Contabilitatea Decontarilor cu Furnizorii Si Clientii la S.c. Multicom S.r.l
Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții la
S.C. Multicom S.R.L.
Lista tabelelor, graficelor, figurilor și casetelor
Tabel 1. Situația conturilor specifice clasei 4 “Conturi de terți” 22
Grafic 1. Evoluția Cifrei de afaceri 2
Grafic 2. Evoluția vitezei de rotație a stocurilor 10
Grafic 3. Numărul de zile de stocare 11
Grafic 4.Durata de rotație a debitelor-clienți 12
Grafic 5. Durata de rotație a creditelor-furnizori 13
Grafic 6. Lichiditatea curentă 14
Figura 1. Organigrama societății S.C. MULTICOM S.R.L. 9
Figura 2. Elemente de bază ale relațiilor cu terți 16
Figura 4. Interdependența furnizori-clienți 23
Caseta 1. Schema relației debitor-creditor 19
Caseta 2. Fluxul contabil al creditului comercial clasic primit evidențiat în contabilitatea cumpărătorului 36
Caseta 3. Fluxul contabil al creditului comercial cambial primit evidențiat în contabilitate acceptantului 39
Caseta 4. Fluxul contabil privind decontările cu furnizorii pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale 43
Caseta 5. Fluxul contabil privind decontările cu furnizorii generat de practicarea avansurilor comerciale. 45
Caseta 6. Fluxul contabil al creditului comercial clasic acordat 52
Caseta 7. Fluxul contabil al creditului comercial cambial acordat 53
Caseta 8. Fluxul contabil privind relațiile de decontare cu clienții pentru care nu s-au întocmit facturi. 58
Lista abrevierilor
A.C. Active Circulante
A.G.A Adunarea Generală a Asociaților
A.I.C Achiziție intracomunitară de bunuri
B.O Bilet la ordin
BNR Banca Națională a României
C.a Cifra de afaceri
Cv Costul vânzărilor
Datorii Curente
Drdc Durata de rotație a debitelor-clienți
Drcf Durata de rotație a creditelor-furnizori
IASB International Accounting Standards Board
IFRS International Financial Reporting Standards
Lc Lichiditatea curentă
Li Lichiditatea imedită
LIC Livrări Intracomunitare de Bunuri
Nr Numar
Nzs Numărul de zile de stocare
OMFP Ordinul Ministerului Finanțelor Publice
S.C. Societate comercială
Sm Stocul mediu
S.R.L. Societate cu Răspundere Limitată
TVA Taxa pe valoare adăugată
Vrs Viteza de rotație a stocurilor
Introducere
Ne aflăm într-o perioadă de mari schimbări, progrese importante în toate domeniile. Având în vedere că la baza oricărei activități stau resursele, iar termenul de resursă duce imediat cu gândul la conceptul de furnizor și client, concluzia este aceea că relația furnizor – client este cea mai importantă „piesă” în activitatea unei enitități. Astfel este de dorit o relație avantajoasă furnizor – client ca premisă esențială pentru o activitate economică rentabilă pe termen lung.
În lucrarea de față este tratată o parte importantă a contabilității, decontările cu furnizorii și clienții, pornind de la necesitatea respectării condițiilor de eficiență și eficacitate în achiziționarea, utilizarea și desfacerea produselor, precum și o parte importantă a problematicii complexe privind decontările cu furnizorii și clienții unei întreprinderi.
Făra existența furnizorilor și clienților o entitate nu ar avea pentru cine să producă bunuri sau să presteze servicii, nu ar exista concurența pe piață, deci entitatea nu ar avea un motiv pentru care să iși dezvolte tehnologiile folosite și cel mai important pentru orice enitate, nu ar obține profit, profitul fiind câștigul pe care îl obțin agenții economici ca surplus pentru costul de producție, ca produs al utilizării capitalului, prin urmare nici un agent economic nu poate progresa, nu se poate dezvolta daca nu obține profit.
Lucrarea de față tratează atât aspectele teoretice cât și cele practice ale organizării contabilității decontărilor cu furnizorii și clienții. Din punct de vedere structural, lucrarea curpinde patru capitole precedate de introducere, metodologia lucrării, lista tabelelor ,graficelor și figurilor, lista abrevierilor și urmată de concluzii și propuneri.
Primul capitol al lucrării intitulat „Prezentarea generală a societății S.C. Multicom S.R.L.” prezintă datele generale ale intreprinderii, modul de organizare, obiectul de activitate, micromediul și macromediul societății, modul de funcționare și analiza principalilor indicatori economico – financiar, semnificativi pentru decontările cu furnizorii și clienții, calculați și interpretați pe baza situațiilor financiare a societății Multicom S.R.L., pe ultimii trei ani, adică 2009, 2010, 2011.
Al doilea capitol al lucrării „Cadrul general al decontărilor cu furnizorii și clienții” tratează aspectele teoretice privind structura generală a creanțelor și datoriilor, organizarea contabilității furnizorilor și clienților, interdependența decontărilor între furnizori și clienți, precum și contabilitatea primară și analitică a furnizorilor și clienților.
Capitolele trei și patru intitulate „Contabilitatea operațiilor privind decontările cu furnizorii” și „Contabilitatea clienților și a altor tranzacții asimilate” prezintă aspectele practice privind decontările, documentele utilizate în cadrul decontărilor, descrierea și exemplificarea fiecărei operațiuni generate de decontările cu furnizorii și clienții.
Metodologia cercetării științifice
Obiectivul acestei lucrări constă în ilustrarea modului în care furnizorii și clienții influențează performanțele entității și a faptului că aceștia sunt indispensabili unei entități.
În vederea atingerii obiectivelor propuse și pentru obținerea celor mai utile informații, prezenta lucrarea are la bază o metodologie de cercetare. În sens larg prin metodologie se înțelege ansamblul metodelor de cercetare folosite intr-o știință sau, mai simplu, știința efectuării cercetării. Metodologia este un cuvânt complex format din “methodos” și “logos” care înseamnă metodă și știință, in limba greacă, iar în traducere libera “știința metodei”, adică știința conceperii.
Bazele metodologice ale cercetării se constituie dintr-o totalitate de mijloace și procedee teoretice și practice strict determinate de cunoașterea domeniului cercetat. În această lucrare au fost aplicate procedee specifice științelor economice și anume: documentarea, evaluarea, calculația precum și procedee specifice contabilității.
Pornind de la titlul lucrării “Contabilitatea decontărilor cu furnizorii și clienții la S.C. Multicom S.R.L.” putem identifica faptul ca pe langă aspectele teoretice legate de decontările cu furnizorii și clienții am exemplificat si aspectele practice pe baza datelor de la societatea S.C. Multicom S.R.L. Organizarea propriu-zisă a lucrării de față a constat în colectarea datelor și a informațiilor concrete, ce duc la înțelegerea termenilor.
În elaborarea primului capitol intitulat “Prezentarea generală a societății S.C. Multicom S.R.L.” am folosit date din Actul constitutiv al societății precum și din Situațiile Financiare, bilanțul contabil, contul de profit și pierderi, notele explicative, documentele justificative pentru a putea descrie societatea, obiectul ei de activitate, structura organizatorică, micromediul și macromediul firmei și principalii indicatori economico – financiari reprezentativi pentru decontările cu furnizorii și clienții.
Bazele teoretice din lucrarea de față, centralizate în capitolul doi al lucrării, intitulat “Cadrul general al decontărilor cu furnizorii și clienții” constă în lucrări ale unor profesori contabili sau economiști, printre care amintim prof. dr. Dumitru Matiș, Prof. univ. dr. Iacob Pentru Pântea, precum și alte surse cu caracter științific și practic referitoare la clienți și furnizori. În acest capitol am evidențiat partea teoretică privind decontărilor cu furnizorii și clienții, generalități privind decontările cu terții, interdependența furnizorilor și clienților, contabilitatea primară și analitică, parte integrantă a contabilității furnizorilor și clienților, descrierea conturilor folosite.
Am centralizate bazele teoretice ale lucrării in capitolul doi pentru a putea in continuare. adică în capitolele trei și patru intitulate “Contabilitatea operațiilor privind decontările cu furnizorii” și “Contabilitatea clienților și a tranzacțiilor asimilate” sa evidențiem aspectele practice ale lucrării. Partea parctică a lucrării se bazează pe studii de caz pentru fiecare tip de operație generată de decontările cu furnizorii și clienții precum și partea teoretica aferentă fiecărui tip de operație.
Capitolul 1: Prezentarea generală a S.C. Multicom S.R.L.
1.1. Datele generale ale societății S.C. Multicom S.R.L
Societatea a fost înființată în anul 1992, pornind de la o afacere de familie, ajungând în prezent lider de piață în județul Sălaj în domeniul materialelor de construcții și bricolaj.Cu multă perseverență și dedicare, Multicom a devenit un puternic brand local cu capital în întregime românesc.
S.C. Multicom S.R.L. este o societate cu răspundere limitată, cu un număr de 2 acționari,având drept scop realizarea unor activități economice conform obiectului de activitate al societății și realizarea de profit.
Sediul societății este în Localitatea Zalău, Bulevardul Mihai Viteazul, Numarul l58C,Județul Sălaj. Societatea mai are incă doua magazine deschise pe raza Județului Sălaj, în Șimleul Silvaniei si Jibou.
Domeniul principal de activitate este comerț cu ridicata al produselor intermediare neagricole și al deșeurilor iar activitatea principală este cea de comerț cu ridicata a materialului lemnos și cel de construcții. Adaosul comercial pe care îl practică nu este fix, diferă de la produs la produs, între 0%-100%.
Capitalul social al societății subscris de asociați este de 16.720,50 lei vărsat integral, din care aport în natură 2.719,50 lei, împărțit în 1.000 părți sociale. Structura capitalului social al socității subscris și vărsat este următoarea: Iepure Gavril deține 500 de părți sociale și Iepure Floarea deține tot 500 de părți sociale.
Hotărârile asociaților se iau în Adunarea Generală care își desfașoară activitatea potrivit dispozițiilor legii. Fiecare parte socială dă dreptul la un vot, Adunarea Generală decide prin votul unanim al asociaților.
Cifra de afaceri în ultimii trei ani a variat astfel:
Anul 2009 – 36.000.295 RON
Anul 2010 – 38.766.866 RON
Anul 2011 – 47.074.002 RON
Grafic 1. Evoluția Cifrei de afaceri
Sursa:(Proiecția autorului)
După cum se poate observa CA a urmat o panta ascendentă din 2009 până în 2011, acest lucru se datorează în special mutării depozitului de materiale de construcții intr-un spațiu mult mai mare, firma dobândind o poziție mult mai bună pe piață. Odată cu mutarea depozitului s-a largit gama de produse comercializate și sa mărit numărul clienților, in concluzie au crescut veniturile seminificativ.
Preocuparea principala a societății este aceea de a oferi produse și servicii care aduc un plus de valoare in domeniul construcțiilor si amenajărilor de unde derivă si sloganul firmei ,,Valoarea casei tale”.
Misiunea firmei este de a fi priviți ca și parteneri în proiectele legate de construcții și bricolaj pentru casă și grădină, deoarece clienții trebuie să fie mulțumiți.Principiile pe care se bazează societatea sunt sinceritatea, încrederea și atenția acordată clienților. Pentru a-și îndeplini misiunea, investesc continuu în resurse umane de calitate, având un număr de 90 de membrii motivați spre succes.
1.1.1. Macromediul societății S.C. Multicom S.R.L.
Între firma și mediul său extern, se creează un sistem de relații care marchează în mod evident întreaga sa activitate. Interpretând raportul dintre această activitate și mediul extern al firmei, în viziunea teoriei generale a sistemelor, firma apare ca un sistem de tip evoluționist, deschis, capabil de perfecționare printr-un proces de adaptare continuă(Ilieș L.& Crișan E., 2009, p.59).
Mediul extern al firmei este format din factori politici, factori economici, factori sociali și factori tehnologici. Prin activitatea desfășurată societatea nu practică activități care să conducă la poluarea mediului înconjurător.
Socitatea nu dispune de brevete, licențe, drepturi de autor, marcă proprie sau un design specific întrucât obiectul acesteia de activitate nu este producția ci comercializarea de materiale de construcții (ciment, var, cărămidă, fier, acoperișuri), instalații, obiecte electrice, sanitare, termice, vopsele, lacuri, gresie, faianță, parchet, pardoseli, ferestre, uși, mochetă, covoare, perdele, mobilă, decorațiuni, obiecte pentru casă și gradină.
