Conceptul DE Etica Si Modalitati DE Abordare A Eticii In Afaceri

Motivația alegerii temei

Impactul pe care companiile îl au în societate și în mediul înconjurător a crescut odată cu globalizarea. Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, prin Raportul Brundland (1983), atrage atenția pentru prima dată guvernelor tuturor țărilor să mențină un comportament etic corporativ, să soluționeze problemele de protecția mediului fără a prejudicia economia.

Etica în afacerilor a apărut relativ recent în țări dezvoltate precum SUA și state ale Europei de Vest, dar, în ultimul deceniu și tot mai multe țări din Europa Centrală și de Est manifestă interes față de acest concept. Motivele pentru care țări din Europa Centrală și de Est manifestă interes pentru acest subiect pot fi atât de natură socială, datorită faptului că s-a constatat o legătură directă între gradul de dezvoltare al unei țări și importanța care se acorda în respectivul stat eticii în afacerilor, cât și de natură economică, datorită creșterii numărului de corporații multinaționale care și-au extins activitatea și în această regiune a lumii.

Companiile au o influență foarte mare asupra societății în curs de dezvoltare, putere pe care o pot folosi atât pentru a extinde oportunitățile disponibile pentru comunitate, dar și în detrimentul acesteia, deoarece ea are controlul asupra politicii locale și asupra resurselor umane din comunitatea respectivă. În general responsabilitatea socială corporativă este legată de dezvoltarea economică a societății. Țările dezvoltate din punct de vedere economic promovează mai intens politicile de responsabilitate socială. Totodată există legături clare între responsabilitatea socială corporativă și cultura statelor unde acționează.

Responsabilitatea socială corporativă este o condiție esențială pentru dezvoltarea companiei prin inovație și oferind oportunități pentru diferențiere într-un mediu competitiv. Considerăm că RSC trebuie plasată în centrul strategiei companiei, deoarece este fundamentată pe setul de valori și principii morale care reflectă țelurile acesteia.

În țările cu o economie dezvoltată companiile au înțeles că pentru a construi o politică de RSC aliniată nevoilor societății trebuie promovat dialogul cu toți stakeholderii acesteia și că trebuie stabilite legături între performanța socială și cea economică, deoarece stakeholderii devin din ce în ce mai interesați de conduita morală a companiei, deciziile investitorilor sunt influențate de comportamentul etic (de existența unui cod de etică al companiei și aplicarea acestuia în relațiile de afaceri), este încurajată colaborarea cu companiile care garantează respectarea principiilor de RSC până la sfârșitul lanțului contractual, angajații devin mai preocupați de îmbunătățirea condițiilor în care-și desfășoară activitatea și dau un randament superior la locul de muncă.

Rezultatele pozitive ale aplicării programelor de RSC evidențiază avantaje pentru companie și avantaje pentru comunitate (îmbunătățirea securității și calității produselor, dezvoltarea unor programe sociale pentru comunitatea în care-și desfășoară activitatea); avantaje pentru mediul înconjurător, cunoscut fiind faptul că toate companiile care au programe de RSC au și un capitol destinat găsirii de soluții inovatoare pentru o lume verde.

În 1997 a fost fondată în Boston Inițiativa pentru Raportare Globală (Global Reporting Initiative), iar în 2000 aceasta lansează prima versiune de ghid de raportare (GRI 1). În 2002, la Summitul de la Johannesburg, este lansat GRI 2 ca apoi în 2006 să apară cea de a treia generație de ghiduri cadru, iar în 2014 a apărut cea de a patra generație, GRI 4. Totodată GRI își extinde strategia și cadrul de raportare creând alianțe puternice cu U.N. Global Compact și cu Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică.

GRI este o organizație non-profit care promovează sustenabilitatea economică, socială și a mediului. GRI oferă tuturor companiilor și organizațiilor un cadru de raportare care este utilizat pe scară largă în întreaga lume. Printr-o raportare responsabilă și transparentă, companiile își pot spori încrederea pe care stakeholderii o au în ele. Menționăm că tot mai multe companii își actualizează acțiunile conform standardelor GRI.

Pornind de la aceste realități, am considerat oportună studierea modului în care etica în afaceri și RSC sunt implementate în companiile din țara noastră, cunoscut fiind faptul în ultimul deceniu s-a constatat o puternică dezvoltare a RSC în țările Uniunii Europene, ceea ce a determinat și o dezvoltare a activității în acest domeniu a companiilor din România.

Mesajul pe care dorim să-l transmitem prin abordarea acestei teme este că nu putem rămâne indiferenți la schimbările care au loc în societate. Companiile trebuie să-și actualizeze modul de acțiune în societate pentru că aceasta este în continuă evoluție, și ceea ce era acceptabil în urmă cu douăzeci de ani acum este perimat. Compania nu mai este doar un actor în plan economic, ea a devenit un actor și în plan social, iar implicarea sa în calitate de cetățean a devenit o necesitate și o prioritate deosebită.

Actualitatea temei

În ultimele decenii etica este subiectul multor dezbateri între teoreticieni și practicieni. Discuțiile sunt în general concentrate pe rolul afacerilor în societate și pe modul în care se pot aborda afacerile din punct de vedere etic. Pornind de la abordarea lui Friedman în lucrarea The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits, (Friedman, M., 1970) pe parcursul ultimelor decenii conceptul a evoluat, iar managerii au înțeles că abordând afacerile din punct de vedere etic pot obține un avantaj competitiv.

Considerăm că etica în forma ei actuală este un concept destul de nou pentru companiile din România. În ultimii 20 de ani, datorită intrării pe piață a companiilor multinaționale care au implementat acest sistem a determinat și companiile românești să se alinieze noilor standarde.

Abordarea clasică a eticii include dezvoltarea și implementarea codurilor de etică. Codul de etică cuprinde principiile etice ale companiei și comportamentul individual așteptat de la fiecare angajat.

Pornind de la un studiu efectuat asupra modului de implementare a codurilor de etică în companiile din România (Berinde, M., Andreescu, N.A., 2013), am constatat că majoritatea companiilor cu capital străin (60%) au adoptat coduri de etică, în timp ce în cazul companiilor cu capital autohton proporția este de doar 10%.

Ținând cont de aceste realități, considerăm că tema aleasă este de mare actualitate, deoarece companiile din România trebuie să-și alinieze modul de abordare a eticii și a responsabilității sociale corporative conform modului de abordare al acestora de către companiile din Europa. Orice întârziere de adoptare a noilor moduri de abordare a practicilor din acest domeniu va afecta serios nu numai reputația companiilor românești ci mai ales posibilitatea extinderii propriilor lor afaceri pe plan internațional.

Necesitatea studierii temei

Datorită schimbărilor din ultimii ani, organizațiile tind sa devină mai conștiente la nivel global de responsabilitatea lor față de societatea în care-și desfășoară activitatea. Un prim pas este aplicarea unui plan de măsuri menit a îmbunătăți comunicarea între companie și grupurile de interese.

În ultimii ani responsabilitatea socială corporativă s-a dezvoltat în România, specialiștii în RSC au dezvoltat programe și au implementat politicile de RSC în strategia de afaceri.

Considerăm necesară studierea acestei teme, deoarece în literatura românească de specialitate această temă este mai puțin reprezentată iar companiile din țara noastră sunt la început de drum din acest punct de vedere, comparativ cu cele din alte țări din Europa care au implementat deja acest concept de mai multe decenii.

Obiectivele lucrării

În cadrul acestei lucrări, obiectivul general este de a demonstra importanța implementării de către companii a programelor de responsabilitate socială corporativă și a eticii în afaceri, având în vedere impactul acestor practici asupra dezvoltării durabile a operatorilor economici.

Obiectivele specifice, pe care mi le-am propus, în cadrul acestui proiect sunt: aprofundarea conceptelor de etică în afaceri și responsabilitate socială corporativă, analiza modului în care companiile străine utilizează acest instrument în dezvoltarea lor durabilă, identificarea pașilor pe care companiile românești trebuie să-i facă pentru a se alinia practicilor internaționale în materie.

Un alt obiectiv specific este identificarea principalelor componente ale eticii în afaceri și analiza comparativă a modului de abordare a acestora pe plan internațional, european și național pornind de la faptul că acest concept își are originile pe continentul american.

Studiind legislația țării noastre comparativ cu legislatia americană și cu cea europeană, dorim să evidențiem necesitatea alinierii legislației naționale cu legislația celorlalte state. Din analiza legislației pe care am realizat-o am constatat că în acest domeniul legiuitorul român incriminează mita doar din punct de vedere al oficialităților publice, (Codul Penal Român, 2014) și nu acoperă și sfera privată, în timp ce legislația altor state face referire clară la acest subiect, specificând și faptul că în conformitate cu prevederile lor legale, aceste norme se aplică tuturor companiilor străine care au legături cu companii unde respectivele norme sunt în vigoare.

În același timp, în cadrul prezentei lucrări vom stărui asupra programelor de conformitate ale companiilor și a evidențierii avantajelor pe care acestea le oferă. Codul etic este un instrument esențial de implementare a eticii în cultura organizațională a companiei. Unul dintre obiectivele specifice ale lucrării este aprofundarea acestui concept și analiza comparativă a elementelor componente ale unor coduri de etică a companiilor și o analiză a modului în care ele sunt încorporate în stategia de afaceri. Din documentarea pe care am realizat-o am constatat că și în țara noastră companiile au înțeles avantajele pe care le oferă implementarea și respectarea unui cod de etică, atât din perspectiva propriilor angajați cât și terților cu care colaborează.

Aprofundarea conceptului de responsabilitate socială corporativă este un alt obiectiv al acestei lucrări. Pornind de la definirea RSC, ne vom concentra asupra modalităților de abordare a acesteia. Astfel la nivel microeconomic, al responsabilității corporative față de acționari, Friedman preciza: ”singura responsabilitate socială a afacerilor este de a contribui la creșterea profiturilor acționarilor fără a apela la înșelătorie sau fraudă”, (Friedman, M., 1970) se continuă apoi cu abordarea RSC ca obligație față de toți stakeholderii, (Freeman, R.E., 1984) ca apoi să privim RSC ca o obligație față de societate în ansamblu, abordare care pornește de la premisa că funcționarea companiilor se face prin consimțământul public pentru a servi nevoilor sociale.

Analiza formelor de RSC este un alt obiectiv specific al acestui proiect. Am analizat avantajele și dezavantajele fiecareia dintre forme cu aplicarea lor concretă în companii.

Totodată, în cadrul lucrării am analizat modul de implicare a autorităților în proiecte de responsabilitate socială corporativă, cunoscînd faptul ca la nivel european există deja organizații active în acest domeniu: Comisia Europeană prin Directoratul General pentru ocuparea forței de muncă; Comisia Europeană prin Directoratul General pentru Întreprinderi și Industrie; Portalul European pentru Dezvoltare Durabilă; Eurochambers; Asociația Europeană pentru Etică în Afaceri (EBEN).

Un obiectiv major al acestei lucrări l-a reprezentat evidențierea implementării în România a principiilor eticii în afaceri și a programelor de responsabilitate socială corporativă. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv vom studia aplicarea programelor de responsabilitate socială corporativă în companiile din țara noastră și totodată impactul programelor de conformitate asupra eticii în afaceri și asupra rezultatelor economice ale companiei.

Metodologia cercetării științifice

Cercetările realizate în prezenta lucrare vizează, în principal, cele două concepte – cel al eticii în afaceri și cel al responsabilității sociale corporative – dorind să evidențieze legăturile, dintre cele două, precum și impactul lor asupra dezvoltării durabile a companiilor. În acest sens, cercetarea teoretică a constat în culegerea de informații, organizarea lor într-un mod logic, prezentarea și analiza celor mai semnificative dintre ele, precum și formularea de concluzii.

Culegerea informațiilor a avut loc prin consultarea surselor bibliografice din cadrul bibliotecilor Universității din Oradea, Universității din Atena (TEI Piraeus, Grecia) și a Universității Selcuk din Konya (Turcia), precum și prin accesarea bazelor de date on-line (ISI Web of Knowledge, Scopus, EBSCO, EconLit, REPEC, DOAJ, Cabells, Science Direct, SpringerLink, ProQuest, Cambridge Journals, Taylor and Francis etc.). Cercetarea teoretică desfășurată ne-a permis aprofundarea în lucrarea de față, pe baza analizei literaturii de specialitate, documentării bibliografice și documentării directe, a conceptelor de etică în afaceri și a responsabilității sociale corporative și a modului în care acestea au fost implementate.

În cea de a doua parte a lucrării am prezentat situația actuală a companiilor din România și modul de raportare, analizând comaparativ companiile din România și companii din SUA. Metodologie de cercetare specifică părții de cercetare este studiul de caz. Pentru atingerea obiectivelor noastre am analizat rapoartele de sustenabilitate ale companiilor care au îndeplinit criteriile de eligibilitate pentru studiul nostru. Am studiat baze de date internaționale (Baza de date a GRI), ale UE (Eur-lex), rapoarte ale Comisiei Europene, baza de data a SEC, am analizat datele publice puse la dispoziție pe site-urile firmelor. Pe baza activității de cercetare am elaborat câteva recomandări cu privire la căile de urmat pentru îmbunătațirea situațiilor în companiile românești.

Structura și conținutul

În prezenta lucrare, intitulată Etica în afaceri și responsabilitatea socială corporativă la nivelul companiei, am abordat conceptul de etică în afaceri din punct de vedere teoretic, surprinzându-i evoluția de-a lungul timpului în scrierile unor autori consacrați în domeniu.

În ultimii ani, datorită mass-mediei, care a prezentat cazuri grave de corupție, legislația a fost modificată pentru a răspunde noilor cerințe ale pieței. Ceea ce era acceptat în urmă cu 10-20 de ani în comportamentul unei companii, acum este aspru amendat/condamnat de către opinia publică, iar legile în domeniul corupției au suferit numeroase modificări. Aceste modificări au fost implementate în companii prin elaborarea și implementarea codurilor de etică.

Companiile sunt motivate să-și implementeze programe de etică în afaceri și de conformitate, iar prin aceste programe ele pot să-și controleze comportamentul, să prevadă și să prevină abaterile de la conduita etică înainte ca ele să se producă.

Dar implementarea unui comportament etic nu este deloc simplă. În cazul multinaționalelor, comportamentul trebuie adaptat fiecărei țări în care-și desfășoară activitatea, deoarece ceea ce este acceptat în unele părți ale lumii, în altele este interzis, dar o companie trebuie să respecte întotdeauna reglementările internaționale. Atât companiile cât și angajații au nevoie de îndrumare în ceea ce privește subiectul eticii în afaceri.

Prezenta lucrare este stucturată pe cinci capitole. Cele cinci capitole sunt precedate de prezenta Introducere și sunt completate la finalul lucrării prin Concluzii.

În primul capitol intitulat ”Conceptul de etică și modalități de abordare a eticii în afaceri”, am pornit în demersul nostru încercând să delimităm cei doi termeni: etică și morală. În acest context ne-am oprit asupra eticii în afaceri, abordând definițiile consacrate în materie. Dacă inițial am privit etica din perspectivă filosofică, pornind de la scrierile din antichitate, în continuare, am abordat etica din punct de vedere al evoluției conceptului, prezentând cele mai importante momente care au contribuit la conturarea termenului a ceea ce numim astăzi etica în afaceri.

Totodată, în acest capitol am analizat cele mai importante prevederi legislative care guvernează mediul de afaceri. Considerăm apariția F.C.P.A. – Foreign Corrupt Practice Act, unul din cele mai importante momente în etica în afaceri. Cu toate că legea a apărut pe teritoriul SUA, ea și-a produs efectele asupra companiilor din întreaga lume. Am constatat că din momentul intrării în vigoare și până în prezent (1977-2015) au fost amendate 123 de companii pentru nerespectarea prevederilor acestor reglementări.

Liniile directoare pentru organizații din 1991, impun noi pedepse pentru companiile ai căror angajați au comis fraude federale; totodată au încurajat organizațiile să-și dezvolte programe eficiente de prevenire și detectare a încălcării legii. Analizând situația amenzilor de dinainte și de după întrarea în vigoare a acestui set de reglementări, constatăm că deși numărul companiilor sancționate a scăzut, cuantumul amenzilor aplicate a crescut, astfel compniile fiind motivate să-și implementeze programe eficiente de etică.

Dacă până la mijlocul anilor 2000, legislația referitoare la etică aparținea aproape exclusiv Statelor Unite, începând cu anii 2000 și țările din Europa, având în vedere amenzile aplicate sub imperiul FCPA, își actualizează legislația în domeniu. În 2012, odata cu intrarea în vigoare a U.K. Bribery Act, mediul de afaceri a cunoscut cel mai dur și mai complet Act care a guvernat până în prezent relațiile de afaceri. Legea menționată incriminează infracțiunea de dare și luare de mită, dedicând o parte specială legată de mituirea oficialilor străini și introduce și un nou delict referitor la companii: responsabilitatea acestora pentru incapacitatea de a preveni mita. Am prezentat, de asemenea legislația din România și ne-am oprit asupra Noului Cod Penal și a prevederilor referitoare la funcționarii publici. (Legea 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici și Legea 477 din 2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autoritatile și institutiile publice).

Analizând legislația în domeniu constatăm că toate articolele de lege tind să devină un tot unitar, pedepsele sunt asemănatoare, iar infracțiunile intră sub incidența legii oriunde o companie își desfășoară activitatea. Companiile își aliniază programele celor mai noi modificări legislative, pentru a răspunde eficient oricăror provocări ale mediului.

În cel de al doilea capitol, ”Codul de etică, instrument de aplicare a eticii în afaceri”, am analizat conținutul unui cod de etică, principiile după care este întocmit și beneficiarii implementării lui. Dat fiind faptul că întâlnim atât termenul de cod de etică, cât și cel de cod de conduită, am considerat necesară delimitarea celor doi termeni și prezentarea asemănărilor și/sau a deosebirilor dintre acestea. Codul de conduită în instituțiile publice a fost abordat în acest capitol datorită faptului că și funcțiunarii publici se supun acelorași reglementări, și am constatat că în ultimii ani codul de conduită a devenit un instrument activ în instituții.

Am analizat situația implementării codurilor de etică sau conduită în companiile din România și am constatat o diferență majoră între companiile cu capital străin și cele cu capital românesc. În timp ce primele au implementat acest mecanism de implementare a principiilor etice în proporție de 60%, în cazul compiilor românești selecatate pentru studiul nostru, procentul este doar de 10%. Considerăm că acest fapt se datorează faptului că, în România promotorii implementării programelor de etică în afaceri și conformitate sunt companiile multinaționale.

În capitolul trei, intitulat ”Conceptualizarea responsabilității sociale corporative”, am abordat conceptul de responsabilitate socială corporativă din punct de vedere teoretic, surprinzându-i evoluția de-a lungul timpului în scrierile unor autori consacrați în domeniu. În cadrul acestui capitol, obiectivul general a fost acela de a demonstra importanța programelor de responsabilitate socială în cadrul unei companii.

În demersul științific realizat, am pornit de la încercarea de a surprinde cele mai importante definiri ale conceptului de responsabilitate socială corporativă. În continuare, am prezentat principalele abordări ale responsabilității sociale corporative, oprindu-ne asupra fiecăreia și am dorit să-i surprindem principalele caracteristici, cu avantaje și dezavantaje. De asemenea, lucrarea cuprinde principalele reglementări la nivel internațional, precum și principiile responsabilității sociale care rezultă din aceste reglementări.

În continuare am analizat conceptul responsabilității sociale pe cele două continente identificând asemănările și deosebirile dintre ele și modalitățile de abordare a acestora.

În ultima parte a acestui capitol am studiat responsabilitatea socială corporativă din România, pornind de la strategia guvernului în contextul actual, ca apoi să continuăm cu modul efectiv de abordare a acestui concept, analizând domeniile de implicare și bugetele alocate de companii în programe de RSC. În acest scop am prezentat programele de responsabilitate socială ale unor companii din țara noastră, insistând asupra domeniilor în care companiile din România se implică și legătura directă a acestora cu domeniul lor de activitate. Analizând bugetele alocate de companiile din România programelor de responsabilitate socială corporativă, am constatat că în perioada supusă analizei am întâlnit trei tipuri de comportamente: companii care au crescut cuantumul sumelor investite an de an în programe de RSC, companii care au păstrat constante aceleași sume, dar și companii care și-au diminuat sumele investite sau chiar și-au stopat activitatea în acest domeniu.

În capitolul patru intitulat”Modalități de raportare a eticii în afaceri și a responsabilității sociale corporative”, am abordat aspectele raportării în UE în contextul apariției în anul 2014 a Directivei 2014/95 care va obliga ”întreprinderile de interes public” ca începând cu anul 2017 să-și publice o serie de date nefinanciare. Totodată am analizat prioritățile comune ale statelor membre și ne-am oprit asupra strategiei României în domeniul RSC.

În continuare, am examinat prevederile cuprinse în standardul elaborat de Global Reporting Initiative (GRI 4), am analizat principiile raportării și modul de raportare conform Standardului GRI. Noutatea standardului GRI 4 constă în punerea accentului pe relevanța conținutului raportării, considerând că este mai important pentru companie să raporteze conform specificului activității sale, în funcție de impactul pe care-l are în societate. Standardul introduce noi indicatori privind drepturile omului, managementul lanțului de furnizori și condițiile de muncă. Companiile decid care sunt aspectele relevante pentru ele printr-un proces de evaluare a specificului activității care va fi făcut public, astfel compania își asumă răspunderea pentru alegerea (relevanța) raportării.

Prezentarea situație companiilor din România care au întocmit rapoarte de RSC și modul de aplicare a acestor prevederi în documentele elaborate de acestea a constituit un alt aspect important abordat în acest capitol. Putem constata că în ultimii ani companiile din România întocmesc rapoarte de RSC și putem observa ca numărul acestora crește în fiecare an, iar raportarea devine mai complexă și mai completă. Sunt 17 companii care raportează începând cu anul 2010 și majoritatea dintre ele care au început publicarea rapoartelor de RSC continuă acest proces și în anii următori îmbunătățind modalitatea de raportare și indicatorii raportați.

În ultimul capitol ”Studiu de caz privind modul de raportare a eticii în afaceri și a responsabilității sociale corporative” am prezentat modul concret de raportate a eticii în afaceri și a responsabilității sociale corporative a unor companii determinate pe baza unor criterii de selecție prestabilite.

Criteriile determinante pentru studiul nostru fac referire la experiența companiilor în domeniul responsabilității sociale, elaborarea de rapoarte de sustenabilitate și poziționarea lor pe piață. Pe baza criteriilor menționate, au fost selectate două companii din România: Petrom și GSK și două companii din SUA: Exxon Mobile și Abbott. Pentru a putea analiza situația companiilor din România și stadiul de implementare a programelor de RSC, am selectat companii cu domenii de activitate similare cu cele ale companiilor din România care au corespuns criteriilor noastre: Petrom (România) și Exxon (SUA) cu domeniul de activitate energie și GSK (România) și Abbott (SUA) cu domeniul de activitate sănătate.

Domeniile de activitate ale companiilor pe care le-am studiat, sunt relevante și datorită faptului că din totalul rapoartelor depuse pe site-ul GRI, (22419 rapoarte) sectorul energie este foarte bine reprezentat, având un număr de 1613 rapoarte, iar sectorul sănătate, un număr de 511 rapoarte. În urma studiului am constatat că activitatea de RSC ale celor două companii din România este puternic influențată de nevoile existente în societatea în care-și desfășoară activitatea, ambele companii integrându-și activitatea de responsabilitate socială în viziunea lor. Companiile au departamente specializate în acest domeniu, compartimente care răspund nevoilor societății coroborându-le cu activitatea firmei.

Raportarea activității de RSC conform standardelor internaționale a devenit o țintă pentru companii, iar atingerea acestei ținte le determină să devină mai responsabile și mai conștiente de rolul lor în societate.

Din analiza comparativă a rapoartelor celor două companii cu activitate în domeniul energiei, Petrom și Exxon Mobile, putem constata că acestea își manifestă interesul în aceleași domenii, ambele demonstrând un interes sporit pentru protecția mediului și în domeniul sănătății. Compania Exxon, datorită specificului activității sale (forarea la adâncimi mari) are o parte specifică a raportului de sustenabilitate care face referire la siguranța angajaților. Siguranța angajaților și a contractorilor este de o importanță capitală, iar companiile sunt conștiente că își desfășoară activitatea într-un sector care presupune un nivel ridicat de risc în ceea ce privește sănătatea, siguranța și securitatea, tocmai de aceea ele investesc în acest domeniu. Datorită specificului activității celor două companii din domeniul farmaceutic, preocuparea principală din domeniul RSC este sănătatea. Ambele au programe destinate comunităților în care activează, care să conducă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației, eforturile lor fiind concentrate pe maximizarea accesului la programe de sănătate. Fiecare dintre ele au programe specifice zonei geografice unde își desfășoară activitatea pentru a răspunde nevoilor comunităților locale.

Rezultatele analizei au demostrat faptul că responsabilitatea socială în România devine un concept din ce în ce mai activ în mediul economic și social. Grație globalizării care pătrunde în toate aspectele vieții sociale, se modifică legislația (apariția U.K. Bribery Act), moduri de percepție și comportamente ale companiilor. Directiva UE care va intra în vigoare în curând, accelerază procesul de raportare, iar statele membre fac eforturi pentru a veni în întâmpinarea acestei noi abordări a RSC.

Constatăm că elementele care se regăsesc în rapoartele de RSC sunt aproape unitare pentru companii din același domeniu de activitate, fiecare dintre ele dorind să ofere comunității experiența lor, ceea ce știu să facă cel mai bine (companiile din domeniul farmaceutic investesc în sănătate, cele din energie în mediu și sănătate).

De asemnea, a fost studiat modul în care companiile selectate pentru studiu dispun și implementează coduri de etică și/sau coduri de conduită și modalitatea de funcționare a programelor de conformitate.

CAPITOLUL 1.

CONCEPTUL DE ETICĂ ȘI MODALITĂȚI DE ABORDARE A

ETICII ÎN AFACERI

1.1. Definirea conceptului de etică

Dicționarul explicativ al limbii române definește etica: ”disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei” și ”ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți”. (www.dex.ro)

Termenul de etică provine din grecescul ethos, care înseamnă caracter, obișnuință, datină; astăzi folosim termenul de ethos referindu-ne la caracteristici, atitudini, obiceiuri care sunt specifice unei culturi, popor sau grup uman. (Crăciun, Morar, Macoviciuc, 2005)

Termenul de morală era folosit deseori sinonim cu cel de etică. Filosofii disting etica de morală, considerând că morala se referă la comportamentul uman văzut prin prisma valorilor, iar etica se referă la studiul prin prisma acestor valori, a acțiunilor indivizilor.

„Morala reprezintă, astfel, totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor, normelor, regulilor determinate istoric și social, care reglementează comportamentul și raporturile indivizilor între ei, precum și dintre aceștia și colectivitate (familie, grup, clasă, națiune, societate), în funcție de categoriile bine, rău, datorie, dreptate, nedreptate și a căror respectare se întemeiază pe conștiința și opinia publică”. (Țigu, 2003)

În concepția lui Paul Ricoeur morala și etica nu pot fi disociate: ”propun să se facă disctincția între etică și morală și să fie desemnat prin morală tot ceea ce, în ordinea binelui și a răului, se referă la legi, norme și imperative” ( Ricoeur, 1990). El consideră că formalismul în etică definește moralitatea, iar pornind de la libertate prin etică ajungi la lege. Etica se naște din libertate, prin acordarea libertății semenilor noștri, prin acceptarea că și ceilalți au aceleași drepturi ca și noi. Putem interpreta acest concept și prin necesitatea de a inspira încredere celorlalți. Această abordare poate fi aplicată și relațiilor de afaceri. Fiecare companie pentru a exista pe piață trebuie să-și asigure acceptarea celorlate companii concurente și să-și asigure încrederea lor, astfel încât piața să funcționeze.

Crane și Matten (2004) nuanțau distincția între etică și morală ”Moralitatea privește normele, valorile și credințele cuprinse în procesele sociale care definesc binele și răul pentru un individ sau o comunitate. Etica privește studiul moralității în aplicarea rațiunii la elucidarea regulilor și principiilor specifice care determină binele și răul în orice situație data. Aceste reguli și principii se numesc teorii etice”. (Crane, Matten, 2004)

Dicționarul american definește etica: ”studiul general al naturii moralității și a alegerilor morale specifice; filosofia moralității, regulile și standardele care guvernează conduita membrilor unei profesii”. Diferența între o decizie normală și una etică stă în punctul în care o regulile acceptate nu mai folosesc și decidentul este față în față cu răspunderea pentru cântărilrea valorilor și luarea unei decizii într-o situație care nu a mai întălnit-o până atunci. (Ferrel et al, 2010)

1.2. Istoricul conceptului de etică

Pentru a aborda etica din perspectivă istorică, trebuie să pornim de la Cele 10 Porunci, deoarece acestea sunt ghidul care au îndrumat societatea mii de ani. Ultimele șase porunci vizează relațiile interumane (să nu minți, să nu furi, să nu dorești ce este al aproapelui tău etc.). Aceste porunci au fost aplicate în fiecare societate de-a lungul timpului, atât în relațiile interumane cât și în afaceri.

Vechiul Testament cuprindea și reglementări privind raporturile economice, morale și sociale din societate anterioare crestinismului. Printre aceste reglementări găsim: interdicția cametei, măsuri de ușurare a situației debitorilor, măsuri de prevenire a înstrăinării proprietății. Tododată găsim și măsuri pentru ajutarea săracilor prin adunarea resturilor de recoltă rămase după cules. (Popescu, 2009)

Abordând etica din perspectivă filosofică, pornim de la scrierile lui Platon în Republica unde abordează problema justiției. În prima carte sunt propuse definiții ale justiției. În dialogurile cu Socrate, acesta definește viața dreaptă a unui om: un om drept nu ar face rău nimănui. Răspunsul pe care-l primește este că nici un om nu ar fi drept, dacă ar avea ocazia să facă nedreptăți și să fie scutit de consecințe. Singurul motiv pentru care omul este drept este frica de pedeapsă, iar legea este un compromis între indivizi.

Dacă în abordările lor, Platon și Socrate privesc etica din perspectiva binelui, a moralității, Aristotel privește etica realist; Aristotel abordează concepte precum: relații economice, comerț, schimb, de proprietate, bani și bogăție. Face judecăți de morală despre lăcomie. Aristotel definește justiția ca fiind obligația de a-i da fiecăruia ceea ce merită, de a-i trata pe cei egali cu aceeași măsură. Aristotel a analizat organizarea vieții economice; a dezvoltat acest copncept cu ajutorul ”chremasticii” (krematos=bogăție, gr.), dar arătând că există două feluri de chremastică: cea care costă în obținerea banilor pentru satisfacerea nevoilor, ea fiind naturală și legitimă, iar cea de a doua formă este activitatea comercială chremastica pură, al cărei scop este ”acumularea în sine”. (Popescu, 2009) Practicarea împrumutului cu dobândă este forma cea mai condamnabilă după Aristotel. Acest mod de a privi activitatea comercială rămâne valabil promovat fiind de biserica creștină până în secolul al XVI-lea.

Gânditorii romani au o concepție morală diferită: Zenon, reprezentant al stoicismului a încercat să explice lumea prin scopuri, rămânând astfel fidel lui Aristotel. Cicero dezvoltă conceptul dreptului natural, care era depășirea simplei intenții a binelui pentru a realiza binele social. (Popescu, 2009) Societatea romană era diferită de cea a Greciei antice: dacă în cazul cetăților grecești exista comuniune politică și supunere în fața legilor sacre ale cetății iar cetățenii nu propovăduiau îmbogățirea, în Roma bogăția era esențială. Materialismul Romei antice constituie un pas inapoi din punct de vedere al concepției statului ca afirmare a vieții spirituale a omului. (Popescu, 2009) Republica romană dispare în 48 î.e.n., urmând apoi dictatorii romani. În această perioadă, a împăraților romani, apare creștinismul, o religie nouă care afirmă valoarea persoanei umane, a ființei umane individuale.

În evul mediu, orașele nu mai există iar comunitățile sunt preponderent rurale. Cultura și civilizația romană este distrusă odată cu căderea Imperiului Roman de Apus și invazia popoarelor migratoare germanice. Statele centralizate se dezmembrează; doar clericii mai știu carte, astfel viața intelectuală se desfășoară în jurul mănăstirilor și a bisericilor, fiind preponderent axată pe studiul cărților religioase. Biserica este cea care va perpetua noțiunile de etică, echitate și dreptate socială.

