Contabilitatea Comercializariiobiectelor Artizanale la S.c. Madial S.r.l

Capitolul 1. Noțiuni teoretice privind stocurile de marfă

Particularități privind gestiunea și contabilitatea mărfurilor

Metode de evaluare a mărfurilor

Metode de contabilizare a mărfurilor

Ajustări pentru deprecierea mărfurilor

Modalități de intrare – ieșire din gestiune

Particularități privind comercializarea obiectelor de artizanat

Capitolul 2. Prezentarea Societatății Comerciale MADIAL S.R.L

Istoricul societății comerciale

Obiectul de activitate

Principalii clienți – furnizori

Evoluția activității pe ultimii trei ani

Comerțul traditional VS Comerțul online

Capitolul 3. Studiu de caz privind contabilitatea comercializării obiectelor artizanale la S.C. MADIAL S.R.L Galați

Documentele de eviență contabilă

Monografie contabilă

Capitolul 4. Analiza gestiunii mărfurilor pe baza bilanțului contabil

Indicatori de gestiune

Analiza veniturilor și cheltuielilor din vânzarea mărfurilor

Prezentarea aplicației pe gestiunea marfă

Capitolul 5. Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

Introducere

Capitolul 1.

Noțiuni teoretice privind stocurile de marfă

Capitolul 1. Noțiuni teoretice privind stocurile de marfă

Particularități privind gestiunea și contabilitatea mărfurilor

Mărfurile sunt bunuri cumpărate de la terți în scopul vânzării lor ca atare. Sunt stocuri cumpărate.

Din categoria mărfurilor, în afară de acele bunuri cumpărate de o unitate în scopul revânzării lor mai fac parte și:

bunurile de natura stocurilor (materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, animalele și păsările, alte valori de natura stocurilor) vândute ca atare;

valoarea produselor obținute și transferate în magazinele proprii de desfacere pentru a fi vândute.

Din definițiile surselor românești din perioada economiei libere (până la 1945) și din perioada de tranziție la economia liberă (după 1989) rezultă următoarele trăsături esențiale:

a) marfa este orice bun care se vinde și se cumpără

b) marfa este rezultat al muncii omenești

c) marfa este destinată schimbului, deci este gândită si realizată exclusiv pentru nevoi nepersonale

d) schimbul mărfii se face prin vânzare-cumpărare, adică prin fapte de comerț.

În perioada 1789-1801, B. Buse, care elaborează un Îndrumar de merceologie în care clasifică mărfurile atât după originea lor (a luat ca model sistemul lui Carl Linne de ordonare a regnului vegetal și animal din științele naturii), cât și după destinația produselor.

Astfel, în funcție de aceste criterii, Buse împarte bunurile de consum în trei categorii, și anume:

1. alimente;

2. produse de îmbrăcăminte;

3. produse pentru locuință

Un salt imens în sistematica mărfurilor îl face A. Almedinger în 1901. El clasifică mărfurile în funcție de trei criterii de clasificare, respectiv destinație, proces tehnologic și natura materiilor prime. Potrivit acestor criterii, mărfurile sunt ordonate în 10 grupe, și anume:

1. combustibili;

2. materiale de construcție;

3. produse pentru iluminat și lubrifianți;

4. produse textile;

5. produse din sticlă și ceramică;

6. produse din piele și blănuri;

7. produse metalice;

8. produse chimice;

9. produse de papetărie;

10. produse alimentare.

Printre cei care au avut preocupări de fundamentare științifică a clasificării produselor se numără și V. Poschl, considerat deschizător de drum în clasificarea mărfurilor industriale. În studiul său, publicat în 1947, Poschl a alcătuit o sistematică teleologică a mărfurilor și mijloacelor pentru obținerea și utilizarea lor, grupându-le, după tipul nevoilor cărora le sunt destinate, pe trei sectoare:

mărfuri pentru satisfacerea nevoilor de bază, cum ar fi: alimente, produse pentru protejarea corpului și produse pentru locuință;

mărfuri ale progresului, dintre care: produse pentru păstrare, transmitere, transport, produse pentru înfrumusețare și decorațiuni, bijuterii etc.;

mijloace de producție spre exemplu: materii prime și mijloace de muncă, mijloace pentru obținerea și livrarea energiei, utilaje etc.

În domeniul sistematicii mărfurilor operează numeroase criterii obiective și subiective de clasificare; primele țin de substanța materială a mărfii, iar celelalte de natura percepției umane asupra mărfurilor.

Comerțul reprezintă schimbul de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor.

Sub aspect juridic, noțiunea de comerț definește transferul titlurilor de proprietate asupra materialelor sau serviciilor, precum și prestațiile de servicii realizate între diferitele stadii ale producției sau direct între producător și consumator care, de asemenea, se consideră că reprezintă acte de comerț.

Potrivit criteriului geografic, comerțul prezintă următoare structură:

– Comerțul interior, care are în vedere o activitate în cadrul căreia atât cumpărătorii, cât și vânzătorii implicați în realizarea actului de vânzare cumpărare, se găsesc în interiorul aceleiași țări.

– Comerțul exterior, care presupune o activitate în cadrul căreia cumpărătorii și vânzătorii se găsesc într-o țară străină. Este vorba de exportatori în primul caz, iar în cel de-al doilea se au în vedere importatorii.

– Tranzitul, care surprinde un proces economic în cadrul căruia mărfurile nu fac altceva decât să traverseze țara. În funcție de cantitatea de produse tranzacționate, comerțul este de două feluri:

Comerț cu ridicata, care include toate activitățile implicate în vânzarea de bunuri sau servicii către cei care le cumpără pentru a le revinde sau pentru a le folosi în scopuri comerciale

Comerț cu amănuntul. “Noțiunea de comerț cu amănuntul include toate activitățile implicate în vânzarea produselor sau serviciilor direct către consumatorii finali, spre a fi folosite în scopuri personale, necomerciale”4 Potrivit lui Philip Kotler, “orice organizație care practică acest gen de comerț – fie că este vorba de producători, detailiști sau grosiști – efectuează comerț cu amănuntul”, necontând “cum sunt vândute mărfurile sau serviciile (de către vânzător sau prin poșta, cu ajutorul telefonului sau prin utilizarea unui automat de vânzare) și nici unde sunt vândute acestea (într-un magazin, pe stradă sau la domiciliul consumatorului)”.

Funcțiile comerțului cu amănuntul sunt:

– Cumpară mărfuri pe care apoi le revinde în cantități mici

– Asigurarea prezenței unităților sale în toate zonele, populate de consumatorii finali

– Asigurarea unui sortiment foarte larg și extrem de complex.

În funcție de sfera comercială unde se află, mărfurile pot fi:

a) mărfuri în comerțul cu amănuntul sau en detail

b) mărfuri în comerțul cu ridicata sau en gros

c) mărfuri în comerțul de alimentație publică.

Contabilitatea mărfurilor reprezintă evidența existenței și mișcării stocurilor de mărfuri în patrimoniul unității. Această evidență se ține cu ajutorul contului ,,Mărfuri” care este un cont de activ și funcționează în următorul fel: se debitează cu valoarea, la preț de înregistrare, a stocurilor de mărfuri intrate în gestiunea societății prin achiziționarea acestora de la furnizori, mărfurile aduse ca aport la capital, plusurile constate în momentul inventarierii, precum și donațiile primate de la terți și se creditează cu valoarea de preț înregistrată a mărfurilor ieșite din gestiune prin vânzarea lor către terți, lipsa la inventar, donații efectuate de către societate, sau marfa se degradează.

Metode de evaluare a mărfurilor

Evaluarea este procedeul metodei contabilității care constă în cuantificarea și măsurarea în expresie valorică (etalon monetar) a mijloacelor materiale, creanțelor obligațiilor, costurilor, veniturilor, rezultatelor financiare și a fiecărei operațiuni economice folosind prețurile și tarifele.

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă și in situațiile financiare anuale ale întreprinderii se face după normele generale de evaluare, elaborate în acord cu principiile contabile fundamentale si Standardele Internaționale de Contabilitate.

Conform IAS 2 „Stocuri”, Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile de cumpărare, costurile de conversie, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în starea și în locul în care se găsesc în prezent. Costurile de cumpărare a stocurilor cuprind prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care entitatea le poate recupera ulterior de la autoritățile fiscale), costurile de transport, manipulare și alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii. Reducerile comerciale, rabaturile și alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de cumpărare. Costurile de conversie a stocurilor includ costurile direct aferente unităților produse, cum ar fi costurile cu manopera directă.

În principiu, Standardele Internaționale de Contabilitate rețin două momente pentru evaluarea elementelor din bilanț:

evaluarea inițială

evaluarea ulterioară recunoașterii inițiale.

În cazul stocurilor, evaluarea inițială, adică la intrarea în întreprindere, se face la cost, iar evaluarea ulterioară, adică la bilanț se face la cea mai mică valoare dintre cost și valoarea contabilă neta.

Întrucât bilanțul nu poate fi conceput fără inventariere, prin care se determină mărimea reală a elementelor existente la acea dată, implicit rezultă că trebuie luate în considerare încă două momente ale evaluării:

– la inventariere, care se sprijină pe valoarea actuală, denumită și valoare de inventar (valoare realizabilă netă în cazul stocurilor)

– la ieșirea din gestiune, care se efectuează la valoarea de intrare (la cost în cazul stocurilor).

În contextul menționat, prin Reglementările contabile aprobate prin OMFP 3055/2009, sunt precizate în mod expres, in cadrul regulilor de evaluare a elementelor din bilanț, următoarele momente: intrare, ieșire, inventar, bilanț.

Patrimoniul economic este compus din valoarea bunurilor corporale existente la un moment dat, valoare determinată prin ponderea cantităților existente (exprimate în unități fizice sau de muncă) cu: costul, în cazul intrărilor prin achiziție sau din producție proprie și prețul în cazul ieșirilor din patrimoniu. Pentru ca evaluarea să reflecte o imagine cât mai fidelă a societății cu privire la elementele componente ale patrimoniului (active, pasive), cheltuieli, venituri, rezultate, la efectuarea evaluării se vor respecta o serie de principii și criterii.

Principiile evaluării constituie premisele teoretice ale unei evaluări corecte, având drept scop apropierea contabilității de imaginea fidelă a patrimoniului, situației financiare și rezultatelor întreprinderii.

Acestea sunt:

Principiul stabilirii obiectului evaluării

Acest pricipiu presupune să se identifice punctual elementele supuse evaluării inclusive încadrarea corectă a acestora în timp și spațiu. Acest principiu este unul foarte elastic datorită naturii diferite a elementelor evaluate. Astfel: pentru evaluarea mijloacelor fixe se utilizează metoda analitică, deoarece aceste active au caracteristici foarte diferite, nefiind posibilă evaluarea în bloc; pentru evaluarea mijloacelor circulante se utilizează: o metoda analitică la intrarea în patrimoniu; o metoda sintetică la ieșirea din patrimoniu, ceea ce presupune gruparea și cuantificarea mijloacelor cu caracteristici asemănătoare o singură data; pentru bunurile vândute terților se utilizează preturile; pentru bunurile consumate intern se utilizează costurile de producție.

Principiul alegerii formei de evaluare

Presupune opțiunea asupra unei modalități de evaluare, funcție de natura acesteia. Astfel, pentru evaluarea operațiunilor din contabilitatea curentă se utilizează costurile efective, în timp ce pentru evaluările periodice se folosește evaluarea actuală la prețurile zilei. Forma de evaluare se alege în funcție de scopul urmărit și se află în corelație cu natura elementului patrimonial evaluat.

Principiul prudenței

Presupune ca la evaluarea elementelor să se țină cont de deprecierile, riscurile și pierderile posibile generate de desfășurarea activității în viitor. Ca urmare, nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ și a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv și a cheltuielilor.

Principiul permanenței metodei

Presupune continuitate în aplicarea normelor și regulilor utilizate la evaluare, pentru asigurarea compatibilității informațiilor contabile. O eventuală schimbare a metodei de evaluare trebuie menționată în documentele de sinteză contabilă, inclusiv influențele acestei modificări asupra situației patrimoniale, financiare și asupra rezultatelor firmei.

