Contabilitatea Si Controlul Impozitului pe Profit

Capitolul 1

Tratamente contabile privind rezultatul contabil si fiscal

1.1.Caracterizarea generala a impozitelor directe

Impozitele reprezinta o forma de prelevare a unei parti din veniturile si/sau averea persoanelor fizice si juridice la dispozitia statului in vederea acoperirii cheltuielilor publice. Aceasta prelevare se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil si fara contraprestatie directa din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza impozit.

Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.

Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan fi-nancar, deoarece acesta constituie mijlocul principal de procurare a resur-selor financiare necesare pentru acoperirea cheltuielilor publice. Pe plan so-cial, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin intermediul lor, stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul intern brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.

Elementele impozitului

 Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili.

Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata, etc.

Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia.

Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul.

Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi venitul sau averea.

Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul.

Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara, metrul patrat de suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc

Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere.

Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat statului.

Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.

Impozitele directe reprezinta forma cea mai veche de impunere. Ele s-au practicat si in oranduirile precapitaliste, insa, o extindere si o diversi-ficare mai mare au cunoscut abia in capitalism.

Impozitele directe au caracteristic faptul ca se stabilesc nominal in sarcina unor persoane fizice sau juridice, in functie de veniturile sau averea acestora, pe baza cotelor de impozit prevazute in lege. Ele se incaseaza direct de la subiectul impozitului la anumite termene dinainte stabilite.

1.2. Impozitele pe profitul persoanelor juridice

La plata acestui impozit sunt supuse persoanele fizice care au domi-ciliul sau rezidenta intr-un anumit stat, precum si cele nerezidente, care re-alizeaza venituri din surse aflate pe teritoriul acelui stat, cu unele exceptii prevazute de lege. De la plata impozitului pe venit se acorda unele scutiri, astfel in mod frecvent sunt scutiti de plata impozitului pe venit suveranii si familiile regale, diplomatii straini acreditati in tara respectiva (cu conditia reciprocitatii), uneori militarii, institutiile publice si persoanele fizice care realizeaza venituri sub nivelul minimului neimpozabil.

In practica fiscala se intalnesc doua sisteme de asezare a impozitelor pe veniturile persoanelor fizice.

Sistemul impunerii separate poate fi intalnit fie sub forma unui im-pozit unic pe venit, care permite o impunere diferentiata pentru fiecare ca-tegorie de venit in functie de natura acestuia, fie prin instituirea mai multor impozite, care vizeaza fiecare in parte venitul obtinut dintr-o anumita sursa.

Sistemul impunerii globale este cel mai frecvent intalnit si presupune cumularea tuturor veniturilor realizate de o persoana fizica, indiferent de sursa de provenienta, si supunerea venitului cumulat unui singur impozit.

Din compararea celor doua sisteme de impunere, rezulta ca impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor, in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozit, deoarece acestea din urma difera in functie de sursa de provenienta a veniturilor.

Persoanele care realizeaza venituri dn mai multe surse sunt avantajate, deoarece nu mai sunt afectate de consecintele progresivitatii impunerii, care se fac simtite prin cumularea veniturilor practicata in sistemul impunerii globale.

Pentru calcularea impozitului pe veniturile persoanelor fizice pot fi utilizate cote proportionale sau progresive. In unele tari, venitul impozabil este supus mai intai impunerii la cote proportionale si apoi impunerii in cote progresive. Cea mai frecvent utilizata este impunerea in cote progresive pe transe de venit.

Impozitul pe veniturile persoanelor fizice se stabileste, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de subiectul impozitului. Dupa stabilirea impozitului datorat statului, acesta se inregistreaza in debitul contribuabilului in registrul de rol. Incasarea impozitului stabilit asupra veniturilor din salarii, dobanzi, rente, etc. se realizeaza, de cele mai multe ori, prin stopaj la sursa, iar impozitul asupra celorlalte venituri se incaseaza direct de la contribuabili.

Nu sunt supuse impozitarii:

pensiile care nu depasesc 5 000 000 de lei pe luna si ajutoarele primite in cadrul sistemului asigurarilor sociale;

alocatiile de stat pentru copii;

pensiile de intretinere;

bursele acordate elevilor, studentilor si doctoranzilor;

dobanzile acordate pentru titlurile de stat si cele aferente depunerilor la vedere in conturi la societati bancare;

sumele sau bunurile primite ca ajutor;

donatiile;

sponsorizarile (la persoanele care le primesc);

sumele primite de asigurati in baza contractelor de asigurare de bunuri sau persoane;

veniturile obtinute din tranzactionarea valorilor mobiliare, etc.

Impunerea are ca obiect venitul efectiv realizat, determinat ca diferenta intre totalul veniturilor incasate din activitatea desfasurata si cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor. Pentru a se determina venitul impozabil, contribuabilii trebuie sa depuna, pana la data de 31 ianuarie a fiecarui an, declaratia de impunere pentru veniturile realizate in anul fiscal precedent.

Pentru calcularea impozitului cuvenit statului asupra venitului anual impozabil se aplica cote progresive compuse al caror nivel minim este de 15% pentru veniturile de pana la 3 000 000 lei. Cota de impunere maxima este de 35% si se aplica asupra veniturilor care depasesc 12 000 000 lei. Tot pe baza acestor cote se calculeaza si impozitul pe veniturile obtinute din drepturi de autor, din cesionarea, inchirierea si valorificarea unor astfel de drepturi dobandite prin mostenire.

Pentru veniturile obtinute din inchirierea, subinchirierea si din constituirea dreptului de uzufruct, impozitul se calculeaza prin aplicarea unei cote de 15% asupra venitului anual impozabil, care se obtine prin deducerea din veniturile incasate la nivelul unui an a impozitului pe cladiri, a primelor de asigurare platite si a impzitului pe teren aferente spatiului inchiriat. Daca este vorba de inchirierea sau subinchirierea de camere mobilate, se mai deduce si o cota forfetara de cheltuieli de 20% din venitul rezultat in urma scaderii impozitelor si a primelor de asigurare mentionate.

Impozitul pe profitul persoanelor juridice

Pentru stabilirea impozitului pe profitul realizat de persoanele juridice (societatile de capital), in unele tari se foloseste acelasi sistem de impunere ca in cazul persoanelor fizice, iar in altele se practica un sistem distinct. Modul in care se realizeaza impunerea profitului realizat de persoanele juridice este determinat de organizarea acestora, ca societati de persoane sau ca societati de capital.

In cazul societatilor de persoane, impunerea veniturilor acestora se face frecvent pe baza sistemului aplicat veniturilor persoanelor fizice, deoarece este dificil sa se faca distinctie intre averea fiecareia din persoanele asociate si patrimoniul societatii respective.