Popoarele migratoare trec treptat la creștinism. Sfântul Augustin dezvoltă o doctrină conform căreia regele (conducătorul statului) este în serviciul bisericii, iar scopul statului este de a ajuta biserica în salvarea sufletelor. În evul mediu statul este dominat de biserică, iar indivizii erau supuși acestui stat. (Popescu, 2009) Considerăm că acest mod de abordare este contradictoriu cu ideea de creștinism. Creștinismul prin doctrina sa conștientiza individul de valoarea sa ca persoană.

Toma d`Aquino (1225–1274) a exprimat în lucrarea sa ”Summa Theologica” (1266–1273) viziunea societății din timpul său, când gândirea economică era subordonată moralei (Popescu, 2009) iar problemele economice erau tratate din punct de vedere al credinței morale a individului, el analizînd trei încălcări ale justiției: jaful și furtul, frauda comercială și împrumutul cu dobândă.

La sfârșitule secolului al XV-lea, odată cu descoperirea Americii (1492) de către Cristofor Columb (1451-1506), Spania și celelalte țări ale Europei Occidentale cunosc o puternică dezvoltare economică. În urma descoperirilor geografice se introduc mărfuri noi pe piața europeană (ceaiul, cafeaua, cacao, tomatele, porumbul, cartofii etc). Datorită importului masiv de aur și argint, costul metalelor prețioase s-a redus, masa monetară s-a multiplicat, prețurile au urcat și puterea de cumpărare a banilor a scăzut. Ca efect al sporirii cantității de bunuri s-a accelerat și circulația mărfurilor, ceea ce a dus treptat la trasformarea economiei feudale în economie de schimb.

În relație directă cu dezvoltarea economică s-a constat și o dezvoltare a culturii; s-au descoperit operele lui Homer, Aristotel și Platon. Dezvoltarea culturii din evul mediu coroborată cu redescoperirea lucrărilor anticilor greci au dus la Renașterea Culturală Europeană. (Popesu, 2009)

Toate schimbările din lumea economică și culturală au dus la reforma religioasă. Martin Luther (1483-1546) condamna comerțul și camăta, dorind întoarcerea la morala creștină. Max Weber în lucrarea ”Etica protestantă și spiritul capitalismului” a considerat că reforma protestantă a fost un factor decisiv în evoluția societății spre capitalism. (Popescu, 2009)

Odată cu întărirea statelor moderne (Franța, Spania, Anglia) fiecare stat devine suveran, ceea ce schimbă ideea morală superioară de organizare a creștinătății ca putere politică. Politica are ca scop extinderea proprietății statului, ca unic scop al activității economice.

John Locke apără proprietatea ca fiind un drept natural. Pentru el proprietatea se dobândește combinând munca și natura. Conform lui Locke, proprietatea a fost creată de către oameni înainte de apariția guvernărilor. Pentru a proteja dreptul de proprietate, a fost format un contract social care a pus bazele guvernării. Dreptul de proprietate precede și are prioritate în fața guvernării. (Locke, 1967)

Adam Smith dezvoltă teoria lui Locke în lucrarea ”Avuția Națiunilor”. Smith este totodată și autorul lucrării ”Teoria sentimentelor morale”, pentru el, cei doi termeni, economie și moralitate nu sunt separați. În această lucrare Smith argumenta că o societate morală necesită trei virtuți: prudența, justiția și binefacerea. (Ionescu, 2005) Prudența era considerată un comportament autointeresat, necesar pentru existență și succesul concurențial; Justiția reprezintă respectarea legilor și este necesară pentru ca drepturile legale să fie respectate, iar binefacerea este preocuparea voluntară pentru nevoile altora din grijă pentru demnitatea lor. (Ionescu, 2005)

Filosoful Immanuel Kant consideră că punctul de pornire îl reprezintă principiul împărtășirii condiției umane, ființele umane au dreptul la demnitate și sunt capabile a fi raționale. Din această raționalitate este posibilă construirea unor principii compatibile cu condiția umană împărtășită și de aici rezultă posibilitatea unui acord universal rezonabil asupra principiilor morale. (Ionescu, 2005)

Considerăm că afirmația lui Marx conform căreia capitalismul a fost construit pe exploatarea muncii are un puternic aspect moral. În teoria valorii muncă, valoarea economică provine de la munca umană; muncitorii sunt plătiți mai puțin decât valoarea pe care o produc. Diferența între valoarea pe care muncitorii o produc și plata pe care o primesc în schimbul muncii este sursa de profit a angajatorului sau a proprietarului mijloacelor de producție. În cazul în care suma plătită muncitorilor pentru munca lor ar fi egală cu valoarea muncii lor, nu ar mai exista profit iar capitalismul ar dispărea.

Max Weber în lucrarea "Etica protestantă și spiritul capitalismului", discuta despre riscul ca lumea afacerilor să se îndepărteze de valorile morale, datorită finalității diferite dar și a modului de abordare, de cele mai multe ori opuse. Weber le numea "doua precepte fundamentale diferite din punct de vedere etic și indiscutabil contrare", pe care el le diferențiază în "etica convingerilor" (morala) și "etica responsabilității" (afacerile). (Weber, 1996) Etica convingerii face referire la o atitudine autentic morală, a unei morale pure, abstracte, conform căreia individul care acționeaza se supune strict convingerilor sale, fără a conștientiza consecințele acțiunii. Etica responsabilității este etica omului de afaceri care prevede atât consecințele imediate intenționate, dar și pe cele neintenționate iar el acționează ținând cont de acest fapt, conștientizând că rezultatele acțiunilor sale pot afecta și alte persoane. Weber susținea că ”etica responsabilității și cea a convingerii (morala ca atare) se completează", doar astfel acel om care poate avea vocația omului de afaceri poate acționa conform convingerilor sale dar conștientizând totodată impactul acțiunilor sale asupra altora. De aici și "Paradoxul etic" potrivit căruia omul de afaceri trebuie să-și asume responsabilitatea și riscurile acțiunii sale economice sau să rămână la judecata morală, abstractă, lipsită de angajare responsabilă. Această idee o regăsim astăzi în codurile de conduită ale companiilor, unde omul de afaceri își susține moralitatea (a angajaților și implicit a afacerii) prin accentuarea acesteia în codul de conduită/sau etică, astfel omul de afaceri trecând de la moralism la etica responsabilității.

1.3. Etica în afaceri: definiții, evoluție și abordări

Termenul de etică în afaceri este un termen relativ nou, apărut în SUA în anii `60 odată cu apariția unor probleme sociale privind drepturile muncitorilor la un salariu decent și condiții proprii de muncă, poluare, problemele reziduurilor nucleare și toxice. (Ionescu, 2005)

Etica afacerilor este un sistem de principii, valori, norme si coduri de percepție și conduită, în baza unei filosofii a firmei, care se impun ca imperative morale inducând obligativitatea exprimării lor.

Etica în afaceri a fost răspunsul oamenilor de afaceri la aceste probleme care afectau societatea. În anii `70 mișcarea se extinde din ce în ce mai mult în rândurile societății iar interesul față de acest concept crește.

Datorită faptului că mișcarea consumeristă s-a extins în anii `70, școlile de afaceri și universitățile au răspuns prin organizarea de conferințe și întâlniri ale oamenilor de afaceri cu personalul academic unde se dezbateau aceste probleme. (Ionescu, 2005) Treptat cursurile au fost introduse în universități, colaborarea dintre mediul de afaceri și mediul academic continuând în acest sens.

Companiile devin interesate și răspund societății prin introducerea codurilor de etică în care sunt abordate probleme sensibile referitoare la conduita în afaceri.

În anii `80 etica în afaceri devine o mișcare, activitatea în acest domeniu crescând semnificativ. (De George, 1990) Companiile introduc coduri de etică și linii telefonice unde salariații puteau raporta cazuri de conduită care încălcau principiile etice ale companiei; companiile organizau programe de instruire pentru a veni în întâmpinarea angajaților, pentru a le răspunde unor întrebări și pentru a-i ghida în comportamentul lor.

În anii `90 guvernul american promulgă legi referitoare la faptele săvărșite de companii în acest domeniu, iar în 1991 Congresul american decretează Federal Sentencing Guidlines, un set de reguli care sunt aplicabile companiilor.

Etica în afaceri a devenit dintr-o mișcare, o parte a peisajului de afaceri. Conceptul a fost abordat de mulți autori; încercăm să surprindem câteva abordări a unora dintre cei mai cunoscuți.

Definiția dată de R.T. De George eticii în afaceri: ”perspectiva etică, fie implicită în comportament, fie enunțată explicit, a unei companii sau a unui individ ce face afaceri”, (De George, 1990) surprinde partea descriptivă a eticii, lăsând să se înțeleagă că pot fi două abordări, una declarativă și una efectivă, iar o companie poate deține un set de reguli la nivel declarativ, dar totodată comportamentul ei să fie diferit de regulile enunțate.

A. Crane și D. Matten în ”Business Ethics. A European Perspective” propun o altă definiție: ”Etica în afaceri este studiul situațiilor, activităților și deciziilor de afaceri în care se ridică probleme în legatură cu ceea ce este moralmente bine și rău. (Crane, Matten, 2004)

Shaw și Barry consideră că etica în afaceri este un studiu aparținând eticii aplicate asupra a ceea ce este corect sau incorect în domeniul afacerilor.

În ”Business Ethics: Concept and Cases”, Manuel Velasquez definește etica în afaceri ca fiind: ”un studiu în care standardele morale se aplică comportamentului indivizilor implicați în organizații, prin care societatea modernă produce și distribuie bunuri și servicii”. (Velasquez, 1998)

Standardele morale ale individului ar trebui să se refere la probleme care prezintă importanță pentru individ; să existe din convingeri și să nu fie schimbate prin politici și reguli; să depășească propriul interes; să fie obiective și imparțiale și să determine emoții, plăceri sau satisfacții când o persoană se comportă cu moralitate și vinovăție sau dezamagire când persoana încalcă standardele morale proprii. (Velasquez, 1998)

În lucrarea ”Etica afacerilor”, (Crăciun, 2005) autorul face următoarea distincție: ”etica este disciplina teoretică prin care se studiază ideile de Bine, Rău, Datorie, Dreptate, fie atitudinile, caracterele, datinile, adică moralitatea oamenilor”.

Alți autori consideră că etica în afaceri privește un sistem sau un cod de conduită bazat pe constrângeri morale care reglementează o anumită conduită. (Josephson, 1995)

Lewis (1985) definește etica în afaceri drept ”acel set de principii sau argumente care ar trebui să guverneze conduita în afaceri, fie la nivel individual, fie la nivel colectiv”.

Analizând doar aceste câteva definiții redate mai sus ale unor din cei mai cunoscuți eticieni, putem constata că sunt cel puțin două abordari diferite ale conceptului: aceea a lui De George care situează etica la un nivel declarativ, a unei descrieri a ceea ce face o companie în raport cu anumite considerente etice și o altă abordare (Lewis) care consideră că etica în afaceri se referă la ceea ce agenții economici ar trebui sau nu ar trebui să facă în afaceri.

Alți autori (Iamandi, Filip, 2008) definesc etica în afaceri ca o formă particulară a eticii aplicate, un ansamblu de reguli și norme morale care vizează conduita comercianților în activitatea economică, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv.

În opinia unor autori români (Mureșan, 2010) etica în afaceri are în vedere conduita morală a indivizilor, componenți ai societății comerciale, în relația lor cu ceilalți angajați și cu partenerii de afaceri pe de o parte, și cu clienții și consumatorii, pe de altă parte.

Druță și Pop (2003) consideră etica afacerilor însuși fundamentul afacerilor.

Solomon, în lucrarea ”Morality and the Good Life” distinge trei niveluri ale eticii:

Nivelul microeticii, care cuprinde natura schimbului între indivizi, drepturile și obligațiile, consecințele actelor întreprinse de către aceștia.

Nivelul macroeticii face referire la dreptate, legitimitate, natura societății, încercând să explice natura lumii afacerilor și modul ei de funcționare.

Nivelul molar al eticii are ca subiect corporația, aceasta fiind unitatea de bază a afacerilor și privește totodată rolul ei în societate și în același timp, rolul individului în corporație. (Solomon, 2003)

Dar cele trei nivele ale eticii în afaceri nu rămân separate, ele se întrepătrund, pornind de la individ, continuând cu rolul lui în corporație și mai apoi cu rolul corporației în societate, astfel ajungând la responsabilitatea socială a corporației față de societate. În acest punct, putem privi conceptul din două puncte de vedere: fiecare membru al corporației are obligații doar fată de acționarii companiei sau putem îmbrățișa punctul de vedere conform căruia scopul companiei este să servească societatea din care face parte prin oferirea de servicii necesare și dezirabile.

Primul punct de vedere enunțat ”responsabilitatea socială a afacerilor este de a-și mări profitul” aparține lui Milton Friedman, care consideră că responsabilitatea socială a fiecărui membru al companiei este să mărească profiturile acționarilor. În ultimele două decenii percepția despre responsabilitatea socială a companiei a suferit modificări dar fiind procesul de globalizare, aceasta nu a putut rămâne indiferentă față de evoluția comunității, astfel ea (compania) s-a adaptat consolidându-și rolul în societate și acționând ca un cetățean. Compania, pe lângă rolul său economic de a furniza bunuri sau a presta servicii, mai are și rol social care se manifestă prin intervenții directe în comunitate.

Richard T. De George distinge între probleme micro-morale și macro-morale și consideră că, problemele etici în afaceri, raportate la un sistem economic, cel al capitalismului actual, pot fi împărțite în șase categorii (De George, 1990):

Determinarea corectitudinii distribuirii resurselor, acțiune care face referire la fundamentele dreptății distributive (alocarea resurselor și a veniturilor să se facă în funcție de merit, nevoi, efort, abilitate etc.)

Cea de a doua categorie se referă principiul la dreptății aplicat cazurilor particulare. Autorul consideră că anumite „cazuri dificile” ce pun probleme morale, se pot rezolva prin dezbateri și discuții.

Categoria a treia de probleme morale din domeniul afacerilor se referă la conflictul dintre diferite valori (libertate, dreptate, egalitate, bunăstare, securitate personală, productivitate, merit, eficiență etc.).

Al patrulea tip de probleme morale apare ca urmare a dezvoltarii intuițiilor morale și a sarcinii de a le aplica la practicile anticipate anterior. Astfel, segregarea rasială și discriminarea în muncă bazată pe criterii de sex sau rasă, sunt practici considerate acum imorale, care, cu mult timp inainte nu erau evaluate in acest mod.

A cincea categorie de probleme morale este cea creată de consecințele pe care le aduc cu ele noile produse tehnologice, inclusiv tehnicile societății informaționale si cele de manipulare genetică. Există astăzi posibilitatea de a distruge rasa umană ca și mediul inconjurător astfel incât el să nu mai poată fi suportul generațiilor viitoare. De asemenea, in afacei exista posibilitatea de a se consuma resursele naturale neregenerabile.

Categoria a șasea de probleme micro și macro-morale cuprinde modul in care se aplică valorile morale acceptate în mod obișnuit și se referă la interdicțiile care se impun in conducerea afacerilor și a întreprinderilor. În aceasta categorie, de exemplu, includem minciuna și furtul, luarea de mita și alte comportamente care constituie acte imorale.

Richard T. De George subliniază că: „asta nu înseamnă că vom întâlni peste tot în afaceri numai acte morale, iar unde etica nu este autoimpusă, ea trebuie să fie impusă din afară prin sancțiuni adecvate pentru a proteja binele general”. (De George, 1990)

Problemele eticii în afaceri ridicate de profesorii William H.Show și Vincent Barry, sunt legate de întrebarea dacă o companie este obligată să intervină în problemele cu care se confruntă societatea, dacă este legitim dreptul angajaților de a se folosi de pozițiile pe care le dețin în cadrul companiilor pentru scopuri personale și ridică problema imoralității practicilor bazate pe informații privilegiate. (Săseanu, 2012)

Sintagma lui Niccolo Machiavelli "scopul scuză mijloacele" poate fi considerată în măsura în care nu depășeste limitele normelor acceptate de societate. În realitate, orice afacere este supusă unor reguli care sunt respectate de toți participanții. Respectarea regulilor este suficientă pentru a defini responsabilitatea în coordonatele eticii în afacerii? Sau este nevoie de mai mult? Are compania responsabilități care exced aceste norme?

David Murray, în lucrarea "Cele 7 valori esențiale. IMM-urile și beneficiarii lor" identifică 7 valori esențiale pe care o companie trebuie să le respecte (Murray, 1999):

considerație față de oameni,

supraveghere în păstrarea standardelor etice,

creativitate în economisirea resurselor și în protecția mediului,

respect pentru clienți,

corectitudine față de furnizori, beneficiari, personalul angajat, asociați, comunitate și respect pentru lege,

transparență în comunicarea cu partenerii, clienții, furnizorii, personalul angajat,

interdependență față de comunitatea în care își desfășoară activitatea. (Murray, 1999)

Murray identifică provocările morale la care este supusă compania, prin managementul ei, dar și rolul esențial pe care-l exercită conducerea în formarea și respectarea principiilor etice ale organizației.

Top-managerii construiesc politica unei organizații și au o mare responsabilitate de a folosi judicios aceasta putere, ei sunt modele de comportament etic pentru întreaga organizație. În concepția lui R.T. De George (1990), istoria eticii în afaceri are 3 perioade:

prima perioadă este începutul anilor 70, când termenul de etică în afaceri (business etchics) a intrat în limbajul curent în SUA; își are originea în mediul academic, în lucrările unor profesori care au dezvoltat acest concept.

În aceeași perioada a apărut și un alt concept, cel pe care americanii îl numesc etică în afaceri (ethics in business) datorată marilor scandaluri care au avut loc in USA în anii 70.

Ca urmare a celor două evenimente mai sus menționate a apărut o mișcare în companii, o nouă abordare a eticii. Corporațiile au început să-și implementeze conceptul de ”business ethics” prin elaborarea de Coduri de etică, prin înființarea posturilor de manageri de etică (ofițeri de etică), prin organizarea de comitete și de traininguri. (De George,1990)

Norman Bowie datează nașterea eticii în afaceri în noiembrie 1974, o data cu prima conferință în etică în afaceri, care a avut loc la Universitatea din Kansas și care a dus la prima antologie utilizată în noile cursuri care au început să apară ulterior ca etica in afaceri. (De George, 1990).

În 1979 au apărut trei antologii, în etica in afaceri: Tom Beauchamp și Norman Bowie, ”Teoria etică și de afaceri”; Thomas Donaldson și Patricia Werhane, ”Probleme de etică în afaceri: O abordare filosofică”; și Vincent Barry, ”Problemele morale în afaceri”. În 1982 au apărut primele cărți cu un singur autor în domeniu: Richard De George – ”Etica în afaceri”; și Manuel G. Velasquez – ”Etica în afaceri: Concepte și cauze”. Cărțile au găsit o piață pregătită, și au fost introduse cursuri de etica în afaceri atât în departamentele de filosofie cât și în școlile de afaceri, înregistrându-se o evoluție rapidă în materie.

Dezvoltarea eticii în afaceri a continuat în anii `80 prin apariția cărților, a revistelor de etică și a centrelor de etică a afacerilor.

În 1980 se înființează Societatea pentru Etică în Afaceri (The society for Business Ethics), care are prima întâlnire în decembrie 1980 în Boston. Treptat apar și alte organizații printre care și Asociația Internațională pentru Afaceri și Societate (International Association for Business and Society).

Europa a devenit interesată de evoluția conceptului și a organizat în 1987 European Business Ethics Network (EBEN). Multe țări din Europa și-au construit după acest moment propriile rețele de etică în afaceri.

În general, abordarea europeană a eticii în afaceri a pus accent mai mult pe economie și pe structuri sociale și mai puțin pe activitățile corporațiilor. Ambele abordări au fost cuprinse în Societatea Internațională de Business, Economie și Etică, (International Society for Business, Economics and Ethics), care a fost fondată în 1989. Această societate, la rândul său a ajutat țări din întreaga lume să-și dezvolte societăți locale sau regionale de etica in afaceri, astfel că acum există organizații într-o număr mare atât în țările dezvoltate cât și în cele mai puțin dezvoltate. (De George, 1990)

Simultan cu aceste evoluții, s-au înființat centre pentru etica în afaceri, o varietate de instituții academice, apărând totodată un număr mare de reviste dedicate eticii în afaceri.

Etica în afaceri a apărut relativ recent în țări dezvoltate precum SUA și state ale Europei de Vest. În ultimul deceniu, țări din Europa Centrală și de Est manifestă interes față de acest concept. Motivele pentru care țări din Europa Centrală și de Est manifestă interes pentru acest subiect pot fi atât de natură socială, datorită faptului că s-a constatat o legatură directă între gradul de dezvoltare al unei țări și importanța care se acorda în respectivul stat eticii afacerilor cât și de natură economică, datorită creșterii numărului de corporații multinaționale care și-au extins activitatea și în această regiune.

SUA este țara în care a apărut etica în afaceri, având cea mai mare experiență teoretică și practică în promovarea principiilor etice. În secolul XX au apărut numeroase lucrări și instituții care abordau importanța implementării eticii în companii. În prezent, peste 97% din firmele americane au propriul lor cod de etică.

Etica în afaceri a fost implementată ca disciplină de studiu în toate facultățile de afaceri, aceasta datorându-se faptului că unii profesori și oameni de afaceri americani au considerat necesară impunerea în practica afacerilor a valorilor acceptate de către comunitatea mai largă.

Pe continentul european, etica în afaceri a apărut pe la jumătatea anilor `80, atât ca disciplină academică, cât și ca domeniu practic de interes. Maturitatea sa academică dovedindu-se la începutul anilor `90 prin apariția a numeroase cursuri, publicații, periodice ( Business Ethics Quarterly în anul 1991; Journal of Business Ethics – în 1992; Business Ethics: A European Review – publicat trimestrial din 1992; Teaching Business Ethics – în 1997), asociații, centre și instituții profesionale sau educative (exemple: Institute of Business Ethics – Marea Britanie; Ética, Economía y Dirección, Sucursal Española de European Business Ethics Network – Spania; European Institute of Business Ethics – Olanda; Institute for Business Ethics – Elveția). Primul centru european de cercetare a eticii în afaceri a apărut la actuala Universitate Sankt Gallen din Elveția, în anul 1983.

În noiembrie 1987 a avut loc la Bruxelles un moment marcant pentru etica în afaceri din Europa: prima conferință europeană cu privire la etica în afaceri. Țările participante la această conferință au fost: Olanda, Elveția, Anglia, Norvegia, Franța, Germania de Vest și Belgia. La încheierea acestei conferințe s-a propus fondarea rețelei europene EBEN (European Business Ethical Network), cu scopul de a stimula și promova dezbaterile pe diferite teme legate de etica în afaceri în Europa și pentru a favoriza schimburile de informații și experiențe în domeniu. În numai doi ani, numărul membrilor EBEN a crescut în mod impresionant, astfel încât la cea de-a doua conferință europeană – susținută la Barcelona, în septembrie 1989 – membrii EBEN erau reprezentanți a 17 țări diferite. (Iamandi, 2013)

În anul 2000 existau peste 25 de sedii europene care se dedicau studiului eticii în afaceri, precum și mulți oameni de știință care se ocupau de acest subiect. În 2001, EBEN a lansat programul Forum for Ethics Practitioners, echivalentul european al asociației americane Ethics Officers Association. Pe tot continentul european, inclusiv în Marea Britanie, se organizează periodic conferințe, seminarii și simpozioane, atât de către instituțiile academice, cât și de către organizații profesionale sau corporații. Scopul acestei rețele este să promoveze principiile eticii corporative, a guvernanței corporative și a responsabilității sociale în comunitățile academice, în UE, în sectorul public și privat, în ONG-uri și în societatea civilă.

1.4. Modul de reglementare al aspectelor legate de etica în afaceri în legislația internațională și națională

La nivel international și la nivel national au fost adoptate o serie de măsuri menite să creeze instrumentele juridice pentru implementarea regulilor definitorii privind etica în afaceri. Redăm conținutul principalelor instrumente juridice create în acest scop.

1.4.1. Legea privind practicile de corupție în străinătate – F.C.P.A. – Foreign Corrupt Practice Act

F.C.P.A. – Foreign Corrupt Practice Act-este legea federală a SUA, cunoscută pentru cele două prevederi importante: cea referitoare la Securities Exchange Act și cea referitoare la mituirea oficialităților străine.

Actul de schimb din 1934 (numit și Legea '34) este o lege care reglementează piața titlurilor de valoare (acțiuni, obligatiuni), în statele Unite ale Americii. Este un punct de reper al legislație în domeniu. Actul din '34 și legile conexe constituie baza de reglementare a piețelor financiare și a participanților ei în Statele Unite. Prin Legea din 1934 s-a înființat Comisia de Valori Mobiliare (SEC), agenție responsabilă în primul rând pentru punerea în aplicare a legii valorilor mobiliare federale. (F.C.P.A, 1977)

F.C.P.A. se aplică tuturor persoanelor care au legături cu SUA și care se angajează în practici corupte. Legea se aplică asupra oricărui act sau fapt al afacerilor americane, a corporațiilor străine de tranzacționare de valori imobiliare în SUA, a cetățenilor americani, a rezidenților care acționează în favoarea unei practice corupte, indiferent dacă sunt sau nu prezenți în SUA. (F.C.P.A., 1977)

În cazul persoanelor fizice și juridice străine, actul se referă la acțiunile lor, dacă sunt prezenți în SUA la data comportamentului incriminat.

Legea reglementează nu doar plățile între oficialii străini, candidați și partide, dar și plățile făcute către orice alt destinatar, dacă o parte din mită este atribuită în cele din urmă unui oficial străin. Plățile pot fi monetare, dar pot include și alte forme de valoare.

Această lege a apărut ca urmare a investigațiilor făcute de Comisia de Valori Mobiliare unde peste 400 de companii au admis efectuarea de plăți ilicite în valoare de 300 milioane de dolari oficialilor guvernamentali străini. (F.C.P.A., 1977) Acțiunile ilicite s-au întins până la mituirea oficialilor străini pentru a asigura un anumit tip de acțiune favorabilă, de către guvernul străin, așa numita ”facilitare de plăți”. Putem exemplifica prin scandalul de corupție Lockheed, în care oficiali ai companiei Aerospațiale au plătit oficiali străini pentru a favoriza produsele lor, iar un alt caz bine cunoscut este Bananagate, în care Chiquita Brands a mituit președintele Statului Honduras pentru a reduce impozitele.

Congresul American a adoptat F.C.P.A. pentru a reduce mituirea oficialilor stăini și pentru a restabili încrederea publicului în integritatea sistemului de afaceri american. Actul a fost semnat în anul 1977 de președintele Jimmy Carter și a fost modificat în 1998 prin International Anti-Bribery Act, care a fost conceput pentru a pune în aplicare Convenția Antimită a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Ecomonică.

Începând cu anul 1998, aceasta se aplică, de asemenea, tuturor firmele străine și persoanelor fizice care au legătură cu luarea sau darea de mită. Sensul cuvântului oficial străin se lărgește incluzând toate persoanele care lucrează pentru o companie de stat sau gestionată de stat și totodată cuprinde și angajați ai organismelor internaționale.

Legea obligă companiile care intră sub incidența ei să păstreze documentele contabile care să reflecte corect și exact tranzacțiile corporației, să planifice și să mențină un sistem adecvat de controale interne contabile. (F.C.P.A., Title 15 of the United States Code).

În tabelul următor am prezentat primele zece companii în funcție de cuantumul amenzilor aplicate de SEC.

Tabel nr. 1. Amenzile acordate în baza F.C.P.A.

Sursa: Tabel întocmit de autor pe baza datelor disponibile pe site-ul: https://www.sec.gov/spotlight/fcpa/fcpa-cases.shtml

Cuantumul celor mai mari zece amenzi aplicate companiilor se ridica la 5058 milioane de dolari.

Doar în ultimii cinci ani suma cumulată a amenzilor aplicate în baza F.C.P.A. este de 3835.99 milioane de dolari. (SEC Enforcement Actions: FCPA Cases, 2014)

Din momentul intrării în vigoare (1977) și până în prezent au fost descoperite 129 de cazuri, care au fost analizate și amendate pentru nerespectarea prevederilor acestor reglementări.

În graficul următor prezentăm evoluția numărului de companii amendate în perioada 1978-2014, conform datelor statistice publicate de SEC.

Sursa: Grafic întocmit de autor pe baza datelor disponibile pe site-ul: https://www.sec.gov/spotlight/fcpa/fcpa-cases.shtml

Grafic nr.1. Evoluția amenzilor aplicate în temeiul FCPA în perioada 1978-2014

Anul următor intrării în vigoare a F.C.P.A. debutează cu un număr de două companii amendate, ca apoi numărul acestora să se reducă la o companie, iar în perioada 1987-1995 nici o companie nu a fost amendată. Considerăm că acest fapt se datorează implementării codurilor de etică, deoarece după intrarea în vigoare a F.C.P.A. s-a constatat o creștere a numărului de coduri de conduită și a implicării companiilor în adoptarea unei conduite acceptate de către consumatori și de părțile interesate (Wulf, K., 2011) și un interes crescut de a-și redefini standardele și valorile, și de a-și crea o imagine nouă care să corespundă noilor cerințe ale pieței. Începând cu anul 2000 se constată o creștere a numărului de companii amendate (IBM, Chiquita Brands International) și o creștere a amenzilor aplicate.

Această situație reflectă importanța tot mai mare pe care o capătă în zilele noastre respectarea strictă a regulilor de etică în afaceri.

1.4.2. Reglementările cuprinse în Liniile directoare privind sancțiunile federale aplicate organizațiilor din 1991 (FGSO)

În 1991 Comisia americană pentru sentințe publică Liniile directoare privind sancțiunile federale aplicate organizațiilor din 1991, care sunt noile reglementări cu privire la modul de stabilire de către judecătorii federali a pedepsei pentru companii. Cunoscut sub numele de Liniile directoare privind sancțiunile federale aplicate organizațiilor (FGSO), ghidul impune pedepse aspre pentru companiile ai căror angajați au comis fraude federale. Sancțiunile includ restituirea prejudiciului creat, servicii în folosul comunității și amenzi substanțiale bazate pe un sistem de puncte pentru a determina gradul de severitate al infracțiunii.

Liniile directoare din 1991 au încurajat organizațiile să-și dezvolte ”programe eficiente de prevenire și detectare a încălcării legii” (Federal Sentencing Guidelines, 1991) și totodată să implementeze măsuri specifice care să fie incluse într-un program eficient. Implementarea acestor măsuri și programe de etică și conformitate ale companiilor pot determina judecătorii să dea sentințe mai indulgente și sancțiuni mai mici. Sunt cuprinse toate aspectele pe care o companie trebuie să le urmărească pentru a avea un program eficient de etică și conformitate. Prin adoptarea principiilor cuprinse în Liniile directoare din 1991, Comisia cere organizațiilor să stabilească standarde aplicabile care să ghideze angajații, să adopte o poziție proactivă pentru a preveni și detecta nerespectarea legii.

Liniile directoare din 1991 se aplică tuturor companiilor care activează pe teritoriul S.U.A. și reflectă reglementările guvernamentale și standardele industriale.

Măsurile cuprinse în Liniile directoare din 1991 fac referire la (Federal Sentencing Guidelines, 1991):

Implementarea standardelor și a procedurilor de conformitate care să fie capabile să reducă comportamentul ilicit;

Desemnarea de personal cu funcții de conducere în companie care să supravegheze respectare standardelor și a procedurilor;

Depunerea eforturilor pentru a evita delegarea unor angajați ai companiei care au tendința de a se angaja în acțiuni ilicite;

Comunicarea standardelor și a procedurilor prin participarea la programe de training și diseminarea lor în manieră practică pentru a fi înțelese și acceptate de membrii organizației;

Stabilirea, monitorizarea și auditarea unui sistem de raportare prin crearea și promovarea unui program prin care angajații pot raporta un comportament nepotrivit fără teama de represalii;

Aplicarea standardului prin mecanisme adecvate și prin tragerea la răspundere a persoanelor responsabile de eșecul de a detecta o infracțiune;

Dezvoltarea permanentă a modalităților de răspuns pentru a preveni infracțiunile similare, incluzând orice modificare necesară a programului în acest sens. (Federal Sentencing Guidelines 1991)

Setul de măsuri este aplicabil tuturor tipurilor de organizații. Un aspect important este faptul că organizația este responsabilă pentru comportamentul angajaților săi dacă aceștia au acționat în calitate oficială, considerând că fiecare organizație împarte un grad de culpabilitate, din actele fiecărui angajat, dacă acesta acționează în mod ilegal, indiferent dacă organizația cunoaște sau nu acțiunile lui.

