Contabilitatea Taxei pe Valoare Adaugata Si a Altor Impozite Indirecte
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONTABILITATEA TAXEI PE VALOARE ADAUGATA SI A ALTOR IMPOZITE INDIRECTE
CUPRINS
LISTĂ CU TABELE ȘI FIGURI
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Considerațiuni generale privind sistemul de impunere și impozitele indirecte
1.1. Fundamente teoretice privind sistemul fiscal
1.2. Caracteristica și clasificarea impozitelor indirecte
1.2.1. Taxele de consumație
1.2.2. Taxele vamale
1.2.3. Monopolurile fiscale
1.2.4. Taxele de înregistrare și de timbru
1.3. Evoluția, funcțiile și rolul impozitelor indirecte
PARTEA PRACTICĂ
CAPITOLUL II.
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ – PRINCIPALUL IMPOZIT INDIRECT
2.1. Reglementări juridice privind TVA. Conținut, trăsături și caracteristici ale TVA
2.2. Principii care stau la baza T.V.A.
2.3. Mecanismul funcționării T.V.A
2.4. Taxa pe valoare adăugată, instrument fiscal de influențare a activității economice
2.5. TVA în alte țări
CAPITOLUL III. Activitatea economico-financiară și calcularea impozitelor indirecte la S.C. F.A.C. EST S.R.L.
3.1. Elemente generale privind S.C. F.A.C. EST S.R.L.
3.2. Factorii tehnologici
3.3. Analiza mediului extern
3.3.1. Amenințarea noilor intrați
3.3.2. Amenințarea produselor de substituție
3.3.3. Puterea de negociere a furnizorilor
3.3.4. Nivelul rivalității
3.3.5. Puterea de negociere a cumpărătorilor
3.4. Analiza mediului intern
3.4.1. Resursele materiale
3.4.2. Producție
3.4.3. Marketing
3.4.4. Cercetare – dezvoltare
3.4.5. Personal
3.4.6. Finanțe
3.4.7. Sistemul informațional
3.5. Obținerea certificări F.S.C. (Forest Stewardship Council)
3.6. Analiza SWOT
3.6.1. Puncte tari (strengths)
3.6.2. Puncte slabe (weaknesses)
3.6.3. Oportunități (opportunities)
3.6.4. Amenințări (threats)
3.7.Analiza principalilor indicatori economico – financiari
3.8. Politica de contabilitate, practica fiscală și impozitele indirecte a S.C. F.A.C. EST S.R.L
CAPITOLUL IV. Contabilitatea impozitelor indirecte la S.C. F.A.C. EST S.R.L.
4.1. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată
4.2. Contabilitatea altor impozite și taxe indirecte la S.C. F.A.C. EST S.R.L.
CONCLUZII
ANEXA NR. 1
ANEXA NR. 2
BIBLIOGRAFIELISTĂ CU TABELE ȘI FIGURI
INTRODUCERE
Prezentarea temei.
Satisfacerea nevoilor colective ale oricărei societăți impune realizarea unor venituri publice. Este adevărat că, pentru a-și îndeplini rolul și funcțiile sale, statul trebuie să mobilizeze resursele și să facă cheltuieli bănești. Prin urmare, statul procedează la repartiția sarcinilor publice între membrii societății – contribuabilii.
Obligația fiscală reprezintă instrumentul financiar și juridic prin care se înfăptuiește această repartiție, sub formă de impozite, taxe și alte sarcini fiscale specifice fiecărei țări și fiecărei etape istorice în parte.
Se constată că impozitele pot fi abordate din mai multe ipostaze:
ca principală sursă de formare a veniturilor statului;
ca modalitate principală de înfăptuire a alocării optime a resurselor între cele două mari sectoare definite după caracterul privat sau public al bunurilor produse în societate, în funcție de care se definește punctul optim al fiscalității;
ca instrumente de orientare a economiei prin obiectivele stabilite de către puterea publică;
ca instrumente de înfăptuire a echității sau justiției sociale în plan fiscal, denumită echitate fiscală;
ca instrumente de influențare a inflației prin orientarea comportamentelor tuturor contribuabililor, privind consumurile de resurse, de bunuri și servicii.
Motivarea abordării subiectului.
Impozitele și taxele constituie componente tot mai importante ale vieții economice, prin intermediul cărora statul își procură resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a căror realizare depinde îndeplinirea funcțiilor sale. Impozitele indirecte se percep de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a acestora.
Alături de impozitele directe orice țară apelează și la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum). Pentru a pune în evidență conținutul și necesitatea impozitării indirecte se impune compararea diferențelor ce există, atât din punct de vedere științific, cât și juridic-administrativ, între cele două mari categorii de impozite: directe și indirecte.
Din punct de vedere științific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă în cazul impozitelor directe obiectul acestora îl reprezintă existența venitului / averii, în cazul celor indirecte obiectul impunerii îl constituie cheltuirea / consumul venitului / averii.
O a doua diferență între cele două tipuri de impozitare rezidă în incidența și repercusiunea lor, adică a modului în care impozitele afectează pe cineva și ceva.
Impozitele directe au o incidență directă, adică plătitorul este aceeași persoană cu suportatorul și nu pot fi repercutate, de regulă, asupra altor persoane. în cazul impozitelor indirecte, incidența (sarcina fiscală) este indirectă, acest lucru fiind prevăzut prin lege.
Astfel, în cazul impozitării directe a venitului sau averii există așa numitul rol nominativ (o poziție, un fișier în memoria calculatorului); orice plătitor are o poziție deschisa la fisc. Acest lucru nu se regăsește însă și la impozitele indirecte unde nu se cunoaște dinainte contribuabilul.
Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală și faptul că asigură statului venituri relativ stabile. Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere, ci o circulație, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului și în același timp este și mai puțin costisitoare decât impozitarea directă.
Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporționalității cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului că nu ține seama de situația personală a plătitorului.
Concomitent redresarea economiei este posibilă prin elaborarea unui mecanism fiscal eficient, în cadrul căruia un rol important le revine impozitelor indirecte. De aceea, considerăm oportună efectuarea unui studiu consacrat estimării impactului impozitelor indirecte asupra îmbunătățirii sistemului de impunere fiscală.
Scopul investigației constă în a determina direcțiile de perfecționare a sistemului de impunere prin intermediul impozitelor indirecte.
Realizarea acestui scop determină următoarele sarcini: analiza, generalizarea și interpretarea teoriilor economice fundamentale în domeniul fiscalității, cu scopul evidențierii acesteia, în fundamentarea științifică a locului politicii fiscale; cercetarea tipologiei impozitelor indirecte, a particularităților definițiilor și delimitărilor conceptuale, precum și aspectele aplicării instrumentelor fiscale; determinarea specificului de impunere în baza impozitelor indirecte și particularitățile aplicării acestora pe plan național; elaborarea modelului de simulare și evidențierea efectelor impozitelor indirecte asupra activității unităților economice; elaborarea modelelor economice, ce ar permite analiza consecințelor aplicării impozitelor indirecte în industrie; elaborarea propunerilor de perfecționare a sistemului impozitelor indirecte în industrie.
Obiectul cercetării îl constituie practica impunerii indirecte a rezultatelor activității întreprinderi S.C. F.A.C. EST S.R.L. în corelare cu creșterea economică în perioada actuală.
Din șirul de metode și procedee, folosite în știința economică, în cadrul cercetării, au fost utilizate abstractizarea științifică, inducția și deducția, analogia și sinteza, modelarea economico-matematică.
Datele statistice ale Biroului Național de Statistică, materiale analitic-informaționale ale diferitelor organe centrale de specialitate ale administrației publice, rapoartele financiare ale S.C. F.A.C. EST S.R.L., constituie suportul informațional al lucrării,.
Noutatea științifică a rezultatelor cercetărilor este manifestă în:
sinteza și clasificarea teoriilor economice cu privire la esența și locul impozitelor indirecte;
relevarea mecanismului de impozitare indirectă și a modului de influență a acestora asupra evoluției economiei naționale și a agenților economici;
identificarea parametrilor impozitelor indirecte în sectorul real și elaborarea schemei și modelului de simulare a acestora.
Structura și conținutul lucrării.
Pornind de la obiectivul de bază și de la sarcinile preconizate spre realizare, lucrarea este concepută și structurată, astfel: introducere; trei capitole, care reflectă conținutul de bază al cercetărilor efectuate; concluzii și recomandări; bibliografie și anexe.
În introducere este reflectată Prezentarea temei, motivarea abordării subiectului, scopul investigației, obiectul cercetării, este specificată noutatea științifică, importanța teoretică și valoarea aplicativă a rezultatelor.
Capitolul I, intitulat Considerațiuni generale privind sistemul de impunere și impozitele indirecte, include analiza sistemului fiscal al României, clasificarea impozitelor și în special, a celor indirecte. Atenție deosebită s-a acordat particularităților aplicării impozitelor indirecte în practica națională, concomitent s-a examinat conținutul și rolul acestora.
Capitolul II, Taxa pe valoarea adăugată – principalul impozit indirect, prezintă reglementările juridice referitoare la TVA, principiile care stau la baza taxei pe valoare adăugate, precum și mecanismul funcționării taxei pe valoare adăugate.
În capitolul III, Activitatea economico-financiară și calcularea impozitelor indirecte la S.C. F.A.C. EST S.R.L., se analizează situația economică a unui agent economic, în cadrul căruia mi-am efectuat practica de producție. Pe lângă calculele ce estimează starea economică a firmei, în acest capitol am prezentat la modul practic calcularea impozitelor indirecte.
În capitolul IV, intitulat Contribuția impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului administrației centrale de stat, se descriu mecanismele fiscale de stimulare a economiei bazate pe impozitele indirecte. De asemenea, tot în cadrul acest capitol este analizată contribuția impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului administrației centrale de stat.
Concluziile sintetizează rezultatele obținute în cadrul investigațiilor efectuate, care au dus la elaborarea lucrării.
PARTEA TEORETICĂ
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMUL DE IMPUNERE
ȘI IMPOZITELE INDIRECTE
1.1. Fundamente teoretice privind sistemul fiscal
Îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societății presupune mobilizarea la dispoziția autorităților publice a unor importante resurse financiare, care în perioada contemporană ating în mod frecvent 40% din produsul intern brut și uneori chiar depășesc acest nivel.
Resursele de natură fiscală constituie componenta de baza a fondurilor financiare publice, iar procurarea acestora presupune existența unui sistem fiscal bine articulat, funcțional și rațional.
De altfel, în domeniul fiscal sunt vehiculate mai multe noțiuni care se referă, în ultima instanță, la unul și același obiect și anume așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor, a taxelor și a altor venituri în favoarea statului sau altor autorități de drept public.
Astfel, termenul de fiscalitate este definit de Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva.
O altă noțiune des întâlnită în literatura de specialitate este cea de fisc definit ca instituție a statului …. investită cu dreptul de a așeza, încasa și urmări plata impozitelor și taxelor datorate statului de către contribuabili.
În ceea ce privește conceptul de sistem fiscal, există cel puțin două abordări.
O prima abordare consideră sistemul fiscal ca fiind totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la pitulat Contribuția impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului administrației centrale de stat, se descriu mecanismele fiscale de stimulare a economiei bazate pe impozitele indirecte. De asemenea, tot în cadrul acest capitol este analizată contribuția impozitelor indirecte la formarea veniturilor bugetului administrației centrale de stat.
Concluziile sintetizează rezultatele obținute în cadrul investigațiilor efectuate, care au dus la elaborarea lucrării.
PARTEA TEORETICĂ
CAPITOLUL I
CONSIDERAȚIUNI GENERALE PRIVIND SISTEMUL DE IMPUNERE
ȘI IMPOZITELE INDIRECTE
1.1. Fundamente teoretice privind sistemul fiscal
Îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului în scopul satisfacerii nevoilor generale ale societății presupune mobilizarea la dispoziția autorităților publice a unor importante resurse financiare, care în perioada contemporană ating în mod frecvent 40% din produsul intern brut și uneori chiar depășesc acest nivel.
Resursele de natură fiscală constituie componenta de baza a fondurilor financiare publice, iar procurarea acestora presupune existența unui sistem fiscal bine articulat, funcțional și rațional.
De altfel, în domeniul fiscal sunt vehiculate mai multe noțiuni care se referă, în ultima instanță, la unul și același obiect și anume așezarea, urmărirea și perceperea impozitelor, a taxelor și a altor venituri în favoarea statului sau altor autorități de drept public.
Astfel, termenul de fiscalitate este definit de Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva.
O altă noțiune des întâlnită în literatura de specialitate este cea de fisc definit ca instituție a statului …. investită cu dreptul de a așeza, încasa și urmări plata impozitelor și taxelor datorate statului de către contribuabili.
În ceea ce privește conceptul de sistem fiscal, există cel puțin două abordări.
O prima abordare consideră sistemul fiscal ca fiind totalitatea impozitelor și taxelor provenite de la persoanele fizice și juridice care alimentează bugetele publice. Este o abordare caracterizată prin concizie și expresivitate care permite o analiză mai ușoară și mai eficientă a modului în care este constituit și funcționează un sistem fiscal. Ea are însă în vedere numai unul din elementele (este adevărat, elementul central) care compun sistemul fiscal.
Cea de-a doua abordare, mult mai complexă, încearcă să reunească ansamblul elementelor de natură economică, tehnică și administrativă referitoare la activitatea de impunere. În această abordare, sistemul fiscal cuprinde ansamblul de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulțime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecți fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivului sistemului.
Această abordare, pentru care optează și alți autori, presupune ca în definirea sistemului fiscal să fie avute în vedere:
sistemul de impozite și taxe, directe și indirecte, care funcționează în cadrul economiei. Întrucât impozitele și taxele sunt instituite prin legi și alte acte normative care consfințesc, în ultima instanță, dreptul de creanță fiscală asupra contribuabililor, toate aceste reglementări legislative de natură fiscală trebuie considerate ca făcând parte din sistemul fiscal;
metodele, tehnicile și procedeele ce alcătuiesc mecanismul și care permit așezarea, urmărirea și încasarea veniturilor cuvenite statului;
aparatul fiscal care să reunească cele două elemente enumerate anterior, să le pună în mișcare asigurând funcționalitatea mecanismului fiscal și realizarea în ultimă instanță a creanțelor fiscale.
Având în vedere aceste elemente care compun sistemul fiscal se pot identifica categorii de actori care acționează, fie ca parte activă, fie ca parte pasivă, în cadrul structurilor sistemului fiscal și anume:
actori dotați cu putere de decizie politica în materie fiscala. Potrivit Constituției României, decizia Parlamentului este în mod formal sursa de drept fiscal care se concretizează în dispoziții și reglementari ce figurează fie în Legea finanțelor publice, fie în legile fiscale care reglementează diferite impozite și taxe (legea privind codul fiscal), fie în legea anuală a bugetului de stat.
În mod excepțional, când împrejurările o impun, competența legislativă în materie fiscală poate fi delegată, pe termen limitat, puterii executive sub rezerva aprobării ulterioare de către Parlament a reglementarilor respective. De asemenea, la nivelul colectivităților publice locale, anumite competente în materie fiscală o au consiliile locale.
actori însărcinați cu deciziile administrative în domeniul fiscal cărora le revine sarcina punerii în aplicare a deciziilor legislativului în domeniul fiscal și responsabilitatea gestiunii finanțelor publice.
Deși formal, guvernul este însărcinat cu elaborarea bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale și urmărirea execuției acestor bugete, în fapt, Ministerul Finanțelor Publice îndeplinește nemijlocit aceste atribuții și ia măsuri pentru asigurarea echilibrului bugetar și înfăptuirea politicii financiare a statului. La nivel local asemenea responsabilități revin președinților consiliilor județene și primarilor care sunt sprijiniți de organele de specialitate.
Totalitatea impozitelor și taxelor, a principiilor, formelor și metodelor de stabilire, modificare și anulare a acestora, prevăzute de Codul Fiscal, precum și totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor reprezintă sistemul fiscal.
Codul Fiscal și din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta compun legislația fiscală. Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanțelor Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lângă Ministerul Finanțelor, Serviciul Vamal, de alte autorități de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de către autoritățile administrației publice locale, în temeiul și pentru executarea Codului Fiscal, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depășească limitele acestuia.
Impozitarea în România se efectuează în baza Codului Fiscal și a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în mod oficial, și care sunt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor și taxelor. Interpretarea / explicarea prevederilor Codului Fiscal și a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta este de competența autorității care le-a adoptat dacă actul respectiv nu prevede altfel. Orice interpretare / explicare urmează a fi publicată în mod oficial.
Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate și concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
Alte plăți efectuate în limitele relațiilor reglementate de legislația nefiscală nu fac parte din categoria plăților obligatorii, denumite impozite și taxe.
În România se percep impozite și taxe generale de stat și locale. Sistemul impozitelor și taxelor generale de stat include:
impozitul pe venit;
taxa pe valoarea adăugată;
accizele;
impozitul privat;
taxa vamală;
taxele rutiere.