La societatile de capital, poate fi facuta o demarcatie neta intre averea personala a actionarilor si patrimoniul societatii deoarece actionarii raspund pentru actele si faptele societatii numai in limitele partii de capital pe care o detin. Profitul obtinut de o societate de capital se repartizeaza atat actio-narilor sub forma de dividende (proportional cu participarea lor la capital), cat si la dispozitia societatii pentru constituirea unor fonduri. Aceasta repar-tizare a profitului permite luarea in considerare a mai multor modalitati de impunere a veniturilor realizate de societatile de capital si anume:

a) se impune mai intai profitul total obtinut de societatea de capital si apoi separat profitul repartizat actionarilor sub forma de dividende. In acest caz, considerat clasic, partea din profit repartizata actionarilor este impusa de doua ori impozitarii (o data la societate si a doua oara la actionari sau asociati);

b) se impun numai dividendele, iar partea din profit lasata la dispozitia societatii de capital este scutita de impozit. Practicarea acestei metode este avantajoasa pentru societatile de capital si vizeaza simularea acestora in plasarea profitului realizat in noi investitii;

c) se impune numai partea din profit care ramane la dispozitia societatii de capital, iar dividendele repartizate actionarilor nu sunt impuse impozi-tarii. In acest caz se incalca principiul echitatii fiscale, deoarece se exone-reaza de la impunere dividendele realizate de actionari;

d) impunerea separata, mai intai a dividendelor repartizate actionarilor si apoi a partii din profit ramase la dispozitia societatii de capital.

In vederea stabilirii venitului impozabil al societatii de capital, se pleaca de la rezultaele de bilant ale acesteia, la care se adauga: soldul stocurilor (soldurile de la inceputul anului, plus intrarile din productie, minus iesirile), veniturile din castiguri de capital, dobanzile la conturile curente, veniturile din dobanzi la creditele acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a se stabili venitul impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel dereminate sa se scada: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prele-varile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege, pier-derile din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, anumite prelevari pentru scopuri social-culturale. Conditiile si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte difera de la tara la tara.

In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de societatile de capital, practica internationala permite evidentierea urmatoa-relor situatii:

a) in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprie-tarul capitalului social;

b) cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul;

c) nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a societatilor comerciale;

d) utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale;

e) utilizarea unei sing.

In vederea stabilirii venitului impozabil al societatii de capital, se pleaca de la rezultaele de bilant ale acesteia, la care se adauga: soldul stocurilor (soldurile de la inceputul anului, plus intrarile din productie, minus iesirile), veniturile din castiguri de capital, dobanzile la conturile curente, veniturile din dobanzi la creditele acordate, veniturile din chirii, etc. Pentru a se stabili venitul impozabil, urmeaza ca din veniturile brute astfel dereminate sa se scada: cheltuielile de productie, dobanzile platite, prele-varile la fondul de rezerva si la alte fonduri speciale permise de lege, pier-derile din activitatea anului curent si eventual din anii precedenti, anumite prelevari pentru scopuri social-culturale. Conditiile si limitele in care pot fi facute aceste scazaminte difera de la tara la tara.

In ceea ce priveste impozitarea propriu-zisa a profitului net obtinut de societatile de capital, practica internationala permite evidentierea urmatoa-relor situatii:

a) in unele tari cotele de impunere sunt diferentiate in functie de proprie-tarul capitalului social;

b) cotele de impunere sunt diferentiate in functie de natura activitatilor din care se obtine profitul;

c) nivelul cotelor de impunere este stabilit in functie de cifra de afaceri a societatilor comerciale;

d) utilizarea unor cote de impozit diferite, dupa cum impozitul este un venit al bugetului de stat (federal) sau al bugetelor locale;

e) utilizarea unei singure cote de impunere.

Dupa cum rezulta din cele prezentate, impozitul pe profitul societatilor de capital se calculeaza pe baza unor cote proportionale carora li se pot aplica anumite corective.

Impunerea profitului realizat de persoanele juridice se face, de regula, anual, pe baza declaratiei de impunere intocmite de acestea.

1.3. Declaratia privind impozitul pe profit

1.3.1. Depunerea declaratiei

Contribuabilii au obligația să depună o declarație anuală de impozit pe profit până la data de 25 aprilie inclusiv a anului următor, cu excepția contribuabililor prevăzuți la art. 34 alin. (4), (5), (11), care depun declarația anuală de impozit pe profit până la termenele prevăzute în cadrul acestor alineate.

Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitului pe profit.

1.3.2. Impozitul pe profit datorat la sfarsitul anului

Pentru anul 2011, contribuabilii aplică următoarele reguli:

a) pentru trimestrul al II-lea se compară impozitul pe profit datorat la sfârșitul trimestrului cu impozitul minim anual, recalculat în mod corespunzător pentru perioada 1 mai—30 iunie 2011, prin împărțirea impozitului minim anual la 12 luni și înmulțirea cu numărul de luni aferent perioadei respective;

b) pentru trimestrele al III-lea și al IV-lea se compară impozitul pe profit datorat la sfârșitul fiecărui trimestru cu impozitul minim anual, recalculat în mod corespunzător pentru trimestrul respectiv, prin împărțirea impozitului minim anual la 12 luni și înmulțirea cu numărul de luni aferent trimestrului respectiv.

Pentru anul 2011, contribuabilii efectuează în continuare plățile anticipate în contul impozitului pe profit stabilite.

În situația în care contribuabilii au înregistrat în anul 2010 pierdere fiscală, aceștia efectuează plăți anticipate în contul impozitului pe profit în sumă de o pătrime din impozitul minim annual.

Pentru anul 2011, contribuabilii pentru definitivarea impozitului pe profit anual, aplică prevederile art. 18 alin. (2) prin compararea impozitului pe profit datorat la sfârșitul anului fiscal cu impozitul minim anual, prevăzut la art. 18 alin. (3).

1.4. Elemente privind controlul impozitului pe profit

1.4.1. Obiective ale controlului privind impozitul pe profit

Controlul impozitului pe profit se realizeaza de catre organele fiscale, carora le revine sarcina de a constata daca impozitul a fost corect determinat, daca contribuabilul a completat si depus declaratiile de impunere.

In situaria in care acestea considera ca stabilirea impozitului nu a fost facuta conform legii, vor face un nou calcul al impozitului si vor comunica in scris contribuabilului modul de stabilire al acestuia.

Pentru nerespectarea prevederilor legale platitorii vor fi sanctionati conform reglementarilor legale in materie.

1.4..2. Obiectivele controlului privind persoanele obligate la plata si sfera
de cuprindere a impozitului pe profit

Se va verifica daca:

S-au luat în calcul toate profiturile, câstigurile si cresterile de active din orice sursa, inclusiv orice operatiuni efectuate în favoarea asociatiilor respectiv actionarilor într-un an fiscal.

Daca metoda de evaluare a patrimoniului a fost aceeasi pe tot parcursul exercitiului financiar.

Metoda de evaluare pote fi schimbata în cursul exercitiului prin aprobarea DGFPCFS judeteana sau a municipiului Bucuresti în urma prezentarii influientelor asupra sitatiei patrimoniale si financiare precum si asupra nivelului impozitului pe profit. Pentru aceasta contribuabilul trebuie sa depuna o cerere însotita de documente justificative pâna la data de 30 septembrie a fiecarui an, iar modificarea metodelor de evaluare va opera începând cu anul fiscal urmator aprobarii date.

