Contabilitatea Stocurilor DE Materiale Si Obiecte DE Inventar

CONTABILITATEA STOCURILOR DE MATERIALE SI OBIECTE DE INVENTAR

CUPRINS :

INTRODUCERE

CAPITOLUL I- STOCURILE- ASPECTE TEORETICE

1.1. Definirea stocurilor

1.2. Clasificarea stocurilor

1.3. Elementele sistemului informațional contabil

1.4. Posibilități de informatizare a contabilității stocurilor de produse și marfuri

1.5.Aplicatie

CAPITOLUL II – CONTABILITATEA STOCURILOR

2.1. Sistemul de conturi utilizat în reflectarea stocurilor

2.2.Evaluarea stocurilor

2.2.1. Evaluarea stocurilor la momentul intrarii in entitate

2.2.2. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

2.2.3. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil

2.2.4. Evaluarea stocurilor la ieșirea din entitate

2.2.5. Contabilitatea stocurilor la SC ORDENA REPARATII SI SERVICII SRL

CAPITOLUL III.- CONTABILITATEA STOCURILOR LA SC ORDENA REPARARTII SI SERVICII SRL

3.1. Scurtă prezentare

3.2. Contabilitatea si analiza stocurilor la SC ORDENA REPARARTII SI SERVICII SRL

3.3. Gestiune stocuri in ERP in cadrul firmei

3.4. Aplicatie informatica privind evidenta stocurilor la firma

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

MOTIVATIE

Am ales aceasta tema deoarece întâmplător am ajuns sa întocmesc documente contabile in activitatea unei societăți de prestări servicii si acest lucru a fost pentru mine o provocare pentru a învăța ceva nou. A trebuit sa mă documentez si apoi sa mă specializez si nu in ultimul rând să învăț programe in care se întocmesc documentele ce reflectă contabilitatea de gestiune.

În decursul istoriei, oamenii, ca ființe sociale au făcut tot felul de schimburi cum ar fi : de obiceiuri, de cultura dar și de bogății si mărfuri. Au apărut astfel primele monede de metal in sec. al VII-lea î. Hr. In Asia Mica potrivit unei broșuri realizate de BNR. Aceasta idee s-a răspândit foarte rapid, grecii antici si mai apoi romanii au început să producă monede din argint si bronz. Monedele acestea timpurii aveau formă de disc si continuau o anumita cantitate de metal care determina valoarea monedei. Omul a simțit apoi inevitabil nevoia apariției unui instrument care sa-i permită cunoașterea realităților economice si sociale. Acest instrument a fost contabilitatea.

Contabilitatea s-a conturat ca o artă, ca o tehnica,ca o știință, ca un limbaj specializat, ca un sistem de informații sau pur si simplu ca un joc social.

În literatura contabilă se va regăsi ca prima lucrare descrierea partidei duble în contabilitate în anul 1494 – Tractatusde de Computis et Scripturis adică Tratat de contabilitate in partida dublă, si apartine italianului Luca Pacilo.

În societatea contemporană întreprinderea ocupă o poziție centrală si este un agent care elaborează și distribuie produse materiale, efectuează presații de servicii destinate să satisfacă nevoile economice individuale sau colective. Instrumentul prin intermediul căreia intreprinderea dă socoteală mediului său despre ceea ce face, despre poziția sa financiară, despre performanțele sale este contabilitatea financiară.

Atunci când considerăm contabilitatea o artă avem în vedere un ansablu de reguli ce guverneazaă această profesie. Privită ca priceperea si măiestria unui contabil de identifica, de a înregistra, de a clasifica si a comunica datele. Este la nivel de artă și ca o utilizare rațională de metode în vederea obținerii unui anumit rezultat. Contabilitatea este ca o artă creeată de om pentru a reprezenta in mod abstract fenomene concrete.

Dacă la inceputurile ei contabilitații îi revenea sarcina de a evidenția situția economică printr-o singură ecuație care reliefa schimbul dintre avere si capital, o dată cu creșterea numărului de societăți pe acțiuni revoluția industrială și apariția concurenței fac ca începând cu a doua jumătate al sec. al XIX-lea sa se contureze conținului contabilitații de gestiune.

În prezent avem contabilitate finaciară, contabilitate de gestiune, contabilitate bancară si instituțiilor finaciare, Contabilitatea instituțiilor non-profit/non-guvernamentale, contabilitatea instituțiilor publice si Contabilitate națională.

Voi trata o arie a contabilitații de gestiune și voi relata un studiu de caz la o scietate de prestari servicii pe teritoriul României si al Uniunii Europene.

OBIECTIVE

INTRODUCERE

Realizarea obiectului de activitate al oricărei întreprinderi, indiferent de specificul său, necesită, pe lângă activele imobilizate, și o varietate de active circulante denumite și active curente. Deoarece se consideră că valoarea stocurilor se recuperează prin consum, vânzarea și, implicit, încasarea lor într-o perioadă de un 30 ZILE –UN AN, în bilanțul contabil, stocurile sunt înscrise în activele circulante ale întreprinderii. Stocurile, componente ale activelor circulante, reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul întreprinderii deținute, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie pentru a fi utilizate la fabricația altor bunuri și servicii destinate vânzării.

Ca structuri contabile bilanțiere, elementele considerate "stocuri" trebuie să îndeplinească condițiile generale incluse în definiția activelor, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din evenimente trecute și de la care se așteaptă obținerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidități. Un element al stocurilor este controlat de întreprindere dacă situația lui poate fi influențată prin deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, schimbat cu alte bunuri, folosit la plata unei datorii sau folosit drept garanție la obținerea unui împrumut bancar. În principiu, o întreprindere își poate exercita controlul asupra stocurilor pe care le are în proprietate. Ea nu își exercită controlul asupra stocurilor pe care le deține, temporar, fără titlu de proprietate, cum este cazul stocurilor preluate în custodie, deoarece depozitarea se efectuează pe riscul și la dispoziția proprietarului.

În cadrul elementelor bilantiere ale unei societăți un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul cărora fac parte și stocurile, adică acele materiale deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității, în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții că mai sus sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. Această importantă este dată de faptul că o unitate de producție nu poate funcționa fără existența stocurilor.

Stocurile sunt reprezentate de cantitățile fizice de materiale, de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producție, desfacere), pentru a asigura desfășurarea continuă și ritmică a activelor de exploatare.

Caracterului continuu al producției (sau al prestarilor de servicii), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor sau serviciilor realizate de întreprindere.

Stocul de producție reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri și al unei oferte, al unui mod de organizare a activității de asigurare a activității de asigurare materială și care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenței acestuia este determinată de:

– necoincidența în timp și spațiu a producției și consumului de resurse;

– existența anumitor incertitudini în ce privește asigurarea cu resurse și care fac necesară existența unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:

– stocul de siguranță – pentru incertitudini în ce privește consumul, cantita-tile livrate și timpul de livrare;

– stocurile speculative – pentru eliminarea unor influențe negative ale creșterii prețurilor etc.
– existența unor ritmuri diferite dintre producție (consum) și asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp.

Lucrarea este structurată pe trei capitole mari, împărțite la rândul lor în subcapitole, astfel încât să se asigure o tratare judicioasă a tuturor aspectelor legate de contabilitatea stocurilor. Aceste capitole sunt:

Capitolul I si II – Contabilitatea si analiza stocurilor cu referire la clasificarea și structura stocurilor, evaluarea stocurilor, contabilitatea stocurilor de natura materiilor prime, materialelor, produselor, mărfurilor, prestarilor de servicii și a altor materiale consumabile precum si o aplicație în programul informatic folosit de această societate;

Capitolul III. Studiul de caz privind stocurile la firma capitol care cuprinde analiza stocurilor si prezentarea firmei.

Lucrarea se incheie cu – Concluzii și propuneri asupra acestei lucrări.

CAPITOLUL I

STOCURILE – aspecte teoretice

1.1 Importantaa stocurilor

Cea mai integrată și bine adaptată definiție a stocurilor în contabilitatea contemporană este definiția data de Standardele Internaționale de Contabilitate și anume norma contabilă IAS 2 Contabilitatea stocurilor (engleză: inventories), OMFP 1802/2014 revizuită in ianuarie 2015 Conform acestei norme “stocurile sunt active: deținute de întreprindere pentru a fi vândute pe parcursul desfașurării normale a activității; în curs de producție în vedera vânzarii în aceleași condiții ca mai sus; sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii”.

În concluzie aceasta calificare nu depinde de natura elementului considerat, ci de destinația sa care este puternic influențată de activitatea întreprinderii ce deține bunurile. De exemplu terenurile și construcțiile constituie imobilizările în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri materiale. De asemenea stocurile pot să aibe o natură necorporala (imaterială). Astfel, în întreprinderile prestatoare de servicii, lucrările realizate și nefacturate, la închiderea exercițiului, constituie stocuri.

Pentru ca un stoc sa fie înscris în activul bilanțului acesta trebuie să raspundă definiției oricărui activ, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din evenimente trecute și de la care se așteaptă obținerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidități. Un stoc este controlat de întreprindere dacă acesta poate fi influențat prin deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, folosit la plata unei datorii, folosit drept garanție la obținerea unui împrumut bancar etc.

O caracteristică specifică stocurilor spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere este aceea că stocurile și producția în curs de execuție se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție și trebuie înlocuite cu exemplare noi de același fel, deci ele intră și ies în și din entitate în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare de un an.

1.2- Clasificarea stocurilor

Pentru a ne putea crea o imagine completă a ceea ce regăsim în categoria stocurilor și producției în curs de execuție vom prezenta în continuare, pe scurt funcția de exploatare a întreprinderii una din cele trei funcții ale bilanțului funcțional alături de funcția de finanțare si funcția de investiții.

În cadrul ciclului de exploatare al întrepinderii sunt parcurse mai multe faze ale circuitului economic: aprovizionare; producție; desfacere în care stocurile își schimbă atât forma cât și conținutul lor material. Vom analiza în continuare problema structurii stocurilor din punctul de vedere al activității întreprinderilor de producție căt și ale celor de desfacere, urmând ca la sfpecifică stocurilor spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere este aceea că stocurile și producția în curs de execuție se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție și trebuie înlocuite cu exemplare noi de același fel, deci ele intră și ies în și din entitate în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare de un an.

1.2- Clasificarea stocurilor

Pentru a ne putea crea o imagine completă a ceea ce regăsim în categoria stocurilor și producției în curs de execuție vom prezenta în continuare, pe scurt funcția de exploatare a întreprinderii una din cele trei funcții ale bilanțului funcțional alături de funcția de finanțare si funcția de investiții.

În cadrul ciclului de exploatare al întrepinderii sunt parcurse mai multe faze ale circuitului economic: aprovizionare; producție; desfacere în care stocurile își schimbă atât forma cât și conținutul lor material. Vom analiza în continuare problema structurii stocurilor din punctul de vedere al activității întreprinderilor de producție căt și ale celor de desfacere, urmând ca la sfârșitul acestei analize să avem un tablou complet al stocurilor și producției în curs de execuție.

În cazul întreprinderilor productive ce crează valori noi, în faza de aprovizionare activele circulante sub forma disponibilităților bănești se transformă în active circulante sub forma stocurilor de materii prime și materiale consumabile; în faza de producție stocurile de materii prime și materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate și produse finite; în faza de desfacere stocurile de semifabricate și produse finite sunt vândute clienților, iar în urma decontărilor cu clienții se transformă în active circulante sub forma disponibilitaților bănești. În ciclul de exploatare următor acest circuit se reia, având loc continuu transformarea stocurilor dintr-o formă în alta, dintr-o stare în alta, dintr-un loc de gestiune în altul.

În cazul întreprinderilor de desfacere (de comerț), ciclul de exploatare este realizat (vizibil) numai în două faze ale circuitului economic; aprovizionarea și desfacerea. În faza de desfacere are loc revânzarea lor în aceeași stare, când stocurile de mărfuri se transformă în active circulante bănești.

Ajunși în acest punct putem afirma că în contabilitatea financiară a întreprinderii “stocurile și producția în curs de execuție sunt clasificate și delimitate în functie de 4 criterii: destinația, locul de creare a gestiunii, faza ciclului de exploatare, fizic”.

Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:

A) Materiile prime sunt acele bunuri care participă și care își transmit direct, atât valoarea, cât și conținutul material, asupra produselor la a căror fabricație participă. Ele se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițiala, fie transformată;

B) Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor circulante (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și așternut, alte materiale consumabile), care participă direct la procesul de producție, fără a se regăsi în conținutul material al noilor produse. Ceea ce se transmite este numai valoarea, nu și conținutul lor material.

C) Semifabricatele sunt alte bunuri, produse care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic din întreprindere, urmând a parcurge restul fazelor pentru a deveni produse finite, sau pot fi vândute, în aceasta stare, altor întreprinderi.