Sistemul impozitelor și taxelor locale include:
impozitul pe bunurile imobiliare;
taxele pentru resursele naturale;
taxa pentru amenajarea teritoriului;
taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale;
taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei);
taxa de aplicare a simbolicii locale;
taxa de piață;
taxa pentru cazare;
taxa balneară;
taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orășenești și sătești;
taxa pentru parcare;
taxa de la posesorii de câini;
taxa pentru amenajarea localităților din zona de frontieră care au birouri vamale de trecere a frontierei vamale.
Impozitele și taxele enumerate mai sus se bazează pe următoarele principii:
neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislația fiscală a condițiilor egale investitorilor, capitalului autohton și străin;
certitudinea impunerii – existența de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritate și precizie a termenelor, modalităților și sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permițând acestuia o analiză ușoară a influenței deciziilor sale de management financiar asupra sarcinii lui fiscale;
echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice și juridice, care activează în condiții similare, în vederea asigurării unei sarcini fiscale egale;
stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări și completări ale prevederilor legislației fiscale nemijlocit prin modificarea și completarea prezentului cod;
randamentul impozitelor – perceperea impozitelor și taxelor cu minimum de cheltuieli, cât mai acceptabile pentru contribuabili.
La stabilirea impozitelor și taxelor se determină următoarele elemente:
obiectul impunerii – materia impozabilă;
subiectul impunerii – contribuabilul;
sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau taxa;
unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil;
cotele de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu obiectul impozabil;
termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia contribuabilul este obligat să achite impozitul sau taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a plății;
facilitățile fiscale – elemente de care se ține seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului impozitului sau taxei, precum și la încasarea acestuia, sub formă de:
scutire parțială sau totală de impozit sau taxă;
scutire parțială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
reducerea obiectului impozabil;
amânări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
eșalonări ale obligației fiscale.
Sursele de venituri ale bugetului de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale sunt reprezentate de impozitele și taxele percepute în conformitate cu prevederile Codului Fiscal și cu ale actelor normative adoptate în conformitate cu acesta. În partea ce ține de taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în România, impozitul pe venit și taxele rutiere, reprezintă surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.
Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sunt de asemenea taxa pe valoarea adăugată și accizele la mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unității date.
1.2. Caracteristica și clasificarea impozitelor indirecte
Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulație, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului și în același timp este și mai puțin costisitoare decât impozitarea directă.
Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporționalității cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului ca nu ține seama de situația personală a plătitorului.
Principalele categorii de impozite indirecte sunt:
taxele de consumație;
taxele vamale;
monopolurile fiscale;
taxele de înregistrare și de timbru.
1.2.1. Taxele de consumație
Cea mai răspândită formă de așezare a impozitelor indirecte o reprezintă taxele de consumație. Poartă denumirea de taxe dintr-o simplă obișnuință, în fond acestea sunt impozite în sensul că sunt obligatorii, nu presupun o contraprestație și sunt fără o destinație specială.
Taxele de consumație se așează în două moduri: fie ca taxă generală pe consum – taxa pe valoarea adăugată, fie ca un impozit special așezat numai pe vânzarea anumitor bunuri – accizele.
1.2.1.1. Taxa pe valoarea adăugata (TVA)
Forma sub care există în prezent taxa generală de consumație este taxa pe valoarea adăugată.
Taxa pe valoarea adăugată (impozitul unic încasat fracționat cum mai este denumit) se calculează asupra creșterii de valoare, adăugată de fiecare agent economic care participă la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări care intră sub incidența acestui impozit. Plătitori de TVA sunt toți agenții economici care vând produse, execută lucrări sau prestează servicii. Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrărilor și a serviciilor la preturile de facturare. Materia impozabilă este suma globală a vânzării. Suportatorul este consumatorul final.
Pentru înregistrarea în contabilitate a operațiilor privind TVA, se utilizează contul sintetic 442 Taxa pe valoarea adăugată, divizat în următoarele subconturi:
4423 TVA de plată
4424 TVA de recuperat
4426 TVA deductibilă
4427 TVA colectată
4428 TVA neexigibilă
Contul 4423 TVA de plată se utilizează pentru evidențierea obligațiilor de plată față de stat privind taxa pe valoarea adăugată. După conținutul economic, este un cont de datorii față de stat, iar după funcția contabilă, este un cont de pasiv.
Se creditează cu diferențele rezultate la sfârșitul lunii dintre TVA colectată (mai mare) și TVA deductibilă (mai mică).
Se debitează cu plățile efectuate către bugetul de stat privind taxa pe valoarea adăugată.
Prezintă sold creditor,care reflectă TVA exigibilă la plată.
Contul 4424 TVA de recuperat reflectă creanțele față de stat privind taxa pe valoarea adăugată. După conținutul economic, este un cont de creanțe față de stat, iar după funcția contabilă, este un cont de activ.
Se debitează cu diferențele rezultate la sfârșitul lunii între TVA colectată (mai mică) și TVA deductibilă (mai mare).
Se creditează cu valoarea încasărilor de taxă pe valoarea adăugată de la bugetul statului, pe baza cererii de rambursare și cu taxa pe valoarea adăugată de recuperat, compensată în perioadele următoare cu TVA de plată.
Prezintă sold debitor,care reflectă TVA de recuperat de la bugetul statului.
Contul 4426 TVA deductibilă se utilizează pentru evidențierea taxei pe valoarea adăugată, înscrisă în facturile primite de la furnizori pentru bunurile, lucrările, serviciile achiziționate de la aceștia, plătită acestora și deductibilă din punct de vedere fiscal. După conținutul economic, este un cont de creanțe, iar după funcția contabilă, este un cont de activ.
Se debitează cu sumele reprezentând TVA deductibilă.
Se creditează cu sumele deduse din TVA colectată și sumele reprezentând TVA deductibilă ce depășește TVA colectată, ce urmează a se recupera de la bugetul statului.
Contul nu prezintă sold la sfârșitul lunii.
Contul 4427 TVA colectată este utilizat pentru evidențierea sumelor datorate de întreprindere bugetului de stat, reprezentând taxa pe valoarea adăugată aferentă vânzărilor de bunuri, lucrări, servicii.
După conținutul economic, este un cont de datorii, iar după funcția contabilă, este un cont de pasiv.
Se creditează cu taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile emise către clienți și cu taxa pe valoarea adăugată neexigibilă, devenită exigibilă în timpul lunii.
Se debitează cu sumele reprezentând TVA deductibilă și TVA de plată. Contul nu prezintă sold la sfârșitul lunii.
Contul 4428 TVA neexigibilă este utilizat pentru evidențierea taxei pe valoarea adăugată neexigibilă, rezultată din vânzările și cumpărările de bunuri, lucrări și servicii executate cu plata în rate, precum și a celei aferente facturilor nesosite sau pentru livrările pentru care nu s-au întocmit facturi. După funcția contabilă, este un cont bifuncțional.
Se creditează cu TVA aferentă livrărilor de bunuri, lucrări,servicii cu plata în rate; cu TVA aferentă facturilor de întocmit; cu TVA aferentă cumpărărilor cu plata în rate, devenită deductibilă și TVA deductibilă aferentă facturilor sosite de la furnizori, evidențiate anterior ca facturi nesosite.
Se debitează cu TVA aferentă cumpărărilor efectuate cu plata în rate; cu TVA deductibilă aferentă facturilor nesosite de la furnizori; cu TVA colectată aferentă facturilor întocmite evidențiate anterior ca facturi de întocmit; cu TVA aferentă livrărilor de bunuri cu plata în rate, ce urmează a se evidenția ca TVA colectată.
Soldul contului reflectă TVA neexigibilă la plată.
În continuare este prezentat un exemplu al sistemului de conturi privind plata TVA:
Tranzacția 1
Se înregistrează factura furnizorului privind aprovizionarea cu materii prime în valoare de 10.000 lei, TVA 19%. Formula contabilă:
% = (+P) 401 Furnizori 11.900 lei
(+A) 301 Materii prime 10.000 lei
(+A) 4426 TVA deductibilă 1.900 lei
Tranzacția 2
Se înregistrează cheltuielile cu transportul materiilor prime în valoare de 2.500 lei, TVA 19%.Formula contabilă:
% = (+P) 401 Furnizori 2.975 lei
(+A) 624 Cheltuieli cu transportul 2.500 lei
de bunuri și persoane
(+A) 4426 TVA deductibilă 475 lei
Tranzacția 3
Se vând produse finite către clienți. Prețul negociat cu aceștia 5.000 lei, TVA 19%. Formula contabilă:
(+A) 411 Clienți = % 5.950 lei
(+P) 701Venituri din 5.000 lei
vânzarea produselor finite
(+P) 4427 TVA colectată 950 lei
Tranzacția 4
Regularizarea TVA la sfârșitul lunii. Aceasta presupune închiderea conturilor 4426 TVA deductibilă și 4427 TVA colectată.
TVAd = 2.375 lei
TVAc = 950 lei
Ne aflăm în situația:
TVAd > TVAc ⇒ TVAr
TVAd – TVAc = 1.425 lei (2.375 lei – 950 lei)
Rezultă, deci, TVA de recuperat în valoare de 1.425 lei. Formula contabilă:
% = (-A) 4426 TVA deductibilă 2.375 lei
(-P) 4427 TVA colectată 950 lei
(+A) 4424 TVA de recuperat 1.425 lei
În situația în care am fi avut TVAd = 950.000 lei și TVAc = 2.375 lei, regularizarea TVA la sfârșitul lunii ar fi fost următoarea:
%
(-P) 4427 TVA colectată = % 2.375 lei
(-A) 4426 TVA deductibilă 950 lei
(+P) 4423 TVA de plată 1.425 lei
Se poate observa faptul că, după operația de regularizare a taxei pe valoarea adăugată la sfârșitul lunii, conturile 4426 TVA deductibilă și 4427 TVA colectată se închid, adică nu mai prezintă sold, rezultând fie TVA de recuperat (când TVAd > TVAc), fie TVA de plată (când TVAd < TVAc).
În ceea ce privește comerțul exterior, nu se plătește TVA pentru exporturi, iar la importuri există taxa de compensare. Pentru exporturile făcute statul restituie firmei TVA deductibilă. În activitățile de export datorită detaxării mărfurilor acestea devin mai competitive prin preț. TVA perceput la import are rolul de a compensa pierderile la export care apar datorită detaxării. Dacă mărfurile s-ar livra la intern încasările statului ar crește. De asemenea, prin acest TVA la importuri are loc și o egalizare a șanselor pentru firmele naționale în raport cu cele străine, pentru că dacă nu ar exista TVA de import mărfurile externe ar fi mai competitive prin preț decât cele naționale.
TVA are o mare elasticitate față de procesele economice în sensul că, dacă afacerile se dezvoltă și TVA colectată, respectiv TVA de plată vor fi mai mari. Dacă vânzările stagnează și cuantumul TVA va fi mai mic și în consecință și încasările statului. Astfel, TVA ca de altfel toate impozitele indirecte copiază mersul economiei.
TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, însă ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea că devine regresiv în raport cu creșterea veniturilor și nici nu se pretează la un minim neimpozabil. Astfel, TVA afectează mai pronunțat persoanele cu venituri mici și pe cele care își afectează o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuieli de consum, de multe ori independent de voința lor fiind vorba de cheltuieli de strictă necesitate.
În țara noastră TVA a fost introdus în urmă cu 18 ani din următoarele considerente:
necesitatea înlocuirii formulei anacronice a fostului impozit pe circulația mărfurilor;
pentru creșterea resurselor statului;
din rațiuni de compatibilizare cu sistemele fiscale din tarile europene.
1.2.1.2. Accizele
Distinct de TVA în toate statele există taxe speciale de consumație care lovesc numai anumite produse. Accizele sunt aceste taxe speciale de consumație și se așează, de regulă, pe vânzarea acestor grupe aparte de produse.
În prezent, aceste grupe speciale de produse care fac obiectul accizelor sunt reprezentate, în principal, de bunurile care dăunează sănătății și de produsele considerate de lux.
Spre exemplu, în țara noastră se plătesc accize pentru următoarele grupe de produse:
alcoolul și băuturile alcoolice;
produsele petroliere;
produsele din tutun;
Comparativ sunt prezentate selectiv, câteva produse accizate în alte țări:
Franța: vinul, cidru, berea, apele minerale;
Germania: tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale;
Marea Britanie: spirtul, berea, tutunul, uleiurile minerale
Scopul accizelor este unul fiscal, desigur, și anume formarea de resurse la dispoziția statului. Cel puțin la fel de importantă este însă și motivația de ordin social a accizelor, prin faptul ca aceste pot fi folosite ca și pârghii fiscale pentru controlarea consumurilor, în sensul descurajării acelora care, spre exemplu, dăunează sănătății.
Plătitorii accizelor sunt agenții economici care importă produsul respectiv pentru vânzare, producătorii sau vânzătorii acestuia. Ca și în cazul TVA, suportatorul este însă, cel care cumpăra produsul respectiv, adică consumatorul final.
Acciza se calculează de regulă în două moduri, în funcție de cum este exprimată cota de impunere pentru fiecare produs accizat în parte. Astfel, cota de impunere poate fi:
cotă fixă în lei sau în euro pe unitatea de măsură specifică, de exemplu pe litru, pe gradul de concentrație, pe cifra octanică, etc.;
cotă procentuală care se aplică asupra bazei de impozitare.
Formule de calcul
Sumele datorate bugetului de stat drept accize se determină după cum urmează:
a) pentru bere:
A = C x K x R x Q, unde:
A = cuantumul accizei
C = numărul de grade Plato conținute
K = acciza unitară, în funcție de capacitatea de producție anuală
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în hectolitri)
b) pentru vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase și produse intermediare:
A = K x R x Q, unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitară, în funcție de capacitatea de producție anuală
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în hectolitri)
c) pentru alcool etilic:
A = C/100 x K x R x Q, unde:
C = concentrația alcoolică exprimată în procente de volum
K = acciza specifică prevăzută
d) pentru țigarete
Total acciză = A1 + A2, în care:
A1 = acciza specifică = K1 x R x Q1
A2 = acciza ad-valorem = K2 x PA x Q2, unde:
K1 = acciza specifică prevăzută
K2 = acciza ad-valorem prevăzută
PA = prețul de vânzare cu amănuntul maxim declarat
Q1 = cantitatea exprimată în unități de 1000 buc. țigarete
Q2 = numărul de pachete de țigarete aferente lui Q1
e) țigări și țigări de foi
A = Q x K x R, unde:
Q = cantitatea exprimată în unități de 1000 buc. țigări
K = acciza unitară prevăzută
R = cursul de schimb leu/euro
f) tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în țigarete și pentru alte tutunuri de fumat:
A = Q x K x R, unde:
Q = cantitatea în kg
K= acciza unitara prevăzută
R = cursul de schimb leu/euro
g) produse energetice
A = Q x K x R, unde:
Q = cantitatea exprimata în tone, 1000 de litri sau gigajouli
K= acciza unitara prevazută
R = cursul de schimb leu/euro
1.2.2. Taxele vamale
Taxele vamale reprezintă un impozit indirect care apare ca urmare a intervenției statului în comerțul internațional. Această intervenție a statului în economie se realizează pe două căi: direct și indirect.
Pe cale directă statul poate interveni, fie prin măsuri cantitative asupra importurilor sau exporturilor, este vorba de contingentări, prohibiții, etc., fie prin reglementarea schimburilor. Intervenția directă ridică probleme destul de delicate, deoarece poate conturba relațiile dintre state și poate avea efecte păguboase asupra raporturilor economice în perioadele următoare.
Intervenția indirectă se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor internaționale. Ceea ce se impune este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacției externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, este prevăzuta prin lege.
Deoarece taxele vamale sunt multiple ca număr, ca mod de așezare și fiecare având efecte diferite, pentru a elabora o politică vamală corespunzătoare intereselor generale ale statului se impune o clasificare a lor. Mulțimea taxelor vamale poate fi ordonată după cel puțin patru criterii:
în funcție de sensul fluxurilor comerciale;
după modul de fixare;
după modul de percepere al taxei;
după scopul instituirii taxelor vamale.
În funcție de sensul fluxurilor comerciale regăsim:
taxe vamale de import;
taxe vamale de export;
taxe vamale de tranzit.
Taxele vamale cu ponderea cea mai mare sunt cele de import și acestea se plătesc de către importatori odată cu depunerea documentelor ce atestă efectuarea tranzacției. Această taxă vamală se adaugă la prețul de cumpărare, sporind astfel prețul la care se vor vinde aceste produse în interiorul țării importatoare. În final taxa va fi suportată de consumatorul individual, ca de altfel, în cazul tuturor impozitelor indirecte.
Taxele de export se întâlnesc rar, deoarece statele sunt interesate în general în încurajarea exporturilor. Rațiunea lor este una fiscală și se întâlnește în țările care au nevoie stringentă de venituri și le pot obține în principal doar prin taxarea exporturilor, spre exemplu în țările care exportă masiv bogății naturale: minereuri, cafea, cacao, etc. Un alt scop al acestor taxe vamale ar fi acela al descurajării exporturilor de materii prime neprelucrate.