Daca la determinarea profitului unui an fiscal s-a luat în calcul totalitatea veniturilor încasate sau de încasat, indiferent de natura lor.

Veniturile utilizate în vederea reflectarii corecte a profitului impozabil sunt:

–         contravaloarea marfurilor livrate;

–         valoarea bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat dreptul de proprietate;

–         valoarea prestarilor de servicii facturate plus câstiguri din orice sursa, din orice operatii care conduc la cresterea valorii activului, la care se adauga cheltuieli efectuate pentru pentru realizarea acestor venituri.

În detaliu veniturile înregistrate trebuie sa cuprinda:

I.     venituri din exploatare:

–       vânzarea produselor, marfurilor, serviciilor prestate

–       venituri din alte activitati din productia stocata, din imobilizari

–       subventii de exploatare

–       alte venituri sau câstiguri de exploatare

II.  venituri financiare:

–       venituri din participatii

–       venituri din titluri de plasament, din actiuni, creante imobilizate

–       venituri din diferente de curs valutar, din dobânzi, scontari

–       alte venituri financiare

venituri exceptionale:

venituri provenite din operatii de gestiune:

despagubiri si penalitati

–       venituri provenite din operatiuni de capital:

subventii pentru investitii

alte venituri exceptionale

Daca cheltuielile deduse sunt numai cele aferente realizarii profitului. Aceste cheltuieli sunt:

-cheltuieli de exploatare:

-cheltuieli cu materiile prime, materiale, marfuri

-cheltuieli cu serviciile executate de terti

– cheltuieli cu personalul, impozite si taxe, varsaminte asimilate

– cheltuieli financiare:

–         cheltuieli privind titlurile de plasament cedate

–         cheltuieli din diferenta de curs valutar

–         cheltuieli din dobânzi

–         pierderi din creante legate de participatie

–         alte cheltuieli financiare

– cheltuieli exceptionale:

cheltuieli privind operatiunile de capital

cheltuieli privind operatiunile de gestiune

Daca se respecta metodologia de actualizare la inflatie si anume daca actualizarea la inflatie a elementelor patrimoniale se efectueaza începând cu luna în care are loc modificarea acesteia si pâna la sfârsitul anului fiscal.

Daca pierderea înregistrata si actualizata la inflatie este recuperata din profiturile impozabile din urmatorii 5 ani fiscali consecutivi.

Daca în impozitul pe profit au fost luate în considerare si cheltuieli stabilite ca fiind nedeductibile conform O.G.70/1994 si anume:

-impozitul pe profit datorat

-impozitul pe veniturile realizate în strainatate

-amortizarea peste limitele prevazute de lege

-amenzile si penalitatile datorate autoritatilor române si straine

-cheltuieli ce depasesc limitele de protocol, reclama si publicitate, prevazute în legea bugetara actuala

-sume utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor peste limitele prevazute de lege

-cheltuieli de sponsorizare ce depasesc cotele reglementate

-cheltuieli cu dobânzele ce pot fi deduse de contribuabili, reprezentând o suma egala cu venitul din dobânzi plus suma reprezentând 20% din alte venituri realizate

-partea de cheltuieli cu dobânzile ramase nedeductibile, se repartizeaza în anii urmatori în masura în care sunt deductibile

amortizarea se face conform prevederilor legale în vigoare

-cheltuielile cu reparatiile sau îmbunatatiri aduse mijloacelor fixe pe subgrupe sunt deductibile în limita de 5% din soldul grupei de la începutul anului fiscal, diferenta adaugându-se la soldul grupei de la sfârsitul anului fiscal.

Se considera cheltuieli deductibile cele care sunt aferente realizarii profitului si în limita prevederilor legale.

Daca fondul de rezerva a fost constituit în limita de 5% din profitul contabil anual, pâna ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul ocial.

Daca impozitul pe profit s-a platit lunar în avans în cuantum de 1/12 din impozitul pe profit aferent anului fiscal precedent.

Daca sumele aferente platilor în avans au fost actualizate în functie de indicele de inflatie dintre începutul anului fiscal si cel al lunii precedente în care se face plata.

Daca s-a considerat impozit pe profit pentru anul fiscal precedent, suma obligatiei fiscale din acest an, fara a se lua în calcul deducerile pentru platile în avans ale impozitului, care s-au efectuat în acest an, precum si creditul fiscal extern.

Daca declaratia de impunere a fost depusa pentru anul fiscal precedent pâna la 15 mai inclusiv a fiecarui an, data pâna la care trebuie platit si impozitul datorat.

Alte dispozitii cu caracter general privind metodologia de control în cadrul impozitului pe profit si a altor impozite si taxe datorate bugetului:

1.     Constatarea, controlul, urmarirea si încasarea impozitelor precum si a majorarilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonanta, se efectueaza de organele fiscale din subordinea directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat judetene si a municipiului Bucuresti.

2.     Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unitati fiscale autorizat, are dreptul de a intra în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului fara o înstiintare prealabila, în scopul determinarii obligatiilor fiscale ale acestuia sau al colectarii impozitelor datorate si neplatite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afara acestora numai cu autorizarea scrisa a conducerii unitatii fiscale, justificata de necesitatea controlului.

3.     În verificarile facute conform legii un inspector fiscal poate:

lua un extras sau face o copie a oricarui document sau înregistrari contabile;

retine orice document sau element material care poate constitui o proba sau o dovada în determinarea obligatiilor fiscale ale contribuabilului ;

sa solicite ajutorul si cooperarea contribuabilului sau persoanelor care îl reprezinta în vederea realizarii controlului.

În vederea determinarii obligatiilor fiscale potrivit prevederilor prezentei ordonante, organele fiscale au dreptul de a controla si:

– operatiunile care au drept scop evitarea si diminuarea platii impozitelor;

– operatiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociatiilor actionarilor sau persoanelor ce actioneaza în numele acestora.

– datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi facute sau garantate de actionari, asociati sau de persoanele ce actioneaza în numele acestora, în vederea reflectarii reale a operatiunii.

1.4.3. Controlul privind scutirea de la plata impozitului pe profit

În sfera și atenția controlului fiscal se include și respectarea prevederilor Codului fiscal cu privire la scutirile de la plata impozitului pe profit, astfel:

Mircea Boulescu, Saptamanal economic national, nr.2/2005, Tribuna Economica, p.37

Veniturile obținute de către cultele religioase din activitățile economice menționate care sunt utilizate în alte scopuri decât cele arătate mai sus se supun imobilizării bazei impozabile, din veniturile obținute se scad cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri.

Organizațiile nonprofit, sindicale și cele patronale datorează impozit pe profit pentru partea din profit impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele pe tipuri de venituri (litera B.1.) sau cele din activități economice realizate până la echivalentul în lei a 15000 euro într-un an fiscal.

1.4.4. Circumscrierea controlului in anul fiscal/perioada fiscala

Controlul fiscal privind impozitul pe profit se circumscrie la anulu fiscal care este anul calendaristic și, în funcție de caz, la perioada impozabilă. Când un contribuabil se înființează sau încetează să mai existe în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă, ce se supune controlului di anul calendaristic pentru care contribuabilul a existat.