D) Produsele sunt reprezentate de produse finite și produse reziduale.

Produsele finite reprezintă produsele care au parcurs toate fazele de fabricație prevăzute de procesul tehnologic, fiind depozitate în vederea livrării lor către cumpăratori.

Produsele reziduale sunt produse care se obțin din același proces de producție, necorespunzătoare calitativ și care vor primi o altă întrebuințare: rebuturi, deșeuri, materiale recuperabile.

E) Mărfurile sunt bunuri cumpărate de întreprinderile comerciale în scopul revănzării lor în aceeiași stare sau după o anumită prelucrare.

F) Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul păstrării și transportului în bune condiții a celorlalte categorii de bunuri menționate. Ambalajele pot fi cumpărate sau confecționate în întreprindere și sunt refolosibile.

G) Materialele de natura obiectelor de inventar sunt acele categorii de bunuri care nu îndeplinesc cumulativ cele două condiții de a fi considerate mijloace fixe: au o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, indiferent de durata lor de utilizare, sau au o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. În structura lor se cuprind: sculele; dispozitivele verificatoare din dotarea secțiilor, sectoarelor, fermelor etc; echipamentul de protecție și de lucru; cazarmamentul și alte asemenea bunuri.

H) Animalele și păsările cuprind bunuri de natură agricolă, respectiv animalele tinere existente în întreprindere (născute vii sau cumpărate), în scopul creșterii pentru a fi trecute la îngrășat sau pentru a fi trecute la animale de muncă (mijloace fixe). Ele cuprind animalele tinere din orice specie (bovine, ovine, porcine, bubaline, cabaline etc), coloniile de albine și animalele pentru blană.

I) Producția în curs de execuție cupinde producția care nu a parcurs toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, sau producția căreia nu i s-au efectuat probele tehnologice și recepția calitativă si cantitativă. Ea cuprinde atât producția de bunuri și servicii, cât și cea de prestări de servicii, și mai poartă denumirea de producție neterminată.

Conform IAS 18 paragraful 16 (Contabilitatea veniturilor) în cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a înregistrat încă venitul aferent, acestea au o natură necorporală (imaterială). În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți.

În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în: stocuri aflate în depozitul întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate, stocuri sosite fară factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terți.

La rândul lor, stocurile aflate în depozitele întreprinderii la un moment dat pot fi grupate din punct de vedere al apartenenței în: stocuri proprii, proprietate a întreprinderii, care sunt cumpărate sau fabricate și păstrate pentru a fi utilizate în procesul de producție, ele sunt evidențiate în activul patrimonial al întreprinderii; stocuri ale altor întreprinderi, aflate în păstrare, prelucrare sau reparare, urmând a fi restituite, care sunt evidențiate în conturi speciale, conturi în afara bilanțului.

În raport de faza ciclului de exploatare se delimiteaza: stocuri cumpărate, stocuri fabricate, stocuri în curs de execuție.

Sub aspect fizic, tehnic si chimic stocurile se dezvoltă pe sortimente și articole specifice activității întreprinderii.

Primele 3 criterii de clasificare se regăsesc în Planul de conturi general clasa a 3- a : Conturi de stocuri și producție în curs de execuție. Ultimul criteriu de clasificare asociat cu primele 3 sta la baza alcătuirii “nomenclatorului stocurilor” propriu fiecărei întreprinderi care gestionează stocul.

1.3. – Elementele sistemului informațional contabil

Elementele cu care operează sistemul informațional contabil, referitor la stocuri și producție în curs de execuție se pot împărți în principiu în trei subsisteme:

Subsistemul de documente: aici se cuprind documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații, intrări/ieșiri care constituie purtătorii de informații ai sistemului informațional contabil.

Astfel cu ocazia intrărilor de stocuri în entitatea întreprinderii se folosesc: “Factura” primită de la furnizor o dată cu bunurile cumpărate; “Nota de recepție și constatare de diferențe”, întocmită cu ocazia recepției acestora; “Bonul de predare-transfer-restituire”, cu ocazia intrării în stocuri de la alte subunități ale întreprinderii sau de la gestiunea centrală la secțiile și sectoarele unității; “Bonul de primire”, cu ocazia primirii bunurilor în depozit.

Cu ocazia ieșirilor de stocuri se întocmesc următoarele documente: “Bonul de consum”; “Fișa limită de consum”, cu ocazia dării în consum la secțiile principale și auxiliare de producție; “Factura”; “Dispoziția de livrare”; “Aviz de însoțire a mărfii”, cu ocazia vânzării;

Subsistemul evidenței tehnic-operativ:

în cadrul acestui sistem se cuprind o serie de fișe, situații, registre, care se întocmesc periodic la nivelul subunităților, locurilor de gestionare etc, în care se prelucreză datele din documentele primare și în care se determină o serie de indicatori specifici, necesari conducerii operative a subunităților respective. Subsistemul cuprinde: Registrul stocurilor; Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar în folosință; Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar pe locuri de folosință; Fișa de stoc; Listele de inventariere.

Subsistemul conturilor de stocuri: organizarea contabilității stocurilor și producției în curs de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” din Planul de Conturi General, care cuprinde mai multe grupe și conturi sintetice de gradul 1 și 2. În ceea ce privește grupele, acestea se structureaza astfel: conturi de stocuri cumpărate, conturi de stocuri din producție proprie, conturi rectificative de stocuri .

1.4 Posibilități de informatizare a contabilității stocurilor

Conceptul de sistem informațional economic este de cele mai multe ori sinonim cu conceptul de sistem informațional SI pentru conducere, astfel din mai multe definiții se poate spune că sistemul informațional economic “este un ansamblu de resurse umane și de capital investite într-o unitate economică, în vederea colectării și prelucrării datelor necesare producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii și controlului activității organizației”. Acest sistem are o arie mai mare de cuprindere, el include resursele informatice, electronice, dar nu numai acestea deoarece și firmele care nu beneficiază de ajutorul acestor resurse au sistem informațional bazat pe resurse umane.

Există două tipuri de sistemelor informatice, pe de o parte avem sistemele informatice clasice/convenționale care se caracterizează prin faptul că lucrează cu date sau informații și nu au capacitate de raționament, iar pe de altă parte avem sisteme informatice inteligente bazate pe inteligentă artificială, care lucrează cu cunoștințe și care au capacitate de raționamet.

Inteligența artificială reține din ce în ce mai mult atenția economiștilor, managerilor, dar și celorlalte categorii de profesii deoarece dezvoltarea lor duce la crearea de mașini mai inteligente și în consecință mai utile pentru activitatea umană în general și pentru cea economică în special.

Sistemele inteligente constituie, în momentul de față, acea tehnologie informațională de vârf, capabilă să identifice unele probleme pe care entitățile economice le pot avea și pot avea un rol fundamental în evoluția acestora. Inteligența artificială s-a dezvoltat pe mai multe categorii de sisteme inteligente, acestea sunt:

Sistemele neuronale artificiale au apărut în anii '80 și au la bază metoda rețelelor neuronale de reprezentare a cunoașterii.

Sisteme pentru calculul evolutiv. Calculul evolutiv simulează procesele de evoluție cu ajutorul calculatorului, iar rezultatul acestei simulări îl constituie seria de algoritmi de optimizare bazați pe seturi de reguli.

Sistemele expert. Tehnologia sistemelor inteligente de tip sisteme expert este cea mai veche și cea mai bine pusă la punct, în special pentru sistemele expert bazate pe reguli. Există deja câteva mii de sisteme expert operaționale și comerciale (peste 12.500), pentru o gamă foarte largă de aplicații.

Sistemele fuzzy sunt sisteme expert bazate pe logica fuzzy. Ele dispun de o flexibilitate deosebită și s-au dovedit performante într-o varietate de aplicații, de la controlul industrial și recunoașterea structurilor, până la scrisul de mână și evaluarea creditelor.

Sistemele hibride sunt importante și atunci când trebuie ținută seama de marea varietate a aplicațiilor de gestiune. Diferitele componente ale sistemelor hibride comunică rezultatele una alteia astfel încât să se obțină rezultatul final cel mai bun.

Sistemele multiagent se referă la managementul comportamentului unor colecții de entități informatice independente sau agenți, așa cum se prezintă ele în lumea reală, foarte complexă.

Aceste sisteme inteligente au o mare arie de aplicativitate mai ales în domeniul economic, dar și în cadrul altor domenii.

La mijlocul anilor ’80 apar și sisteme pentru alte domenii decât cele economice, profilându-se, astfel, un nou tip de sisteme și anume Expert Support Systems (ESS), cunoscute ca sisteme expert, prin care se face trecerea la prelucrarea cunoștințelor umane.

Noțiunea de sistem expert se conturează suficient cu următoarele idei:

din punct de vedere conceptual sistemele expert vizează reconstituirea raționamentului uman pe baza expertizei obținută de la experți;

sistemele expert dispun de cunoștințe și de capacitatea de a desfășura activități intelectuale umane;

sistemele expert sunt organizate pentru achiziția și exploatarea cunoașterii dintr-un domeniu particular numit domeniul problemei;

Sistemele expert dispun de metode de invocare a cunoașterii și exprimarea expertizei, comportându-se ca un “asistent inteligent”;

Ca nivel de realizare informatică, sistemele expert se bazează pe principiul separării cunoașterii de programul care o tratează;

Sistemele expert sunt capabile să memoreze cunoașterea și să stabilească legături între cunoștințe.

Aplicatie

1) Introducerea situației inițiale a balanței contabile, balanței de parteneri (facturi neachitate, neîncasate) și a stocurilor.

Societatea a cărei evidenta dorim să o ținem în programul SAB începând cu luna octombrie 2014 are la 31 septembrie 2014 următoarea situație:

Tabel nr. 1.

Soldul final creditor la 31 septembrie al contului 401 în valoare de 33200 are următoarea componenta:

“FURNIZOR 1” – 20000

“FURNIZOR 2” – 13200

Soldul final debitor la 31 septembrie al contului 4111 în valoare de 11300 are următoarea componenta:

“CLIENT 1” 1300

“CLIENT 2” 1000

Soldul clientului “CLIENT 1” în valoare de 1300 de lei are la rândul următoarea componenta:

fact. Nr 1332 din 20.09.2014 în valoare de 300 lei

fact. Nr. 2123 din 26.09.2014 în valoare de 1000 de lei.

Începem cu introducerea soldurilor inițiale la începutul lunii octombrie în balanță contabilă

PASUL 1.

Intrăm din meniul principal în “Raportări -> Situații lunare -> Balanta contabilă”

PASUL 2.

După ce am intrat în “Balanță contabilă” apăsam pe butonul “Solduri inițiale”.

Căutăm în lista conturilor din balanță inițială, contul 1012.

Apăsam "Modificare" (sau “Enter” direct pe cont) și completăm șoldul inițial creditor la 01 ianuarie 2014 și salvăm.

Căutăm în lista conturilor din balanță inițială următorul cont și anume contul 371.

Apăsam "Modificare" (sau “Enter” direct pe cont) și completăm șoldul inițial debitor la 01 ianuarie 4000, total rulaje debitoare precedente 9500 (în dreptul rubricii șold inițial/rulaje precedente), total rulaje creditoare precedente 2000 ( în dreptul rubricii șold inițial/rulaje precedente) după care salvăm.

La fel procedăm pentru fiecare cont din situația inițială.

Notă: dacă se dorește, se poate introduce direct soldul final din luna precedentă în dreptul rubricii Sold inițial/rulaje precedente.

PASUL 3

După ce am terminat de introdus soldurile inițiale la octombrie în balanță contabilă, apăsam pe butonul “Ieșire”.

Din fereastră “Balanta contabilă” apăsam pe butonul “Listare F10”. Selectam Balanta analitică, formularul 3 și apăsam “Enter” pe acesta său dublu click.

Notă: am ales formularul 3 deoarece aici puteți să vedeți direct soldul inițial la începutul lunii octombrie care trebuie să fie egal cu soldul final al balanței din luna septembrie. Dacă nu ați obținut egalitate între soldurile debitoare și creditoare comparați cont cu cont pentru a vedea unde ați greșit în introducerea Soldurilor. Dumneavoastră puteți opta în a lista orice formular din lista balanțelor ce pot fi listate, v-am recomandat formularul 3 deoarece aici este mai ușor de urmărit și depistat diferențele.

Dacă în balanță contabilă am introdus doar sinteticul contului 401 și 4111, vom introduce și analiticele acestor conturi separat, fără să definim conturi analitice pentru fiecare cont de furnizor sau client, această situație fiind realizată automat de către program.

Introducerea Soldurilor inițiale pe parteneri la începutul lunii octombrie.

