Contabilitatea Financiara Si de Gestiune la S.c. Olin Foods S.r.l

CUPRINS

INTRODUCERE

Contabilitatea este un sistem de culegere, prelucrare și transmitere a informației diferitilor utilizatori de informații. Informația contabilă dintr-o intreprindere se poate clasifica în două mari categorii: informație contabilă financiară și informație contabilă de gestiune. 

Informația contabilă financiară este destinată utilizatorilor externi, cum sunt investitorii, salariații, creditorii, guvernul sau publicul larg și este desemnată prin rapoartele financiare de sinteză sau, pe scurt, rapoartele financiare. Anual, administratorii întreprinderilor trebuie să întocmească un set de rapoarte financiare în formă standardizată, compus din: bilanț, raportul privind rezultatele financiare, raportul privind fluxul capitalului propriu, raportul privind fluxul mijloacelor bănești, politica de contabilitate și note explicative la acestea. 

Informația contabilă de gestiune este destinată utilizatorilor interni, respectiv conducerii întreprinderii. Această informație este nestandardizată, adesea ne monetară, și cuprinde informații privind costul unitar al produselor, comportamentul costurilor relativ la volumul activității sau profitabilitatea pe produs. Rapoartele sunt înaintate conducerii la intervale de timp scurte, lunar, săptămânal sau zilnic – și se circumscriu unor subdiviziuni ale întreprinderii, numite centre de responsabilitate sau de profit.

Spre deosebire de contabilitatea financiară care se organizează pe baza actelor normative și legislative în vigoare, contabilitatea de gestiune funcționează pe baza unor reguli stabilite de întreprindere, conform propriilor nevoi. Faptul separării contabilității în financiară și de gestiune nu denotă că la întreprindere există două contabilități și diverse registre de evidență. La întreprindere funcționează un singur sistem contabil, însă el este construit în așa fel, încât prin regruparea datelor inițiale tuturor utilizatorilor să le fie pusă la dispoziție acea informație, care îi va ajuta să ia decizii corecte.

Lucrarea este structurată pe trei capitole cuprinzând aspecte teoretice și practice legate de contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune.

În capitolul 1 intitulat ,,Aspecte teoretice privind contabilitatea financiară și de gestiune” am prezentat succint aspecte teoretice privind obiectivele, funcțiile și organizarea contabilității de gestiune.

Societatea utilizată ca și exemplu în cadrul acestei lucrări este S.C. OLIN FOODS S.R.L. din Brașov, care are ca obiect principal de activitate activități specifice pentru restaurante și alimentație publică. Mai multe detalii se găsesc în conținutul capitolului 2, intitulat „Prezentarea S.C. OLIN FOODS S.R.L.

Cel de-al treilea capitol, „Studiul de caz în cadrul S.C. OLIN FOODS S.R.L.” reprezintă punctul culminant al lucrării, conținutul acestuia fiind alcătuit din prezentarea procedeului de catering al societății, apoi implementarea acestuia în departamentul financiar.

Lipsa de timp din zilele noastre, conduce la alegerea de a simplifica și diminua anumite etape din viața noastră, una dintre acestea fiind petrecerea timpului în bucătărie pentru a găti, fapt pentru care cel puțin 10 % din populația activă, preferă modalitatea de a comanda mâncarea, atât la servici cât și seara acasă, pentru a se putea dedica altor activități. Acest lucru aduce beneficii de ambele părți atât pentru populația activă deoarece economisește timp, cât și pentru firmele de catering.

Am ales această temă deoarece în lucrarea de față ne propunem să relevăm modul concret în care o firmă prestatoare de servicii, din sectorul alimentației publice, din restaurante, a patruns și s-a menținut în cadrul unei piețe cu o concurență foarte puternică și mai mult de atât, a găsit resursele necesare extinderii afacerii, dezvoltând ideea de servire prin catering, idee menită să atragă și să satisfacă în condiții superioare nevoile și dorințele clienților actuali și viitori, prin preocuparea permanentă pentru creșterea, diversificarea și îmbunatățirea calității ofertei de produse și servicii.

CAP. I: ASPECTE TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI DE GESTIUNE

Ca disciplină științifică cu statut propriu în familia științelor sociale, contabilitatea are un obiect propriu, o metodă proprie, descoperă legi și stabilește legități și dispune de un vocabular ce îi aparține. Pentru grupul de fapte și de fenomene de care se ocupă și pe care le interpretează ca știință, ea asigură o condensare de cunoștiințe, o explicare cauzală a faptelor și fenomenelor cercetate precum și prevederea viitorului curs al acestora. Contabilitatea nu este un ,,scop în sine” ci atunci când demersul fixat de știința contabilității se circumscrie universului mișcărilor de valori exprimabile în bani și a raporturilor economico-juridicecare generează decontări bănești aparținând unei entități economico-sociale date și într-o anumită perioadă de timp ea reprezintă un sistem informațional care cunatifică, prelucrează și comunică ,,informații financiare” despre acea entitate economică.

În cadrul acestui sistem informațional pot fi făcute distincții între două sectoare. Unul este contabilitatea financiară iar cel de-al doilea contabilitatea de gestiune.

1.1 CONTABILITATEA FINANCIARĂ ȘI CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Contabilitatea este un limbaj specific de vehiculare a informațiilor, limbaj care descrie evenimente cuantificate în unități monetare. Contabilitatea este un sistem de organizare, codificare și transmitere a infomațiilor descriptive. Limbajul contabil nu este exhaustive deoarece informațiile pe care le formulează și comunică sunt private cu prudență putând creea doar o imagine parțială asupra vieții unei entități.

Comunicarea informațiilor prin limbajul contabil pornește de la ideea alocării resurselor in vederea atingerii unui scop sau obiectiv, în sfera larga a resurselor inclucându-se atât mijloacele financiare, tehnice cât și resursele umane. Resursele sunt administrate de către un gestionar care decide atât alocarea cât și utilizarea lor și care are nevoie de informații privind consecințele alocării resurselor în vederea optimizării raportului resurse consumate – rezultate obținute. Informațiile vizează și nevoia de comparare a alocării reale cu cea prevăzută, a consecințelor reale cu cele previzionate. Sursa unor astfel de informații este contabilitatea în ansamblul ei.

Contabilitatea furnizează informații pentru toate categoriile de utilizatori, externi și interni, informații pe care aceștia își fundamentează deciziile de alocare a resurselor. Existența celor două categorii de beneficiari de informații contabile conduce la separarea contabilității în două părți prin care să se satisfacă nevoia de informare atât generală cât și de detaliu. În consecință se poate vorbi despre o contabilitate financiară sau generală și una de gestiune.

Sistemul dualist de contabilitate, este aplicat și în unitătile economice din România, ceea ce asigură:

pe de o parte, transparența informațiilor contabile, accesul nestingherit al tuturor utilizatorilor la aceste informații în concordanță cu imperativele democratizării vieții economice;

pe de altă parte, confidențialitatea datelor, secretul economic, avându-se în vedere că economia de piață este o economie concurențială.

Contabilitatea financiară este orientată spre înregistrarea acelor tranzacții care asigură întocmirea situațiilor financiare și furnizează informații referitoare la performanță și la poziția financiară a unei entități la un anumit moment. Informațiile furnizate ajută managementul să controleze la nivel general principalele funcții ale unei afaceri: producție, desfacere, administrație, finanțe, lipsind detaliile privind eficiența. Situațiile financiare vizează trecutul, dar viitorul nu poat efi neglijat și în special planificarea și controlul. Elaborarea diferitelor bugete cum ar fi: bugetul vânzărilor, producției, trezoreriei, cheltuielilor de capital, reprezintă unul din aspectele de bază ale planificării.

Contabilitatea de gestiune sau contabilitatea costurilor reprezintă clasificarea, înregistrarea și alocarea cheltuielilor în scopul determinării costurilor produselor, lucrărilor, serviciilor și prezentarea informațiilor necesare în scopul controlulul și drept ghid pentru conducere. Contabilitatea costurilor presupune aplicarea unor principii, tehnici și metode de calcul și analiză a costurilor pentru diferitele părți structurale ale unei organizații.

Legăturile dintre contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune pot fi analizate în raport cu următoarele criterii:

Obiective principale. Contabilitatea generală, denumită și financiară, oferă o vedere globală și sintetică a conturilor unităților patrimoniale, având ca obiectiv principal furnizarea informațiilor necesare atât pentru necesitățile proprii cât și în relațiile acesteia cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane juridice sau fizice. Spre deosebire de aceasta, contabilitatea de gestiune oferă o imagine detaliată a fiecărei activități, de unde și denumirea de analitică, având ca obiective principale: calcularea costurilor, controlul de gestiune, controlul bugetar și altele.

Organizare și conducere. Contabilitatea financiară are la bază norme unitare privind organizarea și conducerea acesteia, prevăzute în Legea Contabilității nr 82/1991, care au caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale. Ea se ține în limba română și în monedă națională, precum și în valută. Contabilitatea de gestiune se organizează de fiecare unitate patrimonială în funcție de specificul activității și necesitățile proprii ale acesteia. Alături de valori monetare, ea integrează numeroase măsuri fizice (cantități de materii prime, număr de ore lucrate, timp de funcționare a utilajelor etc.). Organizarea și conducerea unei contabilități de gestiune este deci, facultativă, în timp ce organizarea și conducerea contabilității financiare este obligatorie pentru toți agenții economici.

Cadrul de analiză. Contabilitatea financiară tinde să analizeze, în principal, fluxurile dintre unitatea patrimonială și exteriorul acesteia, adică fluxurile externe (cu mediul ei economic, social și administrativ), în timp ce contabilitatea de gestiune, analizează fluxurile interne în vederea determinării costurilor producției.

Modul de lucru. Spre deosebire de contabilitatea financiară care este puternic formalizată și obligatorie pentru toate unitățile patrimoniale, contabilitatea de gestiune este organizată pe principii și baze proprii fiecărei unități patrimoniale. Deoarece este orientată cu precădere spre controlul intern, orice normalizare a contabilității de gestiune ar echivala cu o îngrădire. La prima vedere s-ar părea că, pentru contabilitatea de gestiune nu există nici un cadru legal. În fiecare țară însă, în planul contabil sunt propuse principii generale ale contabilității de gestiune în ansamblul ei și ale calculației costurilor în special. Întreprinderile vor alege din aceste principii pe cele pe care le consideră adecvate scopului lor.

O comparație între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune, prin prisma celor prezentate mai sus, poate fi pusă în evidență schematic ca în tabelul nr.1.1.

Tabelul nr.1.1

Deosebiri între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune

Reglemetările contabile românești au fost elaborate cu scopul de a permite agenților economici să utilizeze un sistem contabil și de gestiune care conține: o parte „standardizată” (normalizată), cuprinzând reguli de terminologie, de evaluare și de prezentare pentru a obține situații financiare care să dea “o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului”, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute (contabilitatea financiară) și o parte „nestandardizată ” cu precizări practice pentru a permite fiecărei unități patrimoniale să-și elaboreze propriile evidențe și instrumente de gestiune adaptate nevoilor și specificului acestora (contabie vor alege din aceste principii pe cele pe care le consideră adecvate scopului lor.