În cazul înființării unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilă începe de la data:

– înregistrării acestuia la Registrul Comerțului, dacă are această obligație;

– înregistrările la registrul ținut la înstanțele judecătorești competente, dacă are această obligație;

– încheierii sau, după caz, a punerii în aplicare a contractelor de asociere, în cazul asocierilor care nu dau naștere unei noi persoane juridice.

Perioada impozitabilă se încheie, în cazul divizărilor sau fuziunilor care au ca efect juridic încetarea existenței persoanelor juridice supuse acestor operațiuni, la data:

– înregistrării în Registrul Comerțului a noii sicietăți sau a ultimei dintre ele, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăți noi;

– înscrierii în Registrul Comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social al societății absorbante.

În cazul lichidării unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilă încetează o dată cu data radierii din registrul unde a fost înregistrată înființarea acestuia.

1.4.5. Controlul aplicarii cotelor de impozit pe profit

OBIECTIV al controlului fiscal este și modul de aplicare a cotelor de impozit pe profit care, de regulă, se aplică asupra profitului impozabil. Cotele de impozitare sunt de 25% pentru anul 2004 și de 16% începând cu data de 1 ianuarie 2005 și se aplică asupra profitului impozabil.

Prin excepție, în cazul vânzării-cesionării proprietăților imobiliare și a titlurilor imobiliare și a titlurilor de participare, cota de impozitare este de 10% și se aplică la diferența dintre câștigurile și pierderile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietăților imobiliare situate în România și a titlurilor de participare deținute de o persoană juridică română.

Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri în baza unui contract de asociere, și la care impozitul îe profit datorat pentru aceste activități este mai mic decât 5% din veniturile respective, sunt obligați să plătească un impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.

Controlul fiscal examinează dacă acești contribuabili își îndeplinesc obligația de a organiza și conduce evidența contabilă pentru a se cunoaște veniturile și cheltuielile corespunzătoare activităților respective.

La determinarea profitului aferent acestor activități se iau în calcul și cheltuielile de conducere și administrare și alte cheltuieli comune ale contribuabilului, proporțional cu veniturile obținute din aceste activități.

În cazul în care impozitul pe profit datorat este mai mic decât 5% din veniturile obținute din aceste activități, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri.

Acestea se adaugă la valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activități.

Veniturile care se iau în calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt venituri aferente activităților respective, înregistrate în conformitate cu reglementările contabile.

1.5. Contestarea actelor de control

Conform Codului de Procedura Fiscala contastarea acele de control se pot contesta in urmatoarele situatii:

Art. 172 Contestația la executare silită

(1) Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

(2) Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă nu sunt aplicabile.

(3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

(4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Art. 173 Termen de contestare

(1) Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când:

a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod;

b) contestatorul a luat cunoștință, potrivit lit. a), de refuzul organului de executare de a îndeplini un act de executare;

c) cel interesat a luat cunoștință, potrivit lit. a), de eliberarea sau distribuirea sumelor pe care le contestă.

(2) Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.

(3) Neintroducerea contestației în termenul prevăzut la alin. (2) nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.

Art. 174 Judecarea contestației

(1) La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.

(2) La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate comună cu alte persoane.

(3) Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.

(4) În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.

(5) În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 50 lei (RON) la 1.000 lei (RON).

1.6. Contabilitatea impozitului pe profit

Pentru o perioada îndelungata de timp, dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a fixa reguli de evaluare sau metode de prezentare a conturilor anuale. Subordonarea contabilitatii fata de fiscalitate poate fi justificata de cel putin doua explicatii:

în absenta unei reguli contabile specifice, norma fiscala se impunea ca norma practica;

fiscalitatea era preocupata de regulile determinarii bazelor de impozitare datorita necesitatii de acoperire a cheltuielilor publice din impozite.

Pe plan international nevoia de informare a unei game largi de utilizatori a dat nastere unui adevarat drept contabil, complet ,,nealterat” de dreptul fiscal. Fiecare dintre cele doua discipline are autonomia sa, dispune de o reglementare specifica si poseda, în consecinta, domeniul sau propriu de interventie. Datorita autonomiei celor doua drepturi, în principiu, natura documentelor de întocmit este cea care conditioneaza regula de drept ce trebuie aplicata:

E în plan contabil, pentru determinare conturilor anuale este obligatorie aplicarea regulii contabile (asa cum rezulta ea din planul contabil general), chiar daca este semnificativ diferita de cea fiscala.

E în plan fiscal, trebuie aplicate dispozitiile dreptului fiscal, divergentele eventuale cu dreptul contabil implicând corectarea rezultatului contabil. În orice alta situatie, regulile contabile sunt aplicabile.

În practica exista însa numeroase puncte de divergenta între dreptul fiscal si cel contabil. Deseori apare situatia în care conducatorii întreprinderii trebuie sa faca o alegere foarte delicata între obligatia de a prezenta conturile anuale (respectând principiul imaginii fidele) si dorinta de a optimiza costul fiscal al activitatii lor. În acest caz, aplicarea regulilor contabile poate duce la aparitia unor erori din punct de vedere fiscal, care ot atrage dupa ele penalitati.

Pentru eliminarea acestor erori este necesara atentionare organelor fiscale cu privire la pozitia detinuta de întreprindere si motivelor care au dus la o asemenea abordare. În acest scop, în anexele ce însotesc bilantul contabil, contul de profit si pierdere sunt mentionate regulile si metodele contabile folosite, modalitatile de evaluare aplicate, în special daca exista

posibilitatea alegerii între mai multe metode, indicate si justificate derogarilor de la principiile generale.

1.6.1 Rezultatul contabil si rezultatul fiscal(Rezultatul contabil,Determinarea profitului impozabil)

Rezultatul unei activitati economice este tratat din doua puncte de vedere: rezultat contabil si rezultat fiscal. Consecintele obtinerii unui tip sau altul de rezultat sunt diferite, în functie de natura rezultatului.

Astfel, un deficit contabil este o contraperformanta pe care întreprinderea trebuie sa o corecteze cât mai repede posibil, pentru a nu influenta în mod negativ activitatea viitoare a firmei, fiind pusa în joc însasi existenta firmei.

Nu la fel stau lucrurile în cazul unui deficit fiscal , care, datorita posibilitatii de reportare, constituie de fapt un atu ce va fi folosit de firma în functie de posibilitatile oferite de legislatie.

Conform normelor legale în vigoare, profitul impozabil se determina ca diferenta între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s -a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv din câstiguri de orice sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal1, la care se

adauga cheltuielile nedeductibile.

Contabilitatea româneasca, ca si în multe alte tari, este conectata la fiscalitate. Bilantul contabil este destinat nevoilor proprii de informare si altor terti (în afara de stat), netinând cont de constrângerile fiscale. În lipsa unui bilant fiscal, care sa fie destinat fiscului pentru impunere, pentru obtinerea rezultatului impozabil (fiscal) sunt necesare câteva prelucrari

extracontabile.