PASUL 1

Intrăm în “Configurări diverse – Sold inițial parteneri”

PASUL 2

Apăsam “Adăugă” și completăm pe rând următoarele rubrici:

număr document (dacă dorim să introducem factură cu factura ce compune soldul inițial pe un partener anume atunci aici vom introduce numărul de factură, dacă dorim să introducem direct total analitic pe partener vom completa cu 1 sau 111 sau orice doriți dvs)

dată document (dacă dorim să introducem factură cu factura ce compune șoldul inițial pe un partener anume atunci aici vom introduce dată facturii, dacă dorim să introducem direct total analitic pe partener atunci vom trece doar o dată precedentă spre exemplu 31 septembrie.)

dată scadenta ( vezi data document)

partener ( selectam numele partenerului din lista de parteneri. Dacă acesta nu este definit îl vom defini și apoi vom selecta)

cont partener ( completăm contul 401,4111 etc.)

valoare ( completăm valoarea facturii dacă introducem factură cu factura neachitata sau neîncasata, sau direct cu valoarea Soldului total pe fiecare partener.

Astfel avem “CLIENT 1” total creanța 1300 care este compusă din:

fact. Nr 1332 din 20.09.2014 în valoare de 300 lei

fact. Nr. 2123 din 26.09.2014 în valoare de 1000 de lei.

Apăsam “Adăugă” și completăm:

număr document 1332

dată document 20.09.2014

dată scadenta 20.09.2014

partener “Client 1”

cont: 4111

valoare 300 de lei

număr document 2123

dată document 26.09.2014

dată scadenta 26.09.2014

partener “Client 1”

cont: 4111

valoare 1000 de lei

În cazul clientului “CLIENT 2” vom introduce valoarea totală a creanței. Astfel vom avea:

număr document 11111

dată document: 31.09.2014

dată scadenta 31.09.2014

partener “Client 2”

cont 4111

valoare 1300

PASUL 3

După ce am terminat de introdus șoldurile inițiale ale partenerilor, va trebui să verificăm dacă am lucrat corect și anume dacă totalul din sinteticul 401 sau 4111 din balanța este egal cu totul analiticelor introduse pe 4111 și 401 din Sold inițial parteneri.

Vom analiza mai întâi furnizorii din balanță contabilă. Intrăm în “Raportări -> Situații lunare -> Balanta contabilă” și vizualizam șoldul inițial al contului 401.

Apoi vom intra în “Raportări -> Situații diverse ->Balanta parteneri”. Aici vom selecta în dreptul rubricii cont, contul 401 (pentru a filtra după contul 401) după care apăsam pe butonul “Listare F10” și vizualizam totalul analiticelor pe 401.

Totalul pe 401 din balanță de parteneri trebuie să fie egal cu sinteticul din balanță contabilă.

Introducerea Soldului inițial al stocurilor.

Șoldul final debitor la 31 septembrie al contului 371 în valoare de 11500 de unități monetare are următoarea componenta:

350 m profil aluminiu X 30 lei/m =10500 lei

10 mp plexiglas X 100 lei/mp=1000 lei

PASUL 1

Pentru a introduce șoldul inițial de marfă vom intra în “Configurari->Șold inițial stoc”. Ne apare în fata fereastra de unde vom selecta gestiunea pe care introducem stocul de marfă. Presupunem că vom introduce stocul de marfă într-o gestiune de tip depozit.

Dacă gestiunea nu a fost definită vom apăsa pe butonul “Adăugă INS” și vom completa:

nume gestiune: “ maateriale ”

tip gestiune: “depozit”

cont gestiune: “371”

cont venit “707”

cont cheltuieli “607”

evidenta stoc “da”

gestionar “NUME RECEPȚIONER”

După ce am completat datele gestiunii apăsam pe butonul “Salvare”. Gestiunea odată definită va fi ulterior doar selectată.

PASUL 4.

Apăsam pe butonul “ADĂUGA”. Selectam produsul din nomenclatorul de produse, și completăm prețul și șoldul inițial și salvăm pentru fiecare produs. ( profil aluminiu, 30 lei, 350 lei/m , plexiglas, 100 lei, 10 mp).

CAPITOLUL II.

2.CONTABILITATEA STOCURILOR

2.1 Sistemul de conturi utilizat în reflectarea stocurilor de materii prime și material

Evidenta constituirii și mișcării stocurilor și a producției în curs de execuție se realizează prin conturile din clasa 3 ” Conturi de stocuri și producție în curs de execuție “.
În cadrul planului de conturi general, din clasa a 3-a face parte grupa 30 ” Stocuri de materii prime și materiale” , cu următoarele conturi sintetice :

• 301 ” Materii prime ” (materiile prime sunt bunuri care participa direct la fabricarea produsului , în care se regăsesc integral sau parțial , fie în starea lor inițială , fie transformate.

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materii prime.
Contul 301 “Materii prime” este un cont de activ.
În situația aplicării inventarului permanent:
În debitul contului 301 “Materii prime” se înregistrează:
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime achiziționate de la terți (401, 408, 446, 321, 542);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime aduse de la terți (351, 401);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime de la entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime primite de la unitate sau subunități (481, 482);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime reprezentând aport în natură al acționarilor/asociaților (456);
– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor și produselor reținute și consumate ca materie primă în aceeași unitate, inclusiv a diferențelor de preț nefavorabile aferente (341, 345);
– valoarea materiilor prime constatate plus la inventar, a celor primite cu titlu gratuit și a celor rezultate din dezmembrări (601, 758);
– diferențele de preț în minus sau favorabile, aferente materiilor prime achiziționate (308).
În creditul contului 301 “Materii prime” se înregistrează:
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime incluse pe cheltuieli, precum și a celor constatate lipsa la inventar sau distruse (601);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime vândute ca atare (371);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime livrate unității sau subunităților (481, 482);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime ieșite prin donație (658);
– valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime distruse prin calamități (671).
Soldul contului reprezintă valoarea materiilor prime existente în stoc.

• 302 ” Materiale consumabile ” ( bunuri care participă sau ajuta la procesul de producție sau de exploatare, fără a se regăsi de regulă în produsul finit )

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței și mișcării stocurilor de materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile).
Contul 302 “Materiale consumabile” este un cont de activ.
În situația aplicării inventarului permanent:
În debitul contului 302 “Materiale consumabile” se înregistrează:
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile achiziționate de la terți (401, 408, 446, 322, 542);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile aduse de la terți (351, 401);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile primite de la entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile primite de la unitate sau subunități (481, 482);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile reprezentând aport în natură al acționarilor/asociaților (456);
– valoarea la preț de înregistrare a semifabricatelor și produselor reținute și consumate ca materiale consumabile în aceeași unitate (341, 345);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile constatate plus la inventar, a celor primite cu titlu gratuit și a celor rezultate din dezmembrări (602, 758);
– contravaloarea materialelor consumabile achitate prin alte valori (532);
– diferențele de preț în minus sau favorabile, aferente materialelor consumabile achiziționate (308).
În creditul contului 302 “Materiale consumabile” se înregistrează:
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile incluse pe cheltuieli, precum și a celor constatate lipsa la inventar sau distruse (602);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile vândute ca atare (371);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile livrate unității sau subunităților (481, 482);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile ieșite prin donație (658);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor consumabile distruse prin calamități (671).
Șoldul contului reprezintă valoarea materialelor consumabile existente în stoc.

• 303 ” Materiale de natura obiectelor de inventar ” ( bunuri care nu îndeplinesc cumulativ pentru a fi incluse în categoria imobilizărilor corporale, echipamente de lucru, de protecție, piese de schimb, baracamente și amenajări provizorii, etc)

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar.
Contul 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” este un cont de activ.
În situația aplicării inventarului permanent:
În debitul contului 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” se înregistrează:
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate de la terți (401, 408, 446, 323, 542);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite de la entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite ca aport în natura de la acționari/asociați (456);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar primite de la unitate sau subunități (481, 482);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar aduse de la terți (351, 401);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar constatate plus la inventar, a celor primite cu titlu gratuit și a celor rezultate din dezmembrări (603, 758);
– valoarea la preț de înregistrare a produselor reținute pentru a fi folosite ca materiale de natura obiectelor de inventar în aceeași unitate (345);
– diferențele de preț în minus sau favorabile, aferente materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (308).
În creditul contului 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” se înregistrează:
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar incluse pe cheltuieli, precum și a celor constatate lipsa la inventar sau distruse (603);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar livrate unității sau subunităților (481, 482);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite prin donație (658);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar vândute ca atare (371);
– valoarea la preț de înregistrare a materialelor de natura obiectelor de inventar distruse prin calamități (671).
Șoldul contului reprezintă valoarea materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

• 308 ” Diferențe de preț la materii prime și materiale ” (cont rectificativ al valorii de înregistrare amateriilor prime și materialelor care ține evidența diferențelor nefavorabile – în plus sau favorabile – în minus dintre costul de achiziție și prețul standard aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar)

Cu ajutorul acestui cont se ține evidența diferențelor (în plus sau nefavorabile, respectiv în minus sau favorabile) între prețul de înregistrare standard (prestabilit) și costul de achiziție, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.
Contul 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.
În debitul contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” se înregistrează:
– diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de achiziție este mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune (401, 542);
– diferențele de preț în plus sau nefavorabile, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate de la entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453);
– diferențele de preț în minus sau favorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).
În creditul contului 308 “Diferențe de preț la materii prime și materiale” se înregistrează:
– diferențele de preț în minus sau favorabile, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (301, 302, 303, 542);
– diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).
Soldul contului reprezintă diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.
În situația aplicării inventarului intermitent:

– Stocurile existente la începutul exercițiului financiar, precum și intrările în cursul perioadei de materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar se înregistrează direct în debitul conturilor 601 “Cheltuieli cu materiile prime”, 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile” și 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”.
Conturile 301 “Materii prime”, 302 “Materiale consumabile” și 303 “Materiale de natura obiectelor de inventar” se debitează numai la sfârșitul perioadei cu valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, existente în stoc, stabilită pe baza inventarului, prin creditul conturilor 601 “Cheltuieli cu materiile prime”, 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”, 603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”, iar la începutul perioadei imediat următoare, pentru respectarea permanentei metodelor, se reiau pe cheltuieli la aceeași valoare.

-Conturile de stocuri și producție în curs de execuție sunt conturi de activ. Se debitează cu valoarea stocurilor intrate în gestiunea entității prin achiziționare de la furnizori , realizate din producția proprie și din alte surse și se creditează cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea unității patrimoniale prin consum, vânzare și alte destinații.
– Conținutul conturilor de stocuri se evindetiaza diferit în funcție de metoda inventarului folosit (permanent sau intermitent, astfel:
a. în cazul folosirii metodei inventarului permanent, conturile de stocuri și comenzi în curs de execuție se debitează cu intrările de valori materiale și se creditează cu ieșirile de valori materiale pe măsură ce se realizează aceste operațiuni;
b. în cazul folosirii metodei inventarului intermitent, la încheierea exercițiului, în debitul conturilor se înregistrează stocurile de la sfasitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercițiului, în credit, stocurile de la începutul perioadei în categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune în cazul materialelor și mărfurilor și că venituri, în cazul produselor și producției în curs de fabricație.

Monografii contabile :
a) Metoda inventarului permanent.
Exemplu 1 : o entitate care ține evidența stocurilor la cost de achiziție deține un stoc inițial de 200 kg, evaluat la cost de achiziție 0,80 ron/kg. În cursul lunii cumpăra materii prime astfel: 600 kg la1 ron/kg plus TVA achitate prin bancă, la care s-au plătit în numerar cheltuieli de transport în valoare de 60 ron plus TVA. S-a efectuat un consum de materii prime de 700 kg, evaluat după metoda LIFO.

o achiziționare de materii prime conform facturii:
% = 401 714
301 600
4426 114
o cheltuieli de transport achitate în numerar:
% = 5311 71
301 60
4426 11
o achitare cu ordin de plată a materiilor prime :
401 =5121 714
o consum de materii prime conform bonului de consum
601 = 301 740
Notă: Costul de achiziție unitar al materiilor prime achiziționate este : (600+60):600 =1,10 lei/ kg
Valoarea consumului având în medere metoda utilizată este : 600*1,10 +100*0,80 =740
Exemplu 2: O entitate care ține evidența stocurilor la prêt standard prezintă la începutul lunii noiembrie următoarea situație privind materiile prime :
– stoc inițial : 200 kg * 2 ron/kg (preț standard);
– diferențe de preț aferente stocului intial : 20 ron;
– achiziție în numerar : 500 kg la preț 2,10 ron/ Kg plus TVA, conform facturii;
– consum de materiale : 600 kg
o achiziționare materii prime; înregistrarea se face la preț standard 2 ron/kg.
% = 401 1.249
301 1.000
308 50 ( (2,10- 2 )*500=50)
4426 199 (1050 *0,19 = 199)
o achitarea în numerar a facturii :
401 = 5311 1.249
o consum de materiale înregistrate la preț standard (600 kg * 2 roni/kg= 1.200 ron)
601 = 301 1.200
Coeficientul privind diferențe de preț K = (ȘI 308* RD 308)/(ȘI 301+RD 301)= 0,05
o diferențe de preț aferente consumului de materiale :

1.200* 0,5 = 60 ron

601 = 308 60
Ce se întâmplă atunci când prețul de achiziție este sub valoare prețului standard ?
– presupunem același exemplu că și mai sus , cu deosebirea că prețul de achiziție este 1,8 ron/kg.
Monografiile contabile în acest caz vor fi:
o achiziționare materii prime; înregistrarea se face la preț standard 1,8 ron/kg.
% = 401 1.071
301 1.000
308 100
4426 171

2.2. Evaluarea stocurilor

2.2.1. Evaluarea stocurilor la momentul intrării in entitate

Regulă generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, la intrarea în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:

Costul de achiziție, în cazul bunurilor achiziționate de la terți, în structura căruia se cuprind următoarele elemente:

Prețul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum și rabaturile, remizele, risturnuri etc.