Revizuirile ulterioare ale Liniilor directoare introduc cerințe noi pentru companie în scopul de a-și spori eforturile în a detecta și preveni încălcările legii și totodată de a implementa o cultură etică. Pentru a implementa aceste schimbări este nevoie ca top managementul să se asigure că organizația are un program eficient de etică și conformitate, că acest program este evaluat periodic pentru a monitoriza permanent riscul de comportament nepotrivit și de a se ajusta programul de conformitate conform noilor riscuri identificate în acest proces. (Federal Sentencing Guidelines 1991)

În cazul în care companiile au implementat programe de etică și conformitate conform noilor reglementări, este necesar să se măsoare impactul programelor asupra organizației. Dacă unele companii nu au implementat un astfel de program este necesară implementarea lui.

Scopul FSGO a fost de a oferi un stimulent companiilor de a pune în practică programe eficiente de etică și conformitate, concentrându-se pe descurajarea comportamentelor ilicite mai degrabă decât pe pedeapsă.

Ghidul a avut un impact asupra culturii organizaționale a companiei, crearea de funcții de răspundere pentru respectarea eticii și extinderea răspunderii corporative și asupra părților interesate. Apariția acestui ghid a avut efectul de a încuraja organizațiile să devină etice, conforme. (Murphy, 2002)

Într-un studiu efectuat în 2002 (Murphy, 2002), se compară media amenzilor date companiilor cu trei ani înainte de intrarea în vigoare a FSGO (1988-1990) cu media amenzilor aplicate companiilor între anii 1998-2000.

Tabel nr. 2. Situația valorii medii a amenzilor aplicate înainte cu trei ani și după trei ani de la intrarea în vigoare a FSGO 1991.

Sursa: tabel preluat după Murphy, D.E., (2002)

http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=358741

Putem constata că deși numărul cazurilor a scăzut (datorită aplicării FSGO 1991, considerăm noi), sumele amenzilor impuse a crescut semnificativ sub impactul noilor reglementări. Datorită creșterii semnificative a cuantumului amenzilor aplicate companiilor acestea au fost determinate să-și implementeze programe eficiente de etică în afaceri și conformitate pentru e evita impunerea unor noi amenzi.

În cei 10 ani de guvernare a Liniilor directoare din 1991 au fost soluționate aproape 1500 de cazuri, cu un cuantum al amenzilor de aproape 2,3 miliarde dolari, cu peste 279 milioane de dolari în restituiri și cu peste 3000 de ani de probațiune. (Murphy, D.E., 2002)

Scopul adoptării Liniilor directoare din 1991a fost de a încuraja comportamentul etic și conformitatea în organizații pentru ca acestea să se comporte ca un”good corporate citizen” (Wulf, K., 2011) și pentru a permite companiilor să evite amenzile prin implementarea unui comportament etic.

În urma scandalurilor Enron și WorldCom care au avut loc în S.U.A. și a altor procese bazate pe conduita nepotrivită a companiilor, în anul 2002, the U.S. Sentencing Commission constituie un grup de lucru care să revizuiască Liniile directoare 1991, grup format din practicieni din sectorul public și privat, care să adopte un set nou de linii directoare menit să ghideze comportamentul companiilor.

1.4.3. Reglementările cuprinse în Liniile directoare din 2002

În Liniile directoare din 2002 sunt stabilite principiile de bază pentru a implementa un program de conformitate și etică eficient. (US Sentencing Comission Compliance Recommendation, 2003)

Conform principiilor stabilite în Liniile directoare din 2002, compania trebuie să exercite due diligence pentru a preveni și detecta comportamentul inadecvat și pentru a promova o cultură organizațională care să încurajeze comportamentul etic și conformitatea cu legea.

Pentru ca acest program să fie eficient, el trebuie adaptat și implementat la nivelul fiecărei companii, pentru a preveni și detecta abaterile. Programul de conformitate trebuie să îndeplinească câteva cerințe minime:

• Organizația trebuie să introducă standarde și proceduri pentru a preveni comportamentul neadecvat;

• Managementul organizației trebuie să se asigure că organizația are un program de conformitate eficient;

• Persoanele desemnate de către managementul organizației pentru a se ocupa de acest program trebuie să raporteze periodic la nivel ierarhic superior, iar compania trebuie să pună la dispoziția acestora resurse adecvate. Pot îndeplini funcții de conducere în programul de conformitate al companiei doar persoane cu înaltă autoritate și totodată cu o recunoaștere a răspunderii lor morale;

• Organizația trebuie să parcurgă etapele corespunzătoare implementării unui program de etică și conformitate prin comunicare periodică, în manieră practică, a standardelor și procedurilor și a altor aspecte referitoare la acest program, tuturor membrilor săi prin desfășurarea și realizarea periodică a unor traininguri pentru a disemina informațiile.

• Următorul pas în implementarea programului de etică și conformitate este de a urmări dacă programul este aplicat de către membrii organizației și necesitatea monitorizării acestuia.

• Programul trebuie evaluat periodic, iar compania trebuie să dețină un sistem prin care angajații pot găsi îndrumare și eventual raporta un comportament neadecvat, prin canale confidențiale de raportare sau prin help-line, iar acest sistem să le ofere confidențialitate.

• În situația în care este descoperit un comportament neadecvat, compania trebuie să ia măsurile necesare împotriva celui care se face responsabil dar și să depună toate eforturile pentru ca acest comporatament să nu se repete, iar dacă este necesar să se facă modificări în programul de etică și conformitate. (US Sentencing Comission Compliance Recommendation, 2003)

Aceste prevederi au fost elaborate pentru a preveni și a detecta comportamentul neadecvat al membrilor unei organizații. Datorită acestor prevederi compania este direct interesată în a preveni un comportament impropriu al angajaților săi, deoarece ea este răspunzătoare în fața legii pentru membrii săi.

Multe companii, după adoptarea acestor noi prevederi, și-au creat ghiduri sub forma codurilor de conduită și au organizat traininguri pentru angajați cu scopul de a preveni comportamentul neadecvat.

Cu toate că amendamentele din 2002 au fost inițial aplicabile doar companiilor cotate la bursă în S.U.A. și multinaționalelor care au capital social sau titluri de debit cu S.E.C., multe companii din străinătate care operează în S.U.A. și-au aliniat practicile de afaceri noilor reglementări, adoptând coduri de conduită și programe de etică și conformitate.

În anul 2004 are loc o revizuire a FSGO, care răspunde așteptărilor companiilor în ce privește programul de etică și conformitate. Noua revizuire a FSGO aduce modificări cu privire la programul de conformitate (Berinde, 2014) și anume:

evaluarea riscurilor de neconformitate este privită ca o practică necesară pentru eficientizarea programului;

recompensare pentru implementarea programelor de conformitate;

etica în afaceri este privită ca o parte a programului de conformitate;

construirea unei culture organizaționale bazate pe etică și conformitate;

implementarea programului prin traininguri de instruire și informare;

creșterea importanței auto-evaluării programelor de conformitate.

Dacă până la mijlocul anilor 2000 legislația referitoare la etică și conformitate aparținea aproape exclusiv Statelor Unite, începând cu anii 2000, datorită evenimentelor care s-au produs și țările din Europa au fost nevoite să-și actualizeze sau să-și creeze programe de etică și conformitate, având în vedere amenzile mari aplicate sub imperiul FCPA. Astfel în 2009, Organizația pentru Dezvoltare și Cooperare Economică, (OCDE) a lansat Recomandările pentru combaterea mituirii oficialilor publici străini în tranzacțiile internaționale de afaceri, document prin care țărilor membre li se recomanda să dezvolte Programe de etică și conformitate pentru a preveni și detecta mita. (OCDE, 2011)

În anul 2010, OCDE publică Ghidul de bune practici privind controalele interne, etica și conformitatea, astfel OCDE își declară și asumă ferm poziția în lupta împotriva mitei și a corupție și evidențiază creșterea rolului conformității și a programelor de conformitate ale companiilor. Ghidul cuprinde douăsprezece principii referitoare la implementarea programelor de etică și conformitate, care fac referire la:

rolul top managementului în susținerea programelor prin asumarea angajamentului,

rolul și locul persoanei desemnate (ofițerul de conformitate) pentru a supraveghea desfășurarea programelor de etică și conformitate și totodată relațiile cu top managementul companiei,

regulile în domeniul cadourilor, ospitalității, facilităților de plată. Potrivit Ghidului, acestea trebuie cuprinse în Codul de conduită al companiei,

conformitatea nu se oprește doar la angajații companiei, ea se adresează și terțelor părți, partenerilor de afaceri și furnizorilor firmei,

evidențele contabile corecte trebuie asigurare prin instituirea controalelor interne,

pentru a avea un program de etică și conformitate eficient, este necesară efectuarea de instruiri periodice referitoare la combaterea mitei și a corupției,

principiile următoare fac referire la oferirea de stimulente angajaților pentru respectarea programului de conformitate al companiei, dar în același timp și pentru stabilirea de măsuri disciplinare pentru abaterile de la respectarea programului,

necesitatea promovării unui program de raportare și totodată a unui sistem de îndrumare în sistem de urgență în special pentru angajații care-și desfășoară activitatea în zone cu risc crescut.

Programele de conformitate au nevoie de evaluări periodice, având în vedere evoluția continuă a societății.

Pentru a fi eficiente, programele de conformitate trebuie să fie capabile să prevină și să identifice activități și comportamente necorespunzătoare prin stabilirea de reguli și proceduri, dar, în același timp să promoveze o cultură a eticii și conformității. (Berinde, 2014)

1.4.4. U.K. Bribery Act-Legea anti-corupție a Regatului Unit al Marii Britanii

U.K. Bribery Act este recunoscută în momentul actual ca fiind cea mai nouă și mai completă abordare a eticii în afacerile internaționale.

Corupția subminează democrația și normele legii și este o amenințare serioasă a progresului economic în țările dezvoltate și în economiile emergente și în general împiedică liberul acces pe piață.

Astfel, în anul 2010 apare în Marea Britanie, după decenii de rapoarte și proiecte de lege, ceea ce avea să devină cel mai complet și actual act legislativ în domeniul mitei, Bribery Act; intră în vigoare la 1 iulie 2011. Noua lege abrogă toate dispozițiile anterioare în ce privește corupția și le înlocuiește cu prevediri referitoare la luarea de mită, darea de mită, luarea de mită a funcționarilor străini și eșecul unei companii în ce privește corupția.

U.K.Bribery Act detaliază atât infracțiunea generală de luare și dare de mită cât și o parte specifică legată de mituirea oficialilor străini (funcționari publici) și totodată introduce un nou delict referitor la companii, deoarece le găsește responsabile pentru incapacitatea de a preveni mita (luarea sau darea) de către angajați în numele companiei.

U.K. Bribey Act încearcă să răspundă acestor amenințări prin creșterea pedepselor pentru infracțiunea de mită de la 7 la 10 ani închisoare, dar trebuie menționat că obiectivul legii nu este să aducă amenițarea legii penale asupra organizațiilor. Legea încearcă să aducă un echilibru, legiuitorul conștientizând că nici un regim de prevenire a corupției nu poate preveni în totalitate darea de mită. Scopul legii este să încurajeze organizațiile comerciale să dezvolte proceduri în regulamentele lor interne pentru a preveni mita.

U.K. Bribery Act incriminează darea și luarea de mită, mituirea funcționarilor publici străini și tototdată extinde răspunderea penală și asupra companiei pentru incapacitatea de a preveni actele de mituire comise de angajați în numele lor.

Legea are competență extrateritorială, permițând Oficiului pentru fraude grave (S.F.O.) să urmărească penal orice companie sau persoană asociată acesteia aflată în Regatul Unit (U.K.), cu toate că societatea comercială își are sediul în străinătate.

Legea poate fi considerată ca având o jurisdicție universală, deoarece în temeiul ei permite urmărirea penală a unei companii sau a unei persoane fizice care a săvârsit o infracțiune în legatură cu Regatul Unit indiferent de locul unde a avut loc infracțiunea. Acest Act a fost descris ca fiind cea mai dură legislatie anti-corupție din lume, incriminând un comportament care era acceptabil până în acel moment pe piața mondială.

Companiile pot fi exonerate de răspundere dacă dovedesc că dispun de procedure adecvate anti-mita. Companiile găsesc în Ghidul pentru organizații comerciale (G.C.O.) cadrul legislativ și totodată oferă îndrumări companiilor cu privire la mită. Facilitarea de plăți este o altă infracțiune cuprinsă în noua legislație, oferind criterii clare companiilor pentru a face distincția dintre ospitalitate și corupție. Prin natura sa, corupția este greu de detectat deoarece implică în general mai multe persoane care intră într-un acord secret; prin acel acord secret se poate oferi o plată financiară unui funcționar public, iar în schimb acesta poate să ofere servicii pe care nu le-ar fi oferit altfel. Dat fiind faptul că este greu de dovedit infracțiunea de dare de mită, S.F.O. pune la dispoziția tututor celor interesați un formular de raportare securizat.

Legea a obligat companiile să-și îmbunatățească programele de conformitate și etică în afaceri, fiind puternic susținute de ”Ton at the Top”, care este mesajul clar al leadership-ului conform căruia, conducerea își asumă angajamentul de a respecta valorile companiei, integritate, onestitate și respectul față de lege.

U.K. Bribery Act este un nou standard internațional pentru toate companiile în programele lor de combatere a corupției; această lege ajută o companie să dezvolte o cultură anti-mită ca parte a bunei guvernări, promovează statul de drept și creearea unor condiții de concurență echitabilă în comerțul internațional. (Transparency Org. U.K. Bribery Act http://issuu.com/transparencyuk/docs/diagnosing_bribery_risk/37?e=10896477/7671939)

Odată cu apariția acestei noi legi, multe companii au fost nevoite să-și actualizeze codurile de etică pentru a răspunde noilor provocări introduse de acestă lege. Una dintre cele mai profunde provocări este cea cu privire la”improper performance”, care se referă la exercitarea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu datorită faptului că o terță persoană a oferit avantaje financiare sau de altă natură.

Principiile care guvernează U.K. Bribery Act:

Principalele aspecte la care se face referire, sunt cuprinse în următoarele principii care guvernează legea:

Principiul de evaluare a riscurilor: conform acestui principiu evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces continuu și dinamic, nu o acțiune singulară.

Angajamentul de top: trebuie să existe tolerență 0 pentru mită și corupție în cultura organizației, aceasta incluzând și partenerii de afaceri.

Due diligence presupune evaluarea exactă și gestionarea riscurilor inainte de a se implica într-o afacere.

Procedurile și politicile trebuie să fie clare, practice și accesibile, să fie elaborate ghiduri clare și specifice pentru angajați, parteneri de afaceri.

Implementarea efectivă: măsurile anti-mită să fie încorporate în cadrul proceselor de control intern și de recrutare iar comunicarea politicilor anticorupție să fie accesibilă pe multiple căi.

Monitorizare și revizuire: necesită un audit dinamic și transparent, controale financiare, precum și controale interne pentru a monitoriza procedurile etice și de conformitate; acestea trebuie aprobate și susținute de Consiliul de administrație și supuse periodic verificărilor externe. (www.worldcompliance.com.Libraries/whitepaper/ukbriberyact)

Sancțiuni prevăzute în U.K. Bribery Act

Legea are o jurisdicție extrateritorială atât pentru companiile din U.K. care operează peste granițe cât și pentru companiile străine care operează pe teritoriul U.K. O companie din U.K. care comite o infracțiune intră sub incidența secțiunii 7 sub aspectul neîndeplinirii dipozițiilor de prevenire a corupției. În mod similar, intră sub incidența acestei secțiuni orice angajat sau o persoană asociată companiei care corupe o altă persoană oriunde în lume pentru a obține un avantaj.

În cazul în care o companie subsidiară unei companii mamă din U.K. comite un act de corupție în contextul efectuării de servicii pentru compania din U.K., intră sub incidența secțiunii 7. (www.worldcompliance.com.Libraries/whitepaper/ukbriberyact) Companiile străine care operează pe teritoriul U.K. pot fi urmărite penal în cazul infracțiunii de corupție chiar și in cazul în care infracțiunea are loc în afara granițelor iar beneficiul sau avantajul companiei se obține în afara U.K. O organizație poate fi vinovată de corupție dacă actul este săvârșit de către un angajat, un agent, o filială sau o terță parte (www.briberyactsection8), locul de amplasare fiind lipsit de importanță.

În secțiunea 11 sunt legiferate sancțiunile pentru săvârșirea unei infracțiuni în temeiul Legii: concretizate printr-un maximum de 10 ani de închisoare, împreună cu o amendă nelimitată, precum și potențialul de confiscare a bunurilor care fac obiectul infracțiunii (această prevedere era cuprinsă și în actul din 2002). Totodată se poate avea în vedere și descalificarea directorilor conform Company Directors Disqualification Act. (1986) Legea are o jurisdicție aproape universală, pentru a permite urmărirea penală a unui individ sau a companiei cu legături către Marea Britanie, indiferent de locul unde a avut loc infracțiunea.

Sancțiuni aplicate în temeiul U.K. Bribery Act

Prima sancțiune aplicată în temeiul noi legi a avut loc în 2012. Compania Abbot Group Limited a plătit o amendă de 5,6 milioane de lire sterline după ce firma a recunoscut că a beneficiat de practici corupte în 2007. Una dintre filialele din străinatate a plătit mită în legătură cu un contract încheiat cu o companie străină de petrol și gaze. Contractul s-a încheiat în 2006, iar infracțiunea a avut loc în 2007. Valoarea amenzii a fost egală cu profitul obținut de companie din respectiva trazacție, 5,6 milioane lire sterline. (http//www.sfo.gov.uk)

Un alt caz este cel al celor trei foști angajați ai Sustainable Growth Group care au fost investigați pentru înfăptuirea unei fraude de 23 milioane lire sterline. Cei trei au fost acuzați în august 2013, iar perioada în care s-a comis frauda a fost 1 aprilie 2011-24 februarie 2012. Verdictul a fost dat în decembrie 2014 și cei trei foști angajați au primit în total 28 de ani închisoare pentru încălcarea UK Bribery Act.( http://www.sfo.gov.uk)

Legislația românească în domeniul corupției este cuprinsă în Codul Penal art. 289 și următoarele și în câteva legi speciale: Legea 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici și Legea 477/2004 privind Codul de conduită al personalului contractual din instituțiile publice.

1.4.5. Codul Penal

Noul Cod Penal care a intrat in vigoare în 1.02.2014 prevede în articolul 289 infracțiunea de luare de mită în sensul în care acest comportament este sancționat: ”(1) – Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta.” (Noul Codul penal și Noul Cod de Procedură Penală (2014), art.289).

Conform articolului enunțat, intră sub incidența legii atât acceptarea obținerii de foloase, cât și promisiunea obținerii acestor foloase în viitor, fapta unui funcționar public în legătură cu îndatoririle sale de serviciu.

Darea de mită, este deasemenea incriminată după cum urmează:”(1) – Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condițiile arătate în art. 289, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.” (Noul Codul penal și Noul Cod de Procedură Penală (2014), art.290).

Putem constata că este incriminată atât acceptarea de mită de către funcționarul public cât și oferirea de mită, legiuitorul găsind la fel de grave ambele fapte.

Prevederile articolelor prezentate se aplică tuturor persoanelor care-și desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare în cadrul unei organizații publice internaționale la care România este parte; funcționarilor sau persoanelor care își desfășoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuții similare, în cadrul Uniunii Europene; funcționarilor unui stat străin. (Noul Codul penal și Noul Cod de Procedură Penală (2014), art.294)

Putem constata ca în noul cod penal care a intrat în vigoare în februarie 2014, pedepsele sunt modificate: dacă în vechiul cod darea de mită era pedepsită cu închisoarea de la 3 la 12 ani, noul cod prevede o reducere a pedepsei de la 3 la 10 ani. În cazul dării de mită, pedeapsa înregistrează o creștere: în legea precedentă era de la 6 luni la 5 ani, noile prevederi fiind de la 2 ani la 7 ani.

În cazul infracțiunii de trafic de influență pedeapsa este redusă, de la 2 la 10 ani (Codul Penal in vigoare până la 1.02.2014) la 2 până la 7 ani în noile prevederi. Aceeași pedeapsă este prevăzută și pentru infracțiunea de cumpărare de influență.

Menționăm faptul că în toate situațiile prezentate banii, valorile sau orice alte bunuri primite sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. (Noul Codul penal și Noul Cod de Procedură Penală (2014), art.289)

Analizând legislația aplicată în țara noastră și U.K. Bribery Act, putem constata că în Codul Penal Român, noile pedepse aplicabile pentru infracțiunile de corupție sunt comparabile cu prevederile legii engleze, care în acest moment este cea mai completă și de actualitate normă în acest domeniu.

1.4.6. Legea 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici

Legea 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici reglementează normele de conduită ale funcționarilor publici. Obiectivele acestei legi sunt creșterea calității serviciului public, eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică.

Principiile care guverneaza conduita profesională a funcționarilor publici sunt următoarele (Legea 7/2004, art.3, 2004):

supremația Constituției și a legii, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a respecta Constituția și legile țării;

prioritatea interesului public, principiu conform căruia funcționarii publici au îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea funcției publice;

asigurarea egalității de tratament a cetățenilor în fața autorităților și instituțiilor publice, principiu conform căruia funcționării publici au îndatorirea de a aplica același regim juridic în situații identice sau similare;

profesionalismul, principiu conform căruia funcționarii publici au obligația de a îndeplini atribuțiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate;

imparțialitatea și independența, principiu conform căruia funcționarii publici sunt obligați să aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes politic, economic, religios sau de altă natura, în exercitarea funcției publice;

integritatea morală, principiu conform căruia functionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, vreun avantaj sau beneficiu in considerarea funcției publice pe care o dețin, ori sa abuzeze în vreun fel de această funcție;

libertatea gândirii și a exprimării, principiu conform căruia funcționarii publici pot să-și exprime și să-și fundamenteze opiniile cu respectarea ordinii de drept si a bunelor moravuri;

cinstea si corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcției publice și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, funcționarii publici trebuie să fie de buna-credință;

deschiderea și transparența, principiu conform căruia activitățile desfășurate de funcționarii publici în exercitarea funcției lor sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor. (Legea 7/2004, art.3, 2004)

Conform art.14, funcționarii publici nu trebuie să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt avantaj, care le sunt destinate personal, familiei, părinților, prietenilor sau persoanelor cu care au avut relații de afaceri sau de natura politică, care le pot influența imparțialitatea în exercitarea funcțiilor publice deținute sau pot constitui o recompensă în raport cu aceste funcții.

Funcționarii publici trebuie să respecte aceste reglementări, iar dacă încalcă prevederile prezentei legi, ei intră sub incidența articolului 289 din Codul Penal.

1.4.7. Legea 477 din 2004 privind Codul de conduita a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice

Legea 477 din 2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și institutiile publice vine să extindă prevederile Legii 7 din 2004 și la alte categorii de personal, și anume, personalul contractual din cadrul autoriăților și instituțiilor publice, încadrat în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, cu modificarile ulterioare, cu excepția persoanelor alese sau numite politic. (Legea 477, art.1, 2004)

Înțelegem prin personal contractual ori angajat contractual – persoana numită într-o funcție în autoritățile și instituțiile publice în condițiile Legii nr. 53/2003, cu modificarile ulterioare. (Legea 477, art.4, 2004)

S-au identificat fapte generatoare de lipsa de integritate publică în rândul consilierilor încadrați la cabinetele demnitarilor și, de asemenea și de aceea a apărut necesitatea ca și alte categorii de personal să fie supuse prevederilor Legii nr. 7/2004 privind Codul de conduita a funcționarilor publici, ca lege-cadru pentru personalul din autoritățile și instituțiile publice.

În art.13 al prezentei legi este reglementată conduita personalului contractual în relațiile internaționale, iar în următoarele este cuprinsă interdicția privind acceptarea cadourilor, serviciilor și avantajelor care le pot influenta imparțialitatea în exercitarea funcțiilor publice deținute ori pot constitui o recompensa în raport cu aceste funcții. (Legea 477, art.14, 2004)

Coordonarea și controlul aplicarii normelor de conduită profesională pentru personalul contractual este îndeplinit de Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Afacerilor Externe si Autoritatea Națională de Control. (Legea 477, art.20, 2004)

Anual se întocmește Raportul cu privire la Standardul de conduită a personalului contractual, de către autoritatile competente în monitorizarea implementarii și aplicării codului de conduită, se prezinta Guvernului și trebuie să cuprindă date privitoare la: numărul și obiectul sesizărilor privind cazurile de încalcare a normelor de conduită profesională; categoriile și numărul de angajați contractuali care au încalcat normele de conduită morală și profesională; cauzele și consecințele nerespectării prevederilor codului de conduită; recomandarile propuse. (Legea 477, art.23, 2004)

Studiind articolele de lege prezentate mai sus, putem constata că atât în domeniul public cât și în cel privat legislația României în domeniul corupției prezintă aceleași aspecte, pedepsele sunt asemănătoare, în unele cazuri chiar identice, iar prevederile din U.K. Bribery Act se regăsesc transpuse în legea noastră atât în cadrul companiilor cât și în organizațiile publice.

Evoluția legislației internaționale și dezvoltarea rapidă a regulilor de guvernanță corporativă, stimulează companiile să se axeze pe dezvoltarea măsurilor anticorupție, ca un mecanism esențial pentru a-și proteja reputația și totodată interesele investitorilor și ale shareholderilor.

Concluzii parțiale

În prezentul capitol am abordat conceptul de etică, etică în afaceri, de-a lungul evoluției sale. Am pornit definind conceptele, urmând apoi evoluția firească a eticii spre ceea ce a ajuns astăzi în mediul de afaceri. Etica în afaceri este un concept relativ tânăr, dar cu o evoluție fulminantă în ultimii ani.

Dacă în S.U.A. a apărut în anii `60, în țările Europei de Est a apărut doar acum un deceniu și totuși multe companii au implementat sistemul. Legislația în domeniu este într-o continuă evoluție încercând să țină pasul cu schimbările care au loc în mediul de afaceri.

Am prezentat situația amenzilor aplicate în temeiul FCPA și totodată cele mai relevante cazuri și cuantumul amenzilor, am analizat situația înainte și după intrarea în vigoare a FCPA. Faptul că s-a înregistrat o creștere a cuantumului amenzilor aplicate în ultimii ani este cea mai bună dovadă că regulile de etică au devenit mai severe și mai strict monitorizate. Am constatat că după intrarea în vigoare a acestei legi, numărul companiilor care și-au implementat coduri de etică a crescut.

Analizând legislația în domeniu constatăm că toate articolele de lege tind să devină un tot unitar, pedepsele sunt asemănatoare, chiar dacă infracțiunea a avut loc sub incidența legii în România sau în U.K. sau oriunde o companie își desfășoară activitatea. Companiile își aliniază programele celor mai noi modificări legislative, conștientizând faptul ca doar așa pot să devină competitive într-un mediu în perpetuă mișcare.

Considerăm că etica în forma ei actuală este un concept nou pentru companiile din România. În ultimii 20 de ani, datorită intrării pe piață a companiilor multinaționale care au implementat codurile de etică și companiile românești tind să se alinieze noilor standarde. Companiile românești au constatat că implementarea și respectarea unui cod de etică îi poate aduce avantaje și o poziție (vizibilitate) mai bună pe piață și totodată angajații sunt mai motivați și mândrii că apartin unei organizații care respectă etica, fapt care ar putea să conteze și pentru viitorii angajati.

U.K. Bribery Act prezintă o oportunitate și un puternic stimulent pentru companii de a-și accentua eforturile în domeniul anti-corupție. Pentru multe companii, această lege necesită schimbarea unor programe și actualizarea lor, iar pentru altele este o atenționare de a-și susține eforturile existente. Intrarea în vigoare a acestui act este un moment pentru fiecare dintre companii pentru o evaluare clară a programelor de conformitate și a mijloacelor de monitorizare strictă a acestora.

CAPITOLUL 2

INSTRUMENTE DE APLICARE A ETICII ÎN AFACERI

2.1. Cod de etică, definiții și abordări

Modalitatea prin care companiile implementează etica în organizația lor este codul de etică. Un cod de etică este un ansamblu de norme și valori, care dorește să ghideze comportamentul membrilor atât în interiorul organizației, între membrii acesteia, cât și în ce privește relațiile lor cu societatea, în general. Un cod de etică este un instrument, un mijloc de transmitere a culturii organizației, conferindu-le membrilor ei sentimentul identității comune, a apartenenței la o echipă. (Berinde, M., Andreescu, N., 2013)

Valorile și judecățile de valoare sunt elementele cheie în luarea unei decizii etice. Standardele înalte necesită ca atât indivizii cât și compania să se conformeze acestor principii. Pentru ca o companie să supraviețuiască, ea trebuie să fie profitabilă. Totodată o companie trebuie să pună în balantă dorința de a face profit și nevoile societății în care-și desfășoară activitatea și pe care o servește. Pentru a menține o balanță echilibrată între nevoile companiei și nevoile societății, societatea a construit reguli pentru a ghida comportamentul companiilor în dorința lor de a face profit, dar într-un mod în care să nu afecteze negativ societatea în care-și desfășoară activitatea.

Codurile etice devin funcționale în măsura în care sunt armonizate obiectivelor afacerii, deoarece membrii organizației sunt în principal responsabili față de afacere și de succesul ei, dar totodată performanța economică nu se obține cu orice preț, scopul nu scuză mijloacele, codul constituind un instrument de reglementare a relațiilor organizației care se conduce după reguli formale și informale.

Considerăm că trebuie menționat faptul că, fie organizația are un cod scris, sau nescris care să ghideze comportamentul angajaților, acesta nu trebuie confundat cu comportamentul legal. Un comportament poate fi legal dar în același timp să nu fie etic. (Berinde, M. Andreescu, N. 2013).

Există un consens de opinii conform căruia prin formalizarea etică se încearcă promovarea virtuților și valorilor profesionale.

Un cod de etică este implementat pentru: a defini comportamentele acceptate sau acceptabile; a promova înalte standarde de practică; a le furniza membrilor un etalon pe care să-l folosească pentru propria evaluare; a stabili cadrul comportamentelor profesionale și responsabile.

Conform opiniei lui Samuel Mercier codul de etică are următoarele obiective:

• încheierea unui contract moral între beneficiari și organizație, respectiv între cei care fac parte din aceeași organizație;

• protejarea organizației de comportamente necinstite sau oportuniste;

• promovarea imaginii pozitive a organizației;

• oferirea unui mijloc de reglementare a adeziunii și a devotamentului colaboratorilor;

• creearea sentimentului de apartenență la grup și relevarea angajamentului de principiu al managerilor;

• promovarea de relații contractuale bazate pe încredere și responsabilitate;

• orientarea comportamentului în caz de dileme etice. (Mercier, S., 1999)

Studiind o parte din codurile de etica ale companiilor existente pe piață, putem arata câteva din principiile care sunt cuprinse în acestea:

a. nu face rău (do not harm)

b. fii drept și corect (be fair and just)

c. fii cinstit (be honest)

d. respectă drepturile celorlalți (respect other s rights)

e. fă-ți datoria/ acționeaza responsabil (do your duty/act responsibly).

Un cod de etică cuprinde următoarele aspecte (Panaite N., Agheorghiesei, D., 2009).:

1. Etica în relația cu angajații: hărțuirea la locul de muncă; acordarea de oportunități egale; acceptarea diversității; tratamentul egal al angajaților; neacceptarea discriminării.

2. Confidențialitatea informațiilor despre angajat, client și vânzător: respectarea intimității și confidențialității; divulgarea de informații.

3. Corectitudinea informațiilor publice/comunicare: publicitate și marketing; claritatea informațiilor; accesul la informații; transparența informațiilor.

4. Evitarea conflictelor de interese: cadouri și gratuități; activitate politică; colaborarea cu alte companii concurente; membrii familiei; divulgarea intereselor financiare.

5. Relația corectă cu shareholderii.

6. Probleme privind protecția mediului: protejarea mediului înconjurător, sănătatea și siguranța angajaților.

7. Practici etice manageriale. Corectitudinea înregistrărilor contabile; utilizarea corectă a bunurilor companiei.

Deoarece codul de etică este modalitatea prin care compania implementează etica în organizație, în tabelul următor am analizat câte dintre companiile din România au implementat acest act și totodată principalele prevederi cuprinse în cod. Pentru a realiza acest demers am analizat companiile care-și desfășoară activitatea pe teritoriul României, găsind relevant a analiza companiile cu cifra de afaceri cea mai mare (primele zece companii din acest punct de vedere), conform datelor statistice din 2013.