Datorită creșterii cotei de TVA în iunie 2010 de la 19% la 24%, vânzările au crescut semnificativ în luna iunie înainte de această creștere a TVA-ului, apoi în lunile iulie și august vânzările au scăzut semnificativ comparativ cu aceeași perioada a anului 2009. După luna august vânzările au revenit la creșterea obișnuită.
Cursul valutar legat de importuri și exporturi nu afecteză societatea deorece aceasta nu efectuează export, doar import de țiglă din Ungaria și plata se efectuează în avans.
1.1.2. Micromediul firmei S.C. Multicom S.R.L.
Micromediul firmei este format din furnizori, clienți, unități bancare, concurență. Clienții
și furnizorii sunt elementele cheie pentru aceasta societate, drept dovada firma colaborează cu un număr mare de distribuitori și parteneri pentru a le putea oferi clienților o gamă variată de produse și servicii cum ar fi: livrare la domiciliu, montaj mobilă, montaj acoperiș, montaj uși, informații si consultanță gratuită clienților. Ofera clienților posibilitatea de a returna marfa în plus sau nepotrivită nevoilor acestora, precum și plata în rate a produselor achiziționate.
Principalii clienți ai societății sunt persoanele fizice cu o ponedere de 30% în vânzări, iar apoi sunt revânzătorii, magazine care comercializează tot materiale de construcții,din Județul Sălaj și județele învecinate.
Pincipalii furnizor cu care firma colaborează din punct de vedere valoric sunt următorii:
S.C. HOLCIM(ROMANIA) S.A.-Ciment
S.C. MECHEL S.A.-Fier
S.C. CEMACON S.A.-Cărămizi
S.C. MACON S.A.-BCA
S.C. ADEPLAST S.A.-Glet, adezivi, mortare
S.C. BISON S.A.-Adezivi
S.C. FIBREX CO S.R.L.-Căzi de baie
S.C. EINHELL ROMANIA S.R.L.-Scule
S.C. CREATON S.R.L.-Soluții pentru acoperișuri
S.C. HENKEL ROMANIA S.R.L.
S.C. KOBER S.R.L.-Vopsele, lacuri
S.C. PERPETUUM S.R.L.-Mochetă, covoare, perdele
S.C. PORTA DOORS S.A.-Uși
Strategia pe care firma a adoptat-o este aceea de a lucra cu mai mulți furnizori întrucât riscul de a lucra cu unul singur și de a rămâne fără marfă pentru a o comercializa este prea mare. O posibilă consecință a asumării acestui risc ar putea fi pierderea de puncte în fața concurenței deoarece societatea s-ar afla în imposibilitatea de a satisface nevoile tuturor clienților, putând astfel pierde încrederea și fidelitatea clientelei deja existente.
Concurenți principali ai firmei sunt firmele de profil care activeză pe piața locala:
S.C. MIRAL COM S.R.L.
S.C. PETUNIA TRANS S.R.L.
S.C. PAX TRANS S.R.L.
S.C. CERAMICA S.A.
1.2. Structura organizatorică a societății comerciale Multicom S.R.L
Structura organizatorică permite membrilor societății să lucreze cu eficiență și eficacitate, contribuind astfel la stimularea si motivarea angajaților.Reprezintă un model care stabilește relațiile dintre membrii unei organizații și dintre posturile pe care le ocupă aceștia, definște ansamblul persoanelor, al subdiviziunilor organizatorice și relațiile dintre acestea, cu scopul de a asigura premisele organizatorice adecvate realizării obiectivelor firmei.
Societatea Multicom investește continuu in resursele umane, drept dovadă are o structură organizatorică bogată cu un numar de 90 de angajați.
Postul este elementul primar al structurii organizatorice, fiind alcătuit din ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competențelor și responsabilitaților ce revin unei persoane in mod organizat și permanent la un anumit loc de muncă.
Pentru funcționarea eficientă a structurii organizatorice a firmei, respectiv pentru adaptarea acesteia la exigențele mediului, posturile au fost proiectate în așa fel încât să asigure corelarea eficientă, dinamică și flexibilă cu celelalte componente ale structurii organizatorice.
Principalele posturi în această societate sunt următoarele:
Director general
Se află în cadrul departamentului de conducere și se subordonează consiliului de administrație;
Ocupantul postului: Iepure Gavril;
Aprobă procedurile de importanță generală pentru organizarea și derularea proceselor în cadrul societății;
Stabilește obiectivele de dezvoltare ale firmei;
Aprobă bugetul și rectificările acestuia, participă la elaborarea acestuia;
Asigură o imagine bună a firmei pe piață;
Dezvlotă mijloace de motivare a personalului din subordine prin oferirea unui climat de muncă adecvat si prin identificarea nevoilor angajaților din subordine;
Subordonează Directorul de vânzări, Directorul de Resurse Umane, Directorul Comercial, Directorul Administrativ;
Director resurse umane
Se află în cadrul departamenului de resurse umane și este direct subordonat Directorului General;
Ocupantul postului:Tivda Bianca;
Importanța postului: Întocmirea bugetului de salarii si a bugetului de training pentru angajați, ținerea evidenței numărului de angajați și a eficienței lor;
Interacționează pe plan intern cu Managementul prin întocmirea de rapoarte, participare la decizii, previziuni;
Pe plan extern interacționează cu autorități, consultanți și traineri;
Rezolvă probleme cum ar fi atragerea de personal competent în companie, menținerea personalului adecvat în interiorul companiei și motivarea personalului prin soluții cum ar fi campanii de recrutare bine desfășurate,identificarea personalului cheie și a pozițiilor cheie, adaptarea tehnicilor de motivare in funcție de raportul costuri-eficiență;
Director comercial
Se află în cadrul departamentului comercial și este direct subordonat Directorului General;
Ocupantul postului: Iosif Marius;
Importanța postului:întocmește bugetul de vânzări/achiziții si bugetul de marketing al societății;
Interacționeaza pe plan intern cu departamentele de vânzări, aprovizionare, transport și juridic prin schimb de informații și negociere;
Interacționează pe plan extern cu clienții, furnizorii si autoritățile publice prin schimb de informații și negociere;
Gasește soluții problemelor cum ar fi: lipsa de organizare a pieței vânzărilor de materiale de construcții, presiunea realizării volumelor de vânzări, presiuni interne și externe în respectarea așteptărilor clienților și furnizorilor;
Coordonator transport
Se află în cadrul departamentului comercial și este direct subordonat Directorului Comercial;
Ocupantul postului: Indrei Alexandru;
Importanța postului este de a asigura bugetul de mentenanță parc auto;
Interacționeză pe plan intern cu departamentele de vânzări, resurse umane, financiar și contabilitate iar pe plan extern interacționează cu clienții și furnizorii prin schimb de informații;
Rezolva probleme cum ar fi respectarea bugetului de mentenanță auto prin interogarea continuă a sistemului informatic privind costurile de mentenanță și acțiuni corective;
Rezista presiunii susținerii volumelor de vânzări prin organizarea personalului subordonat in vederea acoperirii solicitărilor;
Creșterea gradului de satisfacție a clienților si furnizorilor prin spirit comercial și profesionalism;
Șef vânzări clienți finali
Se află în cadrul departamentului comercial si este direct subordonat Directorului Comercial;
Ocupantul postului: Cseke Attila;
Organizează și coordonează activitatea de ofertare și vânzare către clienții finali în scopul realizării bugetului de vânzări stabilit și în condițiile de profitabilitate indicată;
Verifică și certifică în permanență oportunitatea livrărilor către clienții finali urmărind activ nivelul stocurilor din gestiune;
Transmite comenzile catre Șef Depozit sau Șef Vânzări Sală în timp util pentru pregătirea livrărilor;
Schema organizațională a societății pune în evidență liniile de subordonare, canalele de comunicare, nivelurile ierarhice și grupurile de lucru din cadrul firmei. Tinând cont de factorii de configurație a organigramei cum ar fi marimea firmei, dispersia geografică a subunităților, natura produselor și serviciilor prestate, putem afirma că structura schemei organizaționale este una de tip descentralizat.
Structura pe produs, linie de produs și tipuri de servicii se ragăsește de asemenea in aceasta societate datorita gamei largi de produse pe care o comercializează și multitudinii de servicii pe care le prestează.
Structura organizațională se bazează pe activitățile funcționale deorece, cei care lucrează în cadrul unui compartiment trebuie să comunice unii cu alții, cum ar fi Directorul Comercial interacționeaza pe plan intern cu departamentele de vânzări, aprovizionare și transport prin schimb de informații și negociere.
Figura 1. Organigrama societății S.C. MULTICOM S.R.L.
Sursa: (Proiecția autorului)
1.3 Analiza și interpretarea principalilor indicatori economico – financiari în cadrul decontărilor cu furnizorii și clienții
Indicatorii financiari sunt rapoarte semnificative într două mărimi sau grupe de mărimi din bilanțul contabil sau din contul de profit și pierderi al societăților comerciale, rapoarte ce permit efectuarea unei aprecieri asupra situației financiare și facilitează adoptarea deciziilor pentru viitor.
Punctul de plecare în stabilirea rezultatelor financiare îl constituie veniturile și cheltuielile unei societăți comerciale.
Principalii indicatori economico-financiari analizați în cadrul decontărilor cu furnizorii și cilenții sunt indicatorii de activitate (gestiune), deoarece aceștia furnizează informații cu privire la viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității, capacitatea entității de a controla capitalul circulant și activitățile de bază ale entității.
În cadrul indicatorilor de activitate regăsim următorii indicatori:
Viteza de rotație a stocurilor (Vrs)
Viteza de rotație a stocurilor
7,49 7,61 8,06
Grafic 2. Evoluția vitezei de rotație a stocurilor
Sursa:(Proiecția autorului)
Viteza de rotație a stocurilor aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar. Analizând situația indicatorului pe cei trei ani, 2009/2010/2011, deducem faptul că viteza de rotație a stocurilor a crescut din 2009 până în 2011, lucru care este favorabil pentru societate. Faptul că indicatorul a crescut pe parcursul celor trei ani semnifică o creștere a vânzărilor.
Numărul de zile de stocare (Nzs)
Numărul de zile de stocare*365
47 45,26
Grafic 3. Numărul de zile de stocare
Sursa:(Proiecția autorului)
Numărul de zile de stocare indică numărul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate. După cum se poate observa din datele de mai sus, indicatorul a urmat o pantă descendentă pe parcursul celor trei ani, lucru favorabil deoarece cu cât numărul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună, aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile.
Durata de rotație a debitelor – clienți (Drdc)
Durata de rotație a debitelor-clienți365
19 21 14,31
Grafic 4.Durata de rotație a debitelor-clienți
Sursa:(Proiecția autorului)
Durata de rotație a debitelor-clienți calculează eficacitatea unității în colectarea creanțelor sale. Exprimă numărul de zile până la data la care debitorii își achită datoriile către unitate. O valoare în creștere a indicatorului poate indica probleme legate de controlul creditului acordat clienților și în consecință, creanțe mai greu de încasat, clienți rău platnici. Conform graficului deducem că din anul 2009 până în 2010 indicatorul a urmat o pantă ascendentă, lucru care nu este foarte benefic pentru societate deoarece semnifică o prelungire a perioadei în care debitorii și-au achitat datoriile față de entitate. Din 2010 pana în 2011 numărul de zile în care debitorii și-au achitat datoriile au scăzut, de la 21 la 14,31, lucru foarte favorabil pentru societate.
Durata de rotație a creditelor – furnizori (Drcf)
Durata de rotație a creditelor-furnizori*365
48 41 42,29
Grafic 5. Durata de rotație a creditelor-furnizori
Sursa:(Proiecția autorului)
Durata de rotație a creditelor-furnizor aproximează numărul de zile de creditare pe care entitatea îl obține de la furnizorii săi, în mod ideal ar trebui sa includă doar creditorii comerciali.Din datele prezentate mai sus deduce că din anul 2009 până în anul 2010 au scăzut zilele de creditare obținute de la furnizori, lucru care nu este favorabil pentru entitate, însă din anul 2010 până in 2011 indicatorul a urmat o pantă ascendentă, adică societatea a obținut mai multe zile de creditare de la furnizorii săi.
Lichiditatea curentă (Lc)
Lichiditatea curentă
1,44 1, 72 2.05
Grafic 6. Lichiditatea curentă
Sursa:(Proiecția autorului)
Lichiditatea curentă arată suma cu care activele circulante depășesc datoriile pe termen scurt și ofera garanția acoperirii datoriilor curente din activele curente.Valoarea recomandată acceptabilă este în jur de 2.