Taxe vamale aferente bunurilor importate.

Cheltuieli accesorii de achiziționare – acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare până la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:

Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;

Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.

Nu se includ în costul de achiziție cheltuielile financiare aferente finanțării necesare constituirii stocurilor și nici sconturile financiare acordate pentru plată înainte de scadenta.

Exemplu:

Costul de achiție se inregistrează un produs/ material în contabilitate este costul de cumpărare la care se adaugă cheltuielile necesare pentru intarea acestuia în depozitul unitații. Acestea sunt: cheltuieli de cumpărare, cheltuieli de transport, cheltuieli de încarcare-descărcare, de manipulare, alte servicii. Din aceasta valoare se scade reducerea primita de la furnizor.

Dacă societatea cumpărătoare este plătitoare de TVA taxa se înregistrează separat. Dacă nu este plătitoare de TVA acesata valoare intră in costul de achizitie.al bunului.

Ex: Pentru o societate plătitoare de TVA

PRET CUMPARARE 4000

TRANSPORT 280

TVA 960

TOTAL DE PLATA FURNIZOR 5240

Nota contabilă: % =401 5240

371=4280

4426 = 960

Ex. Pentru o societate neplătitoare de TVA

PRET CUMPARARE 4960

TRANSPORT 280

Nota contabilă: % =401 5240

371=401 5240

Costul de producție, în cazul bunurilor și serviciilor obținute din activitatea proprie de exploatare, format din:

Prețul de achiziție a materialelor consumate;

Cheltuielile directe de fabricație;

Cheltuieli indirecte de fabricație.

Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:

Aport la capital;

Obținute cu titlu gratuit;

Din donații.

Costul de intrare în patrimoniu este denumit și valoare de intrare sau valoare contabilă.

In cazul evaluarii in contabilitate, problema fundamentala a inregistrarilor la iesirea stocurilor cumparate sau fabricate este cea a pretului utilizat pentru evaluarea loturilor iesite.

Evaluarea iesirilor de stocuri trebuie sa tina seama de natura elementului considerat. In acest sens trebuie facuta distinctia intre stocuri (bunuri) identificabile si stocuri (bunuri) interschimbabile sau fungibile.

Stocurile identificabile sunt bunuri individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, atat in momentul intrarii in patrimoniu cat si al stocarii si iesirii din stoc. Astfel de elemente identificabile, cum sunt produsele si serviciile destinate unor proiecte specifice, trebuie sa faca obiectul unei evaluari individuale.

Stocurile interschimbabile sau fungibile sunt bunuri care in interiorul fiecarei categorii nu sunt in mod unitar identificabile, dupa intrarea lor in depozit. Sunt considerate bunuri fungibile spetele care apartin aceluiasi sortiment de bunuri, achizitionate la date si preturi de achizitie diferite, de la furnizori diversi sau de la acelasi furnizor, la date si preturi diferite.

2.2.2. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

La inventarierea patrimoniului de la sfarșitul exercițiului, stocurile se evaluează la valoarea actuală sau de utilitate, denumită și valoarea de inventar.

Cu acest prilej se stabilesc:

– diferențele cantitative în plus sau în minus dintre situația faptică stabilită la inventariere și

situația scriptică din contabilitate;

– diferențele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) și valoarea actuală.

2.2.3. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:

Pentru stocurile la care au rezultat diferențe în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, în bilanț acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate.

Pentru stocurile la care s-au constatat diferențe în minus între valoarea de inventar și valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanț la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate și înregistrate provizioane, se obține valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanț.

Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regulă generală de evaluare și înregistrare a stocurilor, și anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului de achiziție sau a costului de producție, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realității, costurile efective de achiziție și de producție fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.

2.2.4. Evaluarea stocurilor la ieșirea din entitate

Evaluarea ieșirilor din stoc, respectiv din gestiune, se face cel mai adesea ținând cont de valoarea de intrare în stoc.

Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieșirea din gestiune în situația utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt:

1.Metoda primului intrat, primului ieșit (FIFO) – are la bază premisa ca primele loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute.Ca urmare, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui anumit lot.

2.Metoda ultimului intrat, primului ieșit (LIFO) – presupune ca ultimele loturi intrate sunt vandute mai întâi, deci costul unitar al ultimei intrări e atributul primei ieșiri.De aceea bunurile ieșite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a ultimei intrări aferente unui anumit lot.

3.Metoda costului mediu ponderat (CMP) – presupune calcularea mediei ponderate a costurilor unui anumit element, fie periodic (de regulă, la sfârșitul lunii), fie după fiecare recepție.

Când se calculează la sfârșitul lunii, costul mediu ponderat (CMP) se stabilește ca un raport între valoarea stocului (VSi) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (QSi) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = (VSi + Vi) : (QSp + Qi)

Cand se calculează după fiecare recepție, costul mediu ponderat (CMP) se stabilește ca un raport între valoarea stocului precedent (VSp) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul precedent (QSp) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = (VSp + Vi) : (QSp + Qi)

Daca se ponderează cantitățile ieșite (QE) cu costul unitar mediu ponderat se obține valoarea bunurilor ieșite (VE) adică:

VE = CMP x QE

4.Metoda identificării individuale – constă în evaluarea bunurilor si costului istoric (de intrare).Se poate folosi în cazul produselor de folosință îndelungată, care se pot identifica prin serie, data de intrare, costul de achiziție.

Situatia stocului de materii prime este urmatoarea:

ȘI 01.01.N 150 buc.* 61 lei

Intrare 11.01.N 100 buc.* 65 lei

Intrare 25.01.N 200 buc.* 63 lei

In aceeasi luna au loc consumuri de materii prime la data de 12.01.N- 190 buc. si 30.01.N- 160 buc. Sa se calculeze valoarea iesirilor si stocul final de materii prime, conform metodei:

FIFO

LIFO

CMP (costul mediu ponderat)

CMP = Suma (Cantitate intrata *Pret) / Suma cantitate intrata

La sfarsitul lunii

CMP = (150*61 + 100*65 + 200*63) / (150+ 100+ 200) = 63 lei

Total iesiri = (190 + 160) * 63 = 22.050

Stoc final = 100 * 63 = 6.300 lei

Dupa fiecare intrare

CMP1 = (150*61+ 100*65)/(150 + 100) = 62.6 lei

Iesiri = 190 * 62.6 = 11.894

Raman = 60 * 62.6 = 3.756

CMP2 = (60*CMP1 + 200*63)/(60 + 200) ~ 62,91 lei

Iesiri = 160 * 62,91 = 10.065

Stoc final = 100 * 62,91 = 6.291

Total iesiri = 11.894 + 10.065 = 21.959

1.6 Operații cu stocuri la societatea comercială SC ORDENA REPARARTII SI SERVICII SRL

Pentru studierea cât mai rapidă a acestui set de operații cât și pentru formarea unei vederi de ansmblu care să corespundă scopului acestui capitol, respectiv aceea de a prezenta cât mai multe tipuri de operații cu stocuri vom prezenta în pagina următoare un tabel în care sunt trecute operațiile după "natura" lor.

– Prezentarea operațiilor și a formulelor contabile

Operația 1. Pe data de 3.09.2014 în urma rezultatului inventarierii pe trimestrul al doilea al exercițiului financiar 1.01.2014 – 31.12.2014 în cadrul societății comerciale s-a constatat un plus la inventar în valoare de 2.500 lei la ambalaje (100 de ambalaje) și a unui minus de inventar la materiale consumabile, respectiv 50 litri benzină în valoare de 1.200. lei.

a) Înregistrarea plusului de inventar pentru cele 100 de ambalaje pe data de 3.09.2014:

b) Înregistarea minusului de inventar la combustibil (50 litri de benzină) pe data de 3.09.2014:

Operația 2. Societatea comercială cumpără pe data de 5.09.2014 de la furnizorul materii prime sub forma a 60 de foi de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare (60 buc. x 1.000 lei). Cheltuielile de transport aferente acestei tranzacții sunt de 3.500 lei, cheltuielile de manipulare 1.500 lei. Furnizorul va fi plătit pe data de 20.09.2014 Pe data de 10.09.2014 se vor da în folosință 35 de foi de aluminiu la preț de achizitie.

a) Înregistrarea datoriei către furnizor și a intrării de materii prime conform facturii nr. 1556677 din 5.09.2014:

valoarea de intrare = 60 buc x 1.000+ 3.500 + 1.500 = 65.000 lei.

prețul de achiziție a unei foi de aluminiu = 65.000 / 60 buc = 1.083 lei.

b) Darea în consum a materiilor prime conform bonului de consum nr. 70010 din data de 10.09.2014:

valoarea de dat în consum : 35 buc. x 1.083 = 37.916 lei.

c) Plata furnizorului RASCO S.A. conform ordinului de plata nr. 4556677 din 20.09.2014:

Operația 3. Pe data de 15.09.2014 societatea comercială recepționează obiecte de inventar de la furnizorul BASEN S.A., preț de cumpărare 5.000. lei. Pentru decontarea contravalorii facturii, furnizorul BASEN S.A. emite o cambie către societatea, termen de decontare 30.09.2014.

a) Înregistrarea datoriei față de furnizorul BASEN S.A și a intrării de obiecte de inventar conform facturii nr 1556678 din data de 15.09.2014:

b) Înregistrearea cambiei emise de societatea BASEN S.A.:

c) Decontarea cambiei de către societatea comercială pe data de 30.09.2014:

Operația 4. Pe data de 1.10.2014 se acordă un avans din casieria societății comerciale în valoare de 800 lei unei persoane împuternicite din societate pentru a cumpăra materiale de curățire și dezinfectare. În aceiași zi se decontează avansul pe baza facturilor cu care s-au cumpărat aceste materiale, prețul menționat în factură este de 500 lei, diferența neutilizată din avansul acordat se depune în casieriea unității.

a) Înregistrarea acordării avansului din data de 1.10.2014:

b) Decontarea avansului pe baza facturii primite de la persoana careia i s-a acordat avansul (factura nr 3778855 din 1.10.2014); și depunerea restului de bani neutilizați din avans în casieriea unității:

decontarae în sumă de: 500+ 500x 24 % = 620 lei.

restul de bani de depus în casierie: 800- 620 = 180 lei.

Operația 5. Pe data de 3.10.2014 se acordă de către societatea comercială din disponibilitățile din cont un avans furnizorului LARIUS S.A. în valoare de 15.000 lei în contul unei aprovizionări ulterioare cu materiale consumabile și anume piese de schimb pentru instalațiile de semaforizare. Pe data de 8.10.2014 se primesc respectivele materiale, prețul de cumpărarea fiind de 20.000 lei. Pe data de 10.10.2014 se decontează avansul acordat furnizorului și se plătește restul de bani către acesta.

a) Înregistrarea acordării avansului către furnizorul LARIUS S.A. pe data de 3.10.2014:

b) Înregistrarea intrării de materiale consumabile de la furnizorul LARIUS S.A., precum și înregistrarea datoriei față de acesta din data de 8.10.2014 conform facturii nr. 1556699:

c) Decontarea avansului acordat furnizorului LARIUS S.A. din data de 10.10.2014 și plata diferenței de bani către acesta în vederea achitării integrale a achiziției de materiale consumabile din data de 8.10.2014. Plata diferenței de bani se face prin ordinul de plată nr. 4556678 din data de 10.10.2014:

difereța de bani de plătit: 24.800 – 15.000 = 9.800 lei

Operația 6. Pe data de 13.10.2014 se deschide un acreditiv în valoare de 35.000 lei la dispoziția furnizorului CHIMCOLOR S.A. în vederea aprovizionării de la acesta cu vopsele folosite la vopsirea de panouri publicitare puse spre vânzare. Pe data de 23.10.2014 se primesc materiile prime, prețul consemnat în factură este de 28.000.

a) Deschiderea acreditivului către furnizorul CHIMCOLCOR S.A. pe data de 13.10.2014:

b) Înregistrarea intrării de materii prime și a datoriei față de furnizor conform facturii nr. 3344667 din data de 23.10.2014:

c) Decontarea furnizorului prin acreditivul deschis către acesta:

d) Reintegrarea în contul curent a diferenței de acreditiv neutilizată:

diferența de acreditiv reintegrată: 35.000 – 34.720 = 280 lei.