Taxele vamale de tranzit sunt introduse doar cu scop fiscal, deoarece nu afectează nici producția, nici consumul, dar fiind utilizat teritoriul național, statul impune taxa. Sunt practicate în cazuri foarte rare deoarece statele sunt interesate în general în tranzitarea teritoriului lor, obținând diverse beneficii de pe urma acestui lucru.
După modul de fixare taxele vamale pot fi:
taxe vamale autonome;
taxe vamale convenționale;
taxe vamale autonom-convenționale;
taxe vamale asimilate.
Taxele vamale autonome se aplică la importurile din țările cu care nu există acorduri privind clauza națiunii celei mai favorizate.
Taxele vamale convenționale au un nivel mai redus decât cele autonome și se aplică asupra relațiilor comerciale între țările care fac parte din anumite uniuni vamale. Se mai numesc și taxe vamale preferențiale.
Taxele vamale asimilate sunt temporare, ele fiind introduse cu ocazia preluării sistemului vamal al unei alte țări.
După modul de percepere al taxei întâlnim:
taxe vamale ad valorem;
taxe vamale specifice;
taxe vamale mixte.
Taxele vamale ad-valorem presupun utilizare unei cote procentuale definite care se aplică asupra bazei de impozitare, valoarea în vamă. Acest tip de taxe vamale sunt cel mai întâlnite. Utilizarea lor are avantajul simplității, dar prezintă neajunsul fiscal al variației randamentului, ca urmare a modificărilor frecvente a preturilor pieței mondiale.
Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea de măsură a utilității importate.
După scopul instituirii taxelor vamale regăsim:
taxe vamale cu scop fiscal;
taxe vamale cu scop protecționist;
taxe vamale cu scop preferențial;
taxe de sancțiune.
Taxele vamale preferențiale sunt determinate de negocierile între guverne și constau într-o reducere reciprocă a taxelor vamale.
Taxele vamale de sancțiune pot îmbrăca următoarele forme:
taxe anti-dumping, egale cu preț mondial – prețul de dumping;
taxe compensatorii, se aplică la produsele importate care beneficiază în țara de origine de subvenții ilegale;
taxe de retorsiune, se aplică atunci când un stat partener în relații comerciale își ridică taxele vamale, fără a se fi căzut de comun acord asupra acestui lucru sau fără o consultare reciprocă prealabilă.
Așezarea taxelor vamale pornește de la declarația vamală de import. Fiecare declarație de import este însoțită de licența care atestă legalitatea tranzacției, factura, documentele de transport internațional, certificatul care atestă originea mărfurilor și alte documente.
Baza o reprezintă factura deoarece pornind de la aceasta se calculează valoarea în vamă.
Valoarea în vama cuprinde prețul extern transformat în moneda națională la cursul oficial al zilei, la care se adaugă cheltuielile de transport, cheltuielile de asigurare și alte cheltuieli efectuate pentru transportul mărfii până la vamă.
Asupra acestei valori în vamă se aplică taxa vamală. După achitarea acesteia se primește în scris liberul de vamă și operația de vămuire s-a încheiat. Vămuirea se face de obicei la punctele vamale de frontieră, dar se poate face și la vămile de interior cu respectarea anumitor condiții privind garantarea efectuării plății taxelor.
Ansamblul taxelor vamale ale unei țări se constituie în tariful vamal. Tariful vamal stabilește modul concret de aplicare al taxelor vamale pe fiecare produs în parte. Practic este reprezentat de o listă vamală care cuprinde toate produsele ce fac obiectul comerțului internațional și conține precizări precise privind modul de percepere al taxelor vamale.
1.2.3. Monopolurile fiscale
Prin monopol fiscal se înțelege dreptul statului de a produce și / sau comercializa, în regim de exclusivitate, anumite produse.
Veniturile realizate de stat din monopolurile fiscale sunt reprezentate de profitul obținut din activitatea de producție sau comercializare în regim exclusiv și de taxa cuprinsă în prețul de vânzare încasat de la consumatori. Practic, acest impozit fixat asupra prețului de vânzare și care se include în acesta, se numește monopol fiscal.
1.2.4. Taxele de înregistrare și de timbru
Aceste taxe sunt obligatorii numai în cazul în care cetățeanul solicită un serviciu din partea statului.
În prezent există o multitudine de astfel de taxe și câteva dintre ele sunt prezentate mai jos.
Taxele judecătorești și notariale sunt printre cele mai des întâlnite și se plătesc pentru diferite procese. Taxele notariale reprezintă o taxa datorată bugetului statului pentru diferite înregistrări.
Pe lângă taxele de înregistrare mai există și alte tipuri de taxe de timbru și anume: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric și al artelor plastice, care alimentează diferite fonduri publice destinate susținerii unor activități din domeniul culturii, etc.
1.3. Evoluția, funcțiile și rolul impozitelor indirecte
Pentru prima dată, divizarea impozitelor în indirecte și directe a efectuat-o filozoful englez John Locke la sfârșitul secolului XVII. Economistul german Gekel a caracterizat aceste impozite în felul următor: impozite directe sunt acelea care se stabilesc nemijlocit față de capacitatea de plată, iar impozitele indirecte, ce se aplică la intermediere.
Din punct de vedere conceptual, teoria economică evidențiază două concepte privind impunerea indirectă. Reprezentanții primului concept au introdus în circulație definiția „impozite indirecte”. Adepții acestuia considerau că diferența dintre tipurile de impozite trebuie găsită în condițiile impunerii consumatorului final. În opinia acestora, impozitele incluse în preț și achitate nemijlocit de contribuabili se consideră impozite directe, restul impozitelor sunt indirecte.
Conform celui de-al doilea concept, impozitele se divizează conform criteriului administrativ, potrivit căruia impozitele indirecte se percep din prețurile mărfurilor, iar cele directe doar din venituri.
În decursul timpului, s-a concretizat esența așezării impozitelor directe și indirecte. Se consideră că impozitele directe se stabilesc, nemijlocit, față de venituri și bunuri – forma directă de impunere, iar cele indirecte – taxa pe valoarea adăugată, accizele, etc., se fixează prin intermediul prețurilor la mărfuri și servicii.
Odată cu schimbarea priorităților în politica financiară, impozitele indirecte, impozitele pe consum au fost criticate pentru caracterul lor regresiv, și anume pentru subminarea proporționalității lor, față de situația economică sau de venituri.
Începând cu anii ’60 ai secolului XX, taxa pe valoarea adăugată se consideră cel mai eficient impozit în politica și practica financiară. La momentul actual, TVA se percepe în circa 40 de țări, fiind percepută și în toate țările Uniunii Europene. Potrivit unei decizii a Uniunii Europene, TVA devine un impozit obligatoriu pentru țările membre.
Așadar, putem remarca că scopul politicii fiscale constă nu în standardizarea sistemelor fiscale naționale, ci în asigurarea compatibilității impozitelor conform Tratatului Uniunii Europene. E necesar de specificat că privitor , statele membre a UE, au ajuns în anul 1977 la un acord asupra unei baze comune de calcul. Deci, acest impozit a fost primul în procesul de armonizare a exigențelor legislației fiscale ale Comunității.
Una dintre primele țări, în care a fost introdus acest impozit, a fost Franța. Anume aici TVA reprezintă veriga principală a mecanismului de impunere indirectă. Modul de percepere a impozitului exclude impunerea multiplă. În mod deosebit, urmează să menționăm spectrul larg de cote ale taxei pe valoarea adăugată.
Astfel, cota-standard a TVA constituie 18,6%, cea majorată se aplică în mărime de 22% pentru anumite produse, precum: automobile, produse de tutun, parfum, blănuri scumpe, iar cota redusă se practică la majoritatea produselor alimentare, producția agricolă, medicamente și unele servicii. Acestea, constituind o pârghie de reglementare fiscală eficientă din partea statului, exercită un impact suplimentar asupra prețurilor, conjuncturii pieței și relațiilor de producție în ansamblu.
Germania este al treilea stat, după Danemarca și Franța, care a introdus TVA în componența impozitelor indirecte. O altă denumire, care se folosește în Germania pentru acest impozit, este impozitul pe circulație. Aportul acestui impozit în venitul bugetului este aproape de 28%.
În prezent, în Germania se aplică două cote de impunere: cota-standard – 15%, și redusă – 7%, cea standard fiind stabilită la majoritatea mărfurilor. Cota redusă se aplică la mărfurile alimentare livrate, consumate, importate și procurate pe teritoriul țării cu scopul utilizării în procesul de afaceri. Totodată, cota redusă se aplică la serviciile de transport la distanțe mici, la vânzarea cărților, ziarelor și a obiectelor de artă.
Pentru a asigura competitivitatea mărfurilor germane pe piețele mondiale pentru mărfurile importate, baza impozabilă o constituie costul vamal al mărfii importate, plus alte taxe de import (impozitul la produse importate în UE, accize, precum și cheltuielile de transport până la primul loc de destinație etc.).
Mărimea cotei de impunere la aceste mărfuri se stabilește analogic normelor pentru mărfurile de origine germană. În Germania, impunerea mărfurilor cu accize asigură bugetul țării în mărime de 10-11%.
Interes deosebit prezintă procedura de aplicare a taxei pe valoarea adăugată în Marea Britanie care practică cele mai progresive cote de impunere. Această categorie de impozit a fost introdusă în anul 1973 și urmărea așa scopuri ca: extinderea bazei impozabile, precum și armonizarea sistemului fiscal intern cu sistemul fiscal al țărilor-membre ale UE. Guvernul britanic demonstrează o atitudine specială față de impozitele indirecte în cadrul politicii fiscale, ca una din principale surse de constituire a bugetului.
Astfel, taxa pe valoarea adăugată se află pe locul doi, după impozitul pe venit, și constituie circa 17% din veniturile bugetului. La momentul actual, în sistemul fiscal britanic, se utilizează două cote de TVA: cota-standard, în mărime de 15% și cota zero percepută asupra principalelor produselor alimentare, îmbrăcămintea și încălțămintea pentru copii, producția tipografică, mărfurile exportate etc.
Din impozitele indirecte stabilite în Italia, merită menționată, în primul rând, taxa pe valoarea adăugată. Acest impozit se aplică față de diferența dintre venitul din vânzarea mărfurilor sau prestarea serviciilor și costul acestora. Cota-standard, în Italia, se stabilește în mărime de 19%, cota redusă – 13,9%. Pentru produse alimentare, ziare și reviste, se aplică cota în mărime de 4%.
În același timp, e necesar de menționat că numărul și nivelul cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă de la o țară la alta. Astfel, în Franța, Spania, Belgia, Grecia, Italia și Portugalia, se utilizează trei categorii de cote: cotă redusă, cotă normală (standard) și cotă majorată, în Germania, Irlanda, Luxemburg și Olanda se utilizează două categorii de cote, respectiv cota redusă și cota-standard, iar în Danemarca și Marea Britanie, se utilizează o singura cotă.
La ora actuală, în structura încasărilor în bugetele mai multor țări, din contul TVA, ponderea majoră revine cotei-standard. Pornind de la aceasta, constatăm că populația cu venituri mici este supusă unei presiuni fiscale neadecvate. De aceea, în
situația dată, e necesar să ținem cont de nivelul de dezvoltare economică al fiecărui stat, de nivelul de trai al populației în întregime și, nu în ultimul rând, de raportul dintre diferite pături sociale.
Este necesar să atenționăm că toate țările dezvoltate, cu excepția SUA, aplică TVA. Acest impozit este eficient atât pentru o economie dezvoltată, cât și pentru o economie slab dezvoltată. Structura încasărilor din impunere se stabilește individual pentru fiecare țară. Din aceste considerente, pentru politica fiscală a unui stat, este important determinarea raportului dintre impozitele.
PARTEA PRACTICĂ
CAPITOLUL II.
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ – PRINCIPALUL IMPOZIT INDIRECT
2.1. Reglementări juridice privind TVA. Conținut, trăsături și caracteristici ale TVA
Taxa pe valoarea adăugată este o formă de impozit asupra cifrei de afaceri care se aplică o singură dată produselor, indiferent dacă sunt mijloace de producție (materii prime, materiale auxiliare, combustibili, utilaje, etc.), sau bunuri de consum, precum și asupra serviciilor către populație.
Taxa pe valoarea adăugată constituie un impozit general de consum, care se aplică pe fiecare stadiul de producție al produsului final, asupra valorii adăugate de către producătorii intermediari și de producătorul final, inclusiv distribuția până la înstrăinarea către consumatorul final.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit multistadial, ca și impozitul pe cifra de afaceri pe care îl înlocuiește, dar nu are caracter cumulativ ca acesta.
Taxa pe valoarea adăugată este datorată de fiecare agent economic aflat pe traseul producător – consumator, dar de fiecare dată numai pentru valoarea adăugată în acel stadiu, și nu pentru valoarea de piață a bunului în cauză la punctul la care acesta a ajuns. Ca urmare, taxa pe valoarea adăugată care grevează un anumit bun ajuns la punctul terminus este egală cu suma fracțiunilor de impozit încasate de la agenții economici participanți la procesul de industrializare și comercializare a acelui bun. Suma încasată în mod fracționat de la producător, en-gros-ist și en-detail-ist nu poate întrece ca mărime pe cea pe care ar trebui să o încaseze de la comerciantul en-detail-ist, dacă impozitul ar fi unistadial.
Pentru ca taxa pe valoarea adăugată să piardă caracterul de impozit în cascadă, sau de bulgăre de zăpadă, pe care îl are impozitul pe cifra de afaceri, este necesar să se calculeze cu precizie ce valoare a adăugat, la bunurile produse sau comercializate, fiecare agent economic participant la procesul de producție – distribuție.
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă, din punct de vedere fiscal un impozit pe consum, suportat de consumatorul final, care are unele reguli și modalități de calcul specifice din punct de vedere contabil. Aceasta presupune înregistrarea taxei pe valoarea adăugată aplicată înspre clienți asupra operațiunilor realizate de întreprindere cu clienții săi și admiterea din punct de vedere fiscal a deducerii taxei ocazionate de tranzacțiile dinspre furnizorii de bunuri și servicii, cu furnizorii săi.
În principiu, consumatorul final este cel care suportă plata impozitului, astfel plătitorul legal de TVA este vânzătorul, el adăugând, la prețul de vânzare al mărfii, taxa pe valoare adăugată, dar suportarea reală a acesteia revine, potrivit mecanismului general al impozitelor indirecte, cumpărătorului final.
Taxa pe valoarea adăugată este percepută, la nivelul agentului economic, în mod fracționat asupra valorii adăugate la fiecare stadiu al circuitului economic.
Operațiunile supuse taxei pe valoarea adăugată se împart în două categorii:
operații care au ca efect transferul de bunuri, vânzări, aport la capitalul social, predare cu titlu gratuit;
operații care se materializează în prestări servicii.
Pentru bunurile comercializate în comerțul cu amănuntul: magazine comerciale, consignații, unități de alimentație publică sau alte unități care au relații directe cu publicul, precum și pentru unele prestări de servicii: transport, poștă, telefon, telegraf etc., prețurile sau tarifele practicate cuprind și TVA. În aceste cazuri taxa pe valoarea adăugată se determină pe baza cotei recalculată asupra sumei obținute din vânzarea bunurilor și din prestarea serviciilor.
Potrivit Legii 345 din 1 iunie 2002, TVA-ul este mai întâi un impozit indirect datorat bugetului de stat.
Este un impozit indirect pentru că se plătește de agenții economici care realizează producerea și desfacerea bunurilor, serviciilor, dar se suportă de cumpărător sau de consumatorii finali ai produselor sau serviciilor respective. Deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor și serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât și din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile, se poate sune că are un caracter universal.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru în raport cu numărul stadiilor prin care circulă produsul, pentru că taxa pe valoarea adăugată nu se aplică ca și impozitul pe circulația mărfurilor asupra prețului de vânzare din fiecare stadiu prin care trece produsul, încărcând prețul acestuia, ci doar asupra valorii care se adaugă de la un stadiu la altul. Valoarea adăugată reprezintă diferența dintre vânzările și cumpărările aceluiași stadiu al circuitului economic al produsului.
Se consideră că un impozit general pe consum este neutru, atunci când instituirea și perceperea lui nu modifică nici opțiunea producătorilor și nici pe cea a consumatorilor, adică nu-i orientează spre anumite produse, îndepărtându-i de la altele.
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit neutru unic, dar cu plata fracționată. Neutralitatea se referă la faptul că acest impozit, care nu permite nici un fel de discriminare, se prezintă sub forma unei cote unice care se aplică tuturor activităților economice, iar această denumire de fracționare derivă din faptul că ea se calculează pe fiecare verigă care participă la realizarea produsului finit. Permite fiecărui agent economic să scadă din TVA colectată pe cea deductibilă, aferentă operațiunilor din stadiile anterioare.
Se caracterizează prin transparență, întrucât asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaște exact și concret care este mărimea impozitului și a obligației de plată cei revine.
O altă caracteristică o reprezintă unicitatea, constând în faptul că indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă, până la realizarea produsului finit, adică deși trece prin două sau mai multe societăți este același ca nivel al cotei și ca mărime. Ca atare taxa pe valoarea adăugată nu este dependentă de întinderea circuitului economic.
