Contabilitatea Americana Si Contul de Profit Si Pierdere

In contabilitatea americana contul de "profit si pierdere" se prezinta in format vertical (inlista). In structura sa de baza sunt cuprinse veniturile si cheltuielile. Daca veniturile sunt maimari decat cheltuielile exercitiul se soldeaza printr-un beneficiu. In caz contrar activitatea setermina in pierdere.Clasificarea cheltuielilor se face dupa destinatia acestora sau functiile intreprinderii.

Posibilitatea de alegere a datei de închidere a anului fiscal este tipic unor state ce practic sistemul contabilanglo-saxon, posibilitate ce nu o întâlnim în practica româneasc unde exerciiul financiar este strictreglementat prin Legea contabilitii.

In cazul societatilor pe actiuni, in contabilitatea americana, in partea de jos a contului sementioneaza beneficiul pe actiune. Intr-o structura detaliata contul de "Profit si pierdere" se prezinta astfel:

Vanzarile nete sau cifra de afaceri neta;

– Costul bunurilor vandute;

– Marja comerciala sau marja;

– Cheltuieli de exploatare;

– Cheltuieli de vanzare

;– Cheltuieli generale si administrative;

– Amortizari;

Beneficiu din exploatare;

– Alte profituri sau cheltuieli;

– Dividende si dobanzi primite;

– Cheltuieli financiare cu dobanzile;

– Beneficiul curent inaintea impozitarii;

– Provizioane pentru impozit;

– Beneficiu (pierderea) net curent;

– Elemente extraordinare;

– Minus incidenta impozitului;

– Profitul (pierderea) neta;

– Numarul de actiuni

– Profitul pe actiune

Situatii financiare Romania:

Bilant, cont de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, situatia modificarilor capitalurilor proprii, politici contabile si note explicacative.

Situatii financiare SUA:

Bilant, cont de profit si pierdere, situatia fluxurilor de trezorerie, repartizarea profitului, alte elemente: discutia si analiza managerilor, note la situatiile financiare, raportul de audit.

Dupa cum se observa în figura de mai sus primele trei situatii financiare cuprinse în raportul anual, cum denumesc americanii situatiile financiare, sunt similare ca denumire. În ceea ce priveste"Situatia modificarilor capitalului propriu", în contabilitatea reglementata de GAAP-uri aceasta se regaseste sub forma situasiei "Repartizarea profitului", iar "Politicile contabile si notele explicative"sunt întâlnite în normele GAAP ca alte elemente ale situatiilor financiare.În ceea ce priveste bilantul contabil si contul de profit si pierdere ca forma, la noi este acceptat bilantul si contul de profit si pierdere în forma verticala, preferat atât în S.U.A. cât si în majoritatea statelor Comunitatii Europene. Dintre statele Comunitatii Economice Europene doar Italia si Germania sunt cele care adopta formatul orizontal al bilantului, iar contul de profit si pierdere în aceste tari este acceptat doar cel în forma vertical.

În Marea Britanie, de si atât Legea companiilor din 1981 cât si cea de-a IV-a Directiva a Comunitatii Economice Europene, permit întreprinderilor sa aleaga între forma verticala si cea orizontala, a celor doua situatii financiare amintite mai sus, majoritatea lor aleg sistemul vertical.Daca forma bilantului contabil si contului de profit si pierdere nu diferera, structura acestora este diferita la noi fata de cea a situatiilor financiare întocmite de companiile americane. În România,noile reglementari contabile de armonizare cu normele europene ai internationale prevad o structura a bilantului care respecta criteriile de aranjare a activelor în ordinea crescatoare a lichiditatii si a pasivelor în ordinea crescatoare a exigibilitatii. În S.U.A. este pastrata aceeasi ordonare a datoriilor în pasiv, capitalul fiind aranjat la sfârsitul bilantului, în schimb activul este aranjat în ordinea descrescatoare a lichiditatii dupa cum rezulta si din tabelele de mai jos:

Situatia comparativa a activului bilanier:

Situatia comparativa a pasivului bilantier

Situatia comparativa a contului de profit si pierdere:

Particularitati ale contului de "Profit si pierdere" american

Spre deosebire de conceptia multor tari din Europa continentala contul de "Profit si pierdere" american nu releva "valoarea adaugata" si nici "productia exercitiului". Notiuneafundamentala este cea de cost al bunurilor vandute fara a se face distinctia intre marfurilevandute si productia vanduta. In mod corespondent postul "Vanzari nete" nu precizeaza daca estevorba de venituri din vanzarea marfurilor sau din productia vanduta. Spre deosebire de viziuneaeuropean-continantala in S.U.A. numai productia vanduta este considerata ca o masura a produsului creat de o intreprindere producatoare. Este si motivul pentru care valoarea adaugatalipseste din structura contului. Din punct de vedere procedural in timp ce contabilii francezi facapel la infirmatiile contabilitatii financiare pentru a intocmi un cont de "Profit si pierdere" ceiamericani se servesc de informatiile generate de contabilitatea analitica, adica de modul deidentificare si calcul al cheltuielilor directe si indirecte care permit calculul (in intreprinderile producatoare) "costului bunurilor vandute". Desi cheltuielile de exploatare sun clasificate in modanalitic dupa functiile intreprinderii, contabilitatea americana permite identificarea celor 3categorii de cheltuieli si venituri:

Cele de exploatare;

Veniturile si cheltuielile financiare;

Veniturile si cheltuielile extraordinare.Vanzarile nete sunt obtinute prin deducerea elementelor de reduceri comerciale din vanzarile brute.Pentru calculul si inregistrarea amortizarilor contabilitatea apeleaza la 2 termeni:

"amortizare" corespunzator constatarii contabile a unei diminuari de valoare in cazul uneiimobilizari corporale;

"amortizare" corespunzator constatarii pierderilor de valoare in cazul unor activenecorporale.Elementele extraordinare sunt definite mai restrictiv decat in Franta (termenul utilizat decontabilitatea franceza fiind cel de "exceptional").Cele doua caracteristici care clasifica unelement extraordinar sunt:

caracterul sau neobisnuit;

 manifestarea sa exceptionala.Inainte de a prezenta modelele de organizare a contabilitatii si in alte state, in tabelulurmator, avem realizata o comparatie internationala a principiilor contabile utilizate si in alte taridezvoltate si in Romania.

Obiectivul situațiilor financiare

Este de a furniza informații despre poziția financiară, performanțele și modificările pozițieifinanciare a întreprinderii, care sunt utile unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice. Totuși situațiile financiare nu oferă toateinformațiile de care utilizatorii au nevoie pentru luarea deciziiloreconomice, întrucât acestea, în mare măsura, relevă efectelefinanciare ale unor evenimente din trecut și nu oferă de regulăinformații nefinanciare.

1.1.BILANȚUL CONTABIL

Bilanțul 

este documentul contabil de sinteză prin care seprezintă elementele de activ grupate după natură, destinație șilichiditate, și elementele de pasiv ale întreprinderii grupate dup natură,proveniență și exigibilitate, la încheierea exercițiului.Bilanțul oferă informații esențiale despre capacitatea întreprinderii de a degaja fluxuri viitoare de numerar și echivalente denumerar, despre necesitățile de creditare viitoare și capacitatea deonorare a acestora, despre repartizările viitoare către creditori,acționari și alte categorii.

Recunoașterea structurilor bilanțiere:

Un activ

este

recunoscut în bilanț 

în momentul în care esteprobabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către întreprindere și activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod credibil.

Un activ

nu este recunoscut în bilanț 

atunci când este improbabilca intrarea de numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. In schimb o astfel de tranzacție vaavea ca efect recunoașterea unei cheltuieli în contul de profit șipierdere.

O datorie

este

recunoscută în bilanț 

în momentul în care esteprobabil ca o ieșire de resurse, purtătoare de beneficii economice, varezulta din lichidarea unei obligații prezente, iar valoarea la care se varealiza aceasta lichidare poate fi evaluată în mod credibil.

Nu sunt, în general, recunoscute ca datorii în situațiile financiareobligațiile rezultate din contractele în care nu sau respectat încăobligațiile contractuale (de exemplu, datoriile pentru stocuricomandate, dar neprimite încă). Totuși astfel de obligații potcorespunde definiției datoriilor și, în cazul în care criteriile derecunoaștere sunt îndeplinite în anumite circumstanțe, acestea pot firecunoscute. În astfel de circumstanțe recunoașterea datoriilor implicăși recunoașterea activelor sau a cheltuielilor aferente.

Un  provision va fi recunoscut numai în momentul în care:-o întreprindere are o obligație curentă (legalăsau implicită) generată de un evenimentanterior;

-este probabil ca o ieșire de resurse care săafecteze beneficiile economice să fie necesarăpentru a onora obligația respectivă; și

-poate fi realizată o bună estimare a valoriiobligației.Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite,nu trebuie recunoscut un provizion.

Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli nu pot avea drept scopcorectarea valorilor elementelor de activ, iar suma lor trebuie corelatăstrict cu riscurile și cheltuielile previzibile.Provizioanele care figurează în bilanț la postul "Alte provizioane"trebuie prezentate în notele explicative în măsura în care acestea suntsemnificative.

CPP – pun forma lui

Recunoașterea structurilor în contul de profit și pierdere:

Veniturile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci când aavut loc o creștere a beneficiilor economice viitoare aferente creșteriiunui activ sau diminuării unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.Aceasta presupune că recunoașterea veniturilor se realizeazăsimultan cu recunoașterea creșterii activelor sau a reducerii datoriilor(de exemplu, creșterea netă a activelor rezultată din vânzareaproduselor sau a serviciilor ori descreșterea datoriilor ca rezultat alanularii unei datorii).

Cheltuielile sunt recunoscute în contul de profit și pierdere atunci c

ând:-a avut loc o reducere a beneficiilor economiceviitoare aferente diminuării unui activ saucreșterii unei datorii, modificare ce poate fievaluată în mod credibil. De fapt aceasta înseamnă că recunoașterea cheltuielilor are locsimultan cu recunoașterea creșterii datoriilorsau a reducerii activelor (de exemplu, drepturilesalariale angajate sau amortizarea mijloacelor fixe;

–

există o asociere directă între costurile implicateși obținerea elementelor specifice de venit.Acest proces, cunoscut sub

numele de

conectareacosturilor la venituri

, implică recunoaștereasimultană sau combinată a veniturilor șicheltuielilor care rezultă direct și concomitentdin aceleași tranzacții sau din alte evenimente;

–

se așteaptă să se obțină beneficii economice îndecursul mai multor perioade contabile și cândasocierea acestora cu veniturile poate fideterminată doar în mod vag sau indirect.Aceasta modalitate este deseori necesară înprocesul recunoașterii cheltuielilor asociate cuutilizarea unor active, cum ar fi: terenuri șimijloace fixe, fond comercial, licențe și mărci decomerț. În astfel de cazuri cheltuiala esteprezentată ca o amortizare;

– un cost nu generează beneficii economiceviitoare sau atunci când și în măsura în careviitoarele beneficii economice nu corespund sau încetează să mai corespundă condițiilor pentru recunoașterea în bilanț sub forma de activ;

-apare o datorie fără recunoașterea unui activ,cum ar fi cazul în care datoria apare ca urmarea acordării de garanții pentru produsele vândut

e.

Fiecare element obligatoriu prezentat în situațiile financiare aleunei întreprinderi poate fi prezentat mai detaliat decât se cere înformatul adoptat, dacă această detaliere servește la prezentarea uneiinformații mai elocvente pentru utilizatorii de informații.Bilanțul unei întreprinderi și contul de profit și pierdere alacesteia pot fi dezvoltate cu orice element de activ sau pasiv, venitsau cheltuială, care nu este prevăzut în formatul adoptat.

În situația în care specificul activității întreprinderii necesită astfelde dezvoltări, formatul bilanțului și contului de profit și pierdere varespecta ordinea elementelor cerute de formatul obligatoriu, detalierileefectuându-se numai la pozițiile numerotate cu numere arabe.Structura bilanțului și a contului de profit și pierdere, în special în ceeace privește formatul obligatoriu, nu poate fi modificată de la unexercițiu financiar la altul. Însă, în cazuri excepționale se admitderogări de la aceasta regulă. Orice derogare trebuie prezentată înnotele explicative, împreună cu motivele care au determinat-o.

1.3. SITUAȚIA MODIFICĂRILOR CAPITALULUI PROPRIU

Modificările capitalului propriu sunt o componentă distinctă a  

situațiilor financiare. Aceasta trebuie să cuprindă o prezentare asoldurilor de deschidere și de închidere pentru capitalul social, primelede capital, fiecare rezervă, rezultatul reportat și rezultatul exercițiului,precum și modificările acestora, indicându-se:

–

suma la începutul exercițiului financiar;

–

sumele transferate în sau din cont în timpul exercițiuluifinanciar;

-natura, sursa

sau destinația oricăror asemenea transferuri;

-suma rămasă la sfârșitul exercițiului financiar.

Conceptul de capital 

În elaborarea situațiilor financiare întreprinderile pot adoptaurmătoarele concepte privind capitalul:

1.

conceptul financiar al capitalului

(banii investiți sau puterea decumpărare investită); conform acestui concept, capitaluleste sinonim cu activele nete sau cu capitalul propriu al întreprinderii.

2.

conceptului fizic al capitalului

(capacitatea de exploatare); conformacestui conc

ept, capitalul reprezintă capacitatea deproducție a întreprinderii, exprimată, de exemplu, înunități de producție pe zi.

Selectarea de către o întreprindere a celui mai potrivit conceptprivind capitalul trebuie să aibă la baza necesitățile utilizatorilorsituațiilor financiare. Astfel trebuie adoptat:

–

conceptul financiar al capitalului în cazul în careutilizatorii situațiilor financiare sunt preocupați înprimul rând de menținerea capitalului nominalinvestit sau a puterii de cumpărare a capitalului

investit, sau-

conceptul fizic al capitalului dacă principalapreocupare a utilizatorilor o reprezintă capacitateade exploatare a întreprinderii.

Conceptul ales indică obiectivul urmărit în determinareaprofitului.

Conceptele de menținere a nivelului capitalului și dedeterminare a profitului 

Conceptele privind capitalul conduc la apariția următoarelorconcepte de menținere a nivelului capitalului:

a) menținerea capitalului financiar.

Conform acestui concept,profitul se obține doar dacă valoarea financiară (sau monetară) aactivelor nete la sfârșitul perioadei este mai mare decât valoareafinanciară (sau monetară) a activelor nete la începutul perioadei, dupăexcluderea oricăror distribuiri către proprietari și a oricăror contribuțiidin partea proprietarilor în timpul perioadei analizate.

Mentinerea capitalului financiar poate fi evaluată atât în unități monetarenominale, cât și în unități de putere constantă de cumpărare;

b) menținerea capitalului fizic.

Conform acestui concept, pr 

ofitul seobține doar atunci când capacitatea fizică productivă (sau capacitateade exploatare) a întreprinderii (sau resursele, respectiv fondurilenecesare atingerii acestei capacități) la sfârșitul perioadei depășeștecapacitatea fizică productivă de la începutul perioadei, după ce s-aexclus orice distribuire către proprietari și orice contribuție din parteaproprietarilor în timpul perioadei analizate.

Conceptul de menținere a nivelului capitalului ia în consideraremodul în care o întreprindere definește capitalul pe care dorește să îlmențină. Acesta asigură legătura între conceptele de capital și cele deprofit, deoarece oferă punctul de referință fără de care profitul nupoate fi măsurat.

Conceptul de menținere a capitalului fizic necesită adoptareacostului curent ca bază de evaluare. Conceptul de menținere acapitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze deevaluare. Selectarea bazei în cazul acestui concept depinde de tipulcapitalului financiar pe care întreprinderea dorește să îl mențină.

Diferența principală dintre cele două concepte referitoare lamenținerea capitalului este reprezentată de tratamentul efectelorvariației preturilor activelor și datoriilor întreprinderii. În termenigenerali o întreprindere și-a menținut capitalul dacă la sfârșitulperioadei are un capital egal cu cel de la începutul perioadei. Oricevaloare în plus față de cea necesară pentru a menține capitalul lanivelul de la începutul perioadei este considerată profit.

Ajustări pentru menținerea nivelului capitalului 

Creșterile sau diminuări valorilor activelor și datoriilor rezultate înurma reevaluării sau ajustării acestora, deși corespund definițieiveniturilor și cheltuielilor, nu sunt incluse în contul de profit și pierdere în baza anumitor concepte legate de menținerea nivelului capitalului, în schimb ele sunt incluse în capitalul propriu, ca ajustări pentrumenținerea nivelului capitalului sau ca rezerve din reevaluare.

1.4. SITUAȚIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Fluxurile de trezorerie

(cash-flows) desemnează ansamblul intrărilor șiieșirilor de lichidități și de echivalente de lichidități.

Echivalentele de lichidități 

sunt plasamente pe termen scurt,foarte lichide, convertibile cu ușurință într-o mărime determinată delichidități și care sunt supuse la un ri

 sc neglijabil de schimbare a valorii.

 Tabloul fluxurilor de trezorerie prezintă fluxurile de încasări șiplăți, în cursul unei perioadei de gestiune. Altfel spus,

tabloul fluxurilor detrezorerie

arată de unde au venit lichiditățile și cum au fost ele chel

tuite,explicând astfel cauzele variației lor.

Tabloul fluxurilor de trezorerie

servește următoarelor scopuri:

-permite previziunea fluxurilor de trezorerie viitoare.-permite evaluarea deciziilor conducerii.-

permite determinarea capacității întreprinderii dea plăti dividende acționarilor, de a rambursa împrumuturile primite de la creditori și de aplăti dobânzile cuvenite acestora.

-arată relația între rezultatul net și fluxurile detrezorerie ale întreprinderii.

Situația fluxurilor de trezorerie se întocmește potrivit unuiadintre modelele prevăzute în IAS 7.

a) Metoda directă

Fluxuri de numerar din activități de exploatare:

–

 încasările în numerar din vânzarea de bunuri șiprestarea de servicii;

–

 încasările în numerar provenite din redevențe,onorarii, comisioane și alte venituri;

–

plățile în numerar către furnizorii de bunuri șiservicii;

–

plățile în numerar către și în numele angajaților;

–

plățile în numerar sau restituiri de impozit pe profit,doar dacă nu pot fi identificate în mod specific cuactivitățile de investiții și de finanțare.

Fluxuri de numerar din activități de investiții:

–

plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuriși mijloace fixe, active necorporale și alte active petermen lung;

-înc

asările de numerar din vânzarea de terenuri șiclădiri, instalații și echipamente, active necorporaleși alte active pe termen lung;

–

plățile în numerar pentru achiziția de instrumentede capital propriu și de creanța ale altor întreprinderi;

–

 încasările în numerar din vânzarea de instrumentede capital propriu și de creanța ale altor întreprinderi;

–

avansurile în numerar și împrumuturile efectuatecătre alte părți;

–

 încasările în numerar din rambursarea avansurilorși împrumuturilor efectuate către alte părți.

Fluxuri de numerar din activități de finanțare:

-veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni și alteinstrumente de capital propriu;

-plățile în numerar către acționari pentru a achiziționa saua răscumpăra acțiunile întreprinderii;

-veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni,credite, ipoteci și alte împrumuturi;

-rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

-plățile în numerar ale locatarului pentru reducereaobligațiilor legate de o operațiune de leasing financiar.

b) Metoda indirectă

Fluxuri de numerar din activități de exploatare:

-rezultat net;-

modificările pe parcursul perioadei ale capitaluluicirculant;

-ajustări pentru elementele nemonetare și alteelemente incluse la activitățile de investiții sau de finanțare.

Fluxuri de numerar din activități de investiții:

–

plățile în numerar pentru achiziționarea de terenuri șimijloace fixe, active necorporale și alte active pe term

enlung;-

 încasările de numerar din vânzarea de terenuri și clădiri,instalații și echipamente, active necorporale și alte activepe termen lung;

–

plățile în numerar pentru achiziția de instrumente decapital propriu și de creanță ale altor î ntreprinderi;

– încasările în numerar din vânzarea de instrumente decapital propriu și de creanță ale altor întreprinderi;

-avansurile în numerar și împrumuturile efectuate cătrealte părți;

– încasările în numerar din rambursarea avansurilor și împrumuturilor efectuate către alte părți.

Fluxuri de numerar din activități de finanțare:

-veniturile în numerar din emisiunea de acțiuni și alteinstrumente de capital propriu;

-plățile în numerar către acționari pentru a achiziționasau a răscumpăra acțiunile întreprinderii;

-veniturile în numerar din emisiunea de obligațiuni,credite, ipoteci și alte împrumuturi;

-rambursările în numerar ale unor sume împrumutate;

-plățile în numerar ale locatarului pentru reducereaobligațiilor legate de o operațiu

ne de leasing financiar.

1.5. NOTELE EXPLICATIVE LA SITUAȚIILE FINANCIARE

Notele explicative conțin informații suplimentare, relevantepentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară șirezultatele obținute, prezentate într-o manieră sistematică.Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit șipierdere, situației fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilorcapitalului propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota carecuprinde informații legate de acel element semnificativ. Notele explicative conțin informații suplimentare, relevantepentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară șirezultatele obținute, prezentate într-o manieră sistematică.Fiecare element semnificativ al bilanțului, contului de profit șipierdere, situației fluxurilor de trezorerie și al situației modificărilorcapitalului propriu trebuie să fie însoțit de o trimitere la nota carecuprinde informații legate de acel element semnificativ.

Pentru elementele menționate în notele explicative se vaprezenta, de regulă și suma corespunzătoare anului precedent celui lacare se referă acesta. Dacă această sumă nu este comparabilă,aceasta trebuie ajustată, prezentându-se rezultatul ajustării, modul deefectuare și motivele pentru care aceasta a fost efectuată.

 Ajustarea

reprezintă orice modificare a valorii contabile princreștere sau micșorare, alta decât cea rezultată din reevaluare.

1.5.1. Prezentarea politicilor contabile

Conducerea politicilor contabile presupune stabilirea unui set deproceduri de către conducerea fiecărei persoane juridice pentru toateoperațiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situațiilor financiare anuale.Aceste proceduri trebuie elaborate având în vedere specificulactivității, de către specialiști în domeniul economic și tehnic,cunoscători ai activității desfășurate și ai strategiei adoptate depersoana juridică.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate conceptelede bază ale contabilității, și anume: contabilitatea de angajamente,principiul continuității activității, precum și celelalte principii contabile.Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigurefurnizarea unor informații care trebuie să fie:

a) relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor; si

b) credibile în sensul că:

-reprezin

tă fidel rezultatele și poziția financiară apersoanei juridice;

-sunt neutre;-sunt prudente;-sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerutede lege sau au ca rezultat informații mai relevante sau mai credibilereferitoare la operațiunile persoanei juridice.

Este foarte importantă menționarea în notele explicative a:

–

abaterile de la principiile contabile și schimbareametodelor de evaluare, menționându-se: natura,motivele și evaluarea efectului asuprapatrimoniului, a rezultatului și poziției financiare;

–

tratamentele contabile alternative, menționându-se:

–

elementele afectate și valoarea acestora la costulistoric;

–

baza de evaluare adoptată;

–

ajustările efectuate în vederea aplicării tratamentuluicontabil alternativ;

-influenta asupra rezultatului;-

conținutul, limitele și modalitățile de aplicare;

–

suma dobânzilor incluse în costul de producție alactivelor imobilizate și circulante cu ciclu lung deproducție.

Nu sunt considerate modificări ale politicilor contabile:

–

adoptarea unei politici contabile pentruevenimente sau tranzacții care diferă ca fond deevenimentele sau tranzacțiile produse anterior;

-adoptarea unei politici contabile pentru evenimente sau

tranzacții ce nu au avut loc anterior sau care au fost nesemnificative.

1.5.2. Informațiile care vin în completarea bilanțului

1. Capitalul social 

În legătură cu capitalul social al întreprinderii se vor furnizaurmătoarele informații:

-capitalul social subscris;-

numărul și valoarea totală a fiecărui tip de acțiuniemise, în cazul în care există mai multe tipuri de acțiuni emise.

În cazul în care capitalul social cuprinde și acțiuni răscumpărabilese vor furniza următoarele informații:

-da

ta cea mai apropiată și data limită la care întreprinderea poate răscumpăra respectiveleacțiuni;

–

dacă acele acțiuni trebuie răscumpărate în modobligatoriu sau dacă răscumpărarea este laalegerea întreprinderii sau a acționarilor;

–

dacă trebuie plătită o primă de răscumpărare și, în caz afirmativ, care este valoarea acesteia.În situația în care întreprinderea a emis acțiuni în timpulexercițiului financiar, în notele explicative se vor prezenta următoareleinformații:

–

tipul de acțiuni emise;

-pentru

fiecare tip de acțiune, numărul de acțiuniemise, valoarea lor nominală totală și valoarea încasată de întreprindere la distribuirea lor.În ceea ce privește eventualele drepturi legate de distribuireaacțiunilor se vor furniza următoarele informații:

-n

umărul, descrierea și valoarea acțiunilor care facobiectul exercitării acestor drepturi;

–

perioada pe parcursul căreia drepturile pot fiexercitate;

–

prețul care trebuie plătit pentru acțiuniledistribuite.

2.

Obligațiuni

In cazul în care î

ntreprinderea a emis alte instrumente de capital peparcursul exercițiului financiar se vor prezenta următoarele informații:

-tipul instrumentelor de capital emise;-

pentru fiecare tip de instrument de capital emis:valoarea emis[ și suma primit[ la emitere de către întreprindere.În cazul în care obligațiunile emise de o întreprindere suntdeținute de o persoană nominalizată sau împuternicită de acea întreprindere, în notele explicative se vor menționa valoarea nominala a obligațiunilor respective și valoarea contabilă a acestora.

3. Rezerve

Pentru fiecare rezervă inclusă în capitalurile proprii se vor descrienatura acesteia și scopul pentru care a fost constituită.

4.

Provizioane pentru riscuri și cheltuieli

Dacă în timpul exercițiului financiar o sumă este transferată lasau de la provizioane pentru riscuri și cheltuieli, următoarele informațiivor fi prezentate în notele explicative:

–

valoarea provizioanelor la începutul exercițiuluifinanciar;

-sumele transferate la sau de la provizioane în timp

ul exercițiuluifinanciar;

–

natura, sursa sau destinația oricăror astfel detransferuri;

–

valoarea provizioanelor la sfârșitul exercițiului financiar

5.

Informații privind datoriile

Pentru fiecare element care figurează în conturile de datorii dinbilanțul întreprinderii se va menționa:

–

valoarea totală a datoriilor incluse în acel post din bilanț

–

valoarea totală a datoriilor incluse la acel post dinbilanț pentru care întreprinderea a depus anumitegaranții;

–

informații privind natura garanțiilor depuse.

–

datoriile care au termen de plată după 5 ani de ladata închiderii exercițiului financiar.

–

clauzele legate de achitarea sau rambursarearespectivei datorii, precum și rata dobânziiaferente.

6.

Garanții și alte obligații contractuale financiare

In notele explicative se vor specifica toate cazurile în care întreprinderea a depus garanții sau a gajat, respectiv a ipotecat activeproprii pentru garantarea unor obligații în favoarea unui terț,menționându-se, dacă este posibil, și valoarea acestora.Pentru orice obligație eventuală pentru care nu s-a constituitprovizion se vor prezenta următoarele informații:

–

valoarea precisă sau estimată a acelei obligații;

–

aspectul juridic al obligației și efectul acesteia;

-da

că întreprinderea a depus vreo garanțiesemnificativă cu privire la acea obligație și, în cazafirmativ, natura acelei garanții.

7.

Informații privind anumite elemente de cheltuieli

Valorile privind următoarele elemente de cheltuieli, care au fost înregistrate în contul de profit și pierdere pe parcursul exercițiuluifinanciar, se vor prezenta separat în notele explicative:

–

cheltuielile cu chiriile și ratele achitate în cadrulunui contract de leasing operațional;

–

onorariile plătite aud

itorilor financiari;-

profitul sau pierderea aferentă ieșirilor de mijloacefixe din patrimoniu (vânzare, casare etc.),reprezentând diferența dintre veniturile din cedare,pe de o parte, și valoarea contabilă netă a activuluiși cheltuielile aferente cedării, pe de altă parte.

8. Detalii privind impozitul pe profit 

Valoarea diferenței dintre cheltuiala cu impozitul pe profit pentruexercițiul financiar curent și pentru exercițiile financiare anterioare, pede o parte, și valoarea impozitului rămas de plată aferent acelor ani,pe de altă parte, se va prezenta în notele explicative dacă aceastădiferență este semnificativă pentru scopul calculării impozitelorviitoare.Dacă elementele bilanțiere de natura activelor imobilizate șiactivelor circulante constituie obiectul unor corecții valoricesemnificative doar pentru aplicarea legislației fiscale, suma lor trebuieprezentată în notele explicative, cu o bună argumentare a acestorcorecții.

De asemenea, în cazul în care calculul rezultatului exercițiului afost afectat de o evaluare a elementelor bilanțiere, efectuată înexercițiul de raportare sau într-un exercițiu anterior în vedereaobținerii unei reduceri de impozit, influența respectivă se prezintă înnotele explicative ori de cate ori efectul unei astfel de evaluări asupracheltuielii fiscale viitoare este semnificativ.Se vor prezenta în același timp și informații cu privire la proporția în care impozitul pe profit revine rezultatului activității ordinare,respectiv rezultatului activității extraordinare. De asemenea, se vainclude reconcilierea dintre rezultatul contabil al exercițiului financiar șirezultatul fiscal, așa cum este prezentat în declarația de impozit.

9. Detalii privind cifra de afaceri

În cazul în care pe parcursul exercițiului financiar întreprindereași-a desfășurat activitatea în două sau mai multe segmente deactivitate care, în opinia administratorilor, sunt substanțial diferite între ele din punct de vedere al beneficiilor și al riscurilor aferente, potrivit IAS 14, este necesar să se menționeze pentru fiecare, cudescrierea de rigoare, valoarea cifrei de afaceri corespunzătoare.În cazul în care pe parcursul exercițiului financiar întreprinderea afurnizat produse și servicii pe două sau mai multe segmentegeografice care, în opinia administratorilor, sunt substanțial diferite între ele din punct de vedere al riscurilor și al beneficiilor aferente,este necesar să se menționeze valoarea cifrei de afacericorespunzătoare acelor segmente.Identificarea sursei și a naturii riscurilor și beneficiilor aferentesegmentelor de activitate și, respectiv, segmentelor geografice sebazează pe sistemul de raportare financiară internă și serveșteprezentării de informații destinate utilizatorilor situațiilor financiare cuscop general.Dacă în opinia administratorilor segmentele de activitate saugeografice nu diferă substanțial între ele, acestea se vor trata ca șicum ar fi un singur segment de raportare.

Orice valoare a cifrei de afaceri provenite dintr-un anumit segment de activitate,respect

iv geografic, care însă nu este semnificativă, poate fi inclusă învaloarea cifrei de afaceri corespunzătoare altui segment.Dacă în opinia administratorilor prezentarea oricărei informații arputea prejudicia interesele economice ale respectivei întreprinderi,aceștia pot renunța la furnizarea acelei informații, cu condiția ca acestfapt să fie menționat în situațiile financiare.

10.

Detalii privind salarizarea administratorilor și directorilor 

Î

n notele explicative se vor cuprinde detalii legate de salariileplătite sau care urmează să fie plătite administratorilor și directorilorcare dețin aceste funcții pe parcursul exercițiului financiarSe va menționa totodată valoarea avansurilor și crediteloracordate de întreprindere directorilor și administratorilor săi în timpulexercițiului financiar, indicându-se rata dobânzii aplicate, principaleleclauze ale creditului, suma rambursată până la acea dată, existențaoricăror obligații viitoare de genul garanțiilor pe care întreprinderea șile-a asumat în numele acestora, precum și valoarea totală pentrufiecare categorie.

11.

Detalii privind salariații

În notele explicative se vor menționa următoarele informații cuprivire la salariații întreprinderii

:-

numărul mediu de salariați angajați încursul exercițiului financiar;

–

numărul mediu de salariați pentru fiecarecategorie de personal.

–

salariilor plătite sau de plătit aferenteacelui exercițiu financiar;

–

cheltuielilor cu asigurările sociale suportate de întreprindere pentru salariațiirespectivi;

–

altor cheltuieli reprezentând contribuțiile întreprinderii pentru pensiile salariaților, cuexcepția cazurilor în care aceste valorisunt deja prezentate în cadrul contului deprofit și pierdere.

CARACTERISTICI CALITATIVE ALE SITUAȚIILOR FINANCIARE

Caracteristicile calitative sunt atributele care determină utilitateainformației oferite de situațiile financiare.

Cele patru caracter 

istici calitative principale sunt: inteligibilitatea,relevanța, credibilitatea și comparabilitatea.

1. Inteligibilitatea

O calitate esențială a informațiilor furnizate de situațiilefinanciare este aceea că ele pot fi ușor înțelese de utilizatori. În acestscop se presupune că utilizatorii dispun de cunoștințe suficiente privinddesfășurarea afacerilor și a activităților economice, de noțiuni decontabilitate și au dorința de a studia informațiile prezentate. Totușiinformațiile asupra unor probleme complexe, care ar trebui incluse însituațiile financiare datorită relevanței lor în luarea deciziilor economice, nu ar trebui excluse doar pe motivul că ar putea fi preadificil de înțeles pentru anumiți utilizatori.

2. Relevanța (pertinența)

Informațiile sunt relevante atunci când influențează deciziileeconomice ale utilizatorilor, ajutându-i pe aceștia să evaluezeevenimente trecute, prezente sau viitoare, confirmând sau corectândevaluările lor anterioare, cum ar fi: plata dividendelor și a salariilor,modificările prețului garanțiilor, precum și capacitatea întreprinderii dea-și onora obligațiile scadente.

Pentru a avea valoare previzională informațiile nu trebuie să fiesub forma unei prognoze explicite. Capacitatea de a previziona pebaza situațiilor financiare este îmbunătățită prin maniera în care suntexpuse informațiile asupra tranzacțiilor și evenimentelor trecute. Deexemplu, valoarea previzionată a contului de profit și pierdere este îmbunătățită dacă informațiile privind veniturile sau cheltuielileneobișnuite, anormale și cu frecvență rară sunt evidențiate separat.

Relevanța informației este influențată de natura sa și de pragulde semnificație

Pragul de semnificație.

Informațiile sunt semnificative dacăomisiunea sau declararea lor eronată ar putea influența deciziileeconomice ale utilizatorilor, luate pe baza situațiilor financiare.Pragul de semnificație depinde de mărimea elementului sau aerorii, judecată în împrejurările specifice ale omisiunii sau declarăriigreșite. Astfel pragul de semnificație oferă mai degrabă o limită decâtsă reprezinte o caracteristică calitativă primară pe care informațiatrebuie să o aibă pentru a fi utilă.

3. Credibilitatea

Informația are calitatea de a fi credibilă atunci când nu conțineerori semnificative, nu este părtinitoare, iar utilizatorii pot avea încredere că reprezintă corect ceea ce informația și-a propus săreprezinte sau ceea ce se așteaptă, în mod rezonabil, să reprezinte.Informația poate fi relevantă, dar atât de puțin credibilă subaspectul naturii sau reprezentării încât recunoașterea acesteia poateinduce în eroare. De exemplu, dacă validitatea și valoarea daunelorpentru despăgubiri sunt disputate într-un litigiu, nu ar fi adecvat pentru întreprindere să înregistreze în bilanț întreaga suma a despăgubirilorcerute, deși ar fi adecvată prezentarea sumei solicitate și acircumstanțelor conflictului într-o notă a situațiilor financiare.

Condiții credibilității sunt:

a. Reprezentarea fidelă.

Pentru a fi credibila informația trebuiesă reprezinte cu fidelitate tranzacțiile și alte evenimente pe careaceasta fie și-a propus să le reprezinte, fie se așteaptă, în modrezonabil, să le reprezinte.Cea mai mare parte a informațiilor financiare este supusă unuianumit risc de a da o reprezentare mai puțin credibilă decât ar trebui.Aceasta se datorează dificultăților inerente în identificării tranzacțiilorși altor evenimente ce urmează să fie evaluate, sau conceperii șiaplicării tehnicilor de evaluare și prezentare ce pot transmite mesajecare corespund acelor tranzacții și evenimente. În anumite cazurimăsurarea efectelor financiare ale elementelor ar putea fi atât deincertă încât întreprinderile, în general, nu le recunosc în situațiilefinanciare.

De exemplu, deși majoritatea întreprinderilor generează fondcomercial (goodwill) în timp, de obicei este greu de identificat sau deevaluat acest fond comercial în mod credibil. În alte cazuri totuși pot firelevante recunoașterea elementelor respective și prezentarea, înacelași timp, a riscului de eroare ce planează asupra recunoașterii șievaluării lor.

b. Prevalența economicului asupra juridicului.

Pentru cainformația să prezinte în mod credibil evenimentele și tranzacțiilepe care le reprezintă este necesar ca acestea să fie contabilizateși prezentate în concordanță cu fondul lor și cu realitateaeconomică, și nu doar cu forma lor juridică.Fondul tranzacțiilor sau al altor evenimente nu este întotdeauna în concordanță cu ceea ce transpare din forma lor juridică sauconvențională. De exemplu, o întreprindere înstrăinează un activ uneialte părți într-un astfel de mod încât documentele să susținătransmiterea dreptului de proprietate părții respective; cu toateacestea pot exista contracte care să asigure întreprinderii dreptul de ase bucura în continuare de beneficii economice viitoare de pe urmaactivului respectiv. În astfel de circumstanțe raportarea unei vânzări nuar reprezenta în mod credibil operațiunea încheiată.

c. Neutralitatea.

Pentru a fi credibilă informația cuprinsă în situațiilefinanciare trebuie să fie neutră, adică lipsită de influențe.Situațiile financiare nu sunt neutre dacă prin selectarea șiprezentarea informației influențează luarea unei decizii sau formulareaunui raționament pentru a realiza un rezultat sau un ob

iectiv predeterminat.

d. Prudența.

Prudența înseamnă includerea unui grad deprecauție în exercitarea raționamentelor necesare pentru a faceestimările cerute în condiții de incertitudine, astfel încât activeleși veniturile să nu fie supraevaluate, iar datoriile și cheltuielile sănu fie subevaluate.

Exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, constituirea derezerve ascunse sau de provizioane excesive, subevaluarea deliberatăa activelor sau a veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată adatoriilor sau a cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fineutre și de aceea nu ar mai avea calitatea de a fi credibile.

e. Integralitatea.

Pentru a fi credibilă informația din situațiilefinanciare trebuie să fie completă în limitele rezonabile alepragului de semnificație și ale costului obținerii acelei informații.O omisiune poate face ca informația să fie falsă sau să inducă îneroare și astfel să devină necredibilă și defectuoasă din punct devedere al relevanței.

4. Comparabilitatea

Utilizatorii trebuie să poată compara situațiile financiare ale unei întreprinderi sau să poată compara situațiile financiare ale diverselor întreprinderi în timp pentru a identifica tendințele în poziția financiară,performanțele și modificările poziției financiare.Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundată cu simplauniformitate și nu trebuie lăsată să devină un impediment în introducerea de standarde de contabilitate îmbunătățite. Nu esteindicat pentru o întreprindere să continue evidențierea în contabilitate în aceeași manieră pentru o tranzacție sau pentru un alt eveniment,dacă metoda adoptata nu menține caracteristicile calitative derelevanță și credibilitate. Nu este indicat pentru o întreprindere nici să își lase politicile contabile neschimbate atunci când există alternativemai relevante și credibile

Limite ce privesc informația relevantă și credibilă

a. Oportunitatea.

Raportarea informației contabile trebuie să se facă în timp util.Dacă raportarea este întârziată până când toate aspectele suntcunoscute, informația poate fi foarte credibilă, dar de utilitateredusă pentru utilizatorii care au fost nevoiți între timp să iadecizii.Pentru a realiza un echilibru între relevanță și credibilitateconsiderentul fundamental este satisfacerea adecvată anecesitaților

utilizatorilor în procesul luării deciziilor economice.

b. Raportul cost-beneficiu.

Beneficiile de pe urma informației ar trebuisă depășească costul furnizării acesteia. Evaluarea beneficiilor șia costurilor reprezintă în fond rezultatul unui raționamentprofesional.

c. Echilibrul dintre caracteristicile calitative.

Stabilirea unui echilibru întrecaracteristicile calitative este deseori necesară pentru a satisfaceobiectivul situațiilor financiare.Importanța relativă a caracteristicilor în diferite cazuri este oproblemă de raționament profesional.

d. Imaginea fidelă/Prezentarea fidelă.

Situațiile financiaresunt frecvent descrise ca prezentând o imagine fidelă a pozițieifinanciare, performanței și a modificărilor poziției financiare aunei întreprinderi.Aplicarea caracteristicilor calitative principale și a standardeloradecvate de contabilitate are în mod normal ca rezultat întocmireaunor situații financiare care reflectă, în general, o imagine fidelă asituației întreprinderii.

2. TRATAMENTELE CONTABILE

(sa caut despre ele ceva mai nou ca ce am gasit era din legea 82/1991)