Principiul costului istoric

Presupune consemnarea în contabilitate a activelor și pasivelor la costul de origine (de intrare), înscris în documentele justificative. Costul menționat figurează în contabilitate din momentul intrării acestor valori până la cel al ieșirii lor din patrimoniu. Excepția apare în cazul reevaluărilor care modifică reglementat valoarea inițială. Costul istoric poate opera fără amendamente de genul reevaluării sau alte tratamente, numai în condițiile unei economii stabile, cu o unitate monetară de aceeași natură. O economie inflaționistă generează serioase probleme asupra capacitații de finanțare și dezvoltare în viitor a întreprinderii .Reluarea circuitului economic și asigurarea continuității exploatării sunt afectate de deprecierea continuă a unității monetare. Înregistrarea ieșirii din patrimoniu a activului la nivelul costului de intrare, generează în prima etapă o diminuare a cheltuielilor și o creștere artificială a profitului. Această situație va conduce la o impozitare consistentă și la distribuirea unor dividende supradimensionate, de fapt necuvenite. Pe termen lung, efectul este dramatic pentru întreprinderea, care în mod logic dorește să-și continue activitatea. In acest scop, va trebui să reia procesul de achiziționare a bunului recent ieșit din patrimoniu, acceptând, după regulile pieței un preț de cumpărare actualizat la nivelul inflației. In fapt, datorită unei politici contabile și fiscale imprudente, s-a produs decapitalizarea firmei, inclusiv reducerea substanțială a capacității de finanțare a exploatării. In aceste condiții, asupra costului istoric se pot formula următoarele concluzii:

– reprezintă într-adevăr o valoare verificabilă, întrucât este consemnată în documentul justificativ aferent intrării în patrimoniu;

– are o valoare obiectivă, fiind de regulă, rezultatul unor tranzacții comerciale, căpătând astfel validarea pieței, dar numai pentru momentul intrării activelor sau pasivelor în întreprindere. Cea mai bună dovadă că într-o economie inflaționistă piața refuză să recunoască ulterior acest cost o constituie faptul că, după un timp, ea oferă același bun, dar la un preț majorat, corectat de regulă cu indicele de inflație;

– reflectă valoarea reală a elementelor patrimoniale numai pentru economiile stabile, neafectate de inflație;

– pentru economiile instabile, reflectă valoarea reală a elementelor patrimoniale numai la data intrării lor în întreprindere.

In termeni monetari sau în putere de cumpărare, costul istoric reprezintă „sacrificial” care a fost consimțit pentru a aduce bunul în patrimoniul întreprinderii la o dată determinată.

Principiul stabilității unității monetare

Are în vedere două ipostaze pe care moneda le îndeplinește în mod curent:

– unitate de cont – ea reprezintă etalonul sau unitatea de măsurare-înregistrare a fluxurilor și stocurilor patrimoniale. Prin intermediul unității monetare, orice valoare economică poate fi exprimată prin preț;

– putere de cumpărare – moneda reprezintă un „rezervor” de înlocuire în formă naturală a bunurilor care formează obiectul evaluării. In realitate, acest etalon al unității monetare manifestă adeseori, sub impactul inflației, un caracter instabil. Cantitatea de monedă necesară evaluării aceluiași bun crește prin inflație datorita schimbării în sens negativ (deprecierii) etalonului și nicidecum modificării valorii reale a bunului în raport cu altele (valoare relativă). Bunul a rămas același, doar prețul sau costul care-l exprima s-a modificat. Actuala abordare presupune acceptarea inflației ca realitate evidentă, ca stare de fapt negativă, cu mențiunea instituirii unor calcule speciale (reevaluări, regularizări, indexări și retratări ale informației contabile) puse în evidență și prin conturile anuale.

Principiul continuității activității de exploatare

Urmărește în esență menținerea activității firmei la timpul viitor, fără întreruperi și discontinuități. Cu atât mai mult, principiul exclude lichidarea sau reducerea semnificativă a activității întreprinderii într-un viitor previzibil. O evaluare corectă trebuie să se fundamenteze în primul rând pe valoarea de utilitate (valoarea reală), singura în măsură să asigure conservarea costului istoric și menținerea capitalului. Contabilitatea nu poate rămâne imună în fața devalorizării monetare.

Criteriile de evaluare stabilesc bazele sau termenii de referință în abordarea acestui proces complex. In teoria și practica științei contabile sunt consacrate trei criterii cu privire la evaluarea fluxurilor și stocurilor de active-pasive, cheltuieli și venituri:

– valoarea de utilitate;

– valoarea de piață;

– timpul.

Valoarea de utilitate exprimă în cazul activului sacrificial consimțit pentru a aduce un anumit bun în patrimoniu, efectul avut asupra patrimoniului în cazul în care societatea utilizează bunul respective precum și efectul înregistrat asupra patrimoniului ca urmare a vânzării bunului pe piață. Din aceasta abordare rezultă că valoarea de utilitate poate fi percepută și ca pierderea pe care întreprinderea ar suporta-o prin inexistența bunului în patrimoniu.

În cazul pasivului sub forma datoriilor, valoarea de utilitate semnifică sumele acceptate a fi plătite în schimbul obligației create, respectiv sumele așteptate a fi plătite pentru stingerea obligațiilor fiscale.

Într-o altă abordare, valoarea de utilitate poate fi înțeleasă drept suma de bani pe care un potențial compărător acceptă să o plătească pentru cumpărarea unui bun, în starea în care acesta se află la momentul tranzacției. Ea este o valoare reală, întrucât este recunoscută de părți în cadrul contractului comercial.

Potrivit legislației românești, armonizată cu IASC, valoarea justă reprezintă “suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, de bună voie, între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv“.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o întreprindere estimează sa o obțină prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale de utilizare, după deducerea cheltuielilor aferente cedării.

Valoarea de piață folosită în cadrul tranzacțiilor directe reprezintă prețul care poate fi obținut/plătit pe o piață activă, caracterizată prin:

– activele de pe piață sunt relativ omogene;

– există cantități suficiente de asemenea active tranzacționate, în așa fel încât, oricând pot fi găsiți potențiali compărători și vânzători;

– prețurile sunt disponibile pentru a fi cunoscute de public.

Un alt prin criteriu este reprezentat de timp. Evaluarea se raportează întotdeauna la un anumit moment al exercițiului financiar. Ea are ca punct de plecare timpul trecut, (costul istoric sau valoarea de intrare), și este reapelată prin reevaluare la timpul prezent, asigurând astfel un termen de referință pentru viitor. Reevaluarea este în fond o evaluare actualizată, recorelată cu noile valori de referință: cost, preț, depreciere sau apreciere a unității monetare. Altfel spus, orice evaluare prezentă glisează mereu între o valoare trecută (cost istoric) și o valoare probabilă sau estimată, pe care întreprinderea așteaptă să o realizeze la timpul viitor.

Potrivit IASC, activul și pasivul sunt concepte care subliniază importanța criteriului timp în evaluare:

– Activul reprezintă o resursă economică prezentă, controlată de întreprindere, rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă în viitor o ieșire de resurse care incorporează beneficii economice;

– Pasivul reprezintă o obligație prezentă a întreprinderii, care decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte în viitor o ieșire de resurse care incorporează beneficii economice.

În funcție de modul de efectuare în timp a evaluării și de scopul urmărit se disting două forme de evaluare: curentă și periodică.

EVALUAREA CURENTĂ

Se aplică în contabilitate în cursul perioadei de gestiune pentru a exprima valoric modificările determinate de operațiile economico-financiare asupra elementelor patrimoniale, atât în cadrul circuitului patrimonial intern, cât și extern. La baza evaluării curente sau contabile, a elementelor patrimoniale stau o serie de reguli în funcție de momentul efectuării acesteia.

Astfel:

La intrarea în patrimoniu se bazează pe principiul costului istoric și presupune: bunurile sunt evaluate și înregistrate în contabilitate în funcție de modul de dobândire:

– bunurile dobândite cu titlu oneros se evaluează la costul de achiziție, la preț de vânzare cu ridicata și la preț de vânzare cu amănuntul;

Costul de achiziție al unui bun = prețul din factura furnizorului + taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport/aprovizionare și alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilitate sau intrarea în gestiune a bunului respectiv + costurile estimate pentru demontarea și mutarea activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului la sfârșitul duratei de viață a acestuia.

Prețul cu ridicata cuprinde două elemente:

Costul de achiziție din factura furnizorului;

Adaos comercial practicat de depozit (procent din costul de achiziție).

Adaosul comercial reprezintă de fapt, o diferență de preț la mărfuri – înregistrată întotdeauna în negru, prin contul 378 “Diferențe de preț la mărfuri” (pasiv).

Prețul cu amănuntul cuprinde trei elemente:

Costul de achiziție din factura furnizorului;

Adaosul comercial practicat de magazine (procent din costul de achiziție;

Taxa pe valoare adăugată neexigibilă.

TVA neexigibilă reprezintă o taxă pe valoarea adăugată “în așteptare” – ce devine exigibilă în momentul vânzării mărfii la preț de vânzare cu amănuntul (se transformă în TVA colectată). Se înregistrează prin contul 4428 “TVA neexigibilă” (bifuncțional).

– bunurile rezultate din producția proprie se evaluează la costul de producție;

Costul de producție al unui bun = cheltuieli directe de producție (costul de achiziție al materiilor prime și cheltuielile cu salariile muncitorilor direct productivi) + cota cheltuielilor indirecte de producție alocate în mod rațional ca fiind legate de fabricația acestuia + costurile îndatorării, respectiv cheltuielile financiare cu dobânzile și diferențele de curs aferente dobânzii privind împrumuturile, care sunt direct atribuibile achiziției, construcției sau producției unui activ pe termen lung. Cheltuielile generale de administrație, de desfacere și cele financiare nu se includ în costurile de producție, cu excepția situațiilor descrise în Standardele Internaționale de Contabilitate.

– bunurile obținute cu titlu gratuit (prin donație)se evaluează la valoarea de utilitate, în funcție de prețul pieței, starea, amplasarea, utilitatea acestora;

La ieșirea din patrimoniu, respectiv la darea în consum a unor elemente patrimoniale sau alte ieșiri, acestea se înregistrează, în principiu, la valoarea de intrare sau contabilă. Bunurile similare de natura stocurilor (de materii prime și materiale consumabile, mărfuri, ambalaje), care pot proveni din surse diferite, având valori de intrare diferite, ele se evaluează și se înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

metoda costului mediu ponderat (CMP);

metoda bazată pe epuizarea loturilor LIFO;

metoda bazată pe epuizarea loturilor FIFO;

metode bazate pe costuri estimate (prestabilite) – metoda prețului standard.

Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvență pentru elemente similare stocurilor și de la un exercițiu financiar la altul. Dacă în situații excepționale administratorii decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri sau active fungibile, trebuie să se prezinte următoarele informații: – motivul schimbării metodei; – efectele sale asupra rezultatului exercițiului.

1. Metoda costului mediu ponderat (CMP) constă în calcularea acestuia după fiecare intrare ca raport între valoarea totală a stocului inițial plus valoarea intrărilor și cantitatea existentă din stocul inițial plus cantitățile intrate. Există două variante de determinare:

a) Varianta 1: CMP se calculează la sfârșitul lunii, conform relaței:

Această variantă este ușor de aplicat, întrucât toate ieșirile din timpul lunii sunt evaluate la costul mediu astfel calculat, o singură dată, la sfârșitul lunii.

b) Varianta 2 constă în faptul că fiecare ieșire din gestiune se evaluează la un cost mediu, determinat în prealabil.

2. Potrivit metodei prima intrare – prima ieșire (FIFO) bunurile ieșite din gestiune sunt evaluate la costul de achiziție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al lotului următor, în ordine cronologică.

3. Potrivit metodei ultima intrare – prima ieșire (LIFO), bunurile ieșite din gestiune sunt evaluate la costul de achiziție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție al lotului anterior, în ordine cronologică.

4. Metoda costului standard.

Costul standard este un cost prestabilit ce constă în evaluarea și înregistrarea stocurilor la costurile fixe, stabilite pe baza evoluțiilor prețurilor medii ale stocurilor respective din perioada precedentă. El devine valoare de înregistrare în contabilitate, cu condiția evidențierii distincte a diferențelor de preț față de costul de achiziție. Costurile standard trebuie să fie actualizate periodic, cel puțin o dată pe an, în funcție de evoluția prețurilor și de alți factori.