Această taxă favorizează transporturile, deoarece produsele exportate sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată sau se restituie taxa pe valoarea adăugată plătită bugetului pentru materiile și materialele necesare fabricării de produse pentru export.
O altă trăsătură este aceea că aplicarea taxei pe valoarea adăugată se face numai în țara în care produsul se consumă, deci nu unde se realizează produsul.
Cu toate că denumirea taxa pe valoarea adăugată nu îndeplinește cerințele unei taxe, ci este un impozit indirect perceput la valoarea adăugată din fiecare etapă din circuitul economic, când se vând mărfuri, bunuri sau se prestează servicii, execută lucrări.
De asemenea, taxa pe valoarea adăugată mai prezintă următoarele avantaje:
creează condiții egale de concurență;
îmbină sferele prețurilor de producție cu cele de consum;
creează condiții pentru participarea economiilor naționale la procese de integrare economică, prin baza comună a mecanismului de impozitare.
Taxa pe valoarea adăugată este un instrument fiscal care prezintă unele dezavantaje legate de numărul mare de operațiuni financiar – contabile privind administrarea sa: calcularea, evidența, controlul corectitudinii modului de determinare și de plată, etc., necesită un volum mare de muncă, un personal mai numeros și are un caracter regresiv ca și impozitul pe circulația mărfurilor, față de veniturile populației.
2.2. Principii care stau la baza T.V.A.
Principiul de bază pe care se sprijină sistemul de funcționare al taxei pe valoarea adăugată, care elimină impozitarea în cascadă, constă în aceea că din taxa facturată pentru bunurile livrate se scade taxa aferentă serviciilor achiziționate sau realizate în unitățile proprii destinate realizării operațiilor impozabile, cunoscut sub denumirea de regimul deducerilor. Diferența de taxă în plus se varsă la bugetul de stat, iar diferența în minus se regularizează în condițiile prevăzute de lege.
Dreptul de deducere privește numai TVA înscrisă într-o factură sau alt document legal care se referă la bunuri și servicii destinate pentru realizarea de operații impozabile. Nu poate fi dedusă taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor sau serviciilor folosite în scopuri care nu au legătură directă și exclusivă cu activitatea firmei, fiind destinate satisfacerii unor nevoi personale ale proprietarilor sau personalului firmei, pentru distracție, divertisment și altele similare.
Ca taxă generală de consum, taxa pe valoarea adăugată cuprinde toate fazele circuitului economic, respectiv producția, serviciile și distribuția, până la vânzările către consumatorii finali, inclusiv.
Un alt principiu este teritorialitatea. Prestările de servicii, conform articolului 4 din Ordonanța Guvernului nr. 3/1992, sunt impozabile atunci când sunt utilizate în România independent de locul unde este situat sediul societății prestatoare de servicii. Bunurile din import sunt impozabile în România, la intrarea lor în țară, odată cu înregistrarea declarației vamale.
Exigibilitatea TVA este evenimentul care permite organului fiscal dreptul de a pretinde plătitorului plata taxei pe valoarea adăugată la o anumită dată. Pentru întreprinderile furnizoare, exigibilitatea fixează perioada cu titlu obligatoriu de plată a taxei pe valoarea adăugată, prin decontul de TVA. Pentru client acest eveniment dă motive la dreptul de deducere a TVA deductibilă.
Faptul generator ia naștere odată cu livrarea de bunuri sau a prestațiilor de servicii. Concret acesta este stabilit:
la expirarea perioadei pentru care se face decontarea sau la data prevăzută pentru plata ratelor pentru livrare de bunuri cu plata în rate;
data de înregistrare a declarației vamale pentru importurile de bunuri;
data emiterii documentelor pentru preluarea unor bunuri achiziționate sau fabricate de un agent economic pentru utilizarea sub orice formă;
Se consideră că la aplicarea taxei pe valoarea adăugată se folosește pricipiul originii, când se impozitează valoarea care este adăugată tuturor bunurilor indigene, inclusiv a celor care vor fi ulterior exportate, dar nu este impusă valoarea care a fost adăugată în străinătate și care este încorporată în bunurile care sunt importate. În acest caz este impozitată numai valoarea care își are originea în cadrul țării respective, deci exporturile sunt impozabile, iar importurile sunt exonerate. Acest sistem este comparabil cu TVA pe venit. Principiul originii apare oricum diluat, el referindu-se la comerțul interstatal, exporturile către țările străine fiind exceptate. Acest principiu nu funcționează în România.
La restaurarea acestui impozit s-a adoptat principiul destinației bunurilor livrate și serviciilor prestate, potrivit căruia bunurile și serviciile sunt supuse taxei pe valoarea adăugată în țara în care se consumă, nu în aceea în care se produc, astfel că:
bunurile și serviciile din țară și din import sunt supuse taxei pe valoarea adăugată, dacă sunt destinate beneficiarilor din România;
bunurile și serviciile exportate nu suportă taxa pe valoarea adăugată pe întreg circuitul economic, de la achiziționarea materiilor și materialelor, până la livrarea la export, inclusiv operațiile legate direct de exportul bunurilor și serviciilor.
Deci exporturile sunt exonerate, importurile sunt impozabile, acest sistem fiind compatibil cu cel de TVA pe consum.
Majoritatea țărilor care utilizează taxa pe valoarea adăugată, preferă principiul destinației, întrucât au avut în vedere faptul că importurile neimpozabile ar apărea pentru producătorii din țară ca un fenomen de defavorizare pentru bunurile indigene impozitate, destinate consumului intern.
Alegerea între principiile destinației și originii va influența forma metodei de calculare a valorii adăugate supuse impozitării.
2.3. Mecanismul funcționării T.V.A
Calcularea taxei pe valoarea adăugată de plată se poate face prin metoda deducerii sau prin metoda determinării la fiecare etapă a circuitului economic la care se aplică cota de impozit. Cele mai multe țări aplică metoda deducerii, metodă adoptată și de reglementările juridice din România.
Metoda determinării taxei pe valoarea adăugată la fiecare etapă a circuitului economic constă în stabilirea valorii adăugate aferente operațiilor realizate în circuitul economic din fiecare unitate patrimonială, valoare ce constituie baza de calcul la care se aplică cota de impozitare, rezultând direct taxa pe valoarea adăugată de plată, care se înscrie în factură și se încasează de la client.
Metoda deducerii se caracterizează prin aceea că baza de impozitare la care se aplică cota procentuală de TVA este prețul, respectiv tariful aferent bunurilor livrate și al serviciilor prestate, adică doar valoarea adăugată ca diferență între prețul de livrare și costul de achiziționare.
Taxa pe valoarea adăugată înscrisă distinct în factura furnizorului, calculată prin aplicarea cotei la prețul de livrare, la achiziționarea de bunuri, se înregistrează de către client ca un drept de creanță față de bugetul statului, deci nu este înregistrată pe cheltuieli sau în costul de achiziție al materiilor prime, materialelor sau mărfurilor.
La vânzarea de bunuri sau prestări de servicii, factura emisă va cuprinde prețul, respectiv tariful acestora și taxa pe valoarea adăugată calculată prin aplicarea cotei procentuale asupra prețului de livrare, respectiv tarifului, taxă ce se înregistrează ca obligație față de bugetul statului. Deci, la intrare în patrimoniu, întreprinderea plătește furnizorului taxa pe valoarea adăugată aferentă prețurilor, respectiv tarifelor bunurilor și serviciilor primite, iar la ieșire, la vânzare, aceasta încasează de la client taxa pe valoarea adăugată aferentă prețurilor și tarifelor bunurilor livrate și serviciilor executate.
Decontarea taxei pe valoarea adăugată cu bugetul statului se face pentru diferența care rezultă dintre taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise clienților și taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor primite de la furnizori pentru bunurile achiziționate și serviciile primite. Scăderea din taxa pe valoarea adăugată aferentă facturilor emise, taxă numită taxa pe valoarea adăugată colectată, a taxei pe valoarea adăugată aferentă facturilor pentru aprovizionări de bunuri și servicii, taxă numită taxa pe valoarea adăugată deductibilă, constituie operația de deducere.
Dacă taxa pe valoarea adăugată colectată este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată deductibilă, diferența constituie taxa pe valoarea adăugată de plată către bugetul de stat, iar dacă taxa pe valoarea adăugată deductibilă este mai mare decât taxa pe valoarea adăugată colectată, diferența constituie taxa pe valoarea adăugată de încasat de la bugetul de stat.
Taxa pe valoarea adăugată de plată (TVA/p), se stabilește pe baza următoarei formule de calcul: TVA/p = TVA colectată – TVA deductibilă
Taxa pe valoarea adăugată de recuperat (TVA/r), se stabilește pe baza următoarei formule de calcul: TVA/r = TVA deductibilă – TVA colectată
Plătitorii taxei pe valoarea adăugată au dreptul la deducerea taxei pe valoarea adăugată aferente intrărilor de bunuri sau servicii destinate realizării de operațiuni impozabile.
Gradul de participare al bunurilor și serviciilor achiziționate la realizarea de operațiuni impozabile se determină lunar, ca raport între suma reprezentând contravaloarea bunurilor livrate și serviciilor prestate supuse taxei pe valoarea adăugată și totalul operațiunilor realizate în luna respectivă. Acest coeficient este numit în metodologie prorata (Prt):
Prt = Valoarea facturilor pentru operațiuni impozabile x 100
2.4. Taxa pe valoare adăugată, instrument fiscal de influențare a activității economice
Aplicarea taxei pe valoarea adăugată a condus la eliminarea neajunsurilor impozitului pe circulația mărfurilor, în sensul că nu se mai aplică la întreaga valoare a produsului realizat în fiecare fază a circuitului economic, ci numai la partea adăugată, în etapa respectivă. În acest mod se înlătură și o altă anomalie nejustificată economic și nici juridic privind calculul impozitului pe circulația mărfurilor la o bază de calcul ce include și acest impozit, deci impozit la depozit.
Totodată prin deducerea taxei plătite în amonte, pentru produsele și serviciile achiziționate, are loc și ieftinirea produsului finit, fapt ce-i stimulează pe producători în realizarea unei cifre de afaceri cât mai mari. În aceeași direcție sunt stimulate activitățile economice și prin faptul că, cuantumul taxei rămâne fix indiferent de volumul afacerilor și este același indiferent de natura produselor vândute și serviciilor prestate.
Pentru încurajarea exportului statul, de regulă, exceptează de la plata taxei pe valoarea adăugată, acele produse care fac obiectul exportului. Astfel, o întreprindere care livrează mărfuri, atât pentru export, cât și pe piața internă, va plăti taxa pe valoarea adăugată numai pentru mărfurile destinate tranzacțiilor interne.
Reducerea costului investițiilor precum și a prețului de export, la fel ca și intrarea rapidă a sumelor în contul Bugetului de stat, prin încasarea impozitului în toate fazele circuitului economic al serviciilor și produselor, constituie un avantaj al introducerii taxei pe valoarea adăugată.
Odată cu introducerea taxei pe valoare adăugată au crescut considerabil veniturile curente ale bugetului de stat. Pe de altă parte introducerea taxei pe valoarea adăugată a dus la scumpirea produselor și serviciilor, cu efecte deosebite pentru populația țării noastre. Acestea sunt două consecințe majore ale aplicării taxei pe valoarea adăugată în România.
Adoptarea taxei pe valoarea adăugată în practica financiară a României poate fi considerată o premisă pentru stimularea exporturilor și diminuarea importurilor, pentru accelerarea circuitului economic din întreprinderi, pentru stimularea investițiilor și creșterea productivității muncii, în general pentru îmbunătățirea activității economico-financiare a unităților economice.
Impozitele în general constituie o sursă importantă de venituri bugetare, fiind un mijloc de redistribuire a veniturilor diferitelor persoane fizice și juridice. Sunt de asemenea un instrument de încurajare sau descurajare a unor activități, întreprinzători, ramuri de activitate pe plan teritorial, dar și un mijloc de stabilizare a conjuncturilor economice favorabile, întrucât fondurile bugetare nu se cheltuiesc numai pentru scopuri neproductive, ci și pentru redresarea unor activități economice.
În concluzie, se poate spune că, numai cu ajutorul mecanismelor fiscale, chiar dacă acestea sunt perfect adaptate la specificul și cerințele unei țări aflate în curs de dezvoltare, nu pot fi rezolvate problemele complexe cu care se confruntă economia acesteia. Drept urmare, iese în evidență necesitatea sprijinirii lor în efortul privind dezvoltarea economică, de către țările industrializate și organismele financiare internaționale.
2.5. TVA în alte țări
Începând cu anul 1958, regimul TVA se simplifică și se generalizează, prin mărimea sferei de cuprindere a produselor, se reduce numărul de cote la cinci din cele două pentru prestații de servicii. Din 1966 numărul de cote s-a redus la patru: cota normală, cota majorată, cota intermediară și cota redusă. În anii următori s-au efectuat modificări ale cotelor în scopul apropierii acestora de cele practicate în Comunitatea Economică Europeană. Totodată s-a lărgit sfera de cuprindere a T.V.A., astfel că legea financiară din 29 decembrie 1978 marchează ultima etapă de lărgire a câmpului de aplicare.
Taxa pe valoarea adăugată reprezintă principalul impozit indirect și, totodată, sursa de bază în alimentarea bugetului general al statului, deținând încă din 1980 aproximativ 40% din totalul resurselor bugetare, fiind urmată de impozitul pe venit. Astăzi fiscalitatea indirectă continuă să fie pe primul loc în regimul formării resurselor din impozite, în Franța. Constituirea și perfecționarea fiscalității în Franța a durat din 1948, când s-au manifestat primele încercări de fracționare a impozitului pe cifra de afaceri și deducerea de către plătitor a impozitului aferent cheltuielilor cu procurarea bunurilor materiale impozabile, până în 1977, când s-a încheiat acest proces prin armonizarea definitivă a TVA în țările membre ale Comunității Europene.
Astfel, legislația fiscală este într-o continuă schimbare, ceea ce este valabil și pentru T.V.A. Această evoluție este cu atât mai importantă în Comunitatea Europeană, unde procesul de armonizare determină statele membre să modifice gradual legislația lor pentru a se conforma regulilor comune.
Deși toate statele membre ale Comunității Europene au pus în aplicare Directiva a IV-a în sistemul lor legislativ, privind taxa pe valoarea adăugată, totuși, aceasta datorită datelor diferite de intrare în Comunitate, sau de introducere a taxei pe valoarea adăugată, au integrat de o manieră inegală directivele europene în sistemul lor legislativ național.
Experiența acumulată de Franța, care a introdus taxa pe valoarea adăugată încă din 1954, din inițiativa lui M. Laure, a demonstrat că impozitul general asupra consumului care răspunde cel mai bine necesității de neutralitate este taxa pe valoarea adăugată. În vederea satisfacerii cerințelor vamale comune, era necesar ca toate țările membre ale Comunității Europene să practice același tip de impozit.
Începând cu data de 01 ianuarie 1970, țările membre ale Pieței Comune au adoptat noul impozit și s-a urmărit eliminarea impunerii în cascadă, metodă acre se practică prin impozitarea cifrei de afaceri. În acest fel s-a realizat, în anul 1977, armonizarea definitivă a TVA în țările membre ale Uniunii Europene.
Până în anul 1988, taxa pe valoarea adăugată a fost adoptată în peste 50 de țări. Aplicarea taxei pe valoare adăugată facilitează legăturile între statele membre ale Uniunii Europene, introducerea ei fiind o cerință a membrilor acesteia. Taxa pe valoarea adăugată a fost introdu-să în ultimii ani în: Cehia, Polonia, Slovacia, Bulgaria, Estonia, Lituania, Ungaria.
Se poate vorbi de o tendință de universalizare a taxei pe valoarea adăugată în practica financiară.
În prezent, taxa pe valoarea adăugată în forma ei cuprinzătoare reprezintă o parte importantă a sistemelor fiscale din circa 70 de state ale lumii. Țările care nu au adoptat taxa pe valoarea adăugată sunt înclinate s-o ia în considerare în anii următori.
Numărul și nivelul cotelor taxei pe valoarea adăugată diferă de la o țară la alta. În unele țări se diferențiază cotele astfel: unele produse de primă necesitate, cu cererea neelastică și fără înlocuitori apropiați, se scutesc de impozit sau se impun cu cote mai reduse; produsele de lux și cu cerere foarte elastică, care se adresează unui număr limitat de consumatori, se impun cu cote ridicate; produsele cu o poziție intermediară, în ce privește solicitarea lor de către consumatori, se impun cu cotă considerată normală, situată între cele două extreme.
Rezultă că în majoritatea statelor opțiunea este pentru mai multe cote de impunere ale taxei pe valoarea adăugată. Astfel, în Belgia, Finlanda, Grecia, Spania și Suedia se aplică trei cote de TVA și anume: una normală și două reduse.
Și în România se practică o cotă normală și una redusă.
Activitățile Comunității Europene în domeniul taxei pe valoarea adăugată se rezumă la a stabili principiile armonizării sistemului taxei pe valoarea adăugată în statele membre, cu ajutorul directivelor. Acest fapt permite statelor membre să-și definească propria lor legislație între limitele fixate, dar în practică există diferențieri substanțiale între diferitele țări care au introdus taxa pe valoarea adăugată înaintea emiterii directivelor de către Comunitate. După eliminarea barierelor interne din Comunitate, nu se va mai pune problema importului sau exportului între statele membre.
