Contabilitatea Sintetica Si Analitica a Imprumuturilor pe Termen Lung Si a Datoriilor
CUPRINS
INTRODUCERE
Delimitări conceptuale și clasificări privind datoriile
1.1.Noțiuni generale
1.2.Clasificarea datoriilor
1.3.Sfera de cuprindere a datoriilor pe temen lung
1.4.Sfera de cuprindere a datoriilor pe termen scurt
Evaluarea datoriilor
2.1.Evaluarea datoriilor pe termen lung
2.2.Evaluarea datoriilor pe termen scurt
Contabilitatea sintetică și analitică a împrumuturilor pe termen lung și a datoriilor…
3.1.Contabilitatea sintetică și analitică a datoriilor pe termen lung
3.2.Contabilitatea sintetică și analitică a datoriilor pe termen scurt
Studiu de caz privind decontările cu furnizorii la S.C “GLOBAL NAVO PROD EXIM” S.R.L
5.1.Prezentarea generală a societății
5.2. Obiectivul de activitate
5.3.Structura organizatorică
5.4.Organizarea serviciului financiar-contabil
5.5.Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind recunoașterea și evaluarea datoriilor cu furnizorii la S.C “GLOBAL NAVO PROD EXIM” S.R.L
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Introducere
Tema lucrării de licență se intitulează ,,CONTABILITATEA LA S.C……………..”.
Datoriile reprezintă destinații viitoare probabile ale beneficiilor economice,rezultând din obligațiile actuale ale unei anumite entități de a transfera bunuri sau de a presta servicii altor entități în viitor, generate de operațiuni sau evenimente din trecut. Printre acestea se numără: datorii ale întreprinderii, sume datorate furnizorilor pentru bunuri sau servicii achiziționate pe credit, sume împrumutate adică sume datorate băncilor în urma unor credite de rambursat, drepturi salariale datorate angajaților, impozite datorate statului și servicii ce urmează a fi prestate. Ca obligații, datoriile reprezintă drepturi recunoscute prin lege. Cu alte cuvinte, legea dă creditorilor dreptul de a cere vânzarea activelor companiei dacă aceasta nu reușește să-și achite datoriile. Creditorii au prioritate în fața proprietarilor și trebuie achitați complet înaintea recompensării acestora din urmă chiar dacă stingerea unei datorii consumă toate activele unei întreprinderi.
Obiectivele după care m-am condus în timpul studierii temei alese au fost :
Clasificarea datoriilor și sfera de cuprindere a acestora;
Evaluarea datoriilor;
Prezentarea principalelor conturi în care se ține evidența privind datoriile;
Lucrarea este alcătuită din cinci capitole. În primul capitol sunt prezentate noțiunile generale privind datoriile, clasificarea datoriilor și sfera de cuprindere a acestora. Capitolul doi prezintă evaluarea datoriilor.
În al trei-lea capitol este prezentată contabilitatea sintetică și analitică a datoriilor și conturile în care se ține evidența contabilă a acestora.Capitolul patru prezintă modul de prezentare a informațiilor în sitațiile financiare, iar în ultimul capitol este prezentat un studiu de caz la societatea……..
I. Delimitări conceptuale si clasificări privind datoriile
Noțiuni generale
Datoriile reprezintă surse atrase și angajamente financiare constituind obligații actuale ale întreprinderii rezultate din evenimente trecute și prin decontarea cărora se așteaptă să rezulte o iesire de resurse care sa incorporeze beneficii economice.
Trebuie făcută distinctie între obligațiie actuală și angajament viitor. Sunt recunoscute drept datorii numai obligațiile actuale care au apărut ca urmare a unor evenimente trecute. O datorie reprezintă un angajament sau o responsabilitate de a acționa într-un anumit fel.
O obligație apare, în mod natural, în momentul unor livrări sau când firmele au acorduri irevocabile de achizitie. Tocmai de aceea datoriile reprezintă o obligațtie actuală și nu viitoare.
Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe cai:
plată în numerar și virament;
transferul unor active;
prestare de servicii;
înlocuirea unor datorii cu o altă obligatie;
conversia obligațiilor în elemente de capital propriu, etc.
Lichidarea obligațiilor presupune deci renunțarea întreprinderii la anumite resurse care încorporează beneficii economice.
Aceasta înseamnă ca datoriile iau naștere odată cu obținerea dreptului de prioritate asupra bunurilor, lucrărilor, serviciilor și se lichidează odată cu plata acestora. Prin gestiunea datoriilor unei entități trebuie să se urmarească menținerea acestora la nivel optim, care poate duce la creșterea valorii firmei și scăderea costului capitalului. Din punct de vedere al poziției financiare, datoriile sunt încadrate în pasivul bilanțului.
Datoriile se reflectă în contabilitate în momentul creeri angajamentelor și până în momentul stingerii, adică a plății acestora.
Datoriile sunt surse atrase la finanțarea unității și reprezintă angajamente financiare ale debitorilor cu privire la sume de bani sau bunuri cuvenite creditorilor. Sunt elemente patrimoniale de pasiv care iau naștere la apariția lor și se lichidează după plata lor.
Datoriile comerciale sunt surse atrase pe termen scurt, obligații față de furnizorii de bunuri, lucrări sau servicii care se vor achita printr-o plată sau contraprestație.
Datoriile pot fi în lei sau în devize, cele în devize se înregistrează în lei la cursul zilei, iar când cursul de schimb de schimb se modifică, plata se face la alt schimb determinând o diferență favorabilă sau nefavorabilă, avem diferență favorabilă când cursul scade și vom plăti furnizorului mai puțin și avem deferență nefavorabilă când cursul crește și vom plăti mai mult furnizorului.
Pe parcursul desfășurării lor, agenții economici intră in relații cu terțe persoane fizice sau juridice. Asemenea relații generează drepturi si obligații fie cu persoane (fizice sau juridice) din afara unității, fie cu persoane fizice din interiorul unității. Toate aceste creanțe si obligații au termene de decontare scurte. Sunt asimilate acestor decontări și unele regularizări între exercițiile financiare.
Nu sunt incluse în categoria decontărilor cu terții datoriile si creanțele referitoare la primirea si acordarea de împrumuturi precum și creanțele imobilizate.
Obiectivul situatiilor financiare anuale il constituie furnizarea de informatii despre pozitia financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie ale unei entitati, utile unei categorii largi de utilizatori.
Elementele direct legate de evaluarea pozitiei financiare, reflectate prin bilant, sunt activele, datoriile si capitalurile proprii.
Datoriile reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice. O datorie este recunoscuta in contabilitate si prezentata in bilant atunci cand este probabil ca o iesire de resurse incorporand beneficii economice va rezulta din decontarea unei obligatii prezente si cand valoarea la care se va realiza aceasta decontare poate fi evaluata in mod credibil.
În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relarții și structuri mediul economico-social. Astfel, pentru a-și asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau altor bunuri necesare desfașurarii propriei activitati, aceasta intră în relații de colaborarea cu terțe persoane fizice sau juridice. În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpară bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care își crează datorii.
Datorii pe termen scurt sunt: sume care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an.
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci când:
a) se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de împrumut pe termen lung și această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la cerere, datoria este clasificată drept curentă, inclusiv în situația în care creditorul a fost de acord, după perioada de raportare și înainte ca situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca urmare a încălcării acesteia.
O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept necondiționat de a-și amâna decontarea pentru cel puțin douăsprezece luni după acea dată. Totuși, entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o perioadă de grație care să se încheie la cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea și în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.
Dacă o entitate preconizează și are posibilitatea să refinanțeze sau să reînnoiască o obligație pentru cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare conform unei facilități de împrumut existente, ea clasifică obligația ca fiind pe termen lung chiar dacă, în caz contrar, ar fi trebuit să fie achitată într-o perioadă mai scurtă. În situațiile în care refinanțarea sau reînnoirea obligației nu ar fi la îndemâna entității entitatea nu ia în calcul potențialul de refinanțare a obligației și clasifică obligația drept curentă.
În ceea ce privește împrumuturile clasificate ca datorii curente, dacă următoarele evenimente au loc între finalul perioadei de raportare și data când situațiile financiare sunt autorizatepentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situațiilor financiare:
refinanțarea pe termen lung;
reactionarea unei încălcări a unui acord de împrumut pe termen lung;
acordarea de către creditor a unei perioade de grație pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de împrumut pe termen lung care se termină la cel puțin douăsprezece luni după perioada de raportare.
Datorii pe termen scurt pot fi:
datorii comerciale
datorii salariale
datorii sociale
datorii fiscale
datorii diverse
Datoriile comerciale se referă la obligațiile întreprinderii față de terțe persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziția de bunuri sau utilizarea serviciilor. Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
• datorii față de furnizorii de stocuri, lucrări și servicii;
• datorii față de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale;
• datorii pentru efectele comerciale. Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările și serviciile achiziționate de întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparații la bunurile de folosință îndelungată, servicii telefonice, poștale etc.
Evidența acestor datorii se ține cu ajutorul contului Furnizori, care este un cont de pasiv, de datorii comerciale pe termen scurt.
Se creditează cu valoarea nominală a datoriei întreprinderii față de furnizori, valoare ce cuprinde costul de achiziție al bunului, lucrării sau serviciului la care se adaugă TVA aferentă. Se debitează cu decontarea contravalorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor. Soldul contului este creditor și reflectă valoarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor nedecontate.
Datoriile salariale se referă la datoriile față de personal pentru salariile cuvenite acestora, inclusiv adaosurile și premiile; ajutoarele de boală, pentru incapacitate de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, ajutoarelor de deces și a altor ajutoare de protecție socială; stimulente acordate personalului din profitul obținut.
Pentru reflectarea datoriei întreprinderii față de salariați se utilizează contul Personal – salarii datorate, care este un cont de pasiv, de datorii salariale pe termen scurt. Se creditei se ține cu ajutorul contului Furnizori, care este un cont de pasiv, de datorii comerciale pe termen scurt.
Se creditează cu valoarea nominală a datoriei întreprinderii față de furnizori, valoare ce cuprinde costul de achiziție al bunului, lucrării sau serviciului la care se adaugă TVA aferentă. Se debitează cu decontarea contravalorii bunurilor, lucrărilor și serviciilor. Soldul contului este creditor și reflectă valoarea bunurilor, lucrărilor și serviciilor nedecontate.
Datoriile salariale se referă la datoriile față de personal pentru salariile cuvenite acestora, inclusiv adaosurile și premiile; ajutoarele de boală, pentru incapacitate de muncă, a celor pentru îngrijirea copilului, ajutoarelor de deces și a altor ajutoare de protecție socială; stimulente acordate personalului din profitul obținut.
Pentru reflectarea datoriei întreprinderii față de salariați se utilizează contul Personal – salarii datorate, care este un cont de pasiv, de datorii salariale pe termen scurt. Se creditează cu datoria totală față de salariați pe baza Statului de salarii. Se debitează cu reținerile din salarii pentru: avansurile acordate, impozitul pe salarii, pensia suplimentară, fondul de șomaj, fondul de sănătate, alte rețineri de forma ratelor, chiriilor etc. și cu creanțele față de salariați pentru lipsuri sau pagube aduse întreprinderii. La data achitării chenzinei a-II-a (lichidării), contul se debitează cu valoarea restului de plată pentru salariați. În cazul în care o parte din salariați nu-și ridică drepturile salariale în termen de trei zile, acestea se depun la bancă.
Ulterior, acești salariați întocmesc o cerere către casieria unității, urmată de ridicarea numerarului de la bancă și de achitarea drepturilor personalului. Drepturile cuvenite salariaților se calculează conform contractelor colective sau Noțiune și structuriindividuale de muncă, pe baza salariului tarifar și a altor drepturi și sporuri prevăzute, a prezenței salariaților preluată din condica de prezență sau din fișele de pontaj și se impozitează conform Legii impozitului pe venitul global.
Datoriile sociale se referă la datoriile, contribuția unității și ale personalului față de securitatea socială, pensia suplimentară și asigurarea pentru caz de șomaj contributia la asigurarile sociale (CAS). CAS-ul se calculeaza în procente aplicate asupra câstigului brut realizat de salariati. Marimea contribuției unitatii la asigurarile sociale depinde de categoria de munca care se prestează în uitatea unde lucreaza salariatii. Alături de aceste obligații directe, agentul economic reține pe statul de plata de la angajați si alte categorii de datorii sociale pe care le plateste apoi bugetului asigurarilor sociale: contributia angajaților la CAS, la fondul de șomaj, la CASS etc.
Pentru reflectarea datoriilor sociale, în contabilitate se utilizează contul Asigurări sociale, care se desfășoară pe patru sintetice de gradul II și anume Contribuția unității la asigurările sociale, Contribuția personalului pentru pensia suplimentară, Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate și Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate. Acest cont are funcție contabilă de pasiv și se creditează cu datoriile întreprinderii și ale angajaților legate de contribuția la asigurările sociale, la pensia suplimentară și la asigurările sociale de sănătate; se debitează cu sumele cuvenite salariaților din asigurările sociale (concedii medicale) și cu plata către stat a datoriilor sociale rămase. Soldul contului este creditor și reflectă datoriile neplătite către bugetul asigurărilor sociale.
Datoriile fiscale se referă la datoriile agentului economic din impozite si taxe catre bugetul statului privind:
impozitul pe profit
taxa pe valoarea adaugata (TVA)
accize
impozitul pe salarii, precum și alte impozite și taxe.
Impozitul pe profit este datorat de agentii economici pentru profitul realizat.
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit general de consum, care se stabileste asupra operatiunilor privind transferul proprietatii bunurilor si se aplica asupra valori adaugate la fiecare stadiul al ciclului economic.Valoarea adaugata este echivalenta cu diferenta dintre pretul vanzarilor si pretul cumpararilor.
Taxa pe valoarea adaugata se desfasoară pe mai multe categorii:
TVA de plată;
TVA de recuperat;
TVA deductibilă;
TVA colectată;
TVA neexicibilă.
TVA de plată este un cont de pasiv, de datorii fiscale. Se creditează cu taxa colectată ca diferență între taxa colectată aferentă vanzărilor și taxa deductibilă aferentă cumparărilor, în situația în care prima este mai mare. Se debitează cu plata datoriei față de bugetul de stat. Soldul contului este creditor și reflectă datoriile neachitate fată de bugetul de stat.
TVA de recuperat este un cont de activ, de creante fiscale. Se debitează cu diferența îintre taxa deductibilă aferentă cumpararilorși taxa colectată aferentă vânzărilor, mai mică. Se creditează în momentul recuperarii de la bugetul de stat a creanței fiscale. Soldul contului este debitor și reflectă creanța fiscala față de bugetul de stat.
TVA deductibilă este un cont de activ, de creanțe fiscale, care se debitează cu taxa aferentă cumpărărilor de bunuri și servicii, înscrisă în factura furnizorului. Se creditează la sfârsitul lunii cu taxa colectată și cu taxa de recuperat după caz. Nu prezintă sold la sfârșitul lunii.
TVA colectată este un cont de pasiv, de datorii fiscale, care se creditează cu taxa înscrisă în factura de vânzari de bunuri, lucrări sau servicii. Se debitează la sfârsitul lunii cu taxa deductibilă și taxa de plată, după caz. Nu prezintă sold la sfârșitul lunii.
Accizele sunt o forma specială a taxelor de consumatie platita de agentii economici care comercializeaza sau importa produse cu o cerere mare si nealistică, cum sunt alcool, cafeaua, produsele de tutun, benyina, motorina, produsele de lux etc.
Impozitul pe venituri de natura salariilor este în mod direct o obligatie a salariatilor, însă agentul economic are obligatia indirecta de a retine pe statul de plată de la salariati acest impozit, pe care il plăteste apoi bugetului de stat.
Datorii pe termen lung sunt: sume care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an.
Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora, credite bancare pe termen lung și mediu, sumele datorate entităților afiliate, entităților asociate și entităților controlate în comun, alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.
Atunci când suma de rambursat pentru o datorie este mai mare decât suma primită, diferența se înregistrează într-un cont distinct.
Aceasta trebuie prezentată în bilanț, ca o corecție a datoriei corespunzătoare, precum și în notele explicative. Valoarea acestei diferențe trebuie amortizată printr-o sumă rezonabilă în fiecare exercițiu financiar, astfel încât să se amortizeze complet, dar nu mai târziu de data de rambursare a datoriei.
Împrumuturile din emisiunile de obligațiuni reprezintă contravaloarea obligațiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidențiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertibile.
Datoriile privind concesiunile și alte datorii similare sunt cele determinate de bunurile preluate cu acest titlu, potrivit contractelor încheiate de entitate.
Entitățile trebuie să mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în această categorie chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanțului, dacă:
termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților, care este încheiat înainte de data bilanțului.
1.1.Noțiuni generale
Completarea temporară a necesităților de trezorerie a societăților comerciale se poate face și pe căi care generează, o dată cu procurarea activelor bănești, datorii de rambursare sau lichidare a obligațiilor apărute.
În alegerea unei variante de îndatorare se stabilesc și modalitățile de finanțare, respectiv prin fonduri proprii sau credite, ceea ce conduce la stabilirea raportului între nevoile de finanțare pe termen scurt sau lung.
Deoarece scopul oricărui operator economic este acela de a obține rezultate favorabile, de aici rezultă și încercările de maximizare a capitalului economic prin dubla decizie de investiție și de finanțare.
Dicționarul economic și financiar definește împrumuturile ca fiind ,,acțiune în baza căreia o persoană numită împrumutator predă altei persoane numită împrumutat o cantitate de bunuri consumabile, neconsumabile si/sau o anumită sumă de bani, împrumutatul urmând a i le restitui la scadență, în anumite condiții.”
Nevoia de creditare apare,de obicei, din lipsa fondurilor proprii pentru a face față în întregime cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie, investitii, comerciala etc.).
În vederea realizării obiectului de activitate, întreprinderea intră în relații cu mediul economic – social. Astfel, pentru a-și asigura existentul de bunuri economice de natura activelor imobilizate, activelor circulante sau altor bunuri necesare desfășurării propriei activități, aceasta intră în relații de colaborare cu terțe persoane fizice sau juridice. În procesul de aprovizionare, întreprinderea cumpără bunuri economice de diverse forme de la alte persoane juridice și fizice, bunuri pentru care iși creează datorii.
Datoriile reprezintă surse externe de finanțare,puse la dispozișia unității de către creditori. Creditorul este o persoană care a avansat o valoare economic și urmează să primească un echivalent valoric sau o contraprestație. Datoriile sunt reflectate în contabilitate din momentul creării angajamentelor până în momentul stingerii lor.
Criteriile cumulative de recunoaștere a datoriilor sunt:
probabilitatea unei ieșiri de resurse, purtatoare de beneficii economice;
evaluarea să se poată face în mod credibil.
Caracteristica esențială a unei datorii este faptul că reprezintă o obligație actuală a intreprinderii, care la rândul ei, este un angajament sau responsabilitate de a acționa într-un anumit fel . Datoriile pot rezulta ca urmare a unor obligații contractuale pentru bunuri și servicii, din dorința de a păstra bune relații cu partenerii de afaceri sau prin efectul legii.
În mod normal obligația apare numai în momentul livrării activului sau în momentul în care s-a încheiat un acord irevocabil de cumparare a activului .
Stingerea datoriilor se poate face pe mai multe căi:
plata în numerar și / sau virament;
transferul unor active;
prestare de servicii;
înlocuirea unor datorii cu o alta obligație;
conversia obligațiilor în elemente de capital propriu, etc.
1.2. Clasificarea datoriilor
Clasificarea datoriilor: se poate face după același criteii folosite în cazul creanțelor:
după natura operațiilor din care provin:
datorii din activitatea comercială;
datorii din activitatea financiară;
alte datorii
după conțiuntul activității la care se referă:
datorii din activitatea de exploatare:
față de furnizori, pentru livrări și prestații;
față de personal, pentru drepturile salariale;
față de buget: impozite, taxe, contribuții;
fată de clienți, pentru avansurile primate de la aceștia.
datorii diverse:
datorii față de asociați sau acționari;
datorii față de unități din cadrul grupului;
datorii față de creditori diverși.
În funcție de monentul decontării, vânzările – cumpărările se pot grupa astfel:
cu decontare imediată – in numerar
cu decontare ulterioară pe credit comercial clasic sau cambial.
Credit comercial clasic, constă în amânarea la plată acordată de catre furnizor clientului, când decontarea se face ulterior folosind instrumente clasice: ordin de plată, CEC, etc.
Credit comercial cambial, este un credit prevăzut într-un efect commercial care prevede expres: suma de plată, scadența și banca care va face decontarea.
Datoriile se concretizează în resurse străine atrase temporar in circuitul economico-financiar al agentului economic. Ele reprezintă mijloacele bănesti sau mijloacele materiale primite de la terti (banci, furnizori , bugetul statului, creditori etc.) fată de care avem datoria de a le rambursa la un anumit termen numit scadență. În funcție de scadența stabilita, datoriile pot fi :
a). datorii curente, ce trebuie plătite într-o perioadă de un an, numite și pe termen scurt.
b). datorii necurente, ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an sau pe termen lung.
Clasificarea datoriilor după scadență permite aprecierea gradului de solvabilitate a întreprinderi (capacitatea de a-și respecta angajamentele de plată asumate).
In ce priveste modificarile aduse in domeniul clasificarii datoriilor in curente si necurente, se mentioneaza ca atunci cand o entitate incalca, la sau inainte de finalul perioadei de raportare, o prevedere dintr-un acord de imprumut pe termen lung si aceasta incalcare are drept efect faptul ca datoria devine exigibila la cerere, datoria este clasificata drept curenta desi creditorul a fost de acord, dupa perioada de raportare si inainte ca situatiile financiare sa fie autorizate pentru emitere, sa nu ceara plata ca urmare a incalcarii acesteia.
O entitate clasifica datoria drept curenta deoarece la finalul perioadei de raportare ea nu are un drept neconditionat de a-si amana decontarea pentru cel putin douasprezece luni dupa acea data.
Totusi, entitatea clasifica datoria ca datorie pe termen lung in cazul in care creditorul a fost de acord, pana la finalul perioadei de raportare, sa ofere o perioada de gratie care sa se incheie la cel putin douasprezece luni dupa perioada de raportare, in cadrul careia entitatea poate rectifica abaterea si in timpul careia creditorul nu poate cere rambursarea imediata.
Daca o entitate preconizeaza si are capacitatea sa refinanteze sau sa reinnoiasca o obligatie pentru cel putin douasprezece luni dupa perioada de raportare conform unei facilitati de imprumut existente, ea clasifica obligatia ca fiind pe termen lung chiar daca, in caz contrar, ar fi trebuit sa fie achitata intr-o perioada mai scurta. in situatiile in care refinantarea sau reinnoirea obligatiei nu ar fi la indemana entitatii (de exemplu atunci cand nu exista un acord de refinantare), entitatea nu ia in calcul potentialul de refinantare a obligatiei si clasifica obligatia drept curenta.
In ceea ce priveste imprumuturile clasificate ca datorii curente, daca urmatoarele evenimente au loc intre finalul perioadei de raportare si data cand situatiile financiare sunt autorizate pentru emitere, acele evenimente sunt prezentate ca evenimente ce nu conduc la ajustarea situatiilor financiare:
a) refinantarea pe termen lung;
b) rectificarea unei incalcari a unui acord de imprumut pe termen lung; si
c) acordarea de catre creditor a unei perioade de gratie pentru a rectifica o abatere dintr-un acord de imprumut pe termen lung care se termina la cel putin douasprezece luni dupa perioada de raportare.
1.2.Clasificarea datoriilor
Ordinul 3055/2009 clasifică datoriile în:
datorii pe termen scurt: sumele care trebuie plătite într-o perioadă de până la un an;
datorii pe termen lung: sumele care trebuie plătite intr-o perioadă mai mare de un an.
Datoriile pe care întreprinderea și le creează în legătură cu înființarea sa, dar și pe parcursul desfașurării activității sale, se clasifică dupa mai multe criterii:
a. după termenul de decontare, se grupează în:
datorii pe termen lung ( imobilizate)
datorii pe termen scurt ( curente)
b. după natura operațiilor ce le generează, datoriile pot fi:
datorii comerciale – cuprind resurse bănești atrase temporar de la partenerii de afaceri, pentru care nu se plătesc dobanzi și au în componență:
1. avansuri încasate în contul comenzilor;
2. datorii comerciale față de furnizor;
3. efecte de comerț de plătit.
datorii financiare – reunesc mai multe categorii de împrumuturi precum:
1. emisiunea de obligațiuni;
2. credite bancare pe termen lung și mijlociu;
3. datorii privind concesiunile, brevetele, licențele preluate în patrimoniu;
4. datorii legate de participații;
5. alte imprumuturi ( credite primite prin conturile curente la bănci,credite bancare pe termen scurt).;
alte datorii – care cuprind:
1. datorii față de personal (salarii datorate, drepturi de personal neridicate);
2. asigurări și protecție social;
3. bugetul de stat (impozit pe profit, TVA de plată, impozit pe salarii);
4. asociați (dividende de plată);
5. datorii ce privesc imobilizările financiare;
6. alte împrumuturi și datorii asimilate (garanții primite, valoarea concesiunilor, valoarea imobilizărilor primite în leasing financiar).
c. după conținutul economic și obiect datoriile pot fi:
datorii față de furnizori;
datorii față de clienți pentru avansurile primite de la aceștia;
datorii față de buget;
datorii din efecte de comerț;
datorii față de salariați;
datorii față de asigurările și protecția socială;
datorii față de acționari;
alte datorii.
1.3.Sfera de cuprindere a datoriilor pe temen lung
În cadrul economiei de piață entitățile pot beneficia în afara surselor proprii și de împrumuturi si credite de la instituțiile financiare sau de la alte persoane juridice și fizice pe termen lung. Deși nu sunt surse proprii, ele se înregistreaza în contabilitate la capitaluri dacă sunt angajate pe termen mai mare de un an și dacă satisfac necesități de finanțare permanente. În bilantul contabil aceste împrumuturi se încadreaza în datoriile pe termen lung.
Împrumuturile și datoriile pe termen lung sunt structuri de capitaluri străine pe care întreprinderea are obligația de a le restitui la termen și pentru care trebuie să plătească o dobandă. Acestea fac parte din structura capitalurilor permanente,sub denumirea de capitaluri împrumutate, deoarece ele au menirea de a finanța activitatea unităților patrimoniale cu caracter de relativă permanență.
În general, unitățile patrimoniale pot beneficia de împrumuturi acordate de bănci, de alte unități patrimoniale sau de persoane fizice. Ca terminologie în contabilitate folosim cuvântul ,,credit” în cazul în care împrumutul este acordat de bancă și cuvântul ,,împrumut” pentru cazul în care împrumutul este acordat de alte unități, de persoane fizice, de public sau de către stat. Cu toate că împrumuturile, respectiv creditele nu reprezintă surse proprii, ele se reflectă în clasa conturilor de capitaluri, deoarece sunt surse bănești care satisfac necesitățile de plată ale societăților comerciale asemănător surselor bănești proprii.
Entitățile trebuie să mențină datoriile pe termen lung în această categorie chiar și atunci când sunt exigibile în 12 luni, dacă sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiții:
termenul inițial al datoriilor a fost mai mare de 12 luni;
există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților convenit oficial înainte de închiderea exercițiului.
Când suma de rambursat este mai mare decât suma primită ca împrumut, diferența se înregsitrează ca o corecție a datoriei (într-un cont de activ) și se prezintă în notele explicative.
Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu Directiva a patra a Comunităților Economice Europene, aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3055/2009, contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe urmatoarele categorii:
împrumuturi din emisiuni de obligațiuni și prime de rambursare a acestora;
credite bancare pe termen lung și mediu;
sumele datorate entităților afiliate și entităților de care compania este legată prin interese de participare;
alte împrumuturi și datorii asimilate, precum și dobânzile aferente acestora.
Împrumuturile din emisiuni de obligațiuni mai sunt denumite și credite obligatare. Ele reprezintă datorii pe termen lung create prin vânzarea de titluri de credit negociabile către public. Vânzarea acesora se face de obicei prin intermediul unor instituții financiare, dar există și posibilitatea vânzării lor directe de către emitent. Întreprinderea care emite astfel de titluri se angajează să ramburseze la termen sau eșalonat ratele scadente și să plătească o dobândă sub forma cupoanelor atașate, sub forma titlurilor de credit.
Împrumuturile din emisiuni de obligațiuni reprezintă contravalorarea obligațiunilor emise potrivit legii. În cadrul acestora, trebuie evidențiate distinct împrumuturile din emisiuni de obligațiuni convertibile.
Obligațiunea este valoarea mobiliară negociabilă care conferă deținătorului calitatea de creditor. El are dreptul de a încasa de la emitent dobânzile aferente sumei date cu împrumut.
Spre deosebire de acțiuni, care reprezintă titluri de proprietate (acționarii sunt proprietarii), obligațiunile sunt titluti de credit (deținatorii de obligațiuni sunt creditorii). De asemenea venitul acțiunii (dividendul) depinde de șansa de câștig a societății (de profitul obținut), în timp ce venitul obligațiunii (dobânda) nu depinde de rentabilitatea acesteia.7
Suma împrumuturilor, contractate prin emisiunea de obligațiuni, nu poate depășii trei pătrimi din capitalul social al societăți comerciale pe acțiuni. Obligațiunile pot fi nominative sau la purtători.
Cele mai întâlnite obligațiuni sunt:
obligațiuni ordinare, care asigură cumpărătorilor de obligațiuni o dobândă fixă sau variabilă, care se revizuiește periodic;
obligațiuni cu primă de rambursare, primă care se calculează ca diferență între valoarea nominală și prețul de emisiune care este mai mic. Venitul realizat de obligatar în momentul rambursării echivalează cu anumită dobândă anuală;
obligațiuni cu loterie, care se vând și se răscumpără la valoarea nominală. Periodic, prin tragere la sorți se vor putea câștiga venituri echivalente cu dobânzile datorate obligatarilor.8
În situația unor împrumuturi internaționale se emit așa numitele euro-obligațiuni. La asemenea titluri apelează societățile comerciale multinaționale, euro-obligațiunile nu sunt legate de o anumită piață, particularitate ce le conferă un circuit internațional.
Modalitățile de rambursare a împrumuturilor obligatare se fixează în momentul emisiunii(contractării) și se pot efectua:9
rambursarea integrală la scadență, respectiv la expirarea duratei prevăzută, cu plata anuală a dobânzilor; este forma cea mai simplă și ușor de gestionat, dar prezintă dezavantajul ieșirii unui volum important de lichidități la sfârșitul perioadei de împrumut;
rambursarea progresivă (în tranșe), prin procedeele tragerii la sorți sau rascumpărarii; este o amortizare în serii egale ce constă în rambursarea în fiecare an a aceluiaș număr de titluri prin tragere la sorți sau răscumpărare directă prin bursă.
rambursarea prin ,,anuități constante”; constă în elaborarea unui plan de amortizare astfel conceput încât sumele consacrate fiecarui an pentru rambursarea obligațiunilor și plata dobânzilor să fie practic constante. Totuși, obligațiunile nefiind divizibile, anuitatea nu va fi riguros constantă. Teoretic, ea se caluculează plecând de la expresia valorii actuale, astfel:
Anuitatea=Nr.obligațiuni emise x Valoarea nominală x i/1-(1+i)
Unde: i reprezintă rata dobânzii, iar
n reprezintă durata în ani a împrumutului
Creditele bancare sunt principala formă de finanțare externă pe termen lung a societăților comerciale, la care acestea apelează în scopul realizării de investiții sau pentru creșterea durabilă a fondului de rulment.
Creditele bancare se pot clasifica în funcție de scadență în:
credite pe termen scurt : prin credite pe termen scurt se întelege orice opțiune de împrumut de sume de bani pe o perioadă ce nu depășește 12 luni. Dobânda variază în funcție de destinația creditului și de evoluția pieței monetare și se platește de către beneficiar conform contractului de credit la scadențele convenite. Creditul pe termen scurt este forma curentă de credit bancar pentru activități de exploatare a agenților economici. Sumele astfel obținute sunt înscrise în situațiile contabile ale acestor agenți sub denumirea de credite de trezorerie, iar plata lor la scadență reprezintă o măsură a gradului de lichiditate a firmei respective;
credite pe termen mediu sau mijlociu : sunt împrumuturi a căror dată de rambursare este de la 1-5 ani. Ele se acordă pentru activități de import-export pe bază de contracte ferme în acest sens pentru activități de investiții unde eficiența proiectului propus trebuie dovedită încă din faza de studiu de fezabilitate;
credite pe termen lung : sunt împrumuturi a căror durată de rambursare depășește 5 ani și care se acordă pentru investiții pe termen lung cu durată de folosință îndelungată.
Creditele bancare pe termen lung sunt o componentă a capitalurilor permanente, reprezentând pentru întreprindere o sursă de finanțare cu caracter durabil, termenele de contractare fiind mai mari de un an.10
Creditele pe termen mediu și lung implică de asemenea rambursarea eșalonată, fapt ce înseamnă că pe parcurs, odată cu dobânda se rambursează și o parte din credit. Suma de rambursat are două componente : principalul sau amortizarea creditului și dobânda.
Creditul acordat de bancă trebuie să fie pe o durată relativ scurtă datorită originii fondurilor pe care banca le întrebuințează care provin în principal din depozite cu scadențe apropiate dar și pentru că siguranța rambursării unui credit este invers proporțională cu durata acestuia. Banca trebuie să se asigure că rambursarea va fi făcută la scadență deoarece în caz contrar sunt afectate propriile angajamente luate față de cei care i-au încredințat fondurile spre păstrare precum și gradul de lichiditate al băncii.
La acordarea creditelor bancile solicită agenților economici garanții care trebuie să depășască cu 20% – 30% valoarea crediturlui și a dobânzilor. De asemenea, agenții economici trebuie să întocmească un dosar de creditare, care trebuie să conțină informații privind sediul societății, obiectul de activitate, destinația creditului, posibilitățile de rambursare, etc. Dacă dosarul se aprobă se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanțiilor. Contractul de credit încheiat între bancă și debitor stipulează volumul și obiectul creditului, termenul de rambursare, dobânda, comisionul, etc.11
Astfel, nevoile de finanțare a investiției (creditul pe termen mediu și lung) se manifestă cu prilejul realizării unui program de investiții pentru fiecare proiect care implică finanțarea bancară și se constituie un dosar al cererii de creditare.
Analiza nevoii de finanțare se face în cadrul unui plan de finanțare care cuprinde nevoile și sursele pentru anii următori. Nevoile de finanțare sunt sprijinite pe credite de mărime și durată adaptate caracteristicilor și structurii financiare a firmei. Creditele bancare nu finanțează, în principiu, niciodată 100% proiectele de investiții. Firma contribuie și cu alte surse: autofinanțare, împrumuturi obligatare, aportul acționarilor, etc.
Garanția este "plasa de siguranță" a creditorului, în cazul în care debitorul nu poate să își plătească datoria în întregime și la timp.
Există două tipuri principale de garanție:
un drept constituit legal în favoarea creditorului privind unul sau mai multe active în posesia sau sub controlul debitorului;
garanție din partea unui terț (girant sau garant) în favoarea debitorului, adică obligația legală din partea garantului de a achita datoria creditorului, dacă debitorul nu se achită de datorie.
Valoarea minimă a garanțiilor acceptate de bancă este cel puțin egală cu suma anuităților pe care le are de rambursat împrumutatul, adică valoarea creditului obținut plus dobânda aferentă.
Garanțiile ce pot fi acceptate de bancă se împart în două mari categorii: garanții reale care se prezintă sub forma ipotecii asupra unor:
bunuri imobile prin definiție (clădiri, construcții, terenuri, etc);
bunuri imobile prin destinație (instalații fixate în spațiu, furnale, forje, cuptoare, etc).
Dacă dosarul se aprobă se întocmesc actele de ipotecă sau gaj asupra garanțiilor. Contractul de credit se încheie între bancă și debitor și stipulează volumul și obiectul creditului, termenul de rambursare, dobânda, comisionul.
Încercând o paralelă între credite și creșterea capitalului, se pot constata o serie de avantaje ale creditelor, respectiv:
este evitată intrarea de acționari noi ce se pot dovedi agresivi putând pune piedici expansiunii întreprinderii în dorința obținerii imediate de dividende;
remunerarea împrumutului este parțial deductibilă de rezultatul fiscal, atunci când gradul de îndatorare este mai mare de 1,sau integral deductibil în caz contrar;
rezultatele pot fi ameliorate prin efectul de levier, în cazul în care rentabilitatea capitalului investit este superioară ratei dobânzii.
Totuși nu trebuie neglijat principalul său dezavantaj și anume faptul că îndatorarea poate determina cheltuieli prea însemnate pentru întreprindere.
Entitățile trebuie sa mențină clasificarea datoriilor pe termen lung chiar si atunci
cand sunt exigibile in 12 luni de la data bilanțului dacă:
termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni;
există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plăților, care este incheiat inaintea bilanțului.
Datorii ce privesc imobilizările financiare sunt împrumuturi primite de la societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia în condiții avantajoase, preferențiale, cu termen de rambursare mai mare de un an.
Multe societăți comerciale sunt legate între ele prin relații de capital, o societate comercială deține acțiuni sau părți sociale ale altor societăți comerciale.
Acțiunile unei întreprinderi pot fi cumpărate de către altă societate sub formă de titluri imobilizate. Titlurile pot fi cumpărate de la societăți din cadrul grupului sau din afara acestuia. Societatea care a cumpărat titlurile poate acorda societății care le-a emis ajutoare financiare sub formă de împrumuturi în condiții avantajoase, preferențiale. Pentru societatea care acordă împrumutul, aceste sume reprezintă creanțe imobilizate și se contabilizează ca imobilizări financiare. Pentru societatea care beneficiează de împrumut, aceste sume reprezintă datorii ce prievsc imobilizările financiare.12
Imobilizarile financiare cuprind: titlurile de participare, interesele de participare, alte titluri imobilizate și creanțe imobilizate.
Titlurile de participare reprezintă drepturi sub formă de acțiuni și alte titluri de venit variabil deținute de o societate, pe o perioadă îndelungată, în capitalul altor societăți comerciale, a căror deținere este considerată utilă acesteia.
Interesele de participare reprezintă drepturi deținute în capitalul altei societăți comerciale pe termen lung. Ele cuprind: investiții în întreprinderile asociate și investițiile strategice. O participare de 10 % pâna la 20 % în capitalul altei societăți este o investiție strategică, iar titlurile deținute într–o proporție de 20% – 50 % asigură exercitarea unei influențe semnificative .13
Alte împrumuturi și datorii asimilate
În structura altor împrumuturi și datorii asimilate intră depozitele și garanțiile bănești primite, datoriile privind concesiunile, brevetele, licențele și alte drepturi similare preluate în patrimoniu, de către unitatea patrimonială primitoare, potrivit contractelor încheiate în astfel de scopuri.
Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.El reprezintă o tehnică de finanțare pe termen lung.
Această tehnică de finanțare care presupune un risc ridicat, vine să dea satisfacție agenților economici care nu pot să obțină credite de la bănci, ori nu vor să-și greveze patrimoniul prin instituirea de ipoteci sau gaj.
Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operațiune de finanțare în care finanțatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiție.
Din punct de vedere juridic, leaingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obțină și să utilizeze un bun fără a plăti imediat prețul.
Potrivit Legii nr.99/1999, leasingul este o operație prin care o parte denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosință asupra unui bun al cărui proprietar este celeilalte părți, denumită utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plăți periodice, denumită rată de leasing, iar la sfârșitul perioadei de lasing, locatorul se obligă să respecte dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.14
Leasingul poate fi financiar sau operațional. Distincția dintre cele două medtode este în funcție de măsura în care riscurile și avantajele aferente drepturilor de proprietate asupra bunului ce constituie obiectul contractului de leasing, aparțin locatarului sau locatorului. Leasingul financiar apere în cazul în care locatorul cedează locatarului, în mare măsură toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Leasingul operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în categoria leasingului financiar.Este o problemă de raționament profesional care se înscrie în principiul prevalenței economicului asupra juridicului.
Leasingul financiar presupune respectarea următoarelor condiții:
riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul încheierii contractului;
părțile au prevazut expres că, la expirarea contractului de leasing se transferă utilizatorului, dreptul de proprietate asupra bunului;
utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar prețul de cumpărare v-a reprezenta cel mult 50 % din valoarea de intrare pe care aceasta o are, la data la care obțiunea poate fi exprimată;
perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puțin 75% din durata normală de folosire a bunului, chiar dacă în final, dreptul de proprietate nu este transferat.
Leasingul operațional este operațiunea de leasing care nu îndeplinește una din condițiile prezente la leasingul financiar.
Finanțările prin sistem leasing constituie în economia românească o adevarată gură de oxigen pentru agenții economici pentru care investițiile reprezintă o cerință esențială pentru dezvoltarea activității lor. Și cum 99% din activitățile din economie necesită investiții pentru a se dezvolta, finanțările în sistem leasing vor cunoaște o creștere constantă.
Aplicabilitatea în practică a principiului independenței exercițiilor financiare presupune delimitarea cheltuielilor cu dobânzile aferente tuturor categoriilor de împrumuturi și datorii asimilate pe perioadele de timp în care „dobânzile curg”, indiferent dacă acestea au fost sau nu plătite în exercițiile financiare la care ele se referă. Dacă dobânzile sunt plătite în exercițiile financiare la care se referă, ele se includ în cheltuieli în momentul plății și principiul independenței exercițiului este respectat. Există însă cazuri când dobânzile, de regulă cele aferente ultimei luni din exercițiul financiar expirabil, urmează să se calculeze și încaseze de către bancă sau alt împrumutător în prima lună a exercițiului financiar următor.15Astfel, fiecare cont de datorie are asociat și contul prin care se înregistrează dobânda neexpirată la închiderea exercițiului. Mecanismul de funcționare al acestor conturi este similar celor care înregistrează datoriile din credite.
1.4.Sfera de cuprindere a datoriilor pe temen scurt
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 1 ,,Prezentarea Situațiilor Financiare” clasifică o datorie ca datorie curentă atunci când:
se așteaptă să fie achitată în cursul normal al ciclului de exploatare al întreprinderii;sau
este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
este deținută în principal în scopul comercializării;
întreprinderea nu are un drept necondiționat de a amâna decontarea datoriei în următoarele 12 luni de la data bilanțului.
Din punct de vedere financiar-contabil, datoriile curente exprimă resursele furnizate de terți pentru care întreprinderea trebuie să acorde o prestație, numerar sau echivalente de numerar. Acestea exprimă datoriile create în cadrul relațiilor de decontare ale întreprinderii cu alte persoane fizice și juridice.
Datoriile curente, ca surse de finanțare, sunt prezente și funcționează din momentul nașterii angajamentelor față de terți și pană în momentul stingerii lor. Datoriile curente cuprind:
datoriile comerciale;
datoriile către angajați și cu bugetele de asigurari;
datoriile fiscal;
datorii diverse;
Astfel, elementele de exploatare sunt clasificate ca datorii curente chiar dacă sunt exigibile după mai mult de 12 luni de la data bilanțului.
Datoriile comerciale se referă la obligațiile întreprinderii față de terțe persoane fizice sau juridice, rezultate din achiziția de bunuri sau utilizarea serviciilor. Ele apar doar atunci când cumpărările se realizează pe credit comercial adică există un decalaj între data cumpărării/vanzării și data plății/incasării contravalorii bunurilor, lucrărilor sau serviciilor.
Datoriile comerciale se împart în mai multe categorii, astfel:
datorii față de furnizorii de stocuri, lucrări și servicii;
datorii față de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale;
datorii pentru efectele comerciale.
Aceste datorii se referă la bunurile, lucrările și serviciile achiziționate de întreprindere, ca exemplu, materii prime, materiale, mărfuri, reparații la bunurile de folosință indelungată, servicii telefonice, poștale etc.
Datoriile comerciale trebuie considerate drept datorii curente chiar dacă ele nu sunt exigibile in termen de 12 luni de la data bilanțului. În schimb, datoriile pe termen lung, care devin scadente într-o perioadă de pană la 12 luni de la data bilanțului, trebuie clasificate drept datorii curente.
Datoriile către angajați cuprind, potrivit Ordinului 3055/2009: drepturile salariale, sporurile, adaosurile, premiile din fondul de salarii, îndemnizațiile pentru concediile de odihnă, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plățile din fondul de salarii și alte drepturi în bani și/sau în natură datorate de instituție personalului pentru munca prestată și care se suportă, potrivit reglementărilor în vigoare, din fondul de salarii.
Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului de muncă. Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Salariile reprezintă pentru societatea, care efectuează plata, o cheltuială de exploatare, la nivelul salariilor brute impozabile. Salariul brut impozabil cuprinde salariul brut de bază la care se adaugă sporurile, indemnizațiile și alte adaosuri de acest fel, compensările și indexările primate ca urmare a creșterii prețurilor și tarifelor, avantajele în natură.16
În strânsă conexiune cu munca salariată funcționează și operează sistemele de asigurarări și protecție social. În se lucrează în prezent cu un sistem de asigurări și protecție social bazat pe un regim de cotizații definite la următoarele bugete:
Bugetul Sistemului Public de Pensii și alte Drepturi de Asigurări;
Bugetul Asigurărilor Pentru Șomaj;
Bugetul Casei Naționale de Asigurări Sociale de Sănătate.17
Decontările cu aceste bugete, pun în evidență contribuția unității și a personalului pentru constituirea acestor fonduri care se gestionează centralizat de instituții specializate.
Datoriile fiscale reprezintă sume datorate de către intreprindere bugetului de stat, datorii pentru care statul nu oferă o altă contraprestație sau o contravaloare.
Decontările fiscale sub formă de impozite, taxe și contribuții se pot clasifica în :
1. Impozite directe, suportate direct de cei care le plătesc:
Impozitul pe profit;
Impozitul pe veniturile microintreprinderilor;
Impozitul pe veniturile din salarii;
Impozitul pe dividende;
Impozite și taxe locale;
Fondurile speciale.
2. Impozitele indirecte, cuprinse in prețurile bunurilor și serviciilor:
taxa pe valoare adăugată;
accize;
taxe vamale;
taxe pentru jocuri de noroc;
taxe pentru eliberarea de licențe, autorizații de funcționare.
Agenții economici au obligația să plătească impozitul pe profit in baza legii nr.571/2003 privind Codul fiscal actualizat la 1 ianuarie 2010.
Cota de impozitare este de 16% cu unele excepții: barurile, cluburile de noapte, discoteci și cazinouri datorează un impozit pe profit care nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate.
Cota de impozit stabilită de lege se aplică la profitul impozabil care diferă de profitul contabil. Profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și la care se adaugă cheltuieli nedeductibile.
Profit impozabil =V-C-Vneimpozabile+Ch nedeductibile
Pentru determinare profitului impozabil, contribuabilii sunt obligați să întocmească un Registru de evidență fiscală, numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat la organul fiscal teritorial.
Un împrumut este clasificat ca și împrumut pe termen scurt, atunci când:
se așteptă să fie decontat în cursul normal al ciclului de exploatare al entității; sau
este exigibil în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Atunci când societățile nu dispun de suficiente disponibilități pentru aș putea desfășura în mod normal activitatea, acestea apelează la societățile bancare cărora le solicită credite pe termen scurt sub un an. Pe baza contractului de credit, banca va alimenta disponibilitățile din conturile bancare cu sumele solicitate, entitățile urmând a rambursa creditul și dobânda aferentă conform scadențarului. 18
Entitățile apelează la creditele bancare pe termen scurt prin conturi separate de împrumut pentru finanțarea activității pe termen scurt.
La orice agent economic apar dezechilibre, disfuncționalități în cazul trezoreriei, al gestiunii întreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupă o pondere însemnată în totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar când activul circulant din bilanț nu poate fi acoperit integral din încasări și din fondul de rulment. Se poate afirma că în cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie deține primul loc. Orice agent economic deține active circulante importante, determinate în primul rând de activitatea de producție și în al doilea rând, de creanțele asupra clientelei. La orice agent economic, sursele de finanțare trebuie să fie suficiente pentru a face față nevoilor de acoperire a activului circulant.
II. Evaluarea datoriilor
2.1.Evaluarea datoriilor pe termen lung si scurt
Evaluarea la inventar a creantelor si a datoriilor se face la valoarea lor probabila de incasare sau de plata. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea contabila a creantelor se inregistreaza in contabilitate pe seama ajustarilor pentru deprecierea creantelor.
Pentru creantele incerte se constituie ajustari pentru pierdere de valoare.
Evaluarea la bilant a creantelor si a datoriilor exprimate in valuta si a celor cu decontare in lei in functie de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data incheierii exercitiului financiar. In scopul prezentarii in bilant, valoarea creantelor, astfel evaluate, se diminueaza cu ajustarile pentru pierdere de
valoare.
Disponibilitatile banesti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, scrisorile de garantie, acreditivele, ipotecile, precum si alte valori aflate in casieria unitatilor se prezinta in bilant in
conformitate cu prevederile legale.
Disponibilitatile banesti si alte valori similare in valuta se evalueaza in bilant la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data incheierii exercitiului
financiar.
Inscrierea in listele de inventariere a marcilor postale, a timbrelor fiscale, tichetelor de calatorie, bonurilor cantitati fixe, a biletelor de spectacole, de intrare in muzee, expozitii si altele asemenea se face la valoarea lor nominala.
In cazul unor bunuri de aceasta natura depreciate sau fara utilizare se constituie ajustari pentru pierdere de valoare.
Titlurile pe termen scurt (actiuni si alte investitii financiare) admise la tranzactionare pe o piata reglementata se evalueaza la valoarea de cotatie din ultima zi de tranzactionare, iar cele netranzactionate la costul istoric mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare.
Titlurile pe termen lung (actiuni si alte investitii financiare) se evalueaza la costul istoric, mai putin eventualele ajustari pentru pierdere de valoare.
Pentru elementele de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea contabila se inregistreaza in contabilitate, pe seama elementelor
corespunzatoare de datorii. Capitalurile proprii raman evidentiate la valorile din
contabilitate.
La fiecare data a bilantului:
a) Elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in valuta) trebuie evaluate si prezentate in situatiile financiare anuale utilizand cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei si valabil la data incheierii exercitiului financiar. Diferentele de curs
valutar, favorabile sau nefavorabile, intre cursul de schimb al pietei valutare, comunicat de Banca Nationala a Romaniei de la data inregistrarii creantelor sau datoriilor in valuta, sau cursul la care acestea sunt inregistrate in contabilitate si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului financiar, se inregistreaza la venituri sau cheltuieli din diferente de curs valutar, dupa caz.
b) Pentru creantele si datoriile, exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile, care rezulta din evaluarea acestora se inregistreaza la alte venituri sau alte cheltuieli financiare, dupa caz. Determinarea diferentelor de valoare se efectueaza similar prevederilor.
c) Elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la cost istoric (imobilizari, stocuri) trebuie prezentate in situatiile financiare anuale utilizand cursul de schimb valutar de la data efectuarii tranzactiei.
d) Elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la valoarea justa (de exemplu, imobilizarile corporale reevaluate) trebuie prezentate in situatiile financiare anuale la
aceasta valoare.
Datoriile în monedă națională sunt evaluate în lei reprezentând sumele de încasat ori sumele datorate la data apariției lor.Valoarea nominală este dată de suma înscrisă în documentele care consemnează creanța ori datoria. Aceasta poate fi: costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă, valoarea actualizată.
Datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiilor prin care acestea au fost înregistrate. Pe măsura plății respectiv a încasării acestora diferențele de curs între data încasării în contabilitate, se evidențiază ca venituri sau cheltuieli financiare în funcție de situația acestora.
Evaluarea datoriilor are la bază documentele justificative în cadrul cărora sunt consemnate aceste relații. Acestea pot fi grupate în funcție de natura juridică a relațiilor (datorii și creanțe) și modalitatea de realizare astfel:
documente care dau naștere relațiilor cu furnizorii, clienți, debitori și creditori diverși: facturi, ordine de plată, bilete la ordin, chitanțe, file CEC, dispoziții de plată (încasare);
Pentru evaluarea datoriilor se folosesc trei metode sau reguli, în funcție de factorul timp la care se referă: 2
valoarea curentă sau contabilă;
valoarea de inventar;
valoarea bilanțieră.
Evaluarea curentă, prin aplicarea principiului nominalismului, după care datoriile se inregistreaza la intrarea în patrimoniu la valoarea nominală de rambursare. Eventualele diferențe care apar în momentul încasării creanțelor, respectiv plății datoriilor, vor fi evidențiate în contabilitate în conturile de cheltuieli pentru diferențele nefavorabile, respectiv în conturile de venituri, pentru diferențele favorabile.
Evaluarea de inventar presupune evaluarea datoriilor la valoarea care se stabilește după valoarea de utilitate, în funcție de loc și prețurile actualizate. Dacă comparăm valoarea de inventar cu valoarea contabilă, putem avea trei situații:
– egalitate;
– valoarea de inventar depășește valoarea contabilă, dar potrivit principiului prudenței, deși putem încasa mai mult această diferență nu o vom înregistra;
valoarea de inventar e sub valoarea contabilă, caz în care se constituie un provizion pentru depreciere.
Evaluarea bilanțieră se face cu respectarea principiului fidelității. Dacă s-a constituit provizion, din valoarea curentă se deduce provizionul.
În privința valorii bilanțiere a datoriilor se fac precizările:
– creșterea de valoare a unui element de pasiv extern judecată ireversibilă este un compliment de datorie care se contabilizează ca atare în contrapartidă cu o cheltuială de repartizat asupra mai multor exerciții, iar atunci când creșterea nu este definitivă se înregistrează sub forma unui provizion;
– diminuarea valorii unui element de pasiv extern definită ireversibilă este o reducere a datoriei contabilizată ca atare, contrapartida fiind un venit al exercițiului sau un venit constatat în avans, iar atunci când diminuarea nu este definitivă, ea nu afectează evaluarea respectivului element, care este menținut în contabilitate la valoarea inițială.
2.1.Evaluarea datoriilor pe temen lung
Evaluarea datoriile se face în momentul apariției lor la valoarea nominal. Valoarea nominală a datoriilor este dată de suma înscrisă în documentele în care se consemnează apariția lor.
Datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiilor prin care acestea s-au constituit. Pe măsura lichidării lor – a plății datoriilor în devize – diferențele de curs valutar între data înregistrării lor și data plății, se înregistrează ca cheltuieli financiare.
Dacă la sfârșitul exercițiului financiar datoriile în valută nu sunt lichidate, se face corecția lor în funcție de cursul valutar existent la finele anului.
Evaluarea obligațiunilor se realizează la:
prețul de emisiune, subscris de obligatari și care va fi încasat de la aceștia. De regulă prețul de emisiune este mai mic sau egal cu valoarea nominală a obligațiunilor;
prețul de rambursare – suma care va trebui restituită și aceasta poate fi egală cu valoarea nominală, dar uneori poate fi și superioară acesteia.20
Diferența dintre prețul de rambursare și prețul de emisiune reprezintă prima de rambursare a obligațiunilor (PRO).
PRO = Preț de rambursare – Preț de emisiune
Exemplu:
Se cunosc următoarele valori a obligațiunilor emise de o societate comercială:
Valoarea nominală 10 lei;
Valoarea de emisiune 9,9 lei;
Valoarea de rambursare 10,5 lei.
10,5 lei – 10 lei= 5 lei – reprezentând prima de rambursare. La valoarea de rambursare de 10,5 lei se adaugă dobânda stabilită cu ocazia emisiunii de obligațiuni. 21
Prima de rambursare a obligațiunilor reprezintă un activ fictiv ce trebuie amortizat pe perioada împrumutului, cel tarziu pană la data rambursării integrale a împrumutului.
Societățile comerciale pe acțiuni care se împrumută prin emisiunea de obligațiuni vor trebui să-și pună regulat de o parte sumele necesare pentru anuitate, care este formată din:
partea necesară rambursării sumelor împrumutate;
partea necesară pentru plata dobanzilor anuale.
Un împrumut din emisiunea de obligațiuni are următoarele caracteristici:
valoarea nominală a obligațiunii, care reprezintă mărimea de referință a unei fracțiuni din împrumutul obligatar, exprimată într-o mărime de ordinul miilor întregi;
prețul de emisiune este valoarea la care obligațiunea este emisă și care este adesea inferioară valorii nominale. Acest preț trebuie plătit de către toate persoanele care subscriu obligațiuni în momentul emiterii lor;22
prima de rambursare este suplimentul plătit de către societatea emițătoare (prima este egală cu diferența dintre prețul de rambursare și prețul de emisiune);
dobânda obligațiunii este venitul obligațiunii (venit – din punct de vedere al posesorului, cheltuială – din punct de vedere al emițătorului) calculat prin aplicarea unor rate fixe sau variabile asupra nominalului obligațiunii:
durata împrumutului este aleasă de către societatea emițătoare (în practica europeană duratele sunt de 8 până la 10 ani).
La emiterea și rambursarea obligațiunilor se au în vedere următoarele reglementări:
valoarea obligațiunilor să nu depășească 3/4 din capitalul vărsat și existent, conform ultimului bilanț aprobat;
stabilirea procentului dobânzii;
valoarea nominală a unei obligațiuni să nu fie mai mică de o anumită limită și în funcție de care se calculează dobânda;
valoarea de emisie poate fi inferioară valorii nominale;
valoarea de rambursare poate fi egală sau superioară valorii nominale;
durata împrumutului să fie mai mare de un an;
valoarea obligațiunilor emise să fie vărsată integral.
Dacă obligațiunea este emisă sub valoarea nominală, diferența (valoare nominală – valoare de emisiune) reprezintă prima de emisiune, iar eventuala diferență între valoarea de rambursare și valoarea nominală este prima de rambursare.
Rambursarea împrumuturilor obligatare mai poartă și numele de amortizare. Rambursarea eșalonată, denumită metoda amortizării financiare îmbracă forma anuităților constante, în fiecare an rambursându-se o sumă din rata creditului și dobândă.
Creditele bancare se pot acorda atât în lei cât și în valută. În cazul în care se acordă în valută, evidența acestora se ține atât în lei cât și în valută, evaluarea în lei făcându-se în funcție de cursul de schimb valutar din data primirii creditului în contul bancar. În momentul rambursarii parțiale sau totale a creditului în valută, ținând seama că există un alt curs valutar decât cel de la data contractării creditului, apar diferențele de curs valutar care pot fi favorabile sau nefavorabile, după caz, și se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare. Aceleași diferențe de curs apar și la sfârșitul exercitiului financiar când se reevaluează creditele în valută la cursul de la închiderea exercițiului, aceste diferențe fiind tratate ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz. Același tratament îl au și dobânzile asociate creditelor in valută.
2.2.Evaluarea datoriilor pe temen scurt
Pentru evaluarea datoriilor se folosec trei metode, în funcție de factorul de timp la care se referă:
evaluarea curentă;
evaluarea la inventar;
evaluarea bilantieră.
Evaluarea curentă, prin aplicarea principiului nominalismului, datoriile sunt înscrise în contabilitate la intrarea în patrimoniu la valoarea nominală de rambursare.
Ordinul 3055/2009 prevede că: evaluarea la inventar a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată.23
Dacă comparăm valoarea de inventar cu valoarea contabilă putem avea trei situații:
egalitate;
valoarea de inventar depășește valoarea contabilă;
valoarea de inventar este sub valoarea contabilă.
În privința valorii bilanțiere a datorilor se fac precizările:
creșterea de valoare a unui element de pasiv extern judecată ireversibilă este un compliment de datorie care se contabilizează ca atare în contrapartidă cu o cheltuială de repartizat asupra mai multor exerciții, iar atunci când creșterea nu este definitivă se înregistrează sub forma unui provizion;
diminuarea valorii unui element de pasiv extern definită ireversibilă este o reducere a datoriei contabilă ca atare, contrapartida fiind un venit al exercițiului sau un venit constatat în avanas, iar atunci când diminiuarea nu este definitivă, ea nu afectează evaluarea respectvului element, care este menținut în contabilitate la valoarea inițială.24
Datoriile în valută se evaluează la cursul de schimb în vigoare la data tranzacției.
Evaluarea la bilanț a datoriilor exprimate în valută și a celor cu decontare în lei în funcție de cursul unei valute se face la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. 25
Evaluarea datoriilor comerciale se face la valoarea lor nominală de rambursare.
Dacă se practică între furnizor și client reduceri comerciale de natura rabaturilor și remizelor (reduceri acordate în momentul facturării), valoarea de înregistrare a datoriilor este valoarea netă rămasă după deducerea acestor reduceri.
Dacă se acordă și reduceri comerciale ulterioare de natura risturnurilor, se întocmește factură separată de reducere și prin înregistrări contabile se va reduce datoria inițială. Dacă se acordă și reduceri financiare de natura sconturilor, aceste reduceri apar într-o factură ulterioară de reducere și prin înregistrări contabile se va reduce datoria inițială.26
În bilanț datoriile sunt evidențiate astfel:
datoriile în lei, rămase neachitate, la valoarea nominală;
datoriile în valută, la cursul de schimb al BNR, în vigoare la data bilanțului ceea ce înseamnă că se vor înregistra diferențele de curs, la cheltuieli respectiv venituri financiare după caz;
III. Contabilitatea analitică și sintetică a împrumuturilor pe termen lung și a datoriilor.
3.1.Contabilitatea analitică și sintetică a datoriilor pe termen lung
CONTABILITATEA ANALITICĂ
Din punct de vedere contabil furnizorul este calificat ca fiind persoana fizică sau juridică care pune la dispoziția terților buniri sau servicii contra plată în baza unei înțelegeri prealabile.
În contablilitatea analitica, furnizorii și clienții se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termen de plată, respectiv de încasare. În cadrul conturilor furnizori și clienți se grupează distinct datoriile și creanțele izvorâte din tranzacțiile cu clauză de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienții și furnizorii la care persoana juridică deține participații.
În practica contabilă uzuală, principalul document de evidentă operativă și contabilitatea analitică a clienților, respectiv a furnizorilor, este “Situația încasării – achitării facturilor” “SITUAȚIA ÎNCASĂRII-ACHITĂRII FACTURILOR” servește ca :
jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienților sau furnizorilor la unitățile care aplică forma de înregistrare “pe jurnale” ;
situație a soldurilor contului 411 “Clienți” sau a contului 401 “Furnizori”
Acest document se întocmește lunar sau pe măsura efectuării operațiilor, în cadrul compartimentului financiar-contabil, fie pentru toți clienții sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienți sau de furnizori.
“SITUAȚIA ÎNCASĂRII-ACHITĂRII FACTURILOR” se completează astfel :
În cazul încasării facturilor
a1) zilnic, pe baza documentelor justificative privind produsele sau mărfueile livrate, lucrările executate, serviciile prestate, respectiv încasarea de la clienți ;
a2) la începutul lunii, prin transcrierea pozițiilor rămase neîncasate din situația încasării facturilor întocmită pentru luna precedentă ;
În cayul achitării facturilor
b1) zilnic, pe baza documentelor justificative de recepție a materialelor și produselor aprovizionate, respectiv de achitare a furnizorilor, în cazul în care contabilitatea analitică a furnizoriloe se ține cu ajutorul “Jurnalului privind decontările cu furnizorii”
b2) la începutul lunii, prin transcrierea pozițiilor rămase neachitate din situația achitării facturilor sau din “Jurnalului privind decontările cu furnizorii” întocminte pentru luna precedentă.
CONTABILITATEA SINTETICĂ
Orice tranzacție de vânzare-cumpărare are doi protagoniști : vânzătorul și cumpărătorul. Pentru contabilizarea acesteia, așa cum s-a prezentat, cumpărătorul utilizează conturile de furnizori și cele asimilate iar vânzătorul utilizează conturile de clienți și cele asimilate, “plasat inevitabil la intersecția circuitului de bunuri și valori destinate schimbului, de drepturi și obligații decurgând din relațiile firești cu partenerii de afaceri – agentul economic se află simultan atât în ipoteza de creditor – pentru unele relații, cât și în cea de debitor – pentru alte relații, deci atât de o parte cât si de cealaltă a tejghelei decontărilor și implicit afacerilor – în funcție de sensul circuitului valorilor materiale, drepturilor și obligațiilor și implicit a banilor”.
În contabilitatea cumpărătorului sunt preponderente conturile care reflectă obligațiile acestuia față de furnizorii să, fără a fi exclusă existența unor creanțe față de aceștia, generate, eventual de unele avnsuri acordate furnizorilor în contul livrărilor viitoare de bunuri, lucrări și servicii pentru evidența cărora s-a instituit contul 409 “Furnizori – debitori” (detaliat în conturi operaționale de gradul II).
Prezența cifrei 9 (nouă) în simbolizarea conturilor 409 “Furnizori – debitori” indică faptul că acest cont are funcția contabilă inversă în raport cu celelalte conturi din grupa 40 din care fac parte.
Pentru contabilizarea relațiilor de decontare dintre cumpărător și furnizorii săi, în contabilitatea cumpărătorului se utilizeazăconturile din grupa 40 “FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE” a cărei structură este reglementată în Planurile generale de conturi în vigoare.
Structura de conturi din grupa 40 “FURNIZORI ȘI CONTURI ASIMILATE”, instituite prin prin planurile de conturi în vigoare, permite :
1). Evidențierea separată, pe de o parte, a creditului comercial primit, în cele două variante ale sale :
1.1) Creditul comercial clasic caracterizat printr-un decalaj în timp între momentul primirii bunurilor, lucrărilor și serviciilor livrate de furnizori și momentul plății acestora.
Se realizează cu ajutorul conturilor :
401 “FURNIZORI”
404 “FURNIZORI DE IMOBILIZĂRI”
1.2) Creditul comercial cambial caracterizat prin emiterea de către cumpărător, în favoarea furnizorului său, a unui efect de comerț reprezentând un titlu de credit în temeiul căruia o persoană se obligă să plătească necondiționat sau dispune să se plătescă tot astfel de către o alta persoană, la data și locul indicat în cambie, o sumă de bani aceluia pe care cambia îl desemnează. Se realizează cu ajutorul conturilor :
403 “EFECTE DE PLĂTIT”
405“EFECTE DE PLĂTIT PENZTU IMOBILIZĂRI”
2). Evidențierea separată, pe de altă parte, a creditului comercial (clasic și cambial) primit pentru :
2.1) Activitatea curentă de exploatare.
Se realizează cu ajutorul conturilor :
401 “FURNIZORI”
403 “EFECTE DE PLĂTIT”
2.2) Activitatea de investiții-dezvoltare.
Se realizează cu ajutorul conturilor :
404 “FURNIZORI DE IMOBILIZĂRI”
405 “EFECTE DE PLĂTIT PENZTU IMOBILIZĂRI”
Această evidențiere permite analiștilor financiar-contabili să “separe”, pe baza documentelor de sinteză contabilă, funcția de investiții-dezvoltare de funcția de exploatare.
3). Evidențierea separată, lafinele exercițiului financiar, a obligațiilor cumpărătorului fată de furnizorii săi pentru care, din diferite motive, nu a primit facuti fiscale.
Se realizează cu ajutorul conturilor :
408 “FURNIZORI – FACTURI NESOSITE”
4). Evidețierea separată, a eventualelor obligații ale furnizorilor față de cumparătorii lor.
Se realizează cu ajutorul contului 409 “FURNIZORI – DEBITORI”, care se detaliază în următoarele conturi operationale de gradul II :
4091 “FURNIZORI – DEBITORI PENTRU CUMPĂRĂRIDE BUNURI DE NATURA STOCURILOR”
4092 “FURNIZORI – DEBITORI PENTRU PRESTĂRI DE SERVICII ȘI EXECUTĂRI DE LUCRĂRI”
Cumpărarile de bunuri și servicii genereaza datorii către furnizori, a caror stingere urmează să se facă în perioadele următoare.
Contabiliatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor unităților în relațiile acestora cu furnizorii, clienții, personalul, asigurarile sociale, bugetul statului, unitățile în cadrul grupului, asociații/acționari, debitorii și creditorii diverși.
În contabilitatea furnizorilor și clienților se înregistrează operațiilr privind cumpărările, respectiv livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și srviciile prestate, precum și alte operațiuni efectuate.
Avansurile acordate furnizorilor, precum și cele primite de la clienți, se înregistrează în contabilitate în conturi distincte.
Oprețiunile privind vânzările/cumpărările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de sfecte de plătit, sau de primit după caz.
Efectele scontate neajunse se înregistreză într-un cont în afara bilanțului și se menționează în notele explicative. Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi constatată sau anulată.Creanțele și datoriile persoanei juridice se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominlă.
Creanțele și datoriile în devize se înregistreză în contabilitate atat în lei, la cursul de schimb în vigoare la data efectuării operațiilor, cât și în devize.
Operațiile în valuta trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare și moneda stăină, la data efectuării tranzacției.
Contabilitatea furnizorilor și creanțelor, a celorlalte datorii și creanțe se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens în contabiliatea analitica, furnizorii și clienții se grupează astfel : interni și externi, iar în cadrul acestora pe termen de plată, respectiv de încasare. În cadrul conturilor de furnizori și clienți, se grupează distinct datoriile și creanțele rezultate din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupează distinct clienții și furnizrii la care pesoana juridică deține participații.
În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operatiunile privind cumpararile de marfuri si produse, lucrarile executate si serviciile prestate, precum si cumpararile de active fixe. ( conturi 401 și 404 ).
Avansurile acordate furnizorilor se înregistreaza în contabilitate în conturi distincte.(contul 409).Operatiunile privind cumpararile de bunuri, executarile de lucrari si prestarile de servicii, precum si cumpararile de active fixe pe baza efectelor comerciale, se înregistreaza în contabilitate în conturile corespunzatoare de efecte de platit.(conturile 403 si 405) .
Efectele comerciale scontate neajunse la scadenta se înregistreaza într-un cont în afara bilantului si se mentioneaza în notele explicative.Efectele comerciale trebuie sa îndeplineasca conditiile de forma si fond prevazute de reglementarile în vigoare, fara de care validitatea lor poate fi contestata sau anulata.
Operațiile de decontare cu furnizorii se refera la achiziționarea de imobilizări corporale și necorporale, aprovizionarea cu stocuri (materii prime,materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, mărfuri, ambalaje), avansurile acordate furnizorilor, utilizarea efectelor de comerț pentru achitarea datoriilor, precum și la alte operații efectuate de persoane fizice sau juridice conform unor contracte și convenții civile încheiate. Contabilitatea decontărilor cu furnizorii se realizează cu ajutorul următoarelor conturi:
– 401 ,,Furnizori"
– 403 ,,Efecte de plătit"
– 404 ,,Funizori de imobilizări"
– 405 ,,Efecte de plătit pentru imobilizări"
– 408 ,,Furnizori – facturi nesosite"
– 409 ,,Furnizori-debitori
Prezentarea conturilor:
Contul 401 ,,Furnizori"
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu furnizorii interni și externi privind aprovizionarea cu stocuri, executarea de lucrări și prestarea de servicii. După conținutul economic este un cont de datorii față de furnizori iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.
În creditul contului se înregistrează:
valoarea la preț de cumpărare sau standard a materiilor prime, materialelor consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, animalelor tinere și la îngrășat, mărfurilor și ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziționate cu titlu oneros de la terți pe bază de facturi (301, 302, 303, 341, 346, 351, 354, 356, 357, 358, 361, 371, 381), precum și diferențele de preț nefavorabile aferente, în cazul în care evidența acestora se ține la prețul standard (308, 348, 368, 378, 388);
valoarea materialelor achiziționate, nestocate și volumul de energie și apă (604, 605);
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (409);
valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, mărfurilor, ambalajelor, achiziționate, , în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601, 602, 607, 608);
valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terți (611 la 626, 628, 471);
valoarea facturilor primite, în cazul în care acestea au fost evidențiate anterior ca facturi nesosite (408);
taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor (4426, 4428);
valoarea timbrelor fiscale și poștale, biletelor de tratament și călătorie și a altor valori achiziționate (532);
diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului financiar, din evaluarea soldului în valută (665);
Se creditează cu valoarea facturilor primite de la furnizori în corespondență cu debitul conturilor care arată natura bunurilor, lucrărilor, serviciilor și anume:
În funcție de moneda în care se evaluează cumpărările in facturile furnizorilor vom distinge:
– datorii față de furnizori interni, a căror exprimare valorică se face în lei ;
– datorii fată de furnizori externi, a căror exprimare valorică se face în devize, dar în contabilitate, alături de consemnarea lor în valută, ele se exprimă în lei folosindu-se cursul valutar de la data întocmirii facturii.
• Conturile de stocuri (cu valoarea la preț de cumpărare sau prețul prestabilit):
– 301 ,,Materii prime"
– 302 ,,Materiale consumabile"
– 303 ,,Materiale de natura obiectelor de inventar"
– 371 ,,Mărfuri".
• 605 ,,Cheltuieli privind energia și apa" cu valoarea consumului de energie electrică, energie termică, gaze și apă;
• 611 ,,Cheltuieli de întreținere și reparații" cu valoarea lucrărilor facturate de unități specializate;
• 532 ,,Alte valori" cu valoarea timbrelor fiscale, mărcilor poștale, biletelor de tratament și odihnă, biletelor și tichetelor de călătorie achiziționate;
• 4426 ,,TVA deductibilă" cu valoarea taxei pe valoarea adăugată aferentă facturilor primite de la furnizori.
În debitul contului se înregistrează :
plățile efectuate către furnizori (162, 512, 531, 541, 542) ;
valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403) ;
diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori la decontare sau evaluare la evaluare la sfârșitul exercițiului (765) ;
valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (409) ;
sumele nete achitate colaboratorilor și impozitul reținut (512, 531, 444);
valoarea la preț de înregistrare a produselor cuvenite unităților prestatoare ca plată în natură potrivit prevederilor contractuale (345);
datorii prescrise sau anulate (758);
valoarea sconturilor obținute de la furnizori (767);
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, predate furnizorului (409) .
Se debitează cu plățile efectuate către furnizori în corespondență cu creditul conturilor:
• 5121 ,,Conturi la bănci în lei" cu plățile efectuate prin bancă;
• 5311 ,,Casa în lei" cu plățile efectuate în numerar prin casierie;
• 541 ,,Acreditive" cu plățile efectuate din conturi bancare la dispoziția furnizorilor;
• 542 ,,Avansuri de trezorerie" cu plățile efectuate din avansuri acordate persoanelor special împuternicite;
• 403 ,,Efecte de plătit" cu valoarea biletelor de ordin sau cambiilor acceptate de furnizor;
• 409 ,,Furnizori – debitori" cu sumele reprezentând diminuarea datoriilor față de furnizori cu avansurile acordate anterior.
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor.
Contul 403 “Efecte de plătit”
Cu ajutorul acestiu cont se ține evidența obligațiilor de plătit pe bază de efecte comerciale (billet la ordin, cambie etc.)
Este un cont de pasiv.
În creditul contului se înregistreză :
valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401) ;
diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului din evaluarea soldului în valută (665) ;
În debitul contului se înregistrează :
plățile efectuate la scadență pe bază de efecte comerciale (512) ;
diferențele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor comerciale de plătit sau evaluarea acestora la sfârșitul exercițiului (765) ;
Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit.
Contul 404 ,,Furnizori de imobilizări"
Ține evidența decontărilor cu furnizorii de imobilizări corporale si necorporale. După conținutul economic este un cont de datorii față de furnizorii de imobilizări iar după funcția contabilă este un cont de pasiv.
În creditul contului se înregistreză:
valoarea imobilizărilor facturate de furnizori, a serviciilor prestate sau a lucrărilor executate de terți pentru realizarea acestor imobilizări (201, 203, 208, 211, 212, 213, 214, 231);
obligația de plată a ratelor de leasing financiar pe baza facturilor emise de locator (167);
valoarea dobânzilor datorate și facturate potrivit prevederilor contractuale, în cazul leasingului financiar (168);
taxa pe valoarea adăugată înscrisă în factura furnizorilor de imobilizări (4426, 4428);
diferențele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului la sfârșitul exercițiului (665);
Se creditează cu valoarea facturilor primite de la furnizorii de imobilizări în corespondență cu debitul conturilor care arată natura imobilizărilor intrate și anume:
• conturile de imobilizări necorporale și corporale (cu valoarea la cost de achiziție a imobilizărilor intrate):
– 201 ,,Cheltuieli de constituire"
– 203 ,,Cheltuieli de de dezvoltare"
– 205 ,,Concesiuni, brevete, mărci comerciale și alte drepturi și valori similare"
– 207 ,,Fond comercial"
– 208 ,,Alte imobilizări necorporale"
– 211 ,,Terenuri"
– 212 ,,Mijloace fixe".
• conturile de imobilizări în curs:
– 231 ,,Imobilizări corporale în curs"
– 233 ,,Imobilizări necorporale în curs".
• 4426 ,,TVA deductibilă" cu valoarea taxei pe valoarea adăugată aferentă facturilor primite de la furnizorii de imobilizări.
În debitul contului se înregistrează :
sumele achitate furnizorilor de imobilizări, precum și valoarea avansurilor decontate furnizorilor de imobilizări (162, 512, 531, 541, 232, 234) ;
valoarea acceptată a efectelor de plătit pentru imobilizări (405) ;
datorii prescrise sau anulate (758) ;
valoarea sconturilor obținute de la furnizorii de imobilizări (767) ;
diferențele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări la decontare sau evaluare la sfârșitul exercițiului (765) ;
Se debitează cu plățile efectuate către furnizorii de imobilizări în corespondență cu creditul conturilor:
• 5121 ,,Conturi la bănci în lei" cu plățile efectuate prin bancă;
• 5311 ,,Casa în lei" cu plățile efectuate în numerar prin casierie;
• 541 ,,Acreditive" cu plățile efectuate din conturi speciale la dispoziția furnizorilor;
• 542 ,,Avansuri de trezorerie" cu plățile efectuate din avansuri acordate persoanelor special împuternicite;
• 232 ,,Avansuri acordate pentru imobilizări corporale" și
233 ,,Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale" cu diminuarea datoriilor ținând seama de avansurile acordate anterior furnizorilor de imobilizări.
• 405 ,,Efecte de plătit pentru imobilizări" cu valoarea biletelor la ordin sau cambiilor acceptate de furnizorii de imobilizări.
Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.
Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”
Cu ajutorul acestui cnt se ține evidența obligațiilor de plată către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale (billet la ordin, cambie etc.)
Este un cont de pasiv.
În creditul contului se înregistreză :
valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404) ;
diferențele nefavorabile de curs valutar la sfârșitul exercițiului din evaluarea soldului în valută (665) ;
În debitul contului se înregistrează :
plățile efectuate către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale, la scadența acestora (512) ;
diferențele favorabile de curs valutar constatate la decontare sau evaluate la sfârșitul exercițiului (765) ;
Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările achiziționate.
Contul 408 “Furnizori – facturi nesosite”
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența decontărilor cu furnizorii pentru aprovizionările de bunuri, lucrările executate și prestările de servicii, pentru care nu s-au întocmit facturi.
Este un cont de pasiv.
În creditul contului se înregistrează :
valoarea bunurilor aprovizionate, a lucrărilor executate sau serviciilor prestate de către furnizori (301, 302, 303, 361, 371, 381, 4428, 604, 605, 611 la 626, 628) ;
diferențele nefavorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente datoriilor către furnizorii pentru care nu s-au primit facturile (665) ;
În debitul contului se înregistrează :
valoarea facturilor sosite (401) ;
diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului (765) ;
Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor, pentru care nu s-au primit facturi.
Contul 409 ,,Furnizori-debitori"
Cu ajutorul acestui cont se ține evidența avansurilor acordate furnizorilio pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor sau pentru prestări de servicii și executări de lucrări.
Este un cont de activ.
În debitul contului se înregistrează :
valoarea avansurilor achitate furnizorilor (512, 531) ;
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401) ;
diferențele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercițiului, aferente avansurilor acordate furnizorilor (765) ;
Se debitează cu avansurile plătite furnizorilor în corespondență cu debitul conturilor:
• 5121 ,,Conturi la bănci în lei" cu avansurile acordate prin bancă;
• 5311 ,,Casa în lei" cu sumele plătite în numerar reprezentând avansuri acordate furnizorilor.
În creditul contului se înregistrează :
valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plăților cu aceștia (401) ;
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, inapoiate furnizorilor, precum și valoarea ambalajelor degradate (401, 608);
valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite furnizorilor, reținute în stoc (381);
diferențele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută acordate furnizorilor, la decontarea acestora sau la închiderea exercițiului financiar (665);
Se creditează cu valoarea avansurilor regularizate cu furnizorii la primirea bunurilor, lucrărilor sau serviciilor (diminuarea datoriilor) în corespondență cu debitul contului 401 ,,Furnizori".
Soldul creditor reprezintă avansurile acordate furnizorilor care urmează a fi decontate.
3.1. Contabilitatea analitică și sintetică a datoriilor pe temen lung
Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora pe termen lung se ține pe următoarele categorii:
împrumuturi din emisiunea de obligațiuni și primele de rambursare a acestora;
creditele bancare pe termen lung și mediu;
datorii legate de participații și alte împrumuturi;
datorii asimilate precum și dobânzile aferente acestora.
Conturile utilizate pentru reflectarea în contabilitate a operațiilor economice referitoare la împrumuturi și datorii asimilate sunt următoarele:
161 – Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni
1614 – Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de stat
1615 – Împrumuturi externe din emisiuni de obligațiuni garantate de bănci
1617 – Împrumuturi interne din emisiuni de obligațiuni garantate de stat
1618 – Alte împrumuturi din emisiuni de obligațiuni
162 – Credite bancare pe termen lung și mediu
1621 – Credite bancare pe termen lung și mediu
1622 – Credite bancare pe termen lung șu mediu nerambursate la scadență
1623 – Credite externe guvernamentale
1624 – Credite bancare externe garantate de stat
1625 – Credite bancare externe garantate de bănci
1626 – Credite de la trezoreria statului
1627 – Credite bancare interne garantate de stat
166 – Datorii care privesc imobilizările financiare
1661 – Datorii față de entitățile afiliate
1663 – Datorii față de entitățile de care compania este legată prin interese de participare
167 – Alte împrumuturi și datorii asimilate
168 – Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate
1681 – Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni
1682 – Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung
1685 – Dobânzi aferente datoriilor față de entități afiliate
1686 – Dobânzi aferente datoriilor față de entitățile de care compania este legată prin interese de participare
1687- Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate
169 – Prime privind rambursarea obligațiunilor
Toate aceste conturi sunt de pasiv, cu excepția contului 169 „Prime privind rambursarea obligațiunilor”, care este un cont de activ în care se evidențiază primele de rambursare a obligațiunilor reprezentând diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea de rambursare a obligațiunilor.27
Datorită faptului că sunt conturi de datorii ele se creditează cu sumele contractate sub forma împrumuturilor și a altor datorii asimilate și cu dobânzile datorate, și se debitează la rambursarea împrumuturilor și achitarea dobânzilor. Soldul creditor evidențiază împrumuturile și alte datorii asimilate acestora nerambursate și dobanzi aferente neachitate.
Evidența împrumuturilor din emisiunea obligațiilor se realizează cu ajutorul contului de pasiv “ cu acelasi nume. În creditul contului se înregistrează suma împrumuturilor obținute la valoarea de rambursare a obligețiunilor emise, iar debitul său, suma împrumuturilor rambursate sau valoarea de răscumpărare a obligațiunilor anulate. Soldul creditor al contului reprezintă împrumuturile din emisunea de obligațiuni nerambursate. Datoriile privind dobanzile aferente împrumuturilor din emisiuni de obligațiuni sunt înregistrate în contul 1681 “Dobânzi aferente împrumuturilor din emisiunea de obligațiuni”.28
În creditul contului se reflectă dobânzile datorate, iar în debit dobânzile plătite.
Întreprinderea care a obținut un împrumut obligatar înregistrează anual:
pe de o parte cheltuielile cu dobanzile:
666 „Cheltuieli privind = 1681 „Dobanzi aferente împrumutului
dobânzile” din emisiunea de obligațiuni”
pe de altă parte cheltuieli cu amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor:
6868 „ fin. privind amortiz. primelor de = 169 „Prime privind rambursarea obligațiunilor”
rambursare a obligațiunilor ”
Lansarea împrumutului implică de regulă plasarea obligațiunilor prin intermediul unei bănci, care percepe comisioane, ceea ce înseamnă că se vor înregistra cu această ocazie cheltuieli:
627 „Ch cu serviciile bancare și asimilate” = 512 „Conturi la bănci”
Evidența creditelor bancare, se realizează prin conturile de pasiv: 162 “Credite bancare pe termen lung și mediu” și 167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate”. Datoriile din dobânzi aferente acestor credite sunt reflectate la conturile: 1682 “Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen lung și mediu” și 1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate”.
Toate conturile se creditează cu datoriile din împrumuturi și dobânzi, și se debitează la rambursarea împrumuturilor și plata dobanzilor, soldul este creditor și reprezintă datorii din împrumuturi nerambursate și dobânzi neplătite.
Remarcă
lunar întreprinderea va înregistra pe cheltuieli dobânda datorată:
666 „Cheltuieli privind = 1682 „Dobanzi aferente creditelor
dobanzile” bancare pe termen lung”
dacă împrumuturile sunt în valută, apar fie 665 „Cheltuieli din diferențe de curs valutar” fie 765 „Venituri din diferențe de curs valutar” după cum diferențele sunt nefavorabile sau favorabile:
– în cursul anului cu ocazia rambursării la cursul de schimb al zilei;
– la finele anului cu ocazia rectificării datoriilor la cursul de închidere.
nu trebuie neglijat principalul dezavantaj al creditului și anume rata dobanzii care poate determina cheltuieli însemnate pentru întreprindere, iar pentru analizele financiare efectuate crește gradul de îndatorare al firmei.29
Datoriile pe termen lung, create în cadrul de participare la unitățile asociate sau în participații sunt contabilizate în contul de pasiv 166“Datorii legate de participații”. În creditul contului se înregistrează sumele încasate de la asociațiile comerciale, iar în debitul său sumele restante societăților comerciale care dețin titluri de participare ale societăților comerciale. Soldul este creditor și reprezintă sumele primate și nerestituite.30
Evidența bunurilor preluate în concesiune sau alt mod asimilat, din patrimoniu, a datoriilor din redevențe, locații de gestiune și alte datorii similare se realizează prin contul de pasiv 167 “Alte împrumuturi și datorii asimilate”, iar dobânzile corespunzătoare acestora la contul 1687 “Dobânzi aferente altor împrumuturi și datorii asimilate”. Se creditează cu valoarea bunurilor preluate în concesiune, locații de finanțare și valori asimilate, se debitează cu sumele plătite ca datorii în contul concesiunilor, locațiilor de finanțare și alte valori asimilate. Soldul contului este creditor și reprezintă datoriile privind concesiunile, locațiile de finanțare și alte datorii assimilate.
Pentru întreprinderea beneficiară a contractului de leasing care este locatorul respectiv utilizatorul bunului pe durata leasingului financiar, operațiunea se evidențiază ca o intrare de bunuri (active imobilizate) și ca o datorie pe termen lung (167).
Aplicabilitatea în practică a principiului independenței exercițiilor financiare presupune delimitarea cheltuielilor cu dobânzile aferente tuturor categoriilor de împrumuturi și datorii asimilate pe perioadele de timp în care „dobânzile curg”, indiferent dacă acestea au fost sau nu plătite în exercițiile financiare la care ele se referă. Dacă dobânzile sunt plătite în exercițiile financiare la care se referă, ele se includ în cheltuieli în momentul plății și principiul independenței exercițiului este respectat. Există însă cazuri când dobânzile, de regulă cele aferente ultimei luni din exercițiul financiar expirabil, urmează să se calculeze și încaseze de către bancă sau alt împrumutător în prima lună a exercițiului financiar următor. Pentru a facilita, în astfel de cazuri, delimitarea cheltuielilor cu dobânzile pe exercițiul financiar la care se referă, s-a instituit contul 168 „Dobânzi aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate”, cont de pasiv, care reflectă obligațiile de plată, în exercițiul financiar următor, a dobânzilor aferente exercițiului financiar anterior.31
3.2.Contabilitatea analitică și sintetică a datoriilor pe temren scurt
Contabilitatea sintetică și analitică a relațiilor de decontare de natura datoriilor și a operațiunilor asimilate acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a patra din Planul General de Conturi “Conturi de terți”.
Conturile cu ajutorul căroa se evidențiază datoriile pe termen scurt sunt conturi de pasiv; ele se creditează cu datoriile societății față de terți și se debitează cu sumele plătite acestora; prezintă sold creditor, sold ce reprezintă datoriile rămase de plătit.
Conturile utilizate pentru reflectarea în contabilitate a operațiilor economice referitoare la decontările cu terți sunt următoarele:
40 – Furnizori și conturi asimilate
401 – Furnizori
403 – Efecte de plătit
404 – Furnizori de imobilizări
405 – Efecte de plătit pentru imobilizări
408 – Furnizori-facturi nesosite
409 – Furnizori-debitori
4091 – Furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor
4092 – Furnizori-debitori pentru prestări de servicii și executări de lucrări
42 – Personal și conturi asimilate
421 – Personal-salarii datorate
423 – Personal-ajuroare materiale datorate
424 – Prime reprezentând participarea personalului la profit
425 – Avansuri acordate personalului
426 – Drepturi de personal neridicate
427 – Rețineri din salarii datorate terților
428 – Alte datorii și creanțe în legătură cu personalul
4281 – Alte datorii în legatură cu personalul
43 – Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate
431 – Asigurări sociale
4311- Contribuția unității la asigurarile sociale
4312 – Contribuția personalului la asigurările sociale
4313 – Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate
4314 – Contribuția angajaților pentru asigurările sociale de sănătate
437 – Ajutor de șomaj
4371 – Contribuția unității la fondul de șomaj
4372 – Contribuția personalului la fondul de șomaj
438 – Alte datorii și creanțe sociale
4381 – Alte datorii sociale
44 – Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate
441 – Impozitul pe profit/venit
4411 – Impozitul pe profit
4418 – Impozitul pe venit
442 – Taxa pe valoarea adaugată
4423 – TVA de plată
4424 – TVA de recupeart
4426 – TVA deductibilă
4427 – TVA colectată
4428 – TVA neexigibilă
444 – Impozitul pe venituri de natura salariilor
446 – Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate
448 – Alte datorii și creanțe cu bugetul statului
4481 – Alte datorii față de bugetul statului
45 – Grup și acționari/asociați
451- Decontări între entități afiliate
4511 – Decontări între entități afiliate
4518 – Dobânzi aferente decontărilor între entități afiliate
453 – Decontări privind interesele de participare
4531 – Decontări privind interesele de participare
4538 – Dobânzi aferente decontărilor privind interesele de participare
455 – Sume datorate acționarilor/asociaților
4551 – Acționari/asociați-conturi curente
4558 – Acționari/asociați-dobânzi la conturi curente
456 – Decontări cu acționari/asociați privind capitalul
457 – Dividende de plată
458 – Decontări din operații în participație
4581 – Decontări din operații în participație-pasiv
Contabilitatea furnizorilor și a celorlalte datorii se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică. În acest sens, după prevederile Ordinului 3055/2009, în contabilitatea analitică, furnizorii se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată.
Furnizorii pot acorda clienților reduceri de preț sub formă de: rabaturi (pentru calitatea inferioară a serviciilor), remise (pentru fidelitate, volum mare al comenzilor), risturnuri (pentru depașirea unui plafon valoric al cumpărărilor), sconturi (pentru plata înainte de scadență). Facturile care conțin reduceri comerciale (rabaturi, remise, risturnuri) se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. Sconturile acordate de furnizori se înregistrează în contabilitatea acestora la cheltuieli financiare iar la clienți la venituri financiare.
În practică se întâlnesc adesea situații în care furnizorul acordă clienților o serie de reduceri. Reducerile se clasifică în:
reduceri comerciale: rabatul, remiza și risturnul
reduceri financiare: scontul.
Rabaturile se primesc pentru defectele de calitate și se practică asupra prețului de vânzare, iar remizele se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă cumpărătorul are un statut preferențial.32
Atat rabatul cat și remiza sunt reduceri comerciale care se acordă în momentul facturării. Fiind acordate în momentul facturării, aceste reduceri nu se înregistrează în contabilitate. Astfel se va înregistra în contabilitate la creanțe din vânzări respectiv la datorii din cumpărări, doar valoarea netă rezultă ca urmare a aplicării acestor reduceri.
Risturnurile sunt reduceri de preț ulterioare acordate asupra ansamblului de operații efectuate cu același terț în decursul unei perioade determinate (trimestril, semestril, anul).
În situația în care reducerile comerciale se acordă ulterior, după o anumită perioadă de la livrare și facturare, aceste reduceri se vor înscrie în facturi de reducere, care vor fi contabilizate deoarece modifică nivelul facturii inițiale reducând creanțele la furnizor și datoriile la cumpărător.
Reflectarea în contabilitate a reducerilor comerciale acordate ulterior pe baza unei facturi de reducere presupune:
la furnizor scad creanțele inițiale față de clienți
709 „Reduceri comerciale acordate” = 4111 „Clienți”
la cumpărător scad datoriile inițiale față de furnizori
401 „Furnizori” = 609 „Reduceri comerciale primite”
Scontul este o reducere financiară acordată clienților care iși achită cumpărăturile înaintea termenului normal de exigibilitate. Scontul se calculează prin aplicarea unei cote procentuale valorii facturii.
Scontul se înregistrează în contabilitate astfel:
în contabilitatea furnizorului, ca o cheltuială financiară la ct. 667„Cheltuieli privind sconturile acordate”
în contabilitatea clientului, ca un venit financiar la ct. 767 „Venituri din sconturi obținute”.
Avansurile primit de la clienți, operațiunile de scontare, forfetare și alte operațiuni, efectuate cu instituții de credit se înregistrează distinct în contabilitate
Ordinul 3055/2009 prevede că: ,,în conturile de furnizori se evidențiază distinct datoriile din penalități stabilite conform clauzelor contractuale, despăgubiri datorate pentru contrate întrerupte înainte de termen și alte elemente de natură similară.”33
Planurile de conturi oferă posibilitatea înregistrării relațiilor efective de credit comercial pe bază de efecte de comerț, prin definirea conturilor de efecte de plată – 403 „Efecte de plătit” și 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”.
Destinația pe care o dă cumpărătorul bunurilor achiziționate și care poate avea influențe asupra modalităților și a termenelor de plată, determină separarea a două conturi de furnizori 401 "Furnizori" și 404 "Furnizori de imobilizări".
Datoriiile față de furnizori de bunuri respectiv prestatorii de srvicii, de la care, nu s-au primit până la sfârșitul lunii facturile, se evidențiază în contabilitate distinct, pe baza documentelor care atestă primirea bunurilor, respectiv a serviciilor.
Recepționarea unor bunuri, fără ca documentul aferent acestora (factura) să fi sosit va fi înregistrată în contabilitate într-un cont distinct și anume 408 "Furnizori—facturi nesosite".34
În cazul în care societatea plătește anticipat unele sume către furnizori apare o datorie o datorie a acestora față de societatea ce a avansat fondurile, datorie ce se va stinge în momentul livrării, prestării serviciilor ce fac obiectul contractului. În această situație se va utiliza contul 409 "Furnizori-debitori". Acest cont mai funcționează și în condițiile în care furnizorii livrează bunurile în ambalaje proprii ce urmează să-i fie restituite.
Printre cele mai mari cheltuieli înregistrate de societățile comerciale, sunt cheltuielile privind salariile, contribuțiile și impozitele legate de salarii.
Reflectarea în contabilitate a decontărilor cu personalul se realizează cu ajutorul conturilor din gr.42 „Personal și conturi asimilate”și anume:
salariile datorate (ct. 421);
ajutoare materiale datorate (ct. 423)
alte decontări cu personalul (ct. 424, 425, 426, 427, 428)
Întreprinderile care plătesc salariile o singură dată (lunar) folosesc doar contul 421 și nu se mai pune problema reținerii din salarii a avansurilor.
Dacă, însă, în contractul de muncă se prevede plata salariilor în două tranșe: avans și lichidare, în contabilitate se va utiliza pe langă contul 421 și contul 425 „Avansuri acordate personalului”, un cont de creanțe curente față de personal (cont de activ).
Drepturile de personal neridicate în termenul legal se evidențiază cu ajutorul contului 426 „Drepturi de personal neridicate”, cont de datorii pe termen scurt.
Pentru evidența reținerilor de rate, chirii și a popririlor pe baza unor sentințe judecătorești (despăgubiri, pensii alimentare, etc.) se utilizează contul 427 „Rețineri din salarii datorate terților”. Ordinului 3055/2009 prevede că: aceste rețineri datorate terților se efectuează numai în baza unui titlu executoriu sau ca urmare a unor relații contractual.
Între unitățile economice și angajații lor se încheie contracte de muncă, prin care salariații se obligă să efectueze activitățile prevăzute în contracte, iar unitățile se obligă să îi plătească pentru munca prestată. Atât unitățile care au angajați cu contract de muncă cât și salariații trebuie să suporte anumite cheltuieli privind asigurările și protecția socială.35
Angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție de garantare a creanțelor salariale, în cotă de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare.
Angajatorii au obligația plății și declarării lunare a contribuției de garantare, la organul fiscal competent, pană la data de lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.
În legătură cu fondul de salarii lunar, unitățile mai datorează un comision Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) de :
0,75% din fondul de salarii realizat pentru completarea carnetelor de muncă
0,25% din fondul de salarii realizat pentru verificarea și certificarea legalității inregistrărilor.
În afară de salarii, angajatorii mai au și obligația de a acorda personalului concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în următoarele situații:
pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli sau accidente;
pentru maternitate;
pentru risc maternal;
pentru ingrijirea copilului bolnav;
pentru prevenirea imbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă
Calculul sumelor datorate pentru situațiile amintite anterior se realizează pe baza certificatului de concediu medical, iar plata pe baza statelor pentru indemnizații de asigurări sociale de sănătate.
Contabilitatea sumelor datorate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate și a modului de decontare a acestora se realizează cu ajutorul contului 423 „Personal – ajutoare materiale datorate” cont de datorii pe termen scurt (ct P).
În cadrul decontărilor cu bugetul statului și fondurile special se cuprind: impozitul pe profit/venit, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe venituri de natura salariilor, subvențiile de primit, alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.36
Agentul economic angajator este obligat să calculeze și să rețină prin stopaj la sursă și să vireze impozitul pe veniturile salariale. Impozitul pe salarii se calculează lunar prin aplicarea unor cote progresive de impozit asupra venitului impozabil.
Calcularea venitului impozabil se face prin deducerea din venitul brut a următoarelor elemente:
contribuția salariaților la asigurări sociale;
contribuția salariaților la fondul de șomaj;
contribuția salariaților asigurări sociale de sănătate;
deducere personală de bază;
deduceri suplimentare;
Deducerea personală de bază și baremul lunar și anual de impozitare a veniturilor din salarii se stabilesc prin Ordin al Ministrului Finanțelor Public, în funcție de variația ratei efective a inflației, în raport de rata inflației prognozate pe perioada impozabilă.
Contul 444 „Impozit pe veniturile de natura salariilor” ține evidența impozitelor pe veniturile de natura salariilor și altor drepturi similare datorate bugetului de stat. Este un cont de pasiv. În credit se înregistrează impozitul pe venituri de natura salariilor reținut din drepturile bănești cuvenite angajaților sau colaboratorilor. În debit se înregistrează sumele virate la bugetul statului reprezentând impozitul pe venituri de natura salariilor. Soldul contului reprezintă sumele datorate bugetului de stat.37
Impozitul pe profit este un impozit direct cu o contribuție importantă la formarea veniturilor bugetului public, exercitând totodată, o influență considerabilă asupra activităților economice generatoare de bunuri și valori.
Baza de impozitare o constituie rezultatul impozabil, care ce calculeaza ca diferență între veniturile realizate și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.
Ri = (Vr – Chafv) – Vneimp + Ch neded
Cota de impozit pe profit este de 16%, cu exceptiile prevazute de lege.
Nivelul impozitul se stabileste prin aplicarea cotei de impunere asupra bazei de calcul.
Imp = 16% x Ri
Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, pâna la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul urmator. Cu privire la obligațiile fiscale cu titlu de impozit pe profit,
contribuabilii au obligația de a depune „declarația de impunere” pâna la termenul de plată a impozitului, urmând ca, după determinarea finală a impozitului pe profit, pe baza datelor din bilanțul contabil anual, să depună declarația de impunere pentru anul fiscal expirat, până la termenul prevazut pentru depunerea situațiilor financiare anuale.38
Entitățile economice sunt obligate să întocmească Registrul de evidență fiscală, document cu regim special, care cuprinde metodologia de determinare a profitului impozabil. Datele prezentate trebuie să corespundă cu cele prezentate în declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul consolidat.
Contabilitatea impozitului pe profit se conduce cu ajutorul contului 441 „Impozitul pe profit”. Se dezvolta în doua conturi de gradul II:
4411 „Impozit pe profit”
4418 „Impozit pe venit”.
Aceste conturi evidențiază decontările cu bugetul statului sau bugetele locale privind impozitul datorat de către persoanele juridice. După funcția contabilă este un cont bifunctional. Soldul contului poate fi:
creditor și reprezintă impozitul pe profit datorat bugetului de stat sau bugetelor locale;
debitor și reprezintă impozitul pe profit virat în plus (creanța față de buget).
Taxa pe valoare adăugată este un impozit indirect care se datorează bugetului de stat.
Se aplică taxă pe valoare adăugată operațiunilor care îndeplinesc cumulative următoarele condiții:
constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plată;
locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în ;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizată de o persoană impozabilă;
livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor să rezulte din una dintre activitățile economice: activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora.
Cota standard a taxei pe valoare adăugată este de 24% .
Cota redusă a taxei pe valoare adăugată este de 9% și se aplică pentru următoarele prestări de servicii și /sau livrări de bunuri:
dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologie, grădini zoologice și botanice, targuri, expoziții;
livrarea de manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusive publicității;
livrările de proteze de orice fel și accesoriile acestora, cu excepția protezelor dentare;
livrările de produse ortopedice;
medicamente de uz uman și veterinar;
cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară.
La sfarșitul lunii se determină dacă unitatea economică are de plată TVA sau are TVA de recuperat, prin compararea totalului din registrul jurnal pentru cumpărări cu totalul registrului jurnal pentru vanzări, astfel:
dacă TVA deductibilă este mai mare decat TVA colectată, atunci unitatea economică are TVA de recuperat.
dacă TVA colectată este mai mare decat TVA deductibilă atunci unitatea economică are TVA de plată.
Persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoare adăugată trebuie să întocmească și să depună la organul fiscal competent, pană la data de lunii următoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxă pe valoare adăugată.
Contabilitatea TVA se ține cu ajutorul Contului 442 "Taxa pe valoare adăugată" , care este un cont bifuncțional.
Pentru evidențierea distinctă a TVA se utilizează următoarele conturi sintetice de gradul II:
4423 TVA ,,de plată”
4424 TVA ,,de recuperate”
4426 TVA ,,deductibilă”
4427 TVA ,,olectată”
4428 TVA ,,neexigibilă”
Se datorează bugetului de stat urmatoarele impozite și taxe:
a.Accizele sunt taxe speciale de consum care se datorează de intreprinderi bugetului de stat pentru următoarele produse provenite din producția internă sau din import: bere, vinuri, băuturi fermentate altele decat bere și vinuri, alcool etilic, tutun prelucrat, produse petroliere, gazul natural, energia electrică, autoturisme etc. Accizele preced TVA și se calculează prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare.39
Plata accizelor la bugetul de stat se realizeză:
pentru produsele provenite din producția internă pana la data de 25 ale lunii următoare celei pentru care acciza devine exigibilă;
pentru importuri și achiziții intracomunitare la data înregistrării declarației vamale de import, respectiv ziua următoare recepției produselor.
b.Taxele vamale sunt obligații fiscale ale intreprinderii datorate bugetului de stat. Se percep în momentul în care bunurile trec granițele vamale ale țării cu ocazia importului.
Taxele vamale se aplică pentru importuri și se determină prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute în „Tariful vamal de import al Romaniei”(diferențiat pe grupe de mărfuri) la valoarea în vamă exprimată în lei. Pentru transformarea în lei se utilizează cursul de schimb din declarația vamală. Momentul datorării taxelor vamale este cel al înregistrării declarației vamale.
c.Impozitul pe dividende se impozitează cu o cotă de 16% asupra dividendelor brute. Obligația calculării și reținerii acestui impozit din veniturile sub formă de dividende cuvenite acționarilor sau asociaților, le revine persoanelor juridice. Termenul de virare a impozitului este la data de lunii următoare celei în care se face plata. În cazul dividendelor distribuite și care nu au fost încă plătite pană la sfarșitul anului în care au fost aprobate situațiile financiare anuale și distribuirea profitului, impozitul pe dividende se plătește până la data de 31 decembrie a anului respectiv.40
d.Veniturile sub formă de dobanzi pentru: depozitele la termen constituite se impun cu o cotă de 16% din suma acestora. Impozitul se calculează și reține de plătitorii acestor venituri în momentul plății dobanzilor către titularii depozitelor, data la care trebuie și virat la bugetul statului.
Principalele impozitele și taxele datorate de entități bugetelor locale sunt:
a) impozitul pe clădiri;
b) impozitul pe teren;
c) taxa asupra mijloacelor de transport;
d) alte impozite și taxe locale cuprind taxe pentru eliberarea avizelor și autorizațiilor, taxe pentru folosirea mijloacelor de reclame și publicitate etc.
Reflectarea în contabilitate a acestor impozite și taxe presupune pe de o parte inregistrarea unor cheltuieli de această natură la contul 635, iar pe de altă parte a datoriilor față de bugetul de stat sau bugetele locale la contul 446.Contul 446 „Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”este un cont de datorii fiscale, (ct. P).
Contabilitatea decontărilor între entitățile din cadrul grupului și cu acționarii/asociații, cuprinde operațiunile care se înregistrează reciproc și în aceiaș perioadă de gestiune ,atât în contabilitatea entității debitoare, cât și a celei creditoare, precum și decontările între acționari/asociați și entitate privind capitalul social, dividendele cuvenite acestora, alte decontări cu acționarii/asociații și, de asemenea, conturile coparticipanților referitoare la operațiunile effectuate în comun, în cazul asocierilor în participație.41
Datoriile entității față de alți terți, alții decât personalul propriu, clienții și furnizorii, se
înregistrează în conturile de debitori/creditori diverși.
IV. Studiu de caz privind decontările cu furnizorii la S.C “GLOBAL NAVO PROD EXIM” S.R.L
5.1.Prezentarea generală a societății
5.2. Obiectivul de activitate
5.3.Structura organizatorică
5.4.Organizarea serviciului financiar-contabil
5.1. Scurt istoric al societății
Scocietatea comercială S.C. TEN-COM S.R.L. s-a înființat în anul 2006, fiind înregistrată cu nr.J05/1070/2006.
Aceasta ia avut ca asociați pe Tăut Vasile, Cosma Elena și Popovivi Rodica, primi doi deținând fiecare câte 25% din capitalul social iar Popovici Rodica deținând restul de 50%.
Sediul societății a fost și se află și în prezent pe strada Griviței nr.18, Oradea. Aici societatea își desfășoară întreaga activitate.
În anul 2007 se retrag din cadrul societații acționari Tăut Vasile și Cosma Elena concesionând părțile sociale unicului acționar Popovici Rodica.
5.2. Capitalul social și obiectivul de activitate
Societatea S.C. TEN-COM S.R.L. are un capital social de 200 lei, iar obiectivul principal de activitatea este fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjerie de corp pentru femei) în sistem lohn pentru Italia. Adică materia primă este importată în totalitate din Italia, inclusiv accesoriile, aici desfășurându-se întreg procesul de fabricare a produselor finite (croit, cusut, călcat) acestea fiind apoi exportate în Italia.
5.3. Structura organizatorică
Structura organizatorică a firmei este cel mai bine prezentată în organigrama acesteia care arata astfel:
În totalitate în cadrul firmei își desfășoară activitatea, 230 de angajați, personalul direct productiv lucrând în 2 schimburi.
5.4. Organizarea serviciului financiar-contabil
Serviciul financiar-contabil asigură evidențierea în contabilitate a tuturor fenomenelor care au loc în activitatea unității.
În desfășurarea operațiunilor de ținere la zi a contabilității societății, personalul din cadrul Compartimentului financiar-contabil are în vedere următoarele aspecte:
contabilitatea se ține în partidă dublă, utilizând planul de conturi în vigoare și respectând Legea contabilității 82/1991 actualizată la 1 mai 2011;
întocmirea recepțiilor;
întocmirea NJ (Note de Jurnal) pe tipuri de operațiuni (casa, banca, mișcarea efectivelor, etc.), întocmirea balanței analitice pe fiecare cont, verificarea soldurilor conturilor, efectuarea regularizărilor și corecțiilor, dacă este cazul;
întocmirea jurnalelor de cumpărări și vânzări, întocmirea și depunerea de Finanțe a decontului de TVA conform legislației în vigoare;
urmărirea efectuării plății TVA-ului de plată
întocmirea documentației privind TVA-ul de rambursat;
întocmirea statelor de plată, urmărirea acordării tuturor drepturilor salariale în concordanță cu normele de muncă, urmărirea reținerii datoriilor aferente salariilor;
întocmirea centralizatorului statelor de plată, a viramentelor aferente salariilor,
întocmirea OP (Ordine de Plată) ale datoriilor către bugetul consolidat al statului (CAS, șomaj, fond sănătate, fond risc, etc.) și urmărirea decontării lor în termene legale;
efectuarea normării muncii;
urmărirea și înregistrarea mișcării mijloacelor fixe, a amortizărilor, calcularea, întocmirea și depunerea a declarațiilor privind impozitele și taxele locale (impozit clădiri, impozit teren, taxă mijloace de transport, etc.), urmărirea achitării lor la termenele prevăzute de lege, urmărirea încheierii contractelor de locații (dacă este cazul) și decontarea lor;
întocmirea balanței de verificare;
participarea la acțiuni de inventariere a patrimoniului;
efectuarea analizei costurilor pe categorii;
întocmirea situațiilor economice de analiză a activității societății;
întocmirea bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere;
întocmirea altor situații și rapoarte solicitate de conducerea societății.
5.5 Reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni privind recunoașterea și evaluarea datoriilor cu furnizorii la S.C “GLOBAL NAVO PROD EXIM” S.R.L
1. În data de 02.02.2015 SC Global vinde firmei Florelit SRL produse finite: pulpă porc 4D, ciolan dezosat afumat, , ceafă fără os, pe baza facturii nr. 0395 din data de 02.02.2015 Anexa 1 și a chitanței nr: 0271 din data de 02.02.2015 anexa 2.
4111”Clienți” = % 279.51 lei
701”Venituri din vânzarea produselor finite” 225.41 lei
4427”TVA colectată” 54.10 lei
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 345” Produse finite” 163.59 lei
stocurilor de produse”
5311 „Casa în lei” = 4111”Clienți” 279.51 lei
2. În data de 03.02.2015 se înregistrează consumul de combustibil conform facturii nr. 096 din data de 03.02.2015 Anexa 3.
% = 401 „Furnizori” 1,748,93 lei
6022 „Cheltuieli privind combustibilii” 1,410,43 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 338,50 lei
3. În data de 03.02.2015 firma SC Global SRL achita factura nr. 2012253 din data de 03.02.2015 conform chitantei din data de 03.02.2015 Anexa 4.
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 115.50 lei
4. Se înregistrează în data de 04.02.2015 recepția materiilor prime achiziționate adică carcasă mânzat și carcasă vită de la firma SAMCOM AS SRL pe baza facturii nr: 39578 din data 04.02.2015 Anexa 5 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr: 0032 din data de 04.02.2015 Anexa 6.
% = 401 „Furnizori” 6,163.79 lei
301 „Materii prime” 4,970.80 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 1,192.99 lei
5. În data de 04.02.2015 se înregistrează cheltuielile privind reparația mașinii conform facturii din 04.02.2015 Anexa 7.
% = 401 „Furnizori” 119,39 lei
611 „ Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile ” 96,77 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 23,22 lei
6. În data de 06.02.2015 SC Global vinde firmei Milenium Hotel’s produse finite cum ar fi: cotlet fătă os, ceafă fără os, pulpă porc 4D, muschiulet vita, rasol vita, pulpa vita, slanina iberica, ciolan dezosat afumat, kaizer pe baza facturii nr. 0420 din data de 06.02.2015
Anexa 8.
4111”Clienți” = % 2781.34 lei
701”Venituri din vânzarea produselor finite” 2243.02 lei
4427”TVA colectată” 538.32 lei
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 345” Produse finite” 1678.76 lei
stocurilor de produse”
7. În data de 09.02.2015 achizitioneaza papetării conform facturii din 09.02.2015 Anexa 9.
% = 401 „Furnizori” 199,69 lei
611 „Cheltuieli privind alte materiale consumabile” 161,04 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 38,69 lei
8. În data de 09.02.2015 firma SC Global plateste asigurarea la stat conform chitanței nr: 1 din data de 10.02.2015 Anexa 10.
4481”Alte datorii fata de bugetul statului” = 5311 „Casa în lei” 3000.00 lei
9. În data de 10.02.2015 SC Global vinde firmei Fratii Jecan produse finite: spată fără os, pulpă porc 4D, ciolan cu os afumat, pe baza facturii nr. 0444 din data de 10.02.2015 Anexa 11 și a chitanței nr: 0301 din data de 10.02.2015 Anexa 12.
4111”Clienți” = % 797.94 lei
701”Venituri din vânzarea produselor finite” 643.50 lei
4427”TVA colectată” 154.44 lei
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 345” Produse finite” 484.51 lei
stocurilor de produse”
5311 „Casa în lei” = 4111”Clienți” 797.79 lei
10. În data de 11.02.2015 se achizitioneaza butelii conform facturii nr. 3003604 din data de 11.02.2015 Anexa 13 și se achita conform chitanței nr: 3003762 din data de 11.02.2015
Anexa 14.
% = 401 „Furnizori” 695,93 lei
6022 „Cheltuieli privind combustibilii” 561.24 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 134.69 lei
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 695.93 lei
11. În data de 11.02.2015 se inregistreaza transportul efectuat de catre firma Broker Trans conform facturii nr: 1460 din data de 11.02.2015 Anexa 15.
% = 401 „Furnizori” 1860.00 lei
624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri si personal” 1500.00 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 360.00 lei
12 . În data de 11.02.2015 SC Global vinde firmei Electrosilva SRL produse finite: ciolan dezosat afumat, cârnați cabanos, pulpă porc 4D, ciolan porc dezosat crud, ceafă fără os, cotlet fătă os, carne porc lucru pe baza facturii nr. 0450 din data de 11.02.2015 Anexa 16 și a chitanței nr: 0308 din data de 11.02.2015 anexa 17.
4111”Clienți” = % 1,302.63 lei
De la mine 701”Venituri din vânzarea produselor finite” 1,050.51 lei
4427”TVA colectată” 252.12 lei
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 345” Produse finite” 763.87 lei
stocurilor de produse”
5311 „Casa în lei” = 4111”Clienți” 1,302.63 lei
13. În data de 12.02.2015 SC Global SRL achiziționează de la firma SC Carnexmar SRL materie prima pulpe cu spate vrac , pulpe inferioare pui și aripi tv pe baza facturii nr: 150200226 din data 12.02.2015 Anexa 18.
% = 401 „Furnizori” 2,930.49 lei
301 „Materii prime” 2,363.30 lei de la mine
4426 „T.V.A deductibilă” 567.19 lei
14. În data de 13.02.2015 se înregistrează piesele de la firma SC Reivane SRL conform facturii nr. 77 din data de 13.02.2015 Anexa 19.
% = 401 „Furnizori” 3664 lei
6024. “Cheltuieli privind piesele de schimb” 2514 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 1150 lei
15. Firma Sc Global vinde în data de 16.02.2015 firmei Fratii Jecan SRL produse finite cum ar fi: carne vita lucru, spata fara os, costita porc, pulpa porc 4D conform facturii nr. 0478 din data de 16.02.2015 Anexa 20 și a chitantei nr: 0330 din data de 16.02.2015 Anexa 21.
4111”Clienți” = % 765.08 lei
701”Venituri din vânzarea produselor finite” 617.00 lei
4427”TVA colectată” 148.08 lei
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 345” Produse finite” 382.29 lei
stocurilor de produse”
4111”Clienți” = % 320.42 lei
701”Venituri din vânzarea semifabricatelor” 258.40 lei
4427”TVA colectată” 62.02 lei
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 341” Semifabricate” 191.20 lei
stocurilor de produse”
5311 „Casa în lei” = 4111”Clienți” 1085.50 lei
16. Se înregistrează în data de 18.02.2015 recepția materiilor prime achiziționate adică cutisin 29 smoke și meat stab de la firma Darimex International SRL pe baza facturii nr: 507129 din data 18.02.2015 Anexa 22 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr: 0056 din data de 18.02.2015 Anexa 23.
% = 401 „Furnizori” 499.39 lei
301 „Materii prime” 402.74 lei de la mine
4426 „T.V.A deductibilă” 96.65 lei
18. Se înregistrează în data de 19.02.2015 recepția materiilor prime achiziționate adică carcasă tânără bovină, carcasă bovină adultă, muschi vită de la firma SamCom As SRL pe baza facturii nr: 39595 din data 18.02.2015 Anexa 24 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr: 0057 din data de 19.02.2015 Anexa 25.
% = 401 „Furnizori” 24,730.56 lei
301 „Materii prime” 19,944.00 lei de la mine
4426 „T.V.A deductibilă” 4,786.56 lei
19. Firma Sc Global vinde în data de 20.02.2015 firmei Florelit SRL produse finite cum ar fi: pulpă mânzat , scăricică afumată, cârnați de casă, conform facturii nr. 0515 din data de 20.02.2015 Anexa 26 și a chitantei nr: 0352 din data de 20.02.2015 Anexa 27.
4111”Clienți” = % 590.36 lei
701”Venituri din vânzarea produselor finite” 476.10 lei
4427”TVA colectată” 114.26 lei de la mine
Descarcare gestiune
711 ” Venituri aferente costurilor = 345” Produse finite” 387.00 lei
stocurilor de produse”
5311 „Casa în lei” = 4111”Clienți” 590.36 lei
20. În data de 23.02.2015 firma SC Global SRL achita factura de energie electrica nr. 7201003581 din data de 23.02.2015 conform chitantei 707724616 Anexa 28.
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 115.50 lei
21. Se înregistrează în data de 23.02.2015 recepția materiilor prime achiziționate adică carcasă porc cu cap de la firma SamCom As SRL pe baza facturii nr: 15491 din data 23.02.2015 Anexa 29 și a notei de recepție și constatare de diferențe nr: 0072 din data de 23.02.2015 Anexa 30.
% = 401 „Furnizori” 38,562.64 lei
301 „Materii prime” 31,098.90 lei
4426 „T.V.A deductibilă” 7,463.74 lei
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Sintetica Si Analitica a Imprumuturilor pe Termen Lung Si a Datoriilor (ID: 138286)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.