Tabel nr. 3. Companiile care dețin/nu dețin cod de etică.

Sursa: Tabel întocmit de autor pe baza datelor culese de pe site-urile companiilor (www.petrom.com, www.orange.ro, www.vodafone.ro, www.brd.ro, www.bcr.ro, www.automobiledacia.ro, www.bancatransilvania.ro)

Din situația prezentată mai sus, rezultă că în cazul companiilor cu capital străin acestea au adoptat coduri de etică în proporție de 60%, iar companiile cu capital autohton au implemetat cod de etică în proporție de doar 10% (o singură companie dintre cele selectate, Banca Transilvania, deține un cod de etică).

Considerăm că această stare de fapt se datorează în special companiilor cu capital străin, cunoscut fiind că ele vin în special din Europa de Vest, iar acolo etica are o tradiție mai îndelungată decât în România, iar implementarea unui cod de etică este o condiție a asumată de companii. Companiile din România au început să-și implementeze coduri de etică și datorită relațiilor de afaceri cu companii din afara granițelor și a evoluției legislației internaționale în materie de etică, apreciem că, în anii următori, numărul codurilor de etică adoptate de companiile noastre, va crește simțitor.

Analizând conținutul acestor coduri de etică constatăm că ele cuprind prevederi referitoare la:

legislația în vigoare;

conflictul de interese;

mita;

cadouri și ospitalitate;

protocol în cadrul companiei;

folosirea informațiilor confidențiale;

fairplay în competiție;

drepturile omului;

sănătate, siguranță și protecția mediului. (www.petrom.com, www.orange.ro, www.vodafone.ro, www.brd.ro, www.bcr.ro, www.automobiledacia.ro, www.bancatransilvania.ro)

Codurile de etică analizate furnizează membrilor organizației un etalon care să-l poată folosi pentru propria evaluare și în același timp modalitatea de a acționa în cazul în care sunt în fața unei situații cuprinse în aceste norme. (www.petrom.com/ the code of business ethics).

Implementarea eficientă a oricărui cod de etică depinde de resursele umane din cadrul organizației, atât manageri cât și angajați.

2.2. Cod de etica, cod de conduită, asemănări si deosebiri

Considerăm că este necesar să facem unele precizări în ce privește folosirea celor doi termeni: cod de etică și cod de conduită.

În literatură cei doi termeni, cod de etică și cod de conduită sunt folosiți fără nici o diferență majoră.

Considerăm că termenul de cod de conduită este un termen mai larg. În principal se referă la comportamentul membrilor organizației, la atitudinea pe care ei trebuie să o aibă vis-à-vis de companie și de terțe părți. Este un set de principii care dacă sunt încălcate atrag măsuri disciplinare.

Codul de etică, în opinia noastră, are un sens mai restrâns. Pornind de la termenul de etică, care este definit în Dicționarul Explicativ al Limbii Române ca: ”disciplină filozofică, studiul aspectelor teoretice și practice ale moralei; teoria filozofică a moralei” și ”ansamblul normelor de conduită morală corespunzătoare ideologiei unei anumite clase sau societăți” (www.dex.ro), considerăm că un cod de etică este fundamentat pe valorile companiei. Valorile sunt elementele cheie în luarea unei decizii etice. Standardele înalte necesită ca atât indivizii cât și compania să se conformeze acestor principii. (Andreescu, N. 2014)

Conceptul de cod de etică/cod de conduită face referire la standardele etice, asumate de companie și la conduita pe care o promovează. (Berinde, M., 2014)

Codurile de conduită sunt instrumente, recomandări care au ca scop influențarea comportamentului companiilor în societate. (Kolk, 1999 )

Un cod de conduită este angajamentul public al companiei; prin acesta, organizația își ia angajamentul de a oferi un cadru de valori, convingeri și norme etice conform cărora își desfășoară activitatea. (Wulf, K., 2011)

Un cod de etică trebuie să promoveze o cultură etică și să deschidă canalele de comunicare pentru a preveni și proteja organizația împotriva comportamentului neadecvat.

Scopul unui cod de conduită este de a delimita clar comportamentul angajaților; codul este un set de principii, care dacă sunt implementate, membrii organizației știu ce este permis și ce este considerat comportament impropriu.

Putem constata ca există o gamă variată de subiecte care sunt abordate în codurile de etică și/sau cele de conduită. Dat fiind faptul că fiecare companie își alege modul în care implementează programul de etică și conformitate, și persoana (sau colectivul de persoane) care are ca atribuție această activitate. Implementarea unui asemenea program poate varia în funcție de specificul fiecărei companii și poate fi realizat de persoane din interiorul companiei sau din exterior, iar unele companii au un departament specializat în această activitate, sau desemnează un angajat care face parte din managementul de top care să gestioneze aceste aspecte.

În demersul nostru am analizat o parte din codurile de etică și de conduită și ne propunem în rândurile următoare să prezentăm principiile și aspectele cuprinse în acestea.

Tabel nr.4. Principiile cuprinse în coduri de etică și principiile cuprinse în coduri de conduită

Sursa: Tabel întocmit de autor pe baza analizei codurilor de etică și a codurilor de conduită disponibile de pe site-urile companiilor www.petrom.com, www.orange.ro, www.vodafone.ro, www.brd.ro, www.bcr.ro, www.automobiledacia.ro, www.bancatransilvania.ro.

Principiile de acțiune ale companiilor în procesul de implementare a acestor coduri, sunt declarate față de:

• Clienți;

• Angajați;

• Acționari;

• Furnizori;

• Concurență;

• Părțile interesate din țările în care operează grupul sau compania.

Un aspect comun al codurilor de etică și conduită este aspectul lor voluntar.

Putem constata că ambele coduri promovează un comportament etic între membrii organizației, promovează standarde înalte la nivel de organizație și ajută membrii să identifice comportamentul adecvat și totodată stabilesc un cadru pentru a spijinii indivizii să se integreze ca membrii ai unui grup. (Berinde, 2014)

Codul de Etică și/sau Conduită se aplică tuturor angajaților la nivel global, al celor din sucursalele din străinătate, din subsidiarele controlate direct și indirect și tuturor terților care acționează în numele companiei. Modul în care înțelege compania să implementeze și să monitorizeze aceste coduri ține de preferințele companiei; găsim atât companii care au un departament specializat de conformitate sau/și un ofițer de conformitate cât și companii care apelează la auditare externă.

În opinia noastră factorul cel mai important în elaborarea și implementarea unui cod de etică sau conduită este răspunsul organizației și modul în care este perceput de membrii ei.

Considerăm că fiecare cod trebuie să fie adaptat specificului organizației astfel încât să poată fi implementat la toate nivelurile companiei, să fie înțeles și acceptat de toți angajații.

Totuși putem constata că în timp ce codurile etice abordează principii generale de bună practică, au la bază misiunea, valorile și așteptările organizației, oferind viziunea organizației asupra modelului de angajat pe care dorește să-l dețină, îndrumându-l pe acesta pentru a-și conforma comportamentul, codurile de conduită sunt mai elaborate, conținând (de cele mai multe ori) pe lângă principiile etice ale companiei și capitole referitoare la guvernanța corporativă, politica de mediu, de resurse umane, a drepturilor omului, de răspundere socială corporativă, securitate în muncă etc.

Pornind de la codurile de etică pe care le putem considera fundamentul pe care au fost dezvoltate codurile de conduită se poate constata că în ultimii ani companiile își dezvoltă aceste coduri pe baza principiilor UN Global Compact (cuprinse în Anexa 1 Principiile UN Global Compact) dorind să-și alinieze practicile de afaceri principiilor general acceptate în domeniul drepturilor omului, protecția mediului, lupta împotriva corupției și a standardelor de muncă.

Principiile pe care le-am enunțat mai sus au fost cuprinse în coduri de etică sau coduri de conduită ale unor companii private.

Dorim să ne oprim în cele ce urmează asupra unor coduri de etică și/sau conduită ale unor instituții publice.

2.3. Cod de etică/conduită în instituțiile publice

După cum am arătat în capitolul precedent, nu doar companiile răspund pentru faptele lor sau sunt supuse legislației în vigoare în domenuil corupției ci și funcționarii publici din instituțiile publice sunt supuși acelorași reglementări.

În ultimii ani am constatat că multe dintre instituțiile publice și-au implementat coduri de etică sau conduită în conținutul cărora sunt cuprinse obligațiile pe care le au funcționarii publici și personalul contractual din instituțiile publice în relațiile cu cetățenii.

Am analizat unele din aceste coduri și vom prezenta principiile care le guvernează.

Codul etic și/sau de conduită cuprind reglementări cu privire la normele de conduită profesională și de integritate ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din instituțiile publice.

Normele de conduită profesională prevăzute sunt obligatorii pentru funcționarii publici și personalul contractual, încadrat în baza prevederilor Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

Conduita etică și profesională urmărește să asigure creșterea calității activității profesionale și o bună administrare în realizarea sarcinilor de serviciu.

Obiectivele codului sunt:

urmărește asigurarea calității actului administrativ, reducerea birocrației, prevenirea faptelor de corupție din cadrul aparatului de specialitate al instituției;

respectarea normelor de conduită profesională obligatorii realizării unor raporturi sociale și profesionale conforme creării și menținerii unui nivel înalt al actului administrativ;

informarea cetățenilor cu privire la conduita profesională la care sunt îndreptățiti să se aștepte din partea funcționarilor publici, în exercitarea funcțiilor pe care le ocupă;

crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și funcționarii publici sau contractuali, pe de o parte și între cetățeni și instituția publică.

Principiile care guvernează conduita profesională a funcționarului public și a personalului contractual sunt cele prevăzute la art. 3 din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, și în art.3 din Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice (Legea 477, capitolul 2, 2004).

Valorile fundamentale ale funcționarilor publici sunt: angajamentul, munca în echipă, transparența internă și externă, confidențialitatea, demnitatea umană.

Normele de conduită ale funcționarilor publici se referă la: asigurarea unui serviciu public de calitate, loialitatea față de Constituție și lege, loialitatea față de autoritatea publică, libertatea opiniilor, activitatea publică, activitatea politică, folosirea imaginii proprii, cadrul relațiilor în exercitarea funcției publice, conduita în cadrul relațiilor internaționale, interdicția privind acceptarea cadourilor, serviciilor și avantajelor, participarea la procesul de luare a deciziilor, obiectivitate în evaluare, folosirea prerogativelor de putere publică, utilizarea resurselor publice, limitarea participării la achiziții, concesionări sau închirieri.

Conform legii mai sus amintite, încălcarea dispozițiilor Codului atrage răspunderea disciplinară a funcționarilor publici, în condițiile legii.

În Cod sunt cuprinse și modalitățile prin care se fac sesizările în cazul constatării încălcării legii sau a normelor deontologice și profesionale.

În capitolul final al codului intitulat ”Dispoziții finale” este prevăzut modul în care prevederile codului sunt făcute publice prin aducerea la cunoștința fiecărui angajat de către funcționarul public responsabil pentru consilierea etică și monitorizarea respectării normelor de conduită.

Pentru noii angajați obligativitatea de informare asupra prevederilor codului revine biroului de resurse umane, iar pentru informarea cetățenilor, funcționarul cu atribuții de relații publice din cadrul aparatului de specialitate va asigura publicitatea și afișarea Codului etic și de integritate la sediul și pe site-ul autorității, pentru a promova principiile și normele codului etic și de integritate.

Am abordat problematica codurilor de etică la nivel de autorități tocmai pentru că este nevoie de o înțelegere completă și integrată a tuturor principiilor de etică promovate nu doar de mediul de afaceri, ci și de către instituțiile publice.

2.4. Implementarea programelor de etică și conformitate

În subcapitolele precedente am studiat codurile de etica și/ sau conduită, principiile care le guvernează, organizațiile cărora li se aplică și am constatat că în ultimii ani o mare parte dintre companii dar și instituții publice și-au dezvoltat coduri de etică încercând să răspundă cerințelor societății și totodată să preîntâmpine un comportament neadecvat din partea membrilor organizației.

În acest subcapitol dorim să ne concentrăm asupra modului de implementare a codurilor în organizații dar și a feed-back-ului angajaților.

Corupția sugrumă dezvoltarea economică, denaturează concurența și prezintă grave riscuri juridice și reputaționale. Aceasta îndepărtează investitorii, crescând astfel costurile pentru companii, și în lanț, pentru clienții lor.

Practicile corupte sunt dăunătoare pentru toate întreprinderile mari și mici, multinaționale și locale. Scandaluri corporative au zguduit piețele financiare și a subminat încrederea investitorilor. Solicită o mai mare responsabilitate din partea sectorului privat de a pune în aplicare principiile de protecție împotriva corupției, protejând astfel imaginea companiilor, precum și interesele investitorilor, ale angajaților și ale clienților.

Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției, (The United Nations Convention against Corruption, 2004) este cel mai puternic instrument juridic în lupta împotriva corupției, care se adresează sectorului privat. Cele 167 de state, care sunt în prezent state părți la Convenție s-au angajat să ia măsuri de prevenire a corupției și să adopte sancțiuni pentru nerespectarea prevederilor.

Convenția recunoaște că statul singur nu poate lupta împotriva corupției. Companiile au rolul cel mai important de a lupta împotriva corupției.

Cu toate că modalitățile de luptă împotriva corupției diferă de la companie la companie, Convenția a elaborat un ghid pe care orice companie îl poate folosi în procesul ei de implementare a unui program de etică și conformitate. Ghidul nu creează noi standarde; se bazează pe standarde și principii care au fost dezvoltate de-a lungul anilor pentru a sprijini întreprinderile în eforturile lor de a fi bun cetățean corporatist.

Comportamentul CEO este cel care are un efect direct asupra membrilor organizației.

Conform ghidului, (The United Nations Convention against Corruption, 2004) o companie pentru ca o companie să lupte eficient împotriva corupției trebuie să urmeze câțiva pași, respectiv:

Evaluarea riscurilor;

Elaborarea și implementarea unui program de conformare și etică;

Angajamentul top managementului pentru prevenirea corupției;

Dezvoltarea unui program anti-corupție;

Supravegherea programului anti-corupție;

O politica clară și accesibilă anti-corupției;

Politici detaliate pentru anumite zone de risc;

Aplicarea programului anti-corupție și asupra partenerilor de afaceri;

Controale interne și păstrarea evidențelor;

Comunicare și formare profesională;

Încurajarea și promovarea eticii și a conformității;

Căutarea îndrumării și raportarea unor eventuale încălcări ale codurilor de etică;

Tratarea eventualelor încălcări ale codului;

Revizuirea periodică a programului anti-corupție.

Prevenirea și combaterea corupției în mod eficient necesită o înțelegere a riscurilor cu care o companie se poate confruntă. Fundamentul pentru punerea în aplicare și menținerea unui program anti-corupție este, prin urmare, evaluarea riscurilor de corupție. O astfel de evaluare permite identificarea și prioritizarea riscurilor.

Riscurile de corupție diferă în funcție de caracteristicile distinctive ale companiilor cum ar fi dimensiunea, structura, operațiunile geografice sau model de afaceri.

Riscul de corupție depinde, de asemenea, de operațiunile interne ale companiilor, cum ar fi achizițiile publice, vânzări și marketing. Prin urmare, nu există nici un program anti-corupție "one-size-fits-all". În scopul de a reduce în mod eficient riscul corupției, programele anti-corupție trebuie să fie adaptate la cerințele specifice ale fiecărei companii.

Această abordare bazată pe riscuri ar trebui să fie un principiu de bază important pentru fiecare element al unui program anti-corupție.

Un număr tot mai mare de manageri pun în aplicare programe de conformitate și etică eficiente în cadrul companiilor lor. Pentru a fi eficient, un astfel de program ar trebui să fie interconectat cu viziunea companiei asupra eticii și a conformității; companiile trebuie să se asigure că programul îndeplinește cerințele în conformitate cu cadrul legal internațional, inclusiv Convențiia Organizației Națiunilor Unite împotriva Corupției.

Companiile ar trebui să raporteze în mod public asupra eforturilor lor de combatere a corupției. Raportarea publică este o modalitate importantă de a demonstra sinceritatea și seriozitatea, dedicarea companiei de a preveni și a combate corupția și angajamentul ei de a respecta valorile fundamentale de integritate, transparență și responsabilitate, față de angajați, parteneri de afaceri și alte părți interesate.

Acest angajament trebuie să pornească de la top managementul companiei. Top mangementul trebuie să declare toleranță zero corupției și să fie susținută de politici și proceduri care vor pune acest angajament în acțiune. Un astfel de angajament joaca un rol critic în stabilirea unei culturi care se bazează pe valori fundamentale, cum ar fi integritatea, transparența și responsabilitatea. "The tone from the top” influențează normele și valorile cu care compania operează și la care toți angajații și partenerii de afaceri relevanți sunt de așteptat să adere. "The tone from the top", este transmis de către managementul superior al companiei.

Dezvoltarea și punerea în aplicare a unui program anti-corupție necesită participarea activă a fiecărui angajat și partener de afaceri relevant. Pentru a gestiona programul, trebuie ca întreaga organizație să fie implicată având fiecare responsabilități clar determinate. Responsabilitățile ar trebui să asigure că programul este pus în aplicare, executat și supravegheat în mod continuu.

Considerăm că este important ca fiecare angajat sau partener de afaceri să respecte și să sprijine programul de conformitate, pentru ca acesta să se poată desfășura în mod efectiv și eficient.

Angajamentul top managementului pentru prevenirea corupției, dezvoltarea unui program anti-corupție și supravegherea sa, trebuie să fie traduse în politica proprie a companiei de interzicere a corupției. Aceasta trebuie să fie clară, concisă și accesibilă tuturor membrilor organizației pentru ca toți angajații și partenerii de afaceri să adere la aceste principii.

Considerăm că trebuie să existe reguli clare care să poată fi urmate de fiecare dintre membrii companiei, iar aceste reguli să facă referiri specifice la conduita pe care un membru al organizației trebuie să o adopte odata ce este pus să ia o decizie care poate avea legătură cu o activitate neconformă cu angajamentul companiei.

Conduita în afaceri trebuie să se bazeze pe încredere reciprocă. Încrederea între managementul unei companii și angajații săi este esențială pentru un mediu de lucru motivant. Într-un mod similar, este important să existe încredere între o companie și partenerii săi. Angajații și partenerii de afaceri trebuie să-și desfășoare activitățile lor în conformitate cu valorile etice ale companiei, chiar și în situații care nu sunt definite în mod clar de politici și proceduri.

Companiile care implementează un program anti-corupție trebuie să se asigure nu numai că angajații și partenerii de afaceri sunt conștienți de politicile și procedurile lor, dar, de asemenea, că au informațiile și abilitățile necesare pentru a identifica provocările legate de corupție. Activitățile de comunicare și de formare regulate joacă un rol cheie în creșterea gradului de conștientizare și de implementare a unui program eficient anti-corupție.

Considerăm că este util pentru implementarea eficientă a programelor de etică și conformitate, ca periodic managementul companiei să organizeze traininguri și programe de informare la care să participe toți angajații pentru a înțelege corect prevederile cuprinse în cod, promovând astfel o cultură adecvată organizației.

Chiar si companiile cu programe eficiente de anti-corupție se pot confruntă cu încălcări ale politicilor și procedurilor de către angajați sau parteneri de afaceri.

Companiile trebuie să stabilească modalități eficiente pentru depistarea cazurilor de încălcare a codului și totodată de păstrare a echilibrului organizației.

Detectarea și investigarea profesională precum și sancționarea încălcărilor sunt elemente centrale ale unui program de etică și conformitate eficient.

Companiile trebuie de asemenea să ofere modalități pentru angajați și parteneri de afaceri de a solicita asistență pentru a raporta încălcările comise de acea persoană sau de către terțe persoane.

Departamentul de Etică și Conformitate al unei companii are sarcina de a oferi îndrumare tuturor angajaților companiei; sunt prevăzute modalități de comunicare directă cu reprezentanți ai acestui departament.

Faptul că sunt raportate abateri de la conduita pe care compania o pretinde angajaților săi, nu trebuie considerat un element negativ. Raportările nu fac decât să demonstreze conducerii acelei companii că sistemul funcționează, că membrii organizației au înteles că raportând un element negativ ajută atăt compania cât și membrii organizației și că au înteles rolul programului de conformitate.

Considerăm că toate codurile de etică și conduită au nevoie de actualizare periodică, datorită schimbărilor legislative și economice care au loc în societate.

Concluzii parțiale

În prezentul capitol intitulat ”Instrumente de aplicare a eticii în afaceri” am analizat modalitatea prin care companiile implementează etica în organizația lor. Această modalitate este codul de etică. Un cod de etică este un ansamblu de norme și valori, care dorește să ghideze comportamentul membrilor atât în interiorul organizației, între membrii acesteia, cât și în ce privește relațiile lor cu societatea în general. Un cod de etică este un instrument, un mijloc de transmitere al culturii organizației, conferindu-le membrilor ei sentimentul identității comune, a apartenenței la o echipă. (Berinde, Andreescu, 2013)

Valorile și judecățile de valoare sunt elementele cheie în luarea unei decizii etice. Standardele înalte necesită ca atât indivizii cât și compania să se conformeze acestor principii. Pentru ca o companie să supraviețuiască, ea trebuie să fie profitabilă. Totodată o companie trebuie să pună în balantă dorința de a face profit și nevoile societății în care-și desfășoară activitatea și pe care o servește. Pentru a menține o balanță echilibrată între nevoile companiei și nevoile societății, societatea a construit reguli pentru a ghida comportamentul companiilor în dorința lor de a face profit, dar într-un mod în care să nu afecteze negativ societatea în care-și desfășoară activitatea.

Codurile etice devin funcționale în măsura în care sunt armonizate obiectivelor afacerii, deoarece membrii organizației sunt în principal responsabili față de afacere și de succesul ei, dar totodată performanța economică nu se obține cu orice preț, scopul nu scuză mijloacele, codul constituind un instrument de reglementare a relațiilor organizației care se conduce după reguli formale și informale.

Pentru a evalua stadiul implementării eticii în afaceri în România, am analizat care este situația companiilor din România. În ultimii 20 de ani, datorită intrării pe piață a companiilor multinaționale care au implementat codurile de etică, și companiile românești tind să se alinieze noilor standarde. Companiile românești au constatat că implementarea și respectarea unui cod de etică îi poate aduce avantaje și o poziție (vizibilitate) mai bună pe piață și totodată angajații sunt mai motivați și mândrii că apartin unei organizații care respectă etica, fapt care ar putea să conteze și pentru viitorii angajati.

Deoarece codul de etică este modalitatea prin care compania implementează etica în organizație, am analizat câte dintre companiile din România au implementat acest act și totodată principalele prevederi cuprinse în cod. Pentru a realiza acest demers am analizat companiile care-și desfășoară activitatea pe teritoriul României, găsind relevant a lua în considerare companiile cu cifra de afaceri cea mai mare (primele zece companii din acest punct de vedere), conform datelor statistice din 2013.

În urma unei asemenea analize a rezultat că, în ce privește companiile cu capital străin, acestea au implementat coduri de etică în afaceri în proporție de 60%, în timp ce companiile cu capital autohton au adoptat asemenea coduri în proporție de 10% (doar o singură companie românească din cele selectate, Banca Transilvania, deține un cod de etică).

Analizând conținutul acestora constatăm că ele cuprind prevederi referitoare la: legislația în vigoare; conflictul de interese, mita, cadouri și ospitalitate, protocol în cadrul companiei, folosirea informațiilor confidențiale, fairplay în competiție, drepturile omului, sănătate, siguranță și protecția mediului.

Companiile trebuie să stabilească modalități eficiente pentru depistarea cazurilor de încălcare a codului și totodată de păstrare a echilibrului organizației. Detectarea și investigarea profesională precum și sancționarea încălcărilor sunt elemente centrale ale unui program de etică în afaceri și conformitate eficient.

Companiile își implementează programe eficiente de etică și conformitate, astfel încât să poată răspunde rapid oricărei provocări apărute, sau chiar de a anticipa înainte de a se produce o eventuală încălcare a codului de etică în afaceri.

Globalizarea aspectelor de etică în afaceri determină o dependență tot mai mare de regulile și prevederile în materie, stabilite la nivel internațional și de aceea apreciem că se impune ca o necesitate actualizarea codurilor de etică cu luarea în considerare a evoluțiilor înregistrate la nivel mondial.

CAPITOLUL 3.

CONCEPTUALIZAREA RESPONSABILITĂȚII SOCIALE CORPORATIVE

3.1. Definirea conceptului de responsabilitate socială corporativă

Conceptul de responsabilitate socială corporativă a apărut în secolul trecut și treptat a devenit un termen comun atât în managementul unei companii cât și în mediul academic și politic.

O companie, prin definiție este o entitate legală, o persoană juridică, nu o persoană fizică. În aceste condiții apare o întrebare firească: Cum poate fi o companie responsabilă având în vedere faptul că responsabilitatea este un atribut uman, deci doar al persoanei fizice?

Punctul de vedere al lui Friedman (1970) expus în lucrarea ”The Social Responsibility of Business Is to Increase Its Profits” a stârnit multe controverse de-a lungul anilor, împărțind pentru un timp opiniile în două curente diferite, cei care susțin că singura responsabilitate a companiei este cea financiară, față de shareholderi și cei care susțin și responsabilitatea socială a companie față de stakeholderi. Friedman își susținea punctul de vedere potrivit căruia compania nu poate avea responsabilități morale pentru acțiunile sale, deoarece principala ei obligație este de a acționa exclusiv în interesul acționarilor, iar problemele sociale trebuie rezolvate de către stat nu de către companie. (Friedman, 1970) Argumentul a fost criticat pentru că nu lua în considerare rolul activ al companiei în societate. În ultimii ani aceste două puncte de vedere nu mai sunt susținute, majoritatea autorilor considera că afacerile au și o componentă morală, o responsansabilitate socială.

Responsabilitatea socială corporativă (RSC) este o formă de auto-reglementare corporativă integrata într-un model de afaceri. (http//www.responsabilitatesocială.ro)

RSC reprezintă o tendință din ce în ce mai puternică în cadrul companiilor de success, ele considerând responsabilitatea socială nu doar o opțiune ci o parte integrantă a culturii și imaginii lor. Responsabilitatea socială este complexă și se manifestă față de acționari (shareholders), de salariați, clienți, furnizori și societate (stakeholderi) și față de mediul în care își desfașoară activitatea.

Sfârșitul anilor `50 a fost marcat de o creștere a puterii consumatorilor de a influența comportamentul societății comerciale. (Oprea, L., 2005) În acest context a apărut la nivel internațional o propunere eficientă care considera că societățile comerciale ar trebui să-și asume în mod voluntar răspunderea pentru anumite aspecte sociale.

În anii `70, preocupările legate de mediul natural și evoluția unor grupuri de presiune focalizate fiecare pe o anumită temă, au reprezentat alt factor major de influență asupra societății comerciale, astfel în anii 1970-1980 reputația societății comerciale și relațiile ei cu comunitatea devin din ce în ce mai importante.

Impactul pe care companiile îl au în societate și în mediul înconjurător a crescut odată cu globalizarea. Besley și Evans (1978) constată că deși conceptul de RSC este implementat diferit în companii, totuși el poate fi răspunsul la problemele sociale nerezolvate. Companiile au o influență foarte mare asupra societății în curs de dezvoltare, putere pe care o pot folosi atât pentru a extinde oportunitățile disponibile pentru societate dar totodată și în detrimentul acesteia, deoarece are controlul asupra politicii locale a resurselor umane din comunitatea respectivă.

După anii `80, presiunile menite să ducă la ridicarea standardelor de mediu și îmbunătățirea condițiilor de mediu au obligat societățile comerciale să-și sincronizeze mai bine investițiile sociale cu strategiile de afaceri.

Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, prin Raportul Brundland (1983), atrage atenția pentru prima dată guvernelor țărilor să mențină un comportament etic corporativ, să soluționeze problemele de protecția mediului fără a prejudicia economia. Obiectivul principal al raportului Brundland a fost să ajute la definirea percepțiilor comune ale problemelor pe termen lung de mediu și ale eforturilor corespunzatoare necesare pentru rezolvarea cu succes a problemelor de protecție a mediului.

După acest moment, legislația a fost schimbată și adaptată noilor provocări de mediu dezbătute la Summit-ul Pământului de la Rio de Janeiro. Au fost adoptate: Declarația de la Rio pentru mediu și dezvoltare, Convenția privind diversitatea biologică și Agenda 21. În aceste documente sunt cuprinse acțiunile pe care organizațiile guvernamentale trebuie să le întreprindă pentru a reduce impactul negativ asupra mediului.

La scurt timp după apariția Raportului Brundland, Freeman (1984) dezvoltă teoria stakeholderilor, conform căreia părțile interesate au dreptul de a nu fi tratate doar ca mijloc pentru atingerea unui scop, ele trebuie să fie în măsură să participe la conducerea firmei din care ele dețin o parte. (Freeman, 2002)

Odată cu extinderea procesului de globalizare, în anii `90, s-a dezvoltat și responsabilitatea socială a companiilor, astfel ele au devenit cetățeni ai comunității în care-și desfășoară activitatea comercială, asumându-și anumite responsabilități. Mediile de afaceri au devenit tot mai implicate în asigurarea unor servicii importante: alimentarea cu apă, distribuția energiei electrice, telecomunicațiile etc. (Mureșan, L., 2010) Astfel companiile au devenit tot mai expuse analizei publice, odată cu dezvoltarea televiziunii și a internetului. Grupurile sociale și organizațiile de protecția mediului au dobândit o putere sporită, amplificând așteptările lor de la societățile comerciale.

Societățile comerciale au fost presate spre o schimbare socială chiar din interiorul lor, pe fondul unui transfer de generații în cadrul căruia managerii tineri devin tot mai conștienți de a alinia valorile personale și pe cele ale societății comerciale cu valorile pe care comunitatea le adoptă. (Mureșan, L., 2010)

După summit-ul de la Lisabona, responsalilitatea socială corporativă a devenit o prioritate în Uniunea Europeană. Comisia Europeană a publicat în iulie 2001 Raportul Green Paper care dorea promovarea unui cadru adecvat RSC în Europa. În 2002 apare Comunicarea RSC: „O contribuție a organizațiilor de afaceri la dezvoltarea durabilă”. În acest document Comisia Europeană propune o strategie de acțiune în direcția responsabiliății sociale, iar în octombrie 2002, desemnează un Forum pe probleme de RSC în Europa: European Multi-Stakeholder, (CSR, EMS Forum), care avea ca și atribuții promovarea schimbului de experiență între companii, stabilirea unor instrumente pentru evaluarea standardelor.

La nivel internațional în ultimii ani responsabilitatea socială corporativă s-a afirmat ca o nouă forma de guvernanță în afaceri. La nivelul Uniunii Europene, datorită politicii sociale puternice și prin obiectivele propuse în cadrul Strategiei Lisabona, se acordă o importanță sporită dezvoltării conceptuale și implementării practice a responsabilității sociale corporative.

La inițiativa Comisiei Europene s-a înființat Forul European pe probleme de responsabilitate socială corporativă în Europa. Acest for definește RSC: ”un concept prin care companiile integrează, în mod voluntar, aspectele de ordin social și ecologic în operațiunile lor de afaceri și in interacțiunile cu stakeholder-ii lor”. (CSR EMS Forum Final Report, 2004)

Comisia Europeană a definit Răspunderea Socială Corporativă ca “un concept prin care companiile integrează, în mod voluntar, aspectele de ordin social și ecologic în operațiunile lor de afaceri și în interacțiunile cu stakeholderii lor”. (European Commission, A Renewed EU Strategy 2011-2014 for Corporate Social Responsibility, 2011)

În 2011 Comisia Europeană în actul ”A Renewed EU Strategy 2011-2014 for Corporate Social Responsibility” consideră RSC drept „responsabilitatea companiilor pentru impactul lor în cadrul societății”. (European Commission, A Renewed EU Strategy 2011-2014 for Corporate Social Responsibility, 2011) accentuând rolul economic, social și ecologic pe care îl au companiile în contextul actual, marcat de criza economico-financiară și de globalizarea afacerilor.

Responsabilitatea socială corporativă se referă la acțiunile companiilor care trec dincolo de obligațiile lor legale față de societate și mediul înconjurător. Sunt obligații voluntare asumate de companii pentru a crea un mediu mai favorabil societății în care își desfășoară activitatea .