Din punctul de vedere al României, studierea noului regim al taxei pe valoarea adăugată din Comunitatea Europeană, trebuie să facă parte din strategia de aderare a țării noastre. În prezent, noi ne pregătim să răspundem normelor și standardelor Uniunii Europene din punct de vedere politic, economic și social, iar Uniunea se pregătește la rându-i, pentru a ne primi, stabilind coordonatele reformei instituționale și modul în care bugetul comunitar va fi afectat. România trebuie să se pregătească de aderare, adoptând prevederile strategiei pusă la punct în acest scop, în timp ce Uniunea Europeană își evaluează problemele legate de reforma proprie și de mărirea numărului de membri în cadrul Conferinței Interguvernamentale.
CAPITOLUL III.
ACTIVITATEA ECONOMICO-FINANCIARĂ ȘI CALCULAREA IMPOZITELOR INDIRECTE LA S.C. F.A.C. EST S.R.L.
3.1. Elemente generale privind S.C. F.A.C. EST S.R.L.
Societatea comercială S.C. F.A.C. EST S.R.L., a fost înființată în anul 2003 și își are sediul în localitatea Pribilești, nr. 13A, cod poștal 437277, comuna Satulung, județul Maramureș.
Societatea are un statut propriu de organizare și funcționare, propus, modificat și adoptat de Adunarea Generală a Membrilor Cooperatori. Toți salariații societății au calitate de membrii cooperatori și fac parte din Adunarea Generală. Societatea are durata de funcționare pe termen nelimitat, începând cu data înmatriculării la Registrul Comerțului și are ca profil de activitate prelucrarea materialului lemnos, produsul final fiind semifabricatele din lemn. La data înființării, societatea avea un număr de 5 angajați, iar activitatea de producție se desfășura într-o hală închiriată.
Treptat, pe măsura creșterii producției și a cererii clientului, numărul membrilor cooperatori a crescut la 30 de angajați. Datorită programului de investiții realizate anual în mod responsabil și științific, astăzi societatea este dotată cu mașini și utilaje noi, de înaltă tehnologie, garanție a realizării unor produse de calitate superioară și într-un volum mare. Rezultatele financiare au permis, de asemenea, cumpărarea a două spații de producție și depozitare.
Structura organizatorică și evoluția numărului de angajați ai S.C. F.A.C. EST S.R.L. sunt prezentate în Anexa nr. 1.
Societatea are personalul angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu respectarea prevederilor Codului Muncii și a regimului asigurărilor sociale.
Structura organizatorică a societății, elaborată în concordanță cu actualele necesități de funcționare a societății cuprinde un număr de 30 membrii cooperatori (salariați), repartizați într-o secție de producție și două compartimente: personal – resurse umane și financiar – contabil. În cele două compartimente își desfășoară activitatea trei angajați, din care doi dețin studii superioare și un angajat studii medii, dar urmează studii universitare de licență.
După cum aminteam, principală funcțiune a S.C. F.A.C. EST S.R.L. o constituie producția de semifabricate din lemn. Aceasta se bazează pe un plan de producție, care stabilește ce anume urmează să se producă într-o anumită perioadă de timp. Elaborarea planului de producție se face prin colaborarea dintre cele două părți partenere: executantul, S.C. F.A.C. EST S.R.L. și beneficiarul. În elaborarea planului de producție se ține cont de durata ciclului de producție, organizarea liniei de producție, planul de întreținere și reparații.
Activitatea de programare a producției cuprinde patru etape și anume: programarea propriu-zisă, lansarea în producție, execuția și urmărirea producției.
Lansarea producției se face pe bază de comandă și cuprinde o serie de informații transmise spre executant, cum ar fi numărul de comandă, numărul de bucăți ce trebuie livrate beneficiarului, termenul de livrare a comenzii.
Producția se realizează într-o singură locație, unde este și sediul societății. Programul de lucru al personalului este de 8 ore pe zi, 5 zile pe săptămână, de luni până vineri, în total 40 de ore de lucru pe săptămână. În cazul în care nu se pot respecta termenii de livrare ai comenzilor, managerul societății, cu acordul Consiliului de administrație, poate decide modificarea programului de lucru și aducerea personalului la muncă, atunci când situație impune acest lucru.
3.2. Factorii tehnologici
Factorii tehnologici au impact mai ales asupra gradului de echipare tehnică și asupra modernizării întreprinderilor.
Calitatea este valoarea fundamentală și definitorie pe care o promovează S.C. F.A.C. EST S.R.L. pentru toate produsele și serviciile oferite clienților noștri.
S.C. F.A.C. EST S.R.L. a adoptat Sistemul de Management al Calității, conform cerințelor standardului ISO 9001:2000, documentat prin Manualul Calității și proceduri care acoperă activitățile din organizație.
Prin Sistemul de Management al Calității se garantează faptul că procesele și activitățile desfășurate sunt planificate, controlate și îmbunătățite continuu pentru a furniza clienților încrederea și satisfacția că produsele S.C. F.A.C. EST S.R.L. îndeplinesc în mod constant cerințele de calitate și sunt conforme cu standardele de calitate aplicabile.
Politica S.C. F.A.C. EST S.R.L. în Domeniul Calității vizează următoarele obiective:
Satisfacerea completă a cerințelor specificate de client și preocuparea pentru cunoașterea și depășirea așteptărilor acestuia;
Îmbunătățirea continuă a eficacității Sistemului de Management al Calității și a calității produselor;
Optimizarea costurilor calității, punând accentul pe costurile de prevenire și evaluare, în dauna celor corective;
Desfășurarea unei activități economice eficiente, care să permită oferirea unor produse de calitate la preturi competitive;
Conștientizarea întregului personal în ceea ce privește necesitatea de a produce calitate și profit.
S.C. F.A.C. EST S.R.L. se angajează să întrețină o cultură a organizației orientată spre îmbunătățirea continuă a proceselor, produselor și eficacității Sistemului de Management al Calității, să asigure disponibilitatea resurselor necesare și să efectueze periodic Analize ale Sistemului de Management al Calității în vederea îndeplinirii cerințelor și așteptărilor clienților noștri.
3.3. Analiza mediului extern
Mediul extern se definește ca un ansamblu de elemente exogene de natura complexă, care influențează comportamentul și performanța firmei.
Analiza mediului extern este oportună pentru a cunoaște evoluția cantitativă și calitativă a nevoilor manifestate pe piața internă și externă, pentru elaborarea strategiilor și politicilor firmei în mod real, pentru asigurarea cu resurse umane, materiale, financiare și informaționale, pentru adaptarea firmei corespunzător la subsistemele managementului microeconomic.
Competiția se desfășoară în cadrul unei „industrii”, definită ca un grup de firme ce realizează produse similare sau produse ce se află în relații de substituție.
Intensitatea competiției poate fi determinată cu ajutorul unui model propus de
M. Porter și anume „Modelul celor 5 forțe”. Rezultanta acestor forțe determină performanțele potențiale într-o industrie, măsurată în indicatori de profitabilitate. În funcție de această rezultantă se pot formula strategii în vederea îmbunătățirii competitivității pe piață.
Cele 5 forțe ale modelului Porter sunt:
amenințarea noilor intrați;
amenințarea produselor de substituție;
puterea de negociere a furnizorilor;
puterea de negociere a cumpărătorilor;
nivelul rivalității.
3.3.1. Amenințarea noilor intrați
Firma S.C. F.A.C. EST S.R.L. trebuie să facă față unei concurențe extrem de puternice. Principalii competitori sunt firmele mai mari, dar și societățile nou înființate. Analiza concurentei cuprinde mai multe elemente:
Prețul. Firmele concurente au preturi mai mari, ele adresându-se unui segment de piață, în care cerințele se axează mai mult pe calitate. Firma noastră are prețuri mai reduse la semifabricatele din lemn față de altele, dar poate că nu are aceeași calitate. Prețurile produselor finale variază în funcție de calitatea materialelor din care sunt realizate, preturile fiind comparabile cu ale firmelor concurente autohtone;
Calitatea. Calitatea produselor S.C. F.A.C. EST S.R.L. este comparabilă cu a firmelor concurente. În ceea ce privește materia primă aceasta provine din România și este de o calitate bună. Unii competitorii nou intrați în acest domeniu oferă o calitate superioară a semifabricatelor din lemn.
Nivelul de inovabilitate. Este un element de analiză ce poate genera elemente contradictorii, în funcție de tipul clientelei, existând persoane care preferă produsele tradiționale cu un nivel redus de inovabilitate, și alte persoane care caută elementul de noutate, produse care necesită un nivel crescut de inovabilitate, iar firma S.C. F.A.C. EST S.R.L. se încadrează în această ultimă categorie.
Serviciile. S.C. F.A.C. EST S.R.L. oferă o gama de servicii mult mai largă decât concurența și de calitate cel puțin egală cu cea oferită de firmele concurente.
Promovarea. Se realizează la o intensitate comparabilă cu firmele mult mai mari, însă trebuie să recunoaștem că la nivel internațional unele societăți au o reputație mult mai bună.
Rețeaua de distribuitori. Este mai redusă față de unele firme concurente, acesta fiind un punct slab al managementului firmei.
3.3.2. Amenințarea produselor de substituție
Nu se pot determina clar produse substituibile deoarece domeniul despre care este vorba e cel al prefabricatelor din material lemnos. În concluzie, produsele substituibile la care ar putea apela societățile concurente, putem afirma că nu constituie o amenințare.
3.3.3. Puterea de negociere a furnizorilor
Furnizorii pentru industria prefabricatelor din lemn se împart în mai multe categorii în funcție de calitatea materialelor. Astfel, se poate spune că există furnizori de produse de cea mai înaltă calitate, care sunt puțini la număr și au putere de negociere mai mare. Furnizori de materiale mai ieftine au o putere de negociere mai mică datorită calității mai slabe a produselor oferite.
Din cei peste 100 de furnizori interni de materii prime și materiale, cei mai importanți sunt R.A. OCOLUL SILVIC BAIA MARE, ROMSILVA, S.C. ANIA S.R.L.
Furnizorii de utilități, cu care societatea S.C. F.A.C. EST S.R.L. are încheiate contracte de furnizare sunt:
S.C. ELECTRICA S.A. pentru energie electrică;
R.A. APELE ROMANE pentru apă potabilă și industrială;
E.O.N. GAZ BAIA MARE pentru furnizare de gaz metan.
Alți furnizori interni de materii prime și materiale sunt:
S.C. COLANTI CONCORDE, pentru livrare de adezivi;
Grupurile LUKOIL și OMV, livrare benzina și motorină;
S.C. BUTAN GAZ, livrare propan lichid.
În categoria furnizorilor externi, putem aminti grupul WINTERSTEIGER AG, precum și mulți alți furnizori care livrează piese și consumabile pentru mașini și utilajele folosite în ciclul de producție.
3.3.4. Nivelul rivalității
Rivalitatea este cu atât mai intensă când pe piață există numeroși competitori de puteri apropiate, în condițiile unei piețe suprasaturate. Cu toate aceste este bine ca aceștia să fie cât mai puțini. Există anumite bariere de intrare, îndeosebi ce privesc marca comercială, care fac dificilă pătrunderea pe piață a unor noi competitori. De asemenea, accesul la canalele de distribuție este restrictiv.
În ciuda intensificării concurentei pe piață internă a producătorilor de produse lemnoase, S.C. F.A.C. EST S.R.L. își păstrează poziția fruntașă pe piață prin asigurarea satisfacției clienților, angajaților și acționarilor.
Cel mai puternic concurent pe piața internă locală este S.C. ARAMIS S.R.L. Baia Mare care fabrica atât produse similare, în principal produse semifabricate, cât și produse substituibile.
Alți concurenți interni, din zona în care își are sediul S.C. F.A.C. EST S.R.L., sunt S.C. ITALSOFA S.R.L. Baia Mare, S.C. MOBAM S.A. Baia Mare.
Pe piața externă, la aceste produse, cei mai importanți concurenți sunt grupurile IKA BASF Germania și BAYER Germania, fabricanți care utilizează aceleași tehnologii ca și concurenții interni.
3.3.5. Puterea de negociere a cumpărătorilor
Cumpărătorii pot exercita presiuni asupra firmei, în special când este vorba de intermediarii distribuitori – angrosiști sau detailiști, beneficiarii industriali, dar și în cazul grupurilor de cumpărători. Majoritatea clienților sunt fideli unei anumite companii. La produsele scumpe, dar cu o calitate ridicată, aceștia sunt foarte puțini, însă ei nu exercită o putere de negociere foarte mare. Trebuie avut în vedere faptul că aici se manifestă snobismul, oamenii nefiind preocupați să fie clienți tradiționali, care să lupte să scadă prețurile sau să ridice calitatea produselor. Ei sunt clienții care primesc prețurile și clienții care primesc calitatea.
Fișierul de parteneri al societății cuprinde un număr de 421 clienți, persoane fizice și juridice care folosesc produsele fabricate de S.C. F.A.C. EST S.R.L. ca materie primă sau direct în forma în care au fost achiziționate.
În țară firma are peste 55 de clienți care activează în agricultură sau în industrie.
În activitatea de comerț exterior, printre principalii clienți ai firmei se numără grupurile OXON Italia, CTK Olanda, DALYAN Turcia, ICEC S.U.A.
Clienții amintiți, atât cei interni cât și externi, sunt fideli firmei și produselor sale, declarându-se mulțumiți de calitatea acestora, fapt ce a determinat și stabilirea unor relații tradiționale, majoritatea de peste cinci ani. Din acest motiv și în vederea eliminării riscului de orientare a acestora către alți furnizori, din țară sau externi, firma recurge la tehnici și programe de fidelizare și recompensare, precum reduceri de preturi, rabaturi comerciale, discount-uri sau facilități la plată.
3.4. Analiza mediului intern
Mediul intern al întreprinderii este constituit din totalitatea elementelor care exprimă fizic resursele de care dispune întreprinderea (materiale, financiare, umane), capabile a funcționa sinergetic în scopul îndeplinirii misiunii ei. Resursele economice atrase în activitatea întreprinderii formează factorii de producție, elementele ce aparțin mediului natural, resursele umane, disponibilitățile bănești și dotările.
Existența componentelor mediului intern nu asigură îndeplinirea obiectivelor întreprinderii decât în măsura în care ele sunt integrate într-un ansamblu care să funcționeze sinergetic și care să reflecte capacitatea întreprinderii.
Ca și componentă a mediului intern întreprinderea interacționează cu toți factorii. În vederea achiziționării mărfurilor și serviciilor necesare, precum și pentru plasarea produselor ea realizează relații de piață. În procesul aprovizionării proprii și al desfacerii produselor și serviciilor, întreprinderea intră în relații de concurență cu întreprinderile de același profil.
Domeniile de interese în care acționează întreprinderea determină și crearea unor relații cu alte întreprinderi, respectiv relații de complementaritate, relații în cadrul filierelor sale industriale, relații preferențiale.
Competențele funcționale definesc știința utilizării resurselor într-un mod specific funcțiilor firmei și anume:
Resurse materiale;
Producție;
Marketing;
Cercetare-dezvoltare;
Personal;
Financiar;
Sistemul informațional.
La aceste cinci funcții se vor adăuga competențele legate de sistemul informațional. Din punct de vedere al managementului strategic sunt importante atributele funcționale ce pot genera avantaje competiționale pe termen lung și modul în care poate fi obținut un efect sinergetic prin interacțiunea acestora.
3.4.1. Resursele materiale
Societatea dispune de clădiri, construcții speciale, utilaje și instalații de lucru, mijloace de transport, etc. Toate aceste resurse de natura imobilizărilor corporale se află în proprietatea societății, aceasta nefiind nevoită să închirieze nimic, lucru ce ar determina creșterea costurilor.
Societatea dispune de o suprafața de 15.000 metrii pătrați din care 11.000 construcții (hale de producție, depozite, birouri), iar restul de 4.000 mp sunt terenuri folosite pentru manipulare, încărcare – descărcare de materiale, produse finite. Pentru întreaga suprafață S.C. F.A.C. EST S.R.L. a obținut certificate de atestare a proprietarii la cumpărare.
Gradul de uzură al clădirilor și construcțiilor este de circa 50 % , iar gradul de uzură al mașinilor și utilajelor este de 70 – 75 % și uzură morală medie.
Materiile prime și materialele sunt procurate atât de la furnizori interni cât și externi prin intermediul firmelor importatoare.
Din punct de vedere tehnologic, se pot consemna următoarele:
Dotarea societății se bazează pe utilaje cu performanțe medii, în stare de uzură accentuată;
Potențial de cercetare – proiectare nu există, iar cheltuielile cu cercetarea – dezvoltarea se situează sub 0,2 % din cifra de afaceri;
Întreținerea utilajelor se face defectuos, iar întreruperile accidentale sunt frecvente;
Consumurile energetice se măresc, dar nu se iau măsuri pentru reducerea lor;
Curățenia și ordinea sunt satisfăcătoare, iar locurile de lucru prezintă un nivel modest de organizare, fiind vizibile și pierderile prin așteptări și mișcări inutile;
Logistica internă e neorganizată, predominând transporturi manuale și depozitări la sol neordonate;
Din punctul de vedere al calității se aplica ISO 9000 începând cu anul 2001, implementându-se și sistemul de auditare internă și certificare la nivel național. Cu toate acestea procedurile de recepție sunt aplicate fără rigoare, costurile pentru prevenire și non-calitate au un nivel scăzut de încredere.