Lichiditatea imediată (Li)
Lichiditatea imediată
1,438 1,721 1,641
Grafic 9. Lichiditatea imediată
Sursa:(Proiecția autorului)
Lichiditatea imediată elimină stocurile, deoarece nu se pot transforma imediat în disponibilități, exprimând capacitatea entității de a-și plăti datoriile.Valoarea recomandată este în jur de 1. Cu cât testul acid este mai mare decât 1, cu atât situația entității este mai bună, lucru care este valabil și la societatea Multicom S.R.L. pe perioada 2009-2011. Deși din 2010 până în 2011 indicatorul a urmat o pantă descendentă, valoarea lui nu a scăzut sub 1, doar s-a diminuat capacitatea entității de a-și plăti datoriile de la 1,721 la 1, 641.
Capitolul 2: Cadrul general al decontărilor cu furnizorii și clienții
2.1. Conținutul și structura generală a creanțelor și datoriilor
Dacă pentru neprofesioniștii contabili totul pare simplu “cumper și plătești”, “vinzi și încasezi”, cateogria generică a decontărilor, adică a transferului între societăți, precum și a unor relții patrimoniale adiacente acestora îmbracă o varietate extremă, tocmai ca urmare a intensificării, până la “explozie”, a cooperări, schimburilor comerciale, creării permanente de drepturi și obligații, urmate apoi de stingerea lor și încă multe altele pentru care contabilitatea este chemată sa facă ordinea necesară și să implice gestionar și monetar – financiar atât agentul economic, cât și terții săi, atunci când trebuie, la mărimea corectă a relației, folosind concomitent și mijloacele de decontare cele mai adecvate (Drăgan C.M., 1993, p.150-151).
În cadrul activității economice , se realizeză schimburi de valori între entitățile care participă la circuitul economic. În funcție de poziția acestora, iau naștere raporturi juridice de drepturi și obligații, cunoscute sub denumirea generică de “relații cu terții”. Acestea sunt generatoare de creanțe pentru cei care oferă ceva și de datorii pentru cei care primesc sau în favoarea cărora se realizează anumite prestații. În aceste condiții, creditorul este în drept să pretindă o contraprestație, de regulă sub formă monetară, iar debitorul este obligat să plătească ulterior, la un anumit termen numit scadență. Deosebim astefel două fluxuri de sens contrar (Mateș D. et al, 2006, p.252):
fluxul bunurilor sau prestațiilor;
fluxul (contrafluxul) valorilor de schimb, în general al banilor;
Figura 2. Elemente de bază ale relațiilor cu terți
Fluxul bunurilor și a prestațiilor
Creanță
Datorie
Contrafluxul valorilor de schimb (monetar)
Sursa: (Mateș D. et al., 2006, p.253)
Din schema prezentată se desprind elementele de bază ale relațiilor cu terții și anume:
drepturile (creanțele)
obligațiile (datoriile)
Întreprinderile își desfășoară activitatea în contextul unui sistem complex de relații de decontare cu furnizorii, clienții, angajații, organismele de asigurare și protecție socială, bugetul statului și alte organisme publice, cu grupul de asociați și cu subunitățile, precum și cu alte persoane fizice și juridice, care în contabilitate poartă denumirea de terți (Pântea I.P., 2004, p.211).
Aceste relații comerciale curente se concretizează, în contabilitate, în două categorii distincte, și anume (Pop A., 2002, p 287):
apariția și stingerea drepturilor de creanță – componente ale activelor entității;
apariția și stingerea drepturilor de plată, respectiv ale obligațiilor sau a datoriilor – componente ale pasivelor entității
Termenele de decontare a acestor datorii și creanțe nu depașesc, de regulă, un an. Această categorie a decontărilor cu terții, include și decontările între exercițiile financiare determinate de valorile de regularizare de la un exercițiu la altul, în schimb nu cuprinde datoriile și creanțele financiare determinate de creditele pe termen scurt primite, respctiv acordate de entitățile economice și sociale.
Datoriile enitității reprezintă surse străine atrase de la creditori. Existența lor este generată de decalajul de timp dintre momentul primirii valorilor economice și cel al livrării unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsură. Agenții economici care au avansat valorile economice poartă denumirea de creditori. Reflectarea contabilă a acestor datorii începe odată cu crearea angajamentelor și încetează în momentul stingerii lor (Matiș D. & Pop A., 2010, p. 348).
O datorie trebuie clasificată ca o datorie curentă în următoarele situații, conform IFRS 1 „Prezentarea situațiilor financiare”.
se așteaptă ca datoria să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității;
datoria este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Creanțele entității reprezintă drepturile generate de existența unui decalaj între momentul livrării unor bunuri economice sau prestării unor servicii și cel al decontării, adică a primirii unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsura. Agenții economici care au beneficiat de bunurile și valorile avansate, poartă denumirea de debitori (Matiș D. & Pop A., 2010, p. 348).
Persoanele care gestioneză creanțele trebuie să se ocupe în mod direct încasarea la termen a acestora, fapt care va conduce la o fluiditate sigură a fluxurilor de trezorerie. Potrivit IFRS „Prezentarea situațiilor financiare”, o creanță în calitatea ei de activ, trebuie clasificată ca și activ curent în următoarele situații:
se așteaptă ca această creantă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al enității;
se așteaptă ca aceasta să fie realizată în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Nu se includ în categoria decontărilor cu terții, datoriile și creanțele care generate de credite pe termen scurt primite sau acordate. Conturile care reflectă astfel de datorii și creanțe se cuprind în clasa conturilor de trezorerie sau în clasa conturilor de imobilizări corporale , oglindind creanșe și datorii pe termen lung (Tiron T.A., 2004, p.170).
Ciclul de exploatare al uni entități este perioada de timp necesară pentru transformarea intrărilor în ieșiri. Reflectarea contabilă a acestor creanțe începe odată cu apariția dreptului față de terți și încetează în momentul stingerii lor (Matiș D. & Pop A., 2010, p.348).
În consecință, dinamica vieții economice impune existența unor permanente, interacțiuni între terțe persoane, participanți activi în mediul de afaceri.În urma acestor relații economice, iau naștere o serie de datorii și creanțe, a căror decontare pe termen scurt este delimitată prin categoria de „decontări cu terții” (Matiș D. & Pop A., 2010, p.349).
Interdependența între debitori și creditori, persoane care în cadrul unui raport patrimonial au primit o valoare economică și urmează să dea un echivalent valoric sau o contraprestație, respectiv au avansat o valoare economică și urmează să primească , poate fi reflectată schematic astfel:
Caseta 1. Schema relației debitor-creditor
Sursa:(Matiș D. & Pop A. 2010, p.349)
În concluzie, ansamblul acestor interacțiuni între debitori și creditori dau naștere la o serie de datorii și creanțe curente, pe care literatura de specialitate le grupează astfel (Pântea I.P.& Bodea Gh., 2003, p.170):
datorii și creanțe comerciale față de furnizori și clienți
datorii și creanțe comerciale față de salariați
datorii și creanțe comerciale față de bugetul asigurărilor sociale
datorii și creanțe comerciale față de bugetul statului
datorii și creanțe comerciale față de asociați
datorii și creanțe comerciale față de diverși creditori, respectiv debitori.
Recunoașterea elementelor de creanțe și datorii curente în situațiile financiare se realizează pe baza a două criterii care trebuie îndeplinite în mod cumulativ (Matiș D. & Pop A., 2010, p. 348):
probabilitatea realizării unui beneficiu economic viitor, respectiv a unei ieșiri de resurse purtătoare de beneficii economice;
evaluarea să se poată realiza în mod credibil
În aceste condiții o creanță este recuoscută în bilanț în momentul în care este probabil realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate și creanța curentă are o valoare care poate fi determinată în mod credibil. O datorie este recunoscută în bilanț atunci când este probabil că va rezulta o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice din lichidarea unei obligații prezente și când valoarea la care se va realiza această lichidare poate fi determinată în mod credibil (Matiș D. & Pop A., 2010, p.350).
Evaluarea trebuie să fie înțeleasă ca procesul prin care se determină valorile la care creanțele și datoriile curente vor fi recunoscute în situațiile financiare. În situațiile financiare întocmite de catre întreprindere sunt utilizate baze de evaluare diverse și combinații ale acestora: costul istoric, costul curent, valoarea realizabilă (de decontare), valoarea actualizată (Ristea M., 2005, p.191)
Potrivit costului istoric, creanțele curente sunt înregistrate la suma în numerar sau echivalent de numerar, care se așteaptă să fie încasată în momentul vânzării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor sau la valoarea justă a sumei încasate în momentul vânzării bunurilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor, iar datoriile curente sunt înregistrate la valoarea echivalentelor obținute în schimbul obligației sau la valoarea ce se așteaptă să fie plătită în numerar sau echivalent de numerar pentru a stinge datoriile, în cursulo normal al afacerilor (Ristea M., 2005, p.191).
Costul curent are în vedere înregistrarea creanțelor curente la suma în numerar sau echivalent de numerar care ar trebui să fie încasată dacă vânzarea bunurilor, executarea de lucrări sau prestarea de servicii s-ar efectua în prezent și înregistrarea datoriilor curente la sumă în numerar sau echivalent de numerar necesară pentru a stinge aceeași obligație care ar lua naștere în prezent (Ristea M., 2005, p.191).
Valoarea realizabilă presupune înregistrarea creanțelor curente la suma în numerar sau echivalent de numerar care ar fi obținută dacă aceste creanțe curente s-ar încasa în prezent și înregistrarea datoriilor curente la suma în numerar sau echivalent de numerar necesară pentru a stinge obligația în prezent (Ristea M., 2005, p.191).
Valoarea actualizată are în vedere înregistrarea creanțelor curente la suma actualizată a intrărilor nete viitoare de numerar care urmeză a fi generate în derularea normală a activității întreprinderii și înregistrarea datoriilor curente la suma actualizată a ieșirilor nete viitoare de numerar care se așteaptă sa fie necesare pentru a deconta datoriile în cursul normal al afacerilor (Ristea M., 2005, p.191).
Contabilitate sintetică a creanțelor și datoriilor precum și a operațiunilor asimilate acestora se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 4 „Conturi de terți”, care cuprinde următoarele grupe (Pântea I.P. & Bodea G., 2009, p.216):
40 „Furnizori și conturi asimilate”
41 „Clienți și conturi asimilate”
42 „Personal și conturi asimilate”
43 „Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate”
44 „Bugetul statului, fonduri speciale și conturi asimilate”
45 „Grup și acționari/asociați”
46 „Debitori și creditori diverși”
47 „Conturi de subvenții, regularizare și asimilate”
48 „Decontări în cadrul unității”
49 „Ajustări pentru deprecierea creanțelor”
O caracterizare a conturilor specifice clasei 4 „Conturi de terți” ar fi următoarea:
Tabel 1. Situația conturilor specifice clasei 4 “Conturi de terți”
Sursa:( Matiș D. & Pop A. 2010, p.352)
2.2. Contabilitatea decontărilor comerciale: furnizori – clienți
2.2.1. Interdependența decontărilor furnizori – clienți
Pentru a-și putea desfășura activitatea, orice entitate efectuează în mod curent tranzacții de cumpărări și vânzări de bunuri și servicii. Derularea acestor operațiuni economice presupune existența a doi agenți economici (Matiș D. & Pop A., 2010, p. 355):
un furnizor, pentru care operația reprezintă o vânzare de bunuri sau servicii
un client, pentru care operația reprezintă o cumpărare de bunuri sau servicii
Furnizorii înregistrează în contabilitate valoarea creanțelor față de clienți, privind livrările de bunuri și servicii executate precum și datoriile pentru avansurile primite de la terți (Matiș D. & Pop A. 2010, p.355).
Clienții înregistrează în contabilitate valoarea datoriilor față de furnizori privind bunurile sau serviciile achizițipnate precum și creanțele pentru avansurile acordate furnizorilor (Matiș D. & Pop A. 2010, p.355).
Figura 3. Interdependența furnizori-clienți
Marfă
Bani
Sursa:( Matiș D. & Pop A. 2010, p.356)
Pentru ca o firmă să facă față plăților imediate în numerar către furnizor, aceasta trebuie să-și încaseze drepturile de creanță de la clienți, realizând astfel un cash-flow favorabil.
În contabilitatea cumpărătorului, vănzătorul este tratat drept furnizor și invers, în contabilitatea vânzătorului, cumpărătorul este tratat drept client.