Operația 7. Societatea comerciala prezintă următoarele informații privind stocul de materie primă (folii de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare) pentru luna octombrie 2014:

Stoc inițial pe data de 1.10.2014

25 bucăți x 1.083 = 27.083 lei.

Pe parcursul lunii au existat intrări în stoc astfel:

06.10.2014 – 100 bucăți x 1.100 = 110.000 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport și manipulare)

25.10.2014 – 80 bucăți x 1.200 = 96.000 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport și manipulare)

Consumurile înregistrate pe parcursul lunii au fost următoarele:

10.10.2014 – 110 bucăți

29.10.2014 – 70 bucăți.

a) Înregistrarea intrării de 100 bucăți de folii de aluminiu din 06.10.2014 conform facurii nr. 6655590:

b) Înregistrarea consumului de 110 de bucăți de folii de aluminiu din 10.10.2014 conform bonului de consum nr. 70052 aplicând metoda F.I.F.O.:

c) Înregistrarea intrării de 80 de bucăți folii de aluminiu din 25.08.2014 conform facurii nr. 6677993:

d) Înregistrarea consumului de 70 de bucăți de folii de aluminiu din 29.10.2014conform bonului de consum nr. 70055 aplicând metoda F.I.F.O.:

la sfârșitul lunii au ramas în gestiune 15 bucați de folii de aluminiu x 1.200 lei / folie = 18.000 lei.

Operația 8. Societatea comerciala obține pe data de 18.10.2014 în urma procesului de producție 100 de panouri publicitare, valoarea unui panou la cost de producție 10.000 lei. Pe data de 22.10.2014 societatea vinde 50 de panouri la prețul de 12.500 lei bucata, societății comerciale MEC BUCUREȘTI S.A.

a) Înregistrarea celor 100 bucăți de panouri pubicitare la cost de producție pe data de 18.10.2014.

valoarea: 100 bucăți x 10.000 = 1.000.000 lei.

b) Înregistrarea vânzării celor 50 de panouri publicitare pe data de 22.10.2014 potrivit facturii nr. 5556667 clientului MEC BUCUREȘTI S.A.:

valoarea de vânzare: 50 bucăți x 12.500 = 625.000 lei.

b) Contabilizarea ieșirii din gestiune a celor 50 de panouri publicitare în urma vânzării pe date 22.10.2014:

valoarea: 100 bucăți x 10.000 = 1.000.000 lei.

CAPITOLUL III. STUDIU DE CAZ LA SC ORDENA REPARARTII SI SERVICII S.R.L.

3.1. Scurt istoric (prezentare, structura organizatorica, piata)

Denumirea societății comerciale analizate este ORDENA REPARARTII SI SERVICII. Aceasta este o persoană juridică română, având forma juridică de societate pe acțiuni și desfășurându-și activitatea în conformitate cu prevederile legislației comerciale și ale statutului său.

Sediul societății este în România, localitatea Ploiești, strada Ștefan cel Mare, nr. 12. Societatea poate avea reprezentanțe, agenții, birouri, sucursale, filiale, șantiere (loturi), situate și în alte localități din țară și străinătate, în spații închiriate sau spațiile proprii : spațiu str. Ștefan cel Mare nr. 12, Ploiești; spațiu str. Cuptoarelor, Ploiești; spațiu str. Poligonului nr.1, Ploiești; spațiu str. Frăției nr. 1, Ploiești; spațiu str. Avram Iancu nr.12, Sinaia; spațiu Șoseaua Sinaia-Bușteni (km. 126,8); spațiu comuna Podenii Noi, sat Valea Dulce, județ Prahova ș.a.

Conform statutului său, scopul societății comerciale ORDENA REPARARTII SI SERVICII. este contractarea, execuția și comercializarea construcțiilor civile industriale, agricole și conexele acestora, precum și obținerea profitului.

Obiectul de activitate al societății se concretizează în :

Proiectarea, contractarea și execuția construcțiilor și conexelor acestora în țară și străinătate și comercializarea acestora în lei și valută;

Prestări și întrețineri în construcții, precum și prestări cu utilaje și mijloace de transport auto din dotare pentru persoane fizice și juridice;

Aprovizionarea, depozitarea și comercializarea materialelor de construcții;

Proiectarea, execuția și comercializarea prefabricatelor, a construcțiilor metalice și din lemn, pentru construcții și diverse;

Gospodărirea și cazarea în imobilele proprietate a societății pentru personalul propriu și pentru terți;

Gospodărire, cazare, turism, activități hoteliere și activități social-cultural-artistice în căminul nr. 2, str. Bobâlna Ploiești, căminul din str. Avram Iancu nr. 12 Sinaia, în spațiile organizare de șantier Piatra Arsă, pentru personalul propriu și pentru terți;

Alimentația prin cantina-bufet și organizarea de festivități, inclusiv gospodărie anexă în căminele proprietate a societății, în spațiile organizare de șantier și în depozit;

Prepararea și comercializarea betoanelor, șapelor, mortarelor și altele la stațiile centralizate din Piatra Arsă Sinia și alte spații;

Prepararea și comercializarea agregatelor (pietriș, nisip, balast și altele) balastieră;

Import-export pentru orice produs și bun care nu este interzis de legea română;

Proiectare, expertizare în construcții și orice domeniu conex obiectului de activitate;

Oficiul de calcul informatic, elaborare de produse program și proiectare asistată.

Cea mai mare pondere în cifra de afaceri realizată de societatea comercială analizată o au veniturile obținute în urma comercializării betoanelor, șapelor și mortarelor la stațiile centralizate din Piatra Arsă Sinaia și alte stații.

Materialele utilizate la prepararea betoanelor sunt :

– cimenturile : acestea vor satisface cerințele din standardele naționale de produs sau din standardele profesionale.

În stadiul de proiectare a elementului sau structurii de rezistență, trebuie să se țină seama de criterii semnificative pentru alegerea tipului și clasei de rezistență a cimentului utilizat:

rezistența caracteristică necesară betonului;

viteza de dezvoltare a rezistenței;

condiții de execuție și tehnologie adoptate;

condiții de serviciu și expunere a structurii.

agregatele : la executare elementelor și construcțiilor din beton și beton armat cu densitate aparent normală (2002-2500 kg/m3), se folosesc agregate cu densitate normală (1201-2001 kg/m3), provenite din sfărâmarea naturală și/sau concasarea rocilor.

apa : apa de amestecare utilizată la prepararea betonului poate să provină din rețeaua publică sau din altă sursă, dar, în acest caz, trebuie să îndeplinească anumite condiții tehnice;

aditivii : aceștia se adaugă în beton în scopul îmbunătățirii sau modificării proprietăților betonului în stare proaspătă și/sau întărită. Aditivii trebuie să îndeplinească cerințele din reglementările specifice sau agrementele tehnice în vigoare. Aditivii nu trebuie să conțină substanțe care să influențeze în mod negativ proprietățile betonului sau să producă coroziunea armăturii (de exemplu : clor).

adaosurile : acestea sunt materiale anorganice ce se pot adăuga în beton, în vederea îmbunătățirii caracteristicilor acestuia sau pentru a realiza caracteristici speciale. Adaosurile pot îmbunătăți următoarele caracteristici ale betoanelor : lucrabilitatea, gradul de impermeabilitate, rezistența la agenți chimici agresivi. Condițiile de utilizare, condițiile tehnice pentru materialele componente, prepararea, transportul, punerea în lucrare și tratarea betonului se stabilesc de la caz la caz, funcție de tipul și proporția adaosului utilizat.

Fluxul tehnologic al preparării betonului de desfășoară după următoarele etape :

dozarea : la dozarea materialelor componente ale betonului se admit următoarele abateri :

-agregate : 3%;

-ciment și apă : 2%;

-adaosuri : 3%;

-aditivi : 5%.

Pentru agregate se poate folosi, ca unitate de măsură, cupa betonierei gradată în prealabil sau cutii etalonate;

Pentru ciment se pot folosi, ca unitate de măsură, sacul, cutii etalonate sau simultan ambele procedee;

Pentru apă și aditivi se vor folosi recipienți gradați.

Amestecarea și încărcarea în mijlocul de transport : pentru amestecarea betonului se pot folosi betoniere cu amestecare forțată sau cu cădere liberă. În cazul utilizării agregatelor cu granule mai mari de 40 mm., se vor folosi numai betoniere cu cădere liberă. Prin amestecare trebuie să se obțină o distribuție omogenă a materialelor componente și o lucrabilitate constantă. Ordinea de introducere a materialelor componente în betonieră se va face începând cu sortul de agregate cu granula cea mai mare. Amestecarea componenților betonului se va face până la obținerea unui amestec omogen. Durata amestecării depinde de tipul și compoziția betonului, de condițiile de mediu și de tipul instalației.

Durata de amestecare va fi de cel puțin 45 sec. de la introducerea ultimului component.

Durata de încărcare în mijlocul de transport sau de menținere a betonului în buncărul tampon va fi de max. 20 minute.

Spălarea stației : la terminarea schimbului este obligatoriu ca stația să fie spălată cu jet puternic de apă.

În urma procesului tehnologic descris mai sus se obțin diferite clase de betoane, șape și mortare.

2.Organizarea activității unității

Din punct de vedere managerial, ORDENA REPARARTII SI SERVICII poate fi privită ca sistem. Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente, organizat pe baza legăturilor de condiționare dintre ele, a cărui funcționare, desfășurată într-un mediu dinamic, pe care îl influențează și de care este influențat, permite atingerea anumitor obiective.

Având componente de bază ca : obiectivele, elementele, relațiile, structura și funcțiunile, societatea comercială, privită ca sistem, are drept caracteristici definitorii : coeziunea, integralitatea, dinamismul, ierarhizarea, adaptabilitatea, stabilitatea și finalitatea.

Pornind de la caracteristicile societății ca sistem, ORDENA REPARARTII SI SERVICII este un sistem :

socio-economic : reunește mijloace de producție și forță de muncă, prin intermediul cărora și realizează funcționalitatea;

dinamic : un dinamism imprimat de necesitatea ca societatea să asigure o înaltă calitate a produselor livrate și a lucrărilor executate, utilizând o bază tehnico-materială în permanentă înnoire și modernizare;

complex : complexitatea este dată de condițiile contemporane, activitatea societății nu se simplifică, ci, dimpotrivă;

probabil : deoarece acțiunea ansamblului societății este supusă unor factori aleatori, care tind să-i perturbe echilibrul;

deschis : deoarece societatea se află într-o continuă interacțiune cu mediul înconjurător, iar buna funcționare depinde de modul în care de realizează echilibrul dintre intrări și ieșiri;

stabil : societatea este capabilă să-și mențină funcționarea. Societatea funcționează de peste 11 ani, stabilitatea fiind menținută în condițiile unui dinamism ridicat;

autoreglabil și autoorganizabil : trăsătură rezultată din faptul că întreaga activitate urmărește realizarea comenzii sociale.

Structura activității de exploatare

Activitatea societății comerciale nu se poate desfășura în condiții de eficiență decât pe baza unei organizări raționale, sprijinite pe tehnici și metode fundamentate științific, care să asigure un cadru organizatoric capabil să se adapteze cu ușurință schimbărilor intervenite în mediu.

Reprezentând ansamblul persoanelor, compartimentelor de muncă tehnice, economice și administrative, modul cum acestea sunt constituite și grupate, precum și principalele legături ce se stabilesc între ele, structura organizatorică din cadrul ORDENA REPARARTII SI SERVICII. este de tip ierarhic-funcțional. Structura organizatorică se referă la cadrele societății, iar legăturile dintre ele și calitatea de suport al sistemului permit integrarea într-un ansamblu unitar al elementelor umane care compun subsistemele conducător și condus.

Așa cum reiese din organigrama societății, activitatea de exploatare se desfășoară în cadrul sectoarelor subordonate departamentului tehnic, producție și mecano-energetic. Între aceste sectoare există relații pe orizontală și pe verticală, care concură la realizarea obiectivelor prevăzute, dar și relații cu celelalte sectoare, subordonate altor departamente.

