. După cum prevede și art. 29, la alin(3), cultele religioase se organizează având la bază statute proprii, fiind libere.

În ceea ce privește minoritățile naționale, art. 4 din Constituția țării noastre are în vedere faptul că statul nostru are la bază solidaritatea cetățenilor. Conform alin(2) din art. 4: “România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenență politică, de avere sau de origine socială”.

În concepția lui Toma d’Aquino: „ Rolul statului este acela de a organiza desăvârșirea umană. El este cel care asigură ordinea în societate”. Astfel, acesta este de părere că omul trebuie să se integreze în societate, statul având datoria de a organiza toate aspectele ce țin de societate, iar de aici putem sintetiza faptul că omul trebuie să accepte faptul că nu trăiește singur, ci într-o societate, supusă unor reguli și ordini sociale, iar într-o astfel de societate nu este loc de discriminări, ci e nevoie de solidaritate.

Așadar, indiferent de aspectele ce pot duce la diferențierea cetățenilor români, între aceștia trebuie să existe solidaritate socială și comuniune.

Spre exemplu, conform raportului anual al instituției Avocatului Poporului pe anul 2014, în Dosarul nr. 3393/2014, se menționează faptul că în luna noiembrie 2011, Avocatul Poporului a aflat prin intermediul presei faptul că primarul Municipiului Baia Mare a luat hotărârea de a menține un zid despărțitor, din beton armat, aflat între trei blocuri de locuințe sociale, unde își au locuința, în mare parte, familii de origine romă. Primarul municipiului a luat hotărârea de a menține zidul respectiv, în condițiile în care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a elaborat Hotărârea nr. 439 din 13.11.2011, care prevedea caracterul discriminatoriu, recomandarea dărâmării zidului și a îmbunătățirii locuințelor romilor. În ciuda acestei hotărâri și a faptului că instituția primarului a fost sancționată cu amendă contravențională, nu a fost luată nici o măsură, zidul fiind menținut.

Astfel, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu, constatând că măsura respectivă este una discriminatorie, iar prin comunicarea nr. 8533 din 23 noiembrie 2011, a solicitat primarului Baia Mare să ia măsurile legale și să îl informeze ulterior asupra acestora. La data aceea, primarul a transmis un răspuns din care reieșea faptul că măsura luată nu avea un caracter discriminatoriu, ci se avea în vedere protecția copiilor ce se jucau pe stradă, pentru a nu fi accidentați. Mai mult decât atât, s-a declarat și s-a și făcut dovada faptului că există deja un proces pe rol, pornit de primar, privind Hotărârea nr. 439 din 13.11.2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, a finalizat acest proces, elaborând Decizia nr. 6402 din 27.09.2013. Astfel, s-a admis recursul intentat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, dar nu s-a dispus și dărâmarea zidului despărțitor. Astfel, Consiliul a cerut sprijin Avocatului Poporului, prin adresa nr. 17730/2013, deoarece nu mai avea modalități de rezolvare a situației. Instituția primarului a declarat că a plătit amenda, dar că nu va dărâma zidul respectiv. Au urmat mai multe adrese și vizite, Avocatul Poporului solicitând primăriei Municipiului Baia Mare soluționarea cauzei și încercarea găsirii unei variante favorabile, dar nu s-a primit un răspuns. Astfel, Avocatul Poporului s-a adresat instituției Prefectului din Baia Mare, dar, din nou, primarul a transmis un răspuns incomplet, astfel că, în cele din urmă, Avocatul Poporului va emite o Recomandare.

Rolul Avocatului Poporului în domeniul drepturilor copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap

În ceea ce privește domeniul drepturilor copilului, în anul 2014 s-a emis un raport special de către Avocatul Poporului, privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate din România.

Spre exemplu, în Dosar nr. 3272/2014, s-a adresat o petiție Avocatului Poporului, prin care se solicita luarea unor măsuri privind un caz apărut în presă în datele de 3 și 4 aprilie 2014, care se referea la copii din Centrul de Plasament Galați, care erau abuzați fizic și agresați de personalul din cadrul instituției.

Luând în calcul situația prezentată și gravitatea acesteia, Avocatul Poporului a decis să efectueze o anchetă la Centrul de Plasament și la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Galați, având în vedere faptul că se încalcă dipozițiile art. 49 din Constituție, referitoare la protecția copiilor și tinerilor. În urma cercetărilor, angajații din cadrul plasamentului au fost audiați. În urma constatărilor, două salariate au fost concediate, iar incidentul a fost comunicat poliției.

În ceea ce privește domeniul drepturilor familiei, art. 48 din Constituția României prevede faptul că: „ Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor”.

Cele mai multe petiții adresate Avocatului Poporului, privind acest domeniu, se refereau la obligația din partea părinților de a asigura întreținerea copilului, sau la nemulțumiri privind hotărârile prin care copii erau încredințați în grija soțului sau a altei persoane etc.

Spre exemplu, în Dosar nr. 4458/2014, Amalia(nume fictiv), s-a adresat Avocatului Poporului, susținând faptul că se află stabilită de un an în Germania împreună cu familia sa, iar Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială refuză să ii elibereze o adeverință care să dovedească faptul că în România nu primește indemnizație pentru creșterea copilului. Astfel, instituția Avocatul Poporului s-a adresat agenției respective din Municipiul București. În urma acestei intervenții, s-au rezolvat toate chestiunile privitoare la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului.

În ceea ce privește drepturile tinerilor, conform raportului anual al instituției Avocatului Poporului, în 2014 s-a înregistrat un caz privind încălcarea dreptului la învățătură și al dreptului la protecție al copiilor și al tinerilor, în Dosar nr. 9494/2014. Petentul, fiind student masterand în cadrul Universității București, Facultatea de Științe Politice, încadrat la buget, a sesizat faptul că nu își va putea susține lucrarea de dizertație, deoarece a fost exmatriculat într-un mod incorect. Acesta a precizat că motivul ar fi fost acela că nu i s-a trecut o notă la o anumită disciplină. Așadar, Avocatul Poporului a realizat la Rectoratul Universității, o anchetă. În urma anchetei și a măsurilor luate de către Rectorat, studentul își va putea susține lucrarea de dizertație în următoarele sesiuni, ce vor avea loc în cursul anului universitar.

Privind drepturile pensionarilor, s-au înregistrat în cursul anului 2014, de pildă, foarte multe petiții privind acordarea de pensii. De exemplu, în Dosar nr. 8987/2014, petenta și-a arătat nemulțumirea privind modul în care Casa Județeană de Pensii Caraș Severin i-a stabilit data primirii pensiei sale de urmaș. Astfel, în mod normal, petenta ar fi trebuit să primească pensia respectivă începând cu data de 1 ianuarie 2013, dar data a fost suspendată prin decizie, până la 1 ianuarie 2014. Prin urmare, Avocatul Poporului s-a adresat Casei de Pensii și a solicitat din partea Casei Naționale de Pensii Publice și un punct de vedere cu privire la această situație.

În consecință, Casa Națională de Pensii a declarat faptul că acest caz se va soluționa, petenta având opțiunea de a alege între pensia proprie și pensia de urmaș, specificând totodată că și-a transmis punctul de vedere către Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.

