Contabilitatea Stocurilor LA Sc,,panificatie Spicul’ Sa

CUPRINS

CAPITOLUL I- FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR

1.1. Definiția, clasificarea, evaluarea și evidența stocurilor

1.1.1. Denotația conceptului de stoc

1.1.2. Clasificarea stocurilor

1.1.3. Evaluarea stocurilor

1.1.4. Evidența stocurilor

1.2. Contabilitatea operațiunilor privind stocurile

1.2.1. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale

1.2.2. Contabilitatea producției în curs de execuție

1.2.3. Contabilitatea stocurilor aferente producției proprii

1.2.4. Contabilitatea stocurilor de mărfuri

1.2.5. Contabilitatea stocurilor în curs de aprovizionare

1.2.6. Contabilitatea stocurilor aflate la terți

1.2.7. Contabilitatea ambalajelor

CAPITOLUL II- INDICATORI DE GESTIUNE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA STOCURILOR

2.1. Indicatori de gestiune

2.1.1. Ratele de lichiditate

2.1.2. Capacitatea de finanțare

2.1.3. Ratele de gestiune

2.2. Impactul indicatorilor de gestiune asupra stocurilor

2.2.1. Impactul indicatorilor de echilibru financiar

2.2.2. Impactul ratelor de structură ale activului bilanțier

CAPITOLUL III- SRUDIUL PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR LA SC,,PANIFICAȚIE SPICUL’’ SA

3.1. Obiectivele vizate în cadrul studiului

3.1.1. Prezentarea firmei și obiectul de activitate a acesteia

3.1.2. Capitalul social și acțiunile societății

3.1.3. Conducerea și gestiunea societății

3.1.4. Structura forței de muncă la SC,,PANIFICAȚIE SPICUL’’SA

3.2. Analiza privind evoluția stocurilor la SC,,PANIFICAȚIE SPICUL’’SA

3.3. Impactul indicatorilor de gestiune asupra stocurilor la SC PANIFICAȚIE SPICUL SA

3.4. Concluzii, opinii, și contribuții personale

3.4.1. Concluzii

3.4.2. Opinii personale

3.4.3. Contribuții personale

CAPITOLUL I- FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR

Definiția, clasificarea, evaluarea și evidența stocurilor

Denotația conceptului de stoc

Stocurile sunt active circulante:

deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității;

sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii;

“Un activ reprezintă o sursă controlată de entitate ca rezultat al unor evenimente trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitatea respectivă, și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil”

Activele care sunt deținute de entitățile economice se consideră a fi active circulante atunci când:

sunt achiziționate sau produse pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data încheierii exercițiului financiar;

sunt reprezentate de creanțe aferente ciclului de exploatare;

sunt reprezentate de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată;

Stocurile și producția în curs de execuție reprezintă activele circulante constând în ansamblul de bunuri materiale și servicii din cadrul entităților economice care sunt destinate pentru a se consuma la prima utilizare , pot fi vândute după încheierea procesului de prelucrare (urmărea unui ciclu de producție) sau pot fi vândute în starea în care au fost cumpărate.

Clasificarea stocurilor

Stocurile se pot clasifica în funcție de mai multe criterii:

După sursa de proveniență:

Stocuri cumpărate

Stocuri fabricate

După apartenența la patrimoniu:

Stocuri care fac parte din patrimoniu

Stocuri care nu fac parte din patrimoniu

După gradul de individualizare și modul de gestionare

Stocuri identificabile

Stocuri interschimbabile sau fungibile

Având “statutul” de active, stocurile sunt recunoscute atunci când este posibil ca acestea să aducă beneficii economice viitoare pentru entitate și să aibă un cost ce poate fi evaluat în mod credibil.

În categoria stocurilor sunt incluse următoarele elemente:

Mărfurile – bunuri achiziționate de entitate în vederea revânzării prin unitățile proprii sau prin alte unități comerciale;

Materiile prime – participă direct în procesul de producție și se regăsesc parțial sau integral în produsul finit, fie în starea lor inițială, fie transformate;

Materialele de natura obiectelor de inventar – bunuri care nu îndeplinesc condițiile de valoare și/sau durată pentru a fi considerate imobilizări corporale;

Materialele consumabile – participă sau ajută procesul de producție: combustibilii, materialele auxiliare, piesele de schimb, etc;

Produsele:

– semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o anumită fază de fabricație și care trec în continuare în procesul tehnologic al unei alte faze de fabricație sau sunt livrate terților.

– produsele finite sunt acele produse care au parcurs în întregime fazele de fabricație putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;

– produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri.

Animalele și păsările – reprezentate de animalele născute și cele tinere folosite pentru reproducție, animalele și păsările la îngrășat, animalele pentru producție, coloniile de albine;

Ambalajele – stocuri utilizate pentu transportul și păstrarea bunurilor;

Producția în curs de execuție – producția care nu a parcurs toate fazele procesului de producție;

Evaluarea stocurilor

Potrivit reglementărilor contabile, evaluarea stocurilor se face :la intrare, la inventariere, la încheierea exercițiului financiar, la ieșire.

Evaluarea intrărilor în stoc

Stocurile care intră în patrimoniu se evaluează și se înregistrează în contabilitate în funcție de modul lor de dobândire, astfel, valoarea de intrare este dată de costul de achiziție, costul de producție, valoarea de aport și respectiv valoarea justă .

1. Stocurile cumpărate ( materiale, materii prime, materiale consumabile, mărfurile etc.) sunt evaluate la costul de achiziție care este format din:

prețul de cumpărare (fără TVA);

taxe nerecuperabile (accize, taxe vamale, comisioane, taxe de asigurare, TVA înscrisă în factura furnizorului, în situația în care cumpărătorul nu este plătitor de TVA etc.);

cheltuieli de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achiziției de stocuri;

Reducerile comerciale care sunt acordate de furnizor (rabatul, remiza) nu sunt cuprinse în costul de achiziție.

2. Stocurile fabricate de entitatea economică (produsele finite, semifabricatele, producția în curs de execuție) sunt evaluate la costul de producție. Acesta cuprinde:

cheltuielile directe: cu materii prime, materiale, cu salariile muncitorilor direct productivi;

cota de cheltuieli indirecte: cu amortizarea utilajelor, cu reparația acestora, cu salariile personalului de conducere din secții etc.;

3. Stocurile aduse ca aport în natura la capitalul social se evaluează la valoarea de aport care se determina în urma unor evaluări efectuate de evaluatori autorizați.

4. Stocurile obținute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă suma pentru care stocul ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate aflate în cunoștință de cauză în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Evaluarea ieșirilor din stoc

La ieșirea din patrimoniu (prin vânzare, consum, donații etc.), stocurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea de intrare în stoc utilizându-se mai multe metode:

Metoda identificării specifice se aplică în cazul stocurilor identificabile și constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (valoarea de intrare) al acestora. Această metodă presupune că fiecare articol de stocuri se individualizează atât în momentul intrării cât și în momentul ieșirii din entitate.

Metoda primul intrat – primul ieșit (FIFO)

Denumirea metodei își are origini în limba engleză “First în – first out”. Metoda se bazează pe ideea că primele articole de stocuri ieșite din patrimoniu sunt evaluate la costul primelor articole intrate în patrimoniu.

Ca urmare a epuizării fiecărui lot, stocurile care ies din gestiune se evaluează la costul lotului următor astfel că elementele rămase în stoc la sfârșitul perioadei sunt evaluate la costul celor mai recente intrări în gestiune. De aceea în cazul unei perioade inflaționiste, stocurile sunt supraevaluate la finalul perioadei de gestiune, situație care determină o subevaluare a cheltuielilor perioadei.

Metoda ultimul intrat – primul ieșit (LIFO)

Denumirea metodei își are originile în limba engleză “Last în – first out”. Această metodă se bazează pe faptul că elementele de stocuri care ies din gestiune sunt evaluate la costul celor mai recente articole intrate. Elementele rămase în stoc la sfârșitul perioadei sunt evaluate la costul celor mai vechi intrări în gestiune. De aceea, utilizarea metodei LIFO în perioadele inflaționiste determină o subevaluare a stocurilor la finalul perioadelor de gestiune, și implicit, o supraevaluare a cheltuielilor.