Rezultatul contabil (rezultat brut al exercitiului sau rezultatul exercitiului înainte de impozitare) se calculeaza având în vedere cerintele unei contabilitati de angajament si respectând principiul independentei exercitiului.

Rezultatul brut al exercitiului corectat cu deducerile fiscale si cheltuielile nedeductibile din punct de vedere fiscal permite obtinerea rezultatului fiscal (profit impozabil sau pierdere fiscala).

Rezultatul contabil = Venituri totale – Cheltuieli totale

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil – Reduceri fiscale +

+ Elemente nedeductibile fiscal

Pentru determinarea veniturilor exercitiului se iau în calcul toate câstigurile din orice sursa, inclusiv cele realizate din investitiile financiare.

În cazul livrarilor de bunuri mobile si al vânzarii bunurilor immobile cu plata în rate, precum si în cadrul contractelor de leasing financiar, valoarea ratelor scadente se înregistreaza la venituri impozabile la termenele prevazute în contract

În general, cheltuielile sunt deductibile în aceeasi maniera, atât pentru a calcula rezultatul contabil, cât si rezultatul fiscal.

Prin exceptie, anumite cheltuieli se deduc dupa regulile obisnuite pentru calculul rezultatului contabil, dar nu pot fi deduse pentru calculul rezultatului fiscal.

Determinarea profitului impozabil

Profitul impozabil se calculeaza ca diferenta între veniturile obtinute din livrarea bunurilor mobile, serviciilor prestate si lucrarilor executate, din vânzarea bunurilor imobile, inclusiv câstigurile din orice sursa, si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si se adauga cheltuielile nedeductibile.

Veniturile reprezinta sumele sau valorile încasate ori de încasat si includ:

venituri din exploatare, respectiv:

– venituri din vânzarea produselor, lucrarilor executate si

serviciilor prestate;

– venituri din productia stocata;

– venituri din productia de imobilizari;

– venituri din subventii de exploatare;

– venituri din cedarea activelor.

venituri financiare

– venituri din participatii;

– venituri din alte imobilizari financiare;

– venituri din creante imobilizate;

– venituri din diferente de curs valutar;

– venituri din dobânzi;

– venituri din sconturile obtinute;

– alte venituri financiare.

La stabilirea profitului impozabil se vor lua în calcul numai cheltuielile care concura direct la realizarea veniturilor si care se regasesc în costul produselor si serviciilor, în limitele prevazute de legislatia în vigoare.

Cheltuielile reprezinta sumele sau valorile platite ori de platit, dupa natura lor, care sunt aferente realizarii veniturilor, înregistrate în contabilitatea contribuabililor. Structura acestor cheltuieli este urmatoarea:

a) cheltuieli de exploatare:

– cheltuieli cu materii prime, materiale si marfuri;

– cheltuieli cu lucrarile si serviciile executate de terti;

– cheltuieli cu personalul;

– cheltuieli cu impozitele, taxele si varsamintele asimilate;

– cheltuieli cu amortizarea capitalului imobilizat;

– cheltuieli cu primele de asigurare care pr ivesc activele corporale fixe si circulante;

– cheltuieli cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de munca;

– contributiile care conditioneaza organizarea si functionarea activitatilor respective potrivit normelor legale în vigoare;

– alte cheltuieli de exploatare;

– cheltuieli din cedarea activelor.

b) cheltuieli financiare:

– cheltuieli privind titlurile de plasament cedate;

– cheltuieli cu diferente de curs valutar;

– cheltuieli cu dobânzile;

– pierderi din creante legate de partic ipatii;

– alte cheltuieli financiare.

c) cheltuieli extraordinare:

– cheltuieli privind calamitati naturale;

– cheltuieli privind exproprierile.

1.6.2 Impozitul pe profit (Reglementari fiscale, Calculul impozitului pe profit)
Regle mentari fiscale

Cotele de impozitare

În ceea ce priveste cota de impozitare , aceasta este de 16%, cu câteva exceptii, si anume:

pentrua ctivitatea desfasurata pe baza de licenta în zona libera se plateste o cota de 5% din profitul impozabil care corespunde acestor venituri, pâna la 31.12.2004;

în cazul Bancii Nationale a României, cota de impozit este de 80%, aplicata asupra veniturilor ramase dupa scaderea cheltuielilor deductibile si a fondului de rezerva;

orice majorare a capitalului social efectuata prin încorporarea rezervelor, precum si a profiturilor, cu exceptia rezervelor legale si a diferentelor favorabile din reevaluarea patrimoniului, se impoziteaza cu o cota de 10%.

pentru exportul de bunuri si servicii cu încasarea în valuta într-un cont din România cota de impozit este de 12,5% pentru anul 2003 iar cu data de 01.01.2004 cota este de 25%;

activitatile de natura barurilor de noapte, cluburi de noapte, discoteci si cazinouri impozitul pe profit datorat aferent acestor activitati nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activitati.

Calculul impozitului pe profit

Impozitul pe profit se calculeaza prin aplicarea unei cote procentuale asupra profitului impozabil:

Impozit pe profit = Profit impozabil x Cota de impozitare

Daca din rezultatul brut al exercitiului (rezultatul înainte de impozitare) se scade impozitul pe profit, se obtine rezultatul net al exercitiului (profit sau pierdere). Acest rezultat net al exercitiului se regaseste în soldul final al contului 121 “Profit si pierdere “, este înscris în

pasivul bilantului contabil si explicat în contul de profit si pierdere.

Deciziile privind modalitatile de repartizare (în cazul unui profit) sau acoperire (în cazul pierderilor) a rezultatului net al exercitiului sunt luate de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor, dupa caz.

Profitul impozabil se calculeaza si se evidentiaza lunar, cumulat de la începutul anului fiscal. Limitele cheltuielilor deductibile se calculeaza lunar extracontabil, astfel încât la finele anului fiscal sa se încadreze în prevederile dispozitiilor legale în vigoare.

Capitolul 2.

CONTROLUL FISCAL AL IMPOZITULUI PE PROFIT

Direcția generală de control fiscal (D.G.C.F.) este structura Ministerului Finanțelor care pune în aplicare politica guvernamentală în domeniul impozitelor și taxelor. Prin intermediul controlului fiscal, D.G.C.F. urmărește, analizează și verifică, pe baza raportărilor lunare, trimestriale și anuale ale unităților teritoriale, precum și prin deplasări la fața locului, modul de realizare a veniturilor bugetare formate din impozite și taxe.

“Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităților care au ca scop verificarea realității, legalității și sincerității declarațiilor, verificarea corectitudinii și exactității îndeplinirii, conform legii, a obligațiilor fiscale de către contribuabili, precum și activitatea de investigare și constatare a evaziunii fiscale.”

“Obligațiile fiscale cuprind:

obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile sau, după caz, impozitele datorate, taxele, contribuțiile la fondurile speciale;

obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele,

obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele care se realizează prin stopaj la sursă;

orice alte obligații legale care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicareas legilor fiscale.”

