Consideratii Teoretice Privind Activitatea de Comerț Exterior

Cuprins

Capitolul 1

Considerații teoretice privind activitatea de comerț exterior

Aspecte generale și reglementări privind activitățile de comerț exterior

Exportul și importul de bunuri

Livrări și achiziții intracomunitare

Repere teoretice privind contabilitatea în comerțul exterior

Capitolul 1

Considerații teoretice privind activitatea de comerț exterior

Aspecte generale și reglementări privind activitatea de comerț exterior

Comerțul exterior este o ramură distinctă a unei economii naționale care cuprinde operațiunile comerciale sau de cooperare economică în raporturile cu străinătatea privind vânzarea- cumpărarea de mărfuri, lucrări, servicii, licențe, consignația sau depozitul, reprezentarea sau comisionul, operțiunile financiare si alte acte sau fapte de comerț. Din acest punct de vedere, comerțul exterior este un factor important al creșterii economice, având și un rol decisiv pentru procesul globalizării.

Pentru a înțelege în detaliu la ce anume se referă termenul de “comerț exterior” trebuie clarificată noțiunea de “comerț”. Etimologia termenului “comerț” provine din latinescul “commercium”, care la rândul său reprezintă o juxtapunere a cuvintelor “cum”= cu și “merx”= marfă, ceea ce inseamnă “cu marfă”, de unde și explicația termenului prin activitate cu/sau legată de marfă, ori activitate asupra mărfii. Din perspectiva Dicționarului explicativ al limbii române noțiunea de “comerț” este asociată cu schimbul de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor.

Atât comerțul internațional, cât și politicile comerciale studiază fluxurile de bunuri și servicii dintre state și reglementările adoptate de statele implicate. Aceste două aspecte examinează beneficiile aduse de comerțul internațional acelor țări, direcția fluxurilor comerciale, barierele impuse și efectele acestora.

Comerțul exterior include două componente de bază, și anume operațiunile comerciale internaționale și alianțele și cooperările economice internaționale. Operațiunile comerciale internaționale cuprind: comerț internațional cu mărfuri, acesta cuprinde la rândul său importul și exportul de mărfuri; comerț internațional cu servicii comerciale, include serviciile adiacente tranzacțiilor de import-export precum transportul, asigurările și alte servicii; operațiunile comerciale combinate, constau din reexport, switch, compensații și alte tehnici.

Alianțele și cooperările internaționale reprezintă legăturile care se stabilesc între diferite state, avand ca scop realizarea de strategii commune și durabile în diverse domenii de activitate.

Noțiunea de comerț exterior este extrem de cuprinzătoare, înglobând totalitatea activităților referitoare la negociere, contractare, livrare, transport, asigurare, decontarea prețului, precum și alte operațiuni necesare tranferării proprietății bunurilor material de la vânător la cumpărător, personae care, de regulă, se află în țări diferite, implicând, astfel, o serie de activități economice, care au la bază relații juridice fundamentate prin contractual internațional de vânzare-cumpărare.

În anul 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, s-au produs o serie de schimbări în activitatea de comerț internațional, printre care se numără faptul că între statele membre ale uniunii noțiunile de import și export au fost înlocuite cu achiziția intracomunitară, respectiv livrarea intracomunitară, precum și apariția noțiunilor “tranzacții intracomunitare” și “tranzacții internaționale”. Aceste schimbări sunt reglementate de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu reglementările ulterioare.

Chiar dacă această clasificare a tranzacțiilor este stabilită de apartenența României la Uniunea Europeană, ținând cont de noile granițe vamale, asta nu inseamnă că nu au și trăsături comune. Acestea fiind următoarele:

Caracterul economic al activității, constând în desfășurarea de activități economice aducătoare de venit; contribuie la majorarea venitului național al țării.

Diversitatea și specificarea activității de comerț exterior, concretizându-se prin utilizarea metodelor combinate și complexe de realizare a comerțului.

Caracterul complex al tranzacțiilor intracomunitare și internaționale, caracterizându-se prin acțiuni în amonte (intermediere, reprezentanță, comision) și în aval (ambalare, transport, asigurare)

Reglementarea tranzacțiilor intracomunitare și internaționale prin contracte și convenții comerciale internaționale, fundamental juridic fiind reprezentat de contractual de vânzare-cumpărare internațională de bunuri și servicii.

Transportul mărfurilor, poate fi realizat prin prin diferite modalități, cum ar fi maritime, fluvial, rutier, feroviar, aerian sau combinat.

Sistemul de finanțare și creditare a activității de comerț exterior, finanțarea presupunând asigurarea fondurilor proprii necesare desfășurării activității; creditarea insemnând completarea resurselor proprii cu imprumuturi de orice natură.

Sistemul de decontare aferent activității de comerț exterior, privește modalitățile de plată ale bunurilor și serviciilor, pot fi mijloace de plată, instrumente de plată și de credit și modalități de plată.

Riscurile specifice tranzacțiilor de comerț exterior, constituie din riscuri conjuncturale, cum ar fi riscul de preț, valutar și riscul ratei dobânzii.

Activitățile de comerț exterior au un caracter puternic reglementat, datorită faptului că implică operațiuni între state diferite. Aceste reglementări pot fi aplicabile atât pe ansamblul comerțului exterior, cât și în mod individual datorită clasificației tranzacțiilor în intracomunitare și internaționale.

Printre actele normative care reglementează comerțul exterior putem aminti Legea nr. 86 privind Codul Vamal al României, consolidată la data de 29.06.2013, H.G. nr. 1526 și H.G. nr. 1527 din data de 18.12.2003, cu modificările ulterioare.

În Codul Vamal al României sunt tratate aspecte precum reglementările vamale, regulamentul de aplicare al acestora și alte acte normative referitoare la domeniul vamal. Hotărârea guvernului nr. 1526 privind regimul general de export și de import, are ca subiect principal condiționarea sau necondiționarea bunurilor în și din teritoriul vamal al țării. Hotărârea guvernului nr. 1527 privind regulile și procedurile în materie de licențe de export și de import, tratează licențele prin care se pun în aplicare politicile comerciale conforme cu legea.

Tranzacțiilor intracomunitare li se aplică prevederile Tratatului de la Roma, din data de 25 martie 1957, denumit inițial “Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene”. Acest tratat dorea desființarea taxelor vamale de export și import, înlăturarea restricțiilor cantitative și a altor bariere netarifare, adoptarea unui regim fiscal comun pentru statele membre și instituirea unui tarif vamal comun pentru terți. Aceste tranzacții trebuie să se supună unor reguli obligatorii în ceea ce privește concurența, pentru a nu limita sub orice aspect libera circulație a mărfurilor, de asemenea, o altă trăsătură a acestora este constituită din scutirea de taxă pe valoare adăugată pentru entități înregistrate în scopuri de taxă pe valoare adăugată, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

Furnizorul este persoană impozabilă, înregistrată normal în scopuri de taxă pe valoare adăugată în România.

Cumpărătorul este înregistrat în scopuri de taxă pe valoare adăugată în alt stat membru al Uniunii Europene.

Cumpărătorul comunică furnizorului codul de taxă pe valoarea adăugată pentru a-l înscrie în factură.

Bunurile sunt transportate din România către un alt stat membru al Uniunii Europene.

Aceste noi reguli și proceduri presupun avantaje precum eliminarea formalităților vamale, taxelor și comisioanelor vamale și a costurilor legate de fluxurile de numerar, deoarece taxa pe valoarea adăugată nu se mai achită la vamă, dar și anumite dezavantaje cum ar fi cheltuielile generate de schimbarea și implementarea noului sistem contabil și informativ, creșterea cheltuielilor cu serviciile de evidență contabilă și fiscală sau pentru pregătirea personalului.

Pe de altă parte, tranzacțiile internaționale se supun normelor politicilor comerciale ale țărilor implicate în activitate. Politica comercială fiind partea din politica economică a unei țări care cuprinde ansamblul măsurilor luate de stat pentru reglementarea relațiilor comerciale externe, ori în scopul dezvoltării și extinderii acestora, ori în scopul restrângerii lor, pe calea exportului și importului de produse și servicii. Aceste tranzacții sunt reglementate prin bariere tarifare și bariere netarifare.

În cadrul barierelor tarifare vor fi incluse taxele, comisioanele, tarifele și teritoriile vamale, precum și accizele sau taxele speciale de consum și taxa pe valoarea adăugată. Printre barierele netarifare se numeră contingentul de import, acesta fiind o restricție cantitativă asupra importului unui produs pe o perioadă determinată de timp, limitările voluntare la export, constau din înțelegeri între state, de reducere a exporturilor dintr-un anumit produs către o anumită țara, o perioada determinată de timp, încheierea de acorduri comerciale între anumite state și alte măsuri de natură publicitară.

O categorie distinctă a tranzacțiilor de comerț exterior este reprezentată de operațiunile combinate de comerț exterior, din cadrul cărora fac parte contrapartida, reexportul și tranzacțiile de perfecționare a mărfurilor. Această categorie a luat ființă ca urmare a producerii de efecte pozitive atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic respectiv: obținerea unui profit comercial însemnat și, pe această bază, sporirea aportului în valută, creșterea indicatorului general al volumului de comerț internațional, degrevarea balanței de plăți externe de unele plăți în valută, optimizarea folosirii unor capacități de producție și a forței de muncă. Aceste operațiuni prezintă o serie de caracteristici, dintre care putem aminti faptul că sunt operațiuni combinate prin prisma faptului că reunesc elemente specifice comerțului și producției, importului- exportului tradițional cu cele în contrapartidă, sunt afaceri comerciale realizate de entități specializate, obțin profit în valută, se realizează intr-un cadru juridic polivalent, au un grad ridicat și un character multilateral al riscurilor.

În consecintă,