Privitor la persoanele cu handicap, art. 50 din Constituția României prevede faptul că aceste persoane se bucură de protecție socială. În momentul în care definim o astfel de persoană, ne raportăm la doi termeni, și anume: prezența unei deficiențe și imposibilitatea participării la viața socială. Astfel, aceste persoane beneficiază în aceleași condiții de drepturile și libertățile fundamentale garantate de Constituția României.

Potrivit raportului anual pe 2014, s-a înregistrat o petiție la Avocatul Poporului, Dosarul nr. 4850/2014 , prin care un nevăzător, și-a exprimat nemulțumirea în legătură cu refuzul amplasării unui semafor acustic care acționează la cerere și a unui pavaj tactil de către Administrația Străzilor din București. Petentul solicita această montare a semaforului și a pavajului tactil în zona unde își are domiciliul. Avocatul Poporului a cerut informații cu privire la sesizarea petentului, iar în urma intervenției sale, cererea petentului a fost soluționată în mod favorabil, montarea semaforului și a pavajului având loc.

O altă petiție s-a înregistrat în Dosarul nr. 1363/2014; petiționarul sesizând Avocatul Poporului cu privire la faptul că nu a fost informată asupra modului de calcul al alocației pentru copilul cu handicap de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială. Aceasta din urmă a fost sesizată de către Avocatul Poporului și a fost rugată să comunice soluția pe care o va adopta. În cele din urmă, nelămuririle petentei au fost clarificate.

Rolul Avocatului Poporului și activitatea sa în domeniul armatei și justiției

În cursul anului 2014, conform raportului anual întocmit de către Avocatul Poporului, în ceea ce privește domeniul armatei s-au înregistrat petiții ce se refereau la mai multe elemente, printre care: refuzul de a acorda pensie de militar, refuzul de a răspunde cererilor sau diverselor solicitări îndreptate spre Ministerul Apărării Naționale și altele.

Spre exemplu, un petent s-a adresat Avocatului Poporului formulând o cerere prin care explica faptul că nu a primit un răspuns din partea Unității Militare 01512, în condițiile în care acesta a solicitat o adeverință de salarizare care îi era indispensabilă pentru a i se recalcula pensia. Astfel, Avocatul Poporului s-a adresat mai întâi unității respective și neprimind nici un răspuns, a urmat un demers la Direcția financiar-contabilă al Ministerului Apărării Naționale. Aceasta din urmă a confirmat că unitatea a eliberat petentului adeverința necesară, făcând referire și la Odonanța Guvernului nr.33/2002, referitoare la eliberarea de către autoritățile publice centrale și locale a certificatelor și adeverințelor.

Dacă e să luăm în considerare domeniul justiției, aici s-au înregistrat foarte multe petiții referitoare la soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești, sesizări privind activitatea instanțelor, avocaților, privind acordarea de diverse ajutoare publice judiciare etc. În cursul anului trecut, s-au realizat demersuri de către Avocatul Poporului privind cazuri de neexecutare a unor hotărâri judecătorești, s-au înregistrat sesizări privind Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care nu și-a îndeplinit obligațiile. De pildă, a avut loc o sesizare în care petenta acuza faptul că A.N.R.P. nu a pus în executare sentințele, deși erau irevocabile și definitive. De asemenea, petenta a susținut și faptul că nu a primit răspuns la cererile sale. Avocatul Poporului a sesizat A.N.R.P., iar în urma demersului s-a admis acțiunea petentei, aceasta fiind îndreptățită la despagubiri, astfel că dosarul a fost închis în favoarea petentei.

Domeniul proprietate, muncă, protecție socială, impozite și taxe

Principalele petiții adresate Avocatului Poporului în cursul anului 2014, privitoare la încălcarea drepturilor privind proprietatea privată au fost referitoare la: încălcarea legii privind emiterea titlurilor de proprietate, cazuri de nerespectare a hotărârilor date de instanțele judecătorești, sau refuzul de a răspunde din partea autorităților privind restituirea unor drepturi de proprietate etc.

În cadrul domeniului muncii și a protecției sociale, s-au înregistrat în cursul anului 2014 mai multe petiții, dar instituția Avocatului Poporului a intervenit doar în anumite situații necesare. De pildă, în Dosar nr. 286/2014, petenta s-a adresat instituției Avocatului Poporului, motivând faptul că i-a fost încălcat dreptul la muncă, indicând art. 41 din Constituția României. Petenta are funcția de bibliotecar la Biblioteca comunei Bordești, județul Vrancea, și deși deține un contract de muncă în acest sens, aceasta, prin dispoziția emisă de primar, a primit și atribuții ce nu îi aparțin. Petenta a declarat, de asemenea, faptul că s-a adresat ulterior Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, primind un răspuns nesatisfăcător. Astfel, instituția Avocatul Poporului s-a adresat către Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Aceasta din urmă a declarat faptul că a sesizat primăria comunei pentru a emite un act administrativ și să rezolve situația, deoarece funcțiile pe bază de contract sunt distincte față de funcțiile publice. În cele din urmă, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a transmis o adresă către Avocatul Poporului, indicând faptul că fișa postului aparținătoare petentei va fi modificată, iar aceasta va urma să își exercite atribuțiile ce îi revin ca și bibliotecară.

În ceea ce privește taxele și impozitele, de pildă, în Dosar nr. 1615/2014, petentul s-a adresat instituției Avocatului Poporului, arătând faptul că acesta ar fi trebuit să fie scutit de plata taxei de habitat al veteranilor de război, însă nu i-a fost respectat acest drept. Taxa de habitat, fiind o taxa locală nu se poate aplica veteranilor de război, astfel că instituția Avocatului Poporului s-a adresat instituției reclamate, iar în urma aceste intervenții, debitul a fost radiat, petentul având calitatea de veteran de război.

Rolul Avocatului Poporului în cadrul controlului constituționalității legilor și ordonanțelor

Avocatul Poporului are posibilitatea de a sesiza Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea legilor. Potrivit noilor reglementări, Avocatul Poporului poate sesiza Curtea Constituțională atât în ceea ce privește constituționalitatea legilor înainte de promulgarea lor de către președintele țării, cât și după intrarea în vigoare a acestora.

Potrivit art. 19 din legea de organizare și funcționare a Avocatului Poporului, „În cazul sesizării privind excepția de neconstituționalitate a legilor și ordonanțelor care se referă la drepturile și libertățile persoanelor fizice, Curtea Constituțională va solicita și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului”. Astfel, putem observa două aspect importante, și anume: obligația Curții Constituționale de a solicita puncte de vedere, și obligația Avocatului Poporului de a forumula și comunica punctele de vedere.

Spre exemplu, în cursul anului 2014, Avocatul Poporului a semnalat o obiecție de neconstituționalitate, privitoare la Legea pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice. Această lege cuprindea dispoziții referitoare la: înregistrarea datelor utilizatoriilor de astfel de comunicații, a celor ce utilizează cartele, condiții prin care se realizează lucrările tehnice de comunicații, sancțiuni pentru nerespectarea obligațiilor.