Metoda costului mediu ponderat – presupune calculul mediei ponderate a costurilor unui element, periodic sau după fiecare recepție.

Când se calculează periodic, costul mediu ponderat (CMP) se stabilește ca un raport între valoarea stocului inițial (Vsi) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea stocului inițial (Qsi) plus cantitățile intrate ulterior (Qi) :

Când se calculează după fiecare recepție, CMP se calculează ca raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul precedent (Qsp) plus cantitățile intrate (Qi) :

Analizând cele două variante ale CMP se constată că evaluarea ieșirilor din stoc după CMP calculat perioadic prezintă avantaj în ceea ce privește simplitatea calculului dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul perioadei de gestiune. A doua variantă prezintă dezavantajul unui calcul mai complex însă oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune.

Această metodă tinde să anuleze efectele creșterii sau descreșterii prețurilor care afecta exactitatea rezultatelor obținute prin aplicarea metodelor descrise anterior.

Evaluarea stocurilor la inventariere și la închiderea exercițiului financiar

Cu ocazia inventarierii patrimoniului de la sfârșitul exercițiului financiar, stocurile se evaluează la valoarea de inventar denumită și valoare realizabilă netă.

Valoarea de inventar (actuală) se stabilește în funcție de prețul pieței, starea și utilitatea bunului.

Ca urmare a procesului de inventariere, pot rezulta două categorii de diferențe:

1. Diferențe cantitative în plus sau în minus dintre situația faptica care a fost stabilită în urma inventarierii și situația scriptică din contabilitate. Aducerea la un comun acord a situației faptice cu cea scriptică se realizează prin înregistrarea plusurilor în debitul conturilor de stocuri și/sau înregistrarea minusurilor în creditul conturilor de stocuri.

2. Diferențe valorice în plus sau în minus dintre valoarea de inventar și valoarea de intrare (contabila). Datorită respectării principiului prudenței, în bilanț trebuie prezentată valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare și valoarea realizabilă netă. În acest fel, plusurile de valoarea aferente stocurilor inventariate nu se înregistrează în contabilitate iar minusurile de valoare se înregistrează în conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor. Ajustările pentru deprecierea stocurilor se constituie pe seama cheltuielilor privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante.

Pentru exercițiile financiare ulterioare se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă pentru stocurile care au “suferit” ajustări pentru depreciere în exercițiul precedent se constată o valoare realizabilă netă mai mică, diferența se înregistrează sub forma unei ajustări suplimentare pentru depreciere. Pe de altă parte, dacă se constată o valoare realizabilă netă mai mare decât cea precedentă atunci sazia inventarierii patrimoniului de la sfârșitul exercițiului financiar, stocurile se evaluează la valoarea de inventar denumită și valoare realizabilă netă.

Valoarea de inventar (actuală) se stabilește în funcție de prețul pieței, starea și utilitatea bunului.

Ca urmare a procesului de inventariere, pot rezulta două categorii de diferențe:

1. Diferențe cantitative în plus sau în minus dintre situația faptica care a fost stabilită în urma inventarierii și situația scriptică din contabilitate. Aducerea la un comun acord a situației faptice cu cea scriptică se realizează prin înregistrarea plusurilor în debitul conturilor de stocuri și/sau înregistrarea minusurilor în creditul conturilor de stocuri.

2. Diferențe valorice în plus sau în minus dintre valoarea de inventar și valoarea de intrare (contabila). Datorită respectării principiului prudenței, în bilanț trebuie prezentată valoarea cea mai mică dintre valoarea de intrare și valoarea realizabilă netă. În acest fel, plusurile de valoarea aferente stocurilor inventariate nu se înregistrează în contabilitate iar minusurile de valoare se înregistrează în conturile de ajustări pentru deprecierea stocurilor. Ajustările pentru deprecierea stocurilor se constituie pe seama cheltuielilor privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante.

Pentru exercițiile financiare ulterioare se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă pentru stocurile care au “suferit” ajustări pentru depreciere în exercițiul precedent se constată o valoare realizabilă netă mai mică, diferența se înregistrează sub forma unei ajustări suplimentare pentru depreciere. Pe de altă parte, dacă se constată o valoare realizabilă netă mai mare decât cea precedentă atunci se va diminua sau chiar anula ajustarea pentru depreciere pe seama veniturilor din ajustări pentru depreciere.

Valoarea din bilanț a stocurilor se obține prin diferența dintre valoarea soldurilor debitoare ale conturilor de stocuri și valoarea soldurilor creditoare ale conturilor de ajustări pentru deprecierea stocurilor.

Există și alte metode de evaluare a stocurilor în funcție de specificul activității:

Costul standard este antecalculat pe baza nivelurilor normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficienței și capacității de producție. Nivelurile trebuie revizuite și ajustate periodic în funcție de condițiile de actualitate.

Diferențele dintre costul standard și costul efectiv se înregistrează distinct în contabilitate

Diferențele de preț se repartizează asupra valorii bunurilor ieșite cu ajutorul unui coeficient (k) calculat astfel :

Diferențele de preț aferente bunurilor ieșite se determina prin ponderarea coeficientului “k” cu valoarea bunurilor ieșite din stoc la cost standard iar aceste diferențe se repartizează asupra stocurilor :

Diferențe de preț= Valoarea la cost standard a bunurilor ieșite * K

Prețul cu amănuntul este utilizat în comerțul cu amănuntul pentru evaluarea stocurilor de mărfuri. În componența lui intra costul de achiziție al mărfurilor, adaosul comercial și TVA neexigibilă. Costul mărfurilor ieșite din gestiune se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare fără TVA al stocurilor respective.

Evidența stocurilor

Evidența operativă a stocurilor

Operațiile cu privire la stocuri ( aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea) sunt consemnate în diferite documente de evidenta operativă a stocurilor.

Aceste documente sunt utilizate pentru ieșirile dar și pentru intrările de stocuri și sunt evidențiate în tabelul următor:

Tabel nr. 1

Evidența analitică a stocurilor

Contabilitatea analitică a stocurilor se ține cantitativ și valoric sau doar valoric. În acest sens se poate organiza folosind următoarele metode:

a. Metoda operativ-contabila sau pe solduri;

b. Metoda global-valorica;

c. Metoda cantitativ-valorica, pe fișe de cont analitic.

Metoda operativ-contabilă sau pe solduri

Această metodă presupune următoarele activități:

Evidența cantitativă a bunurilor în locurile de depozitare, cu ajutorul fișelor de magazie, pe categorii de stocuri;

Preluarea documentelor de intrare-iesire în contabilitate;

Întocmirea registrului stocurilor la sfârșitul lunii;

Pentru descoperirea erorilor se folosește Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Metoda global-valorica

Această metodă presupune ținerea evidenței valorice atât la nivelul gestiunii, cât și în contabilitate prin întocmirea raportului de gestiune și a fișelor de cont pentru operații diverse.

Metoda global-valorica este utilizată în special în cazul unităților de desfacere cu amănuntul.

c) Metoda cantitativ-valorică, pe fișe de cont analitic

Pentru evidența stocurilor, această metodă presupune următoarele etape:

Înregistrarea cantitativă a intrărilor respectiv ieșirilor în fișele de magazie;

Întocmirea borderoului de predare a documentelor;

Înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice pentru valori materiale;

Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitice cu situația din fișele de cont sintetice cu ajutorul balanțelor de verificare analitice.