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) definește RSC ca: ”multitudinea acțiunilor întreprinse de companii pentru a-și consolida relațiile cu societățile în care activează”. (OECD, 2008)

Organizația americană Business for Social Responsability consideră responsabilitatea socială a unei companii: ”îndeplinirea sau depășirea, în mod constant a așteptărilor de natură etică, legală și comercială pe care societatea le are de la acestea”. (Business for Social Responsability)

Kotler și Lee consideră RSC un angajament corporativ de a spori bunăstarea comunității, prin intermediul unor practici de afaceri discreționare și al alocarii de resurse corporative. (Kotler, Ph., Lee, N., 2005)

Responsabilitatea socială corporativă este obligația asumată în mod liber de o firmă, dincolo de obligațiile legale și de cele impuse de restricții economice, de a urmării obiective pe termen lung care sunt în folosul societății. (Iamandi, I.E., Filip, R., 2008)

Certo consideră responsabilitatea socială ca fiind ”obligația managerilor de a întreprinde acțiuni care protejează și îmbunătățesc atât bunăstarea societății privită ca un întreg cât și interesele organizației”. (Certo, S., 2002) Conform acestei abordări a lui Certo, managementul companiei are obligații atât față de acționari căt și față de societate în general.

Keith Davis prezintă un model de responsabilitate socială, conform căruia sunt prezentate acțiunile pe care o companie le poate întreprinde care să susțină atât interesele societății cât și ale companiei. Modelul Davis este format din cinci principii care descriu modalitatea în care o companie poate să acționeze pentru a spori bunăstarea organizației dar totodată și pe a societății în general, după cum urmează:

Principiul 1 – Responsabilitatea socială apare datorită puterii sociale conform acestui principiu responsabilitatea socială a unei companii este dată de puterea sa economică dar și socială, acțiunea sa asupra societății concretizându-se în condițiile pe care le creează și anume indivizii pe care-i angajează, mediul pe care-l afectează.

Principiul 2 – Firmele trebuie să opereze ca un sistem dechis, să-și dezvăluie către societate acțiunile sale și totodată să fie deschise la problemele societății. Conform acestui principiu companiile și societatea trebuie să comunice deschis, companiile să se implice în problemele societății în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai, iar societatea trebuie să răspundă acțiunilor companiilor prin participare activă.

Principiul 3 – Costurile și avantajele sociale trebuie luate în considerare atunci când se iau decizii privind o activitate socială, un produs sau un serviciu conform acestui principiu companiile trebuie să ia în considerare în momentul luării unei decizii nu doar profitabilitatea economică și tehnică, ci totodată și impactul acestei decizii în societate, ele trebuind să țină cont atât de consecințele pe termen lung cât și pe termen scurt, al impactului activităților pe care le întreprinde.

Principiul 4 – Costurile sociale ale oricărei activități trebuie trecute asupra consumatorului – conform acestui principiu și consumatorii trebuie să ”plătească” pentru bunăstarea societății, acest fapt regăsindu-se în costuri mai ridicate ale produselor pe care le comercializează o companie implicată în activități responsabile social. Este alegerea consumatorului dacă dorește să achizioneze produse de la o companie implicată în acțiuni responsabile social chiar dacă aceste produse au prețuri ușor mai ridicate, sau dimpotrivă sabotează aceste companii prin neachiziționarea acestor produse.

În opinia noastră, acesta este modul în care societatea se implică la rândul ei în acțiunile unei companii care desfășoare activități responsabile social, pentru că dacă se răspunde pozitiv de către societate, atunci și alte comapnii vor fi motivate la rândul lor să întreprindă acest gen de acțiuni. Dacă dimpotrivă, societatea prin comportamentul consumatorilor ei, nu încurajează acest tip de activități, companiile vor fi nevoite să se retragă din aceste acțiuni pentru că din punct de vedere economic vor suferi o pierdere financiară fără nici o posibilitate de recuperare pe termen lung.

Principiul 5 – Companiile, datorită spiritului civic, au responsabilitatea de a se implica în anumite probleme sociale care depășesc domeniul obișnuit al operațiunilor lor. Acest principiu face apel la spiritul civic al unei companii de a-și extinde responsabilitatea socială și asupra unor probleme care nu o privesc direct, dar ea deține puterea de a se implica și de a depune diligența sa în rezolvarea acelei situații. (Certo, S., 2002)

În lucrarea ”Managementul modern”, Certo sintetizează argumentele pro și contra implicării unei companii în programe de responsabilitate socială. El pornește de la premisa conform căreia firma este o parte a societății și ea exercită un impact semnificativ asupra acesteia. Dat fiind faptul că ea este un membru al societății, are posibilitatea de a păstra și spori nivelul de trai al membrilor societății, iar această obligație derivă din calitatea ei de membru.

Un alt argument pentru implicarea companiilor în activități responsabile social este acela că, implicarea în acest tip de activități este un mijloc de a-și crește profiturile. Argumentăm acest fapt prin aceea că tratarea responsabilă a angajaților, clienților, furnizorilor și a societății în general va conduce la creșterea profitabilității, a satisfacției angajatilor și a clienților și implicit a societății în care compania își desfășoară activitatea.

Argumentul cel mai cunoscut împotriva implicării companiilor în activități de responsabilitate socială este cel al lui Milton Friedman expus în 1970. El considera că obligarea managerilor de a fi responsabili atât față de societate cât și față de companie va duce la un eșec al companiei, pentru că va duce la un conflict de interese. Conform opiniei lui Friedman, implicarea managerilor în programe de responsabilitate socială este în contradicție cu obiectivele companiei; el argumenta că este lipsit de etică să investească banii companiei, care sunt de fapt ai acționarilor, în alte scopuri decât cele clar economice. Totodată, dacă prin acțiunile sale managerul crește prețurile acestea se reflectă asupra cliențior, deci el cheltuiește banii clienților și acesta ar fi un argument suficient pentru ei să se orienteze spre alte companii care au prețuri mai mici.

Cu toate că și argumentele împotriva implicării în activități specifice responsabilității sociale au fost foarte puternice în urmă cu câteva decenii iar unele companii au avut pierderi substanțiale dat fiind faptul că s-au implicat în astfel de programe, în ultimele două decenii managerii și-au acceptat rolul de formatori în acest domeniu. Companiile sunt cetățeni ai comunității în care-și desfășoară activitatea, și doar investind în societate și protejând mediul pot să-și asigure resursele umane și financiare cu ajutorul cărora să-și continue dezvoltarea economică.

Considerăm că RSC este un continuu angajament al companiei de a se manifesta etic și de a contribui economic la îmbunătățirea calității vieții angajaților și familiilor lor precum și a comunității locale și a societății în general.

3.2. Principalele abordări ale responsabilității sociale corporative

Studiind literatura de specialitate, putem constata că sunt prezente trei abordări ale RSC fiecare noua abordare cuprinzând-o și integrand-o ca arie pe cea anterioară ei:

Abordarea responsabilității corporative ca obligație doar față de acționari

Aceasta abordare a fost descrisă prima data de Milton Friedman: „sigura responsabilitate socială a afacerilor este de a contribui la creșterea profiturilor acționarilor fără a apela la înșelătorie sau frauda”. Conform acestei abordări, considerate clasică, maximizarea profiturilor pentru acționari reprezintă preocuparea centrală a oricărei companii. (Friedman, 1970)

El consideră că preocupările de ordin social aparțin statului și companiile au responsabilități doar față de acționarii lor iar aceste responsabilități privesc doar maximizarea profitului. Friedman constată că responsabilitatea socială se adresează în special corporațiilor, iar corporațiile răspund prin managerul lor, care este angajat de către acționari să obțină profit, așa că, dacă acest manager angajează compania în programe de responsabiltate socială, el nu angajează proprii bani ci pe cei ai acționarilor, iar acest fapt nu este conform cu angajamentul său. El, managerul se poate angaja în acest tip de acțiuni doar în timpul său liber și uzitând doar resursele sale financiare.

La rândul lor, acționarii se pot angaja în acțiuni menite să sprijine societatea constituind companii cu scop filantropic care să furnizeze servicii sociale, iar scopul acestei noi corporații este clar definit.

Friedman consideră că situația proprietarului individual este puțin diferită: decizia de a se implica în programe de responsabilitate socială îi aparține deoarece el implică doar veniturile sale, dar în schimb, aceasta se reflectă asupra angajaților săi prin diminuarea salariului, sau asupra consumatorilor prin creșterea prețutilor produselor, iar efectele implicării unui proprietar individual sunt minore pentru societate. (Ionescu, 2005)

În concepția lui Friedman doctrina responsabilității sociale nu difera în filosofie de doctrina socialistă. În lucrarea ”Capitalism și libertate” el afirmă că singura responsabilitate a afacerilor este de a-și folosi resursele în activități menite să-i sporească profiturile atâta timp cât se află în limitele jocului angajându-se într-o concurență liberă fără fraudă și înșelăciune. (Friedman, 1962)

Menționăm că perioada în care Friedman a făcut aceste afirmații, responsabilitatea socială era doar la începuturi, iar Freidman credea într-o economie de piață aproape ideală, unde regulile jocului sunt respectate de către toți participanții, rațiunea de a exista a unei afaceri fiind profitul.

Abordarea responsabilității corporative ca obligație față de toți stakeholderii.

Conform acestei abordări companiile nu sunt responsabile doar față de proprietarii lor, ci ele trebuie să țină cont și de interesele stakehoderilor lor, deoarece acestea pot influența la rândul lor activitatea companiei. (Freeman, 1984)

Figura nr.1. Relațiile dintre companie și stakeholderii săi

Sursa: preluat de autor după Frederick W., Post J.E., Davis K., 1988

Compania nu este o entitate izolată de mediul înconjurător, ea își desfășoară activitatea și are relații cu toate părțile interesate cu care intră în contact în desfășurarea activităților ei, toți contribuie la performanțele companiei.

Conform acestei teorii, administrația publică oferă cadrul legal în care compania își desfășoară activitatea, comunitatea oferă cadrul social pentru desfășurarea activităților, furnizorii asigură resursele materiale ale companiei etc. Toate aceste categorii cooperează pentru companie și pentru ca ea să-și desfășoare activitatea, deci și compania devine, la rândul ei, responsabilă pentru stakeholderii ei.

Considerăm că potrivit acestei abordări, toate părțile interesate sunt motivate să investească în companie (timp, resurse umane, resurse financiare etc), pentru că și ele beneficiază de pe urma rezultatelor acesteia, iar rezultatele pozitive ale companiei vor genera rezultate pozitive și pentru părțile interesate.

Stakeholderii se pot clasifica în două grupuri (Iamandi, 2014): inside groups (din care fac parte angajații, angajatorii, proprietarii/acționarii, directorii executivi și managerii) și outside groups (consumatorii, distribuitorii, creditorii, mediul de afaceri, comunitatea locală, instituții guvernamentale, sindicate, organizații non-guvernamentale, fundații, mass-media etc.).. Pornind de la această clasificare putem aborda compania din două puncte de vedere: cea a companiei închise (teoria firmei închise) unde responsabilitățile sunt restrânse doar la nivelul grupurilor interne și cea a companiei deschise – cu responsabilități extinse asupra tuturor grupurilor interne și externe. În prezent, responsabilitatea socială a managerilor se încadrează în cea de-a doua abordare (teoria firmei deschise). (Iamandi, 2014)

Philip Holden împarte stakeholderii în două categorii distincte: stakeholderii primari – clienții, angajații, acționarii, creditorii, furnizorii, distribuitorii și competitorii (teoria „stakeholders” în variantă restrânsă) și stakeholderii secundari – comunitățile locale, guvernele naționale și străine, grupurile de presiune, media și publicul general (care, alături de stakeholderii primari, formează teoria „stakeholders” în variantă extinsă). (Iamandi, 2014)

Abordarea responsabilității corporative ca obligație față de societate în ansamblu.

Această abordare pornește de la premisa că companiile funcționează prin consimțământul public pentru a servi nevoile sociale. Este o abordare mai recentă și vine ca răspuns la noile provocări interne și externe ale companiilor, care își reconsideră fundamental pozitia lor pe piață și acționează în conformitate cu contextul social tot mai complex din care fac parte. (Iamandi, Filip, 2008)

Dacă prima abordare privește compania la nivel microeconomic, următoarele două abordează compania într-un mediu de afaceri global care trebuie să-și asume responsabilități superioare maximizării profiturilor pentru acționari și care include în parteneriat problemele sociale, alături de cele economice.

O abordare strategică a RSC este tot mai importantă pentru competitivitatea întreprinderilor; ea poate aduce beneficii în ceea ce privește managementul riscului, economii de costuri, accesul la capital, relații cu clienții, managementul resurselor umane și inovare.

Pentru că RSC presupune implicarea părților interesate interne și externe, acesta permite întreprinderilor de a anticipa așteptările societății și de a se adapta noilor condiții de funcționare. Prin urmare, poate conduce la dezvoltarea de noi piețe și la noi oportunități de creștere și dezvoltare economică.

Prin abordarea strategică a RSC, se poate construi un angajament pe termen lung, de încredere, a mediului social ca o bază pentru modele de afaceri durabile. Totodată nivelul ridicat de încredere în rândul societății, poate crea un mediu în care întreprinderile pot să inoveze și să se dezvolte.

Pornind de la modelul ”triumviratul societății moderne” al lui Gh. Ionescu, constatăm că toți cei trei factori: sfera economică, sfera guvernamentală și sfera culturală, se rotesc în jurul ”societății”. Sfera economică îi furnizează societății bunuri și servicii, sfera guvernamentală reprezentată prin legislativ, executiv, justiție și administrație menține justiția și ordinea, iar sfera cuturală reprezentată prin religie, cultură, educație, stil de viață și etică, inspiră și menține valorile. Scopul afacerilor este de a contribui la o”societate mai bună” (Ionescu, 2005), iar acest fapt întărește rolul responsabilității pe care afacerile o au față de societate.

3.3. Formele responsabilității sociale corporative

Kotler și Lee (2008) consideră că responsabilitatea socială este un angajament asumat voluntar de către companii de a participa la bunăstarea societății prin intermediul unor practici discreționare de afaceri și alocări de resurse corporative. Pornind de la această premisă, ei prezintă cele șase inițiative sociale corporative în care se concretizează activitațile care pot fi întreprinse de o companie pentru a-și îndeplini angajamentele de responsabilitate socială corporativă:

Promovarea corporativă a unor cauze sociale

În acest caz o companie se implică voluntar pentru a atrage atenția asupra unor probleme sociale, contribuind în acest scop cu resurse financiare, materiale sau de altă natură. Prin acest mod compania își promovează imaginea, câștigă în termeni de vizibilitate.

Obiectivele și formele în care se implica companiile în promovarea cauzelor sociale sunt:

evidențierea unor probleme sociale și atragerea atenției asupra lor,

derularea unor campanii de sensibilizare a publicului larg care să pună accentul pe necesitatea informării in domeniu,

convingerea indivizilor unei comunități de a aloca timp, bani și resurse pentru susținerea cauzei respective,

convingerea indivizilor să participe la evenimente organizate pentru susținerea cauzei sociale.

Companiile se asociază pentru a putea promova aceste cauze cu organizații nonprofit și cu diverse grupuri de interese dar sunt și companii care se implica singure.

Avantajele companiei care se implică într-o astfel de abordare se concretizează prin: poate duce la întărirea poziției mărcii și a imaginii companiei pe piață, creșterea vânzărilor și consolidarea fidelității clienților. Pe plan intern crește satisfacția și confortul angajaților că fac parte dintr-o astfel de organizație.

Printre dezavantajele implicării sociale a unei companii ar fi de menționat: cuantificarea impactului resurselor cheltuite pentru promovarea cauzelor sociale este dificilă și costisitoare, implicarea în astfel de inițiative sociale poate duce la solicitări adiționale, participarea la promovarea unor obiective de ordin social necesita mai mult timp decât o donație de fonduri.

Investiția principală a companiei constă în finanțarea și implementarea campaniei de comunicare. Aceasta formă a responsabilității sociale implică un timp îndelungat și costuri ridicate; se poate realiza în două etape, în prima se referă la conștientizarea problemei sociale isr în cea de-a doua parte se presupune acțiunea concertată a mai multor actori sociali pentru a schimba un comportament sau a corecta o deficiență de sistem. (Kotler, Lee, 2008)

Marketingul asociat unei cauze sociale

În acest caz o companie se angajează să doneze o parte din încasările sale pentru a sprijini o anumită cauză socială, de cele mai multe ori această ofertă din partea companiei este limitată în timp și se referă la un anumit produs. În general programul este inițiat și administrat de către departamentul de marketing al companiei. Inițiativa se bazează pe existența unor aranjamente formale și a unor sisteme de măsurare și monitorizare a respectivei cauze de ordin social. (Kotler, Lee, 2008)

În general, o campanie de CRM (“Cause Related Marketing”) se referă la un produs anume ales pentru această companiei și este valabilă doar pentru o anumită perioada de timp exact determinată. Campania se realizează în beneficiul unui ONG sau al unui alt partener, care a fost ales înainte de începerea campanie pentru a sprijini cauza aleasă.

Modalitatea de donare a încasărilor poate varia de la un procent din vânzările nete sau un procent din vânzările unui produs sau a unei game de produse.

Marketingul asociat unei cauze este cel potrivit pentru companii care au produse ce se adreseaza unui număr mare de consumatori, au canale de distribuție extinse și bine puse la punct și doresc să-și diferențieze produsele față de produsele concurente. Această forma de responsabilitate socială este specifică în cazul companiilor care activează în domenii ca: FMCG, telecomunicații, transport etc. (www.responsabilitatesociala.ro)

Avantajele unei companii care promovează asemenea acțiuni se concretizează în: atragerea de noi clienți care sunt interesați de cauza socială, pătrunderea pe anumite nișe de piață, creșterea vânzărilor produsului sau linie de produse, construirea unei imagini pozitive de marcă.

O campanie de CRM ofera avantaje pentru toate părțile implicate. Astfel consumatorii aduc o contribiție în mod gratuit, în favoarea ONG-ului sau a cauzei lor favorite, iar ONG-ul primește o suma semnificativă de bani, într-un mod relativ facil. La rândul său compania își impulsionează vânzările și crează o legătură profundă între brand și consumatori.

La nivelul dezavantajelor sunt de precizat: implicarea financiară considerabilă comparativ cu alte inițiative, implicarea unui număr mare de angajați ai companiei pentru susținerea campaniei iar consumatorii nu răspund întotdeauna conform așteptărilor companiei. Compania trebuie să aibă un departament de marketing dezvoltat iar cauza pentru care se inițiază o asemenea campanie trebuie să fie atractivă pentru un număr cât mai mare de consumatori. Această formă de RSC este potrivită în special în abordarea unor cauze legate de: sănătate, educație, discriminare, probleme sociale grave, dezastre naturale, probleme de mediu.

Marketingul social corporativ

Această formă a responsabilității sociale se referă la implicarea unei companii pentru sprijinirea și implementarea unei campanii de modificare a comportamentului social al consumatorului pentru a îmbunatății sănătatea, siguranța publică, mediul înconjurător sau bunăstarea comunității.

Principalele avantaje ale companiei se pot materializa prin: consolidarea reputației corporative; promovarea obiectivelor generale de afaceri; atragerea și păstrarea angajațiilor motivați; sprijinirea obiectivelor de marketing ale companiei; consolidarea relațiilor între parteneri în cadrul companiei.

Printre riscurile companiei care utilizează această formă a responsabilității sociale putem enumera: coordonarea cu partenerii implicați poate dura foarte mult, angajații companiei sunt implicati cu timp și resurse, compania poate necesita ajutor din afară pentru implementarea proiectului, cheltuielile de promovare pot fi ridicate.

Compania alege această forma a responsabilității sociale atunci când este o legătură între profilul companiei și problema socială abordată. Problema pe care compania o abordează trebuie să fie foarte importantă pentru clienții ei.

Alți factori care pot contribui la succesul unei campanii de marketing corporativ vizează: alegerea unui grup țintă restrans, dar care acționeaza ca lider de opinie pentru un public mai larg; alegerea unui comportanent specific, nu general și angajamentul companiei de a se implica pe termen lung în această campanie. (http://www.responsabilitatesociala.ro)

Filantropia corporativă

Abordând această formă a responsabilității sociale, o companie se implică direct prin donații financiare materiale sau de servicii într-o cauză socială sau acțiune caritabilă. Aceasta este forma tradiționala a RSC , dar astăzi companiile sunt supuse presiunilor interne și externe de a aborda strategic acțiunile lor caritabile prin stabilirea unui obiectiv corporativ concret și corelarea activităților filantropice cu scopurile sale de afaceri.

Companiile își aleg cauzele pe care le sprijină în concordanță cu obiectivele lor de afaceri și intră în special în parteneriate pe termen lung, ele extinzându-și apoi modul de implicare și sub forma alocării altor resurse resurse financiare și materiale și totodată își implică mai mult angajații în alegerea cauzelor. (www.responsabilitatesociala.ro)

Principalele forme pe care le îmbracă activitățile filantropice sunt: donații în bani (compania oferă bani într-un program pentru ajutorarea persoanelor fără adăpost), finanțări, burse (companiile pot iniția programe de burse de studiu pentru tineri defavorizați sau proveniți din familii sărace), donații în produse sau servicii, oferire de expertiză (poate fi utilizată această forma de RSC de către companiile din domeniul medical). O altă modalitate poate fi acordarea accesului la canalele de distributie, locațiile sau echipamentele companiei (transportul gratuit către persoanele defavorizate a unor produse necesare) (www.responsabilitatesociala.ro

Avantajele acestei forme de program de RSC se concretizează prin: consolidarea reputației corporative, atragerea și păstrarea angajațiilor motivați, consolidarea relațiile între parteneri în cadrul comunității, accentuarea acțiunilor sociale corporative actuale, iar în ultimul timp specialiștii în domeniu recomandă să se ia in considerare și potențialul inițiativelor filantropice de a contribui la extinderea piețelor și creșterea productivității.

Printre posibile dezavantaje care ar putea rezulta sunt de menționat: reacția acționarilor cu privire la adecvarea subiectelor alese, eforturile corporative pot fi ușor omise și cuantificarea impactului resurselor cheltuite poate fi dificilă și costisitoare. (Kotler, Lee, 2008)

Această forma de responsabilitate socială este folosită de companii în special când intră pe o piață nouă sau doresc să-și consolideze poziția pe piață.

Voluntariatul comunitar

Compania sprijină și totodată încurajează angajații și partenerii de afaceri să se implice voluntar în susținerea unor cauze sociale și a unor organizații comunitare locale. Aceasta formă a RSC este considerată forma de implicare cea mai pură și benefică din punct de vedere social. (Iamandi, 2014)

În cadrul companiei formele sub care se manifestă sprijinul pot diferi de la programe care doar încurajează angajații să se implice până la cele care se bazează pe regulamente scrise și vizează o investiție financiară semnificativă pe o perioadă lungă de timp.

Posibile avantaje ale companiei care utilizează această formă a RSC sunt: consolidarea reputației corporative, atragerea și păstrarea angajaților motivați, consolidarea relațiilor cu partenerii de afaceri, accentuarea inițiativelor sociale corporative actuale, consolidarea imaginii companiei și oferirea oportunităților de prezentare a produselor și serviciilor companiei.

Participând la un program de voluntariat angajații pot simți că au o contribuție directă la o realitate care este dincolo de problemele și interesele lor particulare și că sunt parte într-un efort general îndreptat înspre binele societății. Voluntariatul le ofera angajaților cea mai completă și mai satisfacatoare experiență dintre toate tipurile de inițiative de RSC și totodată le întărește sentimentul că aparțin unei comunități și unei companii care respectă un set de valori, devenind astfel mai motivați în susținerea obiectivelor companiei.

Voluntariatul angajaților este o forma clasică de RSC. În ultimii ani companiile folosesc voluntariatul pentru a da mai mult impact altor inițiative sociale și pentru a servi obiectivelor de business și comunicării valorilor companiei.  

Companiile își pot stimula angajații să participe la acțiuni de voluntariat prin diverse forme cum ar fi: promovarea voluntariatului ca valoare organizațională; recomandarea anumitor cauze prin intermediul comunicării interne; formarea de echipe de voluntari; suținerea angajaților în dorința de a găsi o cauză potrivită așteptărilor lor, acordarea de zile libere plătite pentru angajații care voluntariază, recunoașterea meritelor angajaților care s-au remarcat în cadrul acțiunilor de voluntariat.(www.responsabilitatesociala.ro)

Riscuri pe care le pot întâlni companiile sunt: eforturile corporative pot fi ușor omise, implicarea angajaților poate fi costisitoare, iar cuantificarea impactului pe care o astfel de inițiativă o are la nivelul comunității este dificilă. Este un tip de inițiativă prin care compania îi încurajează pe angajații săi să voluntarieze în sprijinul comunității, al unui ONG sau al unei cauze. (Kotler, Lee, 2008)

Practicile corporative responsabile social

În ultimele două decenii s-a conturat un nou mod de abordare al companiilor care apelează la RSC: astfel s-a trecut de la inițiativele sociale corporative bazate pe constrângeri sau pe presiunea consumatorilor și a altor grupuri de interese, la o abordare mai proactivă, prin care companiile tind să găsească soluții la problemele sociale și să le integreze în strategia lor de afaceri. S-a constatat de către managerii companiilor că practicile de afaceri responsabile social conduc la creșterea profiturilor, la afirmarea pe o piață globală pe care consumatorii au posibilitatea de a alege și creșterea productivității și a motivării angajaților.

Constatând aceste realități, companiile au adoptat și au preluat inițiativa unor practici discreționare și a unor investiții pentru a contribui la bunăstarea comunității și la protejarea mediului înconjurător.

Modalitățile de implementare a practicilor corporative responsabile social sunt diverse, respectiv: modificarea procedurilor și politicilor interne ale firmei în vederea susținerii solicitărilor sociale și ecologice, auditul și raportarea externă, furnizarea de informatii terților, alegerea furnizorilor și a viitoarelor locații pentru facilitățile de producție pornind de la criterii care depășesc sfera economicului tinzând spre social.

Practicile responsabile social sunt inițiative prin care o companie își îmbunătățește, în mod voluntar modul de operare, în așa fel încât să contribuie la binele general al comunității și la protejarea mediului.

O companie adopta unor practici responsabile social în domenii ca: designul locațiilor în care operează (locațiile să corespundă cerințelor de protecția mediului prin asigurarea unui consum de energie scăzut și asigurarea unui nivel sporit de siguranță), îmbunatățirea proceselor de producție (acțiuni sustenabile în privința deșeurilor sau a substanțelor chimice folosite de către companie în activitatea sa), alegerea unor materiale de producție și de ambalare care să susțină normele de protecția mediului, oferirea de informații corecte despre produsele comercializate prin etichetarea corespunzătoare, dezvoltarea de programe care să promoveze un mod de viață sănătos, îmbunătățirea accesului la produsele companiei pentru persoanele cu dizabilități. (www.responsabilitatesociala.ro)

Inițiativa de RSC îmbunatățește satisfacția și loialitatea angajaților față de companie. Adoptarea unor practici responsabile îi permite companiei să acționeze direct asupra amenințărilor la adresa sănătății sau a siguranței angajaților.

O companie poate să folosească una din practicile prezentate mai sus, sau poate să folosească concomitent mai multe inițiative. De cele mai multe ori în practică, fiecare companie își adaptează politica de RSC conform viziunii sale și răspunzând nevoilor comunității, coroborând mai multe inițiative de RSC.

3.4. Principiile și liniile directoare cu prinse în reglementări internaționale

Pentru companiile care doresc o abordare formală a RSC sunt elaborate ghiduri în care sunt prevăzute principiile și liniile directoare de urmat. Aceste acte sunt: Liniile directoare pentru companiile multinaționale ale OECD, Cele 10 principii elaborate de Pactul Global al Națiunilor Unite, Standardul ISO 26000, Standard referitor la responsabilitatea socială, Declarația Tri-partită a principiilor referitoare la întreprinderile multinaționale și politica socială sub egida ILO și Principiile privind afacerile și drepturile omuliu elaborate în cadrul Națiunilor Unite.

3.4.1. Pactul Global al Națiunilor Unite

U.N.G.C. este o platformă pentru dezvoltarea, prezentarea și implementarea practicilor și politicilor corporatiste. U.N.G.C. dorește să alinieze principiile și strategiile companiilor la cele zece principii în domeniul drepturilor omului, muncă, mediu și anti-corupție.

Cu aproape 8.000 de companii participante, în peste 140 de țări, Pactul Global este cea mai largă inițiativă voluntară în domeniul sustenabilității. Pactul Global nu este un instrument de reglementare, ci mai degrabă o inițiativă voluntară care se bazează pe responsabilitate publică, comunicare și transparență care dorește să ofere un spațiu pentru inovare și acțiuni colective.

Principiile U.N.G.C. sunt prezentate pe larg în Anexa 1.

Primele două principii abordează drepturile omului, principiile 3-6 se referă la dreptul la muncă în condiții decente și combaterea oricărei forme de discriminare, următoarele trei principii cuprind măsuri care să protejeze mediul, iar ultimul principiu face referire la acțiunea împotriva corupției.

U.N.G.C. propune companiilor măsuri practice de combatere a corupției:

În plan intern: să introducă politici și programe anti-corupție în cadrul organizațiilor lor și a operațiunilor de afaceri;

În plan extern: să întocmească raportul anual privind progresele realizate vizând activitatea împotriva corupției și să-și împărtășească experiența și totodată cele mai bune practice prin prezentarea de exemple și studii de caz;

Acțiuni colective: prin unirea forțelor cu celelalte companii și cu părțile interesate în lupta comună împotriva corupției. (U.N. Global Compact, The Ten Principles)

U.N.G.C. propune companiilor să adopte și să susțină aceste principii, precum și să acționeze în conformitate cu prevederile lor, pentru a transmite mediului din care face parte acest set de valori cu referire la drepturile omului, dreptul la muncă, protejarea mediului și lupta împotriva corupției. Acest ultim principiu obligă companiile să adopte politici și programe concrete pentru lupta eficientă împotriva corupției.

Pentru a adera la U.N.G.C., managementul companiei trebuie să-și ia un agajament aprobat la cel mai înalt nivel, conform căruia compania se obligă să respecte principiile enunțate mai sus și totodată să integreze aceste principii în strategia ei de afaceri și în cultura sa organizațională. Principiile U.N.G.C. trebuie încorporate în procesul de luare a deciziilor. Compania trebuie să raporteze anual modalitatea în care implementează aceste principii și susține dezvoltarea obiectivelor U.N.G.C.

U.N.G.C. oferă companiilor numeroase platforme pentru a consilia managementul companiilor în unele probleme critice care pot să apară în activitatea lor în implementarea celor zece principii. Peste 100 de țări au rețele locale care îndeplinesc un rol activ pentru implementarea principiilor în diferite contexte naționale și culturale, ele având rolul să faciliteze comunicarea între participanți privind progresele realizate.

U.N.G.C. dezvoltă o cultură a dialogului care este o caracteristică esențială pentru îmbunătățirea performanțelor; promovează dialogul dintre companie și părțile interesate prin desfășurarea de simpozioane și conferințe unde sunt dezbătute probleme sensibile de interes global, regional sau local.

U.N.G.C. încearcă să răspundă celor mai noi provocări care apar pe agenda globală cum ar fi schimbările climatice, egalitatea între sexe, drepturile copiilor, managementul educațional sau investiții responsabile.

Pactul Global încurajează participanții săi să caute parteneriate pentru a sprijini obiectivele U.N. Conceptul de bază al acestor parteneriate ar fi identificarea unui teren comun între sectorul public și privat unde să-și combine resursele și competențele pentru a crea relații de tipul win-win pentru a rezolva probleme cum ar fi sărăcia, sănătatea, educația și dezvoltarea comunitară. (U.N. Global Compact, The Ten Principles)

Toate aceste principii elaborate sub egida U.N.G.C. sunt implementate în cultura organizațională a unei companii prin codurile de etică sau de conduită, unde sunt cuprinse sub forma unor pachete de norme și valori care definesc poziția unei companii față de aceste principii.

3.4.2. Standardul ISO 26000

Standardul ISO 26000 pentru responsabilitate socială a fost elaborat, după un deceniu de studii și negocieri, în cadrul unui proces de elaborare inovator și inedit la nivel internațional. Acesta a deschis calea unei noi categorii de standarde, bazate pe abordarea participativă și consensuală, vizând elaborarea de recomandari sub forma de „linii directoare” și nu cerințe de conformitate față de un anume sistem managerial, precum „certificarile” propuse de alte standarde (ISO 9000, ISO 14001).

În anul 2000, Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) își anunță intenția de a contribui la crearea unui cadru valoric unitar în domeniul responsabilității sociale, dorind armonizarea multitudinii de coduri, norme, certificări și standarde în domeniul social si de mediu.