În funcție de succesiunea sectoarelor ținând cont de tehnologia de fabricație, departamentul tehnic cuprinde :

-balastiera și sectorul producție betoane : în cadrul balastierei au loc operațiunile de spălare, sortare a agregatelor. Stația de betoane primește agregatele de la balastieră și prepară betoane, șape și mortare, care sunt livrate beneficiarilor ca atare sau au ca destinație șantierele societății;

-puncte de lucru (șantiere) : se execută lucrările încredințate în urma contractelor încheiate cu terții. Șefii șantierelor de construcții, care au în subordine și exploatare mijloace auto și utilaje, precum și magazii de materiale și personalul din rampele de descărcare, asigură coordonarea folosirii acestora în condiții de eficiență pentru societate;

-protecția muncii : se ocupă cu instruirea personalului în vederea unei utilizări a utilajelor și a creării unor condiții de muncă ce nu comportă riscul accidentărilor;

-parc auto, utilaje, mentenanță, echipament de lucru energetic : întocmește și urmărește derularea programului reparațiilor capitale și revizii tehnice pentru mijloacele fixe închiriate, răspunde de menținerea în stare de funcționare a mijloacelor auto și utilajelor din dotarea tehnică proprie și de la terți. Acest sector se ocupă cu rezolvarea problemelor legate de autorizarea funcționării balastierelor și urmărește eficiența folosirii acestora;

-planificare construcții, relații-contracte-oferte : în cadrul acestui sector se urmărește distribuirea de oferte către potențialii clienți, contractarea efectuării unor lucrări și planificarea executării acestora, în concordanță cu obiectivele acestora;

-planificare construcții, proiectare tehnologie : se întocmesc documentații ofertă pentru lucrări ce urmează a se contracta, la solicitarea conducerii societății sau a șantierelor. Întocmitorii ofertelor participă la discuțiile preliminare în vederea contractării, furnizând datele tehnice avute în vedere la întocmirea ofertei;

-nivelul conducerii departamentului tehnic, producție și mecano-energetic : se ocupă cu rezolvarea problemelor legate de contractele de antrepriză, contractele de furnizare, contractele de vânzare-cumpărare materiale de construcții, contractele de proiectare. Se urmărește în permanență eficiența contractelor încheiate și se analizează periodic situația producției globale deviz-cost și ia măsuri de reducere a costurilor de execuție.

Se consideră că această structură a organizării producției este adecvată, deoarece nu există prea multe nivele de decizie, ceea ce ar fi influențat în mod negativ circulația informațiilor și luarea deciziilor în timp oportun. Astfel, calitatea produselor realizate și a serviciilor oferite este corespunzătoare standardelor din activitatea de construcții, societatea dispunând de laboratoare proprii de analiză a calității betoanelor, șapelor și mortarelor.

3.2. Contabilitatea si analiza stocurilor la ORDENA REPARARTII SI SERVICII

Prin natura lui, orice stoc de materiale reprezintă o imobilizare de capital. Funcțiile pe care le îndeplinesc în procesul circulației capitalului determină politica pe care o adoptă firma în gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanță deosebită.

Un aspect al analizei1 îl reprezintă evoluția lor față de un nivel considerat al acestora (stoc normat, mediu, maxim sau de price altă categorie). Continuitatea procesului de producție impune existența stocurilor de materiale. De aceea, firma trebuie să stabilească limita stocurilor și să urmărească respectarea acesteia.

Sistemele actuale de evidență permit ca în orice moment să fie identificate materialele sau grupele de materiale care prezintă abateri de la limita stabilită. Se recomandă să se opereze pe principiul excepției, iar înscrierea în listă sau vizualizarea pe ecranul calculatorului să se facă după un criteriu.

Pentru această analiză, se folosesc 3 materii prime : ciment, nisip 0/3 și pietriș 7/16. Ținându-se cont de normele de consum ale celor 3 materii prime (300 kg/mc; 0,540 mc/mc; 0,607 mc/mc) necesare pentru producerea unui metru cub de beton și de producția estimată a se realiza în anul 2002 (3150 mc), necesarul de consum la nivelul anului 2002 pentru aceste materii prime este :

3150 mc × 300 kg/mc = 945 t ciment

3150 mc × 0,540 mc/mc = 1701 mc nisip 0/3

3150 mc × 0,607 mc/mc = 1912 mc pietriș 7/16

Consumul mediu zilnic se calculează pe seama necesarului de consum zilnic (NPL) pe perioada de gestiune luată în calcul (360 zile).

Cmz = NPL / 360

pentru ciment : Cmz = 945 t / 360 zile = 2,625 t/zi

pentru nisip 0/3 : Cmz = 1701 mc / 360 zile = 4,725 mc/zi

pentru pietriș 7/16 : Cmz = 1912 mc / 360 zile = 5,311 mc/zi

Conform contractelor încheiate de ORDENA REPARARTII SI SERVICII cu furnizorii, livrările de ciment, nisip și pietriș se vor face trimestrial, în cantități de :

945 t / 3 = 315 t ciment

1701 mc / 3 = 567 mc nisip

1912 mc / 3 = 637 mc pietriș

NOTĂ : La numitor s-a luat în considerare un număr de 3 trimestre, deoarece iarna nu sunt îndeplinite condițiile necesare preparării betonului.

Întrucât cele 3 materii prime sunt de bază în procesul de producție, lipsa lor ar putea condiționa direct activitatea de producție. Din aceste motive s-a impus calcularea stocului de siguranță pentru cele 3 materii prime. Ținând cont de timpul necesar pentru contractarea furnizorilor, pentru întocmirea comenzilor, condițiile de transport, ritmul de consum, s-a considerat ca stoc de siguranță (Ssig) pentru cele 3 materii prime cantitatea de materie primă necesară pentru a asigura desfășurarea procesului de producție.

10 zile × 2,625 t/zi = 26,25 t ciment

5 zile × 4,725 mc/zi = 23,625 mc nisip 0/3

8 zile × 5,311 mc/zi = 42,488 mc pietriș 7/16

Stoc curent maxim (Scm) = NPL / 3

pentru ciment : 945 t / 3 = 315 t

pentru nisip : 1701 / 3 = 567 mc

pentru pietriș : 1912 / 3 = 637 mc

Stoc mediu (S) = Scm / 2 + Ssig

pentru ciment : S = 315 / 2 + 26,25 = 183,75 t

pentru nisip : S = 567 / 2 + 23,625 = 307,125 mc

pentru pietriș : S = 637 / 2 + 42,488 = 360,988 mc

La data de 15 martie 2011, în depozitul de materii prime al societății se aflau următoarele materii prime :

183 t ciment × 2.000.lei/t

305,5 mc nisip × 380.lei/mc

380 mc pietriș × 125.lei/mc

Situația abaterilor față de stocul mediu

Tabel 3.6

Sursa : Date preluate de la gestionarul celor 3 materii prime analizate și prelucrate.

Rezultă că, în momentul dat, în unitate există stocuri sub cele prevăzute, în valoare de 2.255 lei, ceea ce reprezintă 4,1% din totalul materiilor prime analizate.

Un alt aspect care se recomandă în analiza stocurilor se referă la “gradul de imobilizare”, procedându-se la gruparea lor în stocuri normale, stocuri cu mișcare lentă, stocuri fără mișcare și stocuri disponibile.

Încadrarea într-o grupă sau alta se face în funcție de frecvența consumului, calculându-se durata de imobilizare a stocului (Di) în zile, pe baza relației :

Di = ( S × 360) / E

în care : S = stocul mediu anual

E = ieșirile din magazie

pentru ciment : Di = 183,75 t ×360 zile / 945 t = 70 zile

pentru nisip 0/3 : Di = 307,125 mc × 360 zile / 1701 mc = 65 zile

pentru pietriș 7/16 : Di = 360,988 mc × 360 zile / 1912 mc = 68 zile

Deoarece durata medie de stocare, stabilită convențional, este de 90 de zile, aceste materiale intră în categoria stocurilor normale.

Stocurile trebuie să asigure continuitatea procesului de producție. Ca urmare, o altă problemă în analiza acestora se referă la rezerva în zile (Rz), care se stabilește pe baza relației :

în care :

S1 = stocul efectiv la un moment dat

Cz = consumul mediu zilnic

Dacă se formează și stocul de siguranță, rezerva în zile se determină astfel :

în care t reprezintă echivalentul în zile al stocului de siguranță.

pentru ciment :

pentru nisip 0/3 :

pentru pietriș 7/16 :

Tabel 3.7

Rezerva în zile pentru materiile prime analizate

Sursa : Date preluate de la societate și prelucrate.

În cazul tuturor celor 3 materiale se impun măsuri urgente în vederea completării stocului, dat fiind că ele nu pot asigura continuitatea procesului de producție.

3.3. Gestiune stocuri in ERP in cadrul firmei

Modulul de gestiune stocuri al sistemului ERP are ca rol principal urmarirea si controlul articolelor stocabile din cadrul companiei. Acesta acopera toate activitatile legate de stocuri, incepand cu identificarea produselor pana la operatiile care au loc cu acestea. O gestiune corecta a stocurilor faciliteaza printre altele integrarea ERP-ului cu un WMS – solutie destinata automatizarii fluxurilor din cadrul depozitelor si optimizarii stocurilor.

Componenta de gestiune stocuri a SeniorERP a fost proiectata sa raspunda unor probleme uzuale precum:

• Gestionarea nomenclatorului de produse, a caracteristicilor si a clasificarii acestora
• Urmarirea in timp real a stocurilor precum si a gestiunilor si locatiilor in care se afla
• Efectuarea descarcarilor de gestiune si a altor operatii pe loturi
• Transferurile de marfuri intre diferite locatii si/sau gestiuni proprii
• Operatiunile de inventariere, crearea de bonuri de intrare sau de consum
• Activitatea de service: managementul interventiilor tehnice
• Gestionarea ambalajelor cu caracter returnabil

Gestionarea articolelor stocabile in ERP

Articolul este un element cheie pentru majoritatea proceselor de business. Acesta este purtatorul unei serii de informatii specifice, grupate intr-o fisa a produsului – informatii necesare pentru automatizarea si/sau optimizarea respectivelor procese. Varietatea datelor asociate unui articol, precum si numarul acestora, au determinat segmentarea informatiilor despre acesta in capitole functionale.

In ERP articolele pot desemna fie un produs stocabil, fie un serviciu. In functie de tipul sau proprietatile pe care le are vor fi diferite: astfel, pentru un articol stocabil vom avea un numar mai mare de informatii disponibile, printre care si cele referitoare la stoc, pe cand pentru un serviciu informatiile asociate vor fi mai putine.

Importul de articole in ERP

La inceputul activitatii in sistemul ERP, sau ori de cate ori apare un numar mare de produse in portofoliul companiei va fi necesara o metoda rapida de introducere a informatiilor referitoare la produse in ERP. Importul simultan al unui numar mare de produse se poate realiza pornind de la un fisier Excel cu un format predefinit unde vor fi completate toate datele care urmeaza a fi introduse in ERP, companiile economisind pe aceasta cale foarte mult timp. Totodata, exista si posibilitatea importului clasificarilor de articole deja definite in afara ERP-ului. In urma importului, acestea vor putea fi atasate automat tuturor articolelor.

Clasificarea articolelor

Este extrem de utila in cazul in care in nomenclatorul de articole exista game variate de produse, fiecare dintre acestea avand caracteristici diferite. Spre exemplu, o companie din domeniul FMCG isi va putea clasifica produsele in alimentare si non-alimentare. Apoi pe fiecare dintre acestea le va putea imparti pe game de produse: cele alimentare pot fi mezeluri, conserve, bauturi samd, iar cele non-alimentare pot fi cosmetice, produse de curatenie sau de papetarie. Se poate merge chiar mai departe, impartind de exemplu bauturile in alcoolice si non-alcoolice.

Caracteristicile articolelor

Fiecarui articol ii pot fi atasate o serie de caracteristici specifice, fisa articolului continand atat campuri predefinite precum Producatorul, Unitatea de masura sau proprietati fizice precum volum, dimensiune etc, dar si campuri personalizate unde utilizatorul ERP poate introduce diverse informatii in functie de nevoile companiei. Pe aceasta cale, devine extrem de accesibila cautarea produselor sau extragerea rapoartelor in functie de aceste caracteristici ale fiecarui produs, chiar si in conditiile in care nomenclatorul de produse are o dimensiune foarte mare.

Unificarea articolelor

In cazul in care, din motive obiective sau subiective, un articol este introdus de mai multe ori in nomenclator, este posibila unificarea tuturor inregistrarilor din ERP. Prin activitatea de unificare toate tranzactiile sunt transferate pe unul singur, iar restul de articole inutile sunt sterse.