Contabilitatea operațiunilor privind stocurile

Stocurile se reflectă în contabilitate cu ajutorul clasei 3 “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” în care sunt cuprinse următoarele grupe de conturi: grupa 30 “Stocuri de materii prime și materiale”; grupa 32 “Stocuri în curs de aprovizionare”; grupa 33 “Producția în curs de execuție “; grupa 34 “Produse”; grupa 35 “Stocuri aflate la terți”; grupa 36 “Animale”; grupa 37 “Mărfuri”; grupa 38 “Ambalaje”; grupa 39 “Ajustări pentru deprecierea stocurilor și a producției în curs de execuție “

Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale

În această categorie de stocuri sunt incluse materiile prime, materialele consumabile și materialele de natura obiectelor de inventar.

Materiile prime sunt acele bunuri care contribuie în mod direct la activitatea de producție și se regăsesc în compoziția produsului finit;

Materialele consumabile ajută activitatea de producție dar de obicei nu se regăsesc în compoziția produsului final;

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt elementele care nu îndeplinesc integral condițiile de valoare sau durată de utilizare pentru a putea fi incluse în categoria activelor imobilizate.

Conform Planului de conturi, materiile prime și materialele se regăsesc la grupa 30 “Stocuri de materii prime și materiale“ având funcția contabilă de activ și care are următoarea structura :

301 “Materii prime“

302 “Materiale consumabile”

303 “Materiale de natura obiectelor de inventar”

308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale”

A) Folosind metoda inventarului permanent

Tabel nr. 2

Soldul debitor al conturilor reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor aflate în stoc

Principalele operațiuni cu materii prime și materiale folosind metoda inventarului permanent:

1) Achiziție materii prime, materiale:

2) Consum de materii prime, materiale consumabile:

3) Darea în folosință a materialelor de natura obiectelor de inventar se înregistrează în contabilitate sub forma unui consum:

În cazul materialelor de natura obiectelor de inventar se ține o evidență extrabilanțieră a acestora cu ajutorul contului 8035 “Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință”. În momentul casării acestor materiale se înregistrează scoaterea din evidența extracontabilă prin creditarea contului 8035 “Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință”.

B) Folosind metoda inventarului intermitent:

Tabel nr. 3

Principalele operațiuni cu materii prime și materiale folosind metoda inventarului permanent:

1) Trecerea pe cheltuieli a stocurilor de materii prime, materiale:

2) Determinarea stocului final la sfârșitul lunii și trecerea cheltuielilor asupra conturilor de stocuri:

Contul 308 este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime și materialelor iar după funcția contabilă este un cont bifuncțional și ține evidența diferențelor de valoare nefavorabile sau favorabile dintre costul de achiziție sau producție și costul standard.

În debitul contului 308 se înregistrează diferențele favorabile (în roșu) sau nefavorabile (în negru) aferente materiilor prime și marterialelor intrate în gestiune. Pe de altă parte, în creditul contului 308, se înregistrează diferențele de preț favorabile sau nefavorabile ale materiilor prime și materialelor ieșite din gestiune.

Contabilitatea producției în curs de execuție

Producția în curs de execuție reprezintă acea producție care nu a parcurs toate fazele de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic. Aceasta se determină la sfârșitul perioadei de referință în baza a două metode:

Metoda contabilă presupune utilizarea datelor din evidența operativă și contabilă pe baza cărora se calculează producția neterminată;

Metoda directă presupune inventarierea faptică a producției neterminate, la fața locului, de către comisia constituită cu acest scop.

Pentru evidența producției în curs de execuție se folosesc conturile 331 “ Produse în execuție” și 332 “Servicii în curs de execuție”. Aceste conturi au funcția contabilă de activ și se debitează cu valoarea producției în curs de execuție de la sfârșitul perioadei și se creditează cu ocazia scoaterii din gestiune a producției în curs de execuție la începutul perioadei următoare (prin stornare).

Înregistrarea în contabilitate a producției în curs de execuție se face astfel:

Contabilitatea stocurilor aferente producției proprii

Stocurile aferente producției proprii cuprind bunurile produse de entitatea economică și sunt destinate, în majoritatea cazurilor, terților. Această categorie include: semifabricatele, produsele finite și produsele reziduale.

Semifabricatele sunt produse care și-au încheiat o anumită fază a procesului de producție și trec într-o altă fază de prelucrare sau sunt livrate terților.

Produsele reziduale sunt reprezentate de rebuturi, deșeuri, materiale recuperabile.

Conform planului de conturi, contabilitatea stocurilor fabricate se realizează cu ajutorul conturilor din grupa 34 “Produse” în care sunt cuprinse următoarele conturi:

341 “Semifabricate”

345 “Produse finite”

346 “Produse reziduale”

348 “Diferențe de preț la produse”

Conturile din grupa 34 au funcția contabilă de activ și se debitează cu valoarea produselor intrate în gestiune și a plusurilor de inventar în corespondență cu contul 711 “Variația stocurilor”. Se creditează cu valoarea produselor ieșite din gestiune sau minusurile constatate la inventar în corespondenta cu debitul contului 711. Soldul debitor este reprezentat de valoarea produselor existente în stoc.

1) Obținerea de produse finite se înregistrează în contabilitate astfel:

2) Livrarea produselor finite :

3) Scoaterea din evidentă a produselor finite:

Contul 348 “Diferențe de preț la produse“ este un cont rectificativ al valorii de înregistrare la produse și după funcția contabilă este cont bifuncțional. Înregistrările în acest cont se fac doar la sfârșitul perioadei .

Se debitează cu diferențele favorabile sau nefavorabile de preț aferente intrărilor de produse în gestiune si se creditează cu diferențele de preț favorabile sau nefavorabile aferente produselor ieșite din gestiune.

Contabilitatea stocurilor de mărfuri

Mărfurile sunt bunurile achziționate de o entitate în scopul revânzării acestora în aceeași stare, fără a fi prelucrate suplimentar. În categoria mărfurilor se includ:

stocuri cumpărate pentru consum propriu ( materii prime, materiale etc.) dar care, ulterior, se oferă spre vânzare terților;

stocuri ce provin din propria producție și care se vând prin magazine proprii de desfacere cu amănuntul.

Entitatea economică poate practica următoarele forme de comerț în ceea ce privește livrarea mărfurilor:

Comerțul cu ridicata – constă în achiziția de mărfuri în volum ridicat direct de la producători sau de la alți furnizori în scopul revânzării acestor mărfuri către alte entități comerciale, în special celor de vânzare cu amănuntul;

Comerțul cu amănuntul – constă în vânzarea mărfurilor achiziționate consumatorilor individuali și altor entități pentru consum propriu.

Inventarul permanent al stocurilor de mărfuri presupune practicarea unor costuri sau prețuri specifice stadiului în care acestea se găsesc :

a) Costuri de achiziție, specifice comerțului cu ridicata unde contabilitatea analitică a mărfurilor se ține pe sortimente de mărfuri și se folosește, de regulă, metoda cantitativ-valorică.

b) Prețuri cu amănuntul, practicate în comerțul cu amănuntul unde contabilitatea analitică a mărfurilor se ține pe magazine folosindu-se, de regulă, metoda global- valorică.

Prețul cu amănuntul se formează adăugând la costul de achiziție adaosul comercial și TVA neexigibilă. Adaosul comercial sau marja comerciantului este suma care trebuie să asigure pentru comerciant acoperirea cheltuielilor de circulație și obținerea de profit.

Conturile utilizate pentru reflectarea stocurilor de mărfuri în contabilitate sunt:

371 “Mărfuri”

378 “Diferențe de preț la mărfuri”

Contul 371 “Mărfuri” este un cont de active circulante având funcție contabilă de activ. În cazul utilizării inventarului permanent, contul 371 se debitează cu valoarea de intrare a mărfurilor și se creditează cu valoarea de înregistrare a mărfurilor ieșite din gestiune. Soldul debitor al contului reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc.

1)Aprovizionarea cu mărfuri de la furnizor:

2) Vânzarea de mărfuri:

Folosind metoda inventarului intermitent, contul 371 ”Mărfuri” se debitează la sfârșitul lunii cu valoarea la preț de înregistrare al mărfurilor existente în stoc și se creditează la începutul lunii cu valoarea la prețul de înregistrare al mărfurilor existente în stoc.