De asemenea, legea prevedea că persoanele juridice ce au sarcina de a oferii servicii de internet publicului “au obligația de a identifica utilizatorii conectați la aceste puncte de acces, cât și obligația de a stoca pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora a datelor cu caracter personal, obținute prin reținerea datelor de identificare ale utilizatorului sau a numărului de telefon, prin plata cu card-ul bancar sau orice altă procedură de identificare care asigură direct sau indirect cunoașterea identității utilizatorului”.

Avocatul Poporului, examinând situația prezentă a considerat că obligația de a înregistra datele clienților, precum și stocarea acestora pe o durată de 6 luni reprezintă o încălcare a legii. Curtea Constituțională a considerat că existența acestei reguli duce la încălcarea dispozițiilor art. 26 din Constituția României, privind dreptul la viață intimă, familială și privată. Deci, prin urmare, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate.

Astfel, statul are datoria de a respecta confidențialitatea cetățenilor, iar obligația de stocare a informațiilor cu caracter personal reprezintă o încălcare a vieții private și intime.

Totodată, Avocatul Poporului poate adresa direct excepții de neconstituționalitate. Spre exemplu, cu privire la art. 56 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, unde se prevede faptul că militarii ce săvârșesc infracțiuni vor fi urmăriți penal în mod obligatoriu de către procurorul militar, iar aceștia își vor duce la îndeplinire sarcinile în funcție de parchetul din care fac parte, față de toți cei care participă la infracțiunile comise de militari.

Cu privire la acest caz, Avocatul Poporului a constatat că art. 56 din Codul de procedură penală nu este redactat într-o manieră clară, precisă, și nu sunt formulate situațiile în care poate avea loc urmărirea penală, astfel că destinatarul normei nu poate să le recunoască.

Având în vedere că dispozițiile Codului se referă la faptul că urmărirea penală se realizează față de toți participanții la infracțiunile comise de către militari, aici are loc o abordare greșită, deoarece se poate face o confuzie între participanții civili și cei militari.

Deci, ar fi fost necesar ca norma să fi fost formulată într-un mod clar pentru a nu exista pericolul de interpretare și aplicare greșită a acesteia . Putem preciza faptul că a avut loc o încălcare a egalității în drepturi, fiindcă acele persoane prevăzute în această normă nu se află în aceeași situație juridică.

Conform jurisprudenței Curții Constituționale, aceasta a realizat o delimitare foarte precisă între persoanele ce dețin o calitate civilă și militari.

În consecință, prevederile art. 56 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală sunt constituționale, dar numai dacă nu se aplică și participanților civili.

3.2. ATRIBUȚIILE AVOCATULUI POPORULUI

În ceea ce privește atribuțiile Avocatului Poporului, acesta le exercită fie din oficiu, fie la cererea persoanelor lezate în drepturile și libertățile lor, însă în limitele stabilite de lege.

De asemenea, Avocatul Poporului este independent, nu se substituie nici unei autorități publice, în vederea exercitării atribuțiilor sale: „ El nu este un avocat al celor nevoiași, ci un protector al tuturor”.

Deci, instituția Avocatului Poporului își exercită atribuțiile la cererea persoanelor fizice, a societăților comerciale, a diverselor persoane juridice.

Totodată, autoritățile publice au obligația și îndatorirea de a asigura sprijinul necesar pentru ca Avocatul Poporului să aibă posibilitatea de a-și exercita atribuțiile pe durata mandatului său.

Dacă se ivesc probleme ce țin de competența sa, Avocatul Poporului are posibilitatea de a se autosesiza. Deci, în cazul în care acesta constată că au existat încălcări grave ale drepturilor și libertăților persoanelor fizice, acesta se poate sesiza din oficiu.

Persoanele fizice pot formula cereri sau se pot adresa prin telefon, existând în acest sens un dispecerat telefonic, dar de asemenea, se pot adresa direct prin audiențe. Pentru a soluționa problemele, Avocatul Poporului va face anchete sau recomandări.

Având în vedere rolul său constituțional și legal, Avocatul Poporului primește, examinează și soluționează petițiile adresate de orice persoană fizică, indiferent de cetățenie, vârstă, sex, apartenență politică sau aspecte legate de religie..

Petiționarul trebuie să dovedească faptul că soluționarea cererii sale a fost refuzată de către administrația publică.

De asemenea, petițiile îndreptate soluționării de către Avocatul Poporului nu necesită plata taxei de timbru. În vederea soluționării chestiunilor cu care este sesizat, Avocatul Poporului are dreptul de a cere autorității administrației publice în cauză, să dispună luarea tuturor măsurilor necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice, iar în cazul în care se refuză luarea acestor măsuri de către administrația publică, atunci Avocatul Poporului are posibilitatea de a se adresa autorităților publice ierarhic superioare.

Deci, în consecință, autoritățile respective au obligația de a dispune luarea tuturor măsurilor necesare pentru a rezolva prejudiciile aduse, iar persoana lezată să fie repusă în situația anterioară.

De asemenea, în ceea ce privește atribuțiile sale, Avocatul Poporului organizează birouri teritoriale, acestea funcționează în cadrul spațiilor ce sunt asigurate de primari și de președinții consililor județene.

Avocatul Poporului are posibilitatea de a realiza anchete proprii, poate să ceară autorităților administrației publice date sau orice documente necesare pentru derularea anchetei, să audieze, să ia declarații de la conducătorii din cadrul autorităților administrației publice, dar și de la orice funcționar care poate furniza informațiile necesare pentru rezolvarea petițiilor.

Spre exemplu, se pot realiza anchete privind protecția copiilor, anchete privind egalitatea în drepturi, dreptul la ocrotirea sănătății, integritate fizică și psihică, protecția persoanelor cu handicap, anchete privind dreptul la proprietate privată, privind dreptul persoanelor vătămate de autoritățile publice, privind dreptul la muncă etc.

Un exemplu concret ar putea fi ancheta efectuată la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului din data de 26 iunie 2012. Ancheta s-a desfășurat în urma sesizării faptului că unul dintre reprezentanții A.N.P.C. nu a indicat legea care să prevadă ilegalitatea sau legalitatea în ceea ce privește modificarea graficului de rambursare a unui credit.

O altă anchetă desfășurată în data de 11 iunie 2012 la Ministerul Apărării Naționale, Direcția financiar-contabilă a avut în vedere faptul că Direcția fianciar-contabilă a refuzat nemotivat să acorde pensie de urmaș petentei în condițiile în care aceasta avea dreptul să primească o astfel de pensie. Petenta deținea o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar prin aceasta Ministerul Apărării Naționale a fost obligat la plata drepturilor petentei și acordarea pensiei. În ceea ce privește rezultatul anchetei, s-a emis o recomandare, nr. 27 din 28 iunie 2012, privind respectarea nivelului de trai, recomandare adresată Ministerului Apărării Naționale.

De asemenea, în ceea ce privește atribuțiile sale, Avocatul Poporului emite recomandări. Prin recomandările pe care acesta le poate emite, Avocatul Poporului sesizează autoritățile administrației publice privind ilegalitatea actelor sau faptelor administrative. Aceste recomandări nu trebuie confundate cu sancțiunile, fiindcă acestea reprezintă mai mult niște atenționări, autoritățile vor fii atenționate în vederea refacerii actului ilegal.