Scheme automate de codificare

Nu de putine ori, profitand de ocazia implementarii unui sistem ERP, se doreste schimbarea structurii nomenclatoarelor existente. In cadrul acestei probleme, punctual, pentru a da semnificatie sistemului de codificare, se pot crea machete pentru generarea automata a codurilor, conform noilor cerinte.

Transferurile de marfuri

Transferurile intre gestiuni fac parte din procesul de redistributie a produselor in cadrul companiei si reprezinta rezultatul unui flux decizional pentru sustinerea caruia SeniorERP ofera instrumente specifice variate.
Sistemul ERP permite transferul bunurilor aflate in stoc intre tipuri diferite de gestiuni din cadrul aceluiasi punct de lucru sau aflate in puncte de lucru diferite. De ex: transfer din depozit in magazin, din gestiunea de vanzare in cea de expirate, din depozitul central (ex: Bucuresti) in depozitul din Cluj etc. In cazul transferurilor intre depozite si retail, marfa se descarca/incarca din/in gestiune conform cu tipul de gestiune.

In cazul in care bunurile sunt transferate intre punctele de lucru, in momentul emiterii avizului de transfer marfa este alocata unui depozit de tranzit (unic la nivel de sistem, predefinit, nemodificabil), pana in momentul receptiei la destinatie. In acest mod, evidentiem in orice moment marfa aflata in miscare si nu afectam stocurile gestiunilor destinatie fara decizia (receptia) gestionarului. Totodata, daca exista diferente la receptie, bunurile nereceptionate pot fi retinute in tranzit in vederea rezolvarii neconformitatilor (retur la sursa – eroare de operare, facturare transportator – deprecieri etc).

Inventarierea in ERP

Sistemul ERP permite efectuarea inventarelor partiale la nivel de lot, articol, producator sau orice clasificare de articol, precum si a inventarelor generale pe intreg nomenclatorul de produse, la nivel de depozit. Se completeaza in mod automat stocul scriptic = stocul faptic, ajustandu-se doar stocul faptic acolo unde cazul. In cazul gestiunilor de tip retail, pretul trebuie specificat atat la nivel de cost marfa, cat si la nivel de pret de vanzare cu amanuntul.

Bon Intrare

Se utilizeaza in special in cadrul modului de productie, dar poate fi utilizat ca substitut pentru plusul de inventar, daca este cazul. Spre deosebire de inventar, care, raportandu-se la scriptic, necesita blocarea tranzactiilor anterioare care l-ar putea afecta, bonurile inregistreaza direct diferenta, deci nu necesita restrictii de acest gen. Atat inventarul, cat si bonurile de intrare/consum pot genera, in functie de cauzele selectate la nivel de linie de document, note contabile specifice (vezi si Bon Consum).

Descarca acum o prezentare completa a solutiilor noastre!

Bon Consum

Caracteristic acestui tip de tranzactie este faptul ca pe un singur bon de consum pot exista cauze diferite: protocol, depreciere, donatie, service etc. In functie de cauza selectata la nivel de produs se genereaza automat nota contabila specifica. De asemenea, bonul de consum este utilizat si in cadrul modulului de productie.

Operatiuni pe Loturi

In cazul descarcarii de gestiune de tip FIFO, LIFO sau FEFO, apar operatiuni specifice la nivel de lot. Spre exemplu: schimbarea numarului lotului, corectie data expirare, schimbare stare vandabilitate, calitate etc.

Wizard rezervare loturi

In momentul intrarii articolelor in gestiune, directionarea rapida a acestora catre anumite comenzi client se poate realiza prin intermediul wizardului de rezervare loturi. Acesta permite alocarea loturilor receptionate catre anumiti parteneri, in scopul distribuirii lor, conform cererilor originale, dar si a deciziei utilizatorului.

SERVICE

Pe langa stocurile constituite in vederea comercializarii, in depozit pot fi regasite si articole ce necesita interventii tehnice pentru remedierea disfunctionalitatilor ce au aparut in cadrul termenului de garantie. Fluxul logic al inregistrarilor efectuate in cadrul SeniorERP ofera informatii despre starea articolelor din momentul in care acestea ajung in service si pana in momentul in care clientul reintra in posesia lor.

AMBALAJE

Pentru o gestionare clara a ambalajelor cu regim returnabil, in SeniorERP au fost introduse conceptele de Container cantitativ si Container Valoric. Acestea se prezinta sub forma unor griduri ce reflecta dinamica ambalajelor aflate in custodie, grupand formatiile la nivel de Articol, Locatie si Partener.

In mod implicit, au fost definite 6 modele de containere care au rolul de a reflecta:

• Cantitatea si valoarea ambalajelor primite in custodie de la furnizori
• Cantitatea si valoarea ambalajelor date in custodie clientilor
• Cantitatea si valoarea ambalajelor ce se afla in depozitul propriu

Pe langa acestea, in cadrul modulului de administrare mai pot fi definite si alte modele de containere. Achizitiile, vanzarile si operatiile interne ce influenteaza stocurile se vor reflecta in cadrul acestor containere, actualizand valoarea ambalajelor primite sau date in custodie dar si valoarea stocului propriu de ambalaje.

Ambalajele sunt usor de identificat in cadrul nomenclatorului de articole. Asocierea dintre marfa si ambalajele care o insotesc se realizeaza de pe fisa marfii la nivel de relatie de vanzare.

Pentru inregistrarea documentelor ce contin ambalaje, pe ribbon-ul de document au fost introduse comenzile Adauga ambalaje aferente documentului curent si Adauga ambalaje aferente altor documente.

3.4. Aplicatie informatica privind evidenta stocurilor la firma

1) Introducerea situației inițiale a balanței contabile, balanței de parteneri (facturi neachitate, neîncasate) și a stocurilor.

Societatea ORDENA REPARARTII SI SERVICII a cărei evidenta dorim să o ținem în programul CIEL începând cu luna octombrie 2014 are la 31 septembrie 2014 următoarea situație:

Tabel nr. 1.

Soldul final creditor la 31 septembrie al contului 401 în valoare de 33200 are următoarea componenta:

“FURNIZOR 1” – 20000

“FURNIZOR 2” – 13200

Soldul final debitor la 31 septembrie al contului 4111 în valoare de 11300 are următoarea componenta:

“CLIENT 1” 1300

“CLIENT 2” 1000

Soldul clientului “CLIENT 1” în valoare de 1300 de lei are la rândul următoarea componenta:

fact. Nr 1332 din 20.09.2014 în valoare de 300 lei

fact. Nr. 2123 din 26.09.2014 în valoare de 1000 de lei.

Începem cu introducerea soldurilor inițiale la începutul lunii octombrie în balanță contabilă

PASUL 1.

Intrăm din meniul principal în “Raportări -> Situații lunare -> Balanta contabilă”

PASUL 2.

După ce am intrat în “Balanță contabilă” apăsam pe butonul “Șolduri inițiale”.

Căutăm în lista conturilor din balanță inițială, contul 1012.

Apăsam "Modificare" (sau “Enter” direct pe cont) și completăm șoldul inițial creditor la 01 ianuarie 2012 și salvăm.

Căutăm în lista conturilor din balanță inițială următorul cont și anume contul 371.

Apăsam "Modificare" (sau “Enter” direct pe cont) și completăm șoldul inițial debitor la 01 ianuarie 4000, total rulaje debitoare precedente 9500 (în dreptul rubricii șold inițial/rulaje precedente), total rulaje creditoare precedente 2000 ( în dreptul rubricii șold inițial/rulaje precedente) după care salvăm.

La fel procedăm pentru fiecare cont din situația inițială.

Notă: dacă se dorește, se poate introduce direct șoldul final din luna precedentă în dreptul rubricii Sold inițial/rulaje precedente.

PASUL 3

După ce am terminat de introdus șoldurile inițiale la octombrie în balanță contabilă, apăsam pe butonul “Ieșire”.

Din fereastră “Balanta contabilă” apăsam pe butonul “Listare F10”. Selectam Balanta analitică, formularul 3 și apăsam “Enter” pe acesta său dublu click.

Notă: am ales formularul 3 deoarece aici puteți să vedeți direct șoldul inițial la începutul lunii octombrie care trebuie să fie egal cu șoldul final al balanței din luna septembrie. Dacă nu ați obținut egalitate între șoldurile debitoare și creditoare comparați cont cu cont pentru a vedea unde ați greșit în introducerea Soldurilor. Dumneavoastră puteți opta în a lista orice formular din lista balanțelor ce pot fi listate, v-am recomandat formularul 3 deoarece aici este mai ușor de urmărit și depistat diferențele.

Dacă în balanță contabilă am introdus doar sineticul contului 401 și 4111, vom introduce și analiticele acestor conturi separat, fără să definim conturi analitice pentru fiecare cont de furnizor sau client, această situație fiind realizată automat de către program.

Introducerea Soldurilor inițiale pe parteneri la începutul lunii octombrie.

PASUL 1

Intrăm în “Configurări diverse – Sold inițial parteneri”

PASUL 2

Apăsam “Adăugă” și completăm pe rând următoarele rubrici:

număr document (dacă dorim să introducem factură cu factura ce compune șoldul inițial pe un partener anume atunci aici vom introduce numărul de factură, dacă dorim să introducem direct total analitic pe partener vom completa cu 1 sau 111 sau orice doriți dvs)

dată document (dacă dorim să introducem factură cu factura ce compune șoldul inițial pe un partener anume atunci aici vom introduce dată facturii, dacă dorim să introducem direct total analitic pe partener atunci vom trece doar o dată precedentă spre exemplu 31 septembrie.)

dată scadenta ( vezi data document)

partener ( selectam numele partenerului din lista de parteneri. Dacă acesta nu este definit îl vom defini și apoi vom selecta)

cont partener ( completăm contul 401,4111 etc.)

valoare ( completăm valoarea facturii dacă introducem factură cu factura neachitata sau neîncasata, sau direct cu valoarea Soldului total pe fiecare partener.

Astfel avem “CLIENT 1” total creanța 1300 care este compusă din:

fact. Nr 1332 din 20.09.2014 în valoare de 300 lei

fact. Nr. 2123 din 26.09.2014 în valoare de 1000 de lei.

Apăsam “Adăugă” și completăm:

număr document 1332

dată document 20.09.2014

dată scadenta 20.09.2014

partener “Client 1”

cont: 4111

valoare 300 de lei

număr document 2123

dată document 26.09.2014

dată scadenta 26.09.2014

partener “Client 1”

cont: 4111

valoare 1000 de lei

În cazul clientului “CLIENT 2” vom introduce valoarea totală a creanței. Astfel vom avea:

număr document 11111

dată document: 31.09.2014

dată scadenta 31.09.2014

partener “Client 2”

cont 4111

valoare 1300

PASUL 3

După ce am terminat de introdus șoldurile inițiale ale partenerilor, va trebui să verificăm dacă am lucrat corect și anume dacă totalul din sinteticul 401 sau 4111 din balanța este egal cu totul analiticelor introduse pe 4111 și 401 din Sold inițial parteneri.

Vom analiza mai întâi furnizorii din balanță contabilă. Intrăm în “Raportări -> Situații lunare -> Balanta contabilă” și vizualizam șoldul inițial al contului 401.

Apoi vom intra în “Raportări -> Situații diverse ->Balanta parteneri”. Aici vom selecta în dreptul rubricii cont, contul 401 (pentru a filtra după contul 401) după care apăsam pe butonul “Listare F10” și vizualizam totalul analiticelor pe 401.

Totalul pe 401 din balanță de parteneri trebuie să fie egal cu sinteticul din balanță contabilă.

Introducerea Soldului inițial al stocurilor.

Șoldul final debitor la 31 septembrie al contului 371 în valoare de 11500 de unități monetare are următoarea componenta:

350 m profil aluminiu X 30 lei/m =10500 lei

10 mp plexiglas X 100 lei/mp=1000 lei

PASUL 1

Pentru a introduce șoldul inițial de marfă vom intra în “Configurari->Șold inițial stoc”. Ne apare în fata fereastra de unde vom selecta gestiunea pe care introducem stocul de marfă. Presupunem că vom introduce stocul de marfă într-o gestiune de tip depozit.

Dacă gestiunea nu a fost definită vom apăsa pe butonul “Adăugă INS” și vom completa:

nume gestiune: “depozit marfa”

tip gestiune: “depozit”

cont gestiune: “371”

cont venit “707”

cont cheltuieli “607”

evidenta stoc “da”

gestionar “NUME RECEPȚIONER”

După ce am completat datele gestiunii apăsam pe butonul “Salvare”. Gestiunea odată definită va fi ulterior doar selectată.

PASUL 2.

Apăsam pe butonul “ADĂUGA”. Selectam produsul din nomenclatorul de produse, și completăm prețul și șoldul inițial și salvăm pentru fiecare produs. ( profil aluminiu, 30 lei, 350 lei/m , plexiglas, 100 lei, 10 mp).