O comparație între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune, prin prisma celor prezentate mai sus, poate fi pusă în evidență schematic ca în tabelul nr.1.1.

Tabelul nr.1.1

Deosebiri între contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune

Reglemetările contabile românești au fost elaborate cu scopul de a permite agenților economici să utilizeze un sistem contabil și de gestiune care conține: o parte „standardizată” (normalizată), cuprinzând reguli de terminologie, de evaluare și de prezentare pentru a obține situații financiare care să dea “o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului”, a situațiilor financiare și a rezultatelor obținute (contabilitatea financiară) și o parte „nestandardizată ” cu precizări practice pentru a permite fiecărei unități patrimoniale să-și elaboreze propriile evidențe și instrumente de gestiune adaptate nevoilor și specificului acestora (contabilitatea de gestiune).

Conform definiției date de Planul Contabil General francez: „contabilitatea analitică de exploatare este un mod de tratare a datelor, ale cărei obiective esențiale sunt, pe de o parte, cunoașterea costurilor diferitelor funcțiuni asumate de către întreprindere, determinarea bazelor de evaluare ale anumitor elemente din bilanțul întreprinderii, explicarea rezultatelor calculând costurile produselor (bunuri și servicii) pentru a le compara cu prețurile de vânzare corespunzătoare, iar pe de altă parte, efectuarea previziunilor pentru veniturile și cheltuielile de exploatare, constatarea realizării acestora și explicarea diferențelor rezultate, în general ea trebuie să furnizeze toate elementele de natură să clarifice luarea deciziilor”.

Contabilitatea de gestiune, potrivit reglementărilor contabile românești în vigoare, asigură: ,,înregistrarea operațiunilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit, după caz, precum și calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc., din unitățile de producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare și alte domenii de activitate” .

În aceste condiții contabilitatea de gestiune apare ca o contabilitate analitică a exploatării, obiectul acesteia constituindu-l calculația analitică a costurilor.

Contabilitatea de gestiune, în opinia altor autori, constituie un element al procesului de management al organizațiilor. Ea este orientată asupra unui aspect cheie al activității organizaționale, pe care-l are în vedere într-o perspectivă proprie: obținerea și utilizarea resurselor. Contabilitatea de gestiune se juxtapune pe alte elemente ale procesului de gestiune care sunt centre privind alte aspecte cheie ale activității organizaționale: alegerea orientărilor, alocarea responsabilităților, obținerea implicării resurselor, controlul și adaptarea.

Contabilitatea de gestiune are ca obiect „evidența, calculația, analiza și controlul costurilor și rezultatelor analitice prin prisma componentelor activităților consumatoare de resurse și producătoare de rezultate, pe subdiviziuni organizatorice ale întreprinderii”.

Unul dintre autori consemna: “contabilitatea de gestiune nu poate, în nici un caz, să fie o contabilitate încremenită într-un scenariu unic și, cu atât mai mult, ea nu poate fi normativă”.

Este semnificativă definiția dată contabilității de gestiune de către Asociația Națională a Contabililor din Statele Unite ale Americii: „procesul de identificare, măsurare, colectare, analiză, pregătire, interpretare și transmitere a informației financiare utilizate de conducerea unei întreprinderi pentru planificare, evaluarea și controlul folosirii corespunzătoare și responsabile a resurselor sale”.

În doctrina contabilă vest-europeană, în special cea franceză, se definește contabilitatea de gestiune drept „o tehnică de analiză a activității unei întreprinderi, o modalitate de prelucrare a datelor, pe care contabilitatea financiară i le-a furnizat”, având în principal următoarele obiective:

cunoașterea costurilor diferitelor funcții ale întreprinderii (de producție, comerciale, administrativă, cercetare-dezvoltare), ale produselor fabricate, lucrărilor executate, și serviciilor prestate (inclusiv a producției în curs);

determinarea bazelor de evaluare a anumitor active (stocuri și producție imobilizată) obținute din producție proprie, înregistrate în contabilitatea financiară la “cost de producție” (noțiune strict definită și limitată la anumite elemente precise);

analiza rezultatelor prin compararea costurilor cu veniturile obținute;

elaborarea previziunilor privind cheltuielile și veniturile curente, în principal prin întocmirea de bugete;

calculul diferențelor în scopul obținerii indicatorilor de gestiune, care ar permite explicarea eventualelor abateri de la previziuni

Potrivit reglementărilor contabile românești contabilitatea de gestiune asigură o gestionare eficientă a patrimoniului prin furnizarea următoarelor categorii de informații:

informații legate de costul bunurilor, lucrărilor, serviciilor, pentru persoanele juridice care desfășoară activități de producție, prestări de servicii, precum și de costul bunurilor vândute pentru persoanele juridice care desfășoară activitate de comerț;

informații care stau la baza bugetării și controlului activității de exploatare;

informații necesare analizelor financiare în vederea fundamentării deciziilor manageriale privind conducerea activității interne.

1.2 CONTABILITATEA FINANCIARĂ ÎN ROMÂNIA

1.2.1 Obiectul și metoda contabilității

Până în prezent nu s-a găsit, și nici în viitorul apropiat nu se preconizează un alt mijloc de înlocuire a contabilității la nivelul entităților economice.

Numai contabilitatea poate oferi informații precise pe care să se sprijine deciziile managerului. El trebuie să dispună de acest „tablou de bord” cu multiple cadrane care este contabilitatea modernă.

În condițiile actuale ale României, sfera și funcțiile contabilității suferă modificări succesive și adânci impuse, pe de o parte de necesitățile sporite de informații la nivelul agenților economici, iar pe de altă parte de evoluția procedeelor tehnicii de înregistrare și de prelucrare a informației.

Dezvoltarea contabilității a fost și este continuu impulsionată de cerințele mereu crescânde ale activității economice în funcție de care a trebuit și trebuie să se perfecționeze neîncetat.

România se află astăzi în plin proces de aliniere a sistemului său contabil cu directivele contabile europene și prin intermediul acestora cu normele internaționale (IAS/IFRS).

Convergența contabilă este considerată un proces ireversibil, fiind determinată de nevoia de comparabilitate a raportărilor financiare, impusă de mondializarea economiilor, cu predilecție a piețelor financiare.

Nevoia de convergență în contabilitate presupune adaptarea și desfășurarea unor activități riguros organizate ce pot fi asimilate dreptului contabil internațional, concretizate în Standardele Internaționale de Raportare Financiară.

Obiectul contabilității întreprinderii îl formează patrimoniul acesteia, rezultatele financiare și elementele extrapatrimoniale.

Metoda contabilității conturează modul de studiu a obiectului acestei discipline științifice precum și mijloacele utilizate pentru realizarea sarcinilor sale.

Dată fiind complexitatea obiectului de studiu, metoda contabilității este constituită dintr-un sistem logic de principii și procedee de lucru.

Principalele procedee specifice metodei contabilității sunt:

a) Dubla reprezentare

b) Dubla înregistrare

c) Înregistrarea cronologică și sistematică

d) Înregistarea sintetică și analitică

e) Generalizarea și sintetizarea informațiilor în raportările financiare anuale.

Obiectivul fundamental al contabilității îl costituie furnizarea de informații care să ofere o imagine fidelă a situației patrimoniului și rezultatelor obținute. Înfăptuirea imaginii fidele de către contabilitate necesită ca informațiile furnizate de către aceasta să îndeplinească următoarele condiții:

datele contabile să fie înregistrate în timp util pentru a putea fi prelucrate și utilizate;

informațiile contabile să ofere utilizatorilor o descriere adecvată, să fie corecte și complete;

contabilizarea faptelor să fie în acord cu baza lor juridică și legală;

informațiile de sinteză să servească utilizatorilor pentru luarea deciziilor economice;

informațiile să rezulte din aplicarea cu bună credință a regulilor și procedurilor contabile.

1.2.2 Organizarea și conducerea contabilității în România

Contabilitatea financiară – oferă informații publice având ca obiect înregistrarea operațiunilor economice ce afectează patrimoniul (poziția financiară) întreprinderii și care este destinată, în principal, determinării rezultatului financiar, motive pentru care nu sunt diferențieri de substanță în organizarea și conducerea acesteia de la o unitate la alta, și prin urmare, are caracter unitar și obligatoriu.

Contabilitatea financiară prezintă următoarele caracteristici:

se realizează după o schemă normalizată;

furnizează, în principal, informații despre patrimoniu (poziția financiară) organismelor și persoanelor externe întreprinderii;

prezintă patrimoniul (poziția financiară) întreprinderii într-o versiune globală, fără a oferi informații de detaliu;

rezultatul financiar prezentat prin situațiile financiare are în vedere, în mod curent, un ciclu de un an, numit și exercițiu financiar.

Până în anul 1990 contabilitatea românească a fost puternic influențată de experiența și influența unor țări europene mai mult sau mai puțin dezvoltate, în deosebi al țărilor ce făceau parte din așa-zisul „lagăr socialist”. În perioada de după cel de al doilea război mondial sistemul contabil românesc „a urmat suporonarea necondiționată a interesului statului totalitar, susținerea economiei centralizate”.

Etapizarea evoluției contabilității românești de după anul 1990 se poate face astfel:

a) Perioada 1991-1993, caracterizată princontroverse pe plan doctrinar dintre adepții unei reforme contabile în România. Au fost emise planuri de conturi ale „momentului” prin care din planul de conturi vechi au fost eliminate unele conturi, s-au introdus altele, s-a modificat simbolul și elementele câtorva conturi.

b) Perioada 1994-1999, în care s-a implementat un sistem contabil dualist inspirat din sistemul latino-european, pentru care s-a asigurat o consultanță de specialitate din partea Franței.

c) În anul 1999 a început o nouă etapă a evoluției contabilității românești marcată de armonizarea contabilității naționale cu Directivele Europene de profil și Standardele Internaționale de Contabilitate. A fost emis OMF nr. 403/1999 care ulterior a fost înlocuit cu OMFP nr. 94/2001.

d) În anul 2002 s-a emis OMFP nr. 306/26.02.2002 pentru aprobarea Reglementărilor contabile simplificate armonizate cu Directivele europene. Aceste reglementări erau prevăzute pentru entitățile care nu se încadrau într-un prag de semnificație prevăzut pentru două din următoarele trei criterii: cifra de afaceri, totalul activelor și numărul mediu de salariați.

e) În anul 2005 s-a emis OMFP 1752/2005 pentru reglementări contabile conforme cu directivele europene, ordin care a abogat OMFP 94/2001 respectiv OMFP 306/2002.