Aceste recomandări „nu pot fi supuse nici controlului judecătoresc și nici controlului parlamentar”.

Potrivit raportului anual pe 2014, efectuat de către Avocatul Poporului, rezultă că au existat mai multe recomandări pe diverse domenii de activitate, printre care și următoarele:

Recomandarea nr.1 din 24 ianuarie 2014. Această recomandare a fost adresată directorului executiv al Agenției pentru Protecția Mediului din județul Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 34 și art. 35 și art. 52 din Constituție, referitoare la dreptul la un mediu sănătos și dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică;

Recomandarea nr. 8 din 25 martie 2014, ce a fost adresată Ministrului Justiției și directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, având în vedere dreptul la ocrotirea sănătății și reevaluarea unor dispoziții privind executarea pedepselor.

Recomandarea nr. 11 din 7 mai 2014, adresată către primarul Municipiului Brașov, privitoare la respectarea dreptului de proprietate privată.

Recomandarea nr. 24 din 16 octombrie 2014, adresată către primarul Sectorului 3 din București, referitor la respectarea dreptului la informație, în temeiul dispozițiilor art. 31 din Constituție și a dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care soluționarea aumitor petiții se dovedesc a fii de competența autorităților judecătorești, Avocatul Poporului are posibilitatea de a se adresa, după caz, Ministrului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public sau președintelui instanței de judecată, aceștia având îndatorirea să comunice măsurile pe care le vor lua.

Totodată, Avocatul Poporului are dreptul de a se implica în controlul de constituționalitate a legilor și a ordonanțelor, control realizat de către Curtea Constituțională.

Deci, Avocatul Poporului sesizează Curtea Constituțională în ceea ce privește neconstituționalitatea legilor ce sunt adoptate de Parlament, înainte sau după intrarea lor în vigoare. În cazul legilor și ordonanțelor aflate în vigoare, acesta mai poate ridica în fața Curții Constituționale excepții de neconstituționalitate ale acestora.

Mai mult decât atât, în situația în care Curtea Constituțională solicită acest lucru, Avocatul Poporului poate să își exprime punctele de vedere referitoare la excepțiile de neconstituționalitate, aici fiind vorba de legile și ordonanțele ce privesc drepturile și libertățile cetățenilor.

Deci, una dintre atribuțiile principale ale Avocatului Poporului o reprezintă activitatea de soluționare a petițiilor.

De asemenea, Avocatul Poporului poate sesiza instanța de contencios administrativ, în baza legii nr.554 / 2004 privind contenciosul administrativ.

Astfel, acesta poate sesiza instanța de contencios atunci când în urma controlului constată că ilegalitatea actului sau excesul de putere nu poate fi soluționat într-o altă manieră decât prin intermediul justiției.

Cu privire la problemele de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești, prin hotărâri judecătorești irevocabile, Avocatul Poporului poate promova recurs în interesul legii în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, Avocatul Poporului prezintă rapoarte Parlamentului , anual sau chiar și la cererea acestora.

Raportul anual reprezintă bilanțul întregii activități a Avocatului Poporului pe durata unui an și trebuie înaintat președinților Camerelor Parlamentului cel târziu pînă la data de 1 februarie din anul următor.

Aceste rapoarte pot conține recomandări cu privire la legislație, soluții date în urma cercetărilor, detalierea principalelor probleme pe care le-a primit, situația cererilor primite sau orice alte măsuri cu privire la ocrotirea drepturilor fundamentale ale omului. Dar, în același timp, dacă Avocatul Poporului în urma cercetărilor sale constată că există anumite nereguli în legislație, ori anumite situații de corupție poate prezenta rapoarte chiar și președinților celor două Camere ale Parlamentului, sau, după caz, primului ministru.

Raportul anual pe 2014 al Avocatului Poporului presupune următoarele date: 16841 de audiențe privind încălcarea drepturilor persoanelor fizice, dintre care 2033 au fost înregistrate la sediul central, iar 14808 în cadrul birourilor teritoriale; au fost înregistrate 10346 de petiții, 6932 la sediul central, iar restul de 3414 în cadrul birourilor teritoriale; au fost înregistrate 8194 de apeluri telefonice prin seviciul de dispecerat, 2504 apeluri la sediul central și 5690 în cadrul birourilor teritoriale. Persoanele care s-au adresat instituției prin telefon au fost în special cele aflate la distanțe mari, acestea solicitând de regulă, anumite informați, primind recomandări de a formula cereri. De asemenea, pe parcursul anului trecut instituția a realizat un număr total de 137 de anchete, 33 în cadrul sediului central, iar 104 în cadrul birourilor teritoriale.

Raportul mai prevede și un număr de 56 sesizări din oficiu ale Avocatului Poporului, 33 de recomandări, 909 puncte de vedere ce au fost solicitate de către Curtea Constituțională și 3 excepții de neconstituționalitate. Mai mult decât atât, rezultă și faptul că Avocatul Poporului a întocmit două rapoarte speciale: “Raportul special privind dreptul consumatorului de a fi informat asupra sursei de proveniență a apei de masă”, înaintat Primului-ministru și “Raportul special privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate în România”, înaintat Primului-ministru, președinților celor două Camere ale Parlamentului, președintelui României și Ministrului justiției.

În ceea ce privește primul raport special pe anul 2014, cel privind dreptul consumatorului de a fi informat asupra sursei de proveniență a apei de masă, cuprinde probleme ce vizează faptul că populația nu este suficient sau deloc informată cu privire la sursa de proveniență a unui produs vital, și anume apa, deoarece pe etichete lipsesc informațiile necesare.

Este de principiu ca pe eticheta oricărui produs să se specifice originea sau proveniența acestuia, deoarece în caz contrar consumatorul este indus în eroare.

Spre exemplu, în cursul anului 2013, în cadrul Biroului Teritorial Brașov al instituției Avocatului Poporului s-a înregistrat o petiție privind această problemă. Prin petiția nr. 180 din 13 mai 2013, doamna D.C. ,din județul Brașov a semnalat încălcarea a două drepturi, și anume dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul persoanei lezate de o autoritate publică, drepturi prevăzute de legea fundamentală.

Petenta și-a exprimat nemulțumirea în ceea ce privește faptul că pe eticheta apei necarbogazoase “TIP” nu era specificată sursa de exploatare. Mai mult decât atât, aceasta a sesizat Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului din Brașov, dar nu s-a luat nici o măsură, situația nu a fost clarificată și nicidecum rezolvată, produsul continua să fie comercializat în aceeași stare. Astfel, Biroul teritorial al instituției Avocatului Poporului a sesizat Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului Brașov asupra acestui fapt, dar a primit un răspuns din care reieșea faptul că etichetarea respectivă este corectă, aducând ca argument Hotărârea Guvernului nr. 106 /2002 privind etichetarea alimentelor.

După aceasta, Avocatul Poporului a sesizat Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, aceasta din urmă informând prin adresa nr. 3090 din 25 iunie 2013, că nu este necesară specificarea sursei de exploatare pe etichetă, decât pentru apele minerale naturale și pentru cele de izvor. Prin urmare, problema s-a expus și la Ministerul Economiei în cadrul Serviciului Corp Control, care prin adresa nr. 231238 din 9 octombrie 2013 a înștiințat Biroul Teritorial Brașov asupra faptul că aceștia sunt de acord cu Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, specificând că legile aflate în vigoare în prezent nu au în vedere înscrierea obligatorie pe etichetă a sursei de exploatare a apei. De asemenea, se menționează faptul că va avea loc un demers la Administrația Națională Apele Române pentru a elabora o lege care să prevadă această măsură de obligativitate.

Prin urmare, instituția Avocatului Poporului a apreciat faptul că indiferent de proveniența apei de masă, este necesară informarea corectă a consumatorului, astfel că a propus modificarea și completarea Normelor metodologice din 7 februarie 2002 referitoare la etichetarea alimentelor și a Normelor de igienă din 20 februarie 2007 referitoare la apele potabile înbuteliate.

Prin formularea acestui raport special, instituția Avocatului Poporului a dorit să atragă atenția asupra faptul că dreptul consumatorului de a fi informat într-un mod corespunzător este absolut necesar și este foarte important ca acesta să nu fie indus în eroare, având în vedere că de multe ori se practică omisiuni de felul acesta.

În ceea ce privește cel de-al doilea raport special întocmit de Avocatul Poporului pe anul 2014, privind respectarea drepturilor copiilor privați de libertate, acesta a fost realizat cu ajutorul UNICEF din România. Deci, au fost analizate percepțiile copiilor aflați în detenție asupra modului în care sunt tratați.

În urma anchetei realizate de poliție, 68% dintre copiii audiați în cadrul eșantionului au declarat faptul că au fost purtați încătușați în public, mai mult de jumătate dintre copii, aproximativ 57 % au spus că nu le-au fost aduse la cunoștiință drepturile, iar 63 % au spus că li s-a interzis să facă reclamații de orice tip. În ceea ce privește asistarea de către avocați, 42 % dintre copii au spus că au primit de îndată un avocat în momentul în care au fost aduși la poliție, 30 % au declarat că doar după trecerea unei anumite perioade de timp au primit avocat, dar 27 % dintre aceștia nu au avut deloc avocat pe toată perioada anchetei. Mai mult decât atât, un procent de 22 % dintre copii au declarat că au fost abuzați fizic de către ofițerii de poliție sau de gardieni. De reținut este faptul că în cazul copiilor deținuți acest procent este de 4 ori mai mare decât în cazul altor infractori ce comit același tip de infracțiuni.

Astfel, s-au cules diferite date de la copii, iar în urma unui studiu aprofundat s-au formulat mai multe concluzii, printre care: s-a constat faptul că există o violență între deținuți care nu este tratată sub nici un fel, fiind acceptată, datele culese confirmă comportamentul agresiv între copii, dar și lejeritatea și indiferența din partea angajaților cu privire la acțiunile copiilor. Aceștia sunt pasivi și nu își dau interesul pentru rezolvarea acestor probleme. Comportamentul copiilor este cauzat în mod special din cauza separării de familie și de prieteni, de faptul că aceștia își petrec timpul numai în camere, cu mici excepții, când desfășoară activități scolare sau sportive, dar în general își duc existența în același mediu în mod repetitiv. Acestă situație se aplică atât în cazul centrelor de reeducare, cât și în cazul penitenciarelor. Deși legea prevede o distincție clară între penitenciare și centrele de reeducare, se pare că în realitate lucrurile nu stau cam așa, având în vedere că se aplică în mare măsură aproximativ aceleași tratamente copiilor în ambele spații.

Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că o bună soluție ar fi crearea mai multor oportunități pentru copii, aceștia să aibă posibilitatea să desfășoare mai multe activități în comunitate, să nu fie atât de izolați.

O altă atribuție importantă este exercitarea funcției de ordonator principal de credite. Astfel, Avocatul Poporului, fiind conducătorul instituției, exercită această atribuție.

CAPITOLUL IV

CONTROLUL EXERICITAT PRIN INTERMEDIUL INSTITUȚIEI AVOCATULUI POPORULUI

4.1 Modalitatea de adresare a unei cereri și condițiile sesizării Avocatului Poporului

Modalitatea de adresare a unei cereri către Avocatul Poporului

Conform art. 52 alin(1) din Constituția României revizuită „Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei”.

Petițiile se pot adresa Avocatului Poporului în formă scrisă, dar se pot depune și personal sau prin intermediul unui mandatar, fie la Serviciul de Registratură, fie la birourile teritoriale. Chiar și în situația în care petiția este depusă de către un mandatar, aceasta trebuie să cuprindă datele de identificare ale acestuia.

Există și situații în care petiționarul poate să își prezinte petiția oral, și nu în scris, astfel, existând un serviciu de dispecerat.

O altă modalitate aflată la îndemâna celui care dorește să înainteze o petiție este cea directă, adică prin intermediul audiențelor. Audiențele sunt un mijloc prin care cei care solicită, pot primi recomandări, sprijin, indicații din partea personalului din cadrului instituției Avocatului Poporului, aceștia fiind specializați în diferite domenii pentru a putea răspunde întrebărilor și solicitărilor primite.

În cazul în care petiționarul este nemulțumit de audiența dată de către personal, va putea primi în următoarea fază audiență din partea adjuncțiilor, iar în ultima fază, petiționarii se pot adresa chiar Avocatului Poporului pentru a primi audiență. Acesta din urmă va verifica veridicitatea motivelor, iar dacă acestea sunt întemeiate și dacă într-adevăr este necesară audiența, se va pronunța asupra acestui fapt.

Audiențele reprezintă un mijloc benefic, deoarece în cadrul acestora are loc un dialog cu cetățenii. Audiențele sunt folosite în foarte multe cazuri. Totodată, este și o modalitate eficientă, deoarece în cadrul audiențelor sunt identificate mai ușor problemele petiționarilor.

De asemenea, se pot adresa instituției Avocatului Poporului chiar și persoanele încarcerate, cele arestate, reținute, și chiar și minorii aflați în centrele de reeducare. Astfel, se concretizează principiul egalității drepturilor tuturor cetățenilor, dar și accesul la justiție. De asemenea, aceeași situație se aplică și în cazul membrilor unităților militare, aceștia au posibilitatea și permisiunea de a se adresa oricând Avocatului Poporului.

Totodată, dacă există situații în care se transmit mai multe petiții ce au ca obiect aceeași problemă, acestea urmează să fie conexate și vor avea același răspuns.

Condițiile sesizării Avocatului Poporului

Pentru a sesiza Avocatul Poporului ese necesar să se îndeplinească mai multe condiții. Este important de reținut că orice persoană se poate adresa acestei instituții dacă se află în situația în care dreptul său este lezat sau refuzat de o autoritate publică. Astfel, orice persoană are posibilitatea de a formula o petiție în cadrul căreia să ceară apărarea dreptului său.

În primul rând, o primă condiție pentru a formula o astfel de petiție este ca aceasta să se facă în scris, iar petiționarul să specifice datele sale de identificare. Este absolut necesar să existe această menționare, deoarece plângerile anonime sunt respinse. Totodată, este necesar să nu fi trecut termenul de un an de la data la care s-au produs faptele, sau de la data la care persoana în cauză a luat cunoștiință despre acestea. Odată trecut acest termen, cererile nu mai sunt luate în calcul. Astfel, putem preciza faptul că legea „sancționează interesul manifestat de petiționar”, luând în calcul și faptul că inclusiv probele sunt dificil de găsit la trecerea unui interval de timp mai îndelungat.