În anul 2005, realizarea standardului este preluată de un grup de lucru internațional din care au făcut parte peste 450 de experți și 210 observatori din 99 de state membre ale ISO, precum și 42 de organzații internaționale cum ar fi: Organizația Internațională a Muncii (ILO), Programul de Mediu Națiunilor Unite (UNEP), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Inițiativa de Raportare Globală (GRI) etc. Standardul a fost publicat în noiembrie 2010.

Standardul ISO 26000 definește Responsabilitatea Socială astfel: „responsabilitatea unei organizații pentru efectele deciziilor și activităților sale asupra societății și mediului, printr-un comportament etic și transparent, care contribuie la dezvoltarea durabilă, ia în considerare asteptările stakeholderilor, este conformă cu legea existentă și consistentă cu normele internaționale de comportament, este integrată în cadrul organizației și pusă în practică în activitățile sale” (ISO 26000). Este deci o definiție acceptata la nivel mondial, care pune accent pe integrarea aspectelor de mediu și sociale în activitățile unei organizații.

ISO 26000 identifică șapte subiecte centrale pe care organizațiile (instituții guvernamentale, companii, sindicate, asociații de consumatori, ONG-uri, etc.) trebuie să le abordeze în mod integrat. Pentru fiecare dintre acestea standardul oferă informatii privind scopul, relația cu responsabilitatea sociala, principii, considerente și acțiuni corelate.

Principalele subiectele abordate în Standardul 26000 sunt:

guvernanța organizațională – care reprezintă încorporarea celor șapte principii ale responsabilității sociale în procesele decizionale și operaționale.

drepturile omului – drepturi civile si politice, economice, culturale și sociale. O recomandare importantă este aceea că organizațiile, prin activitățile lor, nu trebuie să îngrădească accesul la resurse esențiale (precum apa).

condiții de muncă – recrutarea și promovarea responsabilă a angajaților, proceduri de rezolvare a plângerilor, transferul și relocarea angajaților, formare, sănătate, securitate și igienă industrială, remunerație, timp de lucru.

mediul – abordarea preventivă, evaluarea și managementul riscului de mediu, aplicarea principiului poluatorul plătește, luarea în considerare a ciclului de viață al produsului, producție curată și eco-eficiență, abordarea sistemului produs-serviciu, achiziții durabile, conștientizarea si sensibilizarea publicului.

practicile de afaceri – comportamentul etic al organizațiilor în relatii cu alte organizații, cu scopul de a genera output-uri responsabile.

problemele consumatorilor – sunt cuprinse în Ghidul Natiunilor Unite pentru Protejarea Consumatorului

implicarea socială – organizațiile trebuie să acționeze ca un „bun cetatean” al comunității.

Principiile responsabilitatii sociale identificate de ISO 26000 sunt:

Responsabilitatea – conform acestui principiu, organizația trebuie să „dea socoteală” pentru impactul asupra societății, economiei și mediului.

Transparența – companiile trebuie să fie transparente în activitatea lor pentru deciziile și activitățile care au un impact asupra societății și a mediului.

Comportament etic – înseamnă un comportament organizațional onest, echitabil și integru.

Respect pentru interesele stakeholderilor – identificarea relevanței pe care aceștia o au pentru dezvoltarea durabila precum și o atenție specială pentru cei care nu au posibilitatea de a se organiza sau de a fi ascultați.

Respectul legii.

Respectul normelor internaționale de comportament – cuprinde respectarea pricipalelor norme folosite în dreptul internațional.

Respectul drepturilor omului – identificarea și prevenirea oricăror abuzuri.

Standardul postulează ca practici fundamentale: recunoașterea responsabilității sociale și implicarea stakeholderilor (dialogul cu aceștia, verificarea rezultatelor, folosirea de certificări, crearea de comitete de consultanță, publicarea de rapoarte detaliate privitoare la performanțele sociale ale firmei, crearea de mecanisme pentru rezolvarea conflictelor cu stakeholderii, etc.) (ISO 26000)

ISO 26000 poate fi utilizat complementar cu alte standarde care prevăd certificări specifice, precum ISO 14001 pentru sistemele de management de mediu (SMM) sau ISO 9000 pentru sistemele de management al calității.

3.4.3. Inițiativa de Raportare Globală (GRI)

GRI este o organizație neguvernamentală care acționează în domeniul sustenabilității. GRI promovează sustenabilitatea pentru companii ca fiind o cale prin care organizațiile să contribuie la devoltarea durabilă. O economie globală durabilă trebuie să combine profitabilitatea pe termen lung cu un comportament etic, justiție socială și respect pentru mediul înconjurător.

GRI a fost fondată în Boston in 1997, ca o organizație non-profit. Aceasta a dorit să dezvolte un model de raportare de mediu care să respecte principiile unei conduite responsabile față de acesta.

GRI a dezvoltat un sistem de raportare care să ghideze companiile în activitatea lor de raportare a sustenabilității. Țelul principal al GRI a fost armonizarea multitudinii de modalități de raportare a sustenabilității folosite la acea vreme pentru a crea acces liber la standardizare pentru a putea compara și analiza performanța corporativă. (Brown, 2011)

În prezent GRI urmărește să popularizeze și să standardizeze la nivel global raportarea tripartită a companiilor. Pentru a atinge acest obiectiv, GRI elaboreaza reguli de raportare si indicatori comuni. Impreună, aceste direcții recomandate formează cadrul de raportare a sustenabilității. (Sustainability Reporting Framework) În prezent, peste 1000 de organizații din 60 de țări folosesc acest cadru de raportare pentru a-și construi rapoartele de sustenabilitate. (GRIG4-Part1-Reporting-Principles-and-Standard-Disclosuresf, 2014)

3.5. Responsabilitatea socială corporativă la nivel internațional, european și național

3.5.1. Responsabilitatea sociala corporativă la nivel internațional

Modalitățile de abordare a RSC pe cele două continente sunt diferite. După cum am observat și în primul capitol, RSC în SUA a apărut cu jumatate de secol mai devreme decât în Europa.

Pentru a înțelege cauza pentru care cele două abordari ale RSC sunt diferite, trebuie să pornim de la observația că cele două forme de proprietate pe continentele american și european sunt diferite: dacă în SUA companiile se bazează în special pe piață, pe liber schimb, în țările din Uniunea Europeană au existat până recent niveluri ridicate de proprietate publică și investiții publice în sectorul privat.

Matten și Moon (2004) au analizat RSC în Europa versus SUA folosind termenii de RSC implicită și explicită. Ei au considerat că în SUA, unde companiile se angajează voluntar, este un RSC explicită. În Europa, responsabilitatea pentru aceste probleme este o parte dintre responsabilitățile ei legale, iar aici avem un RSC implicită, deoarece sunt încorporate în norme și reglementări.

3.5.2. Responsabilitatea sociala corporativă în Uniunea Europeană

În ultimele decenii a crescut interesul companiilor din Uniunea Europeană față de conceptul de RSC. Primele semne au apărut în UK în anii `80 odata cu apariția coaliției Business in the community (BITC).

În anii `90, Comunitatea Europeană ridică problema implementării RSC în țările UE.

În anul 2002 este fondată European Academy of Business in Society (EABiS), care este o organizație multi-stakeholder și se concentrează în special pe abordarea integrată a RSC în domeniul educației și a cercetării în afaceri.

Consiliul și Parlamentul European au invitat Comisia Europeană să dezvolte politica de RSC a Uniunii Europene. În ” Strategia pentru Europa 2020”, Comisia și-a asumat angajamentul de a reînnoi strategia UE pentru a promova RSC. În comunicatul din 2010 privind politica industrială, Comisia și-a exprimat intenția de a elabora o nouă politică de RSC.

Criza economică și consecințele sale sociale au avut un impact negativ asupra încrederii consumatorilor în afaceri. Ei și-au îndreptat atenția către performanța etică și socială a companiilor. Comisia a dorit ca prin reînnoirea eforturilor de a promova RSC, să creeze condiții favorabile pentru dezvoltare economică durabilă și pentru un comportament responsabil al companiilor.

Pentru a înțelege acest concept, în subcapitolul următor, vom aborda câteva „cauze”care sunt în atenția companiilor conform politicilor de RSC.

3.5.3. Modalități de abordare ale responsabilitații sociale în SUA și Uniunea Europeană

3.5.3.1. Drepturile angajaților

Rolul angajaților într-o companie este bine determinat în ambele abordări ale RSC, dar legislația diferă în cele două cazuri.

În Uniunea Europeană drepturile angajaților la protecție socială sunt strict reglementate în norme și legi. Conform reglementărilor existente în Europa, Uniunea Europeană coordonează și sprijină acțiunile guvernelor naționale și își propune să combată sărăcia și excluderea socială și să armonizeze sistemele de protecție socială prin schimb de cunoștințe și prin identificarea celor mai eficiente politici în domeniul sănătății, a pensiilor și a îngrijirii pe termen lung.

Guvernele statelor membre includ aceste obiective în planurile naționale.

Modelele de protecție socială ale Statelor Uniunii Europene diferă de cel al Statelor Unite.

Modelul european de protecție socială este axat pe:

Venituri bugetare mari și impozite mari,

Solidaritate socială extinsă, facilități pentru toate categoriile considerate defavorizate, asistență socială relativ mare ca pondere în PIB,

Cetățeanul european are acces la mai multe servicii sociale, dar mai puțini bani la dispoziția sa directă,

Responsabilitate individuală medie, dar obligații semnificative din partea statului,

Pondere importantă a sectorului de stat în PIB, inclusiv participații la întreprinderile de interes public.

Modelul american este caracterizat prin:

Venituri bugetare mai reduse și impozite mai mici, accent pe creștere economică,

Solidaritate socială mai redusă, programe condiționate strict de conduita beneficiarilor, asistență socială mai redusă ca pondere în PIB,

Mai mulți bani rămași la dispoziția cetățeanului, dar servicii sociale mai slab dezvoltate, clasa de mijloc tinde spre 50%,

Responsabilitatea individuală dezvoltată, cu obligații minime din partea statului, mobilitate socială ridicată,

Participarea minimală a statului în economie, implicarea puternică a sectorului privat în politică. (Pană, 2011)

Analizând modalitățile de implicare a guvernelor în protecția socială înțelegem de ce în SUA drepturile angajaților sunt unul din cele mai tratate subiecte ale RSC. Politicile de RSC abordează: salarii echitabile, timp de lucru, condiții de concediere, protecție împotriva concedierii.

În Europa toate aceste aspecte sunt reglementate în norme și fac obiectul de activitate al guvernelor țărilor membre ale Uniunii. Aceste aspecte nu sunt lăsate la latitudinea corporațiilor, ele sunt clar stabilite și sunt o parte a cadrului juridic legal.

3.5.3.2. Educația

În țările Uniunii Europene, în majoritatea cazurilor învațământul este finanțat de la bugetul de stat, în totalitate sau partial.

Majoritatea țărilor consideră că pentru a avea o creștere sustenabilă ai nevoie de un sistem educațional terțiar cât mai mare, de înaltă calitate și capabil să se adapteze la desele schimbări din mediul extern, prin urmare sunt necesare măsuri care să încurajeze creșterea ponderii populației cu calificare înaltă.

Totuși, modalitățile de finanțare a învățământului superior în Europa sunt diferite, pornind de la învățământ gratuit în Suedia și Finlanda, continuând cu Franța, unde învățământul superior nu este costisitor, cu excepția școlilor de elită. În Marea Britanie taxele de școlarizare sunt mari, dar există sistemul de împrumuturi pentru studenți.

Constatăm că învățământul este corespunzător tipului de stat și putem distinge trei tipuri de state: statele liberale, exemplu Marea Britanie, cele social-democrate: Suedia și Finlanda și cele conservator–corporatiste: Franța.

Educația este un alt subiect abordat frecvent în cuprinsul politicilor de RSC ale companiilor americane.

Contrar abordării europene, în SUA companiile nu doar acordă sprijin învățământului, ele converg în adevărate alianțe între companii și fundațiile universităților. Pentru companiile americane, educația este prioritate filantropică. (Dowie, 2001).

Putem constata că și în cazul abordării problematicii educatiei există mari diferențe între cele două modalitați de aplicare a programelor: în timp ce în Europa (excepție Marea Britanie), învățământul este o problemă tratata implicit prin legi și norme ale guvernelor, în SUA companiile se implică direct în finanțarea învățământului.

3.5.3.3. Protecția mediului

În cadrul Uniunii Europene, fiecare stat membru are organisme abilitate în acest sens și un plan național de acțiune. În mare parte toate strategiile statelor membre se bazează pe un instrument comunitar, elaborat pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul întregii Uniuni, dar și pentru economisirea resurselor. Protecția mediului cuprinde ameliorarea calitații sale, protecția sănătății publice, utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale.

În cazul SUA, statul fiind eminamente liberal a lăsat la latitudinea companiilor acest aspect, al protecție mediului, astfel încât companiile americane au abordat acest subiect prin prisma RSC.

Din nou constatam că societățile europene sunt implicate mai puțin decât cele americane în problemele de alocare a riscurilor sociale, dar motivul nu este că societăților europene le pasă mai puțin de responsabilitatea lor față de mediu, ci faptul că acestea sunt cuprinse într-un cadru instituțional.

În cazul companiilor americane aceste probleme sunt cuprinse și codificate în norme care fac parte din cadrul activității corporatiste.

3.6. Răspundere socială explicită versus răspundere socială implicită

Analizând conceptele abordate de către companii în programele lor de RSC, constatăm că există diferențe în modul de implicare a companiilor. Companiile americane abordează problemele legate de răspundere socială în mod explicit, cuprinse în politici corporatiste, programe și strategii, în timp ce în Europa abordarea problemelor este implicită, cuprinsă în mediul instituțional formal. (Moon 2004).

Moon (2004) înțelege prin RSC explicită politicile corporatiste de asumare a responsabilității pentru interesele societății, companiile abordând aceste aspecte ca parte integrantă a răspunderii lor sociale.

Prin RSC implicită, înțelege totalitatea instituțiilor formale și informale care atribuie companiei o parte din responsabilitățile lor pentru interesele societății. RSC implicită este formată din valori, reguli și norme care rezultă în cerințe pentru corporații, și sunt implementate în strategia firmei.

În lucrarea “Operationalising the Implicit and Explicit CSR Framework”, Moon (2010), tratează RSC ca o construcție duală cu următoarele caracteristici:

RSC explicită: descrie toate acțiunile corporatiste de a-și asuma răspunderea în societate; este formată din politici corporatiste voluntare, programe și strategii; este motivată de așteptările tuturor părților interesate.

RSC implicită: descrie toate instituțiile formale și informale ale unei societăți care atribuie și definesc gradele de răspundere corporatistă pentru interesele întregii societăți; este formată din valori, norme și reguli, care au ca rezultat cerințe pentru companii; este motivată de consensul social cu privire legitimă față de rolul și contribuția tuturor grupurilor majore din societate, inclusiv corporațiile.

3.7. Responsabilitatea sociala corporativă în România

Constatăm că în ultimul deceniu țările din Europa de Est tind să dezvolte noi sisteme democratice capitaliste. Aceste țări (Polonia, Ungaria, Republica Cehă) abordează RSC după modelul american, adoptând un RSC explicită. Conceptul de RSC a apărut în societatea de afaceri românească prin intermediul companiilor multinaționale, care sunt și principalii inițiatori ai RSC în România.

3.7.1. Strategia României în domeniul RSC

Datorită contextului global în care companiile devin tot mai preocupate de dezvoltarea socială a comunităților în care-și desfășoară activitatea și recunoscând influența pe care o au asupra acesteia prin crearea de locuri de muncă, plata taxelor și prin contribuții la dezvoltarea altor companii, în 2011, Guvernul României, prin autoritățile administrației publice cu atribuții directe în implementarea RSC, a elaborat ”Strategia Națională de RSC pentru perioada 2011-2016”.

Prioritățile programului guvernamental pentru implementarea strategiei în domeniul RSC constau în:

”Elaborarea unui set de măsuri care să asigure relansarea economiei și consolidarea creșterii economice;

Sprijinirea mediului de afaceri și elaborarea unui set de politici noi pentru sprijinirea IMM-urilor;

Adoptarea de măsuri pentru eficientizarea comportamentului autorităților publice locale astfel încât să fie minimizate riscurile de natură fiscală provenite din activitatea acestora;

Egalitatea de șanse, eliminarea condiției discriminatorii a femeii pe piața muncii în viața social-economică;

Sporirea numărului de locuri de muncă adecvate pentru activarea persoanelor cu dizabilități cu potențial lucrativ în vederea încadrării lor în muncă;

Instruirea reprezentanților instituției din rețeaua externă pentru semnalarea cu precădere a situațiilor în care exporturile românești de bunuri și servicii sunt discriminate;

Susținerea domeniilor de vârf cu potențial pentru performanță și a domeniilor în care România este implicată la nivel internațional (CERN, Extreme Light Infrastructure);

Sporirea numărului de cercetători cu rezultate științifice de nivel internațional;

Integrarea cercetării științifice în mediul economic și social;

Promovarea performanțelor științei în rândurile publicului larg;

Promovarea politicilor comunitare din domeniul mediului și al politicilor sau activităților care pot avea impact asupra mediului conform Directivei CE 2007/2/CE – INSPIRE.”

(Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Scopul principal al strategiei este sporirea gradului de conștientizare cu privire la importanța și beneficiile aplicării responsabilității sociale și creșterea implicării sectorului public, a companiilor românești, a companiilor multinaționale, precum și a societății civile în aplicarea responsabilității sociale în România. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Implicarea autorităților administrației publice are ca scop crearea unui cadru favorabil pentru companii pentru a-și exercita RSC printr-o serie de măsuri active precum activitatea de consiliere, cooperare și parteneriate între autorități, companii și societatea civilă.

Obiectivele generale ale strategiei naționale sunt economico-financiare, sociale, de mediu și de educație și cercetare.

Prin realizarea obiectivelor economico-financiare se urmărește ca prin implementarea acestei strategii, compania să-și consolideze poziția pe piață printr-o relație responsabilă cu părțile interesate.

Obiectivele de mediu urmăresc creșterea responsabilității companiei privind protecția mediului.

Obiectivele de educație și cercetare fac referire la cunoașterea și instruirea cu privire la conceptul de RSC, sporind responsabilitatea companiilor de stat în acest domeniu prin dezvoltarea de departamente și strategii de cercetare-dezvoltare.

Obiectivele specifice economico-financiare ale strategiei cuprind prevederi referitoare la contribuția la creșterea economică a României prin reducerea riscului de a lua decizii cu impact negativ asupra societății în ansamblul ei; prevenirea pierderilor economice prin planificarea deciziilor companiilor și a politicilor publice. Dezvoltarea sustenabilă a exporturilor poate fi realizată prin alinierea companiilor românești la standardele internaționale privind responsabilitatea socială. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Obiectivele specifice de mediu fac referire la prevenirea poluării apelor subterane și de suprafață, protecția și conservarea ecosistemelor, gestionarea durabilă a pădurilor și reconstrucția ecologică prin împădurire a terenurilor care și-au pierdut capacitatea de producție, fiind afectate de diverse forme de degradare, înființarea perdelelor forestiere de protecție și amenajarea bazinelor hidrografice torențiale. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Obiectivele specifice sociale ale strategiei se referă la creșterea gradului de informare, consultare și promovare a conceptului de RSC în mediu public și privat; asigurarea unor standarde superioare în domeniile: sănătății, securității și mediul de lucru, etică, prevenirea și combaterea corupției, protecția civilă, egalitatea de gen, integrarea și asigurarea de oportunități în carieră pentru grupurile dezavantajate. Prin implementarea acestei strategii se urmărește creșterea performanței managementului prin dezvoltarea capacității necesare pentru a răspunde prompt nevoilor sociale și creșterea predictibilității deciziilor și acțiunilor organizațiilor prin conștientizarea organizațiilor în ceea ce privește responsabilitatea socială ce le revine în procesul de luare a deciziilor. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Obiectivele specifice în domeniul educației și cercetării sunt: integrarea RSC în programe de formare profesională continuă adresate managementului organizațiilor, integrarea RSC în programa universităților și colegiilor universitare pentru studiile universitare și postuniversitare, în cadrul programelor de studii în economie și management, tehnologie și alte domenii legate de afaceri și promovarea și susținerea cercetării cu privire la aspecte interconectate referitoare la mediu, probleme economice, sociale, la nivelul organizațiilor publice și private.

Direcții de acțiune pentru aplicarea strategiei

În cadrul strategiei, s-au identificate trei domenii majore în care trebuie acționat și anume crearea unui cadru propice de dezvoltare a RSC, la nivel central și la nivel local, de către autoritățile publice, promovarea aplicării responsabilității sociale la nivelul organizațiilor din România și implicarea activă a sectorului public în inițiativede RSC.

În acest sens, în sectorul financiar-fiscal se va acționa în următoarele direcții: adoptarea de coduri etice de administrare ale acestor fonduri, prin consultare publică extinsă și mediatizare pentru a asigura transparența totală asupra modului de funcționare a fiecărui fond; asigurarea de tratament egal pentru toți acționarii, asigurarea respectării drepturilor tuturor acționarilor, inclusiv libera exercitare a dreptului de proprietare. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

În sectorul economic și al mediului de afaceri, strategia Guvernului pentru sprijinirea dezvoltării companiilor presupune o atitudine adecvată cu privire la drepturile omului, problemele legate de mediu, comunitățile locale, drepturile femeilor și egalitatea dintre sexe. Direcții de acțiune în acest sector fac referire la: includerea cooperării cu privire la responsabilitatea socială, în parteneriatele dintre actorii publici și cei privați, promovarea implicării sectorului privat la întărirea parteneriatelor care promovează dezvoltarea locală, promovarea respectării de către organizații a drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv cele ale minorilor, persoanelor cu dizabilități și femeilor, promovarea aplicării standardelor de sănătate și securitate a muncii conform legislației în domeniu.

Guvernul, prin această strategie propune oferirea de facilități companiilor care aplică activ responsabilitatea socială și susține promovarea prevenirii și combaterii active a corupției prin mijloace de avertizare sau proceduri de raportare, linii directoare interne și eforturi de informare și prevenire, susține promovarea de bune practici în domeniul responsabilității sociale, inclusiv modele pentru cooperarea cu angajații și reprezentanții acestora.

Prin această strategie se susține elaborarea și aplicarea propriilor strategii de RSC ale companiilor și asigurarea unui grad de transparență cât mai ridicat, în ceea ce privește fluxurile financiare ale companiilor de stat și ale instituțiilor publice, în condițiile legislației în vigoare și conștientizarea mediilor de afaceri care au ca obiect de activitate exportul asupra avantajelor aplicării RSC în comerțul internațional: reputație, branding etc și prezentarea strategiei la nivelul Consiliului de Export. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Conform strategiei de promovare a RSC și instituțiile publice se vor implica activ prin oferirea de servicii de consiliere companiilor private cu privire la aplicarea conceptului de RSC.

În sectorul protecției mediului statul va susține aplicarea politicilor de mediu și standardele europene și internaționale în acest domeniu. De asemenea, va avea un rol activ și constructiv în rezolvarea problemelor de mediu apărute la nivel local, dar și regional. La nivelul sectorului protecția mediului se va acționa în sensul promovării implicării active a responsabililor de mediu din cadrul organizațiilor și îmbunătățirea activităților de RSC, promovarea aplicării tehnicilor durabile care asociază eficacitatea sub aspectul de mediu cu eficiența sub raportul costurilor, prevenirea poluării cursurilor de apă și a apelor subterane și a efectelor asociate acesteia asupra calității ecologice a cursurilor de apă, a protecției și conservării bunurilor istorice, a monumentelor, a ariilor protejate și a ecosistemelor și gestionarea durabilă a pădurilor. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

La nivelul sectorului social, strategia va acționa pentru promovarea activă a dialogului social, atât la nivelul sectorului de stat, cât și a celui privat; asigurarea unor standarde superioare în domeniile: sănătatea, securitatea și mediul de lucru, etica, prevenirea și combaterea corupției, protecția civilă, egalitatea de gen, restructurarea, integrarea și asigurarea de oportunități în carieră pentru grupuri dezavantajate ș.a.; promovarea voluntariatului prin echivalarea acestuia ca experiență în muncă; promovarea recrutării de personal din cadrul grupurilor dezavantajate și a instruirii acestora; promovarea investițiilor în dezvoltarea de abilități, învățare pe tot parcursul vieții, necesare pentru a fi competitiv într-o economie în schimbare și în condițiile îmbătrânirii populației; îmbunătățirea nivelului de sănătate publică, ca rezultat al inițiativelor companiilor în domenii precum marketing-ul și etichetarea produselor alimentare în mod transparent și etic. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

În sectorul educație, formare și cercetare statul deține responsabilități atât în domeniul cercetării și inovării, cât și în domeniul educației și formării profesionale.

Direcțiile de acțiune pentru sectorul cercetare sunt referitoare la realizarea și promovarea cercetări cu privire la aspect interconectate referitoare la mediu, cât și la probleme economico-sociale, la nivelul organizațiilor publice și private, elaborarea de ghiduri și a altor instrumente metodologice specifice sectorului educațional în domeniul responsabilității sociale, stabilirea unor metode de măsurare a efectelor socio-economice ale operațiunilor organizațiilor, precum și a metodelor prin care se asigura implementarea RSC.

Integrarea RSC în sistemul educațional superior pentru afaceri este un element esențial.

Direcțiile de acțiune pentru sectorul educație sunt: promovarea dezvoltării de programe de formare profesională continuă în care RSC să fie un element integrat, promovându-se includerea în programa universităților și colegiilor universitare a unor module de RSC pentru studiile de licență și masterat, pentru programele de studii în economie și management, tehnologie și alte domenii legate de afaceri. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

Guvernul urmărește ca prin implementarea acestei strategii să conștientizeze autoritățile publice asupra rolului lor activ în promovarea RSC. Strategia presupune implicarea activă a sectorului public în promovarea RSC la nivelul companiilor și altor organizații private prin oferirea de consiliere, informații și instruire în domeniu. Guvernul recomandă tuturor companiilor să se implice activ pentru a pune în aplicare responsabilitatea socială corporativă, pornind de la premisa că acele companii care exercită în mod activ responsabilitatea socială pot să își consolideze competitivitatea și să își sporească reputația. Guvernul recomandă companiilor aplicarea transparenței informațiilor în ceea ce privește responsabilitatea socială și promovarea bunelor practici către alte companii și organizații. (Strategia națională de promovare a responsabilității sociale 2011 – 2016)

3.7.2. Domeniile de implicare ale companiilor din România în campanii de responsabilitate socială

În România responsabilitatea socială corporativă a apărut la începutul anilor 2000; a luat o amploare mai mare odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

Un studiu realizat pentru zece companii românesti la începutul anilor 2000, de către United States Agency International Development, arată ca responsabilitatea socială este tratată cu o anumită indiferență uneori chiar ignorată de către companiile românești. (Șhiopu, 2009).

Studiul realizat în august 2004 menționează faptul că nici o companie românească nu dispunea de un raport al auditului informațional și nici de un cod de guvernare corporativă. Studiul din aprilie 2005 arată că o companie avea un raport al auditului informational (BRD Groupe Societe Generale) și o societate dispunea de un cod de guvernare corporativă (S.N.P.Petrom), două societăți aveau o politică a drepturilor acționarilor si aceleași doua societăți prezentau o structură a conducerii. Studiul a continuat și în 2006 observându-se ușoare dezvoltări ale practicilor de responsabilitate socială. (www.efs.program.org).

În aprilie 2006 este înființat primul portal de RSC din România, ResponsabilitateSociala.ro, creat, cu scopul de a convinge și de a ajuta companiile să investească în dezvoltarea societății și a comunităților în care sunt prezente.

În timp, activitățile derulate sub brandul ResponsabilitateSociala.ro s-au diversificat, acestea fiind integrate la ora actuala în cadrul unui Program, care include mai multe canale de comunicare, dar și numeroase evenimente de specialitate (precum conferintele "European Lessons", "Gala Companiilor Responsabile" sau diverse training-uri sau seminarii adresate comunitatii de ). (www.responsabilitatesociala.ro)

Companiile pot alege în ce domenii ale responsabilității sociale doresc să se implice; în general ele se implică în domenii care au legătură cu activitatea lor de bază și cu viziunea lor.

Domeniile de implicare ale companiilor sunt: educație, cultură, mediu, social, drepturile omului, sport, social.

Tabel nr. 5. Structura domeniilor de responsabilitate socială a companiilor din România

Sursa: Tabel întocmit de autor pe baza datelor culese de pe site-urile companiilor.

Grafic nr. 2. Domeniile de responsabilitate socială corporativă a companiilor din România

Sursa: întocmit de autor pe baza datelor disponibile pe site-urile companiilor

Din totalul de 33 de companii care dețin programe de RSC, structura pe domenii de implicare a acestora este următoarea:

Educație 90,9% (30 de companii)

Cultură 60,6% (20 companii)

Mediu 75,75% (25 companii)

Social 78,78% (26 companii)

Drepturile omului 9,09% (3 companii)

Sport 48,48% (16 companii).

Grafic nr. 3. Structura domeniilor de responsabilitate socială corporativă a companiilor din România

Sursa: întocmit de autor pe baza datelor disponibile pe site-urile companiilor

Companiile sunt beneficiari direcți ai comunității din care fac parte și prin implicarea în programe de RSC, restituie o parte din succesul lor comunității în care își desfășoară activitatea și pot adăuga valoare comunității prin participarea activă în societate.

3.7.2. Bugete alocate de companii în programele de responsabilitate socială

În tabelul următor prezentăm situația resurselor financiare alocate de către companii în domeniile de RSC.

Tabel 6. Sumele alocate de companii programelor de RSC în perioada 2007-2013.

Sursa: Tabel întocmit de autor pe baza datelor culese de pe site-urile companiilor prezentate în tabel.

Considerăm că cel mai important factor pentru a determina o companie să se implice activ într-un domeniu al responsabilității sociale este nevoia comunității în care acestea își desfășoară activitatea, deoarece în primul rând membrii societății trebuie să beneficieze de succesul unei companii.

În graficul următor am prezentat evoluția sumelor investite de companii în perioada 2007-2013.

Grafic nr. 4. Evoluția sumelor investite de companiile din România în programele de RSC în perioada 2007-2013

Sursa: Grafic întocmit de autor pe baza datelor culese de pe site-urile companiilor prezentate în tabelul anterior

Menționăm ca o parte din companiile prezentate nu și-au făcut publice sumele alocate pentru anul 2013. Unele dintre companii au ales să-și publice sumele doar în anumite perioade. Cauza poate fi întreruperea activității companiei în domeniul responsabilității sociale corporative sau ieșirea de pe piață a respectivei companii.

În urma prezentării situației sumelor alocate de către companii în programe de RSC putem constata că:

de-a lungul perioadei analizate (2007-2013) unele companii au păstrat aproape constante sumele investite (BCR, Cosmote, Petrom);

în cazul altor companii, sumele investite au scăzut începând cu anul 2009, an în care au fost resimțite efectele crizei economice, ajungând ca unele dintre companii să-și înceteze activitatea în domeniul responsabilității sociale (Transgaz, Vel Pitar, Smithfiel Prod);

cel de al treilea caz este cel al companiilor care în perioada analizată și-au crescut sumele alocate an de an (GSK, GDF Suez România).

Considerăm că în această ultimă situație prezentată companiile care au mizat pe rolul strategic al proiectelor de RSC pentru dezvoltarea sustenabila a business-ului au continuat să aloce bugete acestei activități.

Tot mai multe companii au început să trateze responsabilitatea socială ca parte integrantă a afacerilor lor, constatând că la nivel internațional, se vorbeste tot mai mult despre sustenabilitate, o viziune care face trecerea de la înțelegerea RSC-ului ca program punctual de investiție socială sau comunitară la translatarea principiilor dezvoltarii durabile în business.

Concluzii parțiale

În prezenul capitol am abordat conceptul de responsabilitate socială corporativă, am analizat aspectele complexe ale promovării responsabilității sociale și modul în care aceasta este tratată în SUA și în țările europene.

În societatea contemporană, unde interesul consumatorului pentru produsele responsabile este în creștere, diferența dintre o companie responsabilă social și una neimplicată poate fi factorul hotărâtor în comportamentul consumatorului.

Conceptul de responsabilitate socială corporativă este un concept tânăr, dar evoluția lui fulminantă a dus la elaborarea unor documente care să reglementeze această activitate. Aceasta a apărut în SUA iar pe continentul european a apărut doar de câteva decenii. Numărul companiilor care-și implementează aceste programe este în continua creștere.