Societatea asigură clienților săi transportul mărfurilor oriunde în țară cu ajutorul celor 2 autotrenuri și 3 camioane precum și prin intermediul transportului feroviar prin societatea C.F.R. marfă.
3.4.2. Producție
Principalele competențe ale procesului de producție se asociază cu următoarele atribute:
amplasarea geografică: S.C. F.A.C. EST S.R.L. este amplasată într-o zonă deluroasă bogată în păduri de foioase, ceea ce constituie un avantaj în dezvoltarea producției semifabricatelor din lemn;
capacitatea de producție a S.C. F.A.C. EST S.R.L., este bună pentru o societate relativ mică având un număr de 30 de angajați;
calitatea produselor oferite este bună, în concordanță cu materia primă folosită;
costurile de producție sunt destul de mari datorită prețului ridicat al materiei prime și al utilităților;
stocurile și termenele de realizare sunt conectate între ele prin legături de tip cauză – efect și fac obiectul a numeroase modele de cercetări operaționale ce urmăresc optimizarea proceselor productive. Putem afirma că sunt onorate toate termenele de realizare a comenzilor.
3.4.3. Marketing
Competențele principale sunt legate de poziționarea pe piață a S.C. F.A.C. EST S.R.L. și se referă la individualizarea produselor firmei pe piață, astfel încât acestea pot fi percepute corect și distinct în comparație cu produse similare ale firmelor concurente, și definirea mixului de marketing, ceea ce implică descoperirea dozajului optim prin combinarea elementelor produs, preț, promovare și plasament.
O altă componentă importantă a marketingului a reprezintă identificarea momentului din ciclul de viață al produsului la un moment dat, în vederea adaptării acțiunilor de marketing ale produselor la vârsta acestora și eventual înlocuirea acestora cu unele produse de actualitate.
3.4.4. Cercetare – dezvoltare
Principalele competențe ale acestei funcții sunt denumite competențe tehnologice, deoarece sunt focalizate spre realizarea de noi tehnologii:
selecția produsului și tehnologiei este în concordanță cu elementele firmei și cu condițiile de piață;
proiectarea reprezintă conceperea produsului care trebuie realizat, tehnologiei și echipamentelor folosite la fabricare, a metodelor de muncă și a sistemelor de control necesare pentru realizarea produsului finit;
alegerea momentului de înlocuire a unei tehnologii, presupune o decizie dificilă pentru că trebuie să optimizeze transferul de resurse de la o tehnologie matură către una nouă competitivă și care să aibă cel puțin aceleași performanțe pe care le-a avut tehnologia înlocuită;
controlul reprezintă o activitate continuă cu rolul de a asigura, la ieșirea din cadrul procesului de producție a unor produse cu caracteristici corespunzătoare. Controlul vizează toate tipurile de activități desfășurate și se desfășoară la nivelul tuturor verigilor ce alcătuiesc „lanțul valorii”, conform principiilor TQM grupate în ISO 9000.
3.4.5. Personal
Personalul unității se compune din:
Muncitori direct productivi;
Muncitori indirect productivi;
Personal tehnic – productiv;
Personal de administrație, de conducere și execuție din cadrul compartimentelor funcționale;
Personal de deservire generală, de serviciu, de pază și pompieri.
Salarizarea personalului se face în acord individual / colectiv sau în regie (după timp).
Cantitatea de muncă pentru lucrătorii în acord se stabilește în baza normativelor de timp de muncă iar pentru celelalte categorii de muncitori sunt elaborate normative de personal. Personalul din compartimentele tehnice și funcționale își desfășoară activitatea conform atribuțiilor care le revin în fișa postului. Modul de angajare și de promovare se face conform contractului colectiv de muncă.
Din punct de vedere al resurselor umane se pot consemna unele aspecte și anume:
Rata medie anuală de disponibilizare a personalului a fost în jur de 15 %, motivul principal constituindu-l restrângerea activității;
Salariile medii lunare realizate sunt mai mici cu 25 – 30 % în raport cu media națională, nu există criterii de stimulare a personalului, ponderea stimulentelor fiind nesemnificativă.
Din punct de vedere strategic, principalele competențe, în domeniul resurselor umane la S.C. F.A.C. EST S.R.L., sunt asociate următoarelor activități:
selecția și evaluarea personalului vizează recrutarea și asigurarea resurselor umane corespunzător cu cerințele și nevoile societății;
evaluarea posturilor de lucru, presupune ordonarea tuturor posturilor în ordinea importanței acestora la nivelul întregii societății, în conformitate cu cerințele generale și specifice;
mențenanța resurselor umane, vizează procesele prin care se asigură menținerea capacității de muncă a angajatului titular de post de lucru
salarizarea personalului urmărește proiectarea unui sistem de salarizare corespunzător cerințelor organizației și asigură motivarea corespunzătoare a personalului în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în conformitate cu Fișa postului.
3.4.6. Finanțe
Capacitatea financiară a societății comerciale S.C. F.A.C. EST S.R.L. are în vedere resursele financiare de care dispune firma în prezent, precum și posibilitățile și modalitățile de atragere de capital, care ar putea venii în folosul creșterii eficacității și eficienței întreprinderii.
Principala resursă financiară a societății o reprezintă capitalurile proprii și atrase disponibile, respectiv fondurile proprii, subvențiile pentru investiții reglementate dar și împrumuturile comerciale pe termen scurt sau termen lung.
Societatea dispune de capitaluri proprii în valoare totală de 720.000 RON împărțite în 288 acțiuni, cu o valoare nominală de 2,5 RON / acțiune.
Societatea are cont curent deschis la Banca Comercială Română Agenția Ambient Baia Mare, prin intermediul căruia își realizează cea mai mare parte din încasări și plăți.
În ceea ce privește capitalurile atrase, societatea a contractat un credit pe termen lung în valoare de 250.000 RON, suma ce va fi folosită pentru realizarea unor lucrări de modernizare a mijloacelor și tehnologiilor de producție.
În urma analizei structurii financiare a firmei, s-a determinat nivelul capacității de împrumut a acesteia, ca raport între valoarea capitalurilor proprii și cea a capitalurilor permanente, capacitate de 0,65 (65 %), nivel considerat satisfăcător. De asemenea capacitatea de plată este calculată la un nivel satisfăcător ținând seama de solvabilitatea și rentabilitatea societății.
Cea mai mare parte a investițiilor realizate de întreprindere privesc capitalul fix și se referă la investițiile de extindere, de înlocuire sau de reînnoire. Societatea investește sume semnificative și în vederea raționalizării prin reducerea costurilor de producție. Acest lucru este posibil prin achiziționarea de utilaje mai performante, prin adoptarea unor tehnologii mai moderne și mai productive.
Pe lângă acestea apar și investițiile nemateriale cum ar fi: cheltuielile de cercetare – dezvoltare, de formare și perfecționare a personalului, de organizare, publicitate, marketing, sau cu crearea și achiziționarea de programe informatice.
În cadrul funcției financiare, principalele competențe vizează următoarele activități:
colectarea resurselor financiare implică atât generarea internă de resurse financiare, cât și atragerea lor din exterior, de pe piața financiară;
utilizarea resurselor financiare reprezintă modul în care acestea sunt transformate în alte categorii de resurse;
controlul resurselor financiare implică organizarea unui compartiment financiar – contabil ce înregistrează toate operațiile economice sub formă valorică și reflectă eficiența gestionării capitalului organizației. Procesarea datelor contabile se desfășoară într-un proces.
3.4.7. Sistemul informațional
Analiza competențelor aferente acestei noi funcții vizează calitatea informațiilor implicând calitatea, cantitatea și oportunitatea acestora, în corelație cu costurile implicate, flexibilitatea vizând posibilitatea adaptării rapide a sistemului la multitudinea de situații practice care pot apare în vehicularea și prelucrarea informațiilor și focalizarea atenției managerului asupra importanței organizării unui sistem informațional eficient la nivelul societății.
Informația și îndeosebi informația economică este prezentă în toate domeniile de activitate fiind un element indispensabil progresului. Informația economică ajută la observarea modului de utilizare a resurselor materiale și umane, analizarea situației existente în firmă, în vederea luării măsurilor ce se impun.
În cadrul societății comerciale S.C. F.A.C. EST S.R.L., valorificarea informației economice se realizează în cadrul unui sistem informațional economic, conceput ca un ansamblu de mijloace și metode de obținere, stocare și utilizare a informațiilor. Principala sursă de date a sistemului informațional economic și totodată una din componentele de bază a acestuia este contabilitatea.
La S.C. F.A.C. EST S.R.L. contabilitatea este condusă în baza Regulamentului de aplicare a legii contabilității nr. 82/1991. Conducerea contabilității este asigurată de directorul economic care are în subordine trei compartimente.
O altă componentă principală a sistemului informațional este cercetarea de marketig, ce reprezintă o rețea complexă de relații structurale în care intervin oameni, aparatura de calcul și procedee de prelucrare a fluxului de informații.
S-a decis construcția și funcționarea unui departament de marketing cu atribuții specifice, asigurându-se astfel separarea activităților cu caracter operativ legate de contractarea, vânzarea și distribuirea producției de activități specifice cercetării pieței, promovarea vânzărilor, evaluarea poziției și competitivității produselor proprii pe piața concurențială.
În cadrul societății cercetările de marketing vizează studierea pieței, pentru obținere de informații cu privire la cererea și oferta de produse aparținătoare industriei chimice, aspecte privitoare la dimensiunea pieței, structura acesteia, identificarea segmentelor – țintă, dinamica prețurilor, mecanismul de distribuție și cel comunicațional.
Principala metodă de cercetare utilizată de firmă este observarea și studierea acestor aspecte, metoda prin care se calculează diferiți indici și coeficienți care arată cu fidelitate nivelul cererii, al ofertei precum și nevoile și preferințele utilizatorilor.
În acest mod s-au determinat cele mai eficiente căi de distribuție, astfel încât nevoile utilizatorilor sa fie pe deplin satisfăcute. De asemenea se caută în permanența cele mai eficiente metode de valorificare a resurselor pentru obținerea unui profit maxim.
Societatea S.C. F.A.C. EST S.R.L. a adoptat o strategie de marketing activă, orientându-și activitatea spre procesele de înnoire și modernizare a ofertei sale pentru a se plasa în fruntea concurenților și în același timp o strategie adaptivă pentru a încerca să țină pasul cu schimbările ce se petrec în mediul de piață.
3.5. Obținerea certificări F.S.C. (Forest Stewardship Council)
S.C. F.A.C. EST S.R.L. a obținut certificarea F.S.C. în anul 2010.
Ideea de certificare a managementului forestier, a apărut în contextul preocupărilor majore legate de gospodărirea pădurilor, înscriindu-se în ideea globală de certificare a sistemelor și performanțelor, aplicabilă în cele mai diverse domenii de activitate.
Certificarea managementului forestier, cunoscută mai ales sub denumirea de certificarea pădurilor, își are originile în îngrijorările societății, apărute odată cu defrișările masive de păduri tropicale de la începutul anilor ’80 – ’90.
În urma Conferinței Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare ce a avut loc la Rio de Janeiro în 1992, s-a identificat necesitatea unei strategii de dezvoltare durabilă a pădurilor din întreaga lume cu o largă consultare a tuturor factorilor interesați. Pornind de la această idee, în octombrie fost semnat acordul oficial privind lansarea F.S.C., o schemă de certificare la care interesele economice, sociale și de mediu au drepturi egale.
F.S.C. este o organizație independentă, neguvernamentală și nonprofit, înregistrată în Mexic ca o asociație de membri – Association Civil. Organizația operează la nivel internațional și oferă servicii prin intermediul centrului F.S.C. International, situat în Bonn, Germania, precum și prin intermediul unei rețele internaționale de Inițiative Naționale. F.S.C. oferă un program de acreditare internațională pentru organisme de certificare independente și o schemă de etichetare pentru produsele pădurii, ce servește ca o garanție credibilă că produsele provin dintr-o pădure bine gospodărită, în conformitate cu standardele F.S.C., așa numitele Principii și Criterii.
Certificarea managementului forestier în sistem F.S.C. este un proces prin care, în urma unui audit, o organizație independentă confirmă faptul că o anumită suprafață forestieră este gospodărită în conformitate cu un standard agreat.
În mare procesul de certificare a managementului forestier cuprinde următorii pași:
Aplicarea pentru certificare;
Pre-evaluarea;
Rezolvarea neconformităților;
Consultarea factorilor interesați;
Evaluarea principală;
Acordarea certificatului;
Monitorizarea;
Re-certificarea.
Certificatul este acordat cu condiția îndeplinirii cerințelor specificate mai sus, pe o perioada de 5 ani.
Certificarea managementului forestier este continuată de așa numită certificare a lanțului de custodie, prin care se urmărește să se elaboreze mecanisme de urmărire a produselor lemnoase sau nelemnoase care provin din pădurile certificate de la sursă până la consumator.
Certificarea lanțului de custodie se referă la companiile care exploatează, procesează sau comercializează material lemnos certificat F.S.C. și care doresc să eticheteze aceste produse cu numele sau eticheta F.S.C.
Certificarea în sistem F.S.C. permite societății S.C. F.A.C. EST S.R.L.:
Să identifice și să controleze sursele de material lemnos atât certificat F.S.C. cât și sursele de material lemnos recuperat / reciclat;
Să le demonstreze clienților că îndeplinesc cerințele F.S.C. în ceea ce privește controlul materialului lemnos necertificat F.S.C.;
Să utilizeze mărcile înregistrate și etichetele comerciale ale FSC pentru a-și promova produsele.
În prezent, mii de companii de prelucrare și comercializare a lemnului, în special din Europa de Vest și America de Nord, impun clienților lor obținerea certificatului F.S.C., fiind interesate să cumpere și să lucreze cu produse certificate în acest sistem. În cazul S.C. F.A.C. EST S.R.L., certificarea reprezintă o dovadă pentru clienții societății și pentru publicul larg că lemnul provine din păduri bine gospodărite și implicit, produsele finale rezultate, au o calitate deosebită.
3.6. Analiza SWOT
Definirea celor două categorii de mediu – intern și extern, se face în mod complementar, în funcție de posibilitățile de influențare aflate la îndemâna S.C. F.A.C. EST S.R.L. Diferențierea fiind relativă, apare necesitatea analizării situației strategice ca rezultat al acțiunii simultane a factorilor interni și externi. Cel mai cunoscut instrument de analiză este modelul SWOT. Strengths (puncte tari) – reprezintă acele competențe ce oferă organizației avantaje concurențiale pe piață. Weaknesses (puncte slabe) – reprezintă competențele ce generează dezavantaje competiționale. Opportunities (oportunități) – reprezintă elementele de mediu extern ce pot aduce avantaje organizației. Threats (amenințări) – reprezintă elementele de mediu extern ce pot aduce dezavantaje organizației.
Astfel, în urma analizării mediului extern și cel intern, putem afirma următoarele:
3.6.1. Puncte tari (strengths)
Amplasarea societății S.C. F.A.C. EST S.R.L. reprezintă un avantaj în fața altor firme concurente;
Respectarea și onorarea comenzilor și contractelor încheiate, ceea ce a dus la formarea și păstrarea clientelei;
Motivarea personalului societății, fapt căruia i se datorează menținerea în funcții a personalului cu experiență, ceea ce reprezintă un real succes în procesul de producție;
Cunoașterea foarte bună a pieței producătorilor de materiale de construcții din România, dar și din afara țării;
Preț de vânzare redus al produselor, adaos mic;
Firma este cunoscută pe piață și are o foarte bună colaborare cu clienții și furnizorii.
3.6.2. Puncte slabe (weaknesses)
Cu toate că, calitatea produselor ferite este bună, societatea nu a reușit să-și creeze o piață de desfacere internațională prea largă, datorată în primul rând concurenței dată de firmele mai mari și cu o vechime mai mare pe piață.
Mai putem adăuga aici și alte câteva aspecte care se pot considera puncte slabe și anume, lipsa de lichiditate, unele stocuri greu vandabile și prea puține noi strategii ale conducerii firmei.
3.6.3. Oportunități (opportunities)
Promovarea cu mai multă intensitate a societății în mediul internațional ar putea duce la o reputație mult mai bună și implicit la încheierea mai multor contracte, ceea ce ar fi un real succes în evoluția firmei și implicit în valoarea profitului obținut.
3.6.4. Amenințări (threats)
Principalele amenințări privind piața de desfacere vin atât din partea societăților mai mari cât și din partea societăților de puteri apropiate. Există și o posibilă amenințare din partea societăților nou înființate, care oferă, la început, o calitate mărită a produselor la același preț.
O altă amenințare o reprezintă imposibilitatea plății furnizorilor, întotdeauna la timp, datorită nerecuperării la timp a creanțelor.