CONCLUZII SI PROPUNERI

Concluzii legate de analiza gestionării stocurilor:

Un aspect important în cadrul analizei gestionării stocurilor este legat de piața de aprovizionare , reprezentată prin oferta de resurse materiale :

cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;

calitatea (caracterizată prin elemente specifice domeniului și materialelor);

condițiile de transport și plată;

eventualele bonificații etc.

Compartimentul de specialitate, în mod normal, trebuie să dispună de o bază de date, care să cuprindă toți furnizorii potențiali care pot fi abordați.

Desfășurarea normală a activității nu se poate realiza fără un plan de aprovizionare, un program care să prevadă asigurarea necesarului cel puțin pentru un an. De modul în care se derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor materiale și ritmicitatea producției.

În acțiunea de economisire a resurselor materiale, o însemnătate deosebită are reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil etc., care constituie rezerva cea mai importantă și principala cale de reducere a cheltuielilor materiale pe unitatea de produs.

Căi de reducere a consumurilor specifice :

Reducerea diferenței dintre greutatea brută (norma de consum de aprovizionare) și greutatea netă, care se realizează îndeosebi în faza de execuție a produselor. Cu alte cuvinte, e vorba de reducerea pierderilor tehnologice și a celor netehnologice, ceea ce se poate realiza, în principal, prin perfecționarea tehnologiei de fabricație.

Eliminarea pierderilor provocate de aprovizionarea materialelor supradimensionate : o sursă importantă de reducere a pierderilor netehnologice și de îmbunătățire pe această cale a coeficientului de utilizare o constituie aprovizionarea la timp a unităților cu materialele necesare, în sortimentele, dimensiunile și cantitățile corespunzătoare. Un rol important în acest sens îl au furnizorii de materii prime sau semifabricate;

Lichidarea sau reducerea deșeurilor ;

Reducerea și înlăturarea rebuturilor ;

Introducerea progresului tehnologic : perfecționarea procedeelor tehnice, înlocuirea celor vechi cu altele noi are o influență complexă asupra economisirii resurselor materiale.

În paralel cu reducerea consumurilor specifice se are în vedere și organizarea evidenței detaliate a gestiunii materialelor prin utilizarea calculatoarelor, astfel încât să se obțină informații în timp util care să ajute la aplicarea de măsuri pe parcurs, pentru eliminarea abaterilor.

De asemenea, se impune și exercitarea unui control preventiv economic și financiar exigent asupra lansării comenzilor, derulării contractelor și recepției materialelor.

Pe întreaga perioadă, compartimentele de specialitate trebuie să urmărească derularea contractelor pe feluri de materiale și furnizori.

Finalitatea actului de aprovizionare îl reprezintă asigurarea necesarului pentru producție, cel puțin din punct de vedere cantitativ și calitativ.

Acesta ar fi modul ideal în care trebuie planificată și urmărită activitatea de aprovizionare; la societatea analizată însă, aprovizionarea se face “din mers”, adică pe măsură ce apar noi cerințe de materiale, se face și aprovizionarea acestora, ceea ce determină procurarea lor la prețuri mai mari, antrenând cheltuieli suplimentare și, deci o scădere a profitului întreprinderii. Totodată, această aprovizionare efectuată pe parcurs intervine și în desfășurarea ritmică a producției, ducând, uneori, la imposibilitatea satisfacerii cererii clienților din lipsă de materiale.

Se impune o reorganizare a compartimentului care se ocupă cu partea de aprovizionare și o mai bună studiere a ofertei în domeniu, pentru a contacta din timp furnizorii ce pot oferi cantitățile necesare, cu calitatea corespunzătoare și un preț acceptabil.

Concluzii legate de analiza utilizării stocurilor:

analiza gradului de asigurare a activității cu stocuri : prin evidențierea posibilităților pe care le are firma de a-și asigura principalele materii prime, care condiționează realizarea programului de fabricație și, implicit, satisfacerea cererii clienților. Pentru MIMI., analiza gradului de aprovizionare cu trei materii prime principale (ciment, nisip, pietriș), relevând un punct tare al societății , și anume faptul că aceasta nu este dependentă de un singur furnizor.

analiza consumurilor și a consumurilor specifice : prin modul de respectare a normelor de consum prevăzute în normative. Cu ajutorul documentației de deviz , se realizează comparația între consumurile cuprinse în devizul ofertă și consumurile efectiv realizate, calculate pe baza bonurilor de consum pentru resursele materiale folosite la realizarea obiectivului prevăzut în devizul respectiv. Se evidențiază rolul important care revine atât evidenței contabile, dar și controlului financiar preventiv în acțiune a de reducere a consumurilor specifice.

analiza stocurilor are în vedere:

-analiza dinamicii și structurii stocurilor , din care rezultă că ponderea cea mai mare în totalul stocurilor, în toți cei 4 ani analizați, o dețin produsele finite și semifabricatele. Ritmul de creștere al stocurilor devansează însă ritmul de creștere al cifrei de afaceri, ceea ce are o influență negativă asupra activității societății;

-analiza vitezei de rotație a stocurilor se realizează prin calcularea a doi indicatori: durata de rotație a stocurilor și numărul de rotații, indicatori ce se mențin la un nivel aproape constant în intervalul 2012-2014, iar în 2014 primul cunoaște o creștere , iar cel de-al doilea o scădere. Ca urmare, se determină influența factorilor care conduc la această stare de fapt. Rezultă că încetinirea vitezei de rotație este cauzată în exclusivitate de creșterea soldului mediu al stocurilor într-un ritm superior cifrei de afaceri , fapt care se materializează într-o imobilizare de active în sumă de 336 mil. lei, care implică, în cursul perioadei, sume suplimentare de finanțare a activității de exploatare .

-analiza pe baza ratelor de structură evidențiază același punct slab al întreprinderii, și anume faptul că indicele cifrei de afaceri este inferior indicelui stocurilor;

-analiza stocurilor de materiale urmărește dimensiunea stocurilor, evoluția acestora față de stocul mediu, de unde rezultă că, în momentul analizat, la cele teri materii prime supuse calculelor, există stocuri sub cele prevăzute, în valoare de 2.255 lei, ceea ce reprezintă 4,1 % din totalul materiilor prime analizate.În urma calculării rezervei în zile a stocului de siguranță, rezultă că, pentru toate cele trei materii prime analizate, se impun măsuri urgente în vedrea completării stocului, dat fiind că acestea nu pot asigura continuitatea procesului de producție;

-analiza eficienței stocurilor realizată pe baza profitului aferent cifrei de afaceri la 1000 lei stocuri, din care rezultă că, pentru perioada analizată, acest indicator este în scădere, dar în anul 2013 el cunoaște o creștere. Factorii care au condus la acest fenomen pozitiv sunt modificarea valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri, în timp ce modificarea eficienței stocurilor pe baza producției exercițiului și modificarea gradului de valorificare a producției exercițiului au acționat în sens negativ.

Teoria și practica economică au pus în evidență faptul că, pentru desfășurarea eficientă a activității societății este necesar ca aceasta să aibă un volum optim de stocuri; printre măsurile pe care le poate adopta societatea în vederea cauzelor care conduc la apariția unor stocuri peste cele optime se pot enumera :

întocmirea la timp și în strânsă legătură a necesarului de aprovizionat cu programul intern de producție;

cunoașterea din timp a obligațiilor contractuale;

întocmirea graficelor de aprovizionare în concordanță cu derularea activității de producție;

utilizarea, în primul rând, a stocurilor de materiale peste necesar, cu diminuarea corespunzătoare a aprovizionării lor;

aprovizionarea ritmică cu materii prime.

BIBLIOGRAFIE:

Andronie M., (), Analiza și proiectarea sistemelor informatice, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007

Băluța Aurelian-Virgil, – Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Bondrea, A. și colab., Ghid privind metodologia de elaborare și susținere a licenței în domeniul economic, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001

Coman Florin, Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Feleaga Niculae, Feleaga (Malciu) Liliana, Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, vol. I și II, Editura Infomega, București, 2008

Fusaru Doina, Gherasim Zenovic și colab., Aplicații economice în Visual Basic și Access, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005

Gherasim Zenovic, Programare si baze de date, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007

Gherasim Zenovic, Fusaru Doina, Andronie Maria, Sisteme informatice pentru asistarea deciziei economice, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007

IASB, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, traducere din limba engleză, Editura CECCAR, București, 2009 sau 2011

Ilincuta Lucian-Dorel, Contabilitatea financiară. Teorii, aplicații practice și teste pentru autoevaluare, Vol. 1, Editura Fundației România de Mâine, București, 2014

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana, Contabilitatea financiară. Aplicații practice și teste grila pentru autoevaluare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze și proceduri, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu Cicilia – Sisteme contabile moderne, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005

Mareș D., (), Sisteme informatice financiar bancare, Ed. Fundației România de Mâine, București

Popescu Lucian, Metode și procedee de calculație a costurilor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Popescu Lucian, Procedee de calculație a costurilor de productie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

Răboacă, G., Ciucur, D., Metodologia cercetării științifice economice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004

Ristea Mihai și colab., Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și II, Editura Universitară, București, 2009

Rotaru, Simona; Ghiță, Mirela, Analiza și modelarea sistemelor informatice, Vol. I, Editura Sitech, Craiova, 2006

Rotaru, Simona; Ghiță, Mirela, Proiectarea și implementarea sistemelor informatice, Vol ÎI., Editura Universitaria, Craiova 2006

Rotaru, Simona; Ghiță, Mirela, Proiecte de management financiar contabil, Editura Sitech, Craiova, 2007

Reglementări contabile și fiscale

1. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2869/2012, pentru modificarea si completarea unor reglementari contabile a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2012

2. Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009

3. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2009

4. Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2008

5. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, M. Of. nr. 1056 din 30 decembrie 2006

BIBLIOGRAFIE:

Andronie M., (), Analiza și proiectarea sistemelor informatice, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007

Băluța Aurelian-Virgil, – Contabilitate și gestiune fiscală, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Bondrea, A. și colab., Ghid privind metodologia de elaborare și susținere a licenței în domeniul economic, Editura Fundației România de Mâine, București, 2001

Coman Florin, Contabilitatea financiară a societăților comerciale, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Feleaga Niculae, Feleaga (Malciu) Liliana, Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, vol. I și II, Editura Infomega, București, 2008

Fusaru Doina, Gherasim Zenovic și colab., Aplicații economice în Visual Basic și Access, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005

Gherasim Zenovic, Programare si baze de date, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007

Gherasim Zenovic, Fusaru Doina, Andronie Maria, Sisteme informatice pentru asistarea deciziei economice, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2007

IASB, Standardele Internaționale de Raportare Financiară, traducere din limba engleză, Editura CECCAR, București, 2009 sau 2011

Ilincuta Lucian-Dorel, Contabilitatea financiară. Teorii, aplicații practice și teste pentru autoevaluare, Vol. 1, Editura Fundației România de Mâine, București, 2014

Ilincuta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gadau Liana, Contabilitatea financiară. Aplicații practice și teste grila pentru autoevaluare, Editura Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze și proceduri, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2008

Ionescu Cicilia – Sisteme contabile moderne, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005

Mareș D., (), Sisteme informatice financiar bancare, Ed. Fundației România de Mâine, București

Popescu Lucian, Metode și procedee de calculație a costurilor, Editura Fundației România de Mâine, București, 2007

Popescu Lucian, Procedee de calculație a costurilor de productie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006

Răboacă, G., Ciucur, D., Metodologia cercetării științifice economice, Editura Fundației România de Mâine, București, 2004

Ristea Mihai și colab., Contabilitatea societăților comerciale, vol. I și II, Editura Universitară, București, 2009

Rotaru, Simona; Ghiță, Mirela, Analiza și modelarea sistemelor informatice, Vol. I, Editura Sitech, Craiova, 2006

Rotaru, Simona; Ghiță, Mirela, Proiectarea și implementarea sistemelor informatice, Vol ÎI., Editura Universitaria, Craiova 2006

Rotaru, Simona; Ghiță, Mirela, Proiecte de management financiar contabil, Editura Sitech, Craiova, 2007

Reglementări contabile și fiscale

1. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2869/2012, pentru modificarea si completarea unor reglementari contabile a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 882, din 29 decembrie 2012

2. Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene, M. Of. nr. 766 și 766 bis din 10 noiembrie 2009

3. Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 2.861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, M. Of. nr. 704 din 20 octombrie 2009

4. Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008, privind documentele financiar-contabile, M. Of. nr. 870, din 23 decembrie 2008

5. Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare financiar-contabile de către persoanele prevăzute la art.1 din Legea contabilității nr.82/1991, M. Of. nr. 1056 din 30 decembrie 2006