Această interdependență a decontărilor furnizori-clienți o putem dezvolta în continuare în funcție de momentul decontării vânzărilor-cumpărărilor de bunuri sau servicii, identificând două cazuri și anume ( Matiș D. & Pop A. 2010, p.356):
vânzarea-cumpărarea cu decontare imediată (în numerar)
vânzarea-cumpărare care se efectuează prin credit comercial
În funcție de natura creditelor și de documentele care stau la baza înregistrării lor distingem ( Matiș D. & Pop A. 2010, p.356 – 357)
creditul comercial clasic-presupune existența unui interval de timp până la decontarea facturi, moment în care se utilizează instrumentele clasice (ordin de plata, cec, chitanță)
creditul comercial cambial- are la bază existența unui efect comercia (bilet la ordin sau cambie) prin care se amână plata unei datorii, stipulându-se în el, printre altele, suma de plată, scadența și banca la care se va face decontarea.
În funcție de destinația bunurilor și serviciilor comercializate, respectiv prestate, se disting creanțe, respectiv datorii care provin din vânzări – cumpărări de (Pântea I.P. & Bodea G., 2009, p.217):
stocuri și servicii
imobilizări
Întrun mediu de piață concurențial, existența reducerilor de prețuri care se pot acorda de către furnizori clienților, cuantifică printre altele încrederea existentă între cei doi parteneri, volumul afacerilor, calitatea bunurilor. Reducerile de preț care se pot acorda de către furnizori clienților se clasifică astfel (Pântea I.P. & Bodea G., 2009, p.217):
reduceri comerciale: rabatul, remiza, risturnul;
reduceri financiare: scontul
Rabatul reprezintă reducerea aplicată de către furnizor asupra prețului de vânzare pentru calitatea inferioară a bunurilor livrate.
Remiza reprezintă reducerea pe care furnizorul o acordă pentru importanța cumpărătorului în clientela vânzătorului, fidelitatea clientului, volumul mare al unor comenzi.
Risturnul este o reducere ce poate fi acordata pentru depășirea unui plafon valoric anual al cumpărărilor stabilit prin contract.
Scontul este reducerea financiară de care poate beneficia clientul, daca acesta își plătește înainte de scadență datoria.
Diferența dintre valoarea la preț de vânzare și reducerile comerciale se numește net comercial. Suma rezultată în urma deducerii scontului reprezintă netul financiar (Pântea I.P. & Bodea G., 2009, p.217).
Toate aceste reduceri de preț trebuie să fie convenite între părți și prevăzute în contract ca și clauze contractuale.
Metodologia de calcul a reducerilor (Pântea I.P. & Bodea G., 2011, p.216):
reducerile comerciale premerg reducerile financiare;
reducerile se aplică asupra netului anterior;
se opereză întâi rabaturile, apoi remizele;
facturile care conțin reduceri comerciale se înregistrează în contabilitate la valoarea netă comercială. În schimb sconturile primite de la furnizori se înregistrează la venituri financiare, iar sconturile acordate la cheltuieli financiare;
2.2.2. Generalități privind decontările cu furnizorii și clienții
Conform Legii contabilității nr.82/1991, Art. 16, contabilitatea clienților și a furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.
În contabilitatea analitică, furnizorii și clienții se grupeză astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare, precum și pe fiecare persoană fizică sau persoană juridică (Pântea I.P. & Pop A., 2004, p.214).
Documentul principal utilizat pentru evidența analitică a clienților respectiv a furnizorilor este Situația încasării-achitării facturilor.
Situația încasării – achitării facturilor (14-6-8) servește ca jurnal auxiliar pentru ținerea contabilității analitice a clienților sau furnizorilor la unitățile care aplică forma de înregistrare pe jurnale. Acest document se întocmește lunar sau pe măsura efectuării operațiilor, în cadrul compartimentului financiar – contabil , fie pentru toți clienții sau furnizorii, fie separat pe feluri de clienți sau furnizori. Nu circulă fiind un document de înregistrare contabilă, arhivându-se la departamentul financiar – contabil.
În cadrul conturilor de furnizori și clienți, se grupeză distinct datoriile și creanțele rezultate din tranzacțiile cu clauze de rezervă de proprietate. De asemenea, în contabilitatea analitică se grupeză distinct clienții și furnizorii la care persoana juridică deține participații (Pop A. 2002, p.596).
Reflectarea în contabilitate a creanțelor și datoriilor se realizează la valoarea nominală adică valoarea efectivă din momentul apariției lor. Există posibilitatea ca la inventariere valoarea acestora să fie diferită de valoarea ei nominală.
Datoriile și creanțele aferente livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârșitul lunii, se înregistrează distinct în contabilitate. De același regim beneficieză și creanțele incerte. Separarea creanțelor incerte de restul creanțelor se poate realiza în următoarele momente: fie la expirarea termenului contractual de încasare a creanței comerciale, fie la apariția incertitudinii încasării creanței datorită incapacității de plată sau stării de insolvabilitatea a clientului (Pântea I.P. & Pop A., 2004, p.214).
Conform OMFP nr.3055/2009, datoriile și creanțele exprimate în devize se înregistrează în contabilitate atât în lei la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor comunicat de BNR, cât și în valută.
Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare și moneda străină, la data efectuării tranzacției (Pop A. 2002, p.596).
Diferențele de curs valutar ce apar între data plății datoriilor respectiv încasării creanțelor în valută și data la care au fost înregistrate inițial, sunt recunoscute ca venituri financiare (la datorii, cursul valutar scade, la creanțe, cursul valutar crește) respectiv cheltuieli financiare (la datorii, cursul valutar crește, la creanțe, cursul valutar scade) în perioada în care apar (Matiș D. & Pop A., 2010, p.350).
Din punct de vedere al momentului decontării datoriei sau creanței în valută, apar următoarele situații (Matiș D. & Pop A., 2010, p.350):
dacă decontarea se face în decursul aceluiași exercițiu financiar în care a survenit, atunci întreaga diferență de curs valutar este recunoscută în același exercițiu;
dacă decontarea se face intr-un exercițiu financiar ulterior, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare exercițiu financiar, care intervine până în exercițiul decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui exercițiu financiar.
La data întocmirii situațiilor financiare, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul publicat de BNR, valabil pentru ultima zi a perioadei de raportare. Pentru deprecierea creanțelor din conturile de clienți, cu ocazia inventarierii la sfârșitul exercițiului financiar, se reflectă ajustări pentru depreciere (Matiș D. & Pop A., 2010, p.351).
Utilizarea ajustărilor pentru depreciere este o consecință a aplicării principiului prudenței care presupune că valoarea fiecărui element de natura activelor sau datoriilor să fie determinată avându-se în vedere, pe de o parte, obligațiile previzibile și pierderile potențiale care au luat naștere în cursul exercițiului încheiat sau pe parcursul unui exercițiu anterior, iar pe de altă parte, deprecierile activelor și datoriilor.În domeniul creanțelor și ele pot fi supuse deprecierilor de valoare care pot fi reversibile sau ireversibile (Matiș D. & Pop A., 2010, p.351).
Deprecierile ireversibile, concretizate în pierderile din creanțe, sunt generate în principal de falimentul sau dispariția clienților sau debitorilor. Creanțele incerte sunt scoase din evidența, iar entitatea economică le suporta prin trecerea lor pe cheltuieli (Matiș D. & Pop A., 2010, p.351).
Operațiunile privind vânzările-cumpărările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii efectuate pe baza efectelor comerciale se înregistrează în contabilitate în conturile corespunzătoare de efecte de plătit sau de primit după caz.
Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara blinațului și se menționează în notele explicative. Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de reglementările în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată (Pop A. 2002, p.596).
2.3. Contabilitatea primară și analitică, parte integrantă a contabilității furnizorilor și clienților, conturi utilizate
Orice tranzacție de vânzare – cumpărare are doi protagoniști: vânzătorul și cumpărătorul. Pentru contabilizarea acesteia, așa cum s-a prezentat, cumpărătorul utilizează conturile de furnizori și cele asimilate, iar vânzătorul utilizează conturile de clienți și cele asimilate, plasat inevitabil la interescția circuitului de bunuri și valori destinate schimbului, de drepturi și obligații decurgând din relțiile firești cu partenerii de afaceri, agentul economic se află simultan în ipostaza de creditor cât și în cea de debitor, deci atât de o parte cât și de cealaltă a decontărilor și implicit afacerilor, în funcție de sensul circuitului valorilor materiale, drepturilor și obligațiilor și implicit a banilor (Drăgan C. M.,1993,p.150-151).
Reflectarea contabilă a operațiilor economice privind obligațiile față de furnizori se realizează cu ajutorul grupei 40 „ Furnizori și conturi asimilate” care cuprinde următoarele conturi sintetice de gradul I (Pântea I.P. & Pop A., 2004, p.215):
Contul 401 “Furnizori” este utilizat pentru evidența de către clienți a datoriilor față de furnizorii de stocuri și servicii. După conținutul economic este un cont de datorii, iar dupa funcția contabilă este un cont de pasiv. Se crediteză cu valoarea bunurilor și serviciilor achiziționate cu titlul oneros pe bază de facturi. Se debitează cu ocazia achitării datoriilor față de furnizori. Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor.
Contul 404 „Furnizori de imobilizări” este utilizat pentru evidența de către clienți a datoriilor fața de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale. După conținutul economic este un cont de datorii, iar după funția contabilă este un cont de pasiv. Se creditează cu valoarea imobilizărilor și a lucrărilor de investiții achiziționate pe bază de facturi. Se debitează cu ocazia achitării datoriilor față de furnizori. Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.
Contul 403 „Efecte de plătit” este utilizat pentru evidența obligațiilor de plătit față de furnizorii de stocuri și servicii pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie, etc.). După conținutul economic este un cont de datorii iar după funcția contabilă este un cont de pasiv. Se crediteză cu valoarea efectelor comerciale de plătit acceptate de furnizor. Se debitează cu plățile efectuate la scadență pe baza efectelor comerciale. Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.
Contul 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” este utilizat pentru evidența obligațiilor de plătit față de furnizorii de imobilizări corporale și necorporale pe bază de efecte comerciale . După conținutul economic este un cont de datorii, iar după funcția contabilă este un cont de pasiv. Se creditează cu valoarea efectelor comerciale de plătit acceptate de furnizorii de imobilizări. Se debitează cu plățile efectuate la scadență pe bază de efecte de comrciale. Soldul creditor reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.
Contul 408 „Furnizori – facturi nesosite” este utilizat pentru evidența de către clienți a datoriilor față de furnizorii de stocuri și servicii pentru care nu s-au primit facturi. După conținutul economic este un cont de datorii iar după funcția contabilă este un cont de pasiv. Se crediteză cu valoare bunurilor și serviciilor achiziționate cu titlu oneros pentru care nu s-au primit facturi. Se debitează cu ocazia primirii facturilor când datoriile față de furnizori devin certe. Soldul creditor reprezintă sumele datorate furnizorilor aferente facturilor nesosite.
Contul 409 „Furnizori – debitori” este utilizat pentru evidența avansurilor acordate furnizorilor și a ambalajelor care circulă pe principiul restituirii, facturate de către furnizori. Se detaliză pe două conturi de gradul II: 4091 „Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”, 4092 „Furnizori – debitori pentru prestări servicii”. După conținutul economic sunt conturi de creanțe, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ. Se debitează cu avansurile acordate furnizorilor și cu valoarea ambalajelor restituibile facturate de furnizori. Se creditează cu ocazia regularizării avansurilor acordate furnizorilor și cu valoarea ambalajelor restituite furnizorilor, degradate sau reținute în stoc. Soldul debitor reprezintă avansurile acordate furnizorilor și neregularizate, precum și valoarea ambalajelor nerestiutuite furnizorilor.
Reflectarea contabilă a operațiilor economice privind decontările cu clienții se realizează cu ajutorul conturile din grupa 41 „Clienți și conturi asimilate” care cuprinde (Pântea I.P. & Pop A., 2004, p.217):
Contul 4111 „Clienți” este utilizat pentru evidența de către furnizori a creanțelor aferente livrărilor de bunuri și servicii pe baza facturii. După conținutul economic este un cont de creanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor și serviciilor livrate, inclusiv cu TVA – ul aferent, conform facturii. Se creditează cu ocazia încasării creanțelor. Soldul creditor reprezintă creanțele de încasat de la clienți.
Contul 4118 "Clienti incerti sau in litigiu" tine evidenta clientilor incerti, rau platnici dubiosi sau aflati in litigiu. Este un cont de activ. Se debiteaza cu valoarea bunurilor livrate, prestatiilor efectuate sau a lucrarilor executate clientilor care se dovedesc rau platnici, dubiosi, incerti sau in litigiu. Se crediteaza cu sumele incasate de la clienti incerti sau in litigiu sau cu sumele trecute pe pierderi cu prilejul scaderi din evidenta a clientilor incerti sau in litigiu, inclusiv taxa pe valoare adaugata aferenta. Soldul debitor al contului reprezinta sumele datorate de clienti incerti sau in litigiu.