Ca soluții și recomandări putem preciza:
cucerirea unei cote de piață de peste 40 % la vânzarea en-gros;
Politica mai hotărâta de gestiune a creanțelor – sancțiuni pentru rău-platnici, precum și acordarea de bonificații pentru cei ce plătesc înainte de termen;
Vânzarea stocurilor cu mișcare lentă cu un adaos foarte mic pentru creșterea lichidității;
Este necesar să se facă eforturi susținute pentru contractarea integrală a fondului de marfă, sarcină prioritară a conducerii societății, prin aplicarea unei strategii elastice vizavi de concurență, prin satisfacerea exigentelor pieței și prin abordarea unei politici de prețuri competitivă.
3.7.Analiza principalilor indicatori economico – financiari
Dinamica situației economico – financiare la S.C. F.A.C. EST S.R.L. este următoarea:
Tabelul nr. 3.1. Situația principalilor indicatori economico-financiari
Sursa: baza de date a întreprinderii S.C. F.A.C. EST S.R.L.
Figura nr. 3.2. Evidența profitabilității S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în LEI)
Figura nr. 3.3. Evoluția cifrei de afaceri a S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în mii LEI)
Figura nr. 3.4. Evoluția totalului de active a S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în mii LEI)
Figura nr. 3.5. Evoluția totalului datoriilor S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în mii LEI)
Figura nr. 3.6. Raport datorii totale din total active la S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în procente)
Figura nr. 3.7. Evoluția profitului brut a S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în mii LEI)
Figura nr. 3.8. Marja de profit brut a S.C. F.A.C. EST S.R.L. (în mii LEI)
Datele prezentate mai sus sunt inspirate din baza de date a întreprinderii S.C. F.A.C. EST S.R.L. Evoluția cifrei de afaceri și a activelor, în raport cu media industriei sunt prezentate în Anexa nr. 3.
3.8. Politica de contabilitate, practica fiscală și impozitele indirecte a S.C. F.A.C. EST S.R.L.
Evidența contabilă la S.C. F.A.C. EST S.R.L. se duce conform:
Legii contabilității nr. 82 din 24.12.1991, modificată și actualizată;
Standardelor Naționale de Contabilitate, aprobate prin ordinul Ministerului Finanțelor nr. 118 din 06.08.2013;
Altor acte normative ținând cont de modificările și completările ulterioare.
Evidența contabilă a proprietății, datoriilor și operațiilor economice se ține în moneda națională. Formarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele convenții și principii:
continuitatea activității;
principiul costului;
specializarea exercițiilor (metoda calculării);
prudență;
periodicitatea;
prioritatea conținutului asupra formei;
claritatea.
Responsabilitatea pentru organizarea și ținerea evidenței contabile o poartă conducătorul societății pe acțiuni, care este obligat să creeze condițiile necesare pentru organizarea corectă a contabilității, întocmirea și prezentarea oportună a rapoartelor, să asigure îndeplinirea riguroasă de către toate subdiviziunile cu profil contabil a cerințelor contabilului-șef privind întocmirea actelor și prezentarea informației necesare pentru ținerea evidenței și completarea rapoartelor financiare.
Contabilul șef asigură controlul și reflectarea în conturile contabile a tuturor operațiilor economice efectuate, prezentarea informației curente și întocmirea rapoartelor financiare în termenele stabilite, poartă responsabilitatea pentru respectarea principiilor metodologice a contabilității.
Activele nemateriale se reflectă în contabilitatea financiară la valoarea de procurare, care cuprinde:
valoarea procurării activelor nemateriale;
impozitele și taxele, în conformitate cu legislația în vigoare;
cheltuielile de aducere a activului nematerial în funcțiune pentru a fi utilizat în scopurile prevăzute.
Amortizarea activelor nemateriale se efectuează prin metoda liniară ținând cont de termenul de utilizarea a acestora.
Pentru activele nemateriale, la care nu poate fi stabilită cert durata de utilizare, amortizarea se calculează prin metoda liniară în decursul a 3 ani.
În cazul intrării mijloacele fixe se reflectă în contabilitate la valoarea de intrare, care este egală pentru:
mijloacele fixe, create nemijlocit la întreprindere – la costul lor efectiv, inclusiv impozitele prevăzute de legislația în vigoare;
clădirile și construcțiile executate în antrepriză – cu valoarea contractuală a obiectului, inclusiv impozitele, prevăzute de legislația în vigoare;
mijloacele fixe, procurate contra plată de la alte întreprinderi și persoane fizice:
clădiri și construcții, la valoarea de cumpărare și cheltuielile privind procurarea acestora;
mașini și echipament, la prețul lor de cumpărare plus cheltuielile legate de achiziționarea lor, cheltuielile de montare, instalare, testare, etc.;
mijloacele fixe procurate pe calea schimbului, la valoarea mijloacelor primite pe calea schimbului sau predate pentru schimb;
mijloacelor fixe cu titlu gratuit, cu suma stabilită în actele de predare – primire.
Contabilitatea activelor pe termen lung se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență.
Procentul sumei uzurii unei unități, a obiectului de inventar, de mijloace fixe se determină după scăderea din valoarea de intrare a obiectului a valorii rămase probabile în cazul ieșirii.
Valoarea rămasă probabilă la ieșirea mijloacelor fixe noi procurate este determinată:
pentru clădiri și construcții, 0,5% din valoarea de intrare a acestora;
pentru celelalte mijloace fixe, 1% din valoarea de intrare a acestora.
Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric. În contabilitatea curentă costul lor se determină după metoda costului mediu ponderat. Regulamentar, odată în an se efectuează inventarierea mijloacelor fixe și stocurilor de materiale aflate în gestiune precum și a creanțelor.
Obiectele de mică valoare și scurtă durată, cuprind activele, valoarea cărora este de 3.000 lei sau mai mică de 3.000 lei și durata de exploatare a cărora este mai mică de 1 an, indiferent de valoarea lor.
Obiectele de mică valoare și scurtă durată, valoarea unitară a cărora este mai mică de 1.500 lei trec la consumuri sau cheltuieli pe măsura punerii acestora în folosință în mărime de 100% din valoarea de intrare a acestora.
Obiectele de mică valoare și scurtă durată, valoarea unitară a cărora este mai mare de 1.500 lei, se calculează uzura pe măsura punerii acestora în folosință în mărime de 100% din valoarea de intrare a acestora.
Înregistrarea inițială în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziție, sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziție sau producție, după caz.
Creanțele și datoriile pe termen lung și scurt sunt reflectate în contabilitate la valoarea nominală.
Contabilitatea clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și datorii se ține pe categorii, pentru fiecare persoană fizică sau juridică.
Capitalul propriu cuprinde capitalul statutar și cel suplimentar, rezervele, profitul nerepartizat al perioadelor de gestiune și precedente și capitalul secundar.
Cheltuielile anticipate sunt reflectate în bilanț în posturi destinate și se trec la consumuri sau cheltuieli în măsura survenirii perioadei aferente. Ele cuprind:
abonarea la literatura tehnică și periodică;
plata polițelor de asigurare;
plata cotizațiilor de membru;
întreținerea locurilor unde sunt amplasate punctele de lucru.
Datoriile pe termen lung și scurt sunt reflectate în contabilitate la sumele care trebuie plătite. Datoriile aferente creditelor și împrumuturilor bancare primite sunt reflectate în bilanț, ținând cont de dobânzile aferente plății la finele perioadei de gestiune.
Valoarea activelor și datoriilor în valută străină se convertește în valută națională la cursul de schimb existent la finele perioadei de gestiune, cu excepția valorii mijloacelor circulante, materiale, cheltuielilor achitate în prealabil și a mijloacelor fixe, care se recalculează după cursul la data indicată în documentele primare sau în declarația vamală pentru marfă.
Creditele bancare și alte împrumuturi, inclusiv dobânzile aferente, se evidențiază la valoarea nominală.
Cheltuielile de împrumut se capitalizează până la data încheierii activității de bază privind crearea activului calificat și pregătirea acestuia spre utilizare după destinație sau spre vânzare, iar după acea se atribuie la cheltuieli.
În scopul includerii uniforme a cheltuielilor ulterioare, la cheltuielile sau consumurile anului de gestiune, întreprinderea creează rezerve pentru plata concediilor lucrătorilor în mărime de 18% din salariul calculat.
Veniturile obținute în perioada de gestiune, dar aferente perioadelor viitoare, sunt reflectate separat în evidență și rapoarte financiare și se includ în venituri la sosirea perioadei gestiune aferente. Ele cuprind:
chiria primită în avans;
sumele lipsurilor care urmează să fie recuperate de persoanele vinovate în următoarele perioade de gestiune.
Veniturile și cheltuielile se recunosc și se reflectă în rapoartele financiare prin metoda calculării în acea perioadă în care au avut loc, indiferent de momentul achitării.
În contabilitate, profitul se stabilește cumulat de la începutul perioadei de gestiune, închiderea conturilor de venituri și cheltuieli se efectuează, de regulă, 1a sfârșitul perioadei de gestiune. Rezultatul definitiv al perioadei de gestiune se stabilește la închiderea acestuia.
Venitul se constată în baza specializării exercițiilor în perioada de gestiune în care a fost obținut, indiferent de momentul încasării mijloacelor bănești sau o altă formă de compensare.
În componența venitului nu sunt incluse sumele percepute în numele terților, taxa pe valoarea adăugată, accizele, etc.
Venitul obținut de la comercializarea producției finite prin magazin, se constată prin metoda de casă – primirea efectivă a mijloacelor bănești din vânzarea cu amănuntul.
Cheltuielile sunt reflectate în contabilitate în baza metodei de specializare a exercițiilor perioadei în care acestea au apărut, indiferent de momentul achitării lor efective și includ cheltuielile privind activitatea operațională, investițională, financiară, și pierderile excepționale.
Veniturile, cheltuielile și rezultatele sunt reflectate în raportul privind rezultatele financiare separat pe tipuri de activități și evenimente excepționale.
Profitul net se repartizează și se utilizează:
pentru plata dividendelor;
în conformitate cu deciziile suplimentare ale adunării generale a acționarilor.
Sistemul de impunere reprezintă totalitatea impozitelor, taxelor și altor plăți, concepute în conformitate cu legislația fiscală în vigoare. În conformitate cu Codul Fiscal, impozitele instituite în România se clasifică după două criterii:
după fond și formă:
directe;
indirecte.
după instituțiile ce le administrează:
de stat: acciza, impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul privat, taxa vamală, taxele percepute în fondul rutier;
locale: impozitul funciar, impozitul pe bunuri imobiliare, impozitul pentru folosirea resurselor naturale, taxa pentru amenajarea teritoriului, etc.
S.C. F.A.C. EST S.R.L. este subiect al impunerii fiscale, fiind persoană juridică care obține venit din surse pe parcursul perioadei fiscale. Venitul obținut de întreprindere este venit provenit din activitatea de întreprinzător
În cadrul întreprinderii S.C. F.A.C. EST S.R.L. se achită următoarele tipuri de impozite:
impozite de stat: impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată;
impozitele locale: impozitul pe bunurile imobiliare; impozitul funciar; taxa de prestări a serviciilor de deservire socială; taxă pentru amenajarea teritoriului; taxă pentru folosirea mărcilor proprietății de stat.
În folosul statului se deduce o parte determinată a patrimoniului întreprinderii în expresie bănească prin intermediul impozitelor și taxelor. Impozitele reprezintă o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ține de efectuarea unor acțiuni determinate sau concrete de către organul împuternicit sau de către persoana cu funcții de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată. Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit care nu este impozit.
Reținerile din salariul muncitorilor se efectuează în conformitate cu prevederile legislației în vigoare. Din salariul angajaților se efectuează următoarele rețineri:
fiscale: impozitul pe veniturile persoanelor fizice;
sociale:
contribuții individuale de asigurări sociale de stat obligatorii = 10,5%;
primele individuale de asigurare obligatorie de asistență medicală = 5,5%;
contribuția individuală la bugetul asigurărilor de șomaj = 0,5%
diverse rețineri:
avansurile la salariile acordate anterior;
restituirea sumelor plătite în plus în urma unor greșeli de calcul;
avansul nerestituit la timp pentru deplasarea de serviciu;
în cazul concedierii salariatului înainte de expirarea anului de muncă, în contul căruia el a primit de acum concediul, pentru zilele nelucrate ale concediului;
rețineri privind executarea titlurilor executorii;
rețineri pentru achitarea bunurilor procurate în rate;
rețineri privind împrumuturile acordate anterior salariaților;
cotizații de membru al sindicatului;
Toate reținerile se efectuează pe baza următoarelor documente justificative: fișa personală de calcul al impozitului pe venit, actul de inventariere, lista de plată, diferite contracte, titluri executorii, ordine ale administrației, etc.
Calculul și plata impozitului pe venit se face conform legislației în vigoare. Impozitul pe venit se plătește trimestrial, în forma de plată cu avans, în măsură de ¼ din impozitul calculat pe anul precedent, dacă suma impozitului pe venit a depășit 400 lei.
Întreprinderea S.C. F.A.C. EST S.R.L. efectuează următoarele transferuri în bugetul de stat și local prin impozit general de stat, care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părți a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sunt supuse impozitării pe teritoriul României, precum și a unei părți din valoarea mărfurilor, serviciilor impozabile importate. Cota acestui impozit este de 16%. Perioada fiscală privind TVA constituie o lună calendaristică, începând cu prima zi a lunii.
CAPITOLUL IV.
CONTABILITATEA IMPOZITELOR INDIRECTE LA
S.C. F.A.C. EST S.R.L.
4.1. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată
TVA este un impozit așezat pe valoarea adăugată realizată de întreprindere.
Din punct de vedere economic valoarea adăugată este un indicator care permite măsurarea valorii nou create de întreprindere în urma activității desfășurate.
Valoarea adăugată poate fi definită ca diferență între valoarea bunurilor și serviciilor produse de întreprindere și cea a serviciilor și bunurilor utilizate pentru realizarea lor– numite consumuri intermediare.
Valoarea adăugată = Producția – Consumuri intermediare
Valoarea adăugată permite remunerarea factorilor de producție:
munca (salarii),
stat (prin impozite, taxe vărsate la stat),
creditor (prin dobânzi vărsate)
proprietarii întreprinderilor private (prin beneficii).
Din punct de vedere contabil valoarea adăugată este definită ca diferență între producția exercițiului cu marja comercială și consumurile provenite de la terți.
Valoarea adăugată comercială = Marja + Producția exercițiului – Consumuri provenite de la terți
Marja comercială se calculează ca diferență între vânzările de mărfuri și costul de cumpărare al mărfurilor vândute.
Producția exercițiului este dată de suma între producția vândută, producția stocată și producția imobilizată.
Consumurile provenite de la terți reprezintă ansamblul cheltuielilor cu materiile prime și materialele consumabile, cu serviciile prestate de terți inclusiv de personalul angajat din afara întreprinderii.
Din punct de vedere fiscal, TVA reprezintă un impozit pe consum, suportat de consumatorul final. În consecință, TVA are anumite reguli specifice în care suma valorii adăugate este efectiv realizată în întreprindere, precum și modalitățile sale de calcul.
Sistemul de funcționare a TVA are bază un principiu fundamental care constă în facturarea TVA pentru bunurile livrate și serviciile prestate și diminuarea taxei aferente bunurilor sau serviciilor achiziționate sau executate în unități proprii destinate realizării de operații impozabile. Prin diferență se obține TVA datorată sau de plată, de către întreprindere, bugetului de stat.
TVA de plată = TVA colectată – TVA deductibilă
Acest procedeu prezintă avantajul major de a permite lichidarea de o formă globală a TVA datorată lunar, considerând ansamblul vânzărilor pe de o parte și ansamblul cumpărărilor pe de altă parte, pornind direct de la datele contabile. Întreprinderea S.C. F.A.C. EST S.R.L. intervine ca un colector de impozit pentru stat. Ea este obligată la plata TVA pentru cumpărările efectuate și să solicite prin facturare clienților săi TVA, conform legislației.
La sfârșitul lunii întreprinderea rămâne cu un sold final creditor în contul 4423 „TVA de plată”, deci se naște obligația acesteia față de stat, iar până la data de 25 a lunii următoare, unitatea trebuie să achite suma datorată. În contabilitate se va înregistra pe baza Ordinului de plată.
21000 lei 4423 = 5121 21000 lei
TVA de plată Cont curent la bancă
În acest mecanism, clientul plătește TVA colectată iar agentul economic nu varsă decât diferența între încasările mai mari pe vânzări și deducerile pe care le achită furnizorilor pentru cumpărări.
În contabilitate normalizatorii români au creat cinci conturi sintetice de gradul II:
4426 „TVA deductibilă” pentru intrările de bunuri achiziționate;
4427 „TVA colectată” pentru livrările de bunuri, servicii prestate, intermedieri;
4423 „TVA de plată” la sfârșitul fiecărei luni când contul 4427 „TVA colectată” este mai mare decât contul 4426 „TVA deductibilă”, diferența între cele două conturi este virată în creditul contului 4423 „TVA de plată” ca obligație la bugetul de stat;
4424 „TVA de recuperat”. Atunci când „TVA deductibilă” la sfârșitul fiecărei luni este mai mare decât TVA colectată pe livrări, diferența reprezintă o creanță a agentului economic înregistrată în debitul contului 4424 „TVA de recuperat”;
4428 „TVA neeligibilă”, cont bifuncțional. Soldul debitor reprezintă achiziții de bunuri fără documente sau cu plata în rate, iar soldul creditor, livrări de bunuri fără întocmirea facturilor, mărfuri achiziționate existente în stoc, dar nevândute la preț cu amânuntul.
