Contributii la Studiul Unor Caractere Morfo Fiziologice la Cateva Soiuri de Linte (lens Esculenta Moench) In Conditiile S.d. Iasi, Ferma Ezareni
BIBLIOGRAFIE
1.Axinte,M., Roman,Gh.V., Muntean,L.S., Borcean,I., 2006 – Fitotehnie.Ed.“[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
2.[NUME_REDACTAT], 2003 – Fitotehnie.Ed. “Ceres”, București.
3.Crețu A., și colab.200 – Ameliorarea plantelor, producerea și multiplicarea semințelor și materialului săditor, Ed. .“[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
4.Didar,E.,1976 – Karyotype analysis of lentils (Lens culinaris), Lens, vol III,p 15-16
5.Crăciun T.1987 – Geniul genetic și ameliorarea plantelor. [NUME_REDACTAT],București
6.F.A.O. Yearbook 2008-2012
7.Kumar,M., și colab., 1977 –Physological analysis of variation in zield of lentils (Lens esculenta, Moench.), Pantnagar J. Res.,2, p 127 -132
8.Malhotra,R.S. și colab.,1982 –A note on the chemical composition on improved genotipes of lentils, Lens, 9, p 39-40
9.Todorov,I.I, 1972 – Biological and economic properties of new lentils varieties,Rast. Nauk. 9(7), p 47-56
10. Tomozei,I,Țîrdea, Gh., 1975 – Studiul unor caractere cantitative la unele soiuri de linte, Lucr. Științ., [NUME_REDACTAT] Iași, I Agronomie – Horticultură, p 37-38
11.Țîrdea, Gh., 1984 – Contribuții la crearea unor linni noi de linte ( Lens esculenta, Moench) prin folosirea agenților mutageni.Teză de doctorat
12.Țîrdea, Gh., Leonte, C, 2003 – Citogenetică vegetală – metode de laborator, Ed. .“[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
13. http://en.wikipedia.org/wiki/Lentil
CUPRINS
[NUME_REDACTAT] tabelelor și a figurilor
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CULTURA LINTEI
1.1 Importanța culturii
1.2 Cerințele pedo-climatice
1.3 Tehnologia de cultură
1.3.1 Rotația
1.3.2 Fertilizare
1.3.3 Lucrările solului
1.3.4 Sămânța și semănatul
1.3.5 Lucrarile de îngrijire
1.3.6 Recoltatul
1.3.7 Producția
CAPITOLUL 2
CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL
2.1 Prezentarea și așezarea geografică a unității
2.2 Geomorfologia și hidrografia
2.3 Caracteristici pedoclimatice
2.3.1 Clima
2.3.1.1 Regimul termic
2.3.1.2 Regimul pluviometric
2.3.1.3 Alte elemente climatice: vânturile, lumina și nebulozitatea
2.3.2 Solul
2.3.3 Vegetația
2.4 Concluzii asupra cadrului natural
CAPITOLUL 3
ASPECTE BIOLOGIGE, GENETICE ȘI AMELIORAREA LINTEI
3.1 Sistematica
3.2 Aspecte biologice
3.3 Ereditatea caracterelor genetice
3.4 Variabilitatea unor caractere și însușiri
3.5 Corelațiile dintre caractere și însușiri
3.6 Cariotipul
3.7 Ameliorarea lintei
3.7.1 Materialul inițial de ameliorare
3.7.2 Obiectivele ameliorării
3.7.3 Ameliorarea capacității de producție
3.7.4 Ameliorarea calității
3.7.5 Ameliorarea precocității
3.7.6 Ameliorarea rezistenței la boli și dăunători
3.7.7 Ameliorarea rezistenței la cădere și scuturare
3.7.8 Ameliorarea rezistenței la secetă și temperaturi scăzute
3.7.9 Metode de ameliorare
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4.
MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODE DE CERCETARE
4.1 Materialul biologic
4.2 Metode de lucru folosite în câmp
4.3 Metode de lucru folosite în laborator
CAPITOLUL 5
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
5.1 Variabilitatea înălțimii plantelor
5.2 Variabilitatea numărului de ramificații pe plantă
5.3 Variabilitatea numărului de păstăi
5.4 Variabilitatea numărului de semințe pe plantă
5.5 Variabilitatea greutății semințelor pe plantă
5.6 Studiul însușirilor fiziologice la cultivarele de linte
5.7 Corelații dintre diferite caractere la soiurile de linte
CAPITOLUL 6
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
LUCRARE DE LICENȚĂ
CONTRIBUȚII LA STUDIUL UNOR CARACTERE MORFO-FIZIOLOGICE LA CÂTEVA SOIURI DE LINTE (LENS ESCULENTA MOENCH) ÎN CONDIȚIILE S.D IAȘI, FERMA EZĂRENI
Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Lentil#mediaviewer/File:Illustration_Lens_culinaris0.jpg
CUPRINS
[NUME_REDACTAT] tabelelor și a figurilor
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CULTURA LINTEI
1.1 Importanța culturii
1.2 Cerințele pedo-climatice
1.3 Tehnologia de cultură
1.3.1 Rotația
1.3.2 Fertilizare
1.3.3 Lucrările solului
1.3.4 Sămânța și semănatul
1.3.5 Lucrarile de îngrijire
1.3.6 Recoltatul
1.3.7 Producția
CAPITOLUL 2
CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL
2.1 Prezentarea și așezarea geografică a unității
2.2 Geomorfologia și hidrografia
2.3 Caracteristici pedoclimatice
2.3.1 Clima
2.3.1.1 Regimul termic
2.3.1.2 Regimul pluviometric
2.3.1.3 Alte elemente climatice: vânturile, lumina și nebulozitatea
2.3.2 Solul
2.3.3 Vegetația
2.4 Concluzii asupra cadrului natural
CAPITOLUL 3
ASPECTE BIOLOGIGE, GENETICE ȘI AMELIORAREA LINTEI
3.1 Sistematica
3.2 Aspecte biologice
3.3 Ereditatea caracterelor genetice
3.4 Variabilitatea unor caractere și însușiri
3.5 Corelațiile dintre caractere și însușiri
3.6 Cariotipul
3.7 Ameliorarea lintei
3.7.1 Materialul inițial de ameliorare
3.7.2 Obiectivele ameliorării
3.7.3 Ameliorarea capacității de producție
3.7.4 Ameliorarea calității
3.7.5 Ameliorarea precocității
3.7.6 Ameliorarea rezistenței la boli și dăunători
3.7.7 Ameliorarea rezistenței la cădere și scuturare
3.7.8 Ameliorarea rezistenței la secetă și temperaturi scăzute
3.7.9 Metode de ameliorare
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4.
MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODE DE CERCETARE
4.1 Materialul biologic
4.2 Metode de lucru folosite în câmp
4.3 Metode de lucru folosite în laborator
CAPITOLUL 5
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
5.1 Variabilitatea înălțimii plantelor
5.2 Variabilitatea numărului de ramificații pe plantă
5.3 Variabilitatea numărului de păstăi
5.4 Variabilitatea numărului de semințe pe plantă
5.5 Variabilitatea greutății semințelor pe plantă
5.6 Studiul însușirilor fiziologice la cultivarele de linte
5.7 Corelații dintre diferite caractere la soiurile de linte
CAPITOLUL 6
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
BIBLIOGRAFIE
LISTA TABELELOR
Tabelul 2.1……………………………………………………………………….19
Tabelul 2.2………………………………………………………………………..21
Tabelul 2.3…………………………………………………………………….….23
Tabelul 5.1…………………………………………………………………………40
Tabelul 5.2…………………………………………………………………………41
Tabelul 5.3…………………………………………………………………………42
Tabelul 5.4…………………………………………………………………………43
Tabelul 5,5…………………………………………………………………………44
Tabelul 5.6…………………………………………………………………………45
Tabelul 5.7…………………………………………………………………………46
INTRODUCERE
Lintea este, probabil, cea mai ieftină sursă de proteine de calitate. Conform publicației [NUME_REDACTAT] o porție de 100 de grame conține în medie 26 de grame de proteine. Tot lintea este o “fabrică” de fibre solubile, care protejează inima, scăzând nivelul colesterolului. De asemenea o singură porție din acest aliment oferă 60% din cantitatea zilnică de fier. Extrem de versatilă, lintea poate fi gatită în nenumărate feluri, de la supă până la adaos pentru salată sau ca și substitut pentru carne.
Considerată cea mai digestivă leguminoasă, datorită fibrelor vegetale din componența sa, lintea este folosită tot mai mult în alimentație. Are o valoare nutritivă ridicată (proteine, glucide sănătoase), ca să nu mai vorbim de conținutul bogat de minerale. Lintea este bogată în vitaminele A, C, E, K, acid pantotenic, fier, proteine, fosfor, cupru, carbohidrați, calciu, magneziu, seleniu, zinc, acid folic, fibre dietetice, acizi grași Omega 3 și Omega 6, aminoacizi și multe altele .De aceea, consumarea ei, mai ales în combinație cu alte legume, reprezintă o extraordinară metoda de îmbunătățire a sănătății organismului nostru.
Având în vedere proprietățile și importanța acestei leguminoase apare necesitatea creșterii producție agricole a lintei, a ameliorării de forme biologice noi, cu potențial de producție ridicat, capabile să valorifice integral condițiile superioare de creștere și dezvoltare oferite de tehnologia modernă.
În realizarea obiectivelor avute în vederea ameliorării, geneticii îi revine un rol deosebit, și anume generarea unei diversități genetice la plantele cultivate, deosebită de cea naturală și prelucrarea acesteia cu ajutorul metodelor convenționale sau neconvenționale de ameliorare va asigura crearea unor culturi cu randamente superioare și proprietăți noi ce pot determina un progres important pentru agricultură și implicit pentru economie.
O activitate intensă în ceea ce privește ameliorarea plantelor se desfășoară și în [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Ezăreni în cadrul căreia, colectivul de amelioratori, geneticieni, cercetători
depun un interes deosebit pentru crearea unor soiuri noi de linte, mazăre, precum și hibrizi de porumb, fasole.
În cadrul [NUME_REDACTAT], respectiv în laboratorul de Genetică vegetală am întocmit această lucrare, îndrumat și ajutat de [NUME_REDACTAT]. Dr. [NUME_REDACTAT], căruia țin să îi multumesc pentru tot sprijinul acordat.
PARTEA I – CONSIDERAȚII GENERALE
CAPITOLUL 1
CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND CULTURA LINTEI
1.1 Importanța culturii
Leguminoasele pentru boabe au fost luate în cultură o dată cu începuturile agriculturii, după cum atestă diverse mărturii. Cu peste 5.000 de ani î.H., locuitorii așezărilor lacustre de pe teritoriul actual al Elveției cultivau mazăre, măzăriche și alte leguminoase pentru boabe. Grecii și romanii antici apreciau valoarea alimentară a leguminoaselor și efectul lor favorabil asupra solului (Zamfirescu N., 1965).
Boabele de linte se utilizează in alimentația oamenilor, preparatele alimentare obținute din boabele de linte sunt deosebit de gustoase, cât și în furajarea animalelor.
Lintea are un conținut bogat in proteină ( 21-36%), semințele având o valoare nutritivă ridicată și un grad mare de digestibilitate. Făina de linte se poate folosi în amestec cu făina de grâu la prepararea pâinii. Paiele și pleava pot fi consumate de către animale având și acestea o valoare nutritivă mare. Fânul verde rezultat din cosirea lintei este de bună calitate, cu un conținut de 20-25 % proteine.
[NUME_REDACTAT] M. (2006) boabele de linte conțin în medie: 14% apă, 25,5% proteine, 1,9% lipide, 52,2% glucide, 3,4% celuloză și 3% substanțe minerale. Substanțele asimilabile reprezintă 75-80% din conținutul total de proteine.
Digestibilitatea ridicată a boabelor se datorează conținutului mare de aminoacizi esențiali (lizina 5,42%, triptofan 1,88%, arginină10,31%).
Potrivit FAO, în anul 2013 lintea s-a cultivat la nivel mondial pe circa 3,7 milioane ha, din care peste 70% în Asia (2,6 milioane ha). Țări mari cultivatoare de linte sunt: India. (1,4 milioane ha), Turcia (380 mii ha), Canada, Australia. În țara noastră se cultivă circa l .000 ha cu linte, concentrate în general în nordul și centrul Moldovei, Banat și estul Transilvaniei.
1.2 Cerințele pedo-climatice
Lintea are cerințe moderate față de caldură. Deși germinează la 4 – 5°C, răsărirea normală se petrece la 7 – 10°C. Lintea suportă temperaturi scăzute de până la -6 °C, dar la temperaturi de -8-(-9)°C plantele mor.
Înflorirea și fructificarea este optimă la temperatura medie zilnică de 18- 20°C.
Cerințele de umiditate sunt ridicate la răsărire și scad către faza de înflorire -fructificare. Umiditatea în exces reduce recolta, favorizând apariția și creșterea buruienilor cu care lintea nu poate lupta, precum și la declanșarea bolilor (ruginii, făinări etc.).
Solurile optime pentru cultura lintei sunt cele mijlocii sau mijlocii spre ușoare, cu pH neutru sau alcalină de tipul cernozion, brun roșcat de pădure, aluviunile fără exces de umiditate. Nu sunt recomandate solurile grele, reci, umede și nici solurile salinizate sau nisipoase.
Cerințele de climă și sol favorabile culturii în țara noastră se intâlnesc în depresiunea Bârsei și [NUME_REDACTAT] din Banat, în estul Transilvaniei și partea Nordică și centrală a Moldovei.
1.3 Tehnologia de cultură
Obținerea unor producții mari impune respectarea unor condiții de ordin tehnologic precum:
1.3.1 [NUME_REDACTAT] preferă plantele prășitoare din zona ei de cultură, care lasă terenul cât mai curat fără buruieni. Lintea are creștere lentă și talie mică, iar într-o rotație necorespunzătoare, buruienile invadează cu foarte mare ușurință culturile de linte, chiar din primele faze de creștere.
Este o bună premergătoare pentru cerealele păioase, în special grâul de toamnă, deoarece lintea eliberează terenul devreme. Lintea nu se autosuportă, însă după ea poate urma orice altă plantă de cultură.
1.3.2 [NUME_REDACTAT] extrage din sol cantități mici de elemente nutritive.
[NUME_REDACTAT] V. (1972) pentru fiecare chintal de boabe, plus tulpinile respective, lintea extrage din sol 6,3 kg azot, 1,0 kg fosfor și 1,5 kg potasiu.
În condițiile din Romania lintea reacționează favorabil la îngrășamintele cu fosfor,30-40 kg s.a la hectar, administrat toamna.
Azotul este procurat în cea mai mare parte pe cale simbiotică din aer, prin intermediul bacteriilor fixatoare de azot cu care trăiește în simbioză, însă se recomandă aplicarea unor doze de azot 20-30 kg s.a înainte de semănat stimulând astfel dezvoltarea nodozităților pe rădăcini, ceea ce duce implicit la obținerea de producții ridicate.
Pe solurile de tip cernoziom levigat este indicat aplicarea îngrășămintelor cu fier sub forma de FeSO4 (calaican) 4-5kg/ha.
1.3.3 Lucrările solului
Lintea are pretenții deosebite față de lucrările de pregătire a terenului deoarece aceasta se seamănă foarte timpuriu. Lucrările care se aplică solului trebuie să asigure în primul rând o bună combatere a buruienilor, având în vedere sensibilitatea la îmburuienare a acestei culturi.
Imediat după recoltarea plantei premergătoare și eliberarea terenului de resturile vegetale, se recomandă să se efectueze o lucrare de dezmiriștit, cu scopul mărunțirii buruienilor, a resturilor vegetale (miriștea) și a stratului superficial al solului.
Arătura se execută vara sau toamna, în funcție de planta premergătoare la adâncimea de 20 cm. Arăturile de vară se lucrează în mod repetat până în toamnă (se grăpează),se realizează lucrări prin care este nivelat terenul, sunt mărunțiți bulgării și sunt distruse buruienile care răsar, reducând astfel rezerva de buruieni. Arăturile realizate după premergătoare cu recoltare mai târzie pot fi lucrate încă din toamnă sau pot fi lăsate în “brazdă crudă“. În mod obișnuit, se susține necesitatea grăpării și nivelării arăturii în toamnă, ceea ce oferă avantajul că, la desprimăvărare, terenul se usucă mai repede și mai uniform și se poate semăna mai devreme.
În primăvară terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, dar numai după
ce apa s-a scurs în profunzime, pentru a evita compactarea exagerată prin trecerea agregatelor agricole; din aceleași motive, trebuie redus la minimum numărul de treceri pe teren cu agregatele agricole.
De regulă, în primăvară, sunt necesare două lucrări, dintre care o lucrare de grăpat la desprimăvărare, pentru mobilizarea solului și pregătirea patului germinativ cu combinatorul prin care se aplică și erbicidul Triflurex în doză de 3,5-4l/ha.
Prin toate lucrările solului trebuie urmărit să se obțină un teren foarte bine nivelat, care să permită un semănat uniform, ca adâncime și ca distribuire a semințelor, realizarea unei culturi uniform dezvoltate, foarte important pentru a înlesni recoltarea mecanizată a culturii.
1.3.4 Sămânța și semănatul
Sămânța de linte trebuie să fie de mărime cât mai uniformă ,să aibă peste 97% puritate, fără sămânță de lintoi, iar germinația să fie peste 85%. Inocularea cu bacterii fixatoare de azot aduce sporuri de producție.
[NUME_REDACTAT] D. și colab (1967), semănatul se face în prima urgență. Întârzierea semănatului face ca răsărirea plantelor să fie neuniformă, cultura se îmburuienează, iar seceta din vară diminuează legatul.
Semănatul cu 10 zile întârziere a micșorat producția cu 400 -500 kg/ha. Semănatul se face primăvara timpuriu,epoca optimă fiind 20 martie -7 aprilie,când în sol se inregistrează temperatura de 4°C.
În ziua semănatului, sămânța se tratează cu Nitragin folosind 4 doze la 100kg sămânță.
Densitatea la semănat este cuprinsă între 180 – 220 boabe germinabile pe m2 pentru lintea mare (ssp. macrosperma) și 250 – 300 boabe/m2 pentru lintea măruntă (ssp. microsperma).
Distanța între rânduri este de 12,5 cm, folosindu-se semănători universal de tip SUP 29 la adâncimea de de 3 – 5 cm.
Cantitatea de sămânță la hectar este de circa 100 kg/ha la lintea mare și 80 kg/ha la lintea mică.
1.3.5 Lucrările de ingrijire
După semănat se face tăvălugitul, iar după răsărire, când plantele au 6 – 8 cm, se trece cu grapa cu colți reglabili, care distruge crusta și buruienile în curs de răsărire. Buruienile se pot combate cu erbicide și se recomandă aplicarea în vegetație a unor tratamente cu preparate pe bază de MCPA (Dicotex 40 lichid,1,5 – 2,0 l/ha), când plantele de linte au 8 – 10 cm înălțime, iar
buruienile sunt în faza de cotiledoane sau rozetă. Se poate utiliza și imazetapir (Pivot 100 LCRV,0,5-0,75 l/ha), pentru combaterea buruienilor dicotiledonate anuale.
Plivitul biologic se face pentru a înlătura “lintoiul” (Vicia sativa var.lensisperma), care în lan se deosebește de linte având un habitus mai mare, foliole mai mari și mucronate, iar florile colorate; în loturile semincere plivitul biologic este obligatoriu.
Lintea la fel ca celelalte leguminoase are numeroase boli și dăunători dintre care amintim:
Mucegaiul cenușiu – (Botrytis vulgaris). Această boală este mai frecventă în faza de răsărire. Este favorizată de primăverile cu temperaturi joase și precipitații abundente. Plantele se acoperă în regiunile coletului cu un mucegai cenușiu, se ofilesc și putrezesc. Agentul patogen Botrytis vulgaris, face parte din familia Mucedinaceae. Ciuperca trăiește ca saprofită în sol pe diferite resturi organice în descompunere și devine parazită pe plantele debilitate în condițiile climatice nefavorabile. Se mai poate transmite prin semințe, care sunt contaminate în câmp.
Rugina lintei – (Uromyces viceaea craccae). Pe frunzele atacate apar pustule mici de culoare brună deschisă (ecidiospori) spre sfârșitul perioadei de vegetație, apar pe frunze și tulpini pustule brun negricioase. În cazul unui atac puternic frunzele se îngălbenesc și se usucă iar recolta de păstăi sau de semințe scade foarte mult. Dezvoltarea ruginei este favorizată de excesul de umiditate, de lipsa de aerație a plantelor și de existența buruienilor de Euphorbia în apropierea culturilor de linte.
Combaterea ruginei se face prin strângerea de pe câmp a resturilor vegetale și însilozarea lor pentru hrana animalelor.
Dintre dăunătorii lintei amintim: [NUME_REDACTAT] și Acanthoscelides care cuprinde numeroase specii ce atacă leguminoasele comestibile, în general în zona temperată a continentului.
Gărgărița lintei – (Bruchus lentis- ordinul Coleoptera, fam. Bruchidae). Larvele consumă 30-60% din interiorul seminței sub forma unor galerii cilindrice, pe care le umple parțial cu excremente propii. Semințele atacate nu mai pot fi utilizate nici în alimentație, nici pentru
semănat. Adulții la apariția lor în primăvară atacă numai petalele fără a se hrăni cu polen și mai rar pot să roadă lăstarii. Este o specie monofagă, atacă numai lintea.
Alți dăunători întâlniți la cultura lintei sunt: Gărgărița dungată a frunzelor de mazăre – (Sitonia lineatus, ordinul Coleoptera, fam. Bruchidae), Molia păstăilor de soia –
(Etielle zinckenella – ordinul Lepidoptera, fam. Tortricidae).
Combaterea acestora se realizează prin aplicarea unor măsuri agrotehnice – asolamentul și rotația culturilor, de obicei cu cereale păioase, iar semănatul să se facă cât mai timpuriu.
Tratamente chimice – prăfuirea culturilor atacate la începutul apariției gărgărițelor cu produse din gama: Duplitox, Detox, Heclotox.
1.3.6 [NUME_REDACTAT] se recoltează când păstăile din treimea de jos a plantei sunt galbene-brune, au semințe tari, păstăile de mijloc sunt galbene, iar cele superioare încă verzi. Recoltatul se poate realiza mecanizat cu combina direct în lan sau în două etape: se taie plantele (cu coasa sau cositori mecanice) și rămân pentru uscare în brazde sau se adună în poloage; după uscare se treieră direct în câmp cu combina sau se transportă la batoze reglate ca și pentru alte leguminoase.
Întârzierea recoltării produce poate cauza pierderi din cultură prin scuturare.Se va evita recoltarea pe timp de ploaie, deoarece semințele iși pot pierde anumite proprietați valoroase din punct de vedere economic.
1.3.7 [NUME_REDACTAT] de producție medie a lintei este cuprinsă între 1000 kg – 1500 kg/ha si chiar mai mare in condiții optime de climă și sol. La noi în țară producțiile au variat între 600 – 900 kg/ha cea mai mare producție înregistrată este de 1200 kg/ha. Producțiile medii pe țară sunt foarte scăzute și variază mult de la un an la altul. În general, aceste producții sunt în jur de 750 kg/ha.
Mari recolte s-au obținut in SUA 1150 kg/ha, Franța 1770 kg/ha. Conform FAOSTAT (2008), producția medie mondială în anul 2008 a fost de 1005 kg/ha.
CAPITOLUL 2
CARACTERIZAREA CADRULUI NATURAL
2.1 Așezarea geografică a unitații
[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este o unitate cu o funcționalitate multiplă, aceasta asigură baza tehnică și materială pentru integrarea învățământului superior agricol în cercetare și producție.Din punct de vedere fizico-geografic teritoriul face parte din compartimentul sudic al [NUME_REDACTAT], denumit [NUME_REDACTAT] Inferioare și a Bahluiului, fiind situat în extremitatea sudvestică a acestei untăți natural, după cum se observa din figura 2.1.
Ferma are o suprafață de 133 ha ce se încadrează între coordonatele geografice 4705'-4710' latitudine nordică și 2728' – 2733' longitudine estică.
Figura 2.1 – Așezarea geografică a unitații
Sursa: https://www.google.ro/maps/search/Ferma+Ez%C4%83reni
[NUME_REDACTAT] sub aspect administrativ aparține comunei Miroslava din județul Iași și se învecinează cu următoarele unități:
– la nord, cu terenurile [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ciurea și S.C. Miroslava S.A.;
– la vest, cu S.C. Miroslava S.A.;
– la est, cu S.C. Miroslava S.A. și cu Stațiunea de [NUME_REDACTAT] Iasi;
– la sud, cu S.C. Miroslava S.A. și lacul Ezăreni.
După cum se poate observa din figura 2.1 unitatea se află în vecinătatea orașului Iași. În raport cu municipiul Iași, [NUME_REDACTAT] se află în partea sudvestică, la o distanță medie de 15 km de șoseaua Iași-Voinești și la o distanță de aproximativ 20 km față de Universitatea de [NUME_REDACTAT] și de [NUME_REDACTAT] Iași.
În cadrul unității există pe lângă sectorul de producție și un sector experimental, unde disciplinele Fitopatologie, Agrotehnică, Genetică, urmăresc stabilirea unor tehnologii noi, verifică comportarea unor soiuri și hibrizi față de bolile, dăunătorii și condițiile de climă din zonă.
[NUME_REDACTAT] dispune de o bună și diversificată bază tehnico-materială,alcătuită din tractoare și mașini agricole folosite la executarea diferitelor lucrări.
2.2 Geomorfologia si hidrologia
Relieful actual al teritoriului fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic general al [NUME_REDACTAT], caracterizat printr-o suprafață vălurată, cu interfluvii colinare și deluroase, sub formă de platouri joase ale căror altitudini se repetă.
Cea mai mare parte din suprafața fermei cuprinde platouri largi cu altitudini medii de 100-140 m și pante de 2-4 %, platouri mărginite de versanții cu pante maxime de 10-16 %. Altitudinea cea mai mare este de 170 m ([NUME_REDACTAT]) iar cea mai mică de 60 m, aparține văii [NUME_REDACTAT].
Teritoriul fermei cuprinde formațiuni geologice aparținând Sarmațianului mediu, constituite în principal din argilă și marnă la care se mai adaugă depozitele cuaternare formate din aluviuni argilo-nisipoase, nisipuri, prundișuri și luturi loessoide în lungul văilor.
Pe toți versanții se pot vedea consecințele proceselor geologice din timpul eroziunii, a surpărilor și a alunecărilor, care modifică într-un ritm accelerat profilul microreliefului.
Rețeaua hidrografică este reprezentată prin câteva forme depresionare, care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafață din urma ploilor mari sau la topirea zăpezilor.
Cel mai important curs de apă cu debit permanent este pârâul Ezăreni, afluent al pârâului Nicolina.
Apele freatice se găsesc la adâncimi variabile, în strânsă legătură cu condițiile de relief și litologice. Astfel, pe văile înguste apar la un metru sau până la 1,5 metri, pe versanți la 3-10 metri, iar pe interfluvii la adâncimi mai mari de 10 metri.
Alimentarea emisarilor este datorată ploilor și parțial apelor subterane. Turbiditatea apelor este foarte ridicată, peste 300 mg/l în perioadele de viitură, iar mineralizarea între 100-150 mg/l.
[NUME_REDACTAT] are o lungime de aproximativ 3 km și o adâncime ce variază între 0,5-3 m, fiind folosit pentru piscicultură și ca sursă de irigații.
La circa 10-20 m deasupra văilor apare o linie de izvoare dintr-un strat freatic ce stă pe depozite de argilă saliferă. Apele sunt în general alcaline și dure, contribuind la declanșarea alunecărilor de teren.
2.3 Caracteristici pedoclimatice
2.3.1 [NUME_REDACTAT] punct de vedere al condițiilor climatice, unitatea este caracterizată printr-un climat temperat continental moderat, cu ierni friguroase și umede, cu temperatura celei mai reci luni sub -3C, iar temperatura celei mai ridicate luni 23-25C.
Indicele de ariditate are valori cuprinse între 26-30C corespunzător condițiilor climatice din silvostepă.
2.3.1.1 Regimul termic
Zona geografică a Iașului se caracterizează printr-un climat temperat cu particularități determinate sub influența climatului stepei rusești.
[NUME_REDACTAT] face parte din regiunea geografică caracterizată prin climat boreal, cu ierni friguroase și geroase, cu temperature de – 33 și cele mai călduroase luni de 25 – 27 .
Temperatura medie multianuală este de 9,4. Temperatura maximă absolută a fost de
40,2 în luna iulie a anului 1909, iar minima absolută a fost -30,6 înregistrată în luna ianuarie a anului 1997.
Primul îngheț are loc de obicei în jurul datei de 15-20 octombrie iar ultimul la 10-20 mai. Depășirea pentru prima dată a temperaturii de 0are loc în preajma datei de 25-28 februarie, iar coborârea temperaturii sub această valoare apare de la 1-5 decembrie.
Temperaturile de peste 5 încep în jurul datei de 15-20 martie și durează până aproape de 5-10 noiembrie.
Suma gradelor de temperatură activă este de 3000 cu 90-95 de zile cu temperatură de maxim 25 și aproximativ 30 zile cu temperature de peste 30
Conform datelor din tabelul 2.1 temperaturile medii ale lunilor din sezonul cald (mai-iulie) au depășit media multianuală, fapt ce indică relativ fenomenul de secetă atmosferică, însă plantele de linte se adapteză bine la condițiile de temperatură.
Tabelul 2.1
Regimul termic al anului agricol 2013 la [NUME_REDACTAT] Iași
2.3.1.2 Regimul pluviometric.
Teritoriul fermei Ezăreni este intersectat de izohieta de 55 mm, media multianuală la [NUME_REDACTAT] Iași fiind de 535,1 mm.
Valoarea medie a precipitațiilor anuale cu asigurarea de 80 % este de peste 380 – 480 mm, iar în 50 % din cazuri cantitatea anuală de precipitații depășește 500 mm. Cea mai mare parte a precipitațiilor cad sub formă de ploi, cu excepția intervalului 23-XII – 23-III când de obicei, se prezintă sub formă de lapoviță sau ninsoare.
Conform datelor prezentate în tabelul 2.2 repartizarea precipitațiilor este neuniformă și se diferențiază în funcție de anotimp:
Primăvara 20-27%;
Vara 31-42%;
Toamna 11-29%;
Iarna 13-22%.
Există cazuri în care cantitatea totală anuală de precipitații este excedentară, dar datorită repartizării neprielnice a precipitațiilor anul poate fi considerat secetos.
Un fenomen periculos care se întâlnește este grindina care, cade vara și provoacă pagube foarte mari prin micșorarea densității plantelor. De asemenea, plantele lovite de grindină sunt expuse atacului de boli și dăunători.
Tabelul 2.2
Regimul pluvimetric (mm) în anul agricol 2013 la [NUME_REDACTAT] Iași
2.3.1.3 Alte elemente climatice: vânturile, lumina și nebulozitatea
Durata de strălucire a soarelui este de circa 2000 – 2150 ore pe an. Lunile cu cea mai lungă durată de strălucire sunt în ordine descrescândă: iulie, august, iunie. Durata cea mai redusă de strălucire a soarelui se înregistrează în anotimpul de iarnă, în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie.
Numărul mediu al zilelor cu cer senin este de 160, cu cer noros de 115 iar cele cu cer parțial acoperit de 144.
Nebulozitatea medie este de 6 ore, cu amplitudine medie anuală de 3-5 ore. Nebulozitatea mică o au lunile: iunie și iulie, cea mai mare valoare a nebulozității înregistrându-se în lunile de iarnă.
Regimul eolian este dominat de mișcarea maselor de aer de la NV și N iarna și de la SE primăvara și vara.
Iarna, dinamica atmosferică se caracterizează prin preponderența vânturilor de la N-V și N cu o viteză medie de 2,8 m/s. În anotimpul cald, vânturile au direcția S și SE și o viteză de 2,1 m/s. Vânturile cu o viteză de 2,5 m/s au o frecvență medie de 78%, având un efect puternic asupra evaporării apei din sol.
În general, frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului. Aceste vânturi de origine continental atrag după ele ierni în general friguroase, mai ales în lunile de la începutul anului.
2.3.2 [NUME_REDACTAT] teritoriul fermei Ezăreni, sub acțiunea complexă a factorilor pedogenetici, s-au format următoarele tipuri de sol: cernoziomul cambic tipic, cernoziomul cambic, solul aluvial molic și lăcoviștile salinizate.
Cernoziomul cambic tipic lutos, format pe depozite loessoide și luturi, are următoarea secvență morfologică, Am-A/B-Bv-Cca.
După cum se observă din tabelul 2.3 reacția este slab acidă către neutră (pH 6,6 – 6,9) în orizontul Am și crește până la 8,5 în orizontul Cca. S-a format pe platouri și versanți slab înclinați, reprezentând tipul de sol cu arealul cel mai mare de răspândire în cadrul fermei.
Cernoziomul cambic, moderat erodat, luto-argilos, foarte profund, format pe depozite loessoide are secvența morfologică Am-A/B-Bv-Cca. Solul are o reacție neutră – slab alcalină
(pH 6,9-8,4). Conținutul în humus este mijlociu (2,78 g%), media în azot total, 0,198 %, foarte slab aprovizionat în fosfor mobil (1,2 mg%), mijlociu aprovizionat în potasiu mobil (11,7 %). Ocupă versanți cu pante mici (3-5%), caracterizați prin climat mai arid decât împrejurimile. Fracțiunile granulometrice, conținutul în humus și CaCO3 și valoarea pH, sunt redate în tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
Caracteristicile agrochimice ale cernoziomului cambic
Experiența s-a amplasat pe un cernoziom cambic format pe depozite loessoide, cu textură luto-argiloasă și fertilitate mijlocie spre bună, cu un conținut moderat în humus, relativ ridicat în azot total, mediu aprovizionat în fosfor mobil, bine aprovizionat în potasiu și cu reacție slab acidă spre neutră.
2.3.3 [NUME_REDACTAT] din punct de vedere geobotanic teritoriul fermei se încadrează în formațiunea floristică de silvostepă, situată la zona de contact dintre limita nordică a bazinului păduros din [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] și Bahluiului. Acest fapt explică prezența unor elemente specifice stepei și silvostepei, caracterizate printr-o vegetație ierboasă xeromezofilă completată de prezența unor păduri de stejar.
Pe versanții înclinați și însoriți se întâlnesc asociații în care specia dominantă este Festuca valesiaca, însoțită de alte specii xerofile și xeromezofile reprezentate prin Stipa capillata, Stipa lessingiana, Agropyron pectiniforme, Medicago falcata, Medicago lupulina, Centhaurea sp. Pe versanții mai slab înclinați, cu regim mai favorabil de apă se întâlnesc asociații de Festuca pseudovina, însoțit ă de speciile Lotus corniculatus și Artemisia pectiniforme, Lolium perenne, Poa pratensis, Trifolium repens cu valori furajere destul de ridicate. Vegetația ruderală este reprezentată de speciile Cardus achantoides, Cardus mutans și
Eryngium planum.
În componența pădurilor din această zonă întâlnim stejarul (Quercus robur), carpenul (Carpenus betulus), ulmul (Ulmus campestris), teiul (Tillia cordata) și frasinul (Fraxinus excelsior). Dintre arbuști, mai răspândiți în zonă sunt: alunul (Corylus avelona), cornul (Cornus mas), porumbarul (Prunus spinosa), măceșul (Rosa canina).
În culturi, cele mai frecvente buruieni sunt: Setaria glauca, Sinapis arvensis, Convolvulus arvensis, Capsella bursa pastoris și Armaranthus retroflexus.
2.4 Concluzii asupra cadrului natural
[NUME_REDACTAT] se află într-o zonă cu climat temperat continental moderat, caracterizat prin ierni friguroase și umede, veri călduroase, vânturi ce bat neregulat și precipitații repartizate neuniform pe parcursul perioadei de vegetație. Brumele și înghețurile pot apărea primăvara până la 13 mai, iar toamna după 15 septembrie. Tipul de sol predominant este cernoziomul, format pe depozite loessoide, fertil și favorabil pentru culturile agricole din zonă.
Având în vedere condițiile pedoclimatice existente în regiunea Iași, rezultă că ferma Ezăreni se încadrează în zona favorabilă II a culturii porumbului și este considerată ca zonă favorabilă pentru cultura lintei.
CAPITOLUL 3
ASPECTE BIOLOGIGE,GENETICE SI AMELIORAREA LINTEI
3.1 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. (1998) lintea face pante din tribul Vicieae, genul Lens, care cuprinde numeroase specii. Cultivată, este specia Lens esculenta Moench (Sin. Ervum lens L.,Lens esculenta Medich etc.), care se împarte în:
– Lens esculenta ssp. Macrosperma (plante de 40 – 70 cm și bobul de 6 – 9 mm diametru, lintea mare cu centrul de origine în zona orientălă a bazinului mediteranean, cu hil alungit,cotiledoane galbene-verzui,verzui- marmorate sau cu pete);
– Lens esculenta ssp. microsperma (plante de 20 – 40 cm și bobul de 2-4 mm diametru, lintea mică, cu centrul de origine în Asia occidentălă, caracterizată prin boabe mici, cu hil rotunjit, cotiledoane de culoare galbenă, neagră-verzuie, cenușie, roșiatică sau aspect marmorat.).
Fiecare subspecie cuprinde mai multe varietăți. Se cultivă biotipuri din ssp. macrosperma var.numularia, care are semințe verzi gălbui, rar marmorate și cotiledoane galbene.
[NUME_REDACTAT] s-a cultivat din ssp macrosperma atat soiurile autohtone (Iasi 9,Vinga) cât și l soiuri rusești precum Dâmceataia, Petrovskaia 4/105, care din păcate, nu se mai cultivă la ora actuală.
Din ssp microsperma s-a cultivat soiul “Oana” , a cărei puritate biologică este menținută de Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași.
Dupa lungimea perioadei de vegetație soiurile de linte cultivate în Romania sunt:
Timpurii 65-70 zile
Semitimpurii 70-80 zile
Semitârzii 80-90 zile
Târzii peste 90 zile
3.2 Aspecte biologice
Lintea este o plantă ierboasă ,anuală.Rădăcina este de tipul II, pivotantă, cu adâncimea de patrundere în sol până la 60-70 cm.
Tulpina este scundă (20 – 70 cm), ramificată, striată și firavă.
Frunzele sunt paripenate, terminate cu cârcei, având 3 – 7 perechi de foliole lungi de 1 – 2 cm, înguste, iar stipelele înguste și mici.
Florile sunt grupate câte 2 – 4 în raceme, sunt de culoare albă, cu stindardul albăstrui. Înflorirea începe la circa 50 de zile de la răsărire (2/3 din perioada de vegetație), polenizarea este autogamă, alogamia nefiind exclusă.
Păstaia este rombică sau ovală (10 – 15 mm lungime; 5 – 10 mm lățime) și conține 1 – 3 semințe. Unele păstăi sunt dehiscente sau se desprind ușor de pe plantă, producând pierderi.
Sămânța are forma unei lentile biconvexe, mărimea este în funcție de subspecie (MMB 25 – 70 g si MH între 72-85 kg) și are culori diferite. Pe plan mondial mai răspândită este ssp. macrosperma – var. numularia, din care s-au obținut diverse soiuri.
3.3 Ereditatea caracterelor genetice
Cercetările genetice efectuate la linte cu privire la transmiterea ereditară a unor caractere principale sunt destul de reduse. Înca din 1928, după studii, s-a constatat că transmiterea unui caracter simplu, precum culoarea cotiledonului se realizează mendelian.
După acest studiu cercetătorii au stabilit dominanța mai mare a culorii maro a cotiledonului față de cea galbenă. După ani, alți savanți au stabilit că și culoarea verde sau cea cea cu pete roșii a cotiledonului este dominantă față de culoarea galbenă deschisă ([NUME_REDACTAT],1984)
Semințe cu mărime intermediara au rezultat prin hibridarea formelor cu sămânță mare cu forme cu sămânță mică în generațiile F1 și F2.
În ceea ce privește culoarea frunzelor, la linte se întâlnesc genotipuri de culoare verde închis, verde sau verde gălbui.
Studiind transmiterea culorilor în generațiile F1 și F2 s-a constatat dominața mai mare a culorii violacee față de cea albă, acest caracter având o ereditate de tip mendelian.
După numeroase studii cu privire la interacțiunea dintre genotip și condițiile de mediu în exprimarea fenotipică a capacității de producție, cercetătorii au ajuns la concluzia că marea
majoritate a soiurilor și liniilor studiate au prezentat o mare instabilitate a capacitații de producție, instabilitate datorată modificărilor condițiilor de mediu.
Transmiterea rezistenței la boli și dăunători se face ereditar, folosind ca sursă de rezistență în ameliorarea acestei insușiri soiuri mai rezistente din Afganistan si India.
Studiind ereditatea rezistenței la atacul daunătorilor s-a constatat că soiurile din cadrul ssp microsperma sunt rezistente la atacul gărgariței dungate (Sitona lineatus) decât soiurile din ssp macrosperma.
3.4 Variabilitatea unor caractere și insușiri
În cadrul specie Lens esculenta Moench principalele caractere ereditare calitative și cantitative au amplitudinea de variație mijlocie și mare, de unde rezultă că la nivel de specie aceste caractere au un grad ridicat de variabilitate.
Variabilitatea unor caractere cantitative la câteva soiuri de linte a fost studiată și in Romania ([NUME_REDACTAT].,1984)
Geneticieni din Asia au studiat variabilitatea a șase caractere la 30 de linii de linte din ssp microsperma, și au obținut coeficienți de variabilitate mijlocii pentru înălțimea plantei, numărul de zile până la înflorit și coeficienți de variabilitate mari și foarte mari pentru numărul de păstăi pe plantă și producția de semințe pe plantă, ceea ce denotă că în cadrul ssp microsperma există genotipuri valoroase care pot fi selectate sau pot fi folosite în procesul de hibridare.
În urma cercetărilor efectuate s-au stabilit patru tipuri de bază privind culoarea seminței galben deschis, albastru, marmotate și pestrițe. Un anumit număr de genotipuri nu a putut fi inclus in niciunul din tipurile amintite și anume genotipuri cu semințe albe, maronii sau negre.
Privitor la mărimea seminței, genotipurile existente s-au grupat în patru categorii de semințe: mică, medie, mare, foarte mare, ponderea cea mai mare s–a îndreptat către semințele de dimensiuni mici.
Kumat M și colaboratorii (1977) săi au studiat variabilitatea unor caractere fiziologice precum rezistența la boli și dăunatori, rezistența la secetă, durata perioadei de vegetație la o colecție de soiuri și populații. Aceștia au identificat în materialul cercetat genotipuri valoroase, caracterizate prin rezistența la toți factorii nefavorabili de mediu și perioadă de vegetație scurtă.
Compoziția chimică a semințelor variază în limite foarte mari. Malhotra si colaboratorii (1982) săi au studiat variabilitatea acestui caracter determinând procentul de proteină brută, substanțe minerale, grăsime, celuloză brută, stabilînd și corecțiile dintre ele. Confom rezultatelor
procentul de proteină a variat între 21,32% și 23,46%, iar cel de substanțe minerale între 2,24% și 2,85%.
Ponderea în grăsimi a variat între limitele 1,48% și 1,82% și procentul de celuloză brută a fost cuprins între 4,90% și 5,33%.
Totalitatea studiilor efectuate din diferite țări la un număr mare de soiuri și populații locale cu privire la variabilitatea unor caractere cantitative și calitative denotă existența unor surse valoroase de gene care pot fi folosite în procesul de ameliorare a lintei.
3.5 Corelațiile dintre caractere si insușiri
Numeroși oameni de știință au cercetat cu amploare corelațiile determinate genetic dintre diferite caractere cantitative și calitative la linte, precum și contribuția acestora la realizarea producției.
Todorov I.I (1972) și colaboratorii săi, în urma cercetărilor efectuate in Bulgaria au ajuns la concluzia că producția de semințe este corelată pozitiv cu înălțimea plantei, suprafața foliară,numărul de păstăi, greutatea semințelor și cantitatea de proteină brută, fiind însă corelată negativ cu durata perioadei de vegetație și cu durata perioadei de înflorit la maturitatea deplină.
O importanță deosebită în procesul de ameliorare îl reprezintă și înterdependența complex dintre caractere, aspect studiat cu ajutoul coeficienților Path de mai mulți cercetători și folosit de către amelioratori pentru a pune în evidență împortanța ereditabilității și a corelațiilor în aplicarea selecție indirect.
Analizând coeficienții Path pentru producția de semințe s-a constatat că acest caracter se află în corelație pozitivă cu înălțimea plantei, numărul de ramificații secundare, lungimea păstăii și în corelație negativă cu numărul de ramificații primare, numărul de păstăi pe plantă și mărimea seminței.
3.6 [NUME_REDACTAT] esculenta Moench prezintă în celulele somatic 2n=14 cromozomi,iar în celulele sexual n=7 cromozomi,numărul acestora fiind constant la diferite specii ale genului Lens.
[NUME_REDACTAT] E.(1976) cromozomii la linte se dipun astfel:
Cromozomul I are lungimea de 14,34 µ ,este de tipul submetacentric;
Cromozomul II are lungimea de 13,21 µ,este de tipul submetacentric;
Cromozomul III are lungimea de 13.00 µ,este de tipul submetacentric;
Cromozomul IV are lungimea de 12,95 µ,este de tipul metacentric;
Cromozomul V are lungimea de 10,95 µ,este de tipul acrocentric;
Cromozomul VI are lungimea de 9,80 µ,este de tipul acrocentric;
Cromozomul VII are lungimea de 8,80 µ,este de tipul acrocentric.
3.7 Ameliorarea lintei
3.7.1 Materialul inițial de ameliorare
În lucrările de ameliorare a lintei se folosesc ca material inițiale specii, varietăți botanice, soiuri și populații locale.
[NUME_REDACTAT],care cuprinde mai multe specii, din care cea mai cunoscută în producție și lucrările de ameliorare este specia Lens culinaris Medich, care cuprinde două subspecii diferențiate prin mărimea semințelor și talia plantelor: ssp macrosperma ,respectiv ssp microsperma.
Exista însă și patru specii sălbatice:Lens negricans,Lens orientalis,Lens ervoides,Lens notbreti.Incrucișând indivizi aparținând diferitelor specii s-a ajuns la concluzia că Lens orientalis este specia de origine pentru toate celelalte specii de linte.
3.7.2 Obiectivele ameliorării
Principalele obiective de ameliorare la linte sunt: ameliorarea capacității de producție, ameliorarea calității, ameliorarea precocității, ameliorarea rezistenței la boli și dăunători, a rezistenței la ger, la secetă, cădere și scuturare.
3.7.3 Ameliorarea capacității de producție
Capacitatea de producție este cel mai important obiectiv al ameliorării fiind determinat de numărul de plante fertile pe metrul pătrat și de anumite elemente de productivitate precum:
numărul de păstăi pe plantă, numărul de semințe în păstaie și pe plantă, numărul de ramificații primare și secundare, greutatea semințelor pe plantă.
Producția obținută la linte este de 900 – 1200 kg/ha. Prin lucrările de ameliorare existând posibilitatea să se obțină producții de până la 1600 kg/ha. Din studii s-a observat că soiurile aparținând ssp microsperma sunt mai productive decât cele aparținând ssp macrosperma.
Capacitatea de producție se află în corelație pozitivă cu portul erect al plantei, rezistența la cădere și scuturare.
La plantele de linte, capacitatea de producție se poate realize prin hibridare sau mutageneză, prin selecție individuală.
3.7.4 Ameliorarea calității
Caracteristicile ce determină calitatea boabelor de linte sunt: conținutul în proteină, hidrați de carbon, grăsimi,procentul de tegumentare și capacitatea de fierbere.
Boabele de bună calitate trebuie să fie întregi, să aibă un aspect plăcut,un conținut peste 26% proteină brută în care să predomine aminoacizii: acidul glutamic, lizina, leucina, metionina, triptofan, iar procentul de hidrați de carbon trebuie să fie de cel puțin 3.5%.
La semințele de bună calitate procentul de coji trebuie să reprezinte 8,15%, iar timpul de fierbere să fie de 23-27 minute.
Ameliorarea însușirilor calitative la linte se poate realiza prin selecție individuală în cadrul soiurilor și populațiilor locale, iar pentru mărirea procentului de proteină brută prin hibridare și mutageneză.
3.7.5 Ameliorarea precocității
Lintea manifestă o rezistență sporită la secetă cu condiția ca aceasta să nu intervină în fenofaza de înflorire a plantelor deoarece determină un grad ridicat de sterilitate al păstăilor, diminuând foarte mult recolta. Pentru a evita acest aspect, în condițiile din țara noastră se impune ca obiectiv ameliorarea acestei însușiri prin crearea de soiuri mai precoce care să poată folosi eficient precipitațiile din lunile mai-iunie și să ajungă la maturitate în lunile iunie-august când apere cel mai frecvent seceta și temperaturile ridicate.
[NUME_REDACTAT], aclimatizat în Moldova,cu o perioadă de vegetație de 70-75 zile, ajunge la maturitate, în anii normali în perioada iulie-august când se instalează seceta și realizează producții bune.
În anii cu secetă, fenofaza de înflorire-fructificare coincide cu perioada secetoasă ceea ce provoacă o reducere a producției cu 60-70%.
Ameliorarea precocității se poate realiza prin selecție individuală, hibridare și mutageneză.
3.7.6 Ameliorarea rezistenței la boli si dăunători
Principalele boli întâlnite la cultura lintei sunt:
– fuzarioza (Fusarium oxiosporum f. sp. Lentis);
– mucegaiul cenușiu (Botrytis vulgaris);
– rugina (Uromyces viciae cracae).
Dintre acestea, pagubele cele mai însemnate sunt produse de fuzarioză. Boala se manifestă la început prin decolorarea frunzelor, fiind urmată de uscarea și căderea acestora. Când
atacul este intens, sistemul radicular este complet distrus, baza tulpinii este maronie, iar cultura de linte este compromisă.
Ameliorarea rezistenței la boli la cultura lintei se realizează prin hibridare și prin selecție individuală în cadrul populațiilor locale.
Principalii daunători ai lintei sunt:
– gărgărița semințelor de linte ( Bruchus lentis);
– gărgărița dungată a frunzelor de mazăre (Sitona lineatus);
– molia păstăilor de soia (Etiella zinkenella).
Dintre acestea, pagubele cele mai însemnate sunt produse de gărgărița dungată, Sitonia lineatus.Rezistența la acest daunător se realizează indirect prin creare de forme cu ritm rapid de creștere, pentru ca ciclul biologic al dăunătorilor să nu coincidă cu fazele critice ale plantei.
Ameliorarea rezistenței la dăunători se realizează prin selecția individuală simplă și prin hibridare.
3.7.7 Ameliorarea rezistenței la cădere, scuturare
Recoltarea mecanică a lintei se poate înregistra cu pierderi mari datorită slabei rezistențe la cădere și scuturare. Acest aspect poate apărea fie datorită creșterii abundente a plantelor, fie datorită întârzierii recoltatului, Căderea plantelor poate fi cauzată și de o îmburuienare excesivă a lanului, de diametrul redus al tulpinii, precum și de prezența unui număr mare de ramificații primare.
Ameliorarea acestor caracteristici mecanice se poate realize prin selecție individual simplă, hibridare încrucișată sau prin mutageneză.
3.7.8 Ameliorarea rezistenței la secetă și temperaturi scăzute
Ameliorarea rezistenței la secetă și temperaturi scăzute prezintă importanță deoarece în țara noastră perioada de secetă coincide uneori cu fenofaza de înflorit-fructificare-maturare a semințelor, iar în primăvară există riscul distrugerii plantelor datorită înghețurilor târzii, când temperatura coboară sub -6 °C.
Cu toate că lintea este o plantă rezistentă la secetă, dacă lipsa apei în fenofazele de înflorit-fructificare-maturare este însoțită de temperaturi ridicate care se mențin o perioadă îndelungată, se înregistrează un procent ridicat de flori avortate și de boabe șiștave.Din aceste considerente se impune crearea unor soiuri rezistente la secetă, cu o perioadă de vegetație scurtă, care să
germineze ușor la temperaturi coborâte și să reziste la aceste temperaturi în primele faze de vegetație.
Ameliorarea acestor caracteristici fiziologice la linte se realizează prin selecție individuală simplă, hibridarea încrucișată sau prin mutageneză.
3.7.9 Metode de ameliorare
Metodele de ameliorare cele mai des utilizate la linte sunt selecția și hibridarea.
Metoda de selecție
La cultura de linte, selecția se aplică in masă la materialul inițial, heterogen. Metoda se aplică pentru obținerea de sămânță elită de linte.Cea mai potrivită metodă este
cea a selecției individuală care se aplică după aceiași schemă general ca la grâu sau ca la alte plante autogame. Selecția individuală a fost folosită pentru obținerea multora din soiurile actule de linte.
Metoda de hibridare
În momentul de fața cea mai utilizată metodă de ameliorare este cea a hibridării sexuate. Se aplică atât hibridarea apropiată cât și hibridarea îndepărtată,și anume interspecifică.
PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII
CAPITOLUL 4
MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODE DE CERCETARE
4.1 Materialul biologic
Pentru efectuarea cercetărilor s-au folosit patru soiuri care au avut în ambii ani o bună capacitate de producție și o rezistență bună la boli și dăunători. Trei din aceste soiuri aparțin ssp microsperma (Oana, Gornostepnaia, Nazaret) și unul aparține ssp macrosperma (Canadian).
[NUME_REDACTAT] este un soi creat prin mutageneză în anul 1986 de către prof Dr.[NUME_REDACTAT], fiind selectat din liniile mutante extrase din soiurile Anicia ( de origine franceză). Face parte din varietatea vulgaris. Perioada de vegetatie este de 70-75 zile, este un soi destul de rezistent la boli si dăunători, la secetă și destul de sensibil la cădere. Semințele sunt de culoare verde-marmorat, cu un diametru de 3-4 mm și MMB 32-35 g. Conținutul în proteină brută este de 28-30%.
[NUME_REDACTAT], de origine din ex-URSS, aparține var.variabilis. Perioada de vegetație este de 75-80 zile. Soiul are o bună rezistență la boli, cădere și secetă având o talie de 40 cm. Semințele au culoare maron-roșiatică ,diametrul de 3-4 mm și MMB 35-40 g. Procentul de proteină brută este de 29,7-30,4%.
[NUME_REDACTAT] este un soi de originar din Nazaret, Israel, aclimatizat în ultimii ani la Facultatea de Agricultură din Iași din cadrul USAMV Iași. Perioada de vegetație este de 70-75 zile, talia plantelor este in medie de 45 cm, semințele au o culoare galbena-verzuie, diametrul 3-4 mm, cu MMB de 35-40 g. Soiul prezintă o bună rezistență la secetă, cădere, boli și dăunători.
[NUME_REDACTAT], face parte din colecția existent la disciplina de Genetică. Are o perioadă de vegetație de 80-90 zile, este sensibil la secetă și scuturare, rezistență medie la boli și dăunători. Înălțimea medie a plantelor este de 47cm, diametrul este de 5-6 mm, semințele de culoare verde-gălbuie și MMB de 60-65 g. Procentul de substanțe proteice brute este de 26,5-28,5 %.
În culturile comparative realizate în cadrul [NUME_REDACTAT], soiurile din ssp microsperma au avut o capacitate de producție cuprinsă între 1400 și 1600 kg/ha, iar cele din ssp,macrosperma o producție cuprinsă între 600-900 kg/ha.
4.2 Metode de lucru folosite în câmp
S-au realizat experiențe cu cele patru soiuri de linte în cadrul laboratorului de Genetică vegetală a Facultății de [NUME_REDACTAT], în câmpul experimental al disciplinei, de la [NUME_REDACTAT], în anii 2012-2013.
Experiențele au fost aranjate după metoda blocurilor randomizate, în trei repetiții, pentru a putea interpreta rezultatele prin analiza varianței.
Semănatul în câmpul experimental s-a realizat în epoca optimă (în jurul perioadei datei de 1-7 aprilie). Plantele au fost semănate la o distanță de 4-5 cm între ele și 15 cm între rânduri.
S-au recoltat la întâmplare câte 50 de plante din fiecare variantă, la care s-au analizat și realizat măsurători cu privire la:
Talia plantelor;
Numărul de ramificații per plantă;
Numărul de păstăi per plantă;
Numărul de semințe per plantă;
Greutatea semințelor per plantă;
În câmpul experimental s-au făcut observații privind unifomitatea răsăritului, măturării plantelor, rezistența la boli, dăunători,cădere și scuturare iar în final la recoltare, s-a determinat durata perioadei de vegetație.
S-au efectuat lucrări de întreținere specific culturii lintei,pentru a menține câmpul experimental curat de buruieni.
4.3 Metode de lucru folosite în laborator
În laborator s-au realizat măsurătorile și analizele caracterelor morfologice (talia plantelor, numărul de ramificații per plantă, numărul de păstăi per plantă, numărul de semințe per plantă, greutatea semințelor per plantă).la câte 50 de plante, extrase la întâmplare, din fiecare soi și repetiție, deci în total 150 de plante din fiecare soi.
Rezultatele au fost prelucrate statistic pentru a determina anumite valori biometrice
folosindu-se biometrică cu șiruri de variație:
Media aritmetică () și eroarea sa ( );
Media aritmetică se calculează cu formula:
=Abi în care
A – media probabilă a șirurilor de variație;
b – factor de corecție;
i – intervalul de clasă din cadrul șirului de variație.
Varianța s-a calculate cu formula:
= în care :
f – frecvența indivizilor în fiecare clasă de mărime;
a – abaterea celorlalte variante față de media probabilă (A);
n – numărul de indivizi din fiecare clasă;
i – intervalul de clasă.
Abaterea standard,s-a calculat cu formula:
s
Coeficientul de variabilitate (s%),s-a calculat cu formula:
s% = în care:
s – abaterea standard;
– media aritmetică;
Gradul de variabilitate se interpretează în funcție de valorile lui s%:
0-10% variabilitatea este mică;
10-20% variabilitatea este mijlocie;
20-40% variabilitatea este mare;
40% variabilitatea este foarte mare.
Eroarea mijlocie a mediei aritmetice se calculează cu formula:
= în care:
s – abaterea standard;
n – numărul de indivizi din proba medie.
Coeficientul de corelație (r),s-a calculate cu formula:
r = în care:
f – frecvența indivizilor;
a – abaterea celorlalte variante față de media probabilă;
n – numărul de indivizi din proba medie;
b – factori de corecție;
s – abaterea standard;
i – intervale de clasă.
Coeficientul de corelație dintre caractere are valori cuprinse între +1 și -1:
r=-1 corelația este negativă perfectă;
r=0 corelația lipsește;
r=+1 corelația este pozitivă perfect.
Aceste trei valori -1,0 și +1 nu există in natura (se obțin doar în modele matematice).
CAPITOLUL 5
REZULTATELE OBȚINUTE ȘI INTERPRETAREA LOR
Ameliorarea plantelor are ca principal obiectiv determinarea prin metode și tehnici specifice, creșterea intensității de exprimare fenotipică a unor caractere calitative valoroase, în cazul lintei: caractere morfo – fiziologice precum înălțimea plantelor, numărul de ramificații pe plantă, numarul de păstăi, numărul de semințe pe plantă, greutatea semințelor pe plantă , rezistența la boli, la dăunători, la cădere, la scuturare,
Pentru ca aceasta să fie posibilă trebuie să se studieze variabilitatea ansamblului de caractere a soiului sau a liniei obținute. Variabilitatea fenotipică este rezultatul modificărilor genotipice și a modificărilor provocate de condițiile de mediu.
Lintea fiind o plantă autogamă, variabilitatea ansamblului de caractere este determinată în mare măsură de acțiunea factorilor de mediu.
5.1 Variabilitatea inalțimii plantelor
Studiul variabilității înălțimii plantelor la linte, prezintă o importanță deosebită datorită mecanizării totale a tehnologiei de cultivare, drept urmare plantele trebuie să prezinte o talie ce să confere o mare rezistență la cădere și scuturare.
Datele obținute sunt reprezentate în tabelul 5.1, unde se observă că înălțimea plantelor la soiurile de linte studiate a fost cuprinsă între 36,7 cm la soiul Oana, valoarea cea mai mică și 50,3 cm la soiul Canadian care a înregistrat valoarea cea mai mare.
Valorile coeficienților de variabilitate s-au situate între 7,6% la soiul Gornostepnaia și 14,4% la soiul Canadian, demonstrând faptul că soiul Gornostepnaia are o variabilitate mică și soiul Canadian o variabilitate mijlocie. De astfel și diferența soiului Canadian față de martor în privința înălțimii plantelor este foarte semnificativă.
[NUME_REDACTAT] înregistrează fața de martor, o diferență foarte semnificativă a acestui caracter.
Tabelul 5.1
Variabilitatea înălțimii plantelor la soiurile de linte studiate în anul 2013,în
condițiile [NUME_REDACTAT] Iași
DL 5%=2,61 DL1%=5,23 DL0,1%=8,01
5.2 Variabilitatea numărului de ramificații pe plantă
În privința numărului de ramificații pe plantă soiul martor a avut o valoare de 2,6 ramificații, fiind cea mai mică și soiul Canadian valoarea cea mai mare, respectiv 4,5 ramificații. După cum se poate observa în tabelul 5.2, tot soiul Canadian a înregistrat față de martor, o diferență pozitivă foarte semnificativă.
Coeficientul de variabilitate cel mai mare s-a observat la soiul Gornostepnaia, respectiv 30%, iar cel mai mic la soiul Nazaret, respectiv 19,8%.
La acest caracter se observă o diferență mare al coeficientului de variabilitate la soiul Nazaret fața de celelalte cultivare, care au valori relativ apropiate 27 % la soiul Oana, 30 % la soiul Gornostepnaia respectiv 28,2 % la soiul Canadian.
De asemenea, față de martor, soiurile Gornostepnaia și Nazaret înregistrează o diferență pozitivă distinct semnificativă.
Tabelul 5.2
Variabilitatea numărului de ramificații pe plantă la soiurile de linte studiate în anul 2013
în condițiile [NUME_REDACTAT] Iași
DL5%=0,25 DL1%=0,72 DL0,1%=1,58
5.3 Variabilitatea numărului de păstăi
Unul din principalele caractere ale productivității îl reprezintă numărul de pastăi pe plantă.
La soiurile studiate după cum se poate observa în tabelul 5.3 , numărul de păstăi a variat între 94 la soiul Canadian și 112,8 la soiul Nazaret, ambele având o diferență pozitivă distinct semnificativă față de martor , care a înregistrat valoarea 102,2.
Coeficientul de variabilitate la acest caracter este cuprins între 29% la soiul Nazaret, cea mai mică valoare și 68% la soiul martor, valoarea cea mai mare.
Pentru a doua oară observăm o diferență notabilă al coeficientului de variabilitate între soiul Nazaret și de soiul martor.
Tabelul 5.3
Variabilitatea numărului de păstăi pe plantă la soiurile de linte studiate în anul 2013
în condițiile [NUME_REDACTAT] Iași
DL5%=2,34 DL1%=6,80 DL0,1%=11,41
5.4 Variabilitatea numărului de semințe pe plantă
Valorile acestui caracter sunt evidențiate în tabelul 5.4, unde numărul de semințe pe plantă a înregistrat valori cuprinse între 66 de semințe la soiul martor, cea mai mică valoare și 133 de semințe la soiul Nazaret, valoarea cea mai mare.
[NUME_REDACTAT] are cel mai mic coeficient de variabilitate , 29% iar valoarea cea mai mare se înregistrează la soiul Canadian, respective 64,2 %. Astfel gradul de variabilitate este mijlocie la cultivarul Gornostepnaia.
Se observă o diferență foarte semnificativă între soiul martor și soiurile Gornostepnaia, respective Nazaret.
Tabelul 5.4
Variabilitatea numărului de semințe pe plantă la soiurile de linte studiate în anul 2013
în condițiile [NUME_REDACTAT] Iași
DL5%=14,21 DL1%=22,18 DL0,1%=38,08
5.5 Variabilitatea greutății semințelor pe plantă
În urma masurătorilor, greutatea semințelor a înregistrat valori cuprinse între 2,5 la soiul Gornostepnaia și 3,9 la soiul Canadian, ceea ce este normal având în vedere că, cultivarul Canadian este din cadrul ssp macrosperma.
Coeficientul de variabilitate s-a încadrat intre valorile 18% la cultivarul Nazaret și 71,3 % la cultivarul Canadian.
În urma analizei greutații semințelor s-a constatat ca soiul Gornostepnaia are o diferență negativă semnificativă față de martor, soiul Nazaret are o diferență distinct semnificativă iar soiul Canadian o diferență foarte semnificativă față de martor.
Tabelul 5.5
Variabilitatea greutății semințelor pe plantă la soiurile de linte studiate în anul 2013
în condițiile [NUME_REDACTAT] Iași
DL5%=0,31 DL1%=0,59 DL0,1%=0,86
5.6 Studiul insușirilor fiziologice la cultivarele de linte
În perioada analizată am efectuat observații în câmp la principalele însușiri fiziologice la aceste 4 soiuri, centralizate în tabelul 5.6.
Astfel s-a urmărit și determinat pentru fiecare soi, rezistența la boli, la daunători, la cădere, la scuturare cât și lungimea perioadei de vegetație.
În aprecierea rezistențelor soiurilor am folosit scara F.A.O. cu note de la 1 ( foarte rezistent) la 9 ( foarte sensibil).
În privința rezistenței la boli s-au obținut rezultate bune, martorul a obținut cea mai bună notă 3,4, iar soiul cel mai sensibil fiind cultivarul Nazaret.
Deasemenea tot soiul martor a obținut rezultatul cel mai bun în ceea ce privește rezistența la dăunători, notat cu 3,6, spre deosebire de soiul Canadian care are sensibilitatea cea mai mare, respective 4,5.
Din datele obținute s-a constatat că soiul Canadian este cel mai rezistent la cădere și scuturare, fiind notat cu cu 3,8, respective 3,2. Iar la polul opus, cel mai sensibil la cădere este martorul, fiind notat cu 5,0. [NUME_REDACTAT] s-a remarcat a fii cel mai sensibil față de rezistența la scuturare, fiind notată cu 5,2.
În final s-a determinat perioada de vegetație a fiecărui cultivar, cea a martorului fiind 73 de zile. Toate celelalte soiuri au înregistrat o perioadă de vegetație mai mai lungă față de cea a martorului, soiul Nazaret cu 2 zile, Gornostepnaia cu 5, iar soiul Canadian cu 11 zile, având cea mai lungă perioadă de vegetație.
Tabelul 5.6
Principalele însușiri fiziologice ale unor soiuri de linte în anii 2012-2013 în condițiile [NUME_REDACTAT]
Scara F.A.O 1 – foarte rezistent;
9 – foarte sensibil.
5.7 Corelații dintre diferite caractere la soiurile de linte
Biometria oferă posibilitatea ca pe lângă studiul variabilităților unor caractere sau însușiri, să studieze și legătura existentă între acestea, legătură care poartă denumirea de corelație.
Corelația poate fi pozitivă când ambele caractere variază în același sens sau negativă când caracterele respective variază în sensuri opuse.
Corelațiile dintre caractere sunt reprezentate în tabelul 5.7, unde se observa următoarele:
Înălțimea tulpinii la linte este corelată pozitiv și distinct semnificativ cu numărul de ramificații pe plantă.
Singurele corelații negative distinct semnificative s-au observat între înălțimea tulpinii și: numărul de păstăi pe plantă, numărul de semințe pe plantă și greutatea semințelor.
Numărul de ramificații pe plantă se corelează pozitiv semnificativ cu toate celelalte caractere analizate.
Numărul de păstăi pe plantă se corelează pozitiv foarte semnificativ cu greutatea și numărul de semințe pe plantă precum si cu caracterul mai sus menționat.
La numărul de semințe se observă o corelație pozitivă foarte semnificativă cu greutatea semințelor pe plantă.
Tabelul 5.7
Corelațiile dintre principalele caractere ale celor 4 soiuri de linte în anul 2013
în condițiile [NUME_REDACTAT]
P5%=0,35 P1%=0,51 P0,1%=0,63
CAPITOLUL 6
CONCLUZII SI RECOMANDĂRI
Studiul și analiza celor patru soiuri de linte în condițiile pedoclimatice a S.D. Iași ,[NUME_REDACTAT] a permis formularea câtorva concluzii și recomandări:
1. Anul agricol 2012-2013 din punct de vedere climatic a fost favorabil culturilor în zona [NUME_REDACTAT].
2. Cultivarele de linte studiate prezintă mare variabilitate morfo-fiziologică a caracterelor care le deosebesc.
3. Înălțimea medie a plantelor s-a caracterizat printr-o variabiliatate medie.
4. Numărul de ramificații prezintă o variabilitate medie.
5. Numărul de păstăi pe plantă s-a manifestat printr-o variabilitate mare și mijlocie.
6. Numărul de semințe pe plantă la soiurile studiate prezintă o variabiliate cuprinsă între 29% și 64,2%.
7. Variabilitatea greutății semințelor este mare si mijlocie, având valori între 18% și 71,3%.
8. Dintre toate soiurile studiate, cultivarul Nazaret prezintă cele mai mici valorile ale coeficienților de variabilitate, ceea ce denotă faptul că caracterele respective sunt fixate genetic.
9. Studiul caracterelor morfo-fiziologice la cultivarele de linte analizate, scoate în evidență deosebiri în ceea ce privește rezistența la condițiile de mediu și durata perioadei de vegetație.
10. Cultivarul martor (Oana) s-a dovedit a fi cel mai rezistent soi față de boli și dăunători, deasemenea a avut cea mai scurta perioadă de vegetație.
11. Cele mai bune rezultate la rezistența la cădere și scuturare le-a înregistrat soiul Canadian.
12. Considerând cele patru genotipuri aparținând unei singure populații relative omogene,s-au calculate coeficienții de corelație dintre caracterele studiate. S-a constatat că între înălțimea plantei și numărul de păstai, semințe pe plantă, respective greutatea semințelor există o corelație negativă distinct semnificativă.
13. Numărul de păstăi pe plantă, numărul de semințe pe plantă și greutatea semințelor pe plantă au înregistrat fiecare cu fiecare corelații pozitive foarte semnificative.
14. Recomandăm menținerea în culturi comparative a mai multor cultivare cu linte, de proveniență diferită, pentru a îmbunătății materialul inițial de ameliorare, respectiv îmbunătățirea șansei de a obține noi soiuri de linte, rezistente și productive.
BIBLIOGRAFIE
1.Axinte,M., Roman,Gh.V., Muntean,L.S., Borcean,I., 2006 – Fitotehnie.Ed.“[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
2.[NUME_REDACTAT], 2003 – Fitotehnie.Ed. “Ceres”, București.
3.Crețu A., și colab.200 – Ameliorarea plantelor, producerea și multiplicarea semințelor și materialului săditor, Ed. .“[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
4.Didar,E.,1976 – Karyotype analysis of lentils (Lens culinaris), Lens, vol III,p 15-16
5.Crăciun T.1987 – Geniul genetic și ameliorarea plantelor. [NUME_REDACTAT],București
6.F.A.O. Yearbook 2008-2012
7.Kumar,M., și colab., 1977 –Physological analysis of variation in zield of lentils (Lens esculenta, Moench.), Pantnagar J. Res.,2, p 127 -132
8.Malhotra,R.S. și colab.,1982 –A note on the chemical composition on improved genotipes of lentils, Lens, 9, p 39-40
9.Todorov,I.I, 1972 – Biological and economic properties of new lentils varieties,Rast. Nauk. 9(7), p 47-56
10. Tomozei,I,Țîrdea, Gh., 1975 – Studiul unor caractere cantitative la unele soiuri de linte, Lucr. Științ., [NUME_REDACTAT] Iași, I Agronomie – Horticultură, p 37-38
11.Țîrdea, Gh., 1984 – Contribuții la crearea unor linni noi de linte ( Lens esculenta, Moench) prin folosirea agenților mutageni.Teză de doctorat
12.Țîrdea, Gh., Leonte, C, 2003 – Citogenetică vegetală – metode de laborator, Ed. .“[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.
13. http://en.wikipedia.org/wiki/Lentil
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Contributii la Studiul Unor Caractere Morfo Fiziologice la Cateva Soiuri de Linte (lens Esculenta Moench) In Conditiile S.d. Iasi, Ferma Ezareni (ID: 1380)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.