1) Trecerea mărfurilor asupra cheltuielilor la începutul lunii:

2) Aprovizionarea în cursul lunii :

Contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri“ este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a mărfurilor având funcția contabilă de pasiv. Acesta se creditează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate și se debitează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieșite din gestiune.

Cu ajutorul contului 4428 “TVA neexigibilă” se ține evidența taxei pe valoare adăugată neexigibilă inclusă în prețul de vânzare cu amănuntul la acele entități care țin evidența la acest preț. Contul 4428 are funcție contabilă de pasiv și se creditează cu TVA aferentă mărfurilor din entitățile economice cu amănuntul iar în debit se înregistrează TVA aferentă mărfurilor vândute.

Înregistrarea formării prețului de vânzare cu amănuntul pentru mărfurile intrate în gestiune se face astfel:

2) Descărcarea mărfurilor din gestiune:

Contabilitatea stocurilor în curs de aprovizionare

Deoarece există unele decalaje de timp între datele de transfer ale proprietății bunurilor care intră în patrimoniul entității și datele de recepție propriu zisă ale acestora trebuie să se înregistreze distinct în contabilitate sub forma stocurilor în curs de aprovizionare.

Conturile utilizate pentru producția în curs de execuție sunt cele din grupa 32 “Stocuri în curs de aprovizionare”. Din această grupă fac parte conturile:

321 “Materii prime în curs de aprovizionare“;

322 “Materii consumabile în curs de aprovizionare”;

323 ”Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare”

326 “Animale în curs de aprovizionare;

327 “Mărfuri în curs de aprovizionare”

328 “Ambalaje în curs de aprovizionare”

Aceste conturi au funcție contabilă de activ și se debitează cu valoarea stocurilor ce s-au achiziționat și pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile, dar care sunt în curs de a fi livrate. În creditul acestor conturi se înregistrează prețul stocurilor achiziționate și recepționate de entitate.

1) Înregistrarea stocurilor în curs de aprovizionare:

Contabilitatea stocurilor aflate la terți

Stocurile aflate la terți sunt considerate bunurile care:

sunt achitate și lăsate în custodia furnizorului;

sunt înmânate spre prelucrare la terți;

sunt predate terților pentru vânzare în consignații;

trimise pentru depozitare temporară la terți;

Aceste stocuri aflate la terți sunt evidențiate în contabilitate cu ajutorul grupei 35 “Stocuri aflate la terți” din planul de conturi care cuprinde conturile sintetice 351 “Materii și materiale aflate la terți“, 354 “Produse aflate la terți”,356 “Animale aflate la terți”, 357 “Mărfuri aflate la terți”, 358 “Ambalaje aflate la terți”.

După conținutul economic sunt conturi de active circulante materiale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi se trece prețul de înregistrare al stocurilor aflate la terți sau prețul de înregistrare al stocurilor în curs de aprovizionare. În creditul acestor conturi se înregistrează valoarea stocurilor intrate în gestiune (aduse de la terți) sau aflate în curs de aprovizionare.

Soldul conturilor de stocuri aflate la terți este debitor și reflectă valoarea stocurilor în curs de aprovizionare sau valoarea stocurilor aflate la terți.

1) Înregistrarea stocurilor trimise la terți :

2) Readucerea materiilor, materialelor, produselor aflate la terți:

Contabilitatea ambalajelor

Stocurile de ambalaje sunt bunuri de natura activelor circulante ce îndeplinesc funcția de ambalaje destinate protecției mărfurilor pe timpul prezentării, vânzării, transportului și depozitării. Ele sunt bunuri fungibile, neidentificabile unitate cu unitate, rezultate din producție proprie sau achiziționate de la terți.

Clasificarea ambalajelor după modul de participare la circuitul economic cuprinde următoarele categorii:

a) ambalaje recuperabile pe care furnizorul se angajează să le recupereze de la terți (sticle, borcane, navete plastic, lăzi, butoaie, etc.)

b) ambalaje nerecuperabile vândute clienților odată cu marfa și incluse în prețul mărfurilor (hârtie de ambalat, pungi, cutii carton, sfoară etc.)

c) ambalaje mixte care în anumite condiții pot fi recuperabile, iar în altele nerecuperabile.

Normele contabile din țara noastră prevăd ca atunci când anumite bunuri îndeplinesc funcția de ambalaje să fie contabilizate nu ca ambalaje ci ca o formă particulară de stocuri, astfel:

ambalaje de tipul materialelor de natura obiectelor de inventar folosite în interiorul unității patrimoniale sunt înregistrate ca materiale de natura obiectelor de inventar

ambalaje și materiale de ambalat obținute din producție proprie spre a fi vândute sunt înregistrate ca produse finite

materiale de ambalat care nu se pot gestiona ca ambalaje se înregistrează ca alte materiale consumabile

Contabilitatea sintetică a ambalajelor se ține cu ajutorul contului 381 "Ambalaje". Ambalajele intrate în gestiune prin achiziționare de la furnizori, avansuri de trezorerie, aport în natură, aduse de la terți, nerestituite furnizorilor, plusuri la inventar, obținute din producție proprie sau cu titlu gratuit sunt înregistrate la preț de intrare. În cazul ambalajelor ieșite din gestiune prin retragerea aportului în natură, vândute, lipsuri de inventar, trimise la clienți, pierderi din calamități, acestea sunt înregistrate la prețul de înregistrare în momentul ieșirilor.

Dacă înregistrarea ambalajelor se face la prețul standard , atunci se utilizează și contul 308 "Diferențe de preț la ambalaje", în care se înregistrează diferența între prețul prestabilit și costul de achiziție.

În cazul în care ambalajele recuperabile nu sunt vândute propriu-zis odată cu marfa, sunt restituite furnizorului după un anumit timp. Prețul ambalajului este trecut în factura de vânzare în mod distinct, fără TVA iar dacă ambalajele sunt deteriorate sau clientul dorește să le cumpere, această prefacturare se transformă într-o operație de vânzare de ambalaje pentru care se întocmește o factură complementară în care este inclusă și TVA.

Fiscal, ambalajele în regim de restituire se facturează și se supun TVA la livrare urmând ca la restituire suma impozabilă să fie redusă corespunzător.

CAPITOLUL II- INDICATORI DE GESTIUNE ȘI IMPACTUL ACESTORA ASUPRA STOCURILOR

2.1. Indicatori de gestiune

2.1.1. Ratele de lichiditate

Lichiditatea este indicatorul care măsoară capacitatea entității economice de a face față obligațiilor pe termen scurt, respectiv de a transforma activele circulante în numerar și echivalente ale acestuia.

1. Rata lichidității curente (Rlc), arată gradul în care datoriile pe termen scurt sunt acoperite din activele curente. Se recomandă o valoare a indicatorului în jurul cifrei 2.

Rlc=Active curente/ Datorii curente

Rata lichidității imediate (Rli), reflectă capacitatea întreprinderii de a-și acoperii datoriile pe termen scurt din activele circulante excluzând stocurile (activele circulante cel mai puțin lichide). O valoare normală a indicatorului se situează în intervalul [0,8;1]. Existența unui nivel ridicat al stocurilor în cadrul unei întreprinderi poate influența acest indicator scăzându-i valoarea.

Rli=(Active curente-stocuri)/Datorii curente

2.1.2. Capacitatea de finanțare

2.1.2.1. Indicatorul 1

Rata finanțării activelor circulante (ACfr) din fondul de rulment se determina potrivit următoarei relații:

ACfr=Fond de rulment net/ Active circulante

Acest indicator reflectă finanțarea activelor circulante și evidențiază importanța acordată fondului de rulment în vederea finanțării activelor circulante. De asemenea indicatorul este util pentru preocupările întreprinderii cu privire la finanțarea stocurilor și a-și creea o marjă de siguranță necesară asigurării continuității procesului de producție, în cazul în care apar fenomene nedorite.

Se recurge și la determinarea unei rate denumită rata de acoperire a stocurilor, care se calculează după formula:

Rs=Fond de rulment net / Stocuri

2.1.2.2. Indicatorul 2

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului furnizor (ACcf)-se determina potrivit următoarelor relații :

ACcf=Datorii față de furnizori/Active circulante

ACcf=Datorii față de furnizori/Stocuri

Acest indicator reflectă proporția finanțării activelor circulante, respectiv a stocurilor, pe seama datoriei față de furnizorii entității economice.

2.1.2.3. Indicatorul 3

Rata finanțării activelor circulante pe seama creditului bancar pe termen scurt, se determină pe baza următoarelor relații:

ACib=Credit bancar pe termen scurt/Active circulante

ACib=Credit bancar pe termen scurt/Stocuri

Acest indicator reflectă proporția în care sunt finanțate activele circulante, respectiv stocurile, pe baza creditului bancar pe termen scurt.

2.1.3. Ratele de gestiune

Viteza de rotație a stocurilor este un indicator relevant pentru activitatea firmei. Acesta oferă informații privind numărul de rotații al stocurilor (sau numărul zilelor în care bunurile sunt stocate).

Indicatorii prin care se exprima Viteza de rotație sunt:

Numărul de rotații al stocurilor (Nrs):

Nrs=Cifra de afaceri/Stocuri medii

Durata de stocare (Ds):

Ds=Stocuri medii/Cifra de afaceri * 365 zile

Impactul indicatorilor de gestiune asupra stocurilor

Impactul indicatorilor de echilibru financiar

Menținerea echilibrului financiar este un factor decisiv în atingerea obiecivului principal al unei entități (maximizarea valorii sale). Acest lucru este posibil prin menținerea unei egalități între sursele financiare și mijloacele economice care sunt necesare pentru desfășurarea activității de exploatare pe termen scurt și lung.

Determinarea echilibrului financiar presupune și îndeplinirea a doua corelații:

activele fixe trebuiesc finanțate din resurse stabile;

activele circulante trebuiesc finanțate din datorii pe termen scurt.

Pentru analiza echilibrului financiar sunt utilizați următorii indicatori:

Fondul de rulment (FR);

Necesarul de fond de rulment (NFR);

Trezoreria netă (TN).

Fondul de rulment “reprezintă acea parte a capitalului permanent ce depășește valoarea activelor imobilizate și este destinată finanțării activelor circulante (ciclice, temporare)”.

Există două concepte ale fondului de rulment:

Fondul de rulment financiar (FRF) sau net calculat pe baza bilanțului financiar;

Fondul de rulment net global (FRNG) calculat pe baza bilanțului funcțional

FRF = capital permanent (CP) – active imobilizate nete (AIN)

sau

FRF = active curente (AC) – datorii pe termen scurt (DTS)

Fondul de rulment net global (FRNG) reprezintă surplusul de resurse durabile față de utilizările durabile și se poate calcula în două moduri :

FRNG = Resurse stabile – Utilizări stabile

sau

FRNG = (Active circulante + Cheltuieli înregistrate în avans)-

(Datorii sub 1 an + Venituri înregistrate în avans)

Fondul de rulment poate avea următoarele forme :

FR=0  AC=DTS;

Activele pe termen scurt pot fi finanțate integral pe seama datoriilor pe termen scurt, iar activele fixe sunt finanțate din capitalurile permanente.

FR>0  AC>DTS;

Aceasta este o situație favorabilă înregistrându-se un surplus de resurse, putând fi alocat ciclului de exploatare.

FR<0  AC<DTS;

Această situație denotă o stare de dezechilibru financiar.

Necesarul de fond de rulment (NFR) “reprezintă parte din activele circulante de natura stocurilor și creanțelor care trebuie finanțată din fondul de rulment”.

În ceea ce privește stocurile, dacă întreprinderea exercită o activitate de comerț, ea trebuie să achiziționeze mărfuri pentru a le pune la dispoziția clienților săi.

Dacă exercită o activitate de producție, firma trebuie să achiziționeze materii prime, materiale etc. În aceste cazuri, se efectuează o avansare de fonduri, consuma lichidități pentru constituirea stocurilor, având nevoie de o finanțare a stocurilor. De asemenea, acordând termene de plată clienților, întreprinderea acumulează creanțe.

1. Dacă NFR>0;

Această situație prezintă un surplus de nevoi temporare față de resurse temporare.

2. Dacă NFR<0;

Această situație este considerată favorabilă deoarece exista un surplus de resurse temporare față de nevoile temporare ale entității.

C. Trezoreria netă (TN) asigură echilibrul dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment și caracterizează cuantumul mijloacelor bănești de care dispune întreprinderea.

TN=FR – NFR

Impactul ratelor de structură ale activului bilanțier

Rata activelor circulante (Rac) – arată ponderea activelor ce au caracter temporar în total active, evidențiind importanța relativă a acestor active ce sunt ușor de transformat în bani lichizi.

Rac = (Active circulante/Total active) * 100

Structura activelor circulante poate fi detaliată și pe componente, în speță stocuri, creanțe, numerar și echivalente ale numeralului.

a1) Rata stocurilor (Rs) – arată ponderea stocurilor în totalul activelor circulante . Un nivel optim al acestei rate ar fi între 30% și 45% în funcție de ramura economică în care activează întreprinderea . Este un lucru evident că pe piața serviciilor, indicatorul înregistrează niveluri relativ scăzute.

Rs=(Stocuri/Active circulante) * 100

a2) Rata creanțelor (Rc) – arată ponderea portofoliului de creanțe pe care îl gestionează entitatea economică iar acest indicator este influențat de termenele stipulate în contractele cu terții.

Rc=(Creanțe/Active circulante) * 100

a3) Rata disponibilităților bănești și a echivalentelor acestora (Rdb) – măsoară lichiditatea internă a entității și reflectă ponderea disponibilităților bănești în totalul activelor circulante.

Rdb=[(Inv. fin. pe termen scurt+disponibilități)/Active circulante] * 100

CAPITOLUL III- SRUDIUL PRIVIND CONTABILITATEA STOCURILOR LA SC,,PANIFICAȚIE SPICUL’’ SA

3.1. Obiectivele vizate în cadrul studiului

3.1.1. Prezentarea firmei și obiectul de activitate a acesteia

Prezentarea firmei

Denumirea societății este Societatea Comercială Panificație Spicul S.A. Sibiu.

Înființată în anul 1995, adoptând sistemul de privatizare MEBO, SC Panificație Spicul SA Sibiu este astazi o societate cu capital privat.

Societatea deține trei brutării, o patiserie, o secție de produse zaharoase și cofetărie, o secție de paste făinoase și biscuiți, o secție de producție pentru covrigi , trei puncte terminale – gen patiserie caldă și o moară de grâu cu o capacitate de 100 t/zi. Moara de grâu a fost o investiție necesară din cel puțin două motive:

pentru a reduce costurile de producție. În cazul în care făina ar fi cumpărată de pe piață, prețul de achiziție al acesteia ar fi mai mare și implicit și costurile de producție ar fi mai mari;

pentru a fluidiza procesul de producție, ceea ce presupune controlul în permanență a stocului de materii prime necesar desfășurării producției și evitarea efectelor negative pe care le-ar avea o eventuală criză de făină pe piață.

Comercializarea produselor se face prin intermediul lanțului constituit din 19 magazine alimentare. De asemenea, distribuția se face și de către alți beneficiari de pe raza județului Sibiu și chiar în alte județe ale țării.

Transportul este asigurat în condiții corespunzătoare cu ajutorul unor mașinii moderne.

Ca obiective: imbunătățirea aspectului și structurii produselor, creșterea valorii nutritive prin adaos de cereale, semințe, orientarea către produse cât mai naturale și mai sănătoase, diversificarea gamei de produse destinate persoanelor cu diverse afecțiuni sau recomandate în diete, precum și crearea unor produse destinate copiilor.

Se are în vedere și implementarea sistemului HACCP și ISO 9001. Sistemul HACCP este un sistem care identifică, evaluează și controlează riscurile semnificative pentru siguranța produselor alimentare. Firma trebuie să proiecteze, să documenteze un sistem, astfel încât să se asigure că toate pericolele potențiale sunt identificate și că toate pericolele relevante sunt ținute sub control astfel încât produsul să nu afecteze negativ sănătatea consumatorului. Astfel, planul HACCP trebuie să identifice:

Riscurile semnificative, adică agenții biologici, chimici sau fizici care sunt prezenți în alimente sau în condițiile cărora există posibilitatea de a cauza un efect advers asupra sănătății;

Punctul critic de control, adică o fază în care controlul poate fi aplicat și este esențial pentru a preveni sau a elimina un pericol pentru siguranța produsului alimentar sau pentru a-l reduce la un nivel acceptabil;

Limitele critice, adică un criteriu care separă acceptabilitatea de inacceptabilitate;

Metodele de monitorizare necesare;

Măsurile corective necesar a fi luate dacă monitorizarea indică că un punct critic nu este ținut sub control;

Responsabilitatea pentru monitorizarea și ținerea sub control a fiecărui punct critic.

Certificarea ISO 9001 are ca scop:

sporirea credibilității prin faptul că produsele, serviciile și lucrările respectă normele și standardele europene;

întărirea disciplinei efectuării operațiilor zilnice de către toți angajații societății prin implementarea procedurilor de lucru la fiecare nivel;

sporirea rentabilității financiare prin eficientizarea fiecărui post din organizarea societății;

Acest sistem este necesar deoarece înlătură efectele negative ale lucrului și operării de rutină din cadrul firmei, prin implementarea unui astfel de sistem firma poate să producă mai mult și mai bine și permite abordarea unui sistem de lucru care asigură evoluția în „liga superioară”.

Societatea Comercială Panificație Spicul S.A. Sibiu este o persoană juridică română și are forma juridică de societate pe acțiuni cu capital privat. Aceasta își desfășoară activitatea în conformitate cu legile României, cu prevederile contractului de societate și ale statutului.

Obiectivul de activitate

Obiectul de activitate este următorul: )

fabricarea produselor de morărit;

fabricarea pâinii, produselor de panificație, patiserie și cofetărie;

fabricarea biscuiților, pișcoturilor și alte produse similare;

fabricarea pastelor făinoase;

fabricarea preparatelor dietetice;

comercializarea produselor de morărit;

comercializarea pâinii, produselor de panificație, patiserie și cofetărie;

comercializarea biscuiților, pișcoturilor și alte produse similare;

comercializarea pastelor făinoase;

comercializarea preparatelor dietetice;

comerț cu produse alimentare, băuturi, tutun;

comerț cu ridicata și amânuntul al produselor lactate, ouălor, uleiuri și grăsimi comestibile;

comerț cu ridicata și amânuntul al zahărului, ciocolatei și al produselor zaharoase;

comerț cu ridicata și amânuntul cu cafea, ceai, condimente;

alte tipuri de comerț cu produse alimentare și nealimentare;

analize fizico – chimice la materii prime și produselor de morărit, panificație și produse zaharoase.

3.1.2. Capitalul social și acțiunile societății

Capitalul social al SC Panificație Spicul SA este de 116.412 lei (RON), subscris si vărsat, care este împărțit în 46.565 acțiuni nominative cu o valoare nominală de 2,5lei (RON) per bucată subscrise în întregime de acționari. Capitalul social poate fi majorat prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor Extraordinare.

Acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere în primul rând celorlalți acționari în proporție cu numărul de acțiuni ce le posedă. După expirarea termenului de preemțiune acțiunile rămase vor fi subscrise public.

Fiecare acțiune dobândită conferă titularului său un drept de vot în Adunarea Generală a Acționarilor, dreptul de a participa la distribuirea dividendelor potrivit Legii, dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere.

Obligațiile societății sunt garantate cu patrimoniul social, iar acționarii răspund numai valorii acțiunilor pe care le-au dobândit.

3.1.3. Conducerea și gestiunea societății

Societatea este condusă de Adunarea Generală a Acționarilor care decide asupra activității acesteia și asigură politica ei economică și comercială. Societatea este administrată de un Consiliu de Administrație ales de către Adunarea Generală a Acționarilor dintre acționari. Consiliul de Administrație poate delega o parte din atribuțiile sale unui Comitet de Direcție, directorului general sau directorilor executivi. Gestiunea societății este controlată de acționari sau Comisia de Cenzori numită de către Adunarea Generală a Acționarilor.

Societatea ține evidența contabilă în lei (RON) și întocmește anual bilanțul contabil și contul de profit și pierdere, având în vedere normele metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor. Profitul societății se stabilește pe baza bilanțului contabil aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor, din profitul anual se determină fondul de rezervă, fondul de dezvoltare, precum și alte fonduri necesare societății. Suma rămasă reprezintă profitul cuvenit al acționarilor care se repartizează între aceștia proporțional cu aportul la capitalul social. În cazul înregistrării de pierderi Adunarea Generală a Acționarilor va analiza cauzele și va hotărî în consecință. Suportarea pierderilor de către acționari se va face proporțional cu aportul la capitalul social și în limita capitalului subscris. Drepturile și obligațiile personalului se stabilesc anual prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și Regulamentul de Ordine Interioară.

3.1.4. Structura forței de muncă la SC,,PANIFICAȚIE SPICUL’’SA

În estimarea rolului pe care forța de muncă îl are în toate fazele procesului de producție trebuie avute în vedere particularitățile acestei activități, legăturile multiple pe care le realizează unitatea economică.

Astfel, activitatea economică, de la producție până la comercializare, trebuie să asigure realizarea unor indicatori de prestații și venituri în condițiile unei rentabilități sporite. Aceste aspecte scot în evidență rolul ce-i revine forței de muncă în toate fazele procesului de producție. De oportunitatea și randamentul muncii omului depinde realizarea unor parametri superiori.

Forma organizatorică actuală are în vedere realizarea tuturor cerințelor pieței; Echipa managerială acordă o atenție echilibrată atât producției, cât și factorului uman și dovedește preocupări semnificative pentru creșterea eficienței activității manageriale, mai ales la nivelul managementului superior.

Resursele umane au un rol important în desfășurarea normală și cât mai optimă a activității și sunt direct interesate, având în vedere că o parte a personalului socității detine acțiuni ale acesteia.

În prezent societatea dispune de un total de 160 angajați, dintre care 60% este personal productiv, 24% în desfacere și 16% personal TESA. Structura forței de muncă este reflectată în organigramă (Anexa nr.1). Structura personalului corespunde în general cerințelor actuale . Structura formativă și experiența personalului constituie premise favorabile realizării strategiei propuse de unitate, nepunându-se problema unor acțiuni deosebite de formare a personalului.

Organigrama este formată din următoarele structuri:

a) Structura funcțională care asigură activitatea de conducere, coordonare și control în vederea îndeplinirii indicatorilor specifici. În cadrul ei există:

– Consiliul de Administrație care are următoarele atribuții: numește directorul, stabilește structura unității, numărul de posturi și competența lor, aprobă programul economic, bugetul de venituri și cheltuieli, realizează analize și adoptă tehnici de îndeplinire a indicatorilor economici, aprobă încheierea de contracte și rezolvă problemele de fond ale unității:

– Comitetul de direcție asigură conducerea operativă a firmei.

Funcțiile de conducere ale unității sunt următoarele:

Directorul general al firmei. Acesta are atribuții de conducere, coordonare și control general al unității. Prezidează ședințele Consiliului de Administrație și reprezintă firma în relațiile cu partenerii interni și externi. Are în subordine directă directorul tehnic, directorul economic, directorul comercial, compartimentul personal – salarizare, secretariat, CFI, compartimentul mecanic, întreținere – reparații, PSI.

Directorul tehnic. Acesta asigură organizarea și îndrumarea tehnică a firmei și are în subordine: Compartimentul reprogramare, organizare, normare, CTC, laborator și toate unitățile de producție din cadrul firmei.

Directorul comercial. Acesta asigură organizarea comercială a agentului economic, de la aprovizionare și până la desfacere. Are în subordine compartimentul aprovizionare, desfacere, transport, comerț.

Directorul economic. El asigură organizarea și îndrumarea activităților financiar – contabile ale societății având în subordine compartimentul finaciar – contabilitate.

În structura funcțională a S.C. Panificație Spicul SA sunt delimitate funcțiile de bază ale acesteia: funcția comercială, financiar-contabilă, de producție și de personal.

Funcția comercială este asigurată în cadrul Compartimentului comercial, unde preocuparea specialiștilor a constat în:

-prospectarea permanentă a pieței interne și externe și întocmirea unor analize care cuprind:

– specificul pieței

-condiții de desfacere

-concurența

– potențiali beneficiari

-canale de circulație

-rețea de desfacere

-prezentarea ofertelor pentru desfacerea produselor și evaluarea capacităților de absorbție a piețelor interne și externe.

-studierea produselor similare oferite de concurență

-efectuarea unor cercetări de determinare a cauzelor pentru care se cumpără sau nu un anumit produs

-comunicarea la serviciile tehnice a modificărilor solicitate de consumator

-editarea materialelor publicitare corespunzătoare diferențiate în funcție de produs.

Funcția financiar-contabilă antrenează două genuri de activități, și anume: activitatea financiară și activitatea contabilă.

Cadrul de realizare a acestei importante funcții este asigurat în structura organizatorică de direcția financiar-contabilă, condusă de către directorul economic sau contabilul șef.

Atribuțiile direcției financiar-contabile se realizează pentru cele două activități specifice în cadrul serviciului financiar și a serviciului de contabilitate.

Serviciul contabilitate are ca atribuții: înregistrarea la timp și corect în contabilitate, în mod cronologic și sistematic, pe baza documentelor justificative, a tuturor operațiunilor patrimoniale, inventarierea patrimoniului, întocmirea registrului inventar, controlul asupra operațiunilor patrimoniale efectuate, întocmirea lucrărilor de sinteză (bilanț și anexa la bilanț, contul de profit și pierdere, raportul de gestiune), furnizarea, publicarea și păstrarea informațiilor privind patrimoniul și rezultatele obținute; evidența si calculația costurilor, determinarea și analiza rentabilității pe produse și lucrări.În funcție de mărimea unității patrimoniale se adoptă organizarea serviciului contabilitate.

O modalitate de organizare este pe cele două circuite ale contabilității: biroul contabilității financiare și biroul contabilității interne de gestiune, fiecare cu structuri specifice delimitate pentru operații si lucrări omogene și complementare.

Biroul contabilitate financiară este structurat în mai multe compartimente, cu activități omogene delimitate cu responsabilitate si finalitate:

Compartimentul Registrul jurnal general, Bilanț și Contul de profit și pierdere, prin care se gestionează principalul registru oficial de contabilitate cronologică și se asigură întocmirea, verificarea, certificarea,aprobarea și publicarea documentelor oficiale de sinteză; Inventarierea și evaluarea patrimoniului coordonează și realizează, împreună cu celelalte compartimente și servicii, inventarierea gestiunilor și inventarierea generală, precum și evaluarea la sfârșitul exercițiului a tuturor elementelor patrimoniale, în vederea determinării și estimării deprecierilor reversibile pentru calculul și înregistrarea provizioanelor.

Compartimentul Contabilitatea stocurilor organizează împreună cu direcția comercială sistemul de gestiune și control al stocurilor, activelor circulante; concepe sistemul informațional și stabilește metodele de evaluare și de contabilitate analitică a stocurilor; organizează și conduce contabilitatea sintetică și participă la controlul prin inventariere a stocurilor, precum și la evaluarea lor pentru întocmirea bilanțului.

Compartimentul Contabilitatea cheltuielilor organizează sistemul informațional al cheltuielilor împreună cu celelalte direcții ale societății; conduce evidența cheltuielilor pe feluri grupate pe activitățile de bază (exploatare, financiare, excepționale) și asigură corelația cu contabilitatea internă de gestiune; gestionează și participă la întocmirea părții de debit a contului „Profit și pierdere” în colaborare cu compartimentul „Registrul jurnal general”.

Biroul Contabilitatea internă de gestiune are în sfera de atribuții elaborarea bugetelor de gestiune pe activități, sectoare, produse, fundamentarea costurilor normate, colectarea și repartizarea cheltuielilor efective pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, produse și calculul costului de producție efectiv al produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, inclusiv al producției în curs.

Asigură totodată contabilitatea producției prin evidența decontărilor interne privind costul producției obținute în cursul lunii constând din produse finite, semifabricate, lucrări executate destinate terților, stabilește rentabilitatea pe produse și lucrări și face analize pentru creșterea ei.

Activitatea Serviciului financiar are ca obiective: planificarea, urmărirea și evidența mijloacelor financiare ale societății,asigurarea capitalului și a fondurilor necesare desfășurării unei activități normale; gestiunea veniturilor, calcularea la timp și corectă a drepturilor bănești ale angajaților, efectuarea la timp și în bune condiții, cu respectarea dispozițiilor legale a tuturor operațiilor de încasări și plăți; asigurarea încasării debitelor de orice natură.

În cadrul Serviciului financiar se realizează și evidența contabilă a elementelor legate de capital, fonduri, credite, împrumuturi, decontări cu terții, salariații și cele ce privesc trezoreria.Funcția financiar-contabilă, în afara activității financiare, și a activității de contabilitate, presupune și activitatea de control financiar.

-Activitatea de control financiar reprezintă ansamblul proceselor prin care se codifică respectarea normelor legale cu privire la integritatea, utilizarea și păstrarea valorilor materiale și bănești din patrimoniu.

Controlul asupra operațiilor patrimoniale este efectuat de către persoanele care conduc contabilitatea, care exercită controlul financiar preventiv și controlul financiar de gestiune, cenzori sau alte persoane specializate.Scopul exercitării controlului financiar îl reprezintă prevenirea, descoperirea și recuperarea pagubelor materiale și bănești.

b) structura organizatorică este formată din:

– secțiile de brutărie, patiserie, produse zaharoase, paste făinoase și biscuiți, de producție pentru covrigi

– moară

Un capitol important în desfășurarea activității îl reprezintă serviciul de aprovizionare cu materii prime și materiale. Acest serviciu asigură aprovizionarea cu materiale, materii prime, accesorii, materiale necesare pentru producție.

Principalele materii prime sunt:făină albă, făină neagră,drojdie comprimată,ameliorator,sare.

În schema următoare este prezentat procesul tehnologic de obținere a pâinii:

Fig. nr. 6:

3.2. Analiza privind evoluția stocurilor la SC,,PANIFICAȚIE SPICUL’’SA

În decursul activității sale SC ,,Panificație Spicul’’ SA a înregistrat performanțe importante în domeniul producerii și comercializării produselor de panificație, fapt ce a favorizat creșterea volumului de activitate.

Analiza situației financiare, a echilibrului financiar și a evoluției stocurilor a SC ,,Panificație Spicul’’ S.A s-a făcut pe baza balanțelor de verificare, bilanțurilor contabile anuale și a contului de profit și pierdere din perioada 2013-2015.

Analiza structurii activelor:

Rata activelor imobilizate (Ri)– măsoară gradul de investire a capitalului în cadrul întreprinderii.

Ri =(Active imobilizate / Active totale) x 100

Active totale =Active imobilizate + Active circulante total

2013 – Ri =(933.024/1.308.274)x 100 Ri =71,32

2014- Ri =(963.384/1.403.737 )x 100 Ri =68,63

2015- Ri =(948.204/2.033.614 )x 100 Ri =46,63

Rata activelor curente(Rc)-evidențiază ponderea obținută de activele curente în totalul activelor.

Rc =(Active curente / Active totale) x 100

Active curente =Active circulante totale

2013 -Rc= (375.250/ 1.308.274) x 100 Rc =28,68

2014-Rc= (440.237/ 1.403.737) x 100 Rc= 31,36

2015- Rc=(1.085.410/ 2.033.614) x 100 Rc =53,37

CONCLUZII:

Din ratele de structură calculate mai sus se desprinde concluzia că gradul de imobilizare a activului a scăzut de la 71,32 în anul 2013 la 46,63 în anul 2015.

Rata stocurilor (Rs) -evidențiază ponderea stocurilor în total active curente.

Rs =( Stocuri / Active circulante) x 100

2013 – Rs =(156.359/375.250) x 100 Rs= 41,67

2014 – Rs =(373.604/440.353) x 100 Rs= 84,84

2015 – Rs =(509.066/757.894) x 100 Rs= 46,67

Rata creanțelor(Rcr)- scoate în evidență ponderea deținută de creanțele întreprinderii față de terți în totalul activelor curente.

Rcr=(Creanțe / Active circulante) x 100

2013 – Rcr =( 58.566 / 375.250) x 100 Rcr = 15,61

2014 – Rcr =( 64.456/ 440.353) x 100 Rcr = 14,64

2015 – Rcr =(568.372/1.085.410) x 100 Rcr = 52,36

Diagrama ratelor circulante

CONCLUZII:

În cadrul activelor curente cea mai mare pondere o au rata stocurilor care înregistrează o evoluție crescătoare, în anul 2003 fiind 41,67% ajungând în anul 2004 la 84,84%,iar în anul 2015 scad la 46,67%.

Elementele care variază sunt creanțele,acestea înregistrează o creștere față de anul 2013,ajungând în 2015 la 52,36%.

Analiza situației financiare

Lichiditate – comensurează posibilitățile întreprinderii de a-și transforma activele în numerar , necesar acoperirii datoriilor și se exprimă prin indicatorul rata lichidității.

a.Rata lichidității curente.

Rlc = Active curente / Datorii curente

2013 – Rlc= 375.250/148.950 Rlc= 2,52

2014 – Rlc= 440.353/ 702815 Rlc= 0,63

2015 – Rlc=1.085.410/1.049.683 Rlc= 1,03

b.Rata lichidității imediate

Rli =( Active curente – Stocuri )/ Datorii curente

2013 – Rli= (375.250 – 156.359) / 148.950 Rli= 1,47

2014 – Rli= (440.353 – 373.604) / 702.815 Rli=0,09

2015 – Rli=(1.085.410– 506.519)/1.049.683 Rli=0,90

Evoluția ratelor lichidității

Cifra de afaceri(CA):

CA2013= 525.348 lei(RON)

CA2014= 628.275 lei(RON)

CA2015= 543.361 lei(RON)

Marja brută din vânzări

Marja brută din vânzări ( Mb) – evidențiază capacitatea întreprinderii de a-și controla costurile de producție sau să obțină prețul de vânzare optim.

Mb = ( Profit brut din vânzări / CA) x 100

2013 – Mb =(525.000/1.461.100) x 100 Mb = 35,93

2014 – Mb=(838.560/1.586.100) x 100 Mb= 52,86

2015 – Mb=(460.000 / 1.709.776) x 100 Mb= 26,90

Valoarea adăugată(VA)-se determină pe baza informațiilor furnizate din contul de profit și pierdere,astfel:

VA=Producția exercițiului(PE)+Marja comercială(MC)-Consumuri provenite de la terți(CT)

PE=Producția vândută+/- Variația stocurilor

MC=Venituri din vânzarea mărfurilor-Costul mărfurilor vândute

CT=Cheltuieli cu materii prime și materiale consumabile+alte cheltuieli materiale+cheltuieli cu energia și apa

2013-PE=485.000+2.580=487.580

2014-PE=747.540+12.387=759.927

2015-PE=1.249.776+1.411=1.251.187

2013-MC=538.000-425.360=112.640

2014-MC=838.560-747.540=91.020

2015-MC=460.000-1.249.776=-789.776

2013-CT=435.200+15.650=450.850

2014-CT=633.463,16+28.450,73=661.913,89

2015-CT=336.766,73+32.504,37=369.271,10

VA=

Analiza indicatorilor de activitate

Pentru a calcula o parte din indicatorii de activitate este nevoie de următoarele date :

Indicatorii de activitate ( gestiune) – furnizează informații privind viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de numerar ale întreprinderii ,precum și capacitatea întreprinderii de a-și controla capitalul circulant și activitățile comerciale de bază ale întreprinderii.

Viteza de rotație a stocurilor – oferă informații privind numărul de rotații al stocurilor.

Nr.rotații = costul vânzărilor / Stoc mediu

sau

Nr.zile de stocare = ( Stoc mediu / Costul Vânzărilor ) x 365

Stoc mediu = Si + Sf /2

2013-Nr.rotații = 953.475/ 334.804 Nr.rotații =2,85 ori

2014 -Nr.rotații = 847.950 / 380.893 Nr.rotații =2,23 ori

2015 -Nr.rotații = 915.458 /447.350 Nr.rotații = 2,05ori

2013 – Nr.zile =(334.804 / 953.475) x 365 Nr.zile= 128 zile

2014 – Nr.zile = (380.893/847.950) x 365 Nr.zile= 163 zile

2015 – Nr.zile = (447.350 /915.458) x 365 Nr.zile =178 zile

Viteza de rotație a debiltelor clienți – evidențiază eficacitatea întreprinderii în încasarea creanțelor sale.

Vrc=( Sold mediu clienți/ CA) x 365

2003 – Vrc = (35.575,26/ 1.458.000) x 365 Vrc = 9 zile

2004 – Vrc = (54.095,35/1.586.100) x 365 Vrc = 12 zile

2005 – Vrc =(105.199,15 /1.709.776) x 365 Vrc = 22 zile

Viteza de rotație a creditelor – furnizori – aproximează nr. de zile de creditare pe care întreprinderea le obține de la furnizorii săi.

Vrf =( Sold mediu furnizori / CA ) x 365

2013 – Vrf =(97.628,62/1.458.000) x 365 Vrf=24 zile

2014 – Vrf =(92.538,69/1.586.100) x 365 Vrf=21 zile

2015 – Vrf =(137.002,04/1.709.776) x 365 Vrf= 29 zile

CONCLUZII:

Viteza de rotație a stocurilor a fost în anul 2013 -2,85 și a scăzut în anul 2015 la 2,05ori,în condițiile creșterii numărului de zile de stocare de la 128 zile în anul 2013 la 163 zile în anul 2014 și la 178 zile în anul 2015.

Viteza de rotație a debitelor-clienți și a creditelor-furnizori o apreciez ca fiind redusă,societatea reușind să-și încaseze clienții în anul 2013 la 9 zile,în anul 2014 la 12 zile și în anul 2015 la 22 de zile.De asemenea apreciez ca fiind redusă și perioada de recuperare a datoriilor,aceasta fiind 24 de zile în anul 2013,21 de zile în 2014 și crește la 29 de zile în 2015.

Situația stocurilor în perioada 2013-2015 se prezintă astfel:

CONCLUZII:

În perioada 2013-2015 valoarea stocurilor a crescut de la 296.002,79 lei(RON) la 518.265,64 lei(RON).Din analiza balanțelor de verificare,a bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere se observă că societatea lucrează pe stocuri de valoare mare,fapt care are o influență negativă deoarece,pentru a obține o anumită cantitate de produse,indiferent dacă se vând sau nu,se consumă materii prime,forță de muncă,utilități,etc.,consumuri care generează costuri.

3.3. Impactul indicatorilor de gestiune asupra stocurilor la SC PANIFICAȚIE SPICUL SA

3.4. Concluzii, opinii, și contribuții personale

3.4.1. Concluzii

3.4.2. Opinii personale

3.4.3. Contribuții personale