2.1. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE ORGANELOR DE CONTROL FISCAL

În exercitarea atribuțiilor ce le revin, organele de control fiscal, au dreptul:

“să verifice în totalitate sau prin sondaj orice documente, înscrisuri, registre sau evidențe contabile ale contribuabililor verificați, referitoare la obiectul controlului, să primească copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă;

să solicite contribuabililor controlați, verbal sau în scris, toate informațiile și justificările referitoare la abaterile constatate. În cazul în care se solicită răspunsul în scris, contribuabilii sunt obligați să furnizeze informațiile respective în termen de 5 zile de la primirea solicitării;

să rețină documente în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în condițiile legii, acte, înscrisuri, registre și documente financiar-contabile sau orice element material care face dovada stabilirii, înregistrării și achitării obligațiilor fiscale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum 30 de zile. În cazuri excepționale, cu aprobarea conducerilor organelor de control fiscal, perioada de reținere a documentelor poate fi prelungită cu maximum 90 de zile;

să solicite prezența contribuabililor sau a reprezentanților legali ai acestora la sediul organului de control fiscal. Solicitarea se face în scris și cuprinde, în mod obligatoriu, data, ora și locul întâlnirii, precum și scopul acesteia. Solicitarea se comunică contribuabilului cu cel puțin 5 zile înaintea datei fixate pentru întâlnire;

sa facă constatări faptice cu privire la natura activitățilot producătoare de venituri impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori surselor impozabile;

să confiște, în condițiile legii, obiectele sau produsele reprezentând bunuri sustrase de la plata impozitelor și taxelor, precum și sumele în lei și în valută stabilite ilicit;

să stabilească obligațiile fiscale prin asimilare sau estimare, în situația în care în evidența contabilă nu există documente justificative sau contribuabilul refuză prezentarea acestora , demonstrate pe bază de înscrisuri, cu excepția cazurilor de forță majoră, în condițiile legii. Metodele și procedurile de stabilire a obligațiilor prin asimilare sau estimare vor fi aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Sarcina de a dovedi că metoda indirectă utilizată pentru stabilirea obligațiilor fiscale este incorectă revine contribuabilului;

să stabilească în sarcina contribuabilului diferențe de impozite și taxe, să calculeze majorări de întârziere, penalități și penalități de întârziere pentru neplata în termenele legale a impozitelor și/sau taxelor datorate conform prevederilor legilor fiscale;

să răspundă pentru rezultatele controlului, în limita documentelor supuse controlului și constatărilor efectuate și consemnate în actul de control;

să constate contravențiile și să aplice sancțiunile prevăzute de legile fiscale și contabile;

să dispună corectarea în contabilitate a eventualelor erori constatate după aprobarea și depunerea situațiilor financiare anuale, în anul în care au fost constatate;

să anuleze aplicarea măsurilor care contravin reglementărilor contabile și fiscale și să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabili a obligațiilor fiscale ce le revin;

să intre, în prezența contribuabilului sau reprezentantului legal al acestuia ori în prezența altei persoane desemnate de contribuabil, în orice incintă a sediului în care își desfășoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care există bunuri impozabile ori în care se desfășoară activități producătoare de venituri. Accesul este permis în cursul programului normal de lucru al contribuabilului, iar în afara acestuia, numai cu autorizarea scrisă a conduceriii organului de control fiscal sau, după caz, a conducerii seviciilor de de specialitate ale autorităților administrației publice locale și cu acordul contribuabilului;

să verifice modul de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de organele de control fiscal;

o) să beneficieze de protecție din partea organelor abilitate ale statului, la solicitarea acestora” .

Organele de control fiscal au următoarele obligații:

“să cunoască și aplice corect, cu obiectivitate și profesionalism prevederile legislației contabile și fiscale și normele de aplicare a acestora;

să prezinte contribuabilului verificat legitimația de control și ordinul de serviciu;

să efectueze controlul în așa fel încât să afecteze cât mai puțin activitatea curentă a contribuabililor verificați;

să acorde atenție întrebărilor, nelămuririlor, reclamațiilor contribuabililor și să dea dovadă de înțelegere și solicitudine în soluționarea acestora, potrivit legii;

să întocmească și să depună la sediul unității de care aparține actele de control privind rezultatele verificării, potrivit metodologiei de control;

să utilizeze cu eficiență timpul de control, să păstreze și să apere secretul operațiunilor contribuabililor verificați;

să nu angajeze direct sau indirect relații de afaceri cu persoane fizice sau juridice controlate, relații care pot afecta îndeplinirea cu corectitudine a sarcinilor de control fiscal încredințate;

să sesizeze organele urmărire penală în legătură cu anumite constatări ce ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni constatate cu ocazia exercitării atribuțiilor de control fiscal;

să nu pretindă și să nu primească nici un fel de bunuri în natură sau în bani, să nu-și creeze avantaje în legătură cu seviciul sau cu exercitarea funcției;

să consemneze, conform legii, în registrul unic de control existent la contribuabil datele privind începerea controlului, obiectivele și rezultatele sintetice ale acestuia”.

2.2. DREPTURILE ȘI OBLIGAȚIILE CONTRIBUABILILOR

Pe întreaga durată a controlului fiscal contribuabilii au dreptul:

să fie informați asupra desfășurării controlului și asupra eventualelor situații neclare;

să fie primii solicitați, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informații, explicații și justificări;

să beneficieze de asistență de specialitate;

să fie protejați pe linia secretului fiscal.

Contribuabilii au dreptul să solicite, din proprie inițiativă să fie controlați.

Contribuabilii sunt obligați să pună la dispoziția organelor fiscale toate documentele tehnico-operative, contabile și orice alte documente justificative, care stau la baza calculării corecte și în cuantumul legal a impozitelor datorate.

Documentele neprezentate cu rea credință, dovedită cu ocazia controlului fiscal efectuat la sediul, domiciliul sau reședința contribuabilului sau la sediul organului fiscal, nu vor fi luate în considerare ulterior, cu ocazia soluționării eventualelor obiecțiuni, contestații și plângeri împotriva actelor de control.

Contribuabilii care organizează și conduc contabilitate proprie, sunt obligați să păstreze evidențele contabile, precum și documentele justificative pe baza cărora s-au făcut înregistrările contabile, la sediul social declarat cu ocazia autorizării și înregistrării la organul fiscal, până la împlinirea termenului de prescripție a dreptului organelor fiscale de a stabili diferențe de impozite.

Evidențele contabile și documentele justificative se păstrează și se arhivează într-un mod adecvat, care să permită desfășurarea normală a controlului fiscal.

Măsurile dispuse ca urmare a controlului fiscal pot fi contestate de către contribuabili, potrivit legii.

2.3. REZULTATELE CONTROLULUI FISCAL

Controlul fiscal se desfășoară la sediul, domiciliul ori reședința contribuabilului, sau la sediul organului fiscal, după caz.

Controlul fiscal se poate desfășura și în oricare alt loc stabilit de comun acord cu contribuabilul, acesta din urmă având, în acest caz, obligația asigurării condițiilor și documentele necesare derulării normale a acțiunii de control.

Perioada afectată efectuării controlului fiscal este stabilită de către organele fiscale în funcție de obiectivele controlului și nu poate fi mai mare de trei luni.