Responsabilitatea socială corporativă este abordată în mod diferit pe cele două continente, european și american. Pe continentul european intervenția statului în societate este mai pregnantă decât în SUA. Conform reglementărilor Comisie Europene, Uniunea sprijină combaterea sărăciei și excluderea socială și dorește implementarea celor mai eficiente politici în domeniul sănătății și a pensiilor. Guvernele statelor membre includ aceste obiective în planurile naționale. Sistemul de educație diferă pe cele două continente, dacă în UE educația este preponderent finanțată de la buget, în Statele Unite, companiile acordă sprijin învățământului; ele converg deseori în alianțe între companii și fundațiile universităților. Responsabilității sociale corporative îi revine rolul de a dezvolta programe și politici pentru a susține societatea și a proteja mediul unde-și desfășoară activitatea.

RSC reprezintă o tendință din ce în ce mai puternică în rândul companiilor de success, acestea considerănd RSC nu doar o opțiune, ci o parte integrantă a culturii și imaginii lor.

În continuarea demersului nostru am studiat principiile și liniile directoare cuprinse în reglementări internaționale. Documentele internaționale asupra cărora ne-am oprit sunt Cele 10 principii elaborate de Pactul Global al Națiunilor Unite, Standardul ISO 26000 – Standard referitor la responsabilitatea socială.

De asemenea, ne-am oprit asupra Global Reporting Initiative, care este o organizație neguvernamentală care promovează sustenabilitatea și în prezent acționează ca o platformă bazată pe discuții privind sustenabilitatea și normele de comportament adecvat, având ca țel armonizarea multitudinii de modalități de raportare. În prezent platforma are peste 4000 de participanți din 60 de țări. În ultimii ani companiile își raportează activitatea de responsabilitate socială pe baza principiilor elaborate de GRI.

În România responsabilitatea socială înregistrează o tendință în continua creștere; dacă la începutul anilor 2000 companiile din țara noastră nu aveau nici una program de RSC, acum aproape toate companiile mari își implementează un asemenea program fiind conștiente de avantajele pentru ele dar și pentru comunitatea din care fac parte.

Ca răspuns al evoluției responsabilității sociale corporative și a abordării conceptului de către companiile din România coroborat cu reglementările internaționale și europene în domeniu, în anul 2011, Guvernul României a elaborat ”Strategia Națională de RSC pentru perioada 2011-2016”. Prin această strategie, Guvernul dorește să elaboreze un set de măsuri care să asigure relansarea economiei și consolidarea dezvoltării economice.

Obiectivele în domeniul social ale strategiei se referă la creșterea gradului de informare, consultare și promovare a a conceptului de RSC în mediu public și privat și asigurarea unor standarde superioare în domeniile: sănătății, securității și mediul de lucru, etică, prevenirea și combaterea corupției, protecția civilă, egalitatea de gen, integrarea și asigurarea de oportunități în carieră pentru grupurile dezavantajate.

În domeniul mediului obiectivele strategiei fac referire la gestionarea durabilă a pădurilor, reconstrucția ecologică prin împădurire a zonelor care au fost afectate de degradare.

În domeniul educației, strategie prevede introducerea disciplinei Responsabilitate socială corporativă în programa universităților în cadrul programelor de studii în domeniul economiei și managementului, precum și în alte domenii legate de afaceri și totodată susținerea cercetării cu privire la acest domeniu.

În acest capitol am tratat formele responsabilității sociale, iar apoi am analizat modul de implementare a acestui concept în companiile din România. Din analiza pe care am efectuat-o, putem desprinde o serie de avantaje atât pentru companii cât și pentru societate.

Avantaje pentru companii:

crește vizibilitatea companiei în comunitate (umanizarea companiei);

crește atașamentul angajaților față de companie;

crește atractivitatea companiei pentru potențialii noi angajați și pentru noi potențiali parteneri de afaceri.

Asigură dezvoltarea sustenabilă a companiei.

Avantaje pentru comunitate:

se dezvoltă spiritul de comunitate;

succesul unei firme va genera inițiative similare și din partea altor companii;

se asigură dezvoltarea unor aspecte care conduc la dezvoltarea economică, socială sau culturală a comunităților.

Conștientizând avantajele pe care le oferă implementarea programelor de RSC și impactul pozitiv pe care îl are raportarea rezultatelor acestui program, companiile din țara noastră au început în ultimii ani să-și raporteze activitatea de RSC conform principiilor GRI iar tendința este ascendentă; constatăm că din ce în ce mai multe companii devin conștiente de rolul pe care îl au în societatea din care fac parte și doresc să devină un”bun cetățean corporatist”.

Sumele pe care companiile le investesc în programe de RSC au avut un trend ascendent până în 2009, apoi efectele crizei au fost resimțite și în acest domeniu. Cu toate că datorită crizei economice unele companii și-au diminuat sumele pe care le investeau în acest domeniu, sunt și companii care și-au păstrat trendul ascendent mizând pe rolul strategic al proiectelor de RSC pentru dezvoltarea sustenabila a business-ului și au continuat să aloce bugete în acest scop.

Tot mai multe companii au început să trateze responsabilitatea socială ca parte integrantă a business-ului, constatând că la nivel internațional, se vorbește tot mai mult despre sustenabilitate, o viziune care face trecerea de la înțelegerea RSC-ului ca program punctual de investiție socială sau comunitară la translatarea principiilor dezvoltarii durabile în business.

CAPITOLUL 4.

MODALITĂȚI DE RAPORTARE A ETICII ÎN AFACERI SI A RESPONSABILITĂȚII SOCIALE CORPORATIVE

4.1. Aspecte ale raportării în UE

În ultimele decenii a crescut interesul companiilor din Uniunea Europeană față de conceptul de RSC. Dacă primele semne au apărut în UK în anii 1980 odata cu apariția coaliției Business in the community (BITC), în anii 90, Comunitatea Europeană ridică problema implementării RSC în țările UE.

În anul 2002 este fondată European Academy of Business in Society (EABiS), care este o organizație multi-stakeholder care se concentrează în special pe abordarea integrată a RSC în domeniul educației și a cercetării în afaceri.

Consiliul și Parlamentul European au invitat Comisia Europeană să dezvolte politica de RSC a Uniunii Europene. În Strategia Europa 2020, Comisia și-a asumat angajamentul de a reînnoi strategia UE pentru a promova RSC. În comunicatul din 2010 privind politica industrială, Comisia și-a exprimat intenția de a trasa o nouă politică de RSC.

În octombrie 2011, Comisia Europeană a prezentat strategia și planul de acțiune prin care și-a propus să încurajeze adoptarea principiilor de RSC în spațiul european, în perioada 2011-2014. (Corporate Social Responsibility – National Public Policies in the European Union, European Commission, April 2011). Prin Directiva din 2014, Comisia consideră necesară coordonarea dispozițiilor de drept intern privind prezentarea de informații nefinanciare în ceea ce privește întreprinderile mari ca având importanță majoră pentru interesele întreprinderilor, ale acționarilor și ale altor părți interesate. Coordonarea în aceste domenii este necesară deoarece majoritatea acestor întreprinderi își desfășoară activitatea în mai multe state membre. (O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, 2011)

De asemenea, este necesar să se stabilească anumite cerințe juridice minime în ceea ce privește amploarea informațiilor care ar trebui puse la dispoziția publicului și a autorităților de către întreprinderile din întreaga Uniune. (O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”, 2011)

Criza economică și consecințele sale sociale au avut un impact negativ asupra încrederii consumatorilor în afaceri. Ei și-au îndreptat atenția către performanța etică și socială a companiilor. Comisia a dorit ca prin reînnoirea eforturilor de a promova RSC, să creeze condiții favorabile pentru dezvoltate economică durabilă și comportament responsabil al companiilor.

Raportarea de RSC a început în urma cu peste 20 de ani și a devenit o practică de business des întâlnită în companiile din Europa; cu toate că primele raportări de RSC au fost inițial în America de Nord și din partea unor companii mari, din industria chimică sau petrolieră, care au fost obligate de o lege numita "The Right-to-know" Law să-și publice datele privind emisiile si impactul asupra mediului, (www.responsabilitatesociala.ro) companiile din Europa au început acest proces mai târziu cu un deceniu, iar numărul celor care raportează în prezent este în continua creștere.

Dacă în America primele raportări au apărut ca răspuns la presiunile organizațiilor de mediu care obligau companiile să devină transparente și să explice impactul lor asupra mediului, acum presiunea vine din partea investitorilor, a angajaților, a comunităților locale. Societatea se confruntă acum cu probleme ca încălzirea globală, poluarea, pământul contaminat.

Ca răspuns al acestor nevoi de raportare a companiilor, în luna noiembrie a anului 2014, Uniunea Europeană a publicat Directiva 2014/95/UE privind obligația marilor companii de a raporta anual o serie de aspecte nefinanciare și informații privind diversitatea (raportare de CSR/ Sustenabilitate) (www.responsabilitatesociala.ro). Aceasta a fost adoptată în forma finală de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene în septembrie 2014.

Directiva vine să completeze și să modifice o altă directiva a Uniunii Europene, respectiv Directiva 2013/34/EU, privind raportarea financiara a companiilor.

Directiva obligă “întreprinderile de interes public”, cu peste 500 de angajați, să publice o declarație nefinanciară care conține “informatii privind cel puțin aspectele de mediu, sociale si de personal, respectarea drepturilor omului și combaterea corupției și a dării de mită”. (Directiva 2013/34/EU)

Conform Directivei 2013/34/EU (art.2), întreprinderile de interes public sunt: companiile listate la bursa, instituțiile de credit, companiile de asigurări, orice alta companie care, prin natura, mărimea sau statutul sau, prezintă un interes public semnificativ.

Întreprinderile care intră sub incidența directivei trebuie să publice anual, începând cu anul financiar 2017, o declarație care să conțină: o descriere succintă a modelului de afaceri, o descriere a politicilor adoptate în legatură cu aspectele nefinanciare menționate, rezultatele politicilor respective, principalele riscuri legate de aspectele menționate care decurg din operațiunile întreprinderii și modul în care compania gestionează riscurile care decurg din acele operațiuni și indicatori de performanță relevanți pentru domeniul de activitate al companiei.

Totodată, declarația nefinanciară trebuie să cuprindă și “o descriere a politicii de diversitate aplicate pentru organele administrative, de conducere si de supraveghere ale întreprinderii” (Directiva 2013/34/EU), deci să cuprindă informații despre: vârsta, genul, educația și experiența profesională; obiectivele politicii de diversitate; modul în care a fost pusă în aplicare politica de diversitate și rezultatele ei.

În octombrie 2011, Comisia Europeană a prezentat strategia și planul de acțiune prin care și-a propus să încurajeze adoptarea principiilor de RSC în spațiul european, în perioada 2011-2014. (Corporate Social Responsibility – National Public Policies in the European Union, European Commission, April 2011)

O prioritatea a acțiunii Comisiei Europene este să alinieze RSC european și global. Acest fapt solicită companiilor din UE să depună eforturi de a se conforma și de a acționa în concordanță cu ghidurile și principiile recunoscute pe plan internațional respectiv: Ghidul OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele 10 principii ale UN Global Compact, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Declarația tripartită de stabilire a principiilor privind companiile multinaționale și politica socială a Organizației Internaționale a Muncii, ISO 26000 Standardul privind Responsabilitatea Socială, sau alte instituții internaționale recunoscute și la nivelul Uniunii respectiv: sistemul de management de mediu și audit (EMAS). (Directiva 2013/34/EU)

În acest sens, statele membre trebuie să se asigure că dețin proceduri naționale eficiente pentru a impune respectarea obligațiilor stabilite prin directivă, precum și că aceste proceduri sunt accesibile tuturor persoanelor fizice sau juridice care au un interes legitim, în conformitate cu dreptul național, ca dispozițiile directivei să fie respectate. Legislațiile naționale privind rapoartele de gestiune consolidate ar trebui, prin urmare, să fie coordonate pentru realizarea obiectivelor de comparabilitate și coerență a informațiilor pe care întreprinderile ar trebui să le publice în Uniune. (Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului, 2014)

Comisia a monitorizat angajamentul companiilor în ce privește aplicarea acestor reglementări și a ghidurilor internaționale în domeniul RSC.

Comisia a evaluat, pe parcursul anului 2013, progresul statelor membre și a constatat că țările au întreprins acțiuni diferite: unele au intreprins doar acțiuni cu impact redus, precum activități de informare sau de promovare a RSC-ului, pe când alte state au adoptat chiar și măsuri legislative pentru sustinerea responsabilitatii sociale corporative.

În iulie 2014, 15 state membre aveau deja planuri naționale de acțiune în domeniul RSC (Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Germania, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, Suedia, UK). În alte 5 țări, acestea erau aproape finalizate (Austria, Irlanda, Ungaria, Malta, Spania), iar în alte 7, (Croația, Grecia, Lituania, Portugalia, România, Slovenia, Slovacia), planurile erau abia în curs de dezvoltare. (www.europa.eu)

4.2. Prioritățile comune al statelor membre UE

Prioritățile comune ale statelor membre UE sunt:

respectarea drepturilor omului în mediul de afaceri și managementul responsabil al lanțului de aprovizionare;

Statul danez a acordat unei institutii care se ocupa cu medierea si gestionarea conflictelor dreptul de a acționa în cazul conflictelor referitoare la respectarea drepturilor omului. Instituția urmărește să rezolve problemele pe cale amiabilă și intervine cu recomandări doar atunci când cele două părți nu se pot pune de acord.

sprijinirea dezvoltării RSC-ului în IMM-uri;

Prin inițiativa “Trading for Good” statul britanic încurajează oamenii de afaceri să dezvolte programe de RSC în domenii privind: crearea locurilor de muncă, sprijinirea comunităților locale, dezvoltarea IMM-urilor, îmbunatățirea vieții angajaților și reducerea amprentei de carbon. Ca stimulent, le ofera o platforma digitala prin intermediul căreia aceștia își pot promova practicile de afaceri responsabile.

O alta initiațivă este cea a Germaniei, care a finanțat cu 36 de milioane de euro un număr de 73 de proiecte de RSC ale unor IMM-uri. In condițiile în care 99% dintre companiile germane sunt IMM-uri, proiectul a avut un impact semnificativ.

incluziunea socială și profesională a persoanelor defavorizate;

Guvernul austriac a creat o certificare pentru companiile care promoveaza avantajele angajării persoanelor în vârstă și care asigura un mediu de lucru favorabil pentru integrarea tuturor angajaților, indiferent de vârstă.

Statul spaniol dorește integrarea profesională a unor categorii în rândurile cărora șomajul este ridicat. In acest caz, este vorba despre tineri. Statul a elaborat o strategie cu 100 de măsuri pentru formarea și integrarea tinerilor și acordă certificări companiilor care ajuta la punerea lor in practică.

încurajarea consumului de produse responsabile, prin informarea consumatorilor și promovarea avantajelor acestui tip de consum;

Plecând de la premisa ca liderii de opinie sunt primii care trebuie să înteleagă ce înseamna RSC-ul, Consiliul pentru Dezvoltarea Afacerilor Sustenabile din Croația a publicat un dicționar cu terminologia specifică, dorind astfel să asigure întelegerea unanimă a conceptelor de RSC de către practicieni, cercetători și reprezentanții instituțiilor media.

Guvernul estonian încearcă promovarea afacerilor sustenabile direct în randurile consumatorilor. In curând, va acorda o data pe an, unei singure companii, titlul de “cea mai responsabila întreprindere”, iar aceasta va putea să își eticheteze produsele corespunzător.

raportare de RSC

În unele state, raportarea performanțelor de RSC este deja obligatorie pentru o serie de companii. Unul dintre aceste state este Franța. Începand cu 2001, companiile din Franța listate la bursă au fost obligate să raporteze informatii non-financiare, urmărind 42 de indicatori. Apoi, obligativitatea a fost introdusă și pentru alte companii, care trebuie sa raporteze pe baza a 29 de indicatori sociali, de mediu si de guvernanță corporativă.

educare și traininguri de RSC

Franța este una dintre țările în care RSC-ul a devenit domeniu de studiu în învățământul public. Agenția natională de cercetare franceză finanțează programe de cercetare în RSC, iar Ministerul Ecologiei, Dezvoltării Sustenabile și Energiei a creat un program prin care ofera studenților posibilitatea de a dezvolta metode prin care pot accelera tranziția la stiluri de viață și de consum sustenabile.

O altă țara în care educația de RSC se face într-un cadru formalizat este Finlanda. Aici, exista o organizație neguvernamentală (FIBS) care oferă membrilor săi consultanță de RSC. In acest moment, din organizatie fac parte 230 de membri, în principal companii mari, IMM-uri, ONG-uri și universități.

politici responsabile de achiziții publice

Statul italian a adoptat în 2008 un plan de acțiune pentru a asigura consumul de produse prietenoase cu mediul în sectorul administrativ. Ulterior, au fost adoptate și alte planuri de achiziții responsabile, prin care institutiile statului s-au angajat să se aprovizioneze doar de la furnizorii care se asigură că drepturile angajatilor sunt respectate, că le ofera condiții adecvate de muncă, iar sănătatea și siguranta angajatilor nu este pusa în pericol și că totodată facilitează integrarea persoanelor cu dizabilități.

investiții responsabile social

CSR Netherlands este o organizație din Olanda care ofera antreprenorilor interesați de RSC o platforma unde pot regăsi asociațiile, companiile, ONG-urile, institutele de ceretare și alte autorități sustenabile, în care aceștia pot să investească.

In Franța, sprijinul acordat afacerilor sustenabile merge și mai departe. Guvernul a înființat în 2012 un fond de investiții în valoare de 42 de miliarde de euro, destinat IMM-urilor sustenabile.

obligatii financiare și politici anti-corupție

In Suedia, statul a implementat o schema de remunerare a celor din conducerea companiilor de stat, prin care limiteaza salariile sau primele pe care le primesc acestia. Printre măsuri, se numără: salarizarea fixă, stabilirea vârstei de pensionare la peste 62 de ani, limitarea la 6 luni a perioadei de acordare a salariilor compensatorii etc. În ceeea ce privește practicile anticorupție, câteva dintre țările UE au legislație specifică pentru a combate corupția și mita – UK Bribery Act, care face responsabile companiile care încalcă prevederile legii, oriunde s-ar afla, iar Suedia, își reformează în prezent legislația în acest domeniu. Toate țările UE promovază transparența.

schimbari climatice și sustenabilitate

Se estimeaza că, până în 2016, cifra de afaceri corespunzatoare industriei extractive din Finlanda se va dubla. In aceste condiții, statul s-a asigurat ca afacerile din domeniu să fie cât mai responsabile posibil. A introdus în 2013 un plan de acțiune cu 35 de măsuri pe care industria trebuie sa le respecte, printre care: obligația de a avea planuri de management al apei și al deșeurilor, obligația de a investi în tehnologii sustenabile și în tehnologii de eficientizare energetică, obligația de a garanta siguranța în domeniu etc.

În 2011 Guvernul României a dezvoltat strategia națională în domeniul RSC-ului. Pentru a aborda corespunzător eco-inovarea, Ministerul Mediului și al Pădurilor a dezvoltat un parteneriat cu Ministerul norvegian al mediului, ca parte a proiectului EcoEmerge. Proiectul a fost implementat în 2009-2011 și a avut două obiective majore:

consolidarea legăturii eco-inovație/eco-tehnologie și consum durabil/achiziții tehnologice și

stabilirea unei platforme naționale pentru apariția piețelor ecologice românești.

(www.europa.eu/corporate social responsibility – national public policies in the european union – compendium 2014)

4.3. Inițiativa de Raportare Globală (GRI)

GRI este o organizație neguvernamentală care acționează în domeniul sustenabilității. GRI promovează sustenabilitatea pentru companii ca fiind o cale prin care organizațiile să devină mai sustenabile și să contribuie la devoltarea durabilă. O economie globală durabilă trebuie să combine profitabilitatea pe termen lung cu un comportament etic, justiție socială și grijă pentru mediu.

GRI a dezvoltat un sistem de raportare care să ghideze companiile în activitatea lor de raportare a sustenabilității. Țelul principal al GRI a fost armonizarea multitudinii de modalități de raportare a sustenabilității folosite la acea vreme pentru a crea acces liber la standardizare pentru a putea compare și analiza performanța corporative. (Brown, 2011)

În prezent GRI urmărește să popularizeze și să standardizeze la nivel global raportarea tripartită a companiilor. Pentru a atinge acest obiectiv, GRI elaboreaza reguli de raportare si indicatori comuni. Impreună, aceste direcții recomandate formeaza Sustainability Reporting Framework.

In prezent, peste 1000 de organizatii din 60 de țări folosesc GRI Sustainability Reporting Framework pentru a-și construi rapoartele de sustenabilitate. (GRIG4-Part1-Reporting-Principles-and-Standard-Disclosures, 2014)

4.3.1. Prevederi cuprinse în Standardul GRI 4

În mai 2013 Global Reporting Initiative a lansat cea de a patra generație de rapoarte de sustenabilitate. Ca prim obiectiv al acestui ghid este acela de a oferi un nou model care să susțină o raportare standardizată, transparentă și consistentă. Un al doilea obiectiv este acela de a ghida organizația să elaboreze rapoarte mai credibile și mai relevante, concentrându-se pe teme care le sunt specifice activității lor și care să conducă la standarde practice. (G4-Sustainability-Reporting-Guidelines, 2013)

Pentru a facilita raportarea, noile ghiduri sunt structurate în două părți: Partea I ”Reporting Principles and Standard Disclosures” (Principiile de raportare și transparență standard) iar partea a doua este dedicată manualului de implementare pentru elaborarea rapoartelor de sustenabilitate.

Standardul GRI este alcatuit dintr-o serie de principii si criterii de calitate, care trebuie respectate în raportarea de RSC, și o serie de comunicări, care trebuie urmărite pentru o raportare relevantă.

Comunicările, conform sunt de două tipuri:

– comunicări standard – care solicită publicarea unor informații despre companie, numărul de angajati, buna guvernanță, relația cu stakeholderii etc.

– indicatori de performanță din 6 domenii: economic, mediu, practici decente de muncă, drepturile omului, implicare în problemele grave ale societății (ex.: elaborarea de politici publice sau combaterea corupției) și produse responsabile.

Noutatea standardului GRI 4 constă în punerea accentului pe relevanța conținutului raportării, considerând că este mai important pentru companie să raporteze conform specificului activității sale, în funcție de impactul pe care-l are în societate. Standardul introduce noi indicatori privind drepturile omului, managementul lanțului de furnizori și condițiile de muncă. (G4-Sustainability-Reporting-Guidelines, 2013)

Ca principală modificare, organizația trebuie să raporteze doar asupra aspectelor relevante pentru companie, dar trebuie să o facă pentru tot lanțul valoric. Companiile decid care sunt aspectele relevante pentru ele printr-un proces de evaluare a specificului activității care va fi făcut public, astfel compania își asumă răspunderea pentru alegerea (relevanța) raportării.

4.3.2. Principiile raportării conform Standardului GRI

Părțile interesate

Principiul: Organizația trebuie să identifice părțile interesate și să explice modul în care a răspuns la așteptările și interesele acestora.

Părțile interesate îi pot include atât pe cei care investitesc direct în organizație, precum și pe cei care au alte relații cu organizația. Așteptările și interesele părților interesate sunt un punct de referință pentru multe decizii în pregătirea raportului.

Sustenabilitate

Principiul: Raportul ar trebui să prezinte performanța organizației în contextul mai larg al sustenabilității.

Informațiile privind performanța trebuie să fie plasate în context. Problema de bază a raportării sustenabilității este modul în care o organizație contribuie, sau își propune să contribuie în viitor, la îmbunătățirea sau deteriorarea condițiilor economice, de mediu și sociale, dezvoltarea și tendințele la nivel local, regional sau global. Raportarea numai pe tendințele în performanța individuală (sau eficiența organizației) nu răspunde la această întrebare de bază. Prin urmare, Rapoartele ar trebui să încerce să prezinte performanța în raport cu concepte mai largi de sustenabilitate. Acest lucru presupune discutarea performanței organizației în contextul limitelor și exigențelor impuse resurselor de mediu sau sociale la nivel local, regional, global.

Materialitate

Principiul: Raportul ar trebui să acopere aspecte care reflectă impactul economic, de mediu și social semnificativ al organizației sau influențează substanțial evaluările și deciziile părților interesate. Organizațiile se confruntă cu o gamă largă de subiecte pe care le-ar putea raporta. Subiectele relevante sunt cele care pot fi în mod rezonabil considerate importante pentru a reflecta impactul economic, de mediu și social al organizației sau pentru a influența deciziile părților interesate, și, prin urmare, sunt considerate esențiale pentru a fi incluse în raport.

Materialitatea este pragul de la care anumite aspecte pot deveni suficient de importante pentru a fi raportate, aspectul material este acela care influențeaza deciziile, acțiunile și performanța unei organizații sau a stakeholderilor săi.

Integralitatea

Principiul: Raportul trebuie să includă o arie de aspecte materiale și limitele acestora, suficient pentru a reflecta impactul economic, de mediu și social semnificativ, precum și pentru a permite părților interesate să evalueze performanța organizației în perioada de raportare.

Integralitatea cuprinde în primul rând domeniul de aplicare, limitele și timpul. Conceptul de exhaustivitate poate fi, de asemenea, folosit pentru a desemna practici în colectarea de informații și dacă prezentarea de informații este rezonabilă și adecvată.

4.3.3. Modelul de raportare conform Standardului GRI 4

Organizația Internațională AccountAbility și UN Global Compact au lansat un ghid care arată cum ar trebui o companie să abordeze și să implementeze angajamentele de sustenabilitate, pentru a-și îndeplini mai eficient obiectivele de business.

Acest ghid a fost realizat în urma unei cercetari asupra a 20 de companii multinaționale, lideri globali, asupra modului în care au valorificat angajamentele voluntare de sustenabilitate. Cercetarea a cuprins interviuri în profunzime, chestionare aplicate managerilor și studierea rapoartelor de sustenabilitate și a angajamentelor voluntare luate. (www.responsabilitatesocială.ro)

Etapa de adoptare

Inainte de a-și asuma angajamente de sustenabilitate, o companie trebuie să evalueaze resursele necesare din partea companiei, proporțional cu beneficiile și oportunitatile care reies din îndeplinirea angajamentului. De asemenea, trebuie luate în considerare evenimentele globale și locale care se petrec în comunitățile implicate; Compania trebuie să aibă în vedere acele angajamente de sustenabilitate potrivite tipului de activitate pe care îl desfășoară. Următorul pas este inițierea unui program pilot care să ajute la îndeplinirea angajamentelor luate.

Tot în această etapă trebuie obținut sprjinul top managementului în vederea raportării pe aceste angajamente. In felul acesta, compania își va putea construi credibilitate.

Etapa de implementare

In aceasta etapa, conform raportului, trebuie să existe o mobilizare în jurul angajamentului luat, prin practici și proceduri de management care să contribuie la îndeplinirea obiectivelor de RSC. Sunt recomandate programe de training și comunicare pentru a crește vizibilitatea proiectelor.

Etapa avansata

Intr-o companie care se afla într-o fază avansată a integrării RSC-ului în strategia de afaceri, trebuie sa existe o schema clară a modalității în care se aleg și se evalueaza obiectivele, realizată împreuna cu top managementul.

Acesta este momentul în care compania ar putea sa implementeze politici de raportare cat mai transparente și să stabileasca noi standarde în industrie. (www.responsabilitatesociala.ro) Angajamentele de sustenabilitate pot fi folosite pentru a identifica si clarifica problemele concrete și pentru a seta valori de performanța.

Companiile se pot folosi de angajamente bazate pe principii precum cele de la UN Global Compact pentru a dezvolta o strategie de RSC sau pentru a completa strategia deja existenta cu un set de obiective legate de drepturile omului, mediu, integritatea lantului de aprovizionare etc.

Angajamentele de RSC pot reduce spațiile dintre performanța de business și posibile probleme normative și de conformitate. (GRI 4)

În figura nr.2 prezentăm schematic modelul de raportare conform GRI 4, așa cum rezultă pe baza datelor de mai sus evidențiate.

Figura nr.2. Modelul de raportare conform GRI 4

Sursa: adaptat de autor din Ghidul de Implementare al GRI4

O altă noutate a standardului GRI 4 este eliminarea nivelurilor de conformitate și oferirea posibilității companiei să-și aleagă tipul de raport: Core sau Comprehensive.

Pentru un raport ”Core” sunt specifice anumite comunicări pentru capitolul Comunicări generale standard și cel puțin câte un indicator identificat de companie ca fiind relevant, în capitolul Comunicări specifice standard.

Tabel nr.7. Cerințe privind Comunicările standard generale

Sursa:Tabel adaptat de autor din Ghidul de Implementare al GRI4

Pentru a întocmi un raport ”Comprehensive”, compania trebuie să raporteze toți indicatorii, atât pentru aspectele standard cât și pentru aspectele specific pe care compania le-a indicat ca fiind relevante.

Lista indicatorilor G4 se regăsește în Anexa 2.

Tabel nr.8. Cerințe privind Comunicările standard specifice

Sursa: Tabel adaptat de autor din Ghidul de Implementare al GRI4

Standardul G4 aduce o serie de modificări față de precedentele (G3, G3.1), fiind introduse noi subiecte de raportare. Guvernanța este un capitol nou introdus și face referire la: viziunea, misiunea și valorile companiei, impactul economic, social și de mediu, gradul de diversitate al conducerii iar în ce privește angajații trebuie raportate salariile și trainingurile.

Indicatorul ”Etică și integritate” trebuie să ofere înformații legate de valorile, principiile și normele organizației; un aspect al raportătii eticii este modalitatea în care compania asigură respectarea normelor etice și a integrității, dacă se apelează la auditare externă sau există în companie un mecanism propriu de raportare. (http://www.responsabilitatesociala.ro/stiri-csr/analiza-versiunea-g4-a-standardului-de-raportare-gri.html)

Compania trebuie să integreze informațiile oferite legate de lanțul de furnizori în indicatori specifici din categoriile de mediu, societate sau drepturile omului, descriind modul în care furnizorii influențează operațiunile companiei, tipul, locul și numărul lor.

Pe lângă prevederile principale ale standardului, GRI dezvoltă și o serie de suplimente sectoriale care iau în calcul nevoile specifice fiecarei industrii.

In cadrul acestor suplimente apar indicatori noi, iar alți indicatori sunt adaptați, în funcție de ceea ce se consideră a fi relevant pentru stakeholderii dintr-un anumit sector de activitate.

De exemplu, pentru sectorul bancar au fost introduși, suplimentar față de corpul standard, indicatori care cer raportarea despre produse concepute pentru a oferi un beneficiu social (indicatorul FS7) sau de mediu (indicatorul FS8). Un exemplu de astfel de produse este cardul de afinitate dezvoltat de Raiffeisen Bank, UniCredit Tiriac Bank sau GarantiBank. Prin intermediul lor, un anumit procent din comisioanele percepute la realizarea unei tranzacții sunt direcționate pentru sprijinirea cauzelor unor ONG-uri precum Fundația pentru SMURD, UNICEF, respectiv WWF.

Cele 10 suplimente, deși create special pentru anumite industrii, pot fi folosite ca inspiratie si de actorii economici din alte sectoare de activitate, conform reprezentantilor GRI.

Ghidul de raportare GRI cuprinde: Principiile de raportare, informații standard de furnizat și manual de implementare pentru elaborarea rapoartelor de sustenabilitate de către organizații, indiferent de mărimea lor, sector sau locație.

Ghidul oferă, de asemenea, o referință internațională pentru toți cei interesați în abordarea guvernării din punct de vedere al performanțelor de mediu, sociale și economice a organizațiilor. Ghidul este util în pregătirea documentelor care să reflecte informațiile specifice acestui tip de raportare.

Prevederile ghidului au fost dezvoltate într-un proces global, prin colaborarea reprezentanților mediului de afaceri, a angajaților, a societății civile și a piețelor financiare, precum și auditori și experți în diferite domenii și în dialog strâns cu autoritățile de reglementare și agențiile guvernamentale din mai multe țări. Liniile directoare sunt dezvoltate în corelație cu documente conexe recunoscute pe plan internațional. (Ghidul OCDE pentru întreprinderile multinaționale, cele 10 principii ale UN Global Compact, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Declarația tripartită de stabilire a principiilor privind întreprinderile multinaționale și politica socială a Organizației Internaționale a Muncii, ISO 26000 Standardul privind Responsabilitatea Socială)

Standardul GRI 3 are trei nivele de raportare intitulate C, B si A iar criteriile de raportare întâlnite la fiecare nivel în parte reflectă aplicarea și acoperirea graduală a cadrului de raportare GRI. O organizație declara un nivel de raportare bazat pe propria evaluare a conținutului raportului în funcție de criteriile specificate în Nivelurile de Aplicare GRI. Organizatiile care au utilizat Liniile Directoare și/sau alte elemente ale Cadrului de Raportare GRI ca baza pentru rapoartele lor trebuie să notifice GRI în momentul lansării raportului fie prin furnizarea unei copii în format fizic și/ sau electronic, fie prin înregistrarea raportului lor în baza de date online a GRI. Noutatea standardului G4 constă în eliminarea acestor niveluri de conformitate și oferirea posibilității companiei să-și aleagă tipul de raport considerat relevant pentru nivelul ei de raportare și pentru activitate.