O altă condiție esențială are în vedere indicarea domiciliului persoanei care pretinde că i-au fost încălcate drepturile. De asemenea, este necesară specificarea clară a drepturilor sau libertăților încălcate și a funcționarului public sau a autorității administrative aflate în pricină.

În cazul în care petițiile sunt nefondate, Avocatul Poporului le poate respinge motivat sau poate să înceapă o analiză în vederea soluționării acestora, cerând date suplimentare necesare.

4.2 Modalitate de soluționare a cererilor de către Avocatul Poporului

Avocatul Poporului are la îndemâna sa mai multe proceduri prin care soluționează cererile pe care le primește.

În primul rând, Avocatul Poporului va examina cererea primită și va verifica dacă aceasta îndeplinește condițiile necesare, iar dacă aceasta este pe deplin întemeiată, Avocatul Poporului va formula în scris o cerere și va cere autorității administrației publice competente în cauză să reformeze sau să revoce actul administrativ și să repare pagubele ce i-au fost create persoanei lezate în drepturi, iar persoana a cărei drepturi au fost lezate, să revină la situația anterioară.

De asemenea, dacă informațiile deținute nu sunt suficiente, în măsura în care este necesar, Avocatul Poporului va solicita autorităților publice în cauză informații, acte, documente în vederea soluționării cererilor sau va putea audia și cere declarații din partea funcționarilor publici sau a organelor de execuție ale autorităților publice.

Totodată, Avocatul Poporului poate emite o recomandare, pe care o va adresa autorităților administrației publice, în situația în care constată că drepturile petiționarului au fost grav încălcate sau în situația în care constată că actul administrativ în cauză este ilegal.

Ca urmare a intervenției Avocatului Poporului, autoritățile publice în cauză vor lua măsurile necesare, vor repara prejudiciile aduse, având obligația de a-l informa pe Avocatul Poporului asupra deciziilor luate. Autoritățile administrației publice au un termen de 30 de zile de la data sesizării pentru a repara ilegalitatea comisă, în cazul în care nu se respectă acest interval, Avocatul Poporului va sesiza autoritățile administrației publice ierarhic superioare, care la rândul lor vor avea un termen de 45 de zile pentru a rezolva problema și pentru a comunica răspunsul.

În cazul în care vorbim despre o autoritate a administrației publice locale, prefectul va fi cel sesizat asupra problemei, acesta având termenul de 45 de zile pentru comunicarea răspunsului.

Pentru a aduce la cunoștiință modalitatea de soluționare petentului, Avocatul Poporului va putea face publică soluția, prin diferite moduri de informare, însă cu acordul persoanei sau persoanelor aflate în cauză. Pe de altă parte însă, dacă ne aflăm în cazul unor documente și date confidențiale, secrete, ce nu pot fi dezvăluite în formă publică, Avocatul Poporului va respecta aceste situații, conform articolului 26, alineatul 6 din legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului deține o anumită competență în ceea ce privește soluționarea petițiilor ce țin de autoritatea judecătorească.

Autoritatea judecătorească este alcătuită din instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, conform Constituției României. Puterea judecătorească are în vedere numai instanțele de judecată, fiind una dintre cele trei puteri ale statului. După cum prevede și legea fundamentală a țării noastre, puterile sunt separate în stat, având un echilibru.

Astfel, instanțele de judecată se află în mod continuu în raport cu celelalte instituții ale statului. Chiar și profesorul Romulus Ionescu subliniază acest lucru: „Organele administrației de stat, având o anumită competență special determinată, au capacitatea de a fi subiecte în anumite raporturi juridice”. În ceea ce privește instituția Avocatului Poporului, legea este prudentă atunci când face referire la petiții ce au ca obiect încălcări ce țin de zona justiției.

Astfel, pentru a clarifica aceste aspecte, legea nr. 35/1997 modificată și republicată, în art. 18 prevede că: „ În cazul în care instituția Avocatul Poporului constată că soluționarea petiției cu care a fost sesizată este de competența autorității judecătorești, se poate adresa, după caz, ministrului justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Public sau președintelui instanței de judecată, care este obligat să comunice măsurile luate”.

În ceea ce privește această modificare, putem preciza faptul că este una temeinică și corectă și putem observa că s-au adăugat și instanțele judecătorești. Astfel, în acest mod poate avea loc o comunicare mai bună și directă între Avocatul Poporului și președinții instanțelor judecătorești. Mai mult decât atât, Avocatul Poporului primea un număr foarte mare de petiții, privitoare mai ales la “tergiversarea exagerată a judecăților”. Deci, aceasta însemna că mai mult se reclamau faptele ce aveau în vedere modul de administrare a judecăților, iar aceste tergiversări erau cauzate de aparatul administrativ din cadrul instanțelor.

Deci, era necesară această modificare și includere a Avocatului Poporului, acesta având așadar posibilitatea de a se adresa președintelui instanței, nu judecătorului dosarului.

Profesorul universitar Ioan Muraru și-a exprimat punctul de vedere cu privire la revizuirea Constituției României, motivând necesitatea acestei schimbări și făcând referire și la raporturile dintre autoritățile publice și puterile statului, precum și la faptul că este important să se respecte drepturile fundamentale ale omului, nu doar teoretic, ci și practic.

Conform profesorului Ioan Muraru, revizuirea trebuie să aibă loc: „Mai întâi cu privire la autoritățile publice și raporturile dintre ele, în special dintre legislativ și executiv, pe de o parte, și puterea judecătorească, pe de altă parte, pentru că este evident că în ultima vreme aceasta din urmă este tratată cu neîncredere de liderii partidelor de guvernământ. Mai apoi, cu privire la drepturile fundamentale, la modul în care acestea ar putea fi mai eficient garantate, fără a rămâne la simpla afirmație constituțională”.

Astfel, conturându-și punctul de vedere, profesorul Ioan Muraru mai specifică faptul că trebuie să răspundem la toate întrebările date, deci ce anume se poate modifica în mod concret prin revizuirea Constituției: „dacă ne dorim un rezultat asemănător acelui din 1923”.

“Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil”. Convenția Europeană a drepturilor omului prevede aceste drepturi, în cadrul articolului 6. Prin revizuirea legii fundamentale a țării noastre, au fost reglementate și incluse aceste drepturi.

„Noțiunea de proces echitabil este un aproape imposibil de definit din cauza condițiilor speciale în care a apărut între constantele drepturilor și libertăților fundamentale în sistemele juridice contemporane”. Mai mult decât atât, „ideea de proces echitabil trimite la ideea de stat de drept, a cărui primă și esențială caracteristică constă în eliminarea arbitrarului și domnia legii”.

Astfel, putem preciza faptul că într-un stat de drept, așa cum este și al nostru, este absolut necesar ca dreptul la un proces echitabil să fie pe deplin respectat, iar având în vedere instituția Avocatului Poporului, este important ca toate persoanele ce adresează petiții, fiind vătămate de o autoritate publică, să aibă parte de un răspuns favorabil, un răspuns care să îi mulțumească.