Controlul fiscal la sediul, domiciliul, ori reședința contribuabilului sau la sediul organului de control fiscal, după caz se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

Prin excepție, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade, dacă la data încheierii controlului fiscal și până la împlinirea termenului de prescripție apar date suplimentare, necunoscute organului fiscal la data efectuării controlului, care influențează sau modifică rezultatele acestuia.

Rezultatele controlului fiscal se consemnează obligatoriu în procese-verbale de control, în note de constatare sau în procese-verbale de constatare a contravențiilor, după caz.

Procesul–verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare, dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului și un exemplar rămâne la contribuabil.

Procesul-verbal de control va fi structurat pe patru capitole.

Capitolul I va cuprinde date referitoare la :

unitatea fiscală care a dispus controlul fiscal;

datele inspectorului fiscal care a efectuat controlul fiscal: numele, prenumele, funcția, numărul legitimației de serviciu, numărul împuternicirii în baza căreia a efectuat controlul;

obiectivele controlului fiscal;

perioada supusă controlului fiscal;

durata desfășurării controlului fiscal;

tipul de verificare efectuată.

Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil și anume:

datele de identificare a contribuabilului supus controlului fiscal:

denumirea;

numărul de înregistrare la Registrul Comerțului;

codul fiscal;

adresa sediului social;

datele de identificare a sucursalelor sau filialelor, dacă este cazul;

forma de proprietate;

tipul activității desfășurate;

cifra de afaceri, conform ultimului bilanț contabil aprobat;

capital social subscris și cel vărsat;

persoana care asigură conducerea activității contribuabilului în timpul desfășurării controlului fiscal;

persoana care răspunde de conducerea evidențelor contabile;

persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte pe durata controlului fiscal;

numerele conturilor bancare, precum și băncile la care acestea sunt deschise;

datele privind clienții și furnizorii stabili cu care contribuabilul are relații de afaceri.

Capitolul III care reprezintă partea principală a procesului verbal, va cuprinde constatările efective ale inspectorului și va fi structurat pe impozitele care au făcut obiectul verificării.

Pentru fiecare impozit în parte vor fi avute în vedere următoarele elemente:

baza legală pentru stabilirea, calcularea și vărsarea impozitului;

constatările inspectorului, prezentate în mod concret, clar și precis, cu privire la modul de stabilire, calculare și vărsare a obligației fiscale;

dispozițiile legale încălcate, cu menționarea numărului și datei actului normativ;

consecințele fiscale ale constatărilor:

diferențele de impozite stabilite, cauzele care au condus la calculul acestora majorările de (dispoziții legale încălcate, erori de calcul, etc.), calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexă la procesul verbal;

majorările de întârziere stabilite, calculul detaliat al acestora urmând a fi prezentat într-o anexă la prezentul proces verbal;

contravențiile constatate, cu precizarea prevederilor încălcate, a amenzilor aplicate și a bazei legale pentru aplicarea acestora;

termenul de plată stabilit pentru achitarea fiecărui debit constatat;

numele, prenumele și funcția persoanelor răspunzătoare, justificările și explicațiile scrise ale acestora;

eventualele măsuri dispuse sau recomandări făcute contribuabilului pentru remedierea și intrarea în legalitate;

plățile efectuate de contribuabil, în timpul și ca urmare a controlului fiscal.

În cazul în care nu s-au constatat abateri care să genereze calcularea de diferențe se va face mențiunea corespunzătoare.

Capitolul IV al procesului verbal de control va cuprinde:

situația sintetică a constatărilor efectuate (diferențe de impozite și taxe stabilite, majorări de întârziere calculate, amenzi și penalități aplicate, compensări efectuate);

alte date și informații care ar putea fi relevante;

mențiunea ca toate documentele puse la dispoziția inspectorului au fost restituite.

Procesul verbal va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, căruia îi revine responsabilitatea pentru constatările înscrise în acesta, precum și de contribuabil sau de reprezentantul legal al acestuia.

Toate exemplarele procesului-verbal de control împreună cu anexele sale se înregistrează la registratura contribuabilului controlat, imediat după semnarea lui de către cei îndreptățiți, dându-se același număr și aceeași dată pe fiecare exemplar înregistrat.

Diferențele de impozite și taxe, majorările de întârziere și penalitățile stabilite cu ocazia controlului fiscal se plătesc în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării rezultatelor controlului. Data comunicării către contribuabil este considerată data semnării de către acesta sau de către reprezentantul său legal a procesului-verbal de control.

În cazul în care se refuză semnarea procesului-verbal de control, rezultatele controlului fiscal vor fi comunicate printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data primirii de către contribuabil a scrisorii constituind data comunicării.

Procesul-verbal de control fiscal va fi înregistrat la registratura organului de control fiscal competent în termen de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.

Nota de constatare se întocmește în situațiile când inspectorii fiscali nu constată probleme deosebite și nu consideră necesară întocmirea procesului-verbal de control. Nota de constatare prezintă structura la zi a firmei de la înființarea ei și se întocmește în două exemplare din care unul rămâne la sediul firmei.

În cazul în care, din constatările efectuate în timpul controlului, a rezultat săvârșirea unor fapte care cad sub incidența Codului penal sau al celorlalte legi cuprinzând prevederi penale, constatările se consemnează distinct, într-un Proces-verbal de constatare , cu indicarea dispozițiilor legale încălcate și a persoanelor implicate, dacă sunt cunoscute.

În cazul în care contribuabilul consideră că dispozițiile consemnate în procesul verbal sunt incorect stabilite, poate introduce cerere de revizuire

Capitolul 3.

STUDIU DE CAZ

3.1. Prezentarea generală a societății

Societatea SC SYSTEMS COMPONENTS SRL a fost înființată prin Hotărârea Guvernamentală nr.11433 din 2005.

Sediul societății este în București,Sector 3,Str.Călușarilor,Nr.5,Bl.25,Sc.A,Ap.38.

În toate actele,facturile,anunțurile emanând de la societate denumirea societății va fi precedată său urmată de inițialele “SRL”,sediul societății, numărul de înregistrare din Registrul Comerțului,capitalul social,codul de înregistrare,numărul contului și banca.

SC SYSTEMS COMPONENTS SRL este persoana juridică română având formă juridică de societate cu răspundere limitată. Societatea își desfășoară activitatea în conformitate cu legile române și cu prevederile din contractul și statutul societății.Funcționarea societății este nelimitată cu începere de la data înregistrării în Registrul Comerțului.

Scopul societății fiind de activitate de consultanță pentru afaceri și management.

Obiectul de activitate al societății nu este limitativ,el putând fi extins prin Hotărârea Adunării Generale a Asociațiilor.

Capitalul social total este de 1000 RON,integral subscris și vărsat de asociați.

Societatea a evoluat în ceea ce privește indicatorii economico-financiari astfel:

Figura 2

Figura 3

Figura 4

Figura 5

3.2. Calculul impozitului pe profit

Calculul profitului la 31.12.2010 în „ Contul de profit și pierderi”

Indicatorii financiari care stau la baza determinării profitului realizat la 31.12.2010:

1. Determinarea rezultatului din exploatare

– venituri din lucrări executate și servicii prestate 587314 RON;

– alte venituri din exploatare 8434 RON.