Contul 413 „Efecte de primit de la clienți” este utilizat pentru evidența creanțelor de încasat de la clienți pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie, etc.). După conținutul economic este un cont decreanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Se debitează cu valoarea efectelor comerciale acceptate de către furnizori. Se creditează cu ocazia primirii sau încasării efectelor comerciale. Soldul debitor reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.
Contul 418 „Clienți – facturi de întocmit” este utilizat pentru evidența de către furnizori a creanțelor eferente livrărilor de bunuri și servicii pentru care nu s-au întocmit facturi. După conținutul economic este un cont de creanțe comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Se debitează cu valoarea la preț de vânzare a bunurilor și serviciilor livrate, inclusiv cu taxa pe valoare adăugată aferentă, pentru care nu s-au întocmit facturi. Se creditează cu ocazia întocmirii facturilor. Soldul debitor reprezintă creanțele aferente bunurilor și serviciilor pentru care nu s-au întocmit facturi.
Contul 419 „Clienți – creditori este utilizat pentru evidența sumelor facturate clienților reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de servicii, respectiv a ambalajelor care circulă în sistem de restituire. După conținutul economic este un cont de datorii comerciale, iar după funcția contabilă este un cont de pasic. Se debitează cu avansurile primite de la clienți și cu valoarea ambalajelor restituibile, facturate de furnizori clineților. Se creditează cu ocazia regularizării avansurilor primite de la clienți și cu valoarea ambalajelor primite, degradate sau reținute de clienți. Soldul debitor reprezintă avansurile primite de la clienți și neregularizate, precum și valoarea ambalajelor nerestituite de către clienți.
Toate conturile care reflect creanțe comerciale au funcția contabilă de activ. Se debitează la crearea creanțelor asupra terților, se debiteză la decontarea creanțelor, iar soldul este debitor și reflect creanțele comerciale care nu au fost încă decontate.
Toate conturile care reflect datorii comerciale au funcția contabilă de pasiv. Se creditează cu datorii create în mod curent față de terți, se debitează la decontarea datoriilor, iar soldul conturilor este creditor și reprezintă datoriile comerciale care nu au fost încă decontate.
Operațiunile economice generate de decontările comerciale furnizori-clienți sunt înregistrate în contabilitate pe baza datelor din documentele primare, justificative în care au fost consemnate cu ocazia desfășurării lor.
Capitolul 3: Contabilitatea operațiilor privind decontările cu furnizorii
3.1. Contabilitatea furnizorilor și a altor tranzacții asimilate
Datoriile comerciale create în cadrul relațiilor de decontare cu furnizorii pentru aprivizionările de bunuri materiale, lucrări și servicii se delimitează patrimonial sub forma furnizorilor, efectelor de plătit și avansurilor acordate furnizorilor
Ca o consecință a operațiunilor de aprovizionare sau ca urmare a efectuării de către diferiți prestatori a unor servicii se înregistreză datorii, față de aceștia, ce privesc activitatea de exploatare a unităților beneficiare, denumite achiziții pe credit comercial (Mateș D. et al, 2006, p.259).
În esență, furnizorii și conturile asimilate, curpind resursele bănești atrase temporar de la terți și care contribuie la finanțarea temporară a activității curente, prin amânarea plăților adică a ieșirilor din firmă a numerarului sau a echivalentelor de numerar (Mateș D. et al, 2006, p.259).
Furnizorul este persoana fizică sau juridică ce, în postura de vânzător, pune la dispoziția altor persoane bunuri sau sevicii contra cost, pe baza unei înțelegeri contractuale.
Relațiile cu furnizorii sun consemnate în diverse documente justificative. Dintre documentele utilizate în cadrul deconărilor cu furnizorii amintim:
Fișa de urmărire a contactelor este folosită pentru urmărirea livrărilor de bunuri și servicii către clienți.
Jurnal privind decontările cu furnizorii (14-6-6) servește ca jurnal auxiliar pentru înregistrarea operțiunilor privind decontările cu furnizorii pentru materiale, mărfuri, lucrări executate, servicii prestate etc., la unitățile care aplica forma de înregistrare pe jurnale, servește la ținerea contabilității analitice a furnizorilor și la completarea registrului Cartea Mare.
Se întocmește în cadrul compartimentului financiar contabil, fie pentru toți furnizorii, fie separat pe feluri de furnizori, pe furnizori principali, pe gestiuni etc.
Se completează pe baza documentelor justificative ( facturi, note de recepție și constatare diferențe etc.) sau pe bază de centralizatoare, pentru operațiunile înregistrate în creditul contului de furnizori și pe baza documentelor justificative anexate la extrasul de cont primit de la bancă sau registrul de casă, pentru operațiunile înregistrate în debitul acestui cont. Nu circulă fiind document de înregistrare contabilă și se arhiveză la departamentul financiar- contabil
Factura (14-4-10A) Este documentul de bază utilizat pentru consemnarea transferului de proprietate, sau a realizării lucrărilor sau serviciilor Se întocmește manual sau cu ajutorul tehnicii de calcul, în trei exemplare, la livrarea produselor, lucrărilor și serviciilor, de către compartimentul de desfacere, pe baza dispoziției de livrare, a avizului de însoțire a mărfii, sau altor documente.
Servește ca :
document pe baza căruia se decontează produsele, lucrările și serviciile prestate ;
document de însoțire a mărfii pe timpul transportului ;
document de încărcare în gestiunea primitorului ;
document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și cumpărătorului .
Dispoziția de livrare(14-3-5A) reprezintă documentul pe baza căruia se realizează eliberarea din magazine a bunurilor materiale, scaderea din gestiunea furnizorilor și întocmirea avizului de însotire a mărfii sau a facturii după caz.
Se întocmește în doua exemplare de către serviciul de desfacere. Se arhivează un exemplar la magazie și unul la compartimentul de desfacere sau compartimentul financiar – contabil
Avizul de însoțire a mărfii (14-3-6A) se întocmește în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale unității.Circulă și se arhivează după caz, la furnizor și la cumpărător
Servește ca:
document de însoțire a mărfii pe timpul transportului;
document ce stă la baza întocmirii facturii;
dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități;
document de primire în gestiune
document de descărcare din gestiune a bunurilor cedate cu titlu gratuit;
Chitanța (14-4-1) se întocmește în două exemplare de către casier, care semnează de primirea sumei. Servește ca document justificativ privind încasarea unei sume în numerar de către caseria unității. Chitanța se înregistrează în Registru de casă și în contabilitate.
Datoriile și creanțele aferente livrarilor de bunuri și prestărilor de servicii pentru care nu s-au întocmit facturi până la sfârșitul lunii, se înregistrează distinct în contabilitate.De același regim beneficează și creanțele incerte.Separarea creanțelor incerte de restul creanțelor se poate realize în următoarele moment:
fie la expirarea termenului contractual de încasare a creanței comerciale
fie la apariția incertitudinii încasării creanței datorită incapacității de plată sau stării de insolvabilitate a clientului.
3.1.1. Contabilitatea decontărilor comerciale în numerar și a creditului comercial clasic primit
Din punct de vedere contabil regăsim în structura conturilor clasei 4 ”Conturi de terți” posibilitatea reflectării vânzărilor cu decontare imediată în numerar și creditul comercial clasic primit, reflectat în contabilitatea cumpărătorului , în conturile:
401 „Furnizori”
404 „Furnizori de imobilizări”
Prin intermediul celor două conturi se poate face demarcația între activitatea curentă de exploatare (401) și cea de investiții-dezvoltare (404).
Caseta 2. Fluxul contabil al creditului comercial clasic primit evidențiat în contabilitatea cumpărătorului
Sursa: ( Pop A., 2002, p.611)
EXEMPLU 1: Firma „S.C. Urgent Curier S.R.L.” (executant) efectuează pentru firma „S.C. Multicom S.R.L.” (beneficiar) servicii de curierat. Valoarea facturată este de 2.000 lei și TVA 24%. Decontarea se face în numerar.
În contabilitatea clientului:
1. Înregistrarea serviciului recepționat:
% = 401 „Furnizori” 2.480
628 „Alte cheltuieli cu servicii
executate de terți” 2.000
4426 „TVA deductibilă” 480
2. Înregistrarea achitării datoriei:
401 „Furnizori” = 5311 „Casa în lei” 2.480
EXEMPLU 2: Firma „S.C. Ellipse Marketing S.R.L.” (executant) efectuează pentru firma „S.C. Multicom S.R.L.” (beneficiar) un studiu de piață privind posibilitatea dezvoltării și implementării unor noi activități. Valoarea facturată a studiului este de 8.000 lei și TVA 24%. Decontarea se realizează ulterior prin virament bancar.
În contabilitatea clientului:
1. Înregistrarea studiului recepționat:
% = 401 „Furnizori” 9.920
614 „Cheltuieli cu studiile și cercetările” 8.000
4426 „TVA deductibilă” 1.920
2. Înregistrarea achitării datoriei
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 9.920
EXEMPLU 3: Societatea comercială „S.C. Einhell Romania S.R.L.” (vânzător) livrează societății comerciale „S.C. Multicom S.R.L.” (cumpărător) un produs finit, care pentru cumpărător reprezintă un utilaj industrial, având prețul de facturare 50.000 lei, TVA 24%. În contabilitatea financiară a vânzătorului evidența stocului de produse finite se ține prin inventar permanent, produsu finit având un preț de evidență standard de 40.000 lei. La scadență decontarea se face prin virament bancar.
În contabilitatea cumpărătorului:
1. Recepția utiliajului industrial:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 62.000
2131 „Echipamente 50.000
tehnologice
4426 „TVA deductibilă” 12.000
2. Achitarea utilajului industrial
404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 62.000
3.1.2. Contabilitatea decontărilor pe bază de efecte comerciale
Din punct de vedere contabil, regăsim în structura conturilor clasei 4 „Conturi de terți” posibilitatea reflectării creditului comercial cambial primit prin intermediul conturilor (Matiș D. & Pop A., 2010, p.360):
403 „Efecte de plătit”
405 „Efecte de plătit pentru imobilizări”
Creditul comercial cambial se realizează prin intermediul a două instrumente de credit comercial și anume (Matiș D. & Pop A., 2010, p.360):
Biletul la ordin-este o promisiune scrisă și semnată de către emitent prin care își ia angajamentul față de o altă persoană de a-i plăti, la un anumit termen, o anumită sumă de bani.De obicei, un bilet la ordin este emis la cererea creditorului ca o recunoaștere a datoriei debitorului.
Cambia (Trata)- este un instrument prin care creditorul dă ordin debitorului său să achite la o anumită dată unei a treia persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia, o sumă de bani determinată.
Efectele comerciale reprezintă titluri de valoare, negociabile pe termen scurt sau imediat care atestă creanțe-datorii în cadrul relațiilor comerciale cu clienții și furnizorii (Matiș D. & Pop A., 2010, p.360):
Caseta 3. Fluxul contabil al creditului comercial cambial primit evidențiat în contabilitate acceptantului
Sursa: (Pop A., 2002, p.617)
EXEMPLU 1: Firma „S.C. Macon S.R.L.” livrează firmei „S.C. Multicom S.R.L.” un produs finit având prețul de facturare 50.000 lei și TVA 24%. În vederea decontării clientul emite un bilet la ordin acceptat de furnizor. După primirea biletului la ordin, furnizorul îl depune la bancă urmând a se încasa la scadență prin virament bancar. Valoarea de înregistrare a mijlocului de transport în contabilitatea furnizorului este de 45.000 lei.
În contabilitatea cumpărătorului:
1. Recepția mijlocului de transport:
% = 404 „Furnizori de imobilzări” 62.000
2133 „Mijloace de transport” 50.000
4426 „TVA deductibilă” 12.000
2. Emiterea biletului la ordin:
404 „Furnizori de imobilizări” = 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” 62.000
3. Plata biletului la ordin, la scadență:
405 „ Efecte de plătit pentru imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci” 62.000
3.1.3. Contabilitatea datoriilor comerciale externe
În cazul achizițiilor intracomunitare de bunuri și servicii apar datorii față de furnizorii externi care generează din punct de vedere al cumpărătorului, în momentul decontării lor, apariția diferențelor de curs valutar care se pot concretiza în (Matiș D. & Pop A., 2010, p.363):
Cheltuieli financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar la data plății datoriei comerciale externe, exprimat în lei/devize, este mai mare decât cel de la data primirii creditului comercial extern.
Venituri financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar de la data plății creditului comercial extern exprimat în lei/devize, este mai mic decât cel de la data primirii creditului comercial extern.
O achiziție intracomunitară de bunuri reprezintă obținerea dreptului de a dispune, ca și un proprietar, de bunuri transportate de către furnizor, de către cumpărător sau de către altă persoană în numele unuia dintre aceștia, către un stat membru UE, altul decât cel de plecare a transportului bunurilor. În principiu, achiziția intracomunitară taxabilă este operațiunea în oglindă a livrării intracomunitare scutite efectuate de furnizorul din alt Stat Membru.
Conturile utilizate pentru a reflecta datoriile față de furnizorii externi pot fi (Matiș D. & Pop A., 2010, p.363):
401 „Furnizori”, 404 „Furnizori de imobilizări” – dacă datoria îmbracă forma creditului comercial clasic primit.
403 „Efecte de plătit”, 405 „Efecte de plătit pentru imobilizări” – dacă datoria îmbracă forma unor efecte de comerț emise în favoarea furnizorului extern.
EXEMPLU: Firma „S.C. Multicom S.R.L.” (cumpărător) realizează o achiziție intracomunitară (AIC) de materii prime în valoare de 9.000 euro la cursul de 4,1 lei/euro. Pentru decontare, cumpărătorul emite un bilet la ordin în favoarea furnizorului extern în valoare de 9.000 euro la cursul de 4,2 lei/euro. TVA ce va fi evidențiat în Declarația recapitulativă AIC este de 8.856 lei (adică 36.900 × 24% = 8.856 lei).
1. Înregistrarea recepției materiilor prime importate ( 9.000 euro × 4,1 lei/euro = 36.900).
301 „Materii prime” = 401 „Furnizori” 36.900
2. Înregistrarea TVA-ului aferent AIC:
4426 „TVA deductibilă” = 4427 „TVA colectată” 8.856
3. Înregistrarea emiterii biletului la ordin:
valoarea nominală a datoriei 9.000 euro × 4,1 lei/euro = 36.900 lei
valoarea nominală a biletului la ordin emis 9.000 euro × 4,2 lei/euro = 37.800 lei
diferența nefavorabilă de curs valutar 900 lei
% = 403 „Efecte de plătit” 37.800
401 „Furnizori” 36.900
665 „Cheltuieli cu diferențe de curs valutar” 900
4 Înregistrarea achitării la scadență a biletului la ordin emis:
valoarea nominală a biletului la ordin 9.000 euro × 4,2 lei/euro = 37.800 lei
valoarea actuală a biletului la ordin 9.000 euro × 4,25 lei/euro = 38.250 lei
diferența nefavorabilă de curs valutar 450 lei
% = 5124 „Conturi la bănci în valută” 38.250
403 „Efecte de plătit” 37.800
665 „Cheltuieli cu diferențe de curs valutar” 450
3.2. Contabilitatea operațiunilor speciale generate de decontările cu furnizorii
3.2.1. Contabilitatea decontărilor comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi
Pot apărea situații în care livrările de bunuri, în cadrul vânzărilor, să nu fie însoțite de facturi fiscale, ci doar de avize de însoțire a mărfurilor. Aceeași situație apare și în cazul facturării unor utilități cu întârziere, adică după expirarea perioadei, cum ar fi energie electrică, termică, apă etc.
Dacă astfel de situații apar în cursul exercițiului financiar, ele se rezolvă simplu, fără incidente asupra contabilității relațiilor de decontare „furnizori – clienți”, prin așteptarea facturii fiscale care atestă momentul apariției creditului comercial acordat.
Dacă astfel de situații apar la finele exercițiului financiar, iar furnizorul dorește sa-și închidă conturile contabile curente înainte de emiterea, facturilor fiscale, se impune ca aceste relații de decontare să fie înregistrate în contabilitate distinct.
Contul utilizat pentru furnizori în acest caz este: 408 „Furnizori – facturi nesosite” – în contabilitatea clientului. Pe lângă utilizarea acestui cont, o altă consecință contabilă constă în evidențierea separată a TVA – ului aferent relațiilor de decontare „furnizor – client” pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale care, până la emiterea facturii fiscale, nu este exigibilă la decontarea cu statul nici la furnizor, nici la client. Acest cont este 4428 „TVA neexigibilă”
Caseta 4. Fluxul contabil privind decontările cu furnizorii pentru care nu s-au întocmit facturi fiscale
Sursa: ( Pop A. , 2002, p. 636)
EXEMPLU: Firma „S.C. Fibrex Co S.R.L.” (vânzător) livrează pe bază de aviz de însoțire a mărfii firmei „S.C. Multicom S.R.L.” (cumpărător) produse finite pe care clientul urmeză să le comercializeze ca și mărfuri la prețul de facturare fără TVA de 100.000 lei, TVA 24%. În luna următoare, se întocmește factura fiscală care se deconteza prin virament bancar. Costul de producție al produselor finite este de 85.000 lei.
În contabilitatea cumpărătorului:
1. Înregistrarea recepției mărfurilor pe baza avizului de însoțire a mărfii:
% = 408 „Furnizori – facturi nesosite” 124.000
371 „Mărfuri” 100.000
4428 „TVA neexigibilă” 24.000
2. Înregistrarea primirii facturii:
408 „Furnizori – facturi nesosite” = 401 „Furnizori” 124.000
3. Înregistrarea transformării TVA-ului neexigibil în TVA deductibil:
4426 „TVA deductibilă” = 4428 „TVA neexigibilă” 24.000
4. Înregistrarea plății facturii:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 124.000
3.2.2. Contabilitatea avansurilor comerciale: furnizori – clienți
Pot apărea situații în care clienții se hotărăsc să acorde anticipat o sumă de bani ce reprezintă o cotă-parte din valoarea bunurilor ce urmează a fi produse și livrate de către furnizor. Pe baza acestor avansuri, clientul devine un creditor al furnizorului, iar furnizorul devine un debitor al clientului, pe intervalul de timp cuprins între momentul acordării avansului și cel al decontării efective ca urmare a livrării bunurilor (Matiș D. & Pop A., 2010, p.368).
Conform Codului fiscal actualizat, art.155, alin.1, persoana impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, alta decât o livrare/prestare fără drept de deducere a taxei, trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care ia naștere faptul generator al taxei, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.
De asemenea, persoana impozabilă trebuie să emită o factură către fiecare beneficiar pentru suma avansurilor încasate în legătură cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, cel târziu până în cea de-a 15-a zi a lunii următoare celei în care a încasat avansurile, cu excepția cazului în care factura a fost deja emisă.
Regularizarea facturilor emise pentru avansuri încasate se realizează prin stornarea facturii de avans, la data emiterii facturii pentru contravaloarea integrală a livrării de bunuri sau prestării de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeași factură pe care se evidențiază contravaloarea integrală a livrării de bunuri sau prestării de servicii (Pântea I.P., & Bodea G., 2011, P.226).
Contabilitatea avansurilor acordate furnizorilor, se înregistrează în contul 409 „Furnizori-debitori”. Se detaliază pe două conturi de gradul II (Matiș D. & Pop A., 2010, p.360):
4091 „Furnizori – debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor”
4092 „Furnizori – debitori pentru prestări de servicii”
Contul 409 „Furnizori- debitori” se utilizează și pentru evidențierea ambalajelor care circulă în regim de restituire prin vânzare – cumpărare.
Prezența cifre 9 pe poziția a treia în simbolizarea contului 409 „Furnizori – debitori” semnifică faptul că acest cont are funcția contabilă inversă în raport cu celelalte conturi din grupa 40 din care face parte ( Matiș D. & Pop A., 2010, p.369).
Caseta 5. Fluxul contabil privind decontările cu furnizorii generat de practicarea avansurilor comerciale.
valoarea
totală
Sursa: ( Pop A., 2002, p.640)
EXEMPLU: Firma „S.C. Multicom S.R.L.” acordă firmei „S.C. Einhell Romania S.R.L.” un avans comercial de 3.500 lei, TVA 24%, în vederea achiziționării unor piese de schimb care pentru furnizor reprezintă mărfuri. Prețul de facturare a mărfurilor livrate ulterior este de 7.200 lei, TVA 24%, iar valoarea lor de înregistrare în contabilitatea furnizorului este de 6.900 lei. Se deconteză avansul comercial primit precum și restul de plată, prin virament bancar.
În contabilitatea cumpărătorului:
1. Acordarea avansului prin bancă:
% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 4.340
4091 „Furnizori – debitori 3.500
pentru cumpărări de bunuri
de natura stocurilor
4426 „TVA deductibilă” 840
2. Achiziționarea furajelor:
% = 401 „Furnizori” 8.928
3024 „Piese de schimb” 7.200
4426 „TVA deductibilă” 1.728
3. Decontarea avansului acordat:
% = 4091 „Furnizori – debitori pentru cumpărări 3.500
de natura stocurilor”
401 „Furnizori” 4.340
4426 „TVA deductibilă” 840
4. Achitarea datoriei rămase:
401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 4.588
3.2.3 Reduceri comerciale și financiare acordate de către furnizori clienților
Literatura contabilă românească utilizează în mod constant noțiunile de reduceri comerciale și reduceri financiare (sau de casă), fie că sunt primite sau acordate și indiferent dacă apar la facturare sau ulterior. În literatura de specialitate, cele două categorii de reduceri de preț cuprind:
reduceri comerciale: rabat, remiza, risturn;
reduceri financiare: scontul;
Reducerile de preț de natură comercială se înregistrează la momentul acordării acestora pe baza documentelor ce le atestă. În situația în care ulterior facturii inițiale, vânzătorul acordă cumpărătorului reduceri comerciale (de obicei risturn), conform clauzelor contractuale, acestea se cuprind într-o factură ulterioară și se evidențiază în conturile 709 „Reduceri comerciale acordate”, 609 „Reduceri comerciale primite”.
Reducerile financiare acordate de către furnizor reprezintă chletuieli ale perioadei, indiferent de perioada la care se referă și se ănregistrează în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”.
EXEMPLU: Furnizorul livrează clientului S.C. Multicom S.R.L., produse finite, respectiv combustibil pentru client, la prețul de vânzare de 2.000 lei plus TVA 24%. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de 5% și o remiză de 10%. Ulterior, furnizorul acordă clientului un scont de 2% pentru achitarea prin bancă a facturii înainte de scadența înscrisă în contract. Prețul de înregistrare la furnizor a produselor livrate este de 1.200 lei.
Rabatul: 2.000 × 5% = 100 lei
Valoarea produselor după deducerea rabatului: 1.900 lei
Remiza: 1.900 × 10% = 190 lei
Valoarea produselor după deducerea remizei: 1.710 lei
TVA calculată la ultimul net: 1.710 × 24% = 410,4 lei
Totalul facturii: 1.710 + 410,4 = 2.120, 4
Reducere financiară brută (scont): 2.120,4 × 2% = 42,4 lei
Înregistrări în contabilitatea clientului:
1. Achiziționarea combustibilului, conform facutrii înregistrate la ultimul net;
% = 401 „Furnizori” 2.120,4
3022 „Combustibil” 1.710
4426 „TVA deductibilă” 410,4
2. Achitarea facturii, mai puțin scontul primit;
401 „Furnizori” = % 2.120,4
5121 „Conturi la bănci în lei” (2.120,4 – 42,4) 2078
767 „Venituri din sconturi obținute” 42,4
Conform Codului fiscal actualizat, art.137, al.(3, lit.(a), scontul nu intră în baza de calcul a TVA-ului. Ca urmare furnizorul trebuie sa întocmească o factură privind regularizarea TVA-ului aferent scontului: (42,4 × 24/124 = 8,2 lei).
3. Regularizare TVA aferentă scontului, conform facturii primite de la furnizor (42,4 × 24/124 = 8,2)
4426 „TVA deductibila” = 767 „Venituri din sconturi obținute”
EXEMPLUL 2: Furnizorul acordă clinetului S.C. Multicom S.R.L., o reducere comercială ulterior facturării, pentru depășirea unui anumit plafon valoric al trazacțiilor derulate între cele două părți. În acest scop furnizorul întocmește o factură cu semnul minus în valoarea de 5.000 lei plus TVA 24%.
Înregistrări în contabilitatea clientului:
1. Înregistrarea facturii privind discontul primit de la furnizor;
401 „Furnizori” = % 6.200
609 „Reduceri comerciale primite” 5.000
4426 „TVA deductibilă” 1.200
Capitolul 4: Contabilitatea clienților și a altor tranzacții asimilate
4.1. Operațiuni generate de decontările cu clienții și documente utilizate
Conturile de clienți reflectă creanțele față de terți, generate de vânzarea pe credit comercial a bunurilor materiale rezultate din activitatea entităților, precum și a lucrărilor executate și a serviciilor prestate în favoarea acestora.
Imobilizarea unor sume sub forma „clienților neîncasați” constituie o componentă importantă a politicii financiare a întreprinderilor pe termen scurt.
În condițiile amânării încasării creanțelor pe carea le înregistrează o firrmă față de clienți, atunci când volumul acestora crește, se pune problema lichidității, ceea ce presupune o permanentă urmărire a circuitului fluxurilor de numerar, a structurii vânzărilor și a evoluției cifrei de afaceri. Prin toate aceste acțiuni se urmărește preîntâmpinarea unor dezechilibre financiare, respectiv evitarea intrării în incapacitate de plată.
În același timp practicarea unei politici comerciale prudente pe termen lung, bazate pe vânzări pe credit comercial, poate aduce beneficii firmei.
Pentru contabilizarea realțiilor dintre vânzător și clienții săi , în contabilitatea vânzătorului, se utilizează conturile din grupa 41 „CLIENȚI ȘI CONTURI ASIMILATE”, respectiv conturile:
411 „Clienți”
413 „Efecte de primit de la clienți”
418 „Clienți – facturi de întocmit”
419 „ Clienți – creditori”
Structurile de conturi din grupa 41 „Clienți și conturi asimilate”, instituite prin plaurile de conturi în vigoare, permit:
evidențierea separată a creditului comercial acordat;
evidențierea separată a clienților care din diverse motive, nu au putut fi încasați în termenele contractuale de încasare;
evidențierea separată, la finele exercițiului financiar, a creanțelor vânzătorului față de clienții săi pentru care, din diverse motive, nu s-au emis facturi fiscale;
evidențierea separată a eventualelor creanțe ale clienților față de furnizorii lor;
În ceea ce privește datoriile, relația cu furnizorii,documentele ce atestă această relație sunt
factura fiscala, avizul de însoțire a mărfii, chitanța, documente evidențiate în capitolul anterior, precum și următoarele documente:
Registrul de comenzi și Fișa de urmărire a executării comenzilor, utilizate pentru urmărirea realizării contractelor încheiate cu furnizorii de bunuri și servicii.
Nota de recepție și constatare diferențe (14-3-1A) se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, nota de recepție se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită. În cazul când bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii. Datele de pe verso se completează numai când se constată diferențe la recepție.
Nota de recepție servește ca :
document pentru recepția bunurilor aprovizionate ;
document justificativ pentru încarcare în gestiune ;
act de probă în litigiile cu furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție ;
Stingerea datoriilor față de furnizor, decontarea obligațiilor, se face prin plata sumei folosind:ordinul de plata,fila de cec si uneori efecte comerciale(biletul la ordin ,cambia,etc.)
Ordinul de plată este o dispoziție necondiționată, dată de emitentul acesteia unei bănci receptoare, de a pune la dispoziția unui beneficiar o anumită sumă de bani. OP-ul este instrumentul efectiv care circulă între emitent și beneficiar prin intermediul sistemului bancar, fiind purtătorul transferului de fonduri între cei doi parteneri. Ordinele de plată se emit pe suport hârtie sau electronic, având structuri diferite. O particularitate importantă o constituie faptul că OP-ul este revocabil de către emitent până în momentul acceptării lui de către banca colectoare.
CEC- ul este un efect comercial, înscris dat în baza unui depozit de bani sau a unui credit deschis, sub forma de ordin de plată. Cu ajutorul lui, o persoană (tragător) poate sa retragă anumite sume de bani de la o societate bancara numită tras, în folosul său sau al unei alte persoane numite beneficiar. Instrumentul de plată folosit este carnetul de cecuri. Cecul se poate emite valabil numai dacă în momentul emisiunii sale există disponibil. Spre deosebire de cambie, cecul servește mai mult ca instrument de plată si de compensație, nu de credit. Cecul poate fi emis: nominativ, care indică explicit numele beneficiarului și se transmite prin gir sau andosare și la purtător, care nu cuprinde nici un nume și se transmite prin simpla înaintare. Clauza "la ordin" și girul produc aceleași efecte ca și la cambie.
4.1.1. Contabilitatea creditului comercial clasic acordat și a decontărilor comerciale în numerar
Creditul comercial clasic acordat este caracterizat printr-un declaj în timp între momentul livrării bunurilor, lucrărilor și serviciilor livrate către clienți și momentul încasării acestora. Creditul comercial clasic acordat și decontările comerciale în numerar sunt refelctate cu ajutorul contului 4111 „Clienți”, care se regăsește în structura conturilor clasei 4 „Conturi de terți”. Încasarea creanței cât și achitarea datoriei se face prin intermediul contului 5121 „ Conturi la bănci în lei”.
Creditul comercial clasic acordat pentru activitatea curentă de exploatare și respectiv pentru investiții dezvoltare , nu se impune, deoarece această opțiune aparține exclusiv cumpărătorului.
Caseta 6. Fluxul contabil al creditului comercial clasic acordat
Sursa: (Pop A., 2002, p.611)
EXEMPLU 1: Firma „S.C. Multicom S.R.L.” (executant) efectuează pentru firma „Y” (beneficiar) servicii de reparații. Valoarea facturată este de 2.000 lei și TVA 24%. Decontarea se face în numerar.
1. Înregistrarea facturării serviciului de curierat:
4111 „Clienți” = % 2.480
704 „Venituri din servicii prestate” 2.000
4427 „TVA colectată” 480
2. Înregistrarea încasării creanței:
5311 „Casa în lei” = 4111 „Clienți” 2.480
4.1.2. Contabilitatea creditului comercial cambial
Din punct de vedere financiar, efectele comerciale pot fi tratate ca instrumente de mobilizare a creanțelor – datoriilor și ca instrumente de decontare. În calitate de instrumente de mobilizare, efectele comerciale reprezintă o modalitate de transformare a creanțelor datoriilor în valori negociabile sub forma titlurilor de valoare disponibile pentru activitatea de trezorerie. Analizate ca instrumente de decontare, efectele comerciale sunt folosite pentru plata datoriilor față de terți sau încasarea creanțelor (Matiș D. & Pop A., 2010, p.361).
Creditul comercial cambial acordat este reflectat contabil prin intermediul contului 413 „Efecte de primit de la clienți”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența creanțelor de încasat, pe bază de efecte comerciale. Se mentionează faptul că, în acest cont se evidentiază doar acceptul de principiu al unui efect comercial stipulat într-un contract de vânzare-cumpărare sau acceptul teoretic pe baza unei întelegeri privind amânarea scadenței unei creanțe. Biletul la ordin primit, aflat la dispoziția furnizorului se reflectă în contul de trezorerie 5113 "Efecte de incasat".
Creditul comercial cambial acordat se realizează prin intermediul a două instrumente de credit comercial și anume: Biletul la ordin și Cambia (Trata), instrumente care au fost detaliate in capitolul anterior în cadrul decontărilor cu furnizorii.
Caseta 7. Fluxul contabil al creditului comercial cambial acordat
Sursa: (Pop A., 2002, p.617)
EXEMPLU 1: Firma „S.C. Multicom S.R.L.” livrează firmei „S.C. Petunia S.R.L.” mărfuri având prețul de facturare 50.000 lei și TVA 24%. În vederea decontării clientul emite un bilet la ordin acceptat de furnizor. După primirea biletului la ordin, furnizorul îl depune la bancă urmând a se încasa la scadență prin virament bancar. Valoarea de înregistrare a mijlocului de transport în contabilitatea furnizorului este de 45.000 lei.
Înregistrări în contabilitatea furnizorului:
1. Livrarea mărfurilor;
4111 „Clienți” = % 62.000
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 50.000
4427 „TVA colectată” 12.000
2. Descărcarea mărfurilor din gestiune;
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 45.000
3. Acceptarea biletului la ordin:
413 „Efecte de primit de la clienți” = 4111 „ Clienți” 62.000
4. Primirea biletului la ordin și depunerea lui la bancă:
5113 „Efecte de încasat” = 413 „Efecte de primit de la clienți” 62.000
5. Încasarea biletului la ordin la scadență:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 5113 „Efecte de încasat” 62.000
4.1.3. Contabilitatea creanțelor comerciale externe
În cazul livrărilor intracomunitare de bunuri (LIC) și servicii apar creanțe față de clienții externi care din punct de vedere al vânzătorului generează în momentul decontării lor apariția de diferențe de curs valutar care se pot concretiza în (Matiș D. & Pop A., 2010, p.364 – 365):
Cheltuieli financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar la data încasării datoriei comerciale externe, exprimat în lei/devize, este mai mic decât cel de la data acordării creditului comercial extern
Venituri financiare din diferențe de curs valutar, dacă cursul valutar la data încasării creditului comercial extern exprimat în lei/devize este mai mare decât cel de la data acordării creditului comercial extern.
Conturile utilizate pentru reflectarea creanțelor față de clienții externi pot fi (Matiș D. & Pop A., 2010, p.365):
4111 „Clienți” – dacă creanța îmbracă forma creditului comercial clasic acordat
413 „Efecte de primit” – dacă creanța îmbracă forma unor efecte de comerț emise de clienții externi.
O livrare intracomunitară de bunuri reprezintă o livrare de bunuri care sunt transportate dintr-un stat membru UE către alt stat membru de către furnizor, cumpărător sau de altă persoană, în numele unuia dintre aceștia (transportator). Locul unei livrări intracomunitare de bunuri se consideră a fi locul unde se găsesc bunurile în momentul când începe transportul.
EXEMPLU 1: Firma „S.C. Multicom S.R.L.” (vânzător) efectuează livrări intracomunitare de mărfuri în valoare de 15.000 euro la cursul de 4,20 lei/euro. Costul de achiziție a mărfurilor livrate este de 42.500 lei. Decontarea se face la cursul de 4,30 lei/euro.
Înregistrări în contabilitatea vânzătorului:
1. Înregistrarea livrării intracomunitare de mărfuri (15.000 euro × 4,20 lei/euro = 63.000 lei):
4111 „Clienți” = 707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 63.000
2. Înregistrarea descărcării din gestiune a mărfurilor vândute:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 42.500
3. Înregistrarea încasării creanței externe prin bancă:
valoarea nominală a creanței 15.000 euro × 4,20 lei/euro = 63.000
valoarea actuală a creanței 15.000 euro × 4,30 lei/euro = 64.500
diferența favorabilă de curs valutar 1.500
5124 „ Conturi la bănci în valută” = % 64.000
4111 „Clienți” 63.000
765 „Venituri din diferențe de 1.500
curs valutar”
4.2. Cazuri particulare privind decontările cu clienții
4.2.1. Contabilitata creanțelor comerciale incerte
Pentru unele creanțe există riscul de a nu putea fi recuperate, încasarea lor devenind astfel incertă. Creanțele care nu sunt încasate la termen atrag unele daune datorită neintrării valorilor respective în circuitul economic al furnizorilor.
Contabilitatea acestor creanțe se realizează cu ajutorul contului 4118 "Clienți incerîi sau în litigiu", în cadrul caruia se înregistrează valorile neîncasate în termen de la clienții deveniți incerți, dubioși, rău platnici și în general a celor acționați în justiție
Se înregistrează distinct în contabilitate valorile neîncasate la termen de la clienții deveniți incerți, rău platnici, dubioși, acționați în justiție .Separarea creanțelor incerte de restul creanțelor se face (Pântea I.P. & Bodea G., 2011, p.230):
fie în momentul expirării termenului contractual de încasare a creanței comerciale;
fie în momentul în care apare incertitudinea încasării creanței, datorită incapacității de plată sau stării de insolvabilitate a clientului;
EXEMPLU: Se livrează mărfuri în sumă de 1.000 lei, TVA 24%, la preț de vânzare, care au fost înregistrate în contabilitate la prețul de achiziție de 400 lei. Ulterior creanța nu se mai poate încasa din cauza insolvabilității clientului.
1. Livrarea produselor finite pe bază de factură;
4111 „Clienți” = % 1.240
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 1.000
4427 „TVA colectată” 240
2. Descărcarea mărfurilor din gestiune;
607 „Celtuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 400
3. Separarea creanței incerte;
4118” Clienți incerți sau în litigiu” = 4111 „Clienți” 1.240
4. Constituirea unei ajustări pentru deprecierea creanțelor;
6814 „Cheltuieli de exploatare = 491 „Ajustări pentru 1.000
privind ajustări pentru deprecierea creanțelor-
deprecierea activelor clienți”
circulante”
5. Scoaterea din activ a creanței incerte;
% = 4118 „Clienți incerți sau în litigiu” 1.240
654 „Pierderi din creanțe 1.000
și debitori diverși”
4427 „TVA colectată” 240
6. Anularea ajustării pentru deprecierea creanțelor;
491 „Ajustări pentru deprecierea = 7814 „Venituri din ajustări 1.000
creanțelor clienți” pentru deprecierea activelor
circulante”
4.2.2. Contabilitatea decontărilor comerciale pentru care nu s-au întocmit facturi
În cazul în care, în cadrul unor relații comerciale de cumpărare, până la închiderea exercițiului financiar nu s-au întocmit facturi, ci doar avize de însoțire a mărfurilor, se impune ca aceste operații să fie înregistrate în contabilitate distinct. Aceeași situație apare și în cazul facturării unor utilități cu întârziere, adică după expirarea perioadei, cum ar fi energie electrică, termică, apă etc (Matiș D. & Pop A., 2010, p.366).
Contul utilizat în acest caz este 418 „Clienți – facturi de întocmit” – în contabilitatea furnizorului. Este necesară evidențierea distinctă a TVA-ului aferent facturilor neîntocmite.Contul utilizat este 4428 „ TVA neexigibilă” (Matiș D. & Pop A., 2010, p.366).
Caseta 8. Fluxul contabil privind relațiile de decontare cu clienții pentru care nu s-au întocmit facturi.
Sursa: ( Pop A. , 2002, p. 636)
EXEMPLU: Firma „S.C. Multicom S.R.L.” (vânzător) livrează pe bază de aviz de însoțire a mărfii firmei „Y” (cumpărător) produse finite pe care clientul urmeză să le comercializeze ca și mărfuri la prețul de facturare fără TVA de 100.000 lei, TVA 24%. În luna următoare, se întocmește factura fiscală care se deconteza prin virament bancar. Costul de producție al produselor finite este de 85.000 lei.
În contabilitatea vânzătorului:
1. Înregistrarea livrării produselor finite pe baza avizului de însoțire a mărfii;
418 „Clienți – facturi de = % 124.000
întocmit” 701 „Venituri din vânzarea produselor 100.000
finite”
4428 „TVA neexigibilă” 24.000
2. Înregistrarea descărcării din gestiune pentru produsele finite vândute;
711 „Venituri aferente costurilor = 345 „Produse finite” 85.000
stocurilor de produse”
3. Înregistrarea emiterii facturii;
4111 „Clienți” = 418 „Clienți – facturi de întocmit” 124.000
4. Înregistrarea transformării TVA – ului neexigibil în TVA colectat;
4428 „TVA neexigibilă” = 4427 „TVA colectată” 24.000
5. Înregistrarea încasării facturii;
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 124.000
4.2.3. Contabilitatea avansurilor comerciale: furnizori – clienți
În cadrul relațiilor comerciale dintre agenții economici pot apărea situații, în special în cazul producției și livrărilor de bunuri complexe, cu ciclu lung de fabricație, în care clienții se consimt la acordarea unor avansuri din valoarea bunurilor ce urmează a fi produse și livrate de către furnizor.
Contabilitatea avansurilor primite de la clienți se înregistrează în contul 419 „Clienți – creditori”. Cu ajutorul acestui cont se ține evidența clienților – creditori, reprezentând avansurile încasate de la clienți.
La fel ca și contul 409 „Furnizori- debitori”, contul 419 „Clienți – creditori” se utilizează și pentru evidențierea ambalajelor care circulă în regim de restituire prin vânzare – cumpărare.
Prezența cifrei 9 pe poziția a treia în simbolizarea contului 419 „Clienți – creditori” , indică faptul că acest cont are funcția contabilă inversă în raport cu celelalte conturi din grupa 41 din care face parte.
EXEMPLU: Firma „X” acordă firmei „S.C. Multicom S.R.L.” un avans comercial de 3.500 lei, TVA 24%, în vederea achiziționării unor furaje care pentru furnizor reprezintă mărfuri. Prețul de facturare a mărfurilor livrate ulterior este de 7.200 lei, TVA 24%, iar valoarea lor de înregistrare în contabilitatea furnizorului este de 6.900 lei. Se deconteză avansul comercial primit precum și restul de plată, prin virament bancar.
În contabilitatea vânzătorului:
1. Încasarea avansului prin bancă;
5121 „Conturi la bănci în lei” = % 4.340
419 „Clienți – creditori” 3.500
4427 „TVA colectată” 840
2. Livrarea mărfurilor;
4111 „Clienți” = % 8.928
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 7.200
4427 „TVA colectată” 1.728
3. Descărcarea gestiunii de mărfuri vândute;
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 6.900
4. Decontarea avansului primit;
419 „Clienți – creditori = % 3.500
4111 „Clienți” 4.340 4427 „TVA colectată” 840
5. Încasarea creanței rămase;
5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienți” 4.588
4.2.4. Reduceri financiar și comerciale primite de către clienți
În dicționarele de specialitate, „Reducerile financiare” se consideră a avea o influență directă asupra mărimii nete a unei facturi și îmbracă forma: rabatului, remizei și risturnului. De asemenea, „Scontul financiar” are semnificația de reducere a sumei de încasat ca urmare a devansării momentului încasării în raport cu un calendar prestabilit.
Spre deosebire de reducerile comerciale care au tratamente similare atât în contabilitatea românească, cât și din perspectiva Standardelor Internaționale de Raportare Financiară („IFRS”), termenul de „scont financiar” nu apare nici măcar definit în IFRS sau în interpretările conexe.
Reducerile comerciale primite de la furnizor reprezintă venituri ale prioadei indiferent de perioada la care se referă și sunt evidențiate prin contul 767 „Venituri din sconturi obținute”.
EXEMPLU 1: S.C. Multicom S.R.L. livrează clientului „Z” mărfuri, respectiv adezivi, la prețul de vânzare de 2.000 lei plus TVA 24%. Pe factură se înregistrează următoarele reduceri: un rabat de 5% și o remiză de 10%. Ulterior, furnizorul acordă clientului un scont de 2% pentru achitarea prin bancă a facturii înainte de scadența înscrisă în contract. Prețul de înregistrare la furnizor a produselor livrate este de 1.200 lei.
Rabatul: 2.000 × 5% = 100 lei
Valoarea mărfurilor după deducerea rabatului: 1.900 lei
Remiza: 1.900 × 10% = 190 lei
Valoarea mărfurilor după deducerea remizei: 1.710 lei
TVA calculată la ultimul net: 1.710 × 24% = 410,4 lei
Totalul facturii: 1.710 + 410,4 = 2.120, 4
Reducere financiară brută (scont): 2.120,4 × 2% = 42,4 lei
Înregistrări în contabilitatea furnizorului:
1. Livrarea mărfurilor pe bază de factură înregistrată la ultimul net;
4111 „Clienți” = % 2.120,4
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 1.710
4427 „TVA colectată” 410,4
2. Descărcarea mărfurilor din gestiune;
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 1.200
3. Încasarea facturii, mai puțin scontul acordat;
% = 4111 „Clienți” 2.120,4
5121 „Conturi la bănci în lei” 2078
667 „Cheltuieli privind sconturile acordate” 42,4
Notă: Conform Codului fiscal actualizat, art.137, al.(3, lit.(a), scontul nu intră în baza de calcul a TVA-ului. Ca urmare furnizorul trebuie sa întocmească o factură privind regularizarea TVA-ului aferent scontului: (42,4 × 24/124 = 8,2 lei).
4. Regularizarea TVA-ului aferent scontului;
667 „Cheltuieli privind sconturile acordate” = 4427 „TVA colectată”
EXEMPLU 2: S.C. Multicom S.R.L. acordă clientului o reducere comercială ulterior facturării, pentru depăsirea unui anumit plafon valoric al trazacțiilor derulate între cele două părți. În acest scop furnizorul, întocmește o factura cu semnul minus în valoare de 5.000 lei, TVA 24%.
Înregistrări în contabilitatea furnizorului:
1. Înregistrarea facturii privind discountul acordat clientului;
% = 411 „Clienți” 6.200
709 „Reduceri comerciale acordate” 5.000
4427 „TVA colectată” 1.200
Concluzii și propuneri
Prezenta lucrare prezintă aspectele teoretice și practice privind contabilitatea decontăilor cu furnizorii și clienții. Indiferent de activitatea pe care o desfășoară, o entitate este nevoită să iși creeze relații de colaborare cu furnizorii și clienții, relații care generează fie datorii, fie creanțe.
Datoriile enitității reprezintă surse străine atrase de la creditori. Reflectarea contabilă a acestor datorii începe o dată cu crearea angajamentelor și încetează în momentul stingerii lor.
Creanțele entității reprezintă drepturile generate de existența unui decalaj între momentul livrării unor bunuri economice sau prestării unor servicii și cel al decontării, adică a primirii unui echivalent valoric sau a unei contraprestații pe măsura.
Preocuparea principală a societății este aceea de a oferi produse și servicii care aduc un plus de valoare in domeniul în care activează. Clienții și furnizorii sunt elementele cheie pentru aceasta societate, drept dovada firma colaborează cu un număr mare de distribuitori și parteneri pentru a le putea oferi cliențiilor o gamă variată de produse și servicii.
Corelând tema abordată în cadrul prezentei lucrări cu realitățile din cadrul entității studiate propunem pentru viitor implementarea unor masuri eficace de stimulare a furnizorilor și clienților, pentru a-și putea întări relațiile cu aceștia și pentru a putea face față concurenței, dezvoltarea relațiilor pe piața externă pentru a intra in contact cu noi furnizori și clienți.
În concluzie clienții și furnizorii sunt indispensabili pentru orice enititate comercială, nu doar pentru societatea S.C. Multicom S.R.L. și interdependenți. Activitatea întreprinderii este foarte importantă, începând de la achiziția echipamentelor și tehnlogiilor necesare și productie, până la desfacere, însă toate acestea nu ar avea nici un rost dacă nu ar exista furnizorii și clienții, un consumator final, un beneficiar, cele mai importante părți in activitatea si supraviețuirea unei entități.
Referințe bibliografice
Bușe G. (coord.), (1994), Dicționarul complet al economiei de piață, Editor Societatea Informții, București.
Chițu A.G. (coord.), (2005), Contabilitatea instituțiilor publice după noul sistem contabil, Editura Irecson, București.
Drăgan C. M., (1993), Noua contabilitate a agenților economici, Editura Hercules,Băile Herculane.
Dumbravă P., (2002), Contabilitate financiară, Presa Universitară Clujeană, Cluj – Napoca.
http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/infotva/Brosura_1Livrari_intracomunitare_si_achizitii_intracomunitare_de_bunuri.pdf
http://www.revista.cafr.ro
Ilieș L. & Crișan E. (2009),Managementul firmei și planul de afaceri, Editura Risoprint, Cluj-Napoca.
Mateș D., Matiș D., Cotleț D., (2006), Contabilitatea financiară a entităților economice, Timișoara.
Matiș D. & Pop A. (2010), Contabilitate financiară, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca.
Oprean V.(2011), Teoria și practica situațiilor financiare, Note de curs, Cluj-Napoca.
Pântea I.P. & Bodea Gh.,(2011,) Contabilitate financiară, Editura Intelcredo, Deva.
Pântea I.P. & Bodea Gh.,(2009,) Contabilitate financiară românească, Editura Intelcredo, Deva.
Pântea I.P. & Bodea G., (2003), Contabilitatea românească armonizată cu directivele contabile europene, Editura Intelcredo, Deva.
Pântea I.P. & Pop A., (2004), Contabilitatea financiară a întreprinderilor, Editura Dacia, Cluj – Napoca.
Pop A., (2002), Contabilitatea financiară românească armonizată cu Directivele contabile europene și standardele internaționale de contabilitate, Editura Intelcredo, Deva.
Ristea M. (coord.), (2005), Contabilitate financiară, Editura Universitară, București.
Ristea M. (coord.), (2005), Contabilitate financiară a întreprinderilor, Editura Universitară, București.
Tiron T.A., (2004), Contabilitatea financiră a societăților comerciale mici și mijlocii, Editura Dacia, Cluj – Napoca.
IASB, Standardele internaționale de raportare financiara, 2006, Editura CECCAR, 2007.
Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în M.O. nr. 454 din 18.06.2008.
OMFP .nr. 3055 din 29.10.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, publicat în M.O. nr. 766 din 10.11.2009.
OMFP nr. 3512 din 27.11.2008 privind documentele financiar-contabile, publicat în M.O. nr. 870 bis din 23.12.2008.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contabilitatea Decontarilor cu Furnizorii Si Clientii la S.c. Multicom S.r.l (ID: 138126)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.