Potrivit acestui ordin toate entitățile economice folosesc, începând cu 1 ianuarie 2006, asemenea reglementări contabile de conformitate cu Directivele Comunității Economice Europene, dar ele sunt împărțite în două categorii:

entități mari și foarte mari;

entități mijlocii și mici.

Criteriul de departajare al acestor entități este următorul prag de semnificație:

total active: 3.650.000 euro;

cifra de afaceri: 7.300.000 euro;

număr mediu de salariați pe parcrsul exercițiului financiar: 50.

Entitățile care la data bilanțului depășesc limitele a două dintre aceste criterii de normare:

conduc contabilitatea conform cu directivele europene;

întocmesc un set de situații financiarede bază, format din 5 componente, considerat „set complet”: bilanț, cont de profit și pierderi, situația modificărilor capitalului propriu, situația fluxurilor de trezorerie, note explicative la situațiile financiare anuale;

sunt auditate de auditori financiari autorizați.

Entitățile care la data bilanțului nu depășesc limitele a două dintre criteriile de normare prezentate mai sus:

conduc aceeași contabilitate conformă cu directivele europene;

întocmesc situațiile financiare anuale simplificate (3 componente obligatorii bilanț, cont de profit și pierderi, note explicative la situațiile financiare anuale simplificate);

sunt certificate potrivit legii, de cenzori aleși de adunarea generală.

Modalitățile de ținere a contabilității, în prezent, în România, sunt:

Prin compartimente distincte, constituite sub forma serviciului, biroului, compartimentului de contabilitate sau financiar contabil din cadrul unei entități economice, conduse de persoane cu studii economice superioare. Conducătorul compartimentului financiar-contabil răspunde, împreună cu persoanele din subordine, de ținerea contabilității potrivit legii;

Prin persoane juridice sau fizice autorizate de către Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (CECCAR). Răspunderea pentru ținerea corectă și la zi a contabilității revine persoanei juridice sau fizice autorizate. Persoanele fizice autorizate sunt cele care au calitatea de expert contabil sau contabil autorizat, dobândită în urma examenului și care lucrează ca și liberi profesioniști.

Forma de înregistrare contabilă poate fi definită ca ansamblul mijloacelor de lucru existente și a modalităților de utilizare a acestora folosite în contabilitatea curentă a întreprinderilor.

Ea asigură înregistrarea documentelor justificative în ordine cronologică (în ordinea documentelor sau a numărului de ordine al acestora) și sistematică (după natura și felul lor) privitoare la toate operațiunile economice ale entităților economice.

O formă de înregistrare contabilă presupune îmbinarea următoarelor elemente:

formularistica de lucru utilizată;

modul de completare a formularisticii de lucru;

tehnica de calcul utilizată.

În decursul timpului, formele de înregistrare contabilă au evoluat, s-au perfecționat continuu. Formele de înregistrare contabilă cu cea mai mare răspândire la întreprinderile din România sunt:

forma de înregistrare contabilă „maestru-șah”;

forma de înregistrare contabilă „pe jurnale”;

forme de înregistrare contabilă adaptate la echipamentele moderne de prelucrare a datelor.

Pentru îndeplinirea obiectivelor ce-i revin, contabilitatea trebuie să se folosească, printre altele, și de planul de conturi.

Planul de conturi românesc se bazează pe clasificarea zecimală a conturilor și se prezintă sub forma unei liste de conturi sintetice.

În planul de conturi regăsim trei elemente:

a) Clasele de conturi. Sunt simbolizate cu o cifră de la 1 la 9.

Clasele 1-8 aparțin contabilității financiare, fiind grupate în:

Conturi bilanțiere (clasele 1-5);

Conturi de rezultate (clasele 6-7);

Conturi speciale (clasa 8).

Clasa 9 aparține contabilității de gestiune.

b) Grupele de conturi. Sunt formate din două cifre, din care prima cifră aparține clasei în care se încadrează grupa. Ele nu sunt operaționale în sensul că nu se folosesc la contarea operațiilor care fac obiectul înregistrărilor în contabilitate.

c) Conturile sintetice. Sunt operaționale, adică se folosesc în contabilitatea curentă pentru contarea și înregistrarea operațiilor economice. Se prezintă în două forme și anume:

▪ conturi sintetice de gradul I, care sunt simbolizate cu trei cifre.

▪ conturi sintetice de gradul II sunt cele simbolizate cu patru cifre și provin din detalierea conturilor cu trei cifre.

Dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice se face de către fiecare entitate economică în funcție de specificul activității și necesitățile proprii.

1.3 CONTABILITATEA DE GESTIUNE

Contabilitatea de gestiune servește managerilor de la diferite nivele organizatorice ale întreprinderii, oferind acestora informații referitoare la eficiența activității pe care o conduc și la factorii de influență a acesteia.

Prin obiectul său contabilitatea de gestiune are aplicabilitate la nivelul întreprinderilor de producție și de prestări servicii.

Specificul contabilității de gestiune este identificarea, colectarea, măsurarea, clasificarea și raportarea informațiilor folosite de utilizatorii (beneficiarii) interni în îndeplinirea funcțiilor de bază ale managementului: planificare; coordonare; organizare; decizie și control.

Putem spune astfel că sistemul informațional al contabilității de gestiune este un sistem care generează ieșiri folosind intrările și procesele necesare să satisfacă obiectivele specifice managementului.

Procesele sunt inima sistemului informațional al contabilității de gestiune, ele constând în colectarea, măsurarea, stocarea, analiza, raportarea și administrarea (conducerea) informațiilor. Ieșirile contabilității de gestiune sunt reprezentate de: costurile prestabilite, controlul operativ, costurile efective și rapoartele finale.

Modelul operațional al unui sistem informațional al contabilității de gestiune se poate reprezenta grafic ca în figura 1.1.

Figura 1.1. Modelul operațional al unui sistem informațional al contabilității de gestiune

Contabilitatea de gestiune are la bază un sistem flexibil bazat pe trei obiective manageriale majore:

1) să ofere informații despre costurile produselor, lucrărilor și serviciilor și alte informații interesante pentru management;

2) să ofere informațiile necesare pentru planificare, control și evaluare;

3) să ofere informațiile necesare luării deciziilor.

Aceste trei mari obiective arată că managerii și ceilalți utilizatori au nevoie de contabilitatea de gestiune, dar și de a ști cum să o folosească. Informațiile contabilității de gestiune îi pot ajuta pe manageri în identificarea, rezolvarea problemelor precum și în evaluarea performanțelor obținute (informația contabilă fiind necesară și folosită în toate fazele managementului). Mai mult decât atât, nevoia de informații a contabilității de gestiune nu e limitată la întreprinderile de producție, ea apare la toate tipurile de unități economice, atât cele de producție, cât și cele de comerț și servicii .

Obiectul principal al contabilității de gestiune fiind calculul costurilor, apare confuzia între contabilitatea costurilor și contabilitatea de gestiune. Între cele două există o strânsă legătură, neputându-se delimita cu exactitate întinderea fiecăreia.

Astfel, contabilitatea costurilor vizează măsurarea rezultatelor obținute de compartimentele unei întreprinderi pe produse și servicii, pe când obiectul contabilității de gestiune este mult mai amplu.

1.3.1 Funcțiile contabilității de gestiune

Funcțiile care caracterizează contabilitatea de gestiune, în opinia unor autori sunt:

Previzionare, planificare și control. Având la bază un sistem predeterminat se pot identifica și analiza cauzele abaterilor (în special cele negative), care apar ca urmare a decalajelor înregistrate între activitatea efectivă și cea planificată. Rolul cel mai important îl are contabilul (din cadrul compartimentului de contabilitate de gestiune), care se implică în planificarea și formularea strategiei, ținând cont de obiectivele stabilite de unitatea patrimonială.

Comunicare. Informațiile furnizate de către compartimentul de contabilitate de gestiune trebuie să fie clare, concise, simplificate sub raport al conținutului informațional (situații, tabele, grafice, rapoarte), astfel încât utilizatorii lor (celelalte compartimente sau conducerea unității patrimoniale) să le poată înțelege cu ușurință și utiliza în luarea deciziilor corespunzătoare.

Flexibilitate, instruire. Compartimentul de contabilitate deține un rol important în cadrul „actului” de informare. Cunoscând foarte bine atribuțiile celorlalte compartimente cu care comunică și cooperează în mod eficient, acesta contribuie și la instruirea utilizatorilor care beneficiază de informațiile necesare, dând dovadă de flexibilitate, pentru a răspunde rapid la schimbările apărute în mediul unității patrimoniale.

Informare. Conducătorul compartimentului de contabilitate de gestiune sau „managerul de informare”, cum a fost el denumit de către L. Chadwick, trebuie să transmită informațiile relevante managementului unității patrimoniale în cel mai scurt timp (de regulă la intervale de timp foarte mici sau ori de câte ori este nevoie) pentru a lua decizii corespunzătoare. Rapoartele întocmite de către “managerul de informare” permit conducerii unității patrimoniale să reacționeze rapid la problemele sau situațiile neprevăzute întâlnite pe parcursul derulării activității. Contabilitatea de gestiune servește drept bază a contabilității bugetare. Ea furnizează informațiile cu caracter previzional privind cheltuielile și veniturile ce vor fi comparate cu rezultatele efectiv obținute. Studiul abaterilor determinate ca diferență între aceste elemente constituie metoda privilegiată a controlului de gestiune care dă posibilitatea selecționării măsurilor de îmbunătățire.

În opinia unui alt autor, alături de funcțiile menționate mai putem adăuga:

Funcția de măsurare a consumurilor privind producția și desfacerea ei. Principiul fundamental al eficienței economice, cu minimum de efort, maximum de randament și necesitatea protejării mediului natural în care activează întreprinderea ca organism, implică, în mod necesar, măsurarea consumurilor de factori ai procesului de producție, efectuate în scopul producerii de bunuri materiale, lucrări și servicii. Indicatorul valoric, cu caracter sintetic al acestor consumuri este costul producției, a cărui mărime trebuie dimensionată corect prin calculul economic. Conducerea modernă a activității economice impune măsurarea consumurilor productive, sub toate aspectele relevante, atât înainte cât și concomitent cu desfășurarea procesului de producere a bunurilor care constituie purtători de costuri.

Optimizarea costurilor vizează alocarea unor resurse limitate, distribuite în funcție de prioritățile cerințelor și competitivitatea execuției. Costul este factorul intern al rentabilității. Reducerea costurilor în general, a cheltuielilor materiale în special, constituie o problemă esențială a economiei întreprinderilor românești în etapa actuală. Funcția de optimizare este legată cu precădere de antecalcul, ca mod de a gândi mărimea costurilor și a rezultatelor financiare. Ea nu poate ignora însă nici urmărirea costurilor, deoarece pe o asemenea bază se pot formula raționamente în antecalcul.

1.3.2 Organizarea contabilității de gestiune

Potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, persoanele juridice prevăzute la art. 1, alin.(1) din lege au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, inclusiv contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.

Potrivit reglementărilor contabile românești în vigoare, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității de gestiune adaptate la specificul activității revine administratorului sau altei persoane juridice care are obligația gestionării unității respective.

Implementarea metodei de organizare a contabilității de gestiune pentru care s-a optat presupune: identificarea purtătorilor de costuri și a unităților de calculație, stabilirea locurilor, sectoarelor de cheltuieli, stabilirea sectorului de documente și formulare de evidență necesare pentru identificarea, colectarea și prelucrarea datelor privind cheltuielile și producția obținută și raportarea abaterilor în cadrul controlului bugetar.

Organizarea și conducerea unei contabilități de gestiune, care să prezinte interes deosebit pentru managerii unităților patrimoniale, trebuie să permită, în principal, controlul factorilor de producție în vederea obținerii unor produse, lucrări și servicii de calitate, cu costuri raționale. În funcție de obiectivele fundamentale ale contabilității de gestiune se disting ca structuri ale organizării acestora:

organizarea determinării costurilor de producție ale produselor, lucrărilor și serviciilor executate;

organizarea determinării rezultatelor și rentabilității;

organizarea bugetării activității;

organizarea controlului de gestiune.

Pentru a evidenția elementele caracteristice fiecărei structuri se impune ca directorul financiar contabil (contabilul șef sau o altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție) să stabilească procedurile interne privind organizarea și conducerea contabilității de gestiune. În acest sens se ridică o serie de probleme printre care :

precizarea organelor care execută lucrările contabilității de gestiune, apelându-se la una din următoarele modalități:

separarea activităților de calculație a costurilor de cele de analiză și fundamentarea deciziilor. Astfel, lucrările de calculație a costurilor pot fi efectuate în cadrul unui compartiment distinct, denumit „post-calcul”, subordonat directorului economic, sau în cadrul compartimentului financiar contabil, în timp ce antecalculația și elaborarea bugetelor pe feluri de activități se realizează în cadrul compartimentului plan-dezvoltare;

concentrarea lucrărilor de calculație a costurilor într-un singur compartiment funcțional, cunoscut sub denumirea de „Costuri, prețuri și analize economice”.

alegerea metodei de organizare a evidenței analitice a cheltuielilor de producție și de calculație a costurilor cât și a elaborării bugetelor, care să corespundă cel mai bine managementului întreprinderii;

precizarea perioadelor de executare a lucrărilor de calculație și de bugetare a costurilor, aspect care vizează cu precădere executarea la timp a acestora, în vederea luării deciziilor privind activitatea viitoare.

Folosirea conturilor contabile, precum și simbolizarea acestora se efectuează astfel încât sistemul de stocare și de accesare a informațiilor obținute să fie flexibil și să permită o gamă largă de opțiuni.

La organizarea contabilității de gestiune se va urmări ca informațiile obținute să satisfacă atât necesitățile de informare existente, cât și pe cele în continuă schimbare.

Procedeele și tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune se stabilesc în funcție de caracteristicile calitative ale informațiilor cerute de utilizatori, precum și de particularitățile activității desfășurate.

Există opinii potrivit cărora contabilitatea de gestiune și controlul de gestiune, împreună, reprezintă o parte importantă a instrumentelor care asigură managementul performant.

1.3.3 Sistemul de conturi a contabilității de gestiune

Contabilității de gestiune îi este rezervată clasa a noua a Planului General de Conturi, numită "Conturi de gestiune". Această clasă cuprinde trei grupe de conturi (în planul de conturi din România): Grupa 90 Decontări interne; Grupa 92 Conturi de calculație și Grupa 93 Costul producției.

Din grupa 90 “Decontări interne” fac parte conturile:

901 "Decontări interne privind cheltuielile";

902 "Decontări interne privind producția obținută";

903 "Decontări interne privind diferențele de preț".

Contul 901 "Decontări interne privind cheltuielile" ține evidența decontărilor interne privind cheltuielile de bază și auxiliare, cheltuielile indirecte de producție, cheltuielile generale de administrație, cheltuielile de desfacere și stabilește diferența dintre prețurile de înregistrare (prestabilite sau cu ridicata) și costul efectiv al produselor finite, semifabricatelor din producția proprie destinate vânzării, lucrărilor executate și serviciilor prestate care formează producția marfă a întreprinderii.

Este un cont bifuncțional.

Se creditează în cursul lunii, prin debitul conturilor 921"Cheltuielile activității de bază", 922 "Cheltuielile activităților auxiliare", 923 "Cheltuieli indirecte de producție", 924 "Cheltuieli generale de administrație", 925 "Cheltuieli de desfacere", cu formula contabilă:

Deci, creditul acestuia are rolul unui cont de reflectare a cheltuielilor preluate din contabilitatea financiară în contabilitatea de gestiune.

Se debitează la sfârșitul lunii, cu prețul de înregistrare a produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate, prin creditul contului 931 "Costul producției obținute", precum și cu diferențele de preț dintre prețurile de înregistrare și costurile efective ale produselor, lucrărilor și serviciilor, prin creditul contului 903 "Decontări interne privind diferențele de preț", cu formula contabilă:

Debitul contului 901 poate juca rolul unui cont de rezultate al contabilității de gestiune, el putând fi defalcat în analitice pe fiecare produs, lucrare sau serviciu, iar prețul de înregistrare fiind prețul de livrare (negociat prin contractele încheiate cu clienții). Astfel, pentru fiecare produs sau lucrare în parte există un cont analitic al contului 901, care reflectă atât costul efectiv (în debit), cât și prețul de livrare (în credit) și rezultatul financiar (profit, în cazul soldului creditor al contului, sau pierdere, în cazul soldului debitor al contului).

Contul 902 "Decontări interne privind producția obținută" ține evidența decontărilor interne privind costul producției obținute în cursul lunii, la preț de înregistrare (prestabilit sau cu ridicata). Acest cont are rolul de a stabili diferențele dintre prețurile de înregistrare și costurile efective ale produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate. El se poate detalia pe fiecare produs, lucrare sau serviciu în parte, îndeplinind astfel rolul unui cont de rezultate.

Este un cont bifuncțional.

Se creditează în cursul lunii, cu prețul de înregistrare al producției obținute, prin debitul contului 931 "Costul producției obținute", cu formula contabilă:

Se debitează la sfârșitul lunii, prin creditul conturilor 921"Cheltuielile activității de bază", 922 "Cheltuielile activităților auxiliare" și 925 "Cheltuieli de desfacere" cu formula contabilă:

După efectuarea acestor două înregistrări se analizează soldul contului 902.

Dacă soldul contului 902 este creditor rezultă o diferență favorabilă, adică valoarea producției obținute la preț de livrare este mai mare decât costurile efective aferente producției obținute, iar dacă soldul contului 902 este debitor rezultă o diferență nefavorabilă, adică valoarea producției obținute la preț de livrare este mai mică decât costurile efective aferente producției obținute. Diferența favorabilă se înregistrează în roșu (cu minus), iar cea nefavorabilă în negru (cu plus), cu următoarea formulă contabilă:

După această ultimă înregistrare contul 902 prezintă sold zero.

Dacă la finele perioadei întreprinderea obține producție neterminată aceasta se înregistrează, la cost efectiv, în debitul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută” și în creditul contului 933 „Costul producției în curs de execuție”. În acest caz contul 902 va prezenta la finele lunii sold debitor. La începutul lunii următoare, prin destocarea producției neterminate, valoarea la cost de producție a producției neterminate se reia în gestiune, prin debitul contului 933 și creditul contului 902. În această situație se întocmesc următoarele două formule contabile:

stocarea producției neterminate, la finele lunii curente:

destocarea producției neterminate, la începutul lunii următoare:

Contul 903 "Decontări interne privind diferențele de preț" este un cont de transfer a diferențelor de preț calculate la sfârșitul lunii, între contul de calcul al acestora (creditul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”) și debitul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile.

Este un cont de activ și funcționează numai la finele lunii, astfel:

– se debitează prin creditul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută";

– se creditează, prin debitul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile", conform următoarelor formule contabile:

Grupa 92 "Conturi de calculație" cuprinde 5 conturi operaționale:

921 "Cheltuielile activității de bază";

922 "Cheltuielile activităților auxiliare";

923 "Cheltuieli indirecte de producție";

924 "Cheltuieli generale de administrație";

925 "Cheltuieli de desfacere".

Toate aceste conturi sun conturi de activ, iar la finele lunii prezintă sold zero.

Contul 921 "Cheltuielile activității de bază" ține evidența cheltuielilor aferente activității de bază a întreprinderii (obținerea de produse finite și semifabricate, executarea de lucrări sau prestarea de servicii). Acest cont se poate dezvolta în analitice pe fiecare produs, lucrare și serviciu, cu ajutorul cărora se înregistrează și se urmăresc bugetele de cheltuieli directe.

Se debitează:

– în cursul lunii, cu cheltuielile directe efective preluate din contabilitatea financiară, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile";

– la finele lunii, cu cheltuielile indirecte de producție preluate din contul 923, cu cheltuielile generale de administrație preluate din contul 924 și cu cheltuielile de desfacere preluate din contul 925, cu formula contabilă:

Se creditează la sfârșitul lunii cu:

– cheltuielile efective, pe articole de calculație, ale producției finite obținute în cursul lunii, prin debitul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută";

– costul efectiv al producției neterminate, prin debitul contului 933 "Costul producției în curs de execuție", cu formula contabilă:

Contul 922 "Cheltuielile activităților auxiliare" ține evidența cheltuielilor activităților auxiliare care au ca obiect servirea activității de bază a întreprinderii furnizând acesteia energie electrică, aburi, apă, ambalaje și scule, sau efectuând lucrări și servicii (atelier de întreținere și reparații, servicii de transporturi etc.).

Este un cont de activ.

Se debitează în cursul lunii, cu:

– cheltuielile directe aferente activităților auxiliare, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile";

– la sfârșitul lunii, cu valoarea prestațiilor reciproce executate de către secțiile auxiliare, prin creditul contului analitic corespunzător contului 922, și cu cheltuielile generale de administrație repartizate secțiilor auxiliare, prin creditul contului 924 „Cheltuieli generale de administrație”, cu formula contabilă:

Se creditează la sfârșitul lunii, cu:

– valoarea prestațiilor primite de la alte sectoare auxiliare, prin debitul contului 922, analitice corespunzătoare;

– cheltuielile aferente activităților generale de administrație, prin debitul contului 924 "Cheltuieli generale de administrație”;

– cheltuielile aferente prestațiilor către terți, prin creditul contului 901 „Decontări interne privind cheltuielile”;

– cheltuielile efective aferente producției neterminate, prin debitul contului 933 „Costul producției în curs de execuție”, cu formula contabilă:

Contul 923 "Cheltuielile indirecte de producție" ține evidența cheltuielilor indirecte cu întreținerea și funcționarea utilajelor și a cheltuielilor comune fiecărei secții de producție (de bază sau auxiliare).