Diferențele de preț pot fi:

a) Favorabile, când prețul standard este mai mare decât costul efectiv și se înscriu în roșu;

b) Nefavorabile, când prețul standard este mai mic decât costul efectiv și se înscriu în negru. Diferențele de preț stabilite la intrarea bunurilor în patrimoniu se repartizează și se înregistrează proporțional, atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra stocurilor, cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Se mai poate calcula și ca:

K=

Acest coeficient se aplică asupra valorii bunurilor ieșite din gestiune la valoarea de înregistrare, obținându-se, astfel, diferențele de preț aferente bunurilor ieșite.

B. EVALUAREA PERIODICĂ se efectuează în două momente principale:

a) la inventarierea elementelor patrimoniale – evaluare de inventar;

b) cu prilejul întocmirii bilanțului contabil – evaluare bilanțieră.

1. Evaluarea de inventar se face cu ocazia controlării prin inventar, cel puțin o dată la 12 luni la un interval de maxim doi ani. Ea se bazează pe valoarea de inventar denumită și valoare actuală sau valoare de utilitate. Valoarea de inventar (Vinv) se estimează în funcție de prețurile pieței, utilitatea bunurilor pentru economia întreprinderii, starea și amplasarea bunurilor. Creanțele și datoriile sunt evaluate la valoarea probabilă de încasat, respectiv de plată.

În raport cu natura și caracteristicile unor elemente patrimoniale, valoarea de inventar poate căpăta semnificații concrete, cum sunt: pentru imobilizări corporale și necorporale, valoarea de inventar este, de regulă, egală cu valoarea contabilă de intrare diminuată cu amortizarea cumulată până în momentul inventarierii; ) pentru stocuri, valoarea de inventar este egală cu valoarea ultimului lot intrat în stoc; ) pentru creanțe și datorii, valoarea de inventar este egală cu valoarea nominală, actualizată în funcție de termenii clauzelor din contract (dobânzi sau discount-uri), exclusiv TVA deductibilă și TVA colectată; ) pentru valută, creanțe și datorii exprimate în valută, valoarea de inventar este stabilită în funcție de cursul de schimb existent la sfârșitul anului contabil; ) pentru efecte comerciale negociate public, titluri imobilizate și titluri de plasament, valoarea de la sfârșitul exercițiului financiar; ) pentru disponibilități bănești, valoarea de inventar este egală cu valoarea contabilă (de intrare).

2. Evaluarea bilanțieră constituie o acțiune complexă. Se efectuează cu prilejul închiderii conturilor la sfârșitul exercițiului financiar, în vederea întocmirii bilanțului contabil. Pornind de la valoarea contabilă și valoarea de inventar, cu ocazia întocmirii bilanțului intră în acțiune principiul prudenței în evaluarea și decontarea elementelor patrimoniale. Astfel, se compară valoarea de inventar cu valoarea contabilă și se reține valoarea cea mai mică în cazul activelor și valoarea cea mai mare în cazul pasivelor.

Regulamentul de aplicare a Legii contabilității prevede:

a) pentru elemente de active:

– diferențele constatate în plus, între valoarea de inventar și valoarea contabilă de intrare nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea lor de intrare.

– diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea de intrare, se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării dacă deprecierea este ireversibilă sau pe seama provizioanelor dacă deprecierea este reversibilă; valoarea acestor elemente menținându-se mai departe la valoarea de intrare.

b) pentru elementele de pasiv:

– diferențele constatate în minus, între valoarea de inventar și valoarea de intrare (contabilă) nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menținându-se la valoarea de intrare.

– diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate prin constituirea provizioanelor, valoarea acestor elemente menținându-se la valoarea de intrate.

Metode de contabilizare a mărfurilor

Potrivit Reglementarilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005, entitatile pot organiza contabilitatea stocurilor prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

Inventarul permanent consta in inregistrarea in contabilitate a tuturor operatiunilor de intrare si iesire, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea in orice moment a stocurilor, atat cantitativ cat si valoric. Această metodă este obligatory pentru firmele mai și opțională pentru firmele mici și mijlocii.

Se calculează conform relației:

Stoc=sold initial+intrări-ieșiri

Inventarul intermitent consta in stabilirea iesirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfarsitul perioadei. In acest caz, iesirile se determina ca diferenta intre valoarea stocului initial plus valoarea intrarilor si valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Această metodă poate fi aplicată doar în firmele mijlocii și mici și optional în raport cu inventarul intermittent.

O caracteristică a acetei metode este faptul că este obligatorie la fiecare sfârșit de lună.

Contabilitatea analitică a bunurilor poate fi ținută pe baza uneia dintre următoarele metode:

Metoda operativ-contabilă;

Metoda cantitativ-valorică;

Metoda global-valorică.

Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor și ambalajelor.

Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor și ambalajelor.

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protecție în folosință.

Metoda operativ-contabilă constă în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fișelor de magazie. În contabilitate, această metodă constă în ținerea evidenței valorice pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz. Controlul exactității înregistrărilor din evidența gestiunilor și din contabilitate se asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.

În metoda operativ-contabilă se pot folosi următoarele formulare comune pe economie: – Fișă de magazine, fișă de cont pentru operațiuni diverse; registrul stocurilor. Intrările sau ieșirile de bunuri de natura stocurilor se înregistrează în contabilitatea sintetică și analitică, fie direct pe baza acestor documente, fie cu ajutorul unor situații întocmite zilnic sau la alte perioade stabilite de unitate prin centralizarea datelor din documentele privind mișcarea stocurilor. Verificarea înregistrărilor efectuate în conturile de stocuri și fișele de magazie se face cu ajutorul Registrului stocurilor. În acest scop, în Registrul stocurilor, la sfârșitul fiecărei luni (perioade), se înscriu pe feluri de stocuri, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe, stocurile cantitative din fișele de magazie, se calculează valoarea cantităților aflate în stoc pe baza prețurilor de înregistrare și se totalizează valoarea acestora pe pagini ale Registrului stocurilor, pe subgrupe de materiale, grupe de stocuri, conturi și magazii (depozite).

Metoda cantitativ-valorică pentru materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar în depozit, semifabricate, produse finite, produse reziduale, mărfuri, animale și ambalaje constă în ținerea evidenței cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate a celei cantitativ-valorice. Conturile sintetice care reflectă stocurile de valori materiale se desfășoară în analitic pe gestiuni. Verificarea exactității înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

În metoda cantitativ-valorică se pot folosi următoarele formulare: fisă de magazine, – fișă de cont pentru operațiuni diverse, balanța analitică a stocurilor. Evidența cantitativă a materialelor se ține la gestiune cu ajutorul fișelor de magazie, care se țin în ordinea fișelor de cont analitic din contabilitate. În fișele de magazie, înregistrările se fac zilnic, de către gestionar sau de către persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare și de ieșire a materialelor. După înregistrare, documentele respective se predau la contabilitate pe bază de borderou. În contabilitate, documentele se înregistrează în fiúele de cont analitic pentru valori materiale și se stabilesc stocurile și soldurile, după ce în prealabil s-a verificat modul de emitere și completare a documentelor privind mișcarea materialelor. De asemenea, pe baza acelorași documente, se întocmesc situațiile centralizatoare privind intrările și ieșirile de materiale, pentru înregistrare în contabilitatea sintetică. Controlul înregistrărilor din conturile sintetice și cele analitice ale stocurilor se asigură cu ajutorul balanței de verificare analitice, întocmită separat pentru fiecare cont de stoc. În vederea întocmirii balanței de verificare este necesar să se efectueze controlul asupra concordanței stocurilor scriptice din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitic pentru valori materiale.

Metoda global-valorică se aplică pentru evidența mărfurilor și ambalajelor aflate în unitățile de desfacere cu amănuntul (magazine, restaurante, bufete etc.), folosindu-se formularul comun „Fișa de cont pentru operațiuni diverse" și raportul de gestiune, după caz. Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate, iar verificarea concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate. Raportul de gestiune se completează pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și ambalajelor și de depunere a numerarului din vânzare, iar în fișele valorice ținute pe gestiuni în cadrul conturilor de mărfuri și ambalaje din contabilitate înregistrările se fac pe baza acelorași documente.

Soldurile valorice ale mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiune se verifică pe baza raportului de gestiune predat la contabilitate sau cu ocazia inventarierii.

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent ori a inventarului intermitent. Entitățile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor în cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, după caz, dar nu mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligații fiscal.

Ajustări pentru deprecierea mărfurilor

La sfârșitul exercițiului financiar prin intermediul invetarului, se compară situația scriptică a stocului de marfă cu situația scriptică ce rezultă din registrul inventar și dacă se observă diferențe între cele două valori, acestea vor fi reflectate în contabilitate prin intermediul contului „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”. Cu ajutorul acestui cont vor fi constituie provizioane și în funcție de situație acestea vor fi suplimentate, diminuate și chiar anulate în funcție de politicile pe care firma le are.

Ajustările pentru deprecierea mărfurilor este un cont de pasiv așadar în creditul acestui cont se va înregistra valoarea ajustărilor pentru deprecierea mărfurilor, constituite sau suplimentate, în funcție de situație. Se constituie la sfârșitul anului când cu ocazia inventarierii stocului se constată o depreciere valorică, adică, o valoare de inventar mai mica decât valoarea de înregistrare.

Constituirea se face pe cheltuială cu diferența dintre valori, în același mod se înregistrează și mojorarea ajustărilor.

Ulterior, dacă deprecierea dispare sau stocurile ies din gestiune, provizionul rămas se anulează pe seama veniturilor.

În debitul contului se vor înregistra sumele reprezentând diminuarea sau anularea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor.

Soldul conturilor reprezintă valoarea ajustărilor constituite, la sfârșitul perioadei.

Modalități de intrare – ieșire din gestiune

Documente de intrare

Intrările pentru produsele pentru care se urmărește stocul se fac exclusiv cu Note de Intrare / Recepție (NIR). Un NIR se face, în principiu, pe baza unei facturi, și uneori (materii prime) pe baza unei chitanțe fiscale. Pentru gestiunile conduse la preț de intrare se introduce pentru fiecare produs (marfă) cantitatea și prețul unitar facturat; pentru cele conduse la preț de vânzare se introduce suplimentar prețul de vânzare stabilit la intrare.

Deasemenea, NIR-urile sunt folosite pentru transferurile între gestiuni; dim punct de vedere al programului este suficient să faceți o recepție în gestiunea destinație, specificând ca furnizor firma respective și gestiunea sursă; programul va actualiza corespunzător stocul în ambele gestiuni. Evident, este permis transferul între gestiuni de tipuri diferite.

Principalele modalități de intrare în gestiune sunt:

Achiziție;

Mărfuri aduse ca aport la capital;

Donații/ cu titlu gratuit;

Plusuri la inventar;

Producție proprie.

Documente de ieșire

Ieșirile sunt evidențiate uzual prin Facturi, Bonuri fiscale, sau NIR-uri în roșu (retururi). La emiterea unui document de ieșire se va modifica corespunzător stocul în gestiunea din care se face ieșirea.

Principalele modalități de ieșire din gestiune sunt:

Vânzare;

Donații acordate terților;

Minusuri la inventar;

Degradare.

Particularități privind comercializarea obiectelor de artizanat

Stocurile de obiecte artizanale fac parte din categoria stocurilor de marfă. În principal metoda de contabilizare folosită în cazul stocurilor de obiecte artizanale este metoda analitică global valorică pe gestiuni iar ca preț de înregistare este folosit prețul de cumpărare și adaosul comercial practicat de societate precum și taxa pe valoare adăugată aferentă valorii respective. În astfel de situații este obligatoriu ca contabilitatea să calculeze și să țină evidența diferenței dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare, această diferență reprezentând marja comercială pe care o aplică comerciantul și este aferentă obiectelor artizanale intrate intrate și rămase în stoc precum și taxa de valoare adăugată, inclusă în prețul de vânzare.

O particularitate a comercializării obiectelor artizanale o reprezintă faptul că atunci când au loc anumite târguri în diverse locuri din țară comerciantul poate lua marfa din depozit pe baza avizului de însoțire a mărfii. Iar diferența nevândută se va intoarce în depozit pe baza unui alt aviz de însoțire a mărfii. Pentru a putea comercializa în astfel de locuri societatea trebuie să dețină un certificat constatator pentru vânzări.