Iată câteva exemple de cazuri concrete soluționate de instituția Avocatului Poporului:

Dosar nr. 9733/2010 – Petiția avea ca obiect abuzuri și nerespectări ale drepturilor omului, care au fost înfăptuite de procurori și de personalul din locul de detenție. Având în vedere sesizările semnalate, Avocatul Poporului a realizat mai multe demersuri, punând în atenția Procurorului General din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție posibilele încălcări și abuzuri de drept, acesta din urmă comunicând fapul că respectivele probleme au fot rezolvate conform legii. Petentul a susținut faptul că i s-au încălcat garv drepturile, că în primul rând, nu a primit consiliere psihologică, nu i s-a comunicat un răspuns privind posibilitatea de a avea parte de un psiholog, inculpata fiind transportată de polițiști de la locul de detenție la instanța de judecată. Astfel, instituția Avocatul Poporului a realizat o anchetă la Inspectoratul General din cadrul Poliției Române. În ceea ce privește rezultatele anchetei efectuate, s-a constatat faptul că inculpata, la data încarcerării nu a solicitat consiliere psihologică. Avocatul inculpatei, formuând petiția, a primit un răspuns din partea inculpatei, deoarece aceasta a luat legătura cu un psiholog, și a beneficiat săptămânal de această consiliere psihologică. Privind motivele pentru care inculpata a fost transportată cu ajutorul polițiștilor la instanța de judecată s-au referit la faptul că s-a avut în vedere protecția acesteia, deoarece persoanele arestate preventiv trebuie să fie asigurate și la locul de deținere, și pe tot traseul când are loc escorta.

Dosar nr. 1138/2010 – o petiționară a sesizat instituția Avocatul Poporului și și-a declarat nemulțumirea privind nesoluționarea cererii sale referitoare la acordarea pensiei de Casa Națională de Pensii, cerere trimisă mai apoi și la Casa de Pensii a Municipiului București. Astfel, instituția Avocatul Poporului a efectuat un demers și a sesizat atât Casa Națională de Pensii, cât și cea din Municipiul București. Rezultatele din urma acestei intervenții au fost favorabile pentru petentă, aceasta primind pensia cuvenită începând cu luna martie 2010.

Dosar nr. 5217/2014 – o petiționară a sesizat instituția Avocatul Poporului cu privire la faptul că o moară de măcinat ce funcționează în apropierea locuinței sale, provoacă disconfort fonic. Astfel, petenta a semnalat o posibilă încălcare a art. 35 din Constituția României, cu privire la dreptul la un mediu sănătos. Cu privire la această sesizare, instituția Avocatul Poporului s-a adresat primăriei comunei respective, cât și Gărzii Naționale de Mediu. Aceste autorități au adus la cunoștiință prin comunicare, faptul că situația a fost rezolvată, deoarece a fost emisă o autorizație de construcție pentru moara respectivă, iar acesta a fost mutată din zona unde își avea locuința petenta, la o distanță legală.

Dosar nr. 4722/2014 – O petentă s-a adresat instituței Avocatului Poporului, deoarece fiica sa a fost agresată de mai mulți câini ai străzii, în timp ce ieșea din Grădina Botanică din orașul Galați. Unul dintre câini a mușcat-o. După aproximaiv două luni de zile, a avut loc efectuarea unei anchete pentru a se verifica și a elucida condițiile în care a avut loc acest incident, precum și pentru a preveni pe viitor producerea unor astfel de evenimente. Astfel, s-a început încă din anul 2014, dulbarea gardului ce împrejmuia Grădina Botanică, în incercarea de a limita accesul câinilor. În momentul efectuării anchetei, conducerea din cadrul instituției a declarat faptul că are în vedere un plan, de împrejmuire a întregii suprafețe a gardului. De asemenea, Avocatul Poporului a fost înștiințat asupra faptului că se dorește siguranța vizitatorilor Grădinii Botanice, și vor fi continuate lucrările pentru a împrejmui cât mai bine gardul respectiv, deoarece se consideră a fi cea mai bună soluție. Astfel, în urma anchetei, Avocatul Poporului a trimis o Recomandare, cu scopul luării tuturor măsurilor pentru a împiedica accesul patrupedelor pe teritoriul din cadrul Grădinii Botanice.

Dosar nr. 721-2014 – mai mulți semnatari au adresat o cerere prin care au sesizat o posibilă încălcare a art. 49 din Constituția României, ce se referă la protecția tinerilor și copiilor. În cadrul acestei petiții, petiționarii au susținut faptul că trei minori, aflați în Centrul de Plasament „Mihai Eminescu”, sunt abuzați și agresați fizic, le este interzis să mai ia legătura cu persoanele apropiate lor, nu sunt protejați, și doresc să se întoarcă acasă, alături de ceilalți doi frați pe care îi mai au. Direcția Generală de Asistență Socială și pentru Protecția Copilului din Maramureș a fost sesizată de către instituția Avocatului Poporului cu privire la acest incident și a cerut acesteia să examineze situația. În urma demersului, Consiliul Județean Maramureș a trimis o adresă și a specificat că a avut loc mutarea copiilor, pentru a li se acorda consilierea psihologică necesară și pentru a conviețui în condiții optime.

Există și acte ce sunt exceptate de la controlul instituției Avocatului Poporului.

Avocatul Poporului poate respinge nemotivat petițiile ce nu fac obiectul activității sale. Astfel, una dintre principalele categorii de astfel de acte ce nu pot fi supuse acestui control au în vedere actele emise de către Parlamentul României. Astfel, Avocatul Poporului va respinge fără a motiva cererile ce au ca obiect astfel de acte.

De asemenea, sunt exceptate și actele sau faptele senatorilor și deputaților, actele Curții Constituționale, ale președintelui țării, ale președintelui Consiliului Legislativ, ale autorității judecătorești și ale Guvernului, o excepție făcând legile și ordonanțele.

Este important de reținut faptul că Avocatul Poporului deși lucrează împreună cu administrația publică, acesta acționează numai în favoarea persoanei fizice, deci în favoarea omului, în condițiile impuse de legea fundamentală, precum și de ale legi. În consecință, Avocatul Poporului, în rezolvarea petițiilor sale, nu are posibilitatea de a amenda funcționarii publici sau autoritățile publice, nu poate nici să dea în judecată și nici să revoce funcționarii.

Astfel, în sfera competenței sale, Avocatul Poporului soluționează toate petițiile privitoare la încălcări ale drepturilor și libertăților persoanelor fizice, fiind o autoritate administrativă autonomă, distinctă, în cadrul sistemului democratic constituțional.

Concluzii

Avocatul Poporului ar putea fi privit ca apărătorul drepturilor și libertăților noastre, acesta având mijloace de acțiune prin care realizează acest lucru, asigurând, totodată, relațiile dintre autoritățile publice și cetățeni, încercând să remedieze conflictele apărute între aceștia.

Deși este o instituție apărută abia după al doilea război mondial în țara noastră, putem spune că într-un timp foarte scurt, acesta și-a găsit locul în legislația țării, s-a dezvoltat din toate punctele de vedere și a obținut încrederea cetățenilor.

Instituția Avocatul Poporului este condusă de o persoană independentă, cu un mandat de 5 ani, având adjuncți cu specializări în diverse domenii. Rolul și scopul acestei instituții este de apărare a drepturilor și libertăților persoanelor, iar atribuțiile ce îi revin, le exercită fie din oficiu, fie la cererea persoanelor vătămate în drepturile și libertățile lor.

Deci, orice persoană poate solicita printr-o petiție Avocatului Poporului repararea drepturilor încălcate, în cazul în care constată că acestea au fost lezate prin acte sau fapte ale autorităților publice. La rândul său, Avocatul Poporului poate face anchete, poate emite recomandări și poate cere, totodată, autorităților publice în cauză, recunoașterea dreptului persoanei lezate, pentru ca aceasta să fie repusă în situația anterioară.

De asemenea, Avocatul Poporului întocmește un raport la sfârșitul fiecărui an, raport în cadrul căruia realizează un bilanț cu privire la întreaga sa activitate din anul respectiv. Realizarea acestui raport evidențiază și răspunderea Avocatului Poporului, care, are loc numai în fața Parlamentului, dat fiind faptul că aceste rapoarte vor fii obligatoriu prezentate în fața acestuia.

Este de observat faptul că, deși, instituția Avocatului Poporului are posibilitatea de a întocmi rapoarte, de a face propuneri de legi, deci, practic, deși se poate implica în activitatea de legiferare, acesta nu face parte din puterea legislativă, deoarece este o autoritate administrativ autonomă.

Existența acestei instituții este necesară pentru țara noastră și este și foarte utilă, având în vedere faptul că zi de zi ne întâlnim cu diverse cazuri de încălcare a drepturilor, și avem nevoie de o astfel de instituție care să vină în apărarea noastră.

Pentru a funcționa într-o manieră mai bună, este necesar ca această instituție să ia în considerare și să evalueze toate ordonanțele sau propunerile de acte normative, ce vin în contradicție cu drepturile cetățenilor, să își exercite într-un mod mai frecvent atribuția de control al constituționalității legilor.

Totodată, este important ca instituția Avocatului Poporului să se dezvolte încontinuu, să aibă în baza sa personal de încredere și adjuncți care să își cunoască foarte bine sarcinile și să răspundă într-un mod corect și eficient cetățenilor lezați în drepturile lor. Așadar, în acest fel, cetățenii vor avea mai multă încredere și bază în această instituție.

Anexa 1

Structura oganizatorică a instituției Avocatului Poporului

Anexa 2

Vomulul de activități al instituției Avocatului Poporului pe anul 2014

BIBLIOGRAFIE

Constantin Brânzan, Avocatul Poporului, Editura Juridică, București, 2004

Constanța Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București, 2007

Radu Chiriță, Dreptul la un proces echitabil, Editura Universul Juridic, București, 2008

Luminița Dragne, Drept constituțional și instituții politice, Editura Universul Juridic, București, 2009

Gheorghe Iancu, Drept constituțional și instituții politice, Ediția a IV-a revizuită și completată, Editura Lumina Lex, București, 2007

Cristian Ionescu, Instituții politice și Drept constituțional, Editura Juridică, București, 2006

Rozalia Ana Lazăr, Legalitatea actului administrativ, Drept românesc și drept comparat, Editura All Beck, București, 2004

Corneliu Manda, Drept administrativ, tratat elementar, Ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007

Ioan Muraru, E.S.Tănăsescu, Constituția României comentată pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2004

Ioan Muraru, E.S.Tănăsescu, Constituția României, Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2008

Ioan Muraru, „Revizuirea Constituției” în Curierul Judiciar, nr. 6/2014, Editura C.H.Beck

Mircea Preda, Autoritățile administrației publice-sistemul constituțional român, Editura Lumina Lex, București, 2002

Nicolae Popa, Gheorghe Dănișor, Ion Dogaru, Dan Claudiu Dănișor, Filosofia dreptului, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2010

Tudorel Toader și Marieta Safta, Judecătorul de drepturi și libertăți-aspecte teoretice și practice, în Revista “Dreptul”, nr.8/2014

Gheorghe Uglean, Drept constituțional și instituții politice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Daniela Valea, Drept constituțional și instituții politice, Editura Universității Petru Maior, Târgu-Mureș, 2007

Daniela Valea, Drept constituțional și instituții politice, Editura Universității Petru Maior, Târgu-Mureș, 2009

Daniela Valea, Sistemul de control al constituționalității din România, Editura Universul Juridic, București, 2010

Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 844 din 15 septembrie 2004

Constituția României adoptată în 1991 și revizuită în 2003, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003

www.avp.ro

BIBLIOGRAFIE

Constantin Brânzan, Avocatul Poporului, Editura Juridică, București, 2004

Constanța Călinoiu, Victor Duculescu, Drept constituțional și instituții politice, Editura Lumina Lex, București, 2007

Radu Chiriță, Dreptul la un proces echitabil, Editura Universul Juridic, București, 2008

Luminița Dragne, Drept constituțional și instituții politice, Editura Universul Juridic, București, 2009

Gheorghe Iancu, Drept constituțional și instituții politice, Ediția a IV-a revizuită și completată, Editura Lumina Lex, București, 2007

Cristian Ionescu, Instituții politice și Drept constituțional, Editura Juridică, București, 2006

Rozalia Ana Lazăr, Legalitatea actului administrativ, Drept românesc și drept comparat, Editura All Beck, București, 2004

Corneliu Manda, Drept administrativ, tratat elementar, Ediția a IV-a revăzută și adăugită, Editura Lumina Lex, București, 2007

Ioan Muraru, E.S.Tănăsescu, Constituția României comentată pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2004

Ioan Muraru, E.S.Tănăsescu, Constituția României, Comentariu pe articole, Editura C.H.Beck, București, 2008

Ioan Muraru, „Revizuirea Constituției” în Curierul Judiciar, nr. 6/2014, Editura C.H.Beck

Mircea Preda, Autoritățile administrației publice-sistemul constituțional român, Editura Lumina Lex, București, 2002

Nicolae Popa, Gheorghe Dănișor, Ion Dogaru, Dan Claudiu Dănișor, Filosofia dreptului, Ediția 3, Editura C.H.Beck, București, 2010

Tudorel Toader și Marieta Safta, Judecătorul de drepturi și libertăți-aspecte teoretice și practice, în Revista “Dreptul”, nr.8/2014

Gheorghe Uglean, Drept constituțional și instituții politice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Daniela Valea, Drept constituțional și instituții politice, Editura Universității Petru Maior, Târgu-Mureș, 2007

Daniela Valea, Drept constituțional și instituții politice, Editura Universității Petru Maior, Târgu-Mureș, 2009

Daniela Valea, Sistemul de control al constituționalității din România, Editura Universul Juridic, București, 2010

Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatului Poporului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 844 din 15 septembrie 2004

Constituția României adoptată în 1991 și revizuită în 2003, republicată în Monitorul Oficial nr. 767 din 31 octombrie 2003

www.avp.ro

Anexa 1

Structura oganizatorică a instituției Avocatului Poporului

Anexa 2

Vomulul de activități al instituției Avocatului Poporului pe anul 2014