La TVA colectată suma TVA facturată clienților depinde de aplicarea cotei procentuale a TVA asupra bazei impozabile.
TVA facturată = Baza impozabilă x Cota de TVA
Baza impozabilă cuprinde livrări de bunuri sau prestări de servicii ca sumă totală a prețului negociat între vânzător și cumpărător în contrapartidă cu livrările de bunuri sau prestările de servicii. Se includ și toate cheltuielile, taxele de orice natură în afara TVA.
Baza impozabilă = Prețul net total fără TVA
Sunt cuprinse în baza de impozitare ca elemente ale facturii supuse TVA:
prețul de vânzare;
cheltuielile accesorii la vânzare ca accize, taxe vamale pentru bunuri din import;
cheltuielile cu recepția și punerea în funcțiune a mijloacelor fixe.
Înregistrarea în contabilitate atunci, când S.C. F.A.C. EST S.R.L. cumpără un mijloc de transport în condițiile următoare:
– prețul de vânzare 9.500 lei, remiza 6%;
– cheltuieli cu amenajări speciale 50 lei ;
– TVA 19%.
– Preț de vânzare 9.500 lei
– Remiza 6% 570 lei
–––––––
– Valoarea netă comercială 8.930 lei
– amenajări 50 lei
––––––-
– TOTAL 8.980 lei
– TVA 19% 1.706 lei
––––––-
– Total de plată 10.686 lei
La client:
8.980 lei 2125 = 404 10.686 lei
Mijloace de transport Furnizori de imobilizări
1.706 lei 4426 TVA deductibilă
La vânzător:
10.686 lei 411 = 701 8.980 lei
Clienți Venituri vânzarea produselor finite
4427 1.706 lei TVA colectată
Reducerile comerciale și financiare. Dacă la facturare se acordă atât reduceri comerciale cât și reduceri financiare, acestea din urmă sunt evidențiate distinct în contabilitate sub formă de sconturi.
Înregistrarea operației în contabilitatea clientului:
% = %
7.400 lei 371 401 8.627 lei
Mărfuri Furnizori
1.377 lei 4426 767 150 lei
TVA deductibilă Venituri din sconturi obținute
Înregistrarea în contabilitatea furnizorului:
% = %
8.627 lei 411 707 7.400 lei
Clienți Venituri din vânzarea mărfurilor
150 lei 667 4427 1.377 lei
Cheltuieli privind TVA colectată Sconturile acordate
TVA privind ambalajele. Există două mari tipuri de ambalaje:
cele care rămân în întreprindere sub forma obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe;
cele care însoțesc mărfurile vândute, divizate în două categorii: ambalaje pierdute, vândute odată cu marfa, incluse în prețul de vânzare și supuse TVA și ambalaje recuperabile, livrate odată cu marfa de către furnizorii clienților, considerate în consignație.
La furnizor. Ambalaje de recuperat:
Se vând mărfuri: 3.000 lei, TVA 19%.Odată cu marfa clientul primește 5 bucăți ambalaje la 30 lei bucate.
Factura
– Valoarea mărfii 3.000 lei
– TVA 19% 570 lei
– Ambalaje 150 lei
––––––
– TOTAL 3.720 lei
3.720 lei 411 = 707 3.000 lei
Clienți Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 570 lei 419 150 lei
TVA colectată Clienți creditori
TVA privind cheltuielile de transport. Cheltuielile de transport constituie normal un element al prețului de vânzare și sunt supuse în același timp TVA.
Transportul poate constitui uneori o operație independentă de vânzare, dacă acesta este realizată cu mijloace proprii.
Dacă factura de la furnizor cuprinde și transportul, acesta devine o cheltuială accesorie supusă TVA.
Se livrează produse finite unui client în condițiile următoare:
– Valoarea producției finite 7.500 lei
– Cheltuielile de transport 600 lei
–––––––-
– Total factură 8.100 lei
– TVA 19% 1.539 lei
–––––––
9.639 lei
963.900 lei 411 = 701 810.000 lei
Clienți Venituri din vânzare produse finite
4427 153.900 lei
TVA colectată
TVA în cazul returnării mărfurilor. Returnarea mărfurilor total sau parțial, datorată refuzurilor de către clienți. La refuzurile totale sau parțiale privind cantitatea, din punct de vedere fiscal, prețul sau alte elemente din factură, suma impozabilă privind TVA va fi redusă corespunzător.
Se livrează mărfuri la clienți în valoare de 60.000 lei , TVA 19%.
La primirea mărfii clientul reclamă furnizorului 35% din valoarea mărfii ca fiind necorespunzătoare din punct de vedere calitativ.
Înregistrările contabile la furnizor sunt:
a) Livrări de mărfuri
71.400 lei 411 = 707 60.000 lei
Clienți Venituri din vânzarea mărfurilor
4427 114.000 lei
TVA colectată
b) Returnarea mărfii în proporție de 35%:
60.000 lei x 35% = 21.000 lei
11.400 lei x 35% = 3.990 lei
210.000 lei 707 = 411 249.900 lei
Venituri din vânzarea mărfurilor Clienți
39.900 lei 4427
TVA colectată
TVA asupra livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii export. Operațiunile de export de bunuri și servicii se efectuează de agenții economici cu sediul în România și sunt supuse TVA cu cota zero.
La facturarea bunurilor sau serviciilor exportate nu se calculează TVA colectată, deci nu se înscrise TVA.
TVA deductibilă aferentă bunurilor sau serviciilor achiziționate sau realizate în unități proprii destinate realizării exportului se reține din taxa aferentă pentru livrările la intern sau se restituie de organele fiscale la cererea agentului economic exportator.
Dacă TVA colectată > TVA deductibilă = TVA de plată
Dacă TVA colectată < TVA deductibilă = TVA de recuperate
În luna în care se fac livrări numai la export, TVA deductibilă se restituie în totalitate sub forma de TVA de recuperat. TVA colectată=zero.
TVA de recuperat = TVA deductibilă.
TVA pentru produsele din import. Importurile sunt supuse TVA. Din punct de vedere fiscal, baza de impunere pentru bunuri și servicii din import cuprinde valoarea în vamă, alte taxe și accize datorate, determinate de natura importului.
TVA în comerțul cu amănuntul.
Comerțul cu amănuntul prezintă particularități distincte în ceea ce privește calculul TVA.
La vânzarea mărfurilor prin comerț cu amănuntul nu se mai întocmește factura, vărsarea având loc în numerar.
TVA din factură se poate calcula:
– fie pornind de la valoarea mărfii (fără TVA);
– fie pornind de la valoarea totală a facturii.
TVA = 15,966387% x total factură
Astfel, TVA = 15,966387 x încasări în numerar.
Calculul TVA colectată din încasările în numerar se face diferit față de celelalte sectoare de activitate.
TVA colectată = încasări în numerar x 15,966387
15,966387 reprezintă coeficientul de calcul al TVA cu cota de 19% din total factură sau din încasări în numerar prin metoda sutei mărite.
4.2. Contabilitatea altor impozite și taxe indirecte la S.C. F.A.C. EST S.R.L.
Contabilitatea taxelor vamale.
Taxele vamale se aplică asupra importului, exportului și tranzitului de marfă.
Baza de calcul a taxei vamale este valoarea în vamă a bunurilor. Valoarea în vamă este determinată în lei potrivit cursurilor comunicate de BNR, aflate în vigoare în momentul efectuării operației de taxare.
Taxele vamale la import sunt prevăzute în tariful vamal exprimat în procente și aplicate la valoarea în vamă.
Baza impozabilă = Valoarea în vamă + Cheltuielile de transport pe parcurs extern + Cheltuielile de încărcare,descărcare și manipulări + Cheltuielile de asigurare pe parcurs extern.
Taxele vamale = (Vv + Cht + Chî + Cha) înmulțite cu cota procentuală pe categorii de mărfuri.
Înregistrarea în contabilitate a taxelor vamale se face astfel:
Constituirea obligației de plată:
371 = 446
Mărfuri Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
Virarea obligației de plată:
446 = 5121
Alte impozite, taxe și Conturi la bănci în lei
vărsăminte asimilate
Plata taxelor se face de către importator sau de către comisionarul în vamă în contul unității care a efectuat vămuirea..
CONCLUZII
Efectuând investigațiile necesare la elaborarea tezei respective am constatat că impozitele indirecte se percep de la toți cei care consumă bunuri din categoria celor impuse sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situația personală a acestora. Alături de impozitele directe orice țară apelează și la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli.
Povara fiscală exagerată influențează negativ cererea și oferta, iar satisfacerea cerințelor personale și de producție duce la diminuarea veniturilor populației și la majorarea volumului de producție necalitativă. Cerința clasică, privind coraportul dintre fiscalitatea directă și cea indirectă presupune că, dacă statul preferă fiscalitatea indirectă, el este obligat să protejeze consumatorul de influența negativă a prețurilor. costisitoare decât impozitarea directă.
Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporționalității cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului ca nu ține seama de situația personală a plătitorului.
Analiza teoriei transpunerii impozitelor permite de a conchide că problema transferării poverii fiscale influențează direct stabilitatea sistemului fiscal. Veriga de legătură dintre economia reală și cea publică o constituie sistemul fiscal, care are ca scop finanțării acestuia. Pentru a realiza o bază de funcționare echitabilă a sistemului fiscal, sunt aplicate unele principii și exigențe, care, fiind respectate întocmai, ar duce la obținerea unor rezultate mai înalte. Atunci când sistemul fiscal, aplicat în țară, nu este orientat spre realizarea deplină a potențialului intern al categoriei de fiscalitate, rolul unui astfel de sistem este negativ. Astfel, se poate afirma că impozitul reflectă un transfer de valoare din posesia privată în posesia statului, care, în esență, reprezintă relațiile obiective de distribuire și redistribuire, dictate de o necesitate vitală.
Impozitele și taxele aplicate la cotele exagerate privează activitatea economică de profituri și face nerentabilă continuarea acesteia. Aplicarea cotelor înalte la impozitele indirecte nu neapărat majorează veniturile bugetului. În același timp, când nu se iau în considerație tradițiile și modul de trai al populației din fiecare țară, diferențierea cotelor de impozite indirecte influențează negative veniturile fiscale.
Menționez că marele dezavantaj al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, care este consecința proporționalității cotei de impunere, în care nu se ține cont de situația personală a contribuabililor. Structura impozitelor indirecte reflectă nivelul dezvoltării economice al țării, întrucât predominarea în veniturile bugetare a încasărilor din TVA și a taxelor vamale, indică orientarea economiei spre comerț. Impunerea indirectă prezintă drept avantaj rapiditatea, comoditatea și costul relativ redus al perceperii.
Ținând cont de caracterul regresiv al impozitelor indirecte, precum și de efectele negative ale acestora, care sunt resimțite pe deplin de către producătorii autohtoni, se poate propune o diminuare a sarcinii fiscale prin acest tip de impozite.
O reducere a impunerii indirecte s-ar încadra, de asemenea, în tendința armonizării legislației fiscale din Româna cu cea din Comunitatea Europeană.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată, principalul impozit indirect, introducerea acestui nou impozit a însemnat o noutate în perioada de tranziție spre economia de piață, aducând și unele simplificări în operațiunile respective, în condițiile în care, în acești șapte ani, au avut loc numeroase modificări și completări în reglementările respective.
În anul 2014 se împlinesc 18 ani de când a fost introdusă în România taxa pe valoarea adăugată, care a înlocuit vechiul impozit pe circulația mărfurilor. Taxa pe valoarea adăugată, acest impozit indirect, cu caracter fiscal, a avut și are o mare importanță în cadrul veniturilor curente ale bugetului de stat, atât ca pondere, cât și prin întinderea aplicării, în toate domeniile de activitate.
Consecințele majore ale aplicării taxei pe valoarea adăugată sunt:
au crescut considerabil veniturile curente ale bugetului de stat;
introducerea taxei pe valoarea adăugată a dus la scumpirea produselor și serviciilor, cu consecințe deosebite pentru populația țării noastre.
De când s-a introdus taxa pe valoarea adăugată în România putem aprecia că rezultatele obținute au permis extinderea sau acordarea de noi facilități, dintre care:
restrângerea operațiunilor incluse în sfera de aplicare prin eliminarea circulației interne din cadrul societăților comerciale, a acțiunilor de sponsorizare, a activităților desfășurate în zonele libere;
scutirea de taxă pe valoarea adăugată a bunurilor din import aduse de investitorii străini ca aport la capital;
stimularea vânzării produselor prin neimpozitarea bunurilor promoționale acordate în acest sens.
Prin aplicarea taxei pe valoarea adăugată, statul poate încasa o parte a impozitului mai repede, ca urmare a faptului că taxa se încasează pentru fiecare stadiu de producție și de realizare a mărfi, lucrării sau serviciului. Concomitent, organele financiare pot efectua controlul asupra calculării și plății taxei, întrucât plătitorii sunt obligați să țină evidența clară a operațiunilor de vânzare și cumpărare, precum și a taxei plătite.
ANEXA NR. 1
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. F.A.C. EST S.R.L.
ȘI EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE ANGAJAȚI
ANEXA NR. 2
EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI ȘI A ACTIVELOR
S.C. F.A.C. EST S.R.L. ÎN RAPORT CU MEDIA INDUSTRIEI
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Brezeanu P., Fiscalitate: concepte, metode, practici, Editura Economică, București, 1999
Brezeanu P., Șimon I., Celea S., Fiscalitatea europeană, Editura Economică, București, 2005
Caraganciu G., Impozitele indirecte și orientările de reformare a acestora în susținerea activității întreprinderilor. Teză de doctor în economie, Chișinău, 2009
Hoanta N., Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași, 2002
Moșteanu N., Impozite și taxe, Editura Economică, București, 2001
Pleșea D., Buget și contabilitate publică, Editura Sigma, București, 2000
Văcărel I. și colaboratorii, Finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
Vintilă G., Fiscalitate: metode și tehnici fiscale, Editura Economică, București, 2004
Voinea G., Ștefura G., Boariu A., Soroceanu M., Impozite, taxe și contribuții, Editura Junimea, Iași, 2002
Pagini web
http://www.info.fsc.org
Alte documente
Raportul anual al BNR pe anii 2008 – 2012
Ordonanța nr. 3 din 27.07.1992 privind taxa pe valoarea adăugată
Legea nr. 388/31.12.2007 privind bugetul de stat pe anul 2008
Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009
Legea nr. 11/26.01.2010 privind bugetul de stat pe anul 2010
Legea nr. 286/28.12.2010 privind bugetul de stat pe anul 2011
Legea nr. 282/27.12.2011 privind bugetul de stat pe anul 2012
ANEXA NR. 1
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. F.A.C. EST S.R.L.
ȘI EVOLUȚIA NUMĂRULUI DE ANGAJAȚI
ANEXA NR. 2
EVOLUȚIA CIFREI DE AFACERI ȘI A ACTIVELOR
S.C. F.A.C. EST S.R.L. ÎN RAPORT CU MEDIA INDUSTRIEI
s
=== bibliogreafie ===
BIBLIOGRAFIE
Cărți
Brezeanu P., Fiscalitate: concepte, metode, practici, Editura Economică, București, 1999
Brezeanu P., Șimon I., Celea S., Fiscalitatea europeană, Editura Economică, București, 2005
Caraganciu G., Impozitele indirecte și orientările de reformare a acestora în susținerea activității întreprinderilor. Teză de doctor în economie, Chișinău, 2009
Hoanta N., Economie și finanțe publice, Editura Polirom, Iași, 2002
Moșteanu N., Impozite și taxe, Editura Economică, București, 2001
Pleșea D., Buget și contabilitate publică, Editura Sigma, București, 2000
Văcărel I. și colaboratorii, Finanțe Publice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1992
Vintilă G., Fiscalitate: metode și tehnici fiscale, Editura Economică, București, 2004
Voinea G., Ștefura G., Boariu A., Soroceanu M., Impozite, taxe și contribuții, Editura Junimea, Iași, 2002
Pagini web
http://www.info.fsc.org
Alte documente
Raportul anual al BNR pe anii 2008 – 2012
Ordonanța nr. 3 din 27.07.1992 privind taxa pe valoarea adăugată
Legea nr. 388/31.12.2007 privind bugetul de stat pe anul 2008
Legea nr. 18/2009 privind bugetul de stat pe anul 2009
Legea nr. 11/26.01.2010 privind bugetul de stat pe anul 2010
Legea nr. 286/28.12.2010 privind bugetul de stat pe anul 2011
Legea nr. 282/27.12.2011 privind bugetul de stat pe anul 2012
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Taxei pe Valoare Adaugata Si a Altor Impozite Indirecte (ID: 138324)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.