Vânzările se vor face pe baza de bon fiscal, societatea fiind obligată să dețină o casă de marcat ambulatorie cu acumulatori și să întocmească un raport de gestiune separat pentru gestiunea de târg ambulatoriu, gestiune care la finalul târgului va avea sold 0 deoarece marfa se va întoarce în gestiunea depozitului.

Capitolul 2.

Prezentarea Societății Comerciale MADIAL S.R.L.

Capitolul 2. Prezentarea Societatății Comerciale MADIAL S.R.L

2.1. Istoricul societății comerciale

Societatea comercială Madial SRL a fost înființată pe 4 decembrie în anul 1991, sub forma unei societăți cu răspundere limitată în conformitate cu legea 31/1990 privind societățile comerciale și este înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub numărul de înmatriculare J17/1678/1991 și înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice având cod unic de înregistrare RO1643373.

Are un capital social subscris vărsat în valoare de 200 RON.

Această întreprindere de când a fost creată a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă adaptându-se cerințelor românești astfel încât de la un simplu magazin care vindea obiecte artizanale cu amănuntul, în prezent a ajuns să dețină un depozit unde se află marfa comandată de la furnizori ce așteaptă să fie vândută clienților sau să fie comandată de pe magazinul online pe care societatea l-a creat pentru a vinde marfa mai ușor atât în interiorul țării cât și în afara țării.

S.C. MADIAL.SRL dorește să devină o importantă „punte de legătură” între cumpărător și producător, să sprijine efortul și munca producătorilor din toate regiunile țării și are ca scop ca produsele și creațiile acestora să poată fi cunoscute și achiziționate de câți mai mulți potențiali clienți. Este deschisă spre a creea noi legături în ambele direcții dorind să încheie contracte de colaborare cu câți mai mulți producători de articole artizanale sau lucrate manual, cadouri, artă populară dar este dornică și să-și mulțumească clienții astfel încât dacă un client îsi dorește un produs care nu este în stoc societatea va achiziționa la cerere orice marfă din țară sau dina afara ei.

Sediul social al societății reprezintă și locul unde este amplasat magazinul prin intermediul căruia se face vânzarea cu amănuntul și este situat în județul Galați, Strada Aleea Școlii, Nr.2 iar depozitul în care se află marfa achiziționată este situat pe Bulevardul Dunărea Nr. 44, Bloc B8, apartament 1.

Societatatea nu are nevoie de un număr mare de angajați așadar are doar un singur salariat care lucrează ca vânzător în cadrul magazinului și un administrator care se ocupă de magazinul online și de partea de vânzări, încercând să atragă câț mai mulți clienți și să încheie cât mai multe contracte de colaborare cu alte societăți, totodată el se ocupă și de aprovizionarea cu marfă.

Figura 2.1. Evolutia numărului de angajați în anii 2008-2014

Sursă: www.listafirme.ro

Se poate observa în figura 2.1 o statistică efectuată de compania Borg Design, companie care a creat primul catalog complet cu firme active din România în care este evidențiat faptul că în România numărul mediu de angajați într-o firmă este de 7, medie ce s-a menținut din anul 2008 până în 2010. Din anul 2010 din cauza crizei economice, numărul mediu de angajați a cunoscut o ușoară scădere, ajungând la o medie de 6 angajați într-o firmă. După cum se poate observa S.C. MADIAL SRL se află cu mult sub nivelul mediu din România, având un număr doar de 2 angajați însă aceasta a reușit să-și mențină cei doi angajați până în anul 2013.

Alături de produsele de o calitate excepțională societatea se caracterizează și prin prețurile convenabile, transportul rapid și punctual, precum și prin clienți satisfăcuți.

2.2. Obiectul de activitate

S.C. MADIAL SRL are ca principal obiect de activitate; comerțul cu amănuntul al altor bunuri noi, în magazine specializate, cod CAEN 4778. În această clasă este vânzarea cu amănuntul a suvenirurilor, articolelor de artizanat și religioase. Însa datorită creșterii treptate de care a dat dovadă societatea, aceasta a mai inclus un cod CAEN secundar 4791 Comert cu amanuntul prin intermediul caselor de comenzi sau prin Internet.

Societatea achiziționnează en-gros obiecte artizanale de la producători pe care le vinde clienților în funcție de preferințele acestora cu amănuntul iar plata o pot face cash sau prin POS sau o poate comercializa online iar aceștia pot plăti fie cu cardul fie plata se va face ramburs.

Articolele comandate prin intermediul magazinului online vor ajunge la clienți în orice colț al țării în cel mai scurt timp posibil prin intermediul unei firme de curierat sau prin poștă, în funcție de preferințele clientului.

Principalele produse comercializate de S.C MADIAL SRL sunt:

Obiecte din ceramică tradițională pictată în diverse culori, toate fiind piese unicate, lucrate manual;

Obiecte de uz personal sau casnic;

Decorațiuni interioare sau pentru grădină;

O gamă largă de accesorii pentru florării;

Piese personalizate, incripționate după cerințele clientului;

Produse din lemn (diferite sculpturi, suporturi pentru ziare, fântâni din lemn, etc.)

Articole de îmbrăcăminte tradiționale dar și haine în stil popular confecționate din in;

Suveniruri.

Societatea are o gamă diversificată de produse pe care le comercializeză și conducerea firmei ar trebui să realizeze o statistică pentru a vedea care sortiment de marfă se vinde cel mai bine pentru a ști pe viitor ce tip de aticole artizanale să achiziționeze.

Tabel 2.2. Ponderea categoriilor de mărfuri din totalul vânzărilor în anii 2012-2014

Sursă: Interpretări proprii pe baza balanțelor de verificare din anii 2012-2014

După cum se poate observa din graficele de mai jos, în top 3 cele mai vândute categorii de produse ponderea cea mai mare din totalul mărfurilor vândute în anul 2012 o au suvenirurile care reprezintă aproximativ 22,76% din totalul mărfurilor vândute. Următoarele cele mai vândute produse după suveniruri sunt obiectele din ceramică tradițională pictate în diverse culori, care au o pondere de aproximativ 20,15% iar pe locul 3 cu o diferență destul de mare, sunt situate produsele din lemn. Conform acestei statistici administratorul societății ar trebui ca pentru anul viitor să refacă stocul de marfă reprezentat de suveniruri, obiecte din ceramică și produsele din lemn dar să nu neglijeze nici celelalte categorii de mărfuri.

Figura 2.3. Ponderea vânzărilor pe anul 2012

În anul 2013 vânzările cele mai mari s-au înregistrat în cazul obiectelor din ceramică, cu alte cuvinte nu s-au înregistrat mari schimbări în cazul comercializării acestui tip de produs, doar au crescut vânzările cu aproximativ un procent. Pe locul 2 ca și vânzări sunt produsele din lemn care au crescut mult ca și procentaj în vânzări de la un an la altul. O creștere mare în vânzări a fost înregistrată în cazul cazul accesoriilor pentru florării, pe acest segment au crescut vânzările cu aproximativ 12 procente, lucru datorat strategiei abordată de administratorul socității care a încheiat contracte de colaborare cu diverse florării.

În anul 2014 pe promul loc în vânzări se mențin tot obiectele de ceramică al căror procentaj în vânzări a mai crescut cu încă 8 procente. Pe locul 2 ca și vânzări sunt situate vânzările de produse personalizare, iar pe locul 3 cu un procentaj scăzut se află segmentul de accesorii pentru florării.

Figura 2.5. Ponderea vânzărilor pe anul 2014

Cu toate că am făcut această analiză cu scopul de a afla care sunt cele mai bine vândute tipuri de articole pentru a ști care ar fi principalele categorii de obiecte artizanale cu care comerciantul ar trebui să se aprovizioneze de la an la, am observat că acestea prezintă fluctuații și că vânzarea acestora depinde de mai mulți factori, atât interni cât și externi și că singura categorie care se menține în top este cea care conține obiectele din ceramică.

2.3. Principalii clienți – furnizori

Având în vedere că S.C. MADIAL SRL deține un magazin de articole artizanale în cadrul căruia vânzarea se face cu amănuntul, foarte rar se repetă numele clienților. În general se repetă numele clienților care au personalitate juridică. Evidența clienților se ține cu dificultate deoarece cei mai mulți sunt clienți diverși care achiziționează din magazin pe baza bonului fiscal. Singurii clienți care apar în evidența contabilă sunt cei care achiziționează pe bază de factură sau cei care cumpără din magazinul online.

Principalii clienți ai S.C. MADIAL SRL sunt:

Principalii furnizori ai societății sunt reprezentați grafic în figura 2.6. din care observăm că societatea MADIAL SRL se aprovizionează în special de la micii producători după care urmează furnizori care nu se repetă de foarte multe ori sau valoarea cu care se aprovizionează de la ei este mică. Această societatea are si anumiți furnizori care se repetă în mod frecvent dar putem observa că avem și furnizori externi. Ca și persoană juridică, principalul furnizor este S.C. Vivre Deco SRL, lucru datorat reducerilor comerciale pe care le practică acest furnizor dacă se fac achiziții încadrate într-un anumit plafon.

Figura 2.6. Principalii furnizori

Sursă: Balanță analitică din anul 2014

2.4. Evoluția activității în ultimii trei ani

Este necesar să se realizeze o analiză a indicatorilor societății pentru a evidenția care este poziția firmei pe piața economică dar și în sectorul care activează aceasta.

Figura 2.7. Analiza societății în anii 2006- 2014

Sursa: www.listafirme.ro

Graficul de mai sus evidențiază fluctuațiile pe care le-au cunoscut cei mai importanți indicatori ai societății (cifra de afaceri, profitul net) dar și elemente patrimoniale importante din gestiunea societății cum ar fi: datoriile, activele imobilizate, activele circulante dar și capitalurile proprii. După cum se poate observa din imaginea de mai sus toate elementele cu excepția activelor imobilizate care au rămas încă din anul 2006 până în 2014 pe 0 au fluctuat de la an la an. Se observă că datoriile au fost mari, în jur de 30000 RON însă de a lungul anilor s-au diminuat atât de mult astfel încât în anul 2014 a înregistrat valori de aproximativ 3000 RON.

Activele circulante înregistrează o creștere spectaculoasă din anul 2006 până în 2014. Societatea și-a început activitatea în anul 2006 cu un stoc de active circulante de aproximativ 50000 RON și a ajuns în anul 2014 să dețină un stoc de mărfuri care depășește 100000 RON.

Capitalurile proprii au crescut și ele foarte mult în acest interval de timp, au fost și ani în care s-au înregistrat mici descreșteri dar acestea au fost nesemnificative comparativ cu creșterea pe care a înregistrat-o până în anul 2014 și pare că și în viitor va urma același traseu, cel al majorării capitalurilor proprii. Anul 2006 a reprezentat un punct de minim, în care capitalurile erau foarte mici iar anul 2014 reprezintă punctul de maxim al graficului cu capitaluri proprii de aproximativ 134000 RON.

Cifra de afaceri reprezintă indicatorul fundamental al volumului activității unui agent economic, reprezentând suma veniturilor aferente bunurilor livrate, serviciilor prestate, lucrări executate, precum și a altor venituri din exploatare, mai puțin rabaturile, remizele și alte reduceri acordate clienților.

Figura 2.8. Statistică Cifra de afacere a firmei față de media națională pe România

Sursa: www.listafirme.ro

În graficul de mai sus se observă ca S.C. MADIAL SRL se află cu mult sub media națională ceea ce înseamnă că nu are o cifră de afacere foarte mare comparative cu media pe țară.

Tabel 2.9. Analiza cifrei de afaceri pe perioada ultimilor 3 ani

Sursă: Balanțele de verificare din anii 2012-2014

Analizând evoluția cifrei de afacere a societății S.C. MADIAL SRL din anii 2012-2014 putem observa că aceasta a fluctuat de la an la an. În anul 2013 cifra de afacere a fost aproape triplă față de cea din 2012, însă din cauza condițiilor economice în anul 2014 aceasta a scăzut cu aproximativ 30%.

Figura 2.10. Evoluția cifrei de afaceri

Sursă: Balanțele de verificare din anii 2012-2014

Analiza cifrei de afacere se poate face și pe categorii de venituri conform balanțelor analitice din anii 2012-2014. În cazul acestei societăți avem venituri de două tipuri: venituri din vânzarea produselor artizanale în magazin și venituri din vânzarea produselor artizanale online.