Se debitează în cursul lunii, cu:

– cheltuielile efective indirecte aferente fiecărei secții de bază, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile";

– cheltuielile indirecte aferente sectoarelor auxiliare, prin creditul contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, cu formula contabilă:

Se creditează la sfârșitul lunii, cu cheltuielile indirecte repartizate asupra producției de bază, prin debitul contului 921 "Cheltuielile activității de bază", cu formula contabilă:

Contul 924 "Cheltuieli generale de administrație" ține evidența cheltuielilor ocazionate de administrarea și conducerea întreprinderii.

Se debitează în cursul lunii, cu:

– cheltuielile de administrație ale întreprinderii, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile";

– cheltuielile secțiilor auxiliare efectuate pentru administrația generală a întreprinderii, prin creditul contului 922 „Cheltuielile activităților auxiliare”, cu formula contabilă:

Se creditează la sfârșitul lunii, cu cheltuielile generale de administrație repartizate asupra secțiilor de bază, prin debitul contului 921 „Cheltuielile activității de bază”, cu formula contabilă:

Contul 925 "Cheltuieli de desfacere" ține evidența cheltuielilor efectuate în legătură cu desfacerea produselor fabricate (cheltuieli cu ambalarea produselor după predarea lor la magazie, cheltuieli de transport, manipulare, depozitare, înmagazinare, conservare, asigurare, perisabilități legale și alte cheltuieli legate de desfacerea producției marfă fabricate, lucrărilor prestate sau serviciilor executate).

Se debitează în cursul lunii, cu cheltuielile de desfacere preluate din contabilitatea financiară, prin creditul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile", cu formula contabilă:

Se creditează la sfârșitul lunii, cu cheltuielile de desfacere repartizate asupra secțiilor de bază, prin debitul contului 921 Cheltuielile activității de bază”, cu formula contabilă:

Din grupa 93 "Costul producției" fac parte conturile 931 "Costul producției obținute" și 933 "Costul producției în curs de execuție".

Contul 931 "Costul producției obținute" ține evidența producției obținute (produse finite, semifabricate destinate vânzării, lucrărilor executate și serviciilor prestate pentru terți, investiții proprii sau alte activități). El este utilizat pentru tranzitarea prețului de livrare al producției obținute între contul 902 „Decontări interne privind producția obținută” și contul 901 „Decontări interne privind cheltuielile”.

Este un cont de activ, care se defalcă pe analitice corespunzătoare produselor fabricate, lucrărilor executate și/sau serviciilor prestate, așa cum au fost defalcate conturile 901 și 902.

Se debitează în cursul lunii, cu producția obținută exprimată la preț de livrare, prin creditul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută", cu formula contabilă:

Se creditează la sfârșitul lunii, prin debitul contului 901 "Decontări interne privind cheltuielile", cu formula contabilă:

Contul 933 "Costul producției în curs de execuție" ține evidența costului efectiv al producției în curs de execuție. Este un cont de activ.

Se debitează la sfârșitul lunii, cu:

– cheltuielile efective aferente producției de bază, prin creditul contului 921 "Cheltuielile activității de bază";

– cheltuielile efective aferente producției auxiliare, prin creditul contului 922 "Cheltuielile activităților auxiliare", cu formula contabilă:

Se creditează, prin debitul contului 902 "Decontări interne privind producția obținută", cu formula contabilă:

CAP. II: PREZENTAREA S.C. OLIN FOODS S.R.L.

Restaurantul ,, PRATO” este situat în centrul vechi al Brașovului, pe strada Michael Weiss, Nr.11, dispunând de 240 de locuri în sală și pe terasa de vară, fiind dotat cu aparatură profesională de înaltă tehnologie și cu o echipă de bucătari care pun foarte mult suflet în conceperea și realizarea preparatelor. Având specific mediteranean, restaurantul este renumit pentru politica strictă de asigurare a calității serviciilor sale, raspunzând astfel satisfacerii exigențelor clienților printr-un meniu variat, de o calitate ireproșabilă, făcând din aceasta un avantaj concurențial pe aceasta piață.

Restaurantul aparține societății comerciale OLIN FOODS S.R.L. și are ca obiect de activitate, ,,activități specifice pentru restaurante și alimentație publică’’, conform codului CAEN 5530. Firma este înregistrată cu următoarele date de identificare: Cod fiscal nr. RO15623338, Număr de ordine în Registrul Comerțului: J08/2348/2003.

Instrumentele de „luptă” în mediul concurențial în care firma își desfășoară activitatea, este departamentul de marketing împreună cu departamentul managerial, aplicat prin personalul calificat și cu o experiență extraordinară în acest domeniu, reușind prin prisma unui plan bine conceput și organizat să ducă la bun sfârșit „batălia” intr-o licitație publică.

Aceasta licitație a fost câștigată de restaurantul pe care urmează să vi-l prezint și conform caietului de sarcini trebuie să asigure zilnic pregătirea, prepararea și livrarea hranei pentru un numar maxim de 500 de persoane angajate ale unei întreprinderi din împrejurimile Brașovului, iar costul mediu pentru un meniu nu trebuie să depășească 16.50 lei.

2.1 ORGANIGRAMA S.C. OLIN FOODS S.R.L

Într-o firmă modernă, fiecare angajat este dator să cunoască locul ocupat de el în cadrul mecanismului de ansamblu al firmei și să lucreze conform funcției ocupate. Pentru conducătorii care au în subordine o grupare de personal, reprezentată în organigramă printr-o „căsuță”, organigrama le servește la identificarea numelui și rangului colaboratorilor în rezolvarea problemelor complexe ale firmei, la comunicarea interstructurală, etc.

In cazul Restaurantului Prato organigrama se prezinta astfel :

Figura 2.1. Organigrama Restaurantului Prato

2.2 STRUCTURA FUNCȚIONALĂ

Societatea poate fi considerată că este formată din două mari departamente :

– departamentul economic;

– departamentul de producție.

A) Departamentul economic este alcătuit din:

Subdepartamentul comercial , care are funcția de legatură cu :

– clienții (stabilirea termenelor de livrare și a cantităților de livrat cu partenerii tradiționali, găsirea unor clienți noi)

– furnizorii (negocierea contractelor de cumparare, obtinerea unor conditii de livrare cat mai bune, gasirea si testarea de noi furnizori)

– piața de desfacere (cunoașterea cererii și ofertei existente pe piața de profil, găsirea de noi piețe de desfacere)

Serviciul financiar – contabil

– care ține evidența încasărilor și plăților în relațiile societății cu terți și evidența resurselor interne unității.

– care are ca responsabilitate evidențierea tuturor modificărilor din punct de vedere profesional cu angajații societății.

B) Structura departamentului de producție este alcătuit din:

Departamentul de pregătire aflat în subodinea bucatarului șef;

Departamentul food and beverage aflat în subordinea șefului de unitate;

Departamentul de aprovizionare.

2.3 CONTUL DE PROFIT ȘI PIERDERE

Structura contului de profit și pierdere, legată în mod direct de evaluarea performanței, sunt cheltuielile și veniturile.

Tabelul de mai jos prezentat evidențiază situația financiară a firmei pe parcursul a 3 ani. Aici se observă o creștere a cifrei de afaceri în fiecare an ceea ce denotă un management aplicat corect în ciuda apariției unei concurențe acerbe.

Tabel nr. 2.1

Contul de profit și pierderi la S.C. OLIN FOODS S.R.L.

2.4 PRODUCȚIA PREVIZIONATĂ LA S.C. OLIN FOODS S.R.L.

Situația volumului producției previzionate cunoscând prețul meniului zilnic ca fiind de 16.50 lei și numărul maxim de angajați consumatori la SC PREMIUM AEROTEC SRL este de 500 persoane, iar numărul minim de 100 persoane:

Tabel Nr. 2.2

Producția previzionată

Grafic 2.1 – Cifră afaceri anul 2013/2014

CAP. III: STUDIUL DE CAZ ÎN CADRUL “S.C. OLIN FOODS S.R.L.’’

3.1. PREZENTAREA PROCEDEULUI DE CATERING

Acest procedeu de furnizare a mâncării pentru firma Premium Aerotec, procedeu numit activitate de catering, se va desfășura astfel: în prima fază SC OLIN FOODS SRL, prin șeful de unitate alături de bucătarul șef, va concepe meniul, în fiecare luni pentru săptămâna ce va urma, după care departamentul contabil îl va redacta și va calcula prețurile astfel încât meniul să nu depașească 16.50 lei. În cazul în care meniul depășeste acest cost, bucătarul șef va înlocui un preparat. După ce acest meniu este finalizat se va transmite departamentului de marketing și celui comercial de la firma Aerotec, departamente ce vor aproba acest meniu.

Când se va da acceptul, se va trece la următoarea fază și anume aceea de transmitere în format”txt”de la departamentul contabil al firmei SC OLIN FOODS SRL, la departamentul contabil al firmei Aerotec, pentru implementarea acestui meniu în programul contabil. Dupa inserarea acestui meniu in programul de la societatea Aerotec, se va afisa acest meniu aferent saptamanii ce va urma, pentru ca angajatii de la Aerotec sa aiba timp ( c.c.a. 4 zile) pentru a – si comanda de mancare in saptamana ce va urma. O data cu inchiderea programului de comanda, datele se vor centraliza pe suport informatic in programul Ghidusu, dupa care se va trimite la societatea furnizoare de preparate, adica departamentului administrativ comenzile pe zile per numarul de portii comandate . Ulterior bucatarul sef , conform comezii centralizate cu numarul de persoane si de portii, isi va face calculul pentru materia prima ce-i va trebui in urmatoarele zile, pentru a-si comanda materia prima necesara.

Pentru o înțelegere mai bună a procedeului, vom prezenta în continuare meniul atât în limba română, cât și în limba germană, propus pentru firma SC PREMIUM AEROTEC SRL, firma cu capital nemțesc, firma pentru care SC OLIN FOODS SRL a câștigat licitația și pentru care și-a luat angajamentul de a le furniza hrana (activitate de catering), pentru următorii 2 ani, cu un preț mediu zilnic calculat meniu/persoană în valoare de 16.50 lei. Acest meniu este pentru săptămâna 14, aferent zilei de 15.04.2013.

LUNI 01.04.2013 – 14

FELUL I

CREMĂ DE LEGUME – 300ml – 2.8 lei

GEMUSE CREMESUPPE

CIORBĂ DE PUI ARDELENEASCĂ – 300ml – 3.4 lei

SIEBENBURGISHE HUHNERCHENSUPPE

BORȘ RUSESC – 300ml – 2.9 lei

RUSSISCHE SAUERSUPPE PREȚ MEDIU – 3.0 Lei

FELUL II

TOCANĂ MĂCELAREASCĂ – 150/100g – 7.80 lei

METZERS EINTOPH

PIEPT DE PUI CU SUSAN – 150/50g – 7.2 lei

HAHNCHENBRUST MIT SUSAN

FRIPTURA PĂDURARULUI – 120/120g – 8.20 lei

DES FORTERS BRATE

MÂNCARE DE DOVLECEI – 300g – 4.5 lei

ZUCHINII EINTOPF

SALATĂ DE LEGUME CU PIEPT DE PUI – 250g – 7.5 lei

GEMUSESALAT MIT HAHNCHEBRUST PREȚ MEDIU – 7.0 Lei

GARNITURI

MĂMĂLIGĂ – 200g – 0.5 lei

POLENTA

OREZ ȚĂRĂNESC – 180g – 2.4 lei

REIS MIT GEMUSE PREȚ MEDIU – 1.4 Lei

SALATĂ DE SFECLĂ – 150g – 2.1 lei

ROTE BETE SALAT

SALATĂ DE VARZĂ – 150g – 1.6 lei

KRAUT SALAT PREȚ MEDIU – 1.8 Lei

DESERT

SAVARINĂ / BOEMA -2.8 lei

MELC CU NUCĂ -2.2 lei

FRUCTE LA BUC. -1.5 lei

CHIFLĂ 2 buc/porție – 1 leu PREȚ MEDIU – 2.1 Lei

KUCHEN/OBST

TOTAL PREȚ MEDIU 16.5 LEI

Prato vă urează POFTĂ BUNĂ

Deoarece firmele nu funcționeaza în baza aceluiași program contabil, este necesară transformarea acestor date din meniu în baza unor coduri și anume: din programul contabil al firmei SC OLIN FOODS SRL care fincționează prin prisma programului WINMENTOR, un program contabil extraordinar de performant, se vor scoate codurile aferente preparatelor zilnice din meniu sub forma: Tabel Nr. 3.1

Aceste coduri vor fi introduse în programul GHIDUSU folosit de SC PREMIUM AEROTEC SRL, în urma cărora angajații acestei firme vor comanda zilnic în funcție de dorințe, felurile de mâncare dorite, petru săptămâna ce va urma, după care fondatorul acestui program va transmite zilnic către SC OLIN FOODS SRL comanda centralizată cu numărul de persoane astel:

Tabel Nr. 3.2

Fișă comandă 63 /28.03.2013

3.2 CALCULUL COSTULUI UNITAR AL FIECĂRUI PREPARAT

Tabelul următor este extras din programul societății OLIN FOODS SRL, care calculează, în funcție de meniu, costul unitar al fiecărui produs.

Costul unitar al fiecărui produs Tabelul 3.3

Grafic 3.1 Repartizarea costului unitar al fiecărui produs din totalul general

Prețurile nu includ TVA. Totalul cheltuielilor directe cu materiile prime, aferent comenzii din data de 01.04.2013 este în suma de 1.218,63 lei. Conform „Fișă comandă 63 /28.03.2013”, avem 230 persoane, și un total de 2115.764 lei fără TVA, adică 2783.90 TVA inclus, bani ce vor fi încasați de la clientul AEROTEC.

Costul complet al comenzii 63 /28.03.2013 Tabelul 3.4

Grafic 3.2 – Costul complet al comenzii din data 01.04.2013

Grafic 3.3 – Costul de producție

După cum se poate observa în tabelul de mai sus, pentru ziua de luni avem un cost total de 1422.08 lei, fără TVA, respectiv 1.763,38 lei, TVA inclus.

3.3 MONOGRAFII CONTABILE LA S.C. OLIN FOODS S.R.L.

În cele ce urmează voi prezenta câteva monografii contabile din cadrul societății. Am ales acele înregistrari care au legatură cu activitatea prezentată anterior, dar și alte înregistrări specifice unei situații financiare din luna respectivă. Dupa cum veți vedea, în luna martie societatea a achiziționat, printre altele, un autoturism, materii prime pentru producția produselor ce alcatuiesc meniul, s-au efectuat plăți prinvind chiria și salariile, urmând ca la sfârșitul lunii să se încheie contul de profit și pierdere și înregistrarea TVA-ului. Din motive de confidențialitate, înregistrările nu conțin sume reale.

Operația 1.

Achiziționarea unui autoturism

42.160 lei % = 404

34.000 2133

8.160 4426

Operația 2.

Plată numerar a chiriei către proprietar pentru spațiul închiriat

3.500 lei 612 = 5311

Operația 3.

Înregistrarea și plata salariilor:

3.1 înregistrarea cheltuielilor cu salariile

24.175 lei 641 = 421

3.2 înregistrarea reținerilor aferente salariilor

6.942 lei 421 = %

158 4372

1.709 4313

1.820 4314

3.255 444

înregistrarea cheltuielilor unității

3.461 lei 6451 = 4311 cas

1.709 lei 6453 = 4313 cass

164 lei 6452 = 4371

279 lei 6451 = 4316

82 lei 6452 = 4373

3.4 Plata salariilor

24.175 lei 421 = 5121

Plata contribuțiilor

6.942 lei % = 5121

158 4372

1.709 4313

1.820 4314

3.255 444

5.695 lei % = 5121

3.461 4311

1.709 4313

164 4371

279 4316

82 4373

Operația 4.

Se achiziționează materii prime

14.965 lei % = 401

11.373.4 301

3.591,6 4426

Operația 5.

Se cumpară documente cu regim special

150 lei % = 401

114 601

36 4426

Operația 6.

Se primesc comenzi pentru produse. După cateva zile se livrează produsele fabricate emițându-se factură fiscală.

înregistrarea dării în consum a materialelor necesare

7.500 lei 601 = 301

6.2 recepționarea produselor finite la prețul prestabilit

55.500 lei 345 = 711

6.3 înregistrarea vânzării către client

68.820 lei 411 = %

55.500 701

13.320 4426

6.4 înregistrarea descărcării de gestiune a produselor finite

55.500 lei 711 = 345

Operația 7.

Se încasează de la client o parte numerar și diferența prin cont bancar.

55.500 lei % = 411

5.500 5311

50.000 5121

Operația 8.

Se cumpară obiecte de inventar și se dau în consum în momentul intrării în unitate.

350 lei % = 401

266 301

84 4426

266 lei 601 = 301

Operația 9.

Se depune numerar în contul de la bancă.

25.000 lei 5121 = 5311

Operația 10.

Se achiziționează o casă de marcat și se achită furnizorului din disponibilul bancar.

1.125 lei % = 401

855 2131

270 4426

1.125 lei 401 = 5121

Operația 11.

Se închid conturile de venituri și cheltuieli în vederea determinării rezultatului.

12.1 închiderea conturilor de cheltuieli

41.250 lei 121 = %

7.880 601

3.500 612

24.175 641

3.740 6451

246 6452

1.709 6453

12.2 închiderea conturilor de venituri

55.500 lei 701 = 121

Operatia 13.

Calculul si inregistrarea impozitului pe venit.

13.1 calculul impozitului pe venit

Rezultatul contabil = venituri – cheltuieli = 55.500 – 41.250 = 14.250 lei

Rezultatul net = rezultat contabil – impozit pe profit = 14250 – 2280 = 10.830 lei

Impozit pe profit = 16% * 14250 = 2280 lei

13.2 inregistrarea impozitului pe venit

2280 lei 691 = 441

13.3 inchidere cont profit si pierdere

2280 lei 121 = 691

Balanța de verificare la data de 30.04.2013

CAP. IV: DESCRIERE PROGRAM CONTABIL WINMENTOR

Pachetul de programe WinMENTOR, realizat în mediul de programare vizuală Delphi, a fost creat special pentru lucrul în rețea și poate fi instalat pe calculatoare cu sistem de operare Windows 2000/2003/XP/Vista/7.

Clienții WinMENTOR beneficiază de certificate de licență care atestă dreptul de utilizare a programelor achiziționate;

Utilizatorului i se asigură instalarea, consultanță în vederea configurării conform domeniului specific de activitate al firmei și instruirea unui operator la cumpărarea programului. Toate acestea sunt incluse în prețul de livrare;

Asistența tehnică permanentă post-instalare, cu personal specializat, oferă certitudinea utilizării pachetului de programe la întreaga sa capacitate;

Protejarea programului prin cheie de protecție hard asigură independență totală, deoarece programele nu mai sunt legate prin protecție software de sistemul de calcul;

Compact-discul sau dischetele de instalare pot fi folosite fără restricție;

Versiunea demonstrativă se instalează gratuit și este însoțită de ghidul de utilizare în format electronic. Această variantă poate fi utilizată nelimitat și folosește ca date de intrare notele contabile.

WinMENTOR este destinat utilizării de către firme cu profil de comerț en-gros și en-detail, producție industrială și agricolă, construcții, audit financiar-contabil, alimentație publică, servicii, etc.

Pachetul de programe este astfel conceput încât poate fi folosit și de către persoane neinițiate în contabilitate, odată ce configurarea inițială a fost definitivată sub îndrumarea coordonatorului compartimentului economic. În momentul introducerii datelor din documentele primare în machete, programul generează automat înregistrările contabile aferente, acestea putând fi vizualizate imediat.

WinMENTOR poate ține evidența pentru un număr nelimitat de firme. Pentru fiecare firmă în parte se poate configura modul de realizare a înregistrărilor contabile, astfel încât acestea să fie conforme cu activitatea sa specifică.

Nu este necesară o conexiune fizică între calculatoarele utilizatorului. În cazul în care activitatea sa se desfășoară în mai multe puncte de lucru, pachetul de programe permite introducerea datelor în fiecare dintre ele și apoi transferul pe un calculator central (aflat, de obicei, la sediul firmei, la serviciul de contabilitate). Datele transferate sunt cuplate logic, după cuplare având aceleași proprietăți ca și cele introduse pe calculatorul central.

Baza de date în format Paradox este interogată prin fraze SQL, iar arhivarea datelor de lucru prin algoritmi Unix este deosebit de compactă.

Evidența contabilă

WinMENTOR asigură posibilitatea introducerii planului de conturi specific firmei Dvs. Cu aceste adaptări puteți folosi analitice pe un număr nelimitat de niveluri. Programul calculează automat coeficientul diferențelor de preț la mărfuri, închide automat conturile de venituri și cele de cheltuieli, conturile de TVA. Pentru firmele asociate în participațiune, programul asigură distribuirea procentuală a veniturilor și cheltuielilor. Întrucât înregistrările contabile sunt efectuate automat, programul compune și explicațiile acestora, detaliate conform opțiunii utilizatorului. Înregistrările contabile efectuate automat de program pot fi completate, eventual, cu note contabile diverse (ex.: pentru cheltuieli de constituire, repartizarea profitului, impozit pe dividende). Este posibilă și obținerea unei balanțe cumulate pentru firmele din cadrul unui grup.

Fig. 4.1 – Planul de conturi

Mijloace fixe

Modulul permite calculul automat al amortizării mijloacelor fixe și obiectelor de inventar, aflate în gestiunile societății utilizatorului în regim liniar, accelerat sau degresiv. Facilități de calcul: posibilitatea modificării duratei de utilizare a mijlocului fix în timpul ciclului de amortizare, posibilitatea reevaluării amortizării mijloacelor fixe și a valorii de inventar, etc.

Fig. 4.2 – Situație mijloc fix

Stocuri

WinMENTOR rezolvă integral problema stocurilor, în strânsă legătură cu aspectul contabil. Iată câteva caracteristici:

Evidența multi-gestiune cantitativ-valorică sau global-valorică;

Descărcarea automată din stoc pe baza metodelor de gestiune cunoscute: FIFO, LIFO, CMP, identificare specifică;

Nomenclatorul articolelor de stoc este compact (pentru intrări cu prețuri diferite la același articol nu se creează poziții noi în nomenclator);

Posibilitatea înregistrării automate a patru taxe asociate pentru fiecare articol de stoc în parte;

Identificarea rapidă a articolelor din stoc prin folosirea claselor de încadrare și a atributelor de caracterizare;

Folosirea de unități de măsură multiple, cu transformarea automată a cantității și a prețului pe baza parităților specificate;

Evidența pe serii, termene de garanție și date de expirare;

Calculul coeficientului de diferențe de preț în cazul evidenței global-valorice.

Rezolvarea documentelor legate de înregistrarea stocurilor și a serviciilor se face pe machete specializate, cu aspect asemănător cu cel al formularelor tipizate.

Posibilități:

Intrări de stocuri sau servicii pe facturi, avize de expediție, bonuri de achiziție, cu evidențierea diferențelor constatate la recepție și tipărirea de note de recepție corespunzătoare;

Intrări din import (DVI) și calcul automat al prețului de import, cu toate componentele acestuia (transport, asigurare, taxe și comisioane vamale, accize, etc.);

Intrări din producția proprie;

Ieșiri spre consum, cu preluarea automată a consumurilor specifice aferente comenzilor interne lansate în producție și tipărirea de bonuri de consum;

Vânzări de mărfuri sau produse din stoc sau vânzări de servicii evidențiate pe agenți de vânzări, cu tipărirea facturilor sau avizelor de expediție;

Vânzări la export, cu tipărirea de invoice;

Transfer de articole din stoc între gestiuni, modificări de stoc (modificarea prețului de înregistrare, măriri sau diminuări de stoc), cu tipărirea de note de transfer sau avize de expediție;

Evidența comenzilor emise către furnizori și a comenzilor de la clienți, cu tipărire de facturi proforma;

Evidența facturilor nesosite, aferente intrărilor pe avize de la furnizori și a facturilor de întocmit, posibilitatea tipăririi facturilor corespunzătoare avizelor emise.

WinMENTOR înregistrează orice tip de discount, cu posibilitatea de distribuire pe prețuri a discounturilor de la furnizori și generarea automată de discounturi pentru vânzări în funcție de valoarea facturii, volumul tranzacțiilor încheiate cu clientul, cantitatea facturată către un client sau termenul de plată a facturii. Pentru toate tipurile de documente de vânzare se pot urmări termene de plată și majorări de întârziere la plată.

Fig. 4.3 – Stocuri

Furnizori și clienți

WinMENTOR dă posibilitatea împărțirii în clase de încadrare, în funcție de necesitățile curente de operare, pentru identificarea rapidă a partenerilor.

Pachetul de programe păstrează în nomenclatorul de parteneri o singură înregistrare, indiferent de moneda tranzacției sau de tipul contabil al partenerilor (furnizori, furnizori de imobilizări, furnizori plătiți în avans, furnizori – facturi nesosite, clienți, încasări în avans de la clienți, clienți – facturi de întocmit); în funcție de macheta în care este utilizat un partener, fie el furnizor sau client, programul identifică tipul contabil potrivit pentru a trata corect cazul propus spre rezolvare.

Pe baza creditelor acordate clienților, WinMENTOR semnalează situațiile în care pe un document de ieșire este depășit plafonul de creditare acordat unui client.

Programul permite acordarea de discounturi automate pentru fiecare articol din stoc sau serviciu vândut în funcție de volumul tranzacțiilor înregistrate în decursul timpului cu un client.

Se pot consulta în orice moment fișe lunare sau anuale de clienți și furnizori în lei sau valută, balanțe de furnizori sau clienți, situația furnizorilor neachitați sau a clienților datornici.

WinMENTOR permite lucrul cu parteneri externi (cu care se efectuează tranzacții în valută), precum și efectuarea operațiunilor de compensare cu terții, pe bază de proces verbal de compensare.

Stingerea obligațiilor de plată sau încasare pentru parteneri poate fi făcută și într-o monedă diferită de cea care a generat obligația respectivă.

Lista încasărilor lunare de la clienți, permite evidența stingerii obligațiilor de încasare pe clase de parteneri sau pe agenți de vânzări care au intermediat vânzările.

Fig. 4.4 – Nomenclator parteneri

Încasări și plăți

WinMENTOR permite legarea plăților și încasărilor de documentele primare care au generat bligația de plată sau încasare. Problema plăților și încasărilor în valută este rezolvată complet, cu nregistrarea automată a diferențelor de curs valutar.

Evidențiază operațiunile bancare aflate în curs (cambie, cec, bilet la ordin, etc.).

Gestionează complet avansurile de trezorerie prin plăți, restituiri și justificarea sumelor cheltuite.

Tipărește registre de casă și de bancă în lei sau valută; sumele în curs de decontare pot fi tipărite separat pentru încasări sau plăți în curs, cu evidențierea datei reale sau probabile de decontare.

Fig. 4.5 – Plată furnizor

Producție

Creat pentru a veni în întâmpinarea utilizatorilor ce și-au dezvoltat activitatea de producție, modulul oferă posibilitatea asistării utilizatorului în realizarea următoarelor etape:

Pregătirea fabricației – încărcarea consumurilor de materiale și de manoperă pe produs;

Lansarea în producție – elaborarea comenzilor interne de producție și generarea programului lunar de fabricație;

Urmărirea consumurilor de materiale și manoperă, a producției realizate;

Transmiterea realizărilor lunare ale angajaților în modulul SALARII în vederea furnizării indicatorilor impliciți de realizare a salariilor în acord;

Postcalculul producției lunare realizate conform programului de fabricație (cu preluarea datelor din modulul SALARII în ceea ce privește consumurile de manoperă);

Evidența realizării producției – abateri realizate la nivel de comandă internă în ceea ce privește consumurile de materiale și manoperă, stadiul realizării programului de fabricație lunar, situația realizării comenzilor de la clienți, etc.

Fig. 4.6 – Consumuri pe produs

Salarii

Oferă posibilitatea calculului salariilor angajaților, lăsând utilizatorului să opteze între înregistrarea lor contabilă direct în modulul de bază WinMENTOR și includerea lor manuală prin note contabile.

În afară de această posibilitate, care permite funcționarea modulului independent de produsul de bază WinMENTOR, acest modul are facilități de configurare a contribuțiilor, indemnizațiilor, sporurilor și reținerilor, ce îi conferă un grad ridicat de adaptabilitate la cerințele utilizatorului și la modificările de legislație.

Adăugând gradul ridicat de configurare a listelor specifice, rezultă un instrument ideal pentru optimizarea activității de evidență a personalului și calcul al salariilor.

Integrat în produsul de bază WinMENTOR, modulul permite preluarea realizărilor din producție pentru angajații salarizați în acord, calculând automat indicele de realizare a salariului și oferind date pentru calculul costurilor pe produs realizat.

Există, de asemenea, posibilitatea de a exporta fișele fiscale și declarațiile către CAS în format electronic, în fișiere de tip .TXT.

Fig. 4.7 – Calcul salarii

Casa de marcat

Modulul se adresează utilizatorilor de case de marcat "OPTIMA" (off-line, emulare tastatură), "HIT" (off-line), OPTIMUS (off-line) și "SAPEL" (off-line pe memoria extinsă, emulare tastatură). Funcții principale:

Preluarea stocurilor gestiunilor pe care le deservește (direct din stoc la început sau ulterior de pe tranzacțiile de recepție sau transfer intern);

Editarea raportului "Z", împreună cu generarea monetarului și modificarea efectivă a stocului din WinMENTOR;

Furnizarea raportului privind vânzările din casă în orice moment al zilei fără să întrerupă funcționarea casei de marcat sau să influențeze în vreun fel funcționarea ei;

Înregistrarea automată în contabilitate a monetarelor operate.

Fig. 4.8 – Emulare casă de marcat

Parc Auto

Modulul PARC AUTO permite gestiunea flotei auto si calculul consumului normat de combustibil pe baza fiselor de activitate zilnica (FAZ). Alaturi de pachetul de programe WinMENTOR, ofera posibilitatea de a analiza un vehicul ca pe un centru de profit, punand in balanta eficienta utilizarii lui pentru transport cu cheltuielile pe care le-a ocazionat.

PARC AUTO cuprinde date generale despre mijloacele de transport si despre anvelopele utilizate, precum si autorizatiile si documentele necesare utilizarii autovehiculelor. De asemenea, faciliteaza planificarea interventiilor, evidenta traseelor de parcurs, evidenta fiselor de activitate zilnica si calculul automat al consumurilor normate de combustibil.

Fig 4.9 – Parc auto

Fig. 4.10 – Parc auto

Fig. 4.11 – Foaie parcurs

Liste și rapoarte

Pentru a rezolva problemele legate de marea varietate de imprimante aflate pe piața de produse hardware, programul permite listare în mod grafic (imprimante laser sau cu jet) sau mod text (imprimante cu ace). Astfel, pentru cei ce dețin imprimante care nu pot tipări în mod text liste în format landscape, modul grafic permite imprimarea pe formate A4 pentru orice listă, indiferent de lățime.

Ordonarea după valorile crescătoare din oricare coloană, gruparea liniilor după valori comune din coloane, impunerea de condiții de filtrare a liniilor din listă, centralizarea automată și alte operații asemănătoare pot fi configurate de utilizator în funcție de necesitățile apărute în exploatarea pachetului de programe.

Foarte important este faptul că, în situația în care aceeași listă necesită grupări, filtrări și configurări diferite pentru a răspunde unor cerințe diverse, utilizatorul poate salva variante ale listei originale, astfel încât denumirea specificată apare în meniul modulului de liste la același nivel cu lista originală livrată odată cu WinMENTOR.

Cîteva dintre listele ce pot fi obținute:

liste contabile: balanța de verificare în lei sau valută, registrul jurnal de înregistrări contabile, fișe analitice de cont, fișe șah de cont, cartea mare, realizări pe activități în lei sau valută, deconturi de asociere în participațiune, declarații privind obligații de plată la bugetul de stat, ș.a;

liste de TVA: jurnal de cumpărări, jurnal de vânzări, registrul de încasări din magazin, declarațiile de TVA;

liste pentru casă și bancă: registre de casă și bancă (lei sau valută), liste de plăți și încasări în curs de decontare (cambie, cec, bilet la ordin), etc;

stocuri: liste de intrări de la furnizori (inclusiv importuri, cu detalierea modului de calcul al prețului de import) sau din producție proprie, liste de consumuri, liste de vânzări, fișe de magazie, balanța stocurilor, raport de gestiune ș.a;

liste de furnizori/clienți/avansuri de trezorerie: fișa de furnizor/client, balanța de furnizori/clienți, fișa de avans spre decontare, balanța avansurilor spre decontare, lista furnizori neachitați, clienți datornici, lista încasărilor de la clienți.

Fig. 4.12 – Balanta conturi

Variante WinMENTOR

Varianta “Standard” a pachetului WinMENTOR oferă posibilitatea evidențierii stocurilor atât valoric cât și cantitativ. Pentru a avea accesul la toate facilitățile pe care WinMENTOR le poate oferi, vă recomandăm varianta “Extins”. În paragraful următor sunt prezentate diferențele dintre pachetele “Extins”și “Standard”.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

Managerii sunt preocupați din ce în ce mai mult de costurile care vor apărea în viitor, nivelul acestora stând la baza unor decizii de aprovizionare și producție, precum și a unor politici de prețuri. Contabilitatea de gestiune și calculația costurilor sunt îndreptate spre oferirea de informații, adesea cu un grad înalt de detaliere, în sprijinul planificării, controlului, fundamentării deciziilor, punând accent pe costul produselor, activităților, funcțiilor.

Contabilitatea analitică și de gestiune este contabilitatea circuitului intern și oferă posibilitatea cunoașterii costurilor complete sau parțiale, procedează la studiul lor continuu, la estimarea evoluției lor, la compararea costurilor pertinente cu costurile provocate de soluțiile alternative avute în vedere. Așadar, contabilitatea analitică este un instrument de gestiune conceput pentru a pune în relief elementele constitutive ale costurilor și rezultatelor în scopul sprijinirii luării deciziilor.

Integrarea sistemului gestiune în managementul întreprinderii este reflectat schematic astfel:

Figura nr. 1. Integrarea sistemului de gestiune în managementul întreprinderii

În societatea modernă actuală, sunt utilizate frecvent noțiuni prin care se caracterizează situația unei întreprinderi: complexitate și instabilitate. Aceste concepte se explică prin numeroasele modificări de structură care afectează schimburile, lupta de influență între blocurile economice, schimbările apărute în relațiile tradiționale dintre individ, grupuri profesionale și stat, accelerarea progresului tehnic în sensul automatizării, reducerea duratei medii de viață a produselor, evoluția rapidă a cerințelor și gusturilor consumatorilor. Prin urmare, întreprinderile sunt obligate a se adapta rapid progresului și a face față presiunii de a asigurara un maxim de securitate. Această situație crează dificultăți deosebite. În sprijinul conducătorilor întreprinderilor vine și contabilitatea de gestiune care se constituie un instrument util, și în același timp, ca o metodă modernă de conducere.

Pentru creșterea eficienței calculației, în cadrul S.C. OLIN FOODS S.R.L. ar trebui să se implementeze un sistem care să prevadă culegerea datelor pe locuri de cheltuieli indiferent de spațiul unde să desfășoară procesul tehnologic, precum și identificarea și stabilirea unor baze corecte de repartizare a cheltuielilor indirecte în funcție de ponderea acestora în totalul cheltuielilor pe fiecare loc de consum.

Cunoașterea costurilor reprezintă un factor decisiv în vederea luării unor decizii sau planificării activităților viitoare. Analiza și înregistrarea datelor privind costurile activităților reprezintă principala preocupare a managerilor. Importanța asigurării cu informații din domeniul costurilor de producție rezultă și din rolul pe care acest subsistem îl are în fundamentarea și urmărirea obiectivelor prevăzute, în sesizarea fenomenelor negative și furnizarea datelor necesare adoptării operative a unor soluții eficiente în desfășurarea activității unității.

Folosirea de materie prima cât mai adecvată pentru produsul finit (se are în vedere ca aspectul fizic cât și compoziția chimică al materiei prime să fie cât mai aproape de cel al produsului finit ceea ce duce la scurtarea lanțului tehnologic și implicit a consumului specific). Găsirea de furnizori cu condiții mai avantajoase: cu prețuri mai scăzute, cu o calitate superioară a produselor, cu condiții de plată mai convenabile.

Folosirea rațională a energiei și combustibililor.

Reducerea cheltuielilor de aprovizionare materială.

Reducerea cheltuielilor de transport, folosirea mijloacelor de transport cele mai economicoase.

Reproiectarea posturilor de munca, care in condițiile folosirii aceleiași tehnologii poate duce la o creștere a productivității.

Perfecționarea forței de munca existente, prin cursuri de specializare pe profilul de producție.

Dotarea sau up-gradarea sistemului informațional, care duce la o cunoaștere mai eficienta a necesitaților de producție si la fluidizarea circulației financiare prin creșterea cantității de informație vehiculată și a vitezei de procesare a acesteia.

Angajații depatamentului de marketing și a celui juridic vor participa la toate licitațiile care vor apărea pentru dezvoltarea programului de catering, cu proiecte și planuri foarte bine realizate, scopul fiind acela de a încheia noi contracte pentru a asigura continuitatea și dezvoltarea activității în viitor.

Departamentul IT își va propune adoptarea unei politici de promovare și reclamă a firmei prin dezvoltarea unui site adecvat, care să atragă noi clienți.

BIBLIOGRAFIE

Aslău, T., Controlul de gestiune dincolo de aparențe, Editura Economică, București, 2001

Briciu, S., Contabilitatea managerială.Aspecte teoretice și practice, Editura Economică, București, 2006

Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002

Caraiani, C., Dumitrana, M., Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, Editura Universitară, București, 2008

Căpușneanu, S., Contabilitate de gestiune, studii aplicative și teste grilă, Editura Economică, București, 2006

Constantin Iacob, Mihaela Drăcea, Contabilitatea analitică și de gestiune, Tribuna Economică, București, 1998

Epuran, M., Băbăiță, V., Grosu, C., Contabilitate și control de gestiune, Editura Economică, București, 1991

Feleagă N., Malciu L. – Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, Editura Economică, București, Ediția a II-a, 2007

Ketz, E. J., Management accounting, Publishers Toronto, 1991, după, Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007

Lepădatu, G.V., Bazele contabilității de gestiune și calculația costurilor, Editura Universul Juridic, București, 2006

Mateș D., Cotleț D. – Contabilitate financiară a întreprinderii, Ed. Mirton, Timișoara, 2004

Needles, B. Jr., Pincipiile de bază ale contabilității, Ediția a V-a, Editura Arc, Chișinău, 2000

Pântea I. P., Pop A – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004

Pop A. – Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002

Ristea M. – Contabilitatea financiară, Editura Universitară, București, 2004

Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Editura CECCAR, București, 2003

Sandu, M., Popescu, J., Marcu, N., Organizarea contabilității de gestiune în contextul legislației actuale, publicat în Gestiunea și contabilitatea firmei, Nr. 9/09. 2004

Sabău C., Contabilitate de gestiune, Editura Eurostampa, Timișoara, 2004

Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, Ed. CECCAR, București, 2007

Tabără, N., Contabilitate și control de gestiune, studii și cercetări, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004

Teiușan, S.C., Documente utilizate de contabilitatea de gestiune, publicat în Tribuna Economică nr.14/5 aprilie, Alba Iulia, 2006

*** Legea Contabilității nr. 82/1991, actualizată cu ultimele modificări aduse de O.U.G. nr. 102/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689/10.10.2007.

*** OMFP nr. 1826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*** Ordinul nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10.11.2009, cu modificările și completările ulterioare.

*** Reglementări contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP nr. 1752/2005.

BIBLIOGRAFIE

Aslău, T., Controlul de gestiune dincolo de aparențe, Editura Economică, București, 2001

Briciu, S., Contabilitatea managerială.Aspecte teoretice și practice, Editura Economică, București, 2006

Budugan, D., Contabilitate și control de gestiune, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002

Caraiani, C., Dumitrana, M., Contabilitate de gestiune & Control de gestiune, Editura Universitară, București, 2008

Căpușneanu, S., Contabilitate de gestiune, studii aplicative și teste grilă, Editura Economică, București, 2006

Constantin Iacob, Mihaela Drăcea, Contabilitatea analitică și de gestiune, Tribuna Economică, București, 1998

Epuran, M., Băbăiță, V., Grosu, C., Contabilitate și control de gestiune, Editura Economică, București, 1991

Feleagă N., Malciu L. – Contabilitate financiară – o abordare europeană și internațională, Editura Economică, București, Ediția a II-a, 2007

Ketz, E. J., Management accounting, Publishers Toronto, 1991, după, Budugan, D., Georgescu, I., Berheci, I., Bețianu, L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007

Lepădatu, G.V., Bazele contabilității de gestiune și calculația costurilor, Editura Universul Juridic, București, 2006

Mateș D., Cotleț D. – Contabilitate financiară a întreprinderii, Ed. Mirton, Timișoara, 2004

Needles, B. Jr., Pincipiile de bază ale contabilității, Ediția a V-a, Editura Arc, Chișinău, 2000

Pântea I. P., Pop A – Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004

Pop A. – Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele Contabile Europene și Standardele Internaționale de Contabilitate, Editura Intelcredo, Deva, 2002

Ristea M. – Contabilitatea financiară, Editura Universitară, București, 2004

Ristea, M., Noul sistem contabil al agenților economici din România, Editura CECCAR, București, 2003

Sandu, M., Popescu, J., Marcu, N., Organizarea contabilității de gestiune în contextul legislației actuale, publicat în Gestiunea și contabilitatea firmei, Nr. 9/09. 2004

Sabău C., Contabilitate de gestiune, Editura Eurostampa, Timișoara, 2004

Standardele Internaționale de Raportare Financiarã, Ed. CECCAR, București, 2007

Tabără, N., Contabilitate și control de gestiune, studii și cercetări, Editura Tipo Moldova, Iași, 2004

Teiușan, S.C., Documente utilizate de contabilitatea de gestiune, publicat în Tribuna Economică nr.14/5 aprilie, Alba Iulia, 2006

*** Legea Contabilității nr. 82/1991, actualizată cu ultimele modificări aduse de O.U.G. nr. 102/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689/10.10.2007.

*** OMFP nr. 1826 din 22.12.2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

*** Ordinul nr. 3055/2009 din 29 octombrie 2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 10.11.2009, cu modificările și completările ulterioare.

*** Reglementări contabile conforme cu directivele europene aprobate prin OMFP nr. 1752/2005.