Total venituri din exploatare 595748 RON

– cheltuieli cu materialele consumabile 90542 RON;

– alte cheltuieli materiale 96341 RON;

– cheltuieli cu energia 1657 RON;

– cheltuieli cu salariile și contribuțiile 133996 RON;

– cheltuieli cu amortizarea 46626 RON;

– cheltuieli cu activele circulante 79686 RON;

– cheltuieli cu prestări externe 376209 RON;

– alte cheltuieli de exploatare 25215 RON.

Total cheltuieli de exploatare 850272 RON

Rezultatul din exploatare ( profit ) = venituri din exploatare – cheltuieli din exploatare

= 595748-850272=-254524 RON

2. Determinarea rezultatului financiar

– venituri financiare din dobânzi 46 RON.

Total venituri financiare 46 RON

– cheltuieli financiare cu dobânzile 3349 RON;

– alte cheltuieli financiare 950 RON.

Total cheltuieli financiare 4299 RON

Rezultatul financiar ( pierdere ) = venituri financiare – cheltuieli financiare =

=46– 4299 = -4253 RON

3. Determinarea rezultatului curent al exercițiului – Rc

Rc = ( V.expl. + V.fin. ) – ( C expl. + C fin. ) =

= (595748+ 46) – (850272+ 4299)

Rc = -258777 – pierdere

4. Determinarea rezultatului extraordinar al exercițiului

SC SYSTEMS COMPONENTS SRL nu a înregistrat venituri său cheltuieli extraordinare.

Rezultatul extraordinar = 0

5. Determinarea rezultatului brut al exercițiului – RB

RB = VT – CT unde: VT = venituri totale;

CT = cheltuieli totale.

VT = V expl. + V fin. + Vextr.

VT = 595748+ 46= 595794

CT = C expl. + C fin + C extr.

CT = 850272+4299=854571

RB = 595794 – 854571 = -258777

6. Determinarea rezultatului net al exercițiului – RN

RN = RB – IP unde: IP = impozitul pe profit.

RN = -258777 – 3766 = -262543 – pierdere.

Calculul profitului impozabil și a impozitului pe profit la 31.12.2010

SC SYSTEMS COMPONENTS SRL înregistrează la 31.12.2010 următoarele venituri și cheltuieli pentru calcului profitului.

– venituri din lucrări executate și servicii prestate 587314 RON;

– alte venituri din exploatare 8434 RON;

– venituri din dobânzi 46 RON.

Total venituri 595794 RON

– cheltuieli cu materialele consumabile 90542 RON;

– alte cheltuieli materiale 96341 RON;

– cheltuieli cu energia 1657 RON;

– cheltuieli cu salariile și contribuțiile 133996 RON;

– cheltuieli cu amortizarea 46626 RON;

– cheltuieli cu activele circulante 79686 RON;

– cheltuieli cu prestări externe 376209 RON;

– alte cheltuieli de exploatare 25215 RON;

– cheltuieli financiare cu dobânzile 3349 RON;

– alte cheltuieli financiare 950 RON.

Total cheltuieli 854571 RON

Calculul profitului total

PT = VT – CT =595794 – 854571= -258777

Calculul profitului impozabil

PI = PT – VN + CNED. = -258777 + 275417 + 6898=23538

Venituri neimpozabile = -275417

Cheltuieli nedeductibile:

amenzi, penalități

cheltuieli de protocol nedeductibile

cheltuieli cu impozitul pe profit

Total cheltuieli nedeductibile

Determinarea cheltuielilor nedeductibile de protocol:

Cheltuieli deductibile fiscal= [ VT – ( CT – Ch imp. – Ch prot. ) ] x 2%

= [595794 – (954571 – 10434 – 3458)] x 2% = 6898

Cheltuieli nedeductibile fiscal = Calcului impozitului pe profit datorat

IP = PI x 16% = 23538 x 16%

IP = 3766

3.3.Plata impozitului și depunerea declarațiilor fiscale

3.3.1. Plata impozitului pe profit

Contribuabilii au obligația de a plăti impozitul pe profit trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul.

Organizațiile nonprofit au obligația de a plăti impozitul pe profit anual, până la data de 15 februarie a anului următor celui pentru care se calculează impozitul.

Banca Națională a României, societățile comerciale bancare, persoanele juridice române și sucursalele din România ale băncilor, persoanele juridice străine, au obligația de a plăti impozitul pe profit lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.

Profitul impozabil și impozitul pe profit sunt calculate și înregistrate trimestrial, respectiv lunar în cazul Băncii Naționale a României, societăților comerciale bancare, persoanelor juridice române și sucursalelor din România ale băncilor, persoane juridice străine, cumulat de la începutul anului fiscal.

Contribuabilii care efectuează plăți trimestriale de impozit pe profit și nu au definitivat rezultatele financiare până la 31 decembrie pot achita pentru trimestrul IV impozitul pe profit datorat pe trimestrul III. Regularizarea impozitului se face după depunerea la organele fiscale a situațiilor financiare anuale.

Contribuabili care datorează impozit pe profit lunar achită pentru luna decembrie impozitul datorat pe luna noiembrie, iar regularizarea se face după depunerea situațiilor financiare anuale.

Contribuabilii care definitivează rezultatele financiare până la 31 decembrie au obligația achitării impozitului până la 15 februarie a anului următor.

Pentru neplată la termen a impozitului pe profit se datorează majorări de întârziere, potrivit Codului fiscal 2011 si OG nr.30/2011. Deci în cazul în care sumele reprezentând impozitul pe profit nu sunt plătite în termenele legale,contribuabilul este obligat la plata majorărilor de întârziere.

Majorările se determină pentru suma neplătită pe perioada cuprinsă între data la care trebuia să se realizeze plata și data la care se plătește efectiv.

Dacă se plătesc sume în plus,agentul economic poate solicită (prin cerere de restituire) organului fiscal fie compensarea sumei cu alte obligații fiscale,fie restituirea sumei.

În afară de majorări ,se pot aplica și amenzi contravenționale pentru unele fapte ce nu sunt considerate infracțiuni ,amenzi ce trebuie plătite în termen de 5 zile.

3.3.2. Declararea de impozit pe profit

Contribuabilii au obligația să depună o declarație pe profit anuală astfel:

contribuabili care au definitivat închiderea exercițiului financiar, organizațiile non profit, contribuabilii care obțin profit din cerealelor, plantelor tehnice, pomicultură și viticultură până la 15 februarie a anului următor.

contribuabilii care nu au definitivat închiderea exercițiului financiar depun declarația anuală de impozit pe profit după depunerea situațiilor financiare anuale.

SC SYSTEMS COMPONENTS SRL depune lunar declarația privind obligațiile fiscale, pentru contribuțiile privind salariile și declarația care conține obligația de plată a impozitului pe venitul realizat. ANEXA 4 și 5.

ANEXA 3

ANEXA 4

ANEXA 5

ANEXA.6