În paralel cu evoluția cifrei de afacere care a cunoscut o creștere din anul 2012 până în 2013 ca mai apoi în anul 2014 să scadă iar, același traseu l-a urmat si profitul societății.

Figura 2.12. Evoluția Profitului în anii 2012-2014

Sursă: Balanțele de verificare din anii 2012-2014

În figura 2.12. am evidențiat evoluția profitului în anii 2012-2014 și se poate observa că în anul 2012 cheltuielile au fost mai mari decât veniturile din acea perioadă, societatea prezentând o pierdere de 1930 de RON. În anul 2013 societatea nu numai că a avut profit dar a avut și un profit mare de 18494 RON. În anul 2014 profitul a început să scadă.

Veniturile pe categorii din anii 2012-2014 sunt oarecum în echilibru însă se observă o tendință de creștere de la an la an a veniturilor din vânzarea obiectelor artizanale în magazinul online. În anul 2012 ponderea mai mare o aveau vânzările în mod tradițional dar din 2013 procentajul s-a schimbat, cifra de afaceri fiind alcătuită din peste 50% din venituri încasate prin vânzarea online acestea crescând și în anul 2014.

2.5. Comerțul tradițional VS Comerțul online

După ce am putut observa evoluția tipurilor de venituri din anii 2012-2014 în figura 2.11. de mai sus, am ales ca în acest subcapitol să redactez și să interpretez un chestionar cu scopul de a înțelege mai bine evoluția comerțului online comparativ cu cel traditional.

Pentru ca societății să-i crească cifra de afaceri și profitul, aceasta trebuie să se adapteze la condițiile pieței și să adopte anumite strategii care să-i crească vânzările. Conform principiului lui Pareto care spunea că există foarte multe situații în care 80% dintre consecințe sunt provocate de 20% dintre cauze așa și conducerea societății ar trebui să găsească acei 20% din factori care să-l ajute să își mărească veniturile.

Studiul a fost realizat în perioada 10.06.2015 – 20.06.2015 pe un eșantion de 106 persoane cu vârste cuprinse între 14-66 de ani. Subiecții au fost aleși în mod aleatoriu cu precădere în mediul online prin intermediul rețelelor de socializare. Din persoanele chestionare 88% locuiesc în mediul urban, iar 67% din persoanele chestionare au vârsta cuprinsă între 19-25 ani. Ponderea bărbaților chestionați este de 29%, iar restul de 71% sunt femei. Din interpretarea chestionarului observăm că 29% din persoane au venitul lunar sub 250 Lei, 5% între 501-750 Lei, 9% între 751-1000 Lei, iar alți 13% au ales varianta ”Nu știu/Nu răspund”. Obiectivul principal al studiului a fost punerea sub observare a percepției consumatorilor asupra comerțului tradițional și asupra comerțului online, având în centrul atenției produsele artizanale.

Din cei 106 de respondeți, 91 au afirmat că au achiziționat un produs artizanal până în momentul de față. M-am gândit să aflu care sunt factori ce îi determină pe aceștia să cumpere un produs artizanal, cei mai mulți afirmând că unicitatea și calitatea produsului sunt principalii factori care îi iau în considerare atunci când doresc să achiziționeze un produs artizanal. Cele din urmă motive pentru care consumatorii aleg să achiziționeze un astfel de produs sunt originea și metoda de producție.

Figura 2.13. Factorii care influențează achiziționarea unui produs artizanal

Am aflat, așadar, factorii care influențează luarea deciziei de a achiziționa un produs artizanal. Acum ce ne mai rămâne de făcut este să vedem și cât de importanți sunt acești factori pentru consumatori. Aceștia au avut de evaluat pe o scală de la 1 la 5, acordând un punctaj de 3,8 pentru unicitatea produsului, 3,61 calitatea și 3,45 prețul. Pe ultimile două poziții s-au clasat originea cu 2,95 și metoda de producție cu 2,68.

Figura 2.14. Importanța factorilor decizionali asupra achiziționării unui produs artizanal

Întrebați cât de des petrec timpul pe internet, 34% dintre respondenți au răspuns că petrec 8 ore pe zi pe internet, în timp ce alți 34% au răspuns că petrec 5 ore pe zi. 26% din persoanele chestionare au răspuns că petrec 3 ore pe zi, în timp ce 5% din persoane petrec 1 oră pe zi pe internet. Așadar putem afirma că internetul este un obicei care ne ocupă destul de mult timp pe zi

Figura 2.15. Timpul petrecut pe internet

Am aflat așadar timpul petrecut pe internet pe perioada unei zile. Acum ne mai rămâne să aflăm cât de des respondenții noștrii își petrec timpul pe internet pentru a face cumpărături. 49% dintre aceștia au afirmat că o dată la două săptămâni se folosesc de internet pentru a face cumpărături, în timp ce 32% au afirmat că o dată pe lună fac cumpărături online. 18% dintre persoanele chestionare au afirmat că fac cumpărături online o dată pe săptămână.

Figura 2.16. Timpul petrecut pe internet pentru a face cumpărături

În continuare am vrut să aflu care sunt cele mai dese cumpărături online făcute de respondenții noștri, astfel am putut afla că majoritatea dintre ei cumpără mâncare, cel mai probabil sunt comenzi făcute la fastfood-uri care oferă servicii de livrare la domiciliu. Pe locul secund se afla cumpărarea cărților, urmate de jocuri, în timp ce hainele și obiectele artizanale se află pe locul patru. Pe ultimul loc se află electronicele, unde 20 dintre persoanele anchetate au răspuns că aleg să cumpere aceste produse din mediul online. Din graficul de mai jos se poate observa că 3 dintre respondeți nu fac cumpărături online.

Figura 2.17. Cele mai dese cumpărături online

Întrebați dacă sunt de acord cu afirmația următoare: ”Comerțul online ajută la economisirea timpului personal?”, 45% din respondenți au răspuns că ajută mult, în timp ce 38% au ales varianta ”așa și așa”. Celelalte procente s-au împărțit astfel: 8% puțin și doar 5% consideră că pot economisi timp dacă fac comerț online, în timp ce 3% au afirmat că comerțul online ajută foarte puțin la economisirea timpului personal.

Figura 2.18. Economisirea timpului personal cu ajutorul comerțului online.

La întrebarea ” În ce măsură sunteți de acord cu afirmațiile următoare?”, răspunsurile au fost următoarele:

Tabelul 2.19 Răspunsuri la întrebarea: ”În ce măsură sunteți de acord cu afirmațiile următoare?”

Cu ajutorul Scalei lui Likert, calculăm scorurile pentru fiecare afirmație, conform formulelor (17), (18) și (19). Pentru a afla care dintre afirmații este în acord total cu opiniile organizatorilor se calculează printr-o medie aritmetică simplă, scorul global, ca în formulat (4). Afirmația cu valoarea mai mare sau egală cu scorul global se află în acord total cu opiniile respondenților noștri. În cazul nostru, afirmația B, conform căreia ar trebuii să fie un echilibru între comerțul tradițional și comerțul online, are un scor de 1,40 de puncte, este sigura mai mare decât scorul global în valoare de 0,57 de puncte și totodată în acord total cu părerile respondenților.

Scor A =

Scor B =

Scor C =

Scor global = = 0,57 (4)

Ne-am gândit în continuare să aflăm care sunt firmele cele mai cunoscute din orașul Galați care au ca obiect de activitate comercializarea produselor artizanale. Cu un procent de 43% CREATIV ART JUNIOR SRL a reușit să-și revendice primul loc în topul celor mai cunoscute firme cu acest domeniu de activitate din oraș, fiind urmată cu 36% de către MADIAL SRL. Pe următoarele 2 locuri s-au situat NATIV ART SRL și BELLAGIA FASHION SRL, fiecare având un procent de 10%. Au fost și persoane care au răspuns că nu au auzit de nici una din aceste firme, procentul acestor persoane fiind de doar 2%.

Figura 2.20. Firme din orașul Galați care au obiect de activitate comercializarea produselor artizanale

Orientându-ne către firma despre care am discutat mai sus, în această lucrare de licență și anume MADIAL SRL, am aflat că 47% din persoanele chestionate știu foarte bine cu ce se ocupă această firmă și 18% au auzit câteva informații despre aceasta, în timp ce 35% nu au auzit niciodată

Figura 2.21. Ce știți despre MADIAL SRL ?

Figura 2.22 Ați achiziționat vreodată produse

artizanale de la SC MADIAL SRL?

Figura 2.23. Sunteți dispus să recomandați produsele artizanale ale SC MADIAL SRL

Văzând rezultatele acestui chestionar, putem să conchidem faptul că există o nevoie de adaptare a comerțului la nevoile și comportamentul consumatorului. Firmele trebuie să țină pasul cu noile avansări ale comerțului online și ar trebui să își facă mai multă reclamă magazinului online deoarece tendințele arată că din ce în ce mai mulți consumatori preferă să comande produsele pe care și le doresc de pe internet.

Comerțul electronic este un element de bază al noii economii, iar Internetul este principalul mediu de realizare a acestui tip de comerț.

Principalele avantaje ale societății sunt:

–       extinderea zonelor de activitate pentru piețele naționale și internaționale – cu un capital minim, o companie poate rapid și ușor să-și localizeze clienții, furnizorii potriviți și cei mai buni parteneri de afaceri din lume;

–       creșterea vitezei de comunicare;

–       îmbunătățirea eficienței (datele sunt în format electronic, reducând astfel, de exemplu, erorile de tastare);

–       reducerea inventarului și a managementului stocurilor;

–       reducerea timpului dintre cheltuirea capitalului și primirea produselor/serviciilor;

–       reducerea unor costuri de creare, procesare, distribuție, stocare, regăsire a informațiilor bazate pe hârtii (prin e-mail se reduc costuri privind mesageria, iar Electronic Data Interchange determină reducerea stocurilor și costurilor legate de ciclul de cumpărare);

–       întărirea relațiilor cu furnizorii și clienții (site-ul Web conține informații actualizate, utile tuturor părților, iar Electronic Data Interchange implică o strânsă legătură a partenerilor pentru stabilirea standardelor de comunicare);

–       o cale rapidă și modernă de furnizare a informațiilor despre companie (prin paginile de Web);

–       canale alternative de vânzare (prin Web).

În ceea ce privește aspectele critice ale dezvoltării comerțului electronic putem să menționăm:

–          securitatea;

–          acceptarea noilor modalități de plată (bani electronici/digitali);

–          infrastructura adecvată de telecomunicații – insuficiența lărgimii de bandă;

–          costurile investiției;

–          cadrul legal și normativ: cadrul fiscal, drepturile asupra proprietății, protecția datelor consumatorului;

–          aspecte lingvistice și culturale;

–          dificultatea de integrare a Internet-ului și a software-ului de comerț electronic cu unele aplicații și baze de date;

–          unele produse software de comerț electronic nu se potrivesc cu unele sisteme hardware și sisteme de operare;

–          imposibilitatea de a atinge obiectele sau de a „mirosi” online pentru clienți;

–          insuficiența suportului de service – de exemplu, experți pentru taxele de comerț electronic sau evaluatori de calitate sunt rari, centre de copyright pentru tranzacțiile de comerț electronic nu există;

–          accesul la Internet este încă scump pentru unii potențiali clienți;

–          în multe domenii de activitate nu sunt suficienți cumpărători și ofertanți pentru a avea operații profitabile de comerț electronic;

În practică, motivele pentru care o companie dorește să se lanseze în comerțul electronic pe Internet sunt următoarele:

–  posibilitatea de a-și lărgi clientela: pe Internet, orice companie poate avea o prezență globală, beneficiind de clienți din toată lumea. De exemplu, oricine este conectat la Internet poate vizita paginile Web ale unei companii, indiferent de localizarea geografică a utilizatorului.

– reduceri drastice ale costurilor pentru distribuție și servicii pentru clienți: utilizarea Internet-ului duce la scăderea semnificativă costurilor, cu toate că prezența pe Internet implică unele costuri inițiale, care diferă în funcție de serviciile dorite (e-mail, Web etc.), dar acestea se amortizează relativ repede. De exemplu, trimiterea prin poștă a unei broșuri de prezentare a produselor implică un cost cu mult mai mare decât cel al trimiterii broșurii în format electronic prin e-mail sau cel al plasării acesteia pe un site Web. Un alt avantaj al costurilor mici de distribuție este posibilitatea de a distribui mult mai multă informație și actualizarea rapidă a acesteia.

Avantajele menționate mai sus decurg în principal din caracteristicile tehnice și economice ale Internetului (interoperabilitatea, caracterul global, WWW, costurile scăzute de conectare la Internet, ușurința de utilizare a browser-elor Web).

Capitolul 3.

Studiu de caz privind contabilitatea comercializării obiectelor artizanale la S.C. MADIAL S.R.L Galați

Capitolul 3. Studiu de caz privind contabilitatea comercializării obiectelor artizanale la S.C. MADIAL S.R.L Galați

3.1. Documente de evidență contabilă

Mărfurile care fac obiectul tranzacțiilor trebuie însoțite de anumite documente comerciale și oficiale. Înregistrarea intrărilor și a ieșirilor de stocuri se fac în baza anumitor documente justificative, conform legilației în vigoare. De asemenea, la unitate trebuie să se țină evidența operativă a mărfurilor.

Legea contabilității prevede: “orice operațiune patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ”.

Importanța documentelor poate fi apreciată în următoarele direcții:

prin intermediul documentelor, contabilitatea cuprinde întreaga activitate a unităților, și anume: existența, mișcarea și modificarea mijloacelor economice și a surselor lor, întregul circuit economic, rezultatele activității desfășurate;

documentele justificative constituie baza înregistrărilor în contabilitate, contribuind la stabilirea unei legături organice între toate formele evidenței economice;

constituie suport pentru verificarea gestiunilor, deoarece cu ajutorul lor se stabilește răspunderea persoanelor cărora li se încredințează spre păstrare și folosire mijloace economice, justificându-se existența și mișcarea acestora;

servesc ca bază pentru efectuarea reviziilor, adică a constatării lipsurilor, cheltuielilor ilegale, a folosirii neeconomicoase a mijloacelor economice, a respectării disciplinei financiare și de decontare;

furnizează informații organelor de conducere ale unității în vederea conducerii operative a proceselor de producție, aprovizionare și desfacere;

importanță juridică, fiind folosite ca mijloc de probă în justiție pentru stabilirea adevărului. Din cele prezentate se pot desprinde câteva din funcțiile documentelor:

funcția de consemnare;

funcția de document (act) justificativ;

funcția de control;

funcția de asigurare a integrității patrimoniale;

funcția de calculație;

funcția juridică.

Elementele comune tuturor operațiilor economice sunt de regulă imprimate și trebuie să le conțină toate felurile de documente:

denumirea documentului (factură, chitanță, bon de consum etc.);

denumirea unității emitente; – adresa unității emitente;

compartimentul care a întocmit documentul;

menționarea părților care participă la efectuarea operației;

data întocmirii documentului;

numărul de ordine al documentului și data întocmirii acestuia;

conținutul operației economice sau financiare și justificarea ei;

datele cantitative și valorice;

semnăturile persoanelor care răspund de legalitatea operației consemnate în document;

alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiilor în documentele justificative.

Principalele documente utilizate pentru evidența contabilă a mărfurilor sunt:

Fișă de magazie

Nota de recepție și constatare diferențe;

Factură;

Aviz de însoțire a mărfii;

Declarație vamală;

Dispoziție de livrare;

Borderou de achiziție;

Chitanță;

Extras de cont;

Z-urile zilnice;

Ordin de plată;

1. Fișa de magazie

Fișa de magazie este documentul tipizat cu ajutorul căruia se ține evidența operativă a mărfurilor întocmită la locul de depozitare.

Servește ca: document de evidență la locul de depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor bunurilor cu una sau cu două unități de măsură, după caz; document de contabilitate analitică în cadrul metodei operativ-contabile (pe solduri); sursă de informații pentru controlul operativ curent și contabil al stocurilor de valori materiale.

Se întocmește într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material și se completează de către: compartimentul financiar-contabil la deschiderea fișei (datele din antet) și la verificarea înregistrărilor (data și semnătura de control). În coloana "Data și semnătura de control" semnează și organul de control financiar cu ocazia verificării gestiunii; gestionar sau persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, ieșiri și stoc.

Fișele de magazie se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică.

Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terți sau în custodie se întocmesc fișe distincte care se țin separat de cele ale valorilor materiale proprii.

În scopul ținerii corecte a evidenței la magazie, persoanele desemnate de la compartimentul financiar-contabil verifică inopinat, cel puțin o dată pe lună, modul cum se fac înregistrările în fișele de magazine.

Înregistrările în fișele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili după fiecare operațiune înregistrată și obligatoriu zilnic.

Nu circulă, fiind document de înregistrare.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Notă de recepție și constatare de diferențe

Documentul justificativ „clasic” care stă la baza înregistrărilor intrărilor în stoc, respectiv în fișa de magazie este „Nota de recepție și constatare de diferențe”.

Servește ca: document pentru recepția bunurilor aprovizionate;document justificativ pentru încărcare în gestiune; act de probă în litigiile cu cărăușii și furnizorii, pentru diferențele constatate la recepție; document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se folosește ca document distinct de recepție ca în cazul: bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; bunurilor materiale procurate de la personae fizice; bunurilor materiale care sosesc neînsoțite de documente de livrare; bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție; mărfurilor intrate în gestiunile la care evidența se ține la preț de vânzare cu amănuntul sau en-gros.

Se întocmește în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul, după caz, pe măsura efectuării recepției. În situația în care la recepție se constată diferențe, Nota de recepție și constatare de diferențe se întocmește în trei exemplare de către comisia de recepție legal constituită.

În cazul în care bunurile materiale sosesc în tranșe, se întocmește câte un formular pentru fiecare tranșă, care se anexează apoi la factură sau la avizul de însoțire a mărfii.

Datele de pe verso formularului se completează numai atunci când se constată diferențe la recepție.

Circulă: la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepționate (toate exemplarele); la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferențelor constatate (toate exemplarele), precum și pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică, atașată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoțire a mărfii); la unitatea furnizoare (exemplarul 2) și la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea lipsurilor stabilite.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.

Conținutul minimal obligatoriu de informații al formularului este următorul:

denumirea unității;

denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

numărul facturii/avizului de însoțire al mărfii;

numărul curent; denumirea bunurilor recepționate; U/M; cantitatea conform documentelor însoțitoare; cantitatea recepționată, prețul unitar și valoarea;

numele, prenumele și semnătura membrilor comisiei de recepție; data primirii în gestiune și semnătura gestionarului;

prețul de achiziție al cantității recepționate; adaosul comercial unitar și total; prețul de achiziție unitar plus adaosul comercial; valoarea la preț de vânzare, inclusiv TVA.

Factura fiscală

Este tipărită în blocuri cu câte 150 de file, formate din 50 de seturi a câte 3 file, în culori diferite, astfel: albastru exemplarul 1, roșu – exemplarul 2, verde – exemplarul 3.

Factura fiscală trebuie să conțină obligatoriu următoarele informații:

seria și numărul facturii;

data emiterii facturii;

numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al persoanei care emite factura;

numele, adresa și codul de înregistrare fiscală al cumpărătorului;

denumirea și cantitatea bunurilor livrate;

valoarea bunurilor livrate, exclusiv taxa pe valoarea adăugată;

cota de taxă pe valoarea adăugată sau mențiunea scutii cu drept de deducere, scutit fără drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, după caz;

valoarea taxei pe valoarea adăugată, pentru operațiunile taxabile.

Servește ca:

document pe baza căruia se întocmește instrumentul de decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate;

document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;

document de încărcare în gestiunea cumpărătorului;

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului;

alte situații prevăzute expres de lege.

Dacă mărfurile au fost livrate cu aviz de însoțire a mărfii, factura fiscală trebuie emisă în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data livrării,fără a depăși finele lunii în care a avut loc livrarea.

Circulă la:

-beneficiar, exemplarul 1;

-compartimentul financiar-contabil al societății emitente, exemplarul 2;

-departamentul de urmărire și evidență analitică a clienților, exemplarul 2;

-la persoanele autorizate să depună încasări, exemplarul 2.

Se arhivează:

-la beneficiar, exemplarul 1;

-la unitatea emitentă a facturii, exemplarul 2.

4. Factura de export

Factura de export formează baza tranzacției între vânzător și cumpărător. Poate servi drept bază pentru certificatul de valoare și origine. Este emisă de vânzător (exportator) și este utilizată pe tot globul.

Documentul conține numărul facturii, dată, referințele vânzătorului și cumpărătorului, țara exportatorului și importatorului, condițiile de livrare și decontare, detalii despre vas sau zbor, portul sau aeroportul de descărcare, locul unde se face livrarea, detalii complete despre mărfuri, inclusiv prețul unitar. De obicei factura de export conține antetul exportatorului, cu adresa și alte date.

Factura poate fi certificată de autoritățile în drept, care atestă valoarea și originea mărfurilor. În acest caz, factura este numită certificat de valoare și origine. În unele țări este suficient că factura sa cuprinde semnătura exportatorului; altele impun ca factura de export să fie legalizată de consulatul țării respective din țara exportatorului, inainte de a permite intrarea mărfurilor în țară.

Documentul este solicitat de cumpărător, de banca și de vama pentru trecerea transportului prin vamă și pentru ca banca să efectueze plata mărfurilor. El trebuie să corespundă cerințelor din contractul de export, din acreditiv sau din înțelegerile între importator și exportator. Dacă acreditivul se supune Uzanțelor Uniforme elaborate de Camera Internațională de Comerț sau altui set de reguli, atunci acestea trebuie să fie de asemenea respectate.

5. Factura proforma

Document emis de vânzător prin care specifică produsele ce se vor vinde cu caracteristicile lor principale și prețul

Se emite în avans, înainte de expedierea mărfurilor (într-o copie), având unul din următoarele scopuri:

-pentru ca importatorul să poată obține de la bancă valuta necesară;

-pentru ca importatorul să poată obține licența de import;

-la cererea băncii pentru perfectarea unui credit documentar;

-în cazul în care vama din țara importatorului cere o factură proformă consulară (vizată de consulatul țării importatorului din țara exportatorului) pentru certificarea originii mărfurilor.

Documentul conține data, numele cumpărătorului și vânzătorului, cantitatea și descrierea mărfurilor, insemnele și dimensiunile ambalajelor, costul mărfurilor, costurile de ambalare și transport, taxele poștale, prima de asigurare, condițiile de vânzare și cele de plată etc.

Factura proforma este intocmită de exportator și certificată de o persoană cu funcție executivă din cadrul firmei. Este un document comercial similar facturii externe, cu excepția faptului că nu conține marcajele de expediere și trebuie să menționeze în clar denumirea “proforma”. În timp ce factura externă este o cerere de plată pentru mărfurile livrate, factura proforma este o invitație la cumpărare, trimisă unui cumpărător potențial.

6. Aviz de însoțire a mărfii

Conținutul minimal obligatoriu de informații al avizului de însoțire a mărfii este următorul:

seria și numărul intern de identificare a formularului;

data emiterii formularului;

datele de identificare ale furnizorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

datele de identificare ale cumpărătorului (denumire, adresă, cod de identificare fiscală);

denumirea și cantitatea bunurilor livrate;

date privind expediția: numele delegatului, buletin/carte identitate (serie, număr), numărul mijlocului de transport, ora livrării, semnătura delegatului;

semnătura expeditorului.

Este formular cu regim intern de tipărire și numerotare.

Servește ca:

document de însoțire a mărfii pe timpul transportului, după caz;

document ce stă la baza întocmirii facturii, după caz;

dispoziție de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleiași unități;

document de primire în gestiune, după caz.

Se întocmește, în două sau mai multe exemplare, de către unitățile care nu au posibilitatea întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, precum și în alte situații stabilite prin procedurile proprii ale societății.

În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleiași unități, dispersate teritorial, avizul de însoțire a mărfii va purta mențiunea "Fără factură".

Pe avizul de însoțire a mărfii emis pentru valori materiale trimise pentru prelucrare la terți se face mențiunea "Pentru prelucrare la terți" .

În celelalte situații decât cele prevăzute mai sus se face mențiunea cauzei pentru care s-a întocmit avizul de însoțire a mărfii și nu factura.

Circulă, după caz:

– la furnizor:

la delegatul unității care face transportul sau al clientului, pentru semnare de primire;

la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea cantităților livrate în evidențele acestuia și pentru întocmirea facturii;

la compartimentul financiar-contabil;

– la cumpărător:

la magazie, pentru încărcarea în gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale primite, după efectuarea recepției de către comisia de recepție și după consemnarea rezultatelor;

la compartimentul aprovizionare, pentru înregistrarea cantităților aprovizionate în evidența acestuia;

la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică și analitică.

Se arhivează la compartimentul de desfacere, la compartimentul financiar-contabil.

7. Declarația vamală

Declarația vamală de import sau de export este, conform Codului Vamal al României, actul unilateral cu caracter public, prin care o persoană manifestă, în formele și în modalitățile prevăzute de reglementările vamale, voința de a plasa mărfurile sub un regim vamal determinat. Declarația vamală este deci un înscris întocmit, după caz, de exportatorul sau de importatorul mărfii, ori de reprezentantul acestora, pe un formular tip și depus la unitatea vamală în vederea vămuirii mărfurilor.

Documentul cuprinde o sumă de elemente pentru identificarea părților la operațiunea comercială (denumirea și sediul societății, denumirea comercială și tarifară a mărfurilor, cantitatea, țara de origine) și condițiile de realizare (condițiile de livrare, data trecerii frontierei sau, după caz, termenul de livrare, autorizația de export sau import etc). Declarația vamală pentru mărfurile destinate exportului se depun la unitatea vamală de la frontieră, impreună cu documentele de transport. Pentru fiecare document de transport se depune o declarație vamală. Pentru mărfurile de același fel, care au același destinatar și aceeași autorizație de export/import și care se prezintă simultan organelor vamale se poate depune o singură declarație vamală pentru mai multe documente de transport. Declarația vamală pe care organele vamale au acordat “liber de vamă” constituie titlu executor pentru urmărirea și încasarea taxelor vamale (liber de vamă = certificare scrisă a îndeplinirii condițiilor și formalităților de vămuire, care face posibilă plecarea mărfurilor la export sau introducerea în țară a mărfurilor importate).

Declarația vamală se întocmește în minimum 3 exemplare din care:

primul exemplar pentru vamă;

exemplarul 2, pentru Centrul de calcul al Ministerului Comerțului și Turismului;

exemplarul 3, pentru agentul economic.

În cazul declarațiilor vamale de export depuse la o vamă de interior se întocmește un exemplar în plus care se anexează la scrisoarea de trăsură și se reține de vama de frontieră.

Chitanța

Se întocmește în 3 exemplare, unul pentru plătitor, unul se depune în evidența contabilă pentru a fi înregistrată în registrul de casa, iar al treilea exemplar rămâne la cotor.

Chitanța servește ca document justificativ pentru depunerea unei sume în casieria unității. Această sumă poate reprezenta o sumă primită de la un client, o restituire a avansului dat cu ocazia deplasării. Prin urmare, chitanța este realizată în momentul încasării unei sume de bani.

Continuțul minimal al formularului de chitanță:

denumirea unității; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul registrului comerțului; sediul (localitatea, str., număr); județul;

denumirea, numărul și data (ziua, luna, anul) întocmirii formularului;

numele si prenumele persoanei fizice care depune sume și ce reprezintă acestea sau, dupa caz, denumirea unității; codul de identificare fiscală; numărul de înregistrare la oficiul registrului comertului; sediul (localitatea, str., numar); județul persoanei juridice;

suma în cifre și litere;

semnătura casierului.

NOTĂ DE RECEPȚIE ȘI CONSTATARE DIFERENȚE

AVIZ DE ÎNSOȚIRE A MĂRFII

Unitatea S.C. MADIAL SRL

Codul de identificare fiscala 163474

Numarul de înregistrare la Oficiul reg. com J17/1678/1991

Sediul (localitatea, str., numar) ALEEA ȘCOLII, NR.2

Judetul GALAȚI

BORDEROU DE ACHIZITIE (de la producatori individuali)

nr. 34 data.16.06.2014

Semnatura achizitorului, Semnatura gestionarului,

Monografie contabilă

Recepția mărfurilor de la furnizori cu factură

S.C. MADIAL S.R.L. achiziționează în baza facturii cu numărul 14070365 din data

de 11 Iunie 2014, obiecte artizanale, (obiecte de ceramică) de la furnizorul S.C. VIVRE DECO S.R.L în valoare de 7500 RON, TVA deductibilă 24%. Știm că societatea practică un adaos comercial de 20%.

Înregistrăm factura de la furnizor.

% = 401.VIV 9300

371 7500

4426 1800

Majorăm valoarea stocului cu adaosul comercial și TVA neexigibilă

adaos comercial = 20% x 7500 = 1500

TVA neexigibilă = 24% x (7500+1500) = 2160

_______________________________________________________

valoarea = 1500 + 2160 = 3660

371= % 3660

378 1500

4428 2160

Valoare intrare la preț vânzare cu amănântul = 7500 + 3660 = 11160

În aceeași zi, pe 11 Iunie 2014, S.C. MADIAL S.R.L plătește contravaloarea facturii furnizorului S.C. VIVRE DECO S.R.L în baza chitanței cu numărul 14071375.

401.VIV = 5311 9300

Recepția mărfurilor de la furnizori pe bază de borderou de achiziție.

Societatea achiziționează în baza borderoului de achiziție numărul 115 din data de 13

Iunie 2014 obiecte artizanale în valoare de 3000 RON și se face plata imediat pe baza borderoului de achiziții.

Înregistrarea borderoului de achiziție

371 = 462.ENE 3000

cost achiziție = 3000

adaos comercial = 20% x 3000 = 600

TVA neexigibilă = 24% x (3000+600) = 864

_______________________________________

valoare majorare = 600 + 864 = 1464

Majorarea stocului de marfă cu adaosul comercial și TVA neexigibilă

371 = % 1464

378 600

4428 864

valoare vânzare preț cu amănuntul

3000 + 600 + 864 = 4464

Plata furnizorului pe baza borderoului de achiziție

462.ENE = 5311

În timpul lunii, magazinul vinde direct cu numerar marfă în valoare de 9500 RON, preț de vânzare cu amănântul, prețul include TVA-ul colectat de 24%.

TVA colectat =

5311 = % 9500

707 7661,29

4427 1838,71

Datorită ponderii veniturilor din vânzarea marfurilor în totalul prețului de vânzare cu amănântul.

total mărfuri vândute = 9500

TVA colectată = 1838,71

_____________________

venituri din vânzarea mărfurilor = 9500 – 1838,71 = 7661,29

Descărcăm gestiunea de marfă vândută la prețul cu amănuntul 9500

% = 371

607 9500

378 5509,24

4428 2152,05

1838,71

Stabilirea coeficientului mediu de adaos comercial, care se repartizează asupra mărfurilor vândute, pentr a determina cota medie de adaos aferentă acestora

în care:

K = coeficientul mediu de adaos comercial

= soldul inițial al contului 378

= rulajul creditor al contului 378

= soldul inițial al contului 371

= rulajul debitor al contului 378

= soldul inițial al contului 4428

= rulajul creditor al contului 4428

Deci

Determinarea adaosului comercial mediu

total mărfuri vândute = 9500

= 1838,71

venituri din vânzarea mărfurilor = 7661,29

deci = K x

unde: = adaos comercial mediu

K = coeficientul mediu de adaos comercial

= venituri din vânzarea mărfii

= 28,09% x 7661,29 = 2152,05

În data de 13 Iunie 2014, S.C. MADIAL S.R.L vinde marfă în valoare 1500 RON la preț de vânzare cu amănântul iar încasarea o face cu POS-ul.

5125 = % 1500

707 1209,68

4427 290,32

Descărcăm gestiunea de marfă vândută

% = 371 1500

607 869,88

378 339,80

4428 290,32

Utilizăm K-ul calculat anterior de 28,09% deoarece nu au mai fost realizate achiziții între timp,

Așadar = 28,09% x 1209,68 = 339,80

La finalul lunii când vom avea extrasul de cont vom înregistra încasarea mărfurilor vândute prin contul bancar

5121 = 5215 1500

Recepția mărfurilor de la furnizori fără factură

În data de 18 Iunie 2014 S.C. MADIAL S.R.L a înregistrat recepția unor mărfuri în valoare de 5000 RON TVA 24%, însă marfa aceasta a sosit fără factură

Încarcarea gestiunii cu stocul de marfă sosit;

% = 408 6200

371 5000

4428 1200

Pe data de 19 iunie 2014 sosește factura cu numărul 381 de la furnizorul S.C. ART GIFT S.R.L și se constată că valoarea mărfurilor este de 6000 RON, TVA 24% iar contul „Furnizori – facturi nesosite” devine „Furnizori”.

408 = 401 6200

TVA neexigibilă devine TVA exigibilă

4426 = 4428 1200

Se întegistrează diferența până la valoarea noii facturi

% = 401 1240

371 1000

4426 240

Pe data de 21 Iunie 2014 S.C. MADIAL S.R.L. vinde marfă în rate conform facturii cu numărul 381 în valoare de 5000 RON la preț de vânzare cu amănântul, TVA colectată 24%, în următoarele condiții:

avans la ridicarea mărfurilor 2000 RON

3 note, câte una pe lună

dobânda totală pentru 3 rate 1000 RON

preț vânzare cu amănântul = 5000 RON

441 = % 6000

707 1612,9

4427 387,1

472 3225,81

4428 773,19

Încasarea avansului

5311 = 411 2000

Descărcarea gestiunii

% = 371 5000

607 2760,42

378 1078,29

4428 1161,29

TVA = 387,1+774,19 = 1161,29

K = 28,09

= 28,09% x 3838,71 = 1078,29

Încasarea ratelor

preț vânzare cu amănântul = 6000

avans încasat 2000

__________

diferență încasat 4000

5311 = 411 4000

472 = % 4000

707 3000

766 1000

Oglindirea în contabilitate a TVA colectat aferentă notelor încasate sau devenite scadente.

4428 = 4427 774,19

Reflectarea în contabilitate a mărfurilor primite în consignație.

A. S.C. MADIAL S.R.L. primește spre vânzare marfă în consignație în baza bonului de custodie numprul 52 din data de 23 Iunie 2014 de la Popescu Ioana. Prețul de evaluare este de 3000, comision 10%, TVA 24%

Preț evaluare= 3000

TVA aplicată la comision = 24% x 300 = 72

_______

preț vânzare cu amănântul = 3000 + 300 + 72 = 3372

Societatea primește marfă în gestiune

= 500

Se înregistrează vânzarea mărfii

5311 = % 3372

707 3300

4427 72

Înregistrarea ieșirii mărfurilor din custodia societății

= 5000

Concomitent se înregistrează intrarea în patrimoniu a mărfurilor vândute în cosignație

371 = % 3372

462 3000

378 300

4428 72

Descărcăm gestiunea de marfă vândută

% = 371 3372

607 3000

378 300

4428 72

S.C. MADIAL SRL primește marfă de la un agent economic.

În data de 24 Iunie 2014 S.C. MADIAL S.R.L. primește marfă în regim consegnații de la un agent economic S.C. MONTAN S.R.L. în următoarele condiții: preț evaluare 8000, comision 10%, TVA 24%.

preț evaluare 8000

= 24% x 8000 = 1920

________________________

total factură = 9920

Primirea mărfii în gestiune

= 9920

Ca = 8000

comision = 10% x 8000 = 800

= 24% x (8000+800) = 2112

____________________________

Prețul vânzării cu amănântul = 10912

Vânzarea mărfurilor

5311 = % 10912

707 8800

4427 2112

Intrarea în gestiune a mărfii

% = 401 9920

371 8000

4426 1920

Majorarea stocului de marfă cu comisionul și TVA-ul aferent

371 = % 992

378 800

4428 192

Descărcarea gestiunii de marfă vândută

% = 371 10912

607 8000

378 800

4426 2112

Ieșirea mărfurilor din custodia firmei

= 9920

Plata furnizorului.

401 = 5311 9920

Contabilitatea mărfurilor vândute și primite în custodie.

În data de 25 Iunie 2014 S.C. MADIAL S.R.L. a vândut mărfuri în baza facturii numărul 213 în valoare de 10.000 N TVA 24%, fmei S.C. VIVA S.R.L. care i le-a lăsat în custodie astfel

preț de factură al furnizorului = 10000

cheltuieli cu custodia până la data ridicării mărfurilor sunt de 1000 RON

Se emite factura

411 = % 12400

707 10000

4427 2400

Se emite factura pentru custodie

411 = % 1240

708 1000

4427 240

Contabilitatea mărfurilor la export

S.C. MADIAL S.R.L. la data de 28 iunie livrează la export clientului extern din Rusia SERNES S.A. mărfuri în baza facturii numărul 74321 în următoarele condiții

curs valutar = 3 LEI = 1 $

cheltuieli de asigurare pe parcurs extern = 90 $

cheltuieli transport parcurs extern = 120 $

____________________________________

vd. = 3290 $ x 3 = 9870 RON

4111 = % 10500 (CIF)

707 9870 (FOB net)

708 630 (tp+asig)

2. Descărcăm gestiunea la ca

607 = 371 600

Primim de la prestator factura de transprt de 120 $ la 3 LEI $

624 = 401 360

Primim de la prestator factura de asigurare externă 90 $ x 3 = 270

613 = 401 270

Încărcăm creanța externă de 3500 $ la 3,2 LEI/$

5124 = % 11200 (3500 $ x 3,2)

4111 10500 (3500 $ x 3)

765 700 (3500 $ x 0,2)

371 = % 17072,25

401.1 15000

401.2 300

401.3 150

446 1545

447 77,25

Achităm din cont la buget taxele importului, taxe vamale, comision vamal, TVA deductibil 24%.

% = 5121 5719,86

446 1545

447 77,25

4426 4097,34

7. Achităm prestatorului transportul extern la 3,1 față de 3

% = 5124 310 (100$ x 3,1)

401.2 300 (100$ x 3)

665 10 (100 x 0,1)

8. Achităm asigurarea externă la 3,1 $ față de 3

% = 5124 155 (50$ x 3,1)

4013 150 (50$ x 3)

665 5 (50$ x 0,1)

9. Achităm datoriile privind mărfurile la 3 lei/$ față de 3

= 5124 15000 (5000$ x 3)

Lipseste ceva

% = 5124 384 (120$ x 3,2)

401 360 (120$ x 3)

665 24 (120$ x 0,2)

Plătim prestatorului asigurarea externă de 90 $ la 3,2 LEI/$

% = 5124 288 (90$ x 3,2)

401 270 (90$ x 3)

665 18 (90$ x 0,2)

Contabilitatea importului de mărfuri

În data de 29 Iunie 2014 S.C. MADIAL S.R.L. achiziționează mărfuri din import în condiții de livrare FOB de la furnizorul italia TURCIO în baza facturii numărul 174321, curs valutar 3 LEI/$.

Conform fișei de calcul a importului, situația se prezintă astfel:

valoarea FOB = 5000 $ x 3 = 15000

transportul externă = 100 $ x 3 = 300

asigurarea externă = 50 $ x 3 = 150

_____________________________

valare în vamă = 5150 $ x 3 LEI/$ = 15450 LEI

taxe vamale = 10% x 15450 = 1545

comision vamal = 0,5% x 15450 = 77,25 LEI

_____________________________

cost achiziție în vamă = 17,072,75

371 = % 17072,25

401.1 15000

401.2 300

401.3 150

446 1545

447 77,25

Achităm din cont la buget taxele importului, taxe vamale, comision vamal, TVA deductibil 24%.

% = 5121 5719,86

446 1545

447 77,25

4426 4097,34

Achităm prestatorului transportul extern la 3,1 față de 3

% = 5124 310 (100$ x 3,1)

401.2 300 (100$ x 3)

665 10 (100 x 0,1)

Achităm asigurarea externă la 3,1 $ față de 3

% = 5124 155 (50$ x 3,1)

4013 150 (50$ x 3)

665 5 (50$ x 0,1)

Achităm datoriile privind mărfurile la 3 lei/$ față de 3

= 5124 15000 (5000$ x 3)

Capitolu 4

Analiza gestiunii mărfurilor pe baza bilanțului contabil

Prezentarea aplicației pe gestiunea marfă

Programul “SAGA C.” este rodul a mai multor ani de experiență în domeniul lucrului cu utilizatori ai programelor de evidență cantitativ valorică. Programul, în continuă dezvoltare, tinde să devină un foarte puternic instrument de management al gestiunii (gestiunilor) societăților comerciale, un instrument care ajută la revitalizarea firmei, în masura în care facilitățile acestui software sunt folosite. În condițiile unei inflații accentuate, programul poate evalua stocurile și mișcările din cadrul gestiunilor într-o valută “de referință” aleasă de utilizator.

Prin opțiunile puse la dispoziția utilizatorului de “SAGA C.” se încearcă rezolvarea problemelor legate de următoarele tipuri de activități:

Comerț en-gross, cu vânzarea (facturarea) din depozit prin facturare rapidă din puncte multiple;

Comerț en-detail, cu vânzare din magazine, prin case de marcat, cu ajutorul codurilor de bară;

Activitate de distribuție prin agenți / distribuitori zonali, cu accent pe realizarile agenților și urmărirea creditelor acordate clienților.

Producție de produse pe baza de rețetare, cu calculul prețurilor de producție și urmărirea abaterilor de la rețetar.

Particularități specifice:

evidența mărfurilor se poate face pe coduri proprii, coduri de bară sau după nume;

produsele se pot căuta după clase de echivalență;

posibilitatea transferului de informații între diverse puncte de lucru, prin modem sau prin alte sisteme de transmisie.

Principalele obiective ale acestui software:

Evidența clară a mișcărilor de mărfuri / materiale / obiecte de inventar ș.a.m.d. pe tipuri / mărci de produse, echivalente, pe furnizori / clienți etc;

Optimizarea operațiunilor legate de crearea / preluarea de comenzi și transformarea acestora în facturi;

Cunoașterea stocurilor atât cantitativ cât și valoric, pe fiecare gestiune din firma utilizatorului și ușurarea operațiunilor de inventariere;

Cunoașterea exactă a adaosurilor comerciale, grupate pe tipuri / mărci de produse, pe clienți, pe gestiuni etc;

Situația încasărilor și plăților, pe clienți / furnizori, filtrate pe agenți, tipuri de documente, cu posibilitatea de a repartiza automat sumele pe facturi;

Urmărirea facturilor de încasat / plătit grupate de clienți / furnizori, pe agenți, cu urmărirea scadențelor, cu înregistrarea automată în fișe a tuturor operațiunilor;

2.7.1 Modul de lucru al programului

În ceea ce privește modul de lucru al programului, există două seturi de date care trebuiesc introduse în acest program:

A. Configurarea inițială a programului – datele de inițializare, de începere a utilizării programului:

definirea structurii unității (gestiunile și metoda de descărcare a acestora, agenții, mașinile, rute, grupele de prețuri, plan de conturi, articole contabile);

definirea nomenclatorului de mărfuri și materiale (grupele de marfă, mărci și tipuri, unități de măsură precum și definirea propriu-zisă a mărfurilor)

definirea rețetarelor și a mișcării materiilor prime și auxiliare, precum și mișcarea produselor finite;

introducerea stocurilor inițiale;

definirea partenerilor (clienți și furnizori) ca în figurile alăturate :

introducerea soldurilor de încasat / plătit de la clienți / la furnizori;

setarea opțiunilor de completare a documentelor (alegerea informațiilor ce vor fi completate pe documente, modul de introducere a prețurilor pe documente).

2.7.2 Lucrul efectiv, cu datele care se introduc în mod curent:

preluarea / formarea de comenzi și urmărirea onorării lor;

introducerea facturilor și a celorlalte documente (avize, bonuri de consum, note de predare, etc) cu definirea de noi produse;

corectarea și adăugirea de rețete;

operarea încasărilor și a plăților;

urmărirea rapoartelor privind situația stocurilor, adaosurilor, realizările agenților, încasări / plăți, facturi scadente etc.

2.7.2 Meniurile programului

Meniurile programului, meniul principal și submeniurile sale devin active în urma încheierii operațiunii de preluare date.

Meniul principal arată ca în figura de mai jos

Astfel meniul principal conține 6 opțiuni: Fișiere, Operații, Situații-Listări, Diverse, Administrare și Ajutor.

La alegerea meniului Fișiere în opțiunile submeniului de fișiere (nomenclatoare) avem posibilitatea definirii partenerilor (clienți și furnizori, a agenților). De asemenea aici introducem analiticile conturilor dorite. Putem defini gestiunile global-valorice și/sau a gestiunile cantitativ-valorice, articolele aprovizionate sau vândute de firmă precum și tipurile de articole, evidența personalului (date despre salariat și despre persoanele aflate în întreținerea salariatului respectiv).

La alegerea meniului Operații putem modifica, introduce, șterge articole contabile; înregistra cumpărările din țară și din import; introducerea vânzărilor în țară, a exporturilor, a livrărilor intracomunitare de bunuri și servicii sau a vânzărilor în valută către clienți din țară; permite gestionarea imobilizărilor, clasificarea lor, calcularea automată a amortizării liniare- în momentul de față programul nu poate calcula amortizarea accelerată și degresivă. În submeniul Salarii se asigură realizarea statelor de salarii pentru salariații permanenți și a colaboratorilor, generarea declarațiilor aferente salariilor, întocmirea pontajului. Tot aici se pot efectua operațiile specifice închiderii de lună.

Meniul Situații-Listări permite: listarea fișei de cont pentru un cont ales din listă, listarea Balanței de verificare sintetice sau analitice, listarea Cărții Mari pentru un cont sau pentru toate conturile, a Jurnalelor de vânzări și cumpărări, situația facturilor emise/primite de la terți, generarea Registrului Jurnal, a Bilanțului și a Raportului de gestiune.

Meniul Diverse permite introducerea comenzilor primite de la terți, evidența contractelor încheiate cu clienții, atât în lei cât și în valută, generarea automată a facturilor, funcții utile pentru importul și exportul de date introduce în program.

Meniul Administrare asigură configurarea societății, a utilizatorilor și a salaraților, întreținerea bazei de date, salvarea/restaurarea datelor, verificarea datelor etc.

Meniul Ajutor permite vizualizarea paginii informaționale despre program, folosirea calculatorului, dar și accesul la manualul de utilizare a programului.

Rapoarte

Pe baza datelor introduse în program se pot lista pe monitor sau la imprimantă:

Note de recepție și centralizatoare ale acestora;

Lista operațiunilor interne (transferuri, p.v. de schimbare de preț, p.v. de inventar);

Jurnale de TVA pentru cumpărări / vânzări;

Facturi de încasat / plătit;

Facturi scadente la clienți / furnizori;

Fișe de client / furnizor;

Centralizatoare pe vechimi ale facturilor;

Lista încasărilor / plăților;

Liste de prețuri;

Prețuri maxime de achiziție pe o perioadă;

Stocuri de marfă cantitative și cantitativ – valorice;

Evaluarea stocurilor în valută;

Stocuri pe clase de echivalență;

Balanța stocurilor cantitativă și cantitativ valorică;

Intrări / ieșiri marfă pe documente;

Rulaje intrări / ieșiri mărfuri pe documente;

Adaos comercial realizat / estimat pe documente;

În afara acestor rapoarte care sunt predefinite în codul programului, există posibilitatea de a interoga baza de date formată prin comenzi SQL, în așa fel încât să puteți obține aproape orice informație care a fost furnizată cândva programului. Aceste interogari se pot adăuga în meniul Rapoarte, apărând ca un raport obișnuit.

Avantaje :

se poate utiliza pentru gestionarea mai multor firme și de către mai mulți utilizatori;

actualizare rapidă la modificările legislative;

genereazã automat toate rapoartele (actele) necesare în contabilitatea primară, după introducerea operațiunilor financiare: note de recepție, rapoarte de gestiune, registre de casă, jurnale T.V.A., fișe de magazine, rapoarte de producție, bonuri de consum etc.

pune la dispoziția utilizatorului mai multe modele de note de recepție;

ține evidența stocurilor, furnizorilor și clienților;

administrează stocul;

generează facturile, avizele fiscale, ordinele de plată și chitanțele;

conține facilități pentru schimbarea prețurilor de vânzare și a T.V.A.-ului;

generează grafice intuitive;

accesarea simultană a acelorași opțiuni de program, prin rețea;

ușurință în asimilare și utilizare;

extrem de manevrabil.

Anexe

Anexa nr. 1