Cadrul de Raportare GRI este îmbunătățit și extins în mod continuu, pe măsura ce aspectele privind sustenabilitatea evoluează iar nevoile raportorilor și utilizatorilor se schimbă. El este dezvoltat printr-un proces de dialog continuu și sistematic cu o rețea vastă de indivizi din peste 60 de țări, reprezentând diferite grupuri interesate de aceste aspecte precum: mediul de afaceri, societatea civilă, academică, angajați și alte instituții profesionale.

4.4. Rapoarte de RSC ale companiilor din România

Conform unui studiu efectuat în 2013 de Erste and Young, pe 163 de investitori, la nivel global, s-a constatat că investitorii își iau în primul rând informațiile de pe site-ul companiilor în care investesc și nu de la agentii de rating sau terțe părți. Ca prime surse sunt: rapoartele anuale și informațiile publicate pe site-urile companiilor. Raportarea integrată este considerată de 61% dintre respondenți esențială în procesul de luare a deciziilor. Faptul că nu există o uniformitate în raportarea de RSC, datele cuprinse în aceste rapoarte devin greu de comparat, și, majoritatea investitorilor consideră că ar fi nevoie de un cadru comun de raportare a informațiilor non-financiare. (www.responsabilitatesociala.ro)

Putem constata că în ultimii ani companiile din România întocmesc rapoarte de RSC și putem observa ca numărul acestora crește în fiecare an, iar raportarea devine mai complexă.

Situația companiilor care dezvoltă acest tip de acțiuni este cuprinsă în tabelul următor.

Tabel nr. 9. Companiile din România care au întocmit raport de RSC în ultimii patru ani.

Sursa: Tabel întocmit de autor pe baza datelor obținute de pe site-urile companiilor menționate în tabel.

Menționăm că situația rapoartelor din anul 2013 nu este finalizată datorită faptului că în această perioadă companiile își publică rapoartele de RSC corespunzătoare anului 2013.

Din tabelul de mai sus putem constata că majoritatea companiilor care au început publicarea rapoartelor de RSC continuă acest proces și în anii următori, îmbunătățind modalitatea de raportare și indicatorii raportați.

Concluzii parțiale

În capitolul patru intitulat ”Modalități de raportare a eticii în afaceri si a responsabilității sociale corporative” am prezentat aspectele raportării în UE și aspectele ale raportării companiilor din România.

Constatăm că în ultimele decenii a crescut interesul companiilor din Uniunea Europeană față de conceptul de RSC, iar UE vine în întâmpinarea noilor cerințe ale raportării internaționale oferind companiilor suport pentru o raportare cât mai eficientă.

Raportarea de RSC a început în urma cu peste 20 de ani și a devenit o practică de business des întâlnită în companiile din Europa; cu toate că primele raportări de RSC au fost inițial în America de Nord ale unor companii mari, din industria chimică sau petrolieră, care au fost obligate de o lege numita "The Right-to-know" Law să-și publice datele privind emisiile si impactul asupra mediului (www.responsabilitatesociala.ro), companiile din Europa au început acest proces mai târziu cu un deceniu, dar numărul celor care rapotează este în continua creștere.

Ca răspuns al acestor nevoi de raportare a companiilor, în luna noiembrie a anului 2014, Uniunea Europeană a publicat Directiva 2014/95/UE privind obligația marilor companii de a raporta anual o serie de aspecte nefinanciare și informații privind diversitatea. (raportare de CSR/ Sustenabilitate)

Deasemenea, am studiat prioritățile comune ale statelor membre UE și ne-am oprit asupra modalităților de raportare conform standardelor GRI și în special a standardului G4.

Analizând prioritățile comune ale țărilor membre ale UE, am constatat că fiecare țară, pe lângă respectarea și implementarea priorităților comune, a găsit modalități specifice de încurajare a companiilor de a dezvolta programe de RSC, intervenind unde a considerat necesar prin legislație specifică sau creând pârghii de intervenție. În acest scop am exemplificat prin: statul danez dorește rezolvarea pe cale amiabilă a conflictelor referitoare la drepturile omului, iar în acest scop a acordat unei instituții dreptul de a media și gestiona acest tip de conflicte; statul britanic dorește implementarea principiilor RSC în IMM-uri, iar în acest scop încurajează oamenii de afaceri să dezvolte programe de RSC în domenii privind îmbunătățirea vieții angajaților prin creearea de locuri de muncă, sprijinirea comunităților locale, reducerea amprentei de carbon. Statul oferă companiilor interesate o platformă digitală unde acestea își pot promova practicile de afaceri responsabile. Germania a finanțat proiecte de RSC a IMM-urilor, fapt care a avut un impact semnificativ, având în vedere că în această țară 99% dintre companii sunt IMM-uri.

Incluziunea socială și profesională a persoanelor defavorizate a determinat guvernul austriac să creeze o certificare pentru companiile care promovează angajarea persoanelor indiferent de vârstă, iar statul spaniol, care se confruntă cu un șomaj ridicat în rândul tinerilor, a elaborat o strategie privind formarea și integrarea tinerilor și acordă certificări companiilor care aplică strategia.

Încurajarea consumului de produse responsabile prin informarea consumatorilor și promovarea avantajelor acestui tip de consum, a avut aplicații diferite în statele membre: guvernul croat a publicat printr-un organism dedicat, un ghid cu terminologia specifică în domeniul RSC-lui, pentru întelegerea unanimă a conceptelor, iar guvernul estonian prin acordarea titlului de ”cea mai responsabilă companie”, titlu care conferă dreptul companiei cîștigătoare să-și eticheteze produsele corespunzător, promovează afacerile sustenabile direct în rândurile consumatorilor.

Raportarea de RSC a determinat statul francez să impună obligativitatea raportării informațiilor nefinanciare companiilor listate la bursă, urmărind 42 de indicatori, iar apoi raportarea a fost introdusă treptat și pentru alte tipuri de companii. Educația în domeniul RSC a devenit un domeniu de studiu în învățământul public din Franța.

Politicile responsabile de achiziții publice au determinat statul italian să adopte în 2008 un plan de acțiune pentru a asigura consumul de produse prietenoase cu mediul în sectorul administrativ, iar ulterior au fost adoptate planuri de achiziții responsabile. În Olanda, antreprenorii interesati de RSC au la dispoziție o platformă unde pot găsi companiile, asociațiile, ONG-urile sustenabile în care pot să investească.

În ceea ce privește practicile anticorupție, unele din țările UE au legislație specifică în domeniu (UK Bribery Act), iar altele (Suedia) își reformează în prezent legislația în domeniu.

Schimbarile climatice și sustenabilitatea au avut ecou în Finlanda, unde se estimează că cifra de afaceri corespunzătoare industriei extractive se va dubla până în 2016, astfel guvernul a introdus un plan de acțiune cu 35 de măsuri care privește obligativitatea companiilor din domeniu de a avea planuri și strategii specifice.

În România, guvernul a dezvoltat strategia națională în domeniul RSC-ului, (2011) iar Ministerul Mediului și Pădurilor a dezvoltat un parteneriat cu Ministerul Mediului din Norvegia pentru a aborda corespunzător eco-inovarea. Parteneriatul a avut ca scop consolidarea legăturii eco-inovație/eco-tehnologie și consum sustenabil/ achiziții tehnologice și stabilirea unei platforme naționale pentru apariția piețelor ecologice românești. (Corporate Social Responsability, Compendium 2014)

Organizația Internațională AccountAbility și UN Global Compact au lansat un ghid care arată cum ar trebui o companie să abordeze și să implementeze angajamentele de sustenabilitate, pentru a-și îndeplini mai eficient obiectivele de business.

În mai 2013 Global Reporting Initiative a lansat cea de a patra generație de rapoarte de sustenabilitate: GRI 4. Am analizat noutățile pe care le aduce acest standard și am constatat că acesta este format dintr-o serie de principii și criterii de calitate care trebuie respectate în raportarea de RSC și o serie de comunicări, care trebuie urmărite pentru o raportare relevantă. Conform noului standard comunicările sunt de două tipuri: standard generale și standard specifice. Standardul pune accentul pe relevanța conținutului raportării, considerând că fiecare companie trebuie să raporteze conform specificului activității sale, în funcție de impactul pe care-l are în societate, iar compania trebuie să raporteze pentru tot lanțul valoric.

În continuare, ne-am oprit asupra principiilor raportării conform standardului GRI, analizând apoi modelul de raportate și etapele pe care o companie trebuie să le urmeze pentru elaborarea unui raport de RSC. Un alt element de noutate al GRI 4 este eliminarea nivelurilor de conformitate și oferirea posibilității companiei să-și aleagă tipul de raport: Core sau Comprehensive, oprindu-ne apoi asupra cerințelor celor două tipuri de raportare.

Un alt aspect important abordat în acest capitol se referă la analiza situației companiilor din România. Putem constata că în ultimii ani companiile din România întocmesc rapoarte de RSC și putem observa ca numărul acestora crește în fiecare an, iar raportarea devine mai complexă și mai completă.

Sunt 17 companii care raportează începând cu anul 2010 și majoritatea dintre ele care au început publicarea rapoartelor de RSC continuă acest proces și în anii următori îmbunătățind modalitatea de raportare și indicatorii raportați.

CAPITOLUL 5

STUDIU DE CAZ PRIVIND MODUL DE RAPORTARE A ETICII ÎN AFACERI ȘI A RESPONSABILITĂȚII SOCIALE CORPORATIVE

5.1. Prezentarea stadiului de raportare conform Standardelor GRI

Ccompaniile folosesc pentru raportare standardele GRI, începând cu anul 2009 în Româmia și începând cu anul 1999 în SUA.

Conform datelor puse la dispoziție de GRI putem constata că de la an la an tot mai multe companii își raportează activitatea conform principiilor și metodologiei stabilite. În prezent pe site-ul GRI sunt 22.449 rapoarte de RSC aparținând companiilor din întreaga lume.

Dacă în anul 1999 doar unsprezece companii și-au depus rapoarte de RSC, în anii următori numărul acestora a crescut exponențial (2000 – 44 rapoarte, 2001 – 125 rapoarte, 2002 – 150 rapoarte etc.) (GRI database), ajungând ca în anul 2013 un număr de 4187 companii să-și raporteze activitatea, iar în 2014, numărul acestora a fost de 3616. (menționăm că unele companii nu și-au publicat încă raportul pentru anul 2013, de aici numărul mai mic înregistrat până acum în luna ianuarie 2015).

Grafic nr. 5. Evoluția numărului de rapoarte de RSC

Sursa: întocmit de autor conform bazei de data a GRI

Analizând repartiția pe continente a numărului de rapoarte, putem constata ca în Europa raportarea a devenit un factor major de interes. Astfel din Europa s-au depus un număr de 9234 de rapoarte ceea ce reprezintă 41% din totalul de rapoarte întocmite din 1999 până în prezent. Repartiția pe principalele zone geografice, a rapoartelor întocmite de companii, în perioada 1999-2014 se prezintă astfel:

Europa 9234 rapoarte;

America de Nord 3155 rapoarte;

Asia 4542 rapoarte;

America de Sud 2799 rapoarte;

Africa 1640 rapoarte;

Oceania 1079 rapoarte.

Grafic nr. 6. Situația pe continente a numărului de rapoarte de RSC

Sursa: întocmit de autor conform bazei de data a GRI

Se poate astfel constata că operatorii economici din Europa și America de Nord au depus 55% din rapoarte, ceea ce demonstrează încă o dată rolul activ al companiilor din cele două continente și asigurarea transparenței necesare în conformitate cu exigențele GRI.

În același timp putem constata că Standardul a suferit modificări pentru a veni în întâmpinarea organizațiilor și a încercat să uniformizeze modalitatea de raportare pentru a deveni mai accesibilă stakeholderilor care doresc informații despre sustenabilitatea unei companii.

Pornind din anul 1999 când a apărut prima serie a Standardului intitulată GRI1 și până în 2014 când a fost elaborat GRI 4, companiile au ales conform modelului de raportare și au actualizat de fiecare dată acest model de raportare la noile cerințe în materie.

Din punct de vedere al standardului conform căruia organizațiile raportează, în perioada 1999-2014, numărul de rapoate depus în funcție de tipul standardului este următoarea:

GRI 1 307 rapoarte;

GRI 2 1454 rapoarte;

GRI 3 10639 rapoarte;

GRI 3.1 4348 rapoarte;

GRI 4 942 rapoarte.

Grafic nr. 7. Standardele GRI în funcție de rapoartele întocmite de companii

Sursa: întocmit de autor conform bazei de data a GRI

Conform graficului de mai sus putem constata că cele mai multe rapoarte de sustenabilitate au fost întocmite conform Standardelor GRI 3 și GRI 3.1, 60% și respectiv 25% din numărul total de rapoarte. Considerăm că acest rezultat este datorat numărului mare de rapoarte depus începând cu anii 2006. Menționăm că Standardul GRI 1 a fost folosit de către companii în perioada 1999-2004, GRI 2 începând cu anul 2004, GRI 3 din 2006, iar GRI 3.1 din anul 2011. Standardul GRI 4 a intrat în vigoare din 2014, iar până în prezentat au raportat conform GRI 4 un număr de 942 companii, raportarea pe anul 2013 nefiind încheiată. Companiile folosesc în continuare atât GRI 3 cât și GRI 3.1, deoarece GRI 4 va deveni obligatoriu doar din 2016, până în acel moment companiile pot alege modelul de raportare.

În paginile de mai sus am privit situația de ansamblu a raportării de RSC a companiilor din întreaga lume conform rapoartelor întocmite și depuse în concordanță cu Standardele GRI. În paginile următoare dorim să intram în detaliu analizănd rapoarte de RSC depuse de companii din România pentru a determina modul în care este acceptat acest aspect în economie și cum este abordat de către organizații.

Constatăm că în ultimii ani companiile din România au continuat să aloce bugete și să considere RSC tot mai mult ca parte integrantă a afacerilor, mizând pe rolul strategic al proiectelor de responsabilitate socială. Grație impulsului dat de Comisia Europeană prin noile reglementări în domeniu (Directiva 2014/95/EU), raportarea practicilor de responsabilitate socială a devenit tot mai importantă pentru companii.

Am constatat că în intervalul 2010-2013 șaptesprezece companii romînești și-au publicat rapoarte de responsabilitate corporativă, în total treizeci și cinci de rapoarte. (Studiu efectuat în capitolul anterior accesând site-urile companiilor). Totalul de rapoarte depus de companiile din România este de patruzeci conform bazei de date a GRI, primele rapoarte fiind depuse în anul 2009. (sunt cinci rapoarte depuse în anul 2009, rapoarte la care noi nu am făcut referire în studiul din capitolul anterior)

5.2. Criteriile de selecție

Pentru studiul nostru am determinat două companii din România și două companii din SUA dat fiind faptul că după continentul european, continentul americam are depuse cele mai multe rapoarte de RSC. Totodată raportarea a avut Statele Unite ca punct de plecare, primele rapoarte fiind ale companiilor americane.

Criteriile de includere a companiilor din România în studiul nostru sunt:

1. Cifra de afaceri să se situeze între primele zece companii;

2. Compania să desfășoare programe de responsabilitate socială corporativă în ultimii cinci ani;

3. Compania să elaboreze în ultimii cinci ani rapoarte de responsabilitate socială corporativă.

Criteriile de includere a companiilor din SUA în studiul nostru sunt:

1. Companiile să desfășoare programe de responsabilitate socială corporativă în ultimii cinci ani;

2. Companiile să elaboreze în ultimii cinci ani rapoarte de responsabilitate socială corporativă,

3. Domeniul de activitate al companiilor să fie similar cu cel al companiilor din România.

În urma analizei companiilor care desfășoară activitate de RSC, companiile care au îndeplinit toate criteriile de selecție sunt S.C. Petrom Group. S.A. și GlaxoSmithKline România după cum urmează:

SC Petrom Group S.A.

Compania are cea mai mare cifră de afaceri din România;

Compania desfașoară programe de RSC din 2005;

Compania elaborează rapoarte de RSC din 2007.

Și GlaxoSmithKline România

Compania desfașoară programe de RSC din 2005;

Compania elaborează rapoarte de RSC din 2007.

Compania GSK este prima companie din România care și-a întocmit raportul de RSC pentru anul 2013 conform noului standard GRI 4.

Companii care au îndeplinit criteriile stabilite din SUA sunt:

Exxon Mobile:

Compania a desfășurat programe de RSC în ultimii cinci ani;

Compania elaborează rapoarte de RSC din 2005;

Domeniul de activitate este similar cu cel al companiei Petrom (energie).

Abbott

1. Compania a desfășurat programe de RSC în ultimii cinci ani;

2. Compania elaborează rapoarte de RSC din 2003;

3. Domeniul de activitate este similar cu cel al companiei GSK (farmaceutic).

5.3. Prezentarea companiei Petrom

Grupul Petrom este cel mai mare producător de țiței și gaze din sud-estul Europei, cu activități în segmentele Explorare și Producție, Gaze și Energie, Rafinare și Marketing. Grupul și-a consolidat poziția pe piața de țiței și gaze în urma unui proces de modernizare și eficientizare, susținut de investiții în valoare de peste 10 mld. euro pe parcursul ultimilor nouă ani. Din 2004 Petrom este membru al Grupului OMV, care este, de asemenea, o companie integrată de țiței și gaze ce activează pe piața internațională. OMV Aktiengesellschaft, compania-mamă a Grupului OMV, deține o participație de 51% în Petrom și este una dintre cele mai mari companii industriale austriece listate la bursă.

Grupul Petrom a înregistrat în anul 2013 vânzări în valoare de 24,2 mld. lei, un număr de 19.619 angajați și o capitalizare de piață de 26,6 mld. Lei; în scopul realizării obiectivelor sale strategice Grupul se concentrează pe doi catalizatori cheie în atingerea țelurilor stabilite pe termen lung: Oamenii și Sustenabilitatea. (www.petrom.com).

Oameni: Compania întelege prin acest termen ”dezvoltarea unei culturi organizaționale bazate pe performanță și a unui fond de talente necesar pentru a susține dezvoltarea și excelența operațională”. (www.petrom.com)

Resourcefulness: reprezintă crearea unei culturi bazate pe dezvoltarea sustenabilă, pentru utilizarea eficientă a resurselor naturale, standarde ridicate de siguranță și mediu și împărtășirea valorii cu părțile interesate, în vederea unei creșteri comune pe termen lung.

Compania face demersuri pentru a dezvolta o cultură organizațională bazată pe performanță și pe un fond extins de talente, menite să asigure creșterea companiei și excelența operațională și totodată se concentrează pe dezvoltarea unei culturi a sustenabilității axate pe utilizarea eficientă a resurselor naturale, prin aplicarea de standarde ridicate de siguranță și de mediu, și pe împărțirea valorii cu părțile interesate, în vederea obținerii de beneficii comune pe termen lung.

Ca parte a strategiei sale de dezvoltare a resurselor umane, Petrom a deschis în 2013 un Centru de instruire tehnică în Ploiești. Această inițiativă este dedicată instruirii tehnice a personalului operativ din toate diviziile de activitate ale Petrom și a fost determinată de necesitatea dezvoltării profesionale continue a angajaților, conform evoluției tehnologice și celor mai bune practice din industrie.

Conceptul de dezvoltare durabilă a fost abordat sub numele de ”Resourcefulness”, concept care integrează cultura față de mediu, societate și comunitățile locale. În 2013, compania s-a alăturat inițiativei Pactul Global al Organizației Națiunilor Unite (UN Global Compact) și a redus indicele intensității de carbon cu 3,4%. Petrom a început integrarea principiilor dezvoltării durabile în strategia și activitățile sale încă de la intrarea sa în Grupul OMV, în 2004.

Compania a dorit să ofere soluții reciproc avantajoase pe termen lung atât pentru societate și mediu cât și pentru Petrom, astfel încât să reunească toate angajamentele sale de responsabilitate în domeniul gestionării mediului, noilor surse de energie, educației și dezvoltării, sănătății și siguranței, diversității, eticii profesionale, drepturilor omului și de implicare a părților interesate și a comunității în cadrul unei singure strategii globale.

5.3.1. Domeniile de interes

Angajamentele sunt organizate în jurul a trei domenii majore de interes:

Managementul mediului – limitarea impactului activităților umane asupra mediului.

Eco-inovație – exploatarea surselor de energie alternativă și a oportunităților de încurajare a inovării durabile.

Educație pentru dezvoltare – cultivarea competențelor necesare pentru succesul profesional.

Eco-eficiența

Compania, datorită naturii activităților sale are o responsabilitate aparte pentru gestionarea impactului asupra mediului și pentru asigurarea unor operațiuni sigure și eficiente.

Urmărește aplicarea celor mai bune practici ale managementului de mediu, acordând o deosebită atenție emisiilor de dioxid de carbon, resurselor de apă și includerii gazelor naturale, cel mai ecologic combustibil fosil, în coșul energetic.

Eficiența energetică este unul dintre factorii-cheie ai reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera (GES). Compania a promovat programe de scădere a consumului de energie în activitățile sale, toate activitățile de rafinare, precum și cele de explorare și producție sunt gestionate prin sisteme de management energetic certificate conform standardului ISO 50001.

În 2013, a redus indicele intensității de carbon cu 3,4%, comparativ cu 2012, depășind astfel ținta propusă de 2%.

Petrom utilizează gazele naturale, cel mai ecologic combustibil fosil, pentru a produce energie electrică în centrala proprie de înaltă eficiență pe bază de gaze.

Compania întelege protejarea resursele de apă prin încurajarea unei utilizări mai eficiente a apei și prin investiții în stații ultramoderne de tratare a acestei.

Eco-inovație

Obiectivul eco-inovării este de a asigura alternative valoroase și pe termen lung la combustibilii fosili tradiționali și dezvoltarea de noi tehnologii pentru reducerea emisiilor de CO2. Pentru aceasta, compania cooperează cu OMV Group în cadrul unor inițiative:

producerea de biocombustibili de a două generație,

construirea infrastructurii necesare pentru mobilitatea alimentării cu hidrogen,

conversia directă a energiei solare în hidrogen,

reciclarea chimică a deșeurilor de plastic aflate la sfârșitul duratei de viață.

Educație pentru dezvoltare

Prin acest concept compania dorește să creeze valoare să-și asigure viitorul pe termen lung, ajutând oamenii să își cultive și să-și dezvolte competențele necesare pentru succesul profesional. Scopul este de a sprijini angajații (19.619 angajați) și membrii comunităților în care își desfășuroară activitatea. A deschis un nou centru de formare în România pentru instruire de înaltă calitate la locul de muncă, bazată pe ultimele inovații din industrie. Centrul va contribui la dezvoltarea competențelor și expertizei viitoare a angajaților din activitățile de petrol și gaze.

Compania sprijină dezvoltarea economică, educația și antreprenoriatul în rândul comunităților locale prin investiții în facilități de formare profesională și în dezvoltarea forței de muncă și a furnizorilor locali.

În 2013, a organizat cea mai mare competiție de proiecte de antreprenoriat social din România. Programul „Fabricat în Țara lui Andrei” a primit peste 500 de propuneri de afacerivi zând problemele sociale cu care se confruntă 28 de comunități în care Petrom este prezent. Cele mai bune zece propuneri, care vor beneficia timp de un an de consultanță pentru întreprinderi noi și de finanțări nerambursabile în valoare totală de 350.000 de euro. Se preconizează că aceste proiecte vor genera peste 50 de noi locuri de muncă.

5.3.2. Direcții fundamentale de acțiune ale companiei

Pentru asigurarea sucesului comercial, compania a identificat următoarele direcții fundamentale:

Sănătate, siguranță, securitate și mediu (HSSE)

Drepturile omului

Diversitate și resurse umane

Etică în afaceri și guvernanță

Implicarea în comunitate a părților interesate.

Sănătate, siguranță, securitate și mediu (HSSE) prin:

identificarea pericolelor,

gestionarea riscurilor și instruirea în materie de siguranță,

înregistrarea și investigarea tuturor incidentelor și situațiilor de risc, pentru prevenirea si repetarea acestora.

Totodată a introdus mai multe programe de combatere a riscurilor-cheie associate accidentelor mortale, pentru a se asigura că toți angajații înțeleg și acționează în conformitate cu standardele în materie de Sănătate, Siguranță și Securitate.

Drepturile omului

Reprezintă unul din cei mai importanți piloni ai conceptului Resourcefulness.

În decembrie 2013 compania a devenit membru al Pactului Global al Națiunilor Unite, integrând principiile acesteia în politica proprie privind drepturile omului și în codul de conduită. Tot în 2013 a dezvoltat noi indicatori-cheie de performanță pentru drepturile omului.

Diversitate și resurse umane

Resursa umană a companiei este alcătuită din 48 de naționalități, astfel încât diversitatea, egalitatea de șanse și dezvoltarea profesională beneficiază de un deosebit interes.

Asigurarea egalității de gen a fost întotdeauna o provocare în industria extractivă. Până la sfârșitullui 2013, procentul femeilor angajate de Grupul Petrom era de 23%. Dintre acestea, 379 de femei (30%) ocupă poziții de conducere. În cadrul unei inițiative de promovare a egalității de gen, Petrom a găzduit,în 2013, lansarea Programului de mentorat interprofesional pentru femei în poziții de conducere (Women Leadership Cross-Company Mentoring Program).

Programul este un parteneriat cu firme de frunte la nivel mondial, care își propune să dezvolte

viitori lideri femei din România.

Etica în afaceri și guvernanța

Încrederea și integritatea formează baza tuturor activităților, obiectivul fiind crearea unei culturi a eticii și responsabilității. Angajații trebuie să demonstreze onestitate, transparență și integritate. Procedurile de guvernanță sunt întemeiate pe un Cod de etică în afaceri, care prevede norme clare privind conflictul de interese, oferirea de cadouri și ospitalitate și oferă proceduri de evaluare a terților. Acesta este completat de un sistem și de procese specifice de asigurare a conformității.

Analizând conținutul Codului de etică constatăm că el cuprinde prevederi referitoare la:

legislația în vigoare;

conflictul de interese;

mita;

cadouri și ospitalitate;

protocol în cadrul companiei;

folosirea informațiilor confidențiale;

fairplay în competiție;

drepturile omului;

zero toleranță față de toate formele de corupție;

sănătate, siguranță și protecția mediului.

Codul de etică furnizează membrilor organizației un etalon care să-l poată folosi pentru propria evaluare și în același timp modalitatea de a acționa în cazul în care sunt în fața unei situații cuprinse în aceste norme. (www.petrom.com/ the code of business ethics). Valorile sunt elementele cheie în luarea unei decizii etice. Standardele înalte necesită ca atât indivizii cât și compania să se conformeze acestor principii. Implementarea eficientă a oricărui cod de etică depinde de resursele umane din cadrul organizației, atât manageri cât și angajați.

Principiile de acțiune ale companiei sunt declarate față de:

Clienți;

Angajați;

Acționari;

Furnizori;

Concurență;

Părțile interesate din țările în care operează compania.

În 2013, Petrom a devenit prima companie din România al cărei sistem de management al conformității a fost certificat pe baza standardelor. Certificarea sistemului de management al conformității a fost o inițiativă voluntară, iar auditul a fost efectuat de către KPMG.

În fiecare an, se asigură instruirea angajaților în domenii cum ar fi etica în afaceri, reglementările din domeniul concurenței, legislația pieței de capital privind informațiile privilegiate. În 2013, aceste activități au cuprins peste 1.700 de angajați. Programul de conformitate în domeniul concurenței conține sesiuni de instruire, elaborarea de ghiduri și acordarea de asistență de specialitate, a fost completat cu un nou instrument: aplicația e-learning privind normele de concurență.

Implicarea părților interesate și organizarea comunitară

Compania depinde de sprijinul și cooperarea unui mare număr de părți interesate pentru a-și continua activitatea, de aceea dorește un dialog permanent, prin care să creeze o relație relevantă, pe termen lung, cu părțile interesate – pentru a le înțelege opiniile, interesele și nevoile.

În 2013, Forumul pentru dialog între Petrom și părțile interesate a reunit parteneri între care s-au numărat autorități, cercetători, experți, consultanți, companii similare, autorități de reglementare, instituții financiare și organizații nonguvernamentale, care au ajutat compania să identifice oportunități de creștere a eficienței prin educație și cercetare.

Compania a înțeles rolul major pe care îl are în calitate de angajator și contribuabil la economia României și rolul important în viața comunităților în care își desfășoară activitatea. Programul „Țara lui Andrei” are rolul de a încuraja comunitățile românești să preia inițiativa și să aducă schimbări în ceea ce privește crearea de locuri de muncă, accesul la educație informală și cultivarea spiritului cetățenesc. Sprijinul vizează inițiative începând de la voluntariatul angajaților până la contribuții financiare directe și organizarea de campanii.

Înțelegerea impactului pe care îl are asupra comunităților și a oportunităților oferite acestora reprezintă un criteriu-cheie în crearea unei noi inițiative de afaceri sau a unui nou proiect comunitar, în funcție de nevoile comunității, strategia locală, interesele comerciale din zonă și posibilul impact al proiectului.

5.3.3. Raportare conform raportului de implicare în comunitate

Potrivit raportului de implicare în comunitate (www.petrom) compania a avut acțiuni în domeniul mediului:

Plantări și împăduriri > 20.000, puieți plantați ~ 3.5 ha plantate, 7 comunități beneficiare Sadova (jud. Dolj), Poiana Câmpina (jud. Prahova), Oșoiu, Moinești (jud. Bacău), Corbu (jud. Constanța), Leșmir (jud. Sălaj), Moreni (jud. Dâmbovița).

Finanțări de până la 50.000 Euro pentru implementarea a 6 proiecte de mediu.

• „Upside Down” – transformă deșeurile și rebuturile în accesorii (Asociația Reversibil).

• „Călărași ECOmunitatea ta!” – conștientizarea populației cu privire la importanța reciclării și implementarea unui nou sistem de colectare selectivă a deșeurilor (Asociația Viitor Plus)

• „Panouri solare – Energia viitorului” – montarea de panouri solare termice(Primăria Mănești, Dâmbovița)

• „Cicloturismul ca soluție” – susținerea prin cicloturism a valorilor culturale din Moldova, prin utilizarea mijloacelor de transport nepoluante (Fundația Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Iași)

• „Remesh solidar” – reutilizarea deșeurilor și transformarea lor în accesorii ce vor fi comercializate (Asociația Ateliere fără frontiere)

• „Pro-cicloturism” – promovarea educației prin turism, folosind mijloace de transport nepoluante (Asociația Roi)

Acțiuni de ecologizare> 3200 kg de deșeuri colectate Turburea (jud. Gorj) Brădești (jud. Dolj).

Acțiuni de protecție a biodiversității în Marea Neagră > 15.000 de persoane instruite pentru protejarea mediului și a biodiversității marine 42,5 tone deșeuri de plase de pescuit colectate de intervenții pentru salvarea delfinilor.

În domeniul educației compania a investit 971.386 euro în următoarele proiecte de responsabilitate socială corporativă:

Educație pentru siguranță și prevenție

Dreptul la educație: mai mult de 7.500 de persoane, dintre care 5014 elevi și 349 profesori din mediul rural studiază în cele 18 unități școlare reabilitate. Au urmat cursuri de prevenție și siguranță desfășurate în parteneriat cu Inspectoratul pentru Situații de Urgență și organizația Habitat for Humanity.

Educație pentru leadership și performanță

Un număr de 669 elevi și 110 profesori au urmat cursuri de leadership și dezvoltare personală susținute de Fundația Leaders, Asociația Aspire și Asociația Clubul Liderii Mileniului Trei.

242 de olimpici premiați cu ~ 20.000 de Euro pentru rezultatele excelente

40 de tineri au participat la un modul internațional de pregătire la CERN (Organizația Europeană pentru Cercetare Nucleară)

40 de elevi beneficiari de burse școlare în valoare de aproximativ 27.000 de Euro.

Educație antreprenorială

Au fost formați și instruiți în educație antreprenorială, accesare de fonduri, management de proiect, comunicare mai mult de 12.000 copii, 400 de profesori și au fost implicate 161 de școli. Au fost implicați 166 primari, reprezentanți ai autorităților locale și membri din 50 de comunități.

În sