Contabilitatea Si Gestiunea Rezultatului Intreprinderii. Recunoastere Si Evaluare a Veniturilor Si Cheltuielilor

Contabilitatea și Gestiunea rezultatului întreprinderii. Recunoaștere și evaluare a veniturilor și cheltuielilor

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

1.1. Delimitări și structuri privind cheltuielile

1.1.1. Cheltuielile de exploatare

1.1.2. Cheltuieli financiare

1.1.3. Cheltuieli extraordinare

1.1.4. Cheltuieli cu amortizările și provizioanele

1.1.5. Cheltuieli cu impozitul pe profit

1.1.6. Sistemul de conturi specifice cheltuielilor

1.2. Delimitări și structuri privind veniturile

1.2.1. Venituri din exploatare

1.2.2. Venituri financiare

1.2.3. Venituri extraordinare

1.2.4. Venituri din amortizări și provizioane

1.2.5. Sistemul de conturi specifice veniturilor

Capitolul II

DELIMITĂRI PRIVIND REZULTATELE FINANCIARE

2.1. Relații și structuri financiare privind rezultatele financiare

2.2. Determinarea rezultatului contabil

2.2.1. Determinarea rezultatului lunar

2.2.2. Determinarea rezultatului anual

2.3. Impozitarea profitului

2.4. Distribuirea profitului

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII CHELTUIELILOR, VENITURILOR ȘI REZERVELOR FINANCIARE LA S.C. FLAMINGO S.R.L BACAU

3.1. Organizarea cheltuielilor și veniturilor

3.2. Determinarea rezultatului exercițiului

CAPITOLUL IV

ANALIZA EVOLUTIEI CHELTUIELILOR,VENITURILOR SI REZULTATULUI FINANCIAR CU AJUTORUL CONTULUI DE PROFIT SI PIERDERE

CONCLUZII SI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Lucrarea cuprinde cinci capitole în care sunt reflectate atât probleme teoretice privind contabilitatea cheltuielilor, veniturilor și rezultatelor financiare cât și modele de înregistrare practică a unor procese și fenomene apărute în patrimoniul S.C. FLAMINGO S.R.L Bacau.

Contabilitatea financiară, denumită și generală are rolul de a înregistra tranzacțiile întreprinderii cu mediul ei extern, pentru determinarea periodică și sintetică a situației patrimoniale și financiare, cât și a rezultatului operațiilor efectuate; informațiile contabilității au caracter retrospectiv și se fac publice, prin divulgarea produselor ei (conturi anuale, denumite și situații financiare sau documente contabile de sinteză).

Din punct de vedere microeconomic, contabilitatea se caracterizează prin adaptarea sa la schema neoclasică a firmei, conform căreia întreprinderea este unitatea de producție unde sunt utilizați factorii de producție, munca și capital, având ca finalitate obținerea de profit.

Pentru a-și realiza obiectul de activitate în vederea obținerii de profit orice întreprindere cu activitate industrială, comercială, de servicii sau de altă natură, efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii.

Contabilitatea financiară a cheltuielilor și veniturilor este organizată având la bază concepția dualistă. În consecință, ea are ca obiect evaluarea și înregistrarea cheltuielilor și veniturilor în funcție de natura lor.

CAPITOLUL I

FUNDAMENTE TEORETICE PRIVIND

CONTABILITATEA CHELTUIELILOR ȘI VENITURILOR

Veniturile și cheltuielile întreprinderii reprezintă fundamentele pe care se așează rezultatele sub forma profiturilor sau pierderilor stabilite, repartizate și folosite în fiecare din exercițiile financiare.

Din punct de vedere al contabilității financiare, cheltuielile și veniturile unei societăți comerciale sunt definite astfel:

Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite pentru consumurile, lucrările executate și serviciile prestate de care beneficiază unitatea patrimonială, cheltuielile cu personalul, executarea unor obligații legale sau contractuale și cheltuielile extraordinare.

Veniturile reprezintă sumele sau valorile încasate sau de încasat din livrările de bunuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii, precum și din executarea unor drepturi legale sau contractuale din partea terților. Ele reprezintă fie o creștere a unor elemente de activ, fie o diminuare a unor elemente de pasiv, care generează o majorare a beneficiilor economice.

Ținând seama de dualismul, de comunitatea naturii lor dar și de necesitățile de analiză, atât cheltuielile cât și veniturile sunt înregistrate în contabilitate pe 3 paliere de conturi care atrag după sine, 3 tipuri de rezultate:

Venituri din exploatare ± Cheltuieli din exploatare = Rezultatul exploatării

Venituri financiare ± Cheltuieli financiare = rezultatul financiar

Veniturile extraordinare ± Cheltuieli extraordinare = Rezultatul extraordinar

1.1. Delimitări și structuri privind cheltuielile

La organizarea contabilității financiare a cheltuielilor se ține seama de câteva principii:

principiul independenței exercițiului. Potrivit acestui principiu, toate operațiile care determină cheltuieli sunt înregistrate în contabilitate în momentul producerii lor fără a ține seama de momentul plății lor. Reflectarea cheltuielilor în faza de angajare și consum face din contabilitatea financiară o contabilitate de angajamente;

principiul prudenței impune înregistrarea cheltuielilor cu amortizările și provizioanele indiferent de existența unor rezultate financiare favorabile;

principiul necompensării interzice efectuarea de compensări între cheltuieli și venituri, înregistrate la conturi de rezultate diferite.

Cheltuielile reflectate în contabilitatea financiară pot fi grupate în funcție de momentul angajării lor astfel:

cheltuieli constatate în momentul plății lor care se înregistrează în corespondență cu conturile de trezorerie;

cheltuieli angajate, cu plata ulterioară, motiv pentru care se înregistrează în corespondența cu conturile de terți;

cheltuieli contabile calculate pentru a estima deprecierile definitive sau latente, fără a angaja o plată, reprezentate de amortizări și provizioane.

Conform reglementărilor contabile, contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel:

Cheltuieli de exploatare;

Cheltuieli financiare;

Cheltuieli extraordinare;

Cheltuieli cu amortizările și provizioanele; precum și cheltuielile cu impozitul pe profit și alte impozite calculate potrivit legii, se evidențiază distinct, în funcție de natura lor.

1.1.1. Cheltuielile de exploatare

Activitatea de exploatare cuprinde toate operațiile privind aprovizionarea, producția și desfacerea bunurilor, lucrărilor și serviciilor. În această categorie sunt incluse și alte operații privind investițiile realizate în regie proprie, cedarea activelor, donațiile etc. (consumuri stocate și nestocate).

Cheltuielile de exploatare reprezintă consumurile de mijloace economice, materiale și de forță de muncă pentru desfășurarea activităților curente, de bază și auxiliare ce afectează fabricația de produse, livrarea de mărfuri, executarea de lucrări, prestarea de servicii.

În cadrul cheltuielilor de exploatare se include:

cheltuieli cu materiile prime, cu materialele consumabile, cu animalele; – costul de achiziție al obiectelor de inventar; – costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra cheltuielilor;

contravaloarea energiei consumate; – costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;

cheltuieli cu lucrările și serviciile executate pentru terți: reparații, redevențe, locații de gestiune, chirii, studii, comisioane, transportul de bunuri și personal, deplasări și detașări, servicii bancare, cheltuieli poștale etc.;

cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate;

cheltuieli cu personalul: salarii, asigurări sociale, fond de șomaj, indemnizații etc.;

alte cheltuieli de exploatare: pierderi din creanțe, despăgubiri, amenzi, penalități, donații, amortizări, provizioane.

Cheltuieli privind consumurile stocate și nestocate

Așa cum am arătat mai sus, prin această categorie sunt delimitate cheltuielile privind materiile prime, materialele consumabile, energia și apa, precum și mărfurile.

În toate cazurile când se folosește metoda inventarului permanent, cheltuielile colectate în cursul exercițiului se înregistrează prin articolul contabil.

60 = 3xx

“Cheltuieli privind stocurile” “Conturi de stocuri și producție

în curs de execuție”

Dacă se utilizează metoda inventarului intermitent, la conturile de cheltuieli se înregistrează cumpărările de stocuri, iar consumurile stocate se determină pe baza relației:

Cumpărături = Intrări prin cumpărări + Stocuri – Stocuri finale

consumate de la furnizori inițiale constatate la

inventariere

Tipurile de înregistrări care intervin în aceste condiții sunt:

a) preluarea la cheltuieli, la deschiderea exercițiului, a stocurilor inițiale de materii prime, materiale și mărfuri:

60 = 3xx

“Cheltuieli privind stocurile” “Conturi de stocuri și producție

în curs de execuție”

b) înregistrarea cumpărărilor de stocuri efectuate în curul exercițiului:

60 = 40

“Cheltuieli privind stocurile” “Furnizori și conturi asimilate”

4426

“TVA deductibilă”

c) preluarea ca stocuri, la închiderea exercițiului, a stocurilor determinate și evaluate pe bază de inventar:

3xx = 60

“Conturi de stocuri și producție “Cheltuieli privind stocurile” în curs de execuție”

Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți

Cheltuielile ocazionate de lucrările și serviciile executate de terți sunt grupate în două categorii:

cheltuieli privind lucrările și serviciile ocazionate direct de desfășurarea activității, în ansamblu, a întreprinderii cum sunt: lucrările de întreținere și reparațiile; redevențele; locațiile de gestiune și chiriile; primele de asigurare; studiile și cercetările. Toate aceste cheltuieli se înregistrează în conturile din grupa 61 “Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”;

cheltuieli privind lucrările și serviciile legate direct de activitățile de ansamblu, desfășurate de întreprindere, cum sunt: colaborările cu terții; comisioanele și onorariile; protocol, reclamă și publicitate; transportul de bunuri și personal; deplasări, detașări și transferări; poștă și telecomunicații; alte servicii executate de terți.

Aceste cheltuieli sunt înregistrate la conturile reunite în grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”.

Colectarea cheltuielilor în cursul perioadei generează înregistrarea:

61 = 40

“Cheltuieli cu lucrările și “Furnizori și conturi asimilate” serviciile executate de terți”

sau 62 = 51

“Cheltuieli cu alte servicii “Conturi la bănci” executate de terți” 53

“Casa în lei”

În contabilitatea cheltuielilor privind lucrările și serviciile furnizate de terți se poate ivi situația în care se primesc facturi fără a se executa în realitate lucrările și prestările de servicii. Este practica facturării în avans privind livrări de bunuri eșalonate în timp.

Exemplu, o factură în valoare de 200 lei privind o reparație capitală.

Cumpărătorul va contabiliza factura la primirea ei:

% = 401 238

„Furnizori”

611 200

“Cheltuieli cu întreținerea

și reparațiile”

4426 38

“TVA deductibilă”

Ulterior, la închiderea exercițiului efectul acestei cheltuieli asupra rezultatului este anulat prin înregistrarea:

471 = 611 200

“Cheltuieli înregistrate în avans” “Cheltuieli cu întreținerea

și reparațiile”

Înregistrarea este stornată la deschiderea exercițiului următor:

471 = 611 200

“Cheltuieli înregistrate “Cheltuieli înregistrate în avans”

în avans”

a) Impozitul suplimentar datorat, potrivit legii bugetului de stat, pentru depășirea fondului de salarii admisibil:

635 = 444

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe “Impozitul pe venituri

și vărsăminte asimilate” de natura salariilor”

b) impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub formă de: prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă; TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor prării în avans privind livrări de bunuri eșalonate în timp.

Exemplu, o factură în valoare de 200 lei privind o reparație capitală.

Cumpărătorul va contabiliza factura la primirea ei:

% = 401 238

„Furnizori”

611 200

“Cheltuieli cu întreținerea

și reparațiile”

4426 38

“TVA deductibilă”

Ulterior, la închiderea exercițiului efectul acestei cheltuieli asupra rezultatului este anulat prin înregistrarea:

471 = 611 200

“Cheltuieli înregistrate în avans” “Cheltuieli cu întreținerea

și reparațiile”

Înregistrarea este stornată la deschiderea exercițiului următor:

471 = 611 200

“Cheltuieli înregistrate “Cheltuieli înregistrate în avans”

în avans”

a) Impozitul suplimentar datorat, potrivit legii bugetului de stat, pentru depășirea fondului de salarii admisibil:

635 = 444

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe “Impozitul pe venituri

și vărsăminte asimilate” de natura salariilor”

b) impozite, taxe și vărsăminte asimilate datorate bugetului de stat sau altor organisme publice sub formă de: prorata din TVA deductibilă devenită nedeductibilă; TVA colectată aferentă bunurilor și serviciilor folosite în scop personal sau predate cu titlu gratuit, cea aferentă lipsurilor peste normele legale, precum și cea aferentă bunurilor și serviciilor acordate salariaților sub forma avantajelor în natură; diferențele de preț la gaze și țiței obținute din producția internă; impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, alte impozite și taxe:

635 = 4426

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe “TVA deductibilă”

și vărsăminte asimilate” 4427

“TVA colectată”

446

“Alte impozite, taxe și

vărsăminte asimilate”

c) datorii și vărsăminte de efectuat la alte organisme publice, destinate fondurilor speciale, sub formă de contribuții la: fondul special pentru sănătate (excepții 4311 = 447); fondul special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice.

635 = 447

“Cheltuieli cu alte impozite, taxe “Fonduri speciale, taxe

și vărsăminte asimilate” și vărsăminte asimilate”

Cheltuieli cu personalul

La această grupă de cheltuieli sunt contabilizate: cheltuielile cu salariile personalului, cheltuielile privind contribuția întreprinderii la asigurările sociale și contribuția întreprinderii la fonul de șomaj.

Înregistrarea contabilă este de forma:

64 = 42

“Cheltuieli cu personalul” “Personal și conturi asimilate”

43

“Asigurări sociale, protecție

socială și conturi asimilate”

Alte cheltuieli de exploatare

Prin grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare” se înregistrează cheltuielile ocazionate de pierderile din creanțe suportate de întreprindere, pierderile din lichidarea dobânzilor și creanțelor, valoarea debitelor prescrise sau a debitorilor insolvabili, scoși din evidență, valoarea despăgubirilor, amenzilor, penalităților datorate sau plătite, valoarea donațiilor și subvențiilor acordate

Colectarea cheltuielilor generează înregistrarea:

65 = 4118

“Alte cheltuieli de exploatare” “Clienți incerți sau în litigiu”

167

“Alte împrumuturi și datorii asimilate”

267

“Creanțe imobilizate”

461

“Debitori diverși”

531

“Casa în lei”

Se mai include în categoria altor cheltuieli de exploatare, cheltuielile rezultate din operații de capital, precum valoarea nerambursată a activelor amortizabile și valoarea contabilă de intrare a activelor imobilizate neamortizabile cedate sau scoase din evidență, pierderile determinate de răscumpărarea propriilor acțiuni etc.

Înregistrarea cheltuielilor se face prin formula:

65 = 20

“Alte cheltuieli de exploatare” “Imobilizări necorporale”

21

“Imobilizări corporale”

26

“Imobilizări financiare”

501

“Acțiuni proprii”

505

“Obligațiuni emise și răscumpărate”

1.1.2. Cheltuieli financiare

În cadrul cheltuielilor financiare se include cheltuielile privind pierderile din creanțe legate de participații, cheltuieli privind investițiile financiare cedate; diferențele nefavorabile de curs valutar; dobânzile privind exercițiul financiar în curs; sconturile acordate clienților; pierderi din creanțe de natură financiară și altele.

În conformitate cu IAS 23 “Costurile îndatorării”, costurile îndatorării cuprind:

dobânzile corespunzătoare descoperirilor de cont și împrumuturilor pe termen scurt și lung;

amortizarea reducerilor sau primelor aferente împrumuturilor;

amortizarea cheltuielilor complementare realizate în scopul obținerii împrumuturilor;

cheltuielile financiare aferente leasingului financiar și recunoscute în conformitate cu IAS 17 “Leasing”;

diferențele de curs valutar aferente împrumuturilor într-o monedă străină, în măsura în care sunt privite ca o ajustare a cheltuielilor cu dobânda.

Toate operațiile privind cheltuielile financiare sunt înregistrate prin conturile din grupa 66 “Cheltuieli financiare”. În acest scop se debitează conturile de cheltuieli care evidențiază natura cheltuielii (conturi de dobânzi, conturi de datorii, conturi de creanțe, conturi de trezorerie).

Cheltuielile privind dobânzile

Cheltuielile cu dobânzile sunt recunoscute în costul periodic pe măsura angajării lor, fără a ține cont de felul în care împrumuturile sunt utilizate.

Înregistrările contabile referitoare la angajarea cheltuielilor sunt:

666 = 168

“Cheltuieli privind dobânzile” “Dobânzi aferente împrumuturilor

și datoriilor asimilate”

451

“Decontări între unitățile afiliate”

455

„Sume datorate acționarilor/asociaților”

511

“Valori de încasat”

518

“Dobânzi”

5198

“Dobânzi aferente creditelor bancare

pe termen scurt”

Mărimea cheltuielilor este determinată de felul dobânzii (simplă sau compusă), mărimea creditului și durata de rambursare.

Dacă se aplică dobânda simplă, relația de calcul a dobânzii (D) este:

în care: C = capitalul împrumutat;

t = timpul de rambursare;

r = rata dobânzii.

În cazul în care durata este exprimată în zile, relația este:

În situația în care se aplică dobânda compusă, relația de calcul a dobânzii (D) este:

D = Ct – C0

în care: Ct = capitalul fructificat la termenul t;

C0 = capitalul inițial

Ct = C0 (1 + r)t

În practică, problematica cheltuielilor cu dobânzile se nuanțează în condițiile în care nu toate împrumuturile contractate sunt obținute începând cu data de 1.I. a exercițiului “N”. În cele mai multe cazuri, dacă în totalitatea împrumuturile se primesc și se înregistrează în cursul exercițiului. De aceea, contabilitatea cheltuielilor cu dobânzile se realizează prin folosirea simultană a două tehnici:

prima – cea a cheltuielilor de plată;

a doua – a cheltuielilor plătite în cursul exercițiului.

Pentru edificare, presupunem că întreprinderea noastră contractează la 01.06.2012 un credit bancar pe termen lung în sumă de 1200 lei, rata dobânzii fiind de 20%, durata de rambursare de 2 ani, în două rate anuale de 600 lei.

Înregistrările în contabilitate se prezintă astfel:

a) cheltuielile de plată privind dobânzile pe exercițiul 2012, 1200 lei x 10% x 7/12 = 70 lei:

666 = 1682 70

“Cheltuieli privind dobânzile” “Dobânzi aferente creditelor

bancare pe termen lung”

b) stornarea operației de mai sus la deschiderea exercițiului anului 2012

1682 = 666 70

“Dobânzi aferente creditelor “Cheltuieli privind dobânzile”

bancare pe termen lung”

c) cheltuielile privind dobânzile anuale plătite în exercițiul 2012, la 31 mai, 1200 lei x 10% = 120 lei și rambursarea ratei de 600 lei

% = 512 720

162 “Conturi curente la bănci” 600

“Credite bancare pe termen lung”

666 120

“Cheltuieli privind dobânzile”

d) cheltuielile de plată privind dobânzile pe exercițiul anului 2012, 600 lei x 10% x 7/12 = 35 lei

666 = 1682 35

“Cheltuieli privind dobânzile” “Dobânzi aferente creditelor

bancare pe termen lung”

e) situația în contul 121 “Profit și pierdere” la încheierea exercițiului 2012 se prezintă astfel:

D 121 C

(c) 120 (d) 70

(d) 35

S.D. 85

unde:

1200 x 10% x 5/12 = 50 lei

600 x 10% x 7/12 = 35 lei

TOTAL 85 lei

f) stornarea operației (d) la deschiderea exercițiului anului 2012

1682 = 666 35

“Dobânzi aferente creditelor “Cheltuieli privind dobânzile”

bancare pe termen lung”

g) cheltuielile privind dobânzile anuale plătite în exercițiul 2012 și rambursarea ratei de 600 lei și 600 x 10% = 1.20 lei

% = 512 720

162 “Conturi curente la bănci” 600

“Credite bancare

pe termen lung”

666 120

“Cheltuieli privind dobânzile”

La închiderea exercițiului 2012, contul 121 “Profit și pierdere” se prezintă astfel:

D 121 C

(g) 120 (f) 70

S.D. 50

unde: 600 x 20% x 5/12 = 50 lei

Cheltuieli privind sconturile acordate

Cheltuielile privind sconturile acordate în cadrul relațiilor de decontare cu clienții, inclusiv a celor privind efectele comerciale de primit în cazul în care decontarea lor se face înainte de termen, se contabilizează prin relația:

667 = 4111

“Cheltuieli privind sconturile “Clienți”

acordate” 413

“Efecte de primit de la clienți”

461

“Debitori diverși”

511

“Valori de încasat”

Mărimea scontului (S) este egală cu:

în care: Vn – valoarea nominală a creanței;

t – timpul în zile;

r – rata scontului.

Cheltuielile privind investițiile financiare cedate

Aceste cheltuieli cuprind, pe de o parte, valoarea imobilizărilor financiare cedate sau scoase din activ, cheltuieli înregistrate în debitul contului 6641 “Cheltuieli privind imobilizările financiare cedate”, și pe de altă parte, diferența nefavorabilă între prețul de cesiune (vânzare) și valoarea contabilă de intrare (prețul de cumpărare) al investițiilor financiare pe termen scurt cedate.

Acestea din urmă se înregistrează în contul 6642 “Pierderi din investițiile pe termen scurt cedate”.

Cheltuielile din diferențele de curs valutar cuprind diferențele nefavorabile de curs valutar rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize ale întreprinderii. Cumpărarea sau vânzarea unui bun în monedă străină este înregistrată la un anumit curs de schimb care poate fi cursul din ziua negocierii, cursul din ziua acceptării comenzii, cursul de la data transferului dreptului de proprietate, cursul de la data facturării sau cursul din ziua contabilizării facturii. Diferențele dintre cursul reținut pentru contabilizarea și cursul din ziua plății /încasării reprezintă un câștig sau o pierdere înscrisă în veniturile sau cheltuielile financiare.

În cazul creanțelor cheltuielilor privind diferențele nefavorabile de curs valutar, apar în situația în care valoarea de contabilizare în momentul derulării operației este mai mare decât valoarea la cursul zilei din momentul încasării creanței. Pentru datorii, diferențele nefavorabile apar în situația inversă.

În sfera cheltuielilor-veniturilor privind diferențele de curs valutar se include și pierderile-câștigurile realizate din evaluarea la cursul de la 31.12.N a disponibilităților bancare în devize, a disponibilităților în devize existente în casierie și a creditelor deschise în devize. Cheltuielile în situația în care cursul la 31.12.N este mai mic decât cel de la contabilizare, veniturile în situația inversă. Exemplu: dacă întreprinderea are în casierie 1 dolar procurat cu 32.000 lei, iar la închiderea exercițiului cursul de schimb este de 30.000 lei, diferența de 2.000 lei reprezintă o cheltuială. Pentru datorii, situația se interpretează în sens invers.

Înregistrarea cheltuielilor se face prin formula:

665 = 161

“Cheltuieli din diferențe de curs valutar” “Împrumuturi din emisiuni de

obligațiuni”

267

“Creanțe imobilizate”

40

“Furnizori și conturi asimilate”

41

“Clienți și conturi asimilate”

45

“Grup și asociați/acționari”

461

“Debitori diverși”

462

“Creditori diverși”

511

“Valori de încasat”

512

“Conturi curente la bănci”

531

“Casa”

541

“Acreditive”

542

“Avansuri de trezorerie”

Alte cheltuieli financiare

Cuprind toate cheltuielile de natură financiară altele decât cele înregistrate în celelalte conturi din această grupă. Exemplu: minusurile create ca diferență între valoarea contabilă și valoarea de piață a titlurilor de plasament imediat negociabile (de exemplu, bonurile de tezaur), evaluate la valoarea de piață.

Înregistrarea care se face în aceste condiții este de forma:

668 = 50

“Alte cheltuieli financiare” “Investiții pe termen scurt”

1.1.3. Cheltuieli extraordinare

Cheltuielile extraordinare sunt cheltuielile nelegate direct de activitatea curentă, normală de exploatare sau financiară. Ele se referă la cheltuielile care apar ca urmare a evenimentelor extraordinare, cum sunt: calamitățile naturale și exproprierile unor active.

Exemplu: În urma unor alunecări de teren, întreprinderea a constatat distrugerea unei plantații de meri recent intrate pe rod, pierdere evaluată la suma de 2000 lei.

Înregistrarea contabilă este:

671 = 2134 2000

“Cheltuieli privind calamitățile “Animale și plantații”

și alte evenimente extraordinare”

1.1.4. Cheltuieli cu provizioanele, amortizările și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare

Aceste cheltuieli sunt de exploatare, financiare sau extraordinare, ocazionate de deprecierea activelor amortizabile și neamortizabile, precum și cele determinate de constituirea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli și a provizioanelor reglementate.

Delimitarea și înregistrarea distinctă a acestei categorii de cheltuieli de exploatare, financiare și extraordinare se întemeiază pe calitatea lor de componentă a capacității de autofinanțare. Sunt cheltuieli care nu generează plăți pentru activitatea de trezorerie. De aceea se mai numesc și cheltuieli calculate.

Contabilizarea acestor cheltuieli se face prin relația:

68 = 15

“Cheltuieli cu amortizările, “Provizioane”

provizioanele și ajustările pentru

depreciere sau pierderile de valoare”

28

“Amortizări privind imobilizările”

29

„Ajustări pentru deprecierea sau

pierderea de valoare a

mobilizărilor”

39

“Ajustări pentru deprecierea

stocurilor și producției în curs

de execuție”

49

“Ajustări pentru deprecierea creanțelor”

59

“Ajustări pentru pierderea de valoare

a conturilor de trezorerie”

1.1.5. Cheltuieli cu impozitul pe profit

Impozitul pe profit reprezintă pentru agenții economici o cheltuială de natură fiscală ce se are în vedere la determinarea profitului net. El se determină lunar cu date cumulate de la începutul anului. Cheltuielile cu impozitul pe profit sunt suportate la nivelul întregii activități a agentului economic și se înregistrează lunar prin formula contabilă:

691 = 441

“Cheltuieli cu impozitul pe profit” “Impozit pe profit”

La rândul său, impozitul pe venit datorat de microîntreprinderi se calculează trimestrial prin aplicarea cotei de 1,5% asupra veniturilor totale obținute și, implicit, înregistrate în contul de profit și pierdere, indiferent de sursa de proveniență a lor.

1.1.6. Sistemul de conturi specifice cheltuielilor

Potrivit planului de conturi aplicat în România, contabilitatea cheltuielilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 6-a “Conturi de cheltuieli”, care sunt conturi de procese economice cu funcțiune de activ.

Toate conturile de cheltuieli se debitează prin creditarea conturilor din clasa a 3-a “Stocuri”; clasa a 4-a “Furnizori”; clasa a 5-a “Trezorerie”-

La sfârșitul perioadei, conturile de cheltuieli se creditează prin debitarea contului de profit și pierdere (contul 121), cu câteva excepții:

plusuri de stocuri constatate la inventar;

materiale ce rezultă din declasarea obiectelor de inventar.

Clasa 6 = %

“Conturi de cheltuieli” Clasa 3

– pentru consum de stocuri

Clasa 4

– pentru livrări de bunuri, lucrări și servicii

Clasa 5

– achitarea unor cheltuieli

121 = Clasa 6

“Profit și pierdere” “Cheltuieli”

La sfârșitul perioadei, conturile de cheltuieli nu prezintă sold. Grupele de conturi din clasa a 6-a sunt:

Grupa 60 “Cheltuieli privind stocurile

601 “Cheltuieli cu materii prime”

602 “Cheltuieli cu materiale consumabile”

6021 “Cheltuieli cu materialele auxiliare”

6022 “Cheltuieli privind combustibilul”

6023 “Cheltuieli privind materialele pentru ambalat”

6024 “Cheltuieli privind piesele de schimb

6025 “Cheltuieli privind semințele și materialele de plantat”

6026 “Cheltuieli privind furajele”

6028 “Cheltuieli privind alte materiale consumabile”

603 “Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar”

604 “Cheltuieli privind materialele nestocate”

605 “Cheltuieli privind energia și apa”

606 “Cheltuieli privind animalele și păsările”

607 “Cheltuieli privind mărfurile”

608 “Cheltuieli privind ambalajele”

Grupa 61 “Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”. Cuprinde conturile:

611 “Cheltuieli de întreținere și reparațiile”

612 “Cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile”

613 “Cheltuieli cu primele de asigurare”

614 “Cheltuieli cu studiile și cercetările”

Grupa 62 “Cheltuieli cu alte servicii executate de terți”:

621 “Cheltuieli cu colaboratorii”

622 ”Cheltuieli privind comisioanele și onorariile”

623 “Cheltuieli de protocol, reclamă și publicitate”

624 “Cheltuieli cu transportul de bunuri și personal”

625 “Cheltuieli cu deplasări, detașări și transferări”

626 “Cheltuieli poștale și taxe de telecomunicații”

627 “Cheltuieli cu serviciile bancare și asimilate”

628 “Alte cheltuieli cu serviciile executate de terți”

Grupa 63 “Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate”:

635 “Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

Grupa 64 “Cheltuieli cu personalul

641 “Cheltuieli cu salariile personalului”

645 “Cheltuieli privind asigurările și protecția socială”

6451 “Cheltuieli privind contribuția unității la asigurările sociale”

6452 “Cheltuieli privind contribuția unității pentru ajutorul de șomaj”

6453 “Contribuția angajatorului pentru asigurările sociale de sănătate”

6458 “Alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială”

Grupa 65 “Alte cheltuieli de exploatare”

654 “Pierderi din creanțe și debitori diverși”

658 “Alte cheltuieli din exploatare”

6581 “Despăgubiri, amenzi și penalități”

6582 “Donații și subvenții acordate”

6583 “Cheltuieli privind activele cedate și alte operații de capital”

6588 “Alte cheltuieli de exploatare”

Grupa 66 “Cheltuieli financiare”

663 “Pierderi din creanțe legate de participații”

664 “Cheltuieli privind investițiile financiare cedate”

665 “Cheltuieli din diferențe de curs valutar”

666 “Cheltuieli privind dobânzile”

667 “Cheltuieli privind sconturile acordate”

668 “Alte cheltuieli financiare”

Grupa 67 “Cheltuieli extraordinare”

671 “Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”

Grupa 68 “Cheltuieli cu amortizările și provizioanele și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare”

681 “Cheltuieli de exploatare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere”

6811 “Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”

6812 “Cheltuieli de exploatare privind provizioanele”

6813 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea imobilizărilor”

6814 “Cheltuieli de exploatare privind ajustările pentru deprecierea activelor circulante”

686 “Cheltuieli financiare privind amortizările și ajustările pentru pierdere de valoare”

6863 “Cheltuieli financiare privind ajustările pentru pierderea de valoare a imobilizărilor financiare”

6868 “Cheltuieli financiare privind amortizarea primelor de rambursare a obligațiunilor”

Grupa 69 “Cheltuieli cu impozitul pe profit și alte impozite”

691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”

698 “Alte cheltuieli cu impozitul pe venit și cu alte impozite care nu apar în elementele de mai sus”

1.2. Delimitări și structuri privind veniturile

Venitul este fluxul brut de beneficii economice primite de o societate în cursul activităților obișnuite ale acesteia, atunci când acest flux se materializează în creșteri ale capitalului propriu, altele decât creșterile datorate contribuțiilor din partea participanților la acest capital propriu.

În funcție de momentul formării lor, veniturile reflectate de contabilitatea financiară se pot clasifica astfel:

venituri angajate, respectiv cu încasare ulterioară față de momentul înregistrării lor, motiv pentru care se înscriu în corespondență cu un cont de clienți;

venituri constatate în momentul încasării lor, care se înregistrează în contabilitate în corespondență cu conturile financiare de trezorerie;

venituri contabile calculate fără a angaja o încasare, cum sunt veniturile din anularea provizioanelor.

Ca și în cazul cheltuielilor, contabilitatea veniturilor se realizează în condițiile unei contabilități de angajamente, respectiv contabilizarea acestora se face în momentul constatării lor, indiferent de data încasării.

Reglementările în vigoare, contabilitatea veniturilor se ține pe categorii de venituri, care se grupează după natura lor astfel:

venituri din exploatare;

venituri financiare;

venituri extraordinare.

1.2.1. Venituri din exploatare

Veniturile din exploatare reprezintă sumele încasate sau de încasat din vânzarea produselor sau mărfurilor, executarea lucrărilor sau prestarea serviciilor destinate clienților, activelor imobilizate corporale sau necorporale și subvențiilor pentru exploatare.

În modelul continental de contabilitate, criteriul de delimitare și înregistrare a veniturilor din activitatea de exploatare este cel începând cu obținerea producției și se continuă cu vânzarea aceleiași producții sau a mărfurilor cumpărate. Totodată, se consideră venituri realizate, în funcție de care se determină rezultatul, numai cele din stadiul de vânzare, adică din faza unde are loc transferarea dreptului de proprietate.

Veniturile din exploatare sunt sumele încasate sau de încasat, care provin din următoarele activități:

vânzarea produselor, mărfurilor, lucrărilor executate și serviciilor prestate;

variația (creșterea sau scăderea) soldului producției stocate la sfârșitul lunii față de soldul existent la începutul lunii;

producția de imobilizări din producție proprie, evaluată la cost de producție;

subvenții de exploatare pentru acoperirea diferențelor de preț, pentru acoperirea pierderilor etc.;

venituri din despăgubiri, amenzi, penalități, donații, active cedate etc.

Tipuri de înregistrări care intervin în cadrul veniturilor de exploatare:

a) venituri din producția stocată, metoda inventarului permanent:

33 = 711

“Producția în curs de execuție” “Variația stocurilor

34

“Produse”

36

“Animale”

Înregistrarea se face la costurile de producție sau la prețul prestabilit, după caz. Dacă se face la prețul prestabilit, conturilor de stocuri li se asociază la intrarea pe debit conturile de diferențe, în roșu sau în negru, după caz. Dacă s-a adoptat modalitatea înregistrării diferențelor în negru, tipurile de înregistrări sunt:

– diferențe nefavorabile, costul de producție este mai mare decât prețul prestabilit:

34 = 711

“Produse” “Variația stocurilor”

348

“Diferențe de preț la produse”

36

“Animale”

368

“Diferențe de preț la animale și păsări”

– diferențe favorabile, costul de producție este mai mic decât prețul prestabilit:

34 = 711

“Produse” “Variația stocurilor

36 348

“Animale” “Diferențe de preț la produse”

368

“Diferențe de preț la animale și păsări”

Aceste înregistrări se mențin și în condițiile metodei inventarului intermitent, cu deosebirea că este evidențiat numai soldul final constatat și evaluat în cadrul inventarului la cost de producție. Deci nu intră în rol conturile de diferențe de preț. Totodată, la deschiderea exercițiului financiar, pentru stocurile inițiale decontate asupra veniturilor se face înregistrarea:

711 = 33

“Variația stocurilor” “Producția în curs de execuție”

34

“Produse”

36

“Animale”

b) semifabricatele utilizate pentru consumul propriu se înregistrează prin relațiile:

– obținerea semifabricatelor din producție proprie:

341 = 711

“Semifabricate” “Variația stocurilor”

– transferarea semifabricatelor în gestiunea de materiale consumabile:

302 = 341

“Materiale consumabile “Semifabricate”

– consumul acestora

602 302

“Cheltuieli cu materialele consumabile” “Materiale consumabile”

c) venituri realizate cu ocazia vânzării produselor, lucrărilor, prestărilor de servicii și mărfuri:

4111 = 70

“Clienți” “Cifra de afaceri netă”

(la preț de vânzare)

4427

“TVA colectată”

și concomitent, în cazul metodei inventarului permanent.

– pentru costul de producție sau prețul prestabilit privind producția stocată vândută:

711 = 34

“Variația stocurilor” “Produse”

36

“Animale”

– pentru costul de cumpărare al mărfurilor vândute:

607 = 371

“Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri”

Dacă evidența stocurilor se ține la preț de vânzare, înregistrarea devine:

607 = 371

“Cheltuieli privind mărfurile” “Mărfuri”

378

“Diferențe de preț la mărfuri”

d) venituri din producția de imobilizări, înregistrată la costul de producție:

20 = 72

“Imobilizări necorporale” “Venituri din producția de imobilizări”

21 4427

“Imobilizări corporale” “TVA colectată”

23

“Imobilizări în curs”

e) venituri din subvenții pentru exploatare primite la export sau pentru acoperirea pierderilor privind diferențele de preț la produsele subvenționate:

445 = 741

“Subvenții” Venituri din subvenții de exploatare”

512

“Conturi curente la bănci”

f) veniturile din creanțe reactivate privind clienții și debitorii diverși:

4111 = 754

“Clienți” “Venituri din creanțe și

461 debitori diverși”

“Debitori diverși”

g) alte venituri din exploatare, neincluse în producția exercițiului și deci în valoarea adăugată:

– sumele datorate de salariați privind debitele, remunerațiile, sporurile sau adausurile necuvenite și avansuri nejustificate:

428 = 758

“Alte datorii și creanțe în “Alte venituri din exploatare”

legătură cu personalul”

– sume datorate de diverși debitori, ca urmare a pagubelor produse de aceștia:

461 = 758

“Debitori diverși” “Alte venituri din exploatare”

– sume încasate reprezentând venituri din exploatarea curentă, cum este contribuția părinților, creșe sau grădinițe:

512 = 758

“Conturi curente la bănci” “Alte venituri din exploatare”

531

“Casa”

– valoarea pierderilor din calamități, înregistrate inițial după natura lor, iar apoi decontate asupra cheltuielilor extraordinare, exemplu stocuri calamitate:

60 = 3xx

“Cheltuieli privind stocurile” “Conturi de stocuri și producție

658 în curs de execuție”

“Alte cheltuieli de exploatare” 758

“Alte venituri in exploatare”

1.2.2. Venituri financiare

În categoria veniturilor financiare sunt incluse veniturile din: participații, titluri de plasament, imobilizări financiare cedate, creanțe imobilizate, titluri de plasament cedate, diferențele favorabile de curs valutar, dobânzile cuvenite, sconturile obținute și alte venituri financiare.

Toate operațiunile privind veniturile financiare sunt înregistrate prin creditarea conturilor din grupele 76 “Venituri financiare” și debitarea conturilor care evidențiază natura veniturilor dobândite (conturi de creanțe, conturi de trezorerie și alte conturi).

Tipurile de înregistrări care intervin sunt:

a) dividendele de încasat sau încasate, de întreprindere pentru participațiile la capitalul altor societăți:

451 = 761

“Dividende între entitățile “Venituri din imobilizări financiare”

afiliate”

461

“Debitori diverși”

512

“Conturi curente la bănci”

b) dividende de încasat sau încasate din investiții financiare pe termen scurt:

461 = 762

“Debitori diverși” “Alte venituri din investiții financiare pe

termen scurt”

511

“Valori de încasat”

c) dobânzile de încasat sau încasate, după caz, precum și creanțele imobilizate:

2676 = 763

“Dobânda aferentă împrumuturilor “Venituri din creanțe imobilizate”

acordate pe termen lung”

512

“Conturi curente la bănci”

531

“Casa”

d) dividende aferente titlurilor de plasament:

451 = 762

“Decontări între investițiile “Venituri din investiții financiare

aferente” pe termen scurt”

461

“Debitori diverși”

512

“Conturi curente la bănci”

531

“Casa”

venituri in titluri de plasament cedate, pentru diferențe între prețul de cesiune și cel de cumpărare:

461 = 50

“Debitori diverși” “Investiții pe termen scurt”

512 764

“Conturi curente la bănci” „Venituri din investiții financiare cedate”

531

“Casa”

509

“Vărsăminte de efectuat pentru

investiții financiare pe termen scurt”

f) veniturile din diferențele favorabile de curs valutar, rezultate în urma lichidării creanțelor și datoriilor în devize evaluate la cursul zilei cu ocazia închiderii exercițiului financiar:

461 = 765

“Debitori diverși” “Venituri din diferențe de curs valutar”

267

“Creanțe imobilizate”

40

“Furnizori și conturi asimilate”

41

“Clienți și conturi asimilate”

45

“Grup și asociați/acționari”

46

“Debitori și creditori diverși”

51

“Conturi la bănci”

53

“Casa”

54

“Acreditive”

g) dobânzi cuvenite pentru obligațiuni și alte titluri de plasament:

5088 = 762

“Dobânzi la obligațiuni și “Venituri din investiții financiare

titluri de plasament” pe termen scurt”

h) venituri financiare din dobânzile cuvenite pentru disponibilitățile din conturile bancare și din creditele comerciale

451 = 766

“Decontări între entitățile afiliate” “Venituri din dobânzi”

461

“Debitori diverși”

472

“Venituri înregistrate în avans”

518

“Dobânzi”

1.2.3. Venituri extraordinare

Veniturile extraordinare reprezintă acele venituri cu caracter accidental nelegate de activitatea normală de exploatare sau financiară a întreprinderii; sunt acele venituri rezultate din compensații (subvenții, primite sau de primit pentru cheltuieli sau pierderi din calamități sau alte evenimente extraordinare.

Exemplu: Ca urmare a construcției unei căi ferate de utilitate publică o fâșie din terenul societății a fost expropriat, pentru care urmează să primească o despăgubire de la stat în sumă de 50000 lei.

Înregistrarea contabilă este:

512 = 771 50000

“Conturi curente la bănci” “Venituri din subvenții

pentru evenimente extraordinare

și altele similare”

1.2.4. Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare

Veniturile din provizioane și ajustări sunt venituri calculate, determinate de reluarea prin diminuare a provizioanelor pentru deprecieri și pierderi de valoare.

Un venit din amortizări poate interveni numai în mod excepțional, printr-o schimbare de plan de amortizare, care ar necesita diminuarea amortizării.

Veniturile din provizioane nu angajează operații de încasare, constituirea lor se realizează cu prilejul inventarierii anuale, prin diminuarea sau anularea, după caz, a provizioanelor constituite în exercițiul anterior și pentru care nu se mai justifică menținerea lor ca urmare a faptului că nu mai au obiect, s-a realizat riscul pentru are au fost constituite sau cheltuielile care le-au generat devin exigibile.

Toate veniturile din amortizări și provizioane se contabilizează, de regulă, la încheierea exercițiului financiar, în cazul ieșirii activelor pentru care s-au constituit provizioane pentru deprecieri și în situația anulării parțiale sau totale a unor provizioane rămase fără obiect.

Tipul de înregistrare privind veniturile din amortizări și provizioane este:

15 = 78

“Provizioane ” “Venituri din provizioane sau

ajustări pentru depreciere sau

pierdere de valoare”

28

“Amortizări privind imobilizările”

29

“Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor”

39

“Ajustări pentru deprecierea sau pierderea

de valoare a imobilizărilor”

49

“Ajustări pentru deprecierea creanțelor”

59

“Ajustări pentru pierderea de valoare a conturilor

de trezorerie”

1.2.5. Sistemul de conturi specifice veniturilor

Contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 7-a “Conturi de venituri”, care sunt conturi de procese economice cu funcțiune de pasiv.

Conturile de venituri se creditează prin debitarea conturilor din clasa a 2-a “Conturi de imobilizări”, clasa a 3-a “Conturi de stocuri”, clasa a 4-a “Conturi de terți”, clasa a 5-a “Conturi de trezorerie”:

% = Clasa 7

Clasa 2 “Conturi de venituri”

“Conturi de imobilizări”

Clasa 3

“Conturi de stocuri și producție în

curs de execuție”

Clasa 4

“Conturi de terți”

Clasa 5

“Conturi de trezorerie”

Conturile de venituri se debitează prin creditarea contului de profit și pierdere cu excepția contului 711 “variația stocurilor”, care se debitează prin creditul contului 345 “Produse finite” și numai de la sfârșitul perioadei se debitează sau creditează în corespondență cu contul 121 “Profit și pierdere”.

Conturile de venituri la sfârșitul perioadei nu prezintă sold.

Grupele de conturi în care se reflectă veniturile sunt:

Grupa 70 “Cifra de afaceri netă”

Grupa 71 “Variația stocurilor”

Grupa 72 “Venituri din producția de imobilizări”

Grupa 74 “Venituri din subvenții de exploatare”

Grupa 75 “Alte venituri din exploatare”

Grupa 76 “Venituri financiare”

Grupa 77 “Venituri extraordinare”

Grupa 78 “Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare”

Capitolul II

DETERMINAREA REZULTATULUI FINANCIAR

2.1. Relații și structuri financiare privind rezultatele financiare

Rezultatele financiare sintetizează eficiența cu care s-a desfășurat întreaga activitate economică a întreprinderii în timpul exercițiului financiar.

Rezultatele financiare se concretizează în profit sau pierdere. Profitul sau rezultatul pozitiv, reprezintă excedentul veniturilor față de cheltuieli. Pierderea sau rezultatul negativ, exprimă mărimea bunurilor consumate în activitatea întreprinderii care nu a putut fi acoperită din venituri proprii.

Profitul, ca formă a rezultatelor financiare, exprimă masa venitului net și se determină ca diferență între veniturile mai mari și cheltuielile unei perioade de timp, unui exercițiu financiar.

În mod concret, profitul sau pierderea se determină lunar, prin închiderea în mod provizoriu a conturilor de cheltuieli și venituri prin contul de rezultate.

În structura exercițiului financiar se cuprind următoarele elemente: rezultatul curent, rezultatul extraordinar, impozitul pe profit și profitul net.

Rezultatul curent reprezintă diferența dintre veniturile din operațiunile curente, respectiv, diferența dintre veniturile de exploatare plus veniturile financiare și cheltuielile de exploatare plus veniturile financiare.

Rezultatul extraordinar reprezintă diferența dintre veniturile și cheltuielile extraordinare, obținute ca urmare a unor operațiuni care nu sunt legate de activitatea normală, curentă a întreprinderii.

Rezultatul exercițiului reprezintă soldul final al contului de profit și pierdere supus repartizării.

Repartizarea profitului se face pe destinații prevăzute de lege pentru constituirea rezervelor, constituirea fondului de participare a salariaților la profit, surse proprii de finanțare pentru agenții economici cu capital integral sau majoritar de stat, potrivit prevederilor art. 5 din O.G. nr. 26/1995, iar pentru agenții economici cu capital majoritar privat, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor.

Pierderile obținute se reportează în anul următor pentru a fi acoperite din profitul acestui an sau din rezerva existentă, constituite în acest scop, iar în ultimă instanță, din capitalul social.

În cazul unui sold de pasiv (creditor), adică impozitul de plată este superior creditului potențial de impozit, se creează un provizion pentru cheltuielile viitoare.

În cazul unui sold de activ (debitor), economia de impozit nu va fi efectivă decât dacă întreprinderea realizează profituri suficiente în cursul exercițiilor viitoare. Având în vedere principiul prudenței, IASC recomandă ca un sold de impozit amânat să nu fie contabilizat în activ doar dacă el prezintă o speranță rezonabilă de realizare.

Evoluția condițiilor de impozitare ridică problema modificării sumelor impozitelor amânate, constatate la închiderea exercițiului precedent. În acest sens, s-au formulat două concepții:

Metoda reportului fix consideră ca definitive impozitele amânate anterior contabilizate, nefiind posibilă nici o ajustare a acestora, chiar în cazul modificării bazei impozabile sau a celei de impunere;

Metoda reportului variabil consideră că suma impozitelor amânate trebuie să fie cea mai reprezentativă posibil în condițiile actuale de impunere. Deci, impozitele amânate trebuie ajustate în fiecare an, în funcție de schimbările intervenite în cursul exercițiului.

Se poate aprecia că metodă reportului fix, privilegiază contul de profit, iar metoda reportului variabil privilegiază bilanțul contabil.

2.2. Determinarea rezultatului contabil

Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii exercițiului financiar ce figurează în contul 121 “Profit și pierdere”.

Rezultatul contabil (rezultatul brut al exercițiului sau rezultat al exercițiului înainte de impozitare) se calculează având în vedere cerințele unei contabilități de angajament și respectând principiul independenței exercițiului care presupune delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor aferente activității unității patrimoniale, pe măsura angajării acestora și trecerii lor la rezultatul exercițiului la care se referă – Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată.

Rezultatul brut al exercițiului, corectat cu deducerile fiscale și cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal, permite obținerea rezultatului fiscal (profit impozabile sau prevedere fiscală).

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Pentru determinarea veniturilor exercițiului se iau în calcul toate câștigurile din orice sursă, inclusiv cele realizate din investiții financiare.

În cazul livrărilor de bunuri mobile și al vânzării bunurilor imobile cu plata în rate, precum și în cadrul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistrează la venituri impozabile la termenele prevăzute în contract.

În general, cheltuielile sunt deductibile în aceeași manieră, atât pentru a calcula rezultatul contabil, cât și pentru a calcula rezultatul fiscal.

Prin excepție, anumite cheltuieli se deduc după regulile obișnuite pentru calculul rezultatului contabil, dar ele nu pot fi deduse după regulile pentru calculul rezultatului fiscal.

2.2.1. Determinarea rezultatului lunar

Potrivit art. 14 din Legea Contabilității nr. 81/1991, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabilesc și se evidențiază lunar. În acest scop se procedează lunar la închiderea conturilor de cheltuieli și venituri.

Determinarea lunară a rezultatului contabil și impozitarea profitului ridică problema delimitării lucrărilor contabile specifice unei asemenea calculații. Rezolvarea problemei se personalizează prin următoarele lucrări:

contabilitatea veniturilor angajate în cursul lunii și a veniturilor generale;

calculul și contabilizarea lunară a amortizării imobilizărilor necorporale și corporale;

calculul și contabilizarea unor provizioane deductibile la impozitare, cum sunt cele privind garanțiile de bună execuție. Așa cum prevăd normele fiscale, se constituie lunar provizioane numai pentru bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate în cursul lunii respective ce au ca perioadă de garanție perioada următoare;

contabilizarea cheltuielilor de plată, respectiv a cheltuielilor pentru care nu s-au întocmit documentele de angajare și plata, sau a căror perioadă de decontare este mai mare de o lună. În această categorie se include: cheltuielile privind indemnizațiile de concediu, cheltuielile privind dobânzile și alte cheltuieli.

În măsura în care se adoptă soluția contabilizării elementelor de mai sus, se pot folosi două variante: tratarea lor în categoria cheltuielilor de plată și respectiv folosirea mecanismului provizioanelor. Deoarece nu toate provizioanele sunt deductibile fiscal în momentul constituirii este recomandabilă varianta tratării acestor cheltuieli previzionate sub forma cheltuielilor de plată.

Opțiunea pentru varianta cheltuielilor de plată impune la deschiderea fiecărei luni următoarea operație de stornare privind înregistrarea cheltuielilor de plată de închiderea lunii precedente.

Tipuri de înregistrări de principiu specifice unei asemenea lucrări:

Înregistrarea cheltuielilor de plată în cursul lunii “N”:

Cheltuieli = Datorii

Anularea înregistrării la deschiderea lunii “N+1”:

Datorii = Cheltuieli

similar se rezolvă problema contabilizării veniturilor de realizat. În acest scop înregistrările sunt:

înregistrarea veniturilor de realizat în luna “N”:

Creanțe = Venituri

stornarea înregistrării la deschiderea lunii “N+1”:

Venituri = Creanțe

delimitarea lunară a cheltuielilor și veniturilor înregistrate în avans. Problema care se ridică este în ce măsură în cursul exercițiului de referință se poate realiza etalonarea lunară a cheltuielilor înregistrate în avans.

Pentru rezolvarea problemei se pot folosi două situații, după cum urmează:

A. soluția delimitării cheltuielilor numai între exercițiile financiare:

a) plata cheltuielilor

“Cheltuieli cu redevențele, locații de gestiune 612 = 512 “Conturi curente la

și chiriile „ bănci”

b) delimitarea cheltuielilor între exercițiile financiare:

“Cheltuieli înregistrate în avans” 471 = 612 “Cheltuieli cu redevențele, locații

de gestiune și chiriile”

B. soluția delimitării cheltuielilor în avans și între lunile exercițiului financiar

În cadrul acestei soluții este indicată dezvoltarea contului 471 “Cheltuieli înregistrate în avans” pe două analitice:

471.1 “Cheltuieli înregistrate în avans – etalate lunar”

471.2 “Cheltuieli înregistrate în avans – etalate anual”

Similar se rezolvă și problema veniturilor înregistrate în avans.

Delimitarea în timp a cheltuielilor și veniturilor vizează și activele-pasivele de regularizare preluate din exercițiul precedent.

Tipuri de înregistrări efectuate sunt:

delimitarea cheltuielilor înregistrate în avans:

„Conturi de cheltuieli, clasa 6 = 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”

delimitarea veniturilor înregistrate în avans:

472 “Venituri înregistrate în avans” = 7 "Conturi de venituri"

Un caz particular privind delimitarea în timp îl reprezintă cheltuielile cu reparațiile efectuate în regie. Tipuri de înregistrări efectuate:

delimitarea în timp a cheltuielilor cu reparațiile neprevizibile în luna “N”: când s-au efectuat:

471 “Cheltuieli înregistrate în avans” = 758 “Alte venituri din exploatare”

în luna “N+1” când se efectuează închiderea în vederea determinării rezultatului lunar:

658 “Alte cheltuieli de exploatare” = 471 “Cheltuieli înregistrate în avans”

Odată cu rezolvarea problemelor de închidere a lunii se procedează la nivelarea lunară a conturilor de cheltuieli și venituri. Tipurile de înregistrări care intervin în această situație sunt:

decontarea sau repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului, pentru soldul debitor al conturilor:

121 “Profit și pierdere” = 6 „Conturi de cheltuieli”

incorporarea veniturilor în rezultatul exercițiului, pentru soldul creditor al conturilor:

7 „Conturi de venituri” = 121 “Profit și pierdere”

În urma celor două categorii de operații, soldul debitor sau creditor al contului 121 “Profit și pierdere”, reprezintă rezultatul înainte de impozitare, diminuat cu impozitul pe profit. O asemenea situație impune determinarea rezultatului contabil cumulat înainte de impozitare în condițiile în care trebuie excluse cheltuielile cu impozitul pe profit calculat și evidențiat lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Relația de calcul este de forma:

Pentru a evita soluția de mai sus, care contravine principiilor contabile, contul 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” fiind închis se consideră că în cursul anului cheltuielile cu impozitul asupra profitului să fie înregistrate în baza tehnicii cheltuielilor de piață. În acest scop la nivelul unei luni se efectuează următoarele înregistrări:

la începutul lunii de referință, la deschiderea lucrărilor contabile pentru impozitul pe profit cumulat din lunile precedente:

444 “Impozitul pe profit” = 691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit”

la sfârșitul lunii de referință pentru impozitul pe profit cumulat calculat:

691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 444 “Impozitul pe profit”

stabilirea soldului contului 441 “Impozitul pe profit” și decontarea sa după cum urmează:

pentru soldul creditor, impozit de plată:

444 “Impozitul pe profit” = 512 “Conturi curente la bănci”

pentru soldul debitor, impozitul decontat în plus se menține spre a fi reținut în trimestrul următor din impozitul datorat.

2.2.2. Determinarea rezultatului anual

Conform reglementărilor contabile, rezultatul exercițiului, respectiv profitul sau pierderea se determină ca diferență între veniturile și cheltuielile exercițiului, indiferent de data încasării sau plății lor. Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea Contabilității nr. 82/1991, republicată și completată prin O.G. nr. 61/2001, în contabilitate, profitul sau pierderea se stabilește lunar, cumulat la începutul anului.

Formula generală de calcul a rezultatului contabil înainte de impozitare este:

Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exercițiului se procedează la închiderea conturilor de cheltuieli și venituri. Relațiile dintre conturi intervenite cu această ocazie sunt:

închiderea conturilor de cheltuieli pentru soldurile debitoare:

121 “Profit și pierdere” = 6 „Conturi de cheltuieli”

închiderea conturilor de venituri, pentru soldurile creditoare:

7 „Conturi de venituri” = 121 “Profit și pierdere”

Pe baza celor prezentate mai sus, la încheierea exercițiului, situația în contul 121 “Profit și pierdere” fără înregistrarea cheltuielilor și veniturilor pe luna decembrie se prezintă astfel:

D 121 “Profit și pierdere” C

Cheltuielile cumulate până Veniturile acumulate până la 30 noiembrie

la 30 noiembrie inclusiv cheltuielile

cu impozitul pe profit

Soldul creditor – Profit net Sold debitor – Pierderea netă

La încheierea exercițiului financiar, contul 121 “Profit și pierdere” incorporează cheltuielile pe luna decembrie, inclusiv impozitul calculat pe luna decembrie și veniturile realizate în aceeași lună. Se precizează că mărimea impozitului pe profit pe luna decembrie este egală cu impozitul calculat pe luna noiembrie.

Modul specific de calcul și impozitare a profitului în România generează la închiderea exercițiului financiar definirea în plan teoretic a relației de calcul a rezultatului contabil. În componența cheltuielilor corespondente veniturilor realizate, se include și cheltuielile cu impozitul pe profit calculat și evidențiat (plătit) în cursul exercițiului. De aceea, se poate aprecia că rezultatul contabil înainte de impozitare este caracterizat prin formula:

a) Închiderea conturilor de cheltuieli

121 “Profit și pierdere” = % 13777

601 “Cheltuieli cu materiile prime” 1500 604 “Chelt. privind materialele nestocate” 1000

607 “Cheltuieli privind mărfurile” 1200

611 “Cheltuieli de întreținere și reparațiile” 110

612 “Chelt. cu redevențele, locațiile de gestiune

și chiriile” 1000

613 “Cheltuieli cu primele de asigurare” 20

622 “Chelt. privind comisioanele și onorariile” 170

623 “Chelt. de protocol, reclamă și publicitate” 20

627 “Chelt. cu serviciile bancare și asimilate” 149

635 “Chelt. cu alte impozite, taxe și vărsăminte

asimilate” 840

641 “Cheltuieli cu salariile personalului” 3000

6451 “Contribuția unității la asigurările

sociale” 500

6452 “Contribuția unității pentru ajutorul

de șomaj” 250

654 “Pierderi din creanțe și debitori diverși” 100

664 “Cheltuieli privind investițiile cedate” 30

665 “Cheltuieli cu diferențe de curs valutar” 20

666 “Cheltuieli privind dobânzile” 980

667 “Chelt. privind sconturile acordate” 130

6581 “Despăgubiri, amenzi și penalități”

6583 “Chelt. privind activele cedate și alte

operațiuni de capital”

6812 “Cheltuieli de exploatare privind provi-

zioanele ” 400

6811 “Cheltuieli de exploatare privind amorti-

zarea imobilizărilor 1500

6814 “Cheltuieli de exploatare privind provi-

zioanele pentru deprecierea activelor

circulante” 260

6863 “Cheltuieli financiare privind ajustările

pentru pierderea de valoare a imobilizărilor

financiare” 400

b)Închiderea conturilor de venituri:

% = 121 “Profit și pierdere 15827

701 “Venituri din vânzarea produselor finite” 8000

704 “Venituri din lucrări executate și servicii prestate” 200

706 “Venituri din redevențe, locații de gestiune și chirii” 30

707 “Venituri din vânzarea mărfurilor” 3630

711 Variația stocurilor” 3117

721 “Venituri din producția de imobilizări necorporale” 280

7588 Alte venituri din exploatare” 50

763 “Venituri din creanțe imobilizate” 15

768 “Alte venituri financiare” 35

7583 “Venituri din vânzarea activelor și alte operații de capital” 200

7584 “Venituri din subvenții pentru investiții” 250

7863 “Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare a

imobilizărilor” 20

În urma nivelării conturilor de venituri și cheltuieli, situația în contul 121 “Profit și pierdere” se prezintă astfel:

D 121 “Profit și pierdere” C

(a) 13770 (b) 15827

S.C. 2050

Rezultatul sub forma profitului sau a pierderii se stabilește în fiecare an fiscal. Actualmente în România, anul fiscal corespunde anului calendaristic. Conturile care se deschid, se folosesc și se închid anual, evidențiind situația rezultatelor, sunt două:

121 “Profit și pierdere

129 “Repartizarea profitului”

Al doilea cont nu-și găsește aplicare decât în cazul în care rezultatul se materializează în profit.

2.3. Impozitarea profitului

Pentru impozitarea profitului, trebuie pornit de la realitatea că nu în toate cazurile principiile contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente în totalitate cu principiile impunerii fiscale. De aceea trebuie făcut distincție între rezultatul contabil și rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezintă suma globală a profitului sau pierderii exercițiului financiar ce figurează în contul 121 “Profit și pierdere” înainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscală a exercițiului, stabilit potrivit regulilor fiscale în funcție de care se calculează volumul impozitelor exigibile (sau rambursabile).

Determinarea rezultatului fiscal prin trecere de la rezultatul contabil la profitul sau pierderea fiscală are la bază relația:

sau

Diferențele permanente sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal.

Diferențele temporare sunt elementele neintegrabile în rezultatul fiscal al exercițiului dar care vor fi deduse ulterior, sau elemente care sunt deduse din rezultatul exercițiului dar care vor fi impozitate ulterior.

Diferențele temporare generează impozite amânate. Prezența diferențelor temporare impune folosirea a două metode de impozitare a rezultatului:

Metoda impozitului curent sau exigibil;

Metoda impozitului amânat sau metoda reportării impozitului.

Metoda impozitului curent sau exigibil. O asemenea metodă recunoaște în cheltuielile fiscale ale exercițiului numai impozitul curent exigibil pentru exercițiul financiar încheiat.

Masa profitului impozabil se calculează pe baza relației:

Dacă se face recurs la Legea impozitului pe profit, profitul impozabil se calculează ca diferență între veniturile realizate din orice sursă și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile impozabile și se adaugă cheltuielile nedeductibile.

Cota generală de impozitare este de 16 % cu excepțiile prezentate prin lege. Exemplu, contribuabilii care obțin venituri din activitățile desfășurate pe bază de licență în zona liberă plătesc o cotă de impozit pe profit de 5% pentru profitul impozabil care corespunde acestor venituri, până la 31 decembrie 2005.

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor și cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare.

Cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:

impozitul pe profit datorat și impozitul pe venitul realizat din străinătate;

amenzile și penalitățile datorate către autoritățile române sau străine;

cheltuielile pentru protocol, reclamă și publicitate care depășesc limitele prevăzute de legea bugetară anuală;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor și provizioanelor peste limitele legale. În cazul rezervelor în limită de 5% din profitul contabil anual până ce acesta va atinge 20% din capitalul social;

cheltuielile de sponsorizare care depășesc limitele cotei prevăzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea;

sumele care depășesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetelor anuale;

alte cheltuieli stabilite prin Legea nr. 571 privind Codul fiscal, actualizată.

O structură componentă a calculării masei profitului impozabil este cea destinată deducerilor fiscale care sunt:

dividendele primite de la altă persoană juridică română;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita de 5% din profitul contabil anual, până când acesta va atinge 20% din capitalul social;

veniturile din provizioanele pentru care nu s-a admis deducerea, alte elemente stabilite prin normele legale.

Profitul impozabil stabilit potrivit prevederilor prezentate mai înainte se calculează și se evidențiază trimestrial, cumulat de la începutul anului. De asemenea, limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispozițiilor legale în vigoare.

Impozitul datorat pentru luna în curs se determină pe baza relației:

Exemplu: Dacă profitul impozabil cumulat de la sfârșitul lunii septembrie este de 600 lei, impozitul aferent este de 600 lei x 16% = 96 lei. Impozitul pe profit datorat până la 31 martie este de 108 lei. Impozitul datorat pe trimestrul IV este de 96 lei – 54 lei = 42 lei

Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor.

Calculul impozitului pe profit se face pe baza “Declarației privind impozitul pe profit” depusă la organele fiscale până la data menționată mai sus, aceasta fiind și termenul de plată a impozitului.

Modelul de calcul a rezultatului fiscal, implicit impozitarea profitului ce stă la baza declarației de impunere, se prezintă astfel:

Venituri din exploatare, financiare și extraordinare

(-) Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare (inclusiv cheltuielile privind impozitul pe profit), financiare și extraordinare

(=) Total profit (pierdere contabilă)

(-) Deduceri fiscale

amortizarea deductibilă fiscal

cheltuielile cu dobânzile și diferențele de curs valutar deductibile fiscal, car sunt reportate din perioada precedentă. Sumele utilizabile pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă în limita a 5% din profitul contabil anual până ce acesta va atinge 20% din capital.

alte sume deductibile în limitele prevăzute de legislația în vigoare

alte venituri neimpozabile

dividende primite de la o altă persoană juridică română;

alte venituri neimpozabile.

(+) Cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal:

impozit pe profit;

amenzile, penalitățile și dobânzile datorate către autorități române sau străine; altele decât cele prevăzute în contractele comerciale încheiate între persoane rezidente.

cheltuieli pentru protocol, reclamă și publicitate, care depășesc limitele prevăzute de legea bugetară anual;

sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea provizioanelor, a rezervelor peste limitele prevăzute de lege;

cheltuieli cu dobânzile și diferențele de curs valutar nedeductibile fiscal care sunt repartizate pentru perioada următoare;

cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile;

pierderile din surse externe, calculate pe fiecare sursă de venit;

alte cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.

(=) PROFITUL IMPOZABIL (PIERDERI) înainte de reportarea pierderii

(-) Pierderile de recuperat din anii precedenți

(=) Profitul impozabil (pierderi)

Impozitul pe profit = Profit impozabil x 25%

(la contribuabilii ale căror venituri se impun cu cota normală); 5% pe venit în cazul contribuabililor de tipul băncilor, cluburilor de noapte, discotecilor și cazinourilor.

(-) Creditul fiscal, din care:

creditul fiscal extern;

impozitul pe profitul scutit;

reduceri de impozit pe profit calculate potrivit legii

(=) Impozitul pe profit datorat

(-) Impozitul pe profit pe anul curent plătit, cumulat de la începutul anului

(=) Impozitul pe profit de plată sau impozitul pe profit de recuperat

Înregistrările care se fac în acest sens sunt:

691 “Cheltuieli cu impozitul pe profit” = 441 “Impozitul pe profit”

și

441 “Impozitul pe profit” = 512 “Conturi curente la bănci”

Redăm în continuare, o declarație de impunere (simplificată) care cuprinde un exemplu de calcul a profitului, atunci când s-a înregistrat pierdere (luna decembrie).

DECLARAȚIE LUNARĂ

privind impozitul pe profit în lei

Venituri din exploatare 1100

Cheltuieli aferente veniturilor din exploatare 840

Profit (pierdere) din exploatare (1-2) 260

Venituri financiare 500

Cheltuieli financiare 940

Profit (pierdere) financiară (4-5) 440

Venituri extraordinare 304

Cheltuieli extraordinare 200

Profit (Pierderi) extraordinare 104

Profit (pierderi) Total (Rd. 3+6+9) -76

Elemente similare veniturilor 0

Elemente similare cheltuielilor 0

Rezultatul dupa includerea elementelor similare

Veniturilor si cheltuielilor ( rd10+rd11-rd12) -76

Amortizarea finala 0

Cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs

valutar raportate din perioada precedenta 0

Rezerva legala deductibila 0

Rezerva deductibila constituita la banci,fonduri

de garantare ,soc de credit iopotecar si coop. de credit 0

Alte sume deductibile 0

Total deduceri(rd14 la rd 18) 0

Dividende primite de la alta pers juridica roamana 0

Alte venituri neimpozabile 0

Total venituri neimpozabile (rd20-rd21) 0

Profit / pierdere -76

Cheltuieli cu impozitul pe profit 110

Cheltuieli cu impozit pe profitul/venitul

relizat in strainatate 110

Amenzi și penalități 26

Cheltuieli pentru protocol, reclamă

și publicitate care depășesc limitele

prevăzute de lege 24

Cheltuieli de sponsorizaresi/sau mecenat,burse private 25

Cheltuieli cu amortizarea contabila 0

Cheltuieli cu provizioanele si rezervele care depasesc limita

prevazuta de lege 85

Cheltuieli cu dobanzile nedeductibile care nu sunt

raportate pentru perioada urmatoare 0

Cheltuieli cu dobanzile si diferentele de curs valutar

raportate pentru perioada urmatoare 0

Cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile 0

Alte cheltuieli nedeductibile 0

Total cheltuieli nedeductibile (rd24 la rd34) 270

Total profit impozabil/pierdere fiscala pe anul de raportare,

inainte de raportarea pierderilor 194

Pierdere fiscala in perioada curenta de raportat in

perioada urmatoare 0

Pierdere fiscala din anii precedenti 0

Profit impozabil/pierdere fiscala de recuperat din anii

urmatori(rd36-rd37-rd38) 194

Total impozit pe profit(rd40.1 la rd40.2) din care 48

40.1.Impozit aferent profitului ce se

impoziteaza cu cota de 16% 48

40.2.Impozit de 5% aplicat venit din activitatea barurilor de noapte,

cluburi de noapte, a cazinourilor si discotecilor sau pariuri sportive 0

Total credit fiscal 0

41.1.Credit fiscal extern 0

41.2.Impozit pe profit scutit 0

41.3.Reduceri de impozit pe profit calculat potrivit legii in vigoare 0

Impozitul pe profit datorat (rd. 40-rd41) 48

Sume reprezentand sponsorizari/sau mecenat,burse

private in limita prevazuta de lege 0

Impozitul pe profit datorat (rd. 42-rd43) 48

Impozitul pe profit stabilit in urma inspectiei fiscale

pe anul fiscal de raportare si care se inreg in indic din formular 0

Impozitul pe profit pe anul de raportare din

formularul 100 110

Impozitu pe venitul microintreprinderilor declarat

pe anul de raportare din formularul 100 0

Diferenta de impozitul pe profit datorat

(rd. 44-rd45-rd46-rd47) 0

Diferenta de impozitul pe profit de recuperat

(rd45+rd46+rd47-rd44) 62

Înregistrarea contabilă generată este:

441 = 691 62

“Impozit pe profit” “Cheltuieli privind impozitul

pe profit”

Metoda impozitului amânat. Ea se concentrează asupra diferențelor temporare (diferența dintre valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii și valoarea sa fiscală).

2.4. Distribuirea profitului

Ca regulă autonomă, distribuirea profitului se efectuează în conformitate cu prevederile Codului Fiscal din 22 decembrie 2003, cu modificarile aduse prin Legea 372/28 decembrie 2012 .

Repartizare profitului se inregistreaza in contabilitate pe destinatii , dupa aprobarea situatiilor fianciare anuale. Repartizarea profitului se efectuaza cu prevederile legale in vigoare – alin.(3) art.222 cuprins in OMFP 1752/2005.

Dividendele repartizate detinatorilor de actiuni,propuse sau declarate dupa data bilantului, precum si celelalte repartizari similare efectuate din profit, nu trebuiesc recunoscute ca datorii la data bilantului.

Reflectarea în contabilitate a profitului repartizat pe destinații se prezintă astfel:

a) constituirea rezervelor legale (suma distribuită = profitul brut x procentul de constituire potrivit prevederilor reglementărilor contabile; o asemenea prevedere rezervă numai distribuirea deductibilă fiscal, în caz contrar se aplică prevederile Legii nr. 31/1990):

129 “Repartizarea profitului” = 1061 “Rezerve legale”

b) acoperirea pierderilor din anii precedenți:

129 “Repartizarea profitului” = 117 “Rezultatul reportat”

c) alte rezerve ca surse de finanțare aferente facilităților fiscale la impozitul pe profit:

129 “Repartizarea profitului” = 1068 “Alte rezerve”

d) constituirea fondului de participare a salariaților la profit, pentru procentul de până la 10% în cazul societăților comerciale cu capital majoritar de stat și până la 5% la regiile autonome, iar la agenții economici cu capital majoritar sau integral privat, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau asociaților. Procentul se aplică la profitul net contabil diminuat cu distribuirea la fondul de rezervă și la acoperirea pierderilor:

129 “Repartizarea profitului” = 424 “Prime reprezentând participarea

personalului la profit”

e) minim 50% dividende cuvenite la bugetul de stat, în cazul societăților sau companiilor naționale și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat:

129 “Repartizarea profitului” = 457 “Dividende de plată”

și minimum 50% vărsăminte la bugetul de stat sau local, în cazul regiilor autonome:

129 “Repartizarea profitului” = 446 “Alte impozite, taxe și vărsăminte

asimilate”

Profitul net realizat in exercitiul financiar incheiat se evidentiaza la inceputul exercitiului financiar urmator in Rezultaul Reportat .

Evidentierea in contabilitate a destinatiior profitului contabil se efectueaza dupa adunarea generala a actionarilor sau asociatilor care a aprobat repartizarea profitului , prin inregistrarea sumelor reprezentand dividendele cuvenite actionarilor sau asociatilor,rezervelor si alte destinatii , potrivit legii – conform alin.(4) al ar.222 cuprins in OMFP 1752/2005 modificat de OMEF 2374/2012.

Astfel, sumele amintite mai sus se evidențiază, la închiderea exercițiului în rezultatul reportat:

129 = 117

“Repartizarea profitului” “Rezultatul reportat”

Reflectarea în conturile de datorii, după aprobarea de către AGA, intervine în exercițiul financiar următor:

117 = %

“Rezultatul reportat” 457

“Dividende de plată”

456

“Decontări cu asociații privind

capitalul”

446

“Alte impozite, taxe și vărsăminte

asimilate”

424

“Prime reprezentând participarea

personalului la profit”

În legătură cu distribuirea profitului pentru dividende, sunt necesare unele precizări. Astfel, în contabilitate, dividendul reprezintă orice distribuire, în bani sau în natură, în favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului și a contului de profit și pierdere, proporțional cu cota de participare la capitalul social. În principiu, dividendele ce urmează a fi distribuite, implicit impuse impozitării, se determină pe baza relației:

Dividendele sunt supuse impozitării, prin reținere la sursă, cu o cotă de 10% din suma acestora; acordarea lor se face numai în raport cu acțiunile subscrise și vărsate; termenul de plată a dividendelor este stabilit de AGA la propunerea comitetului de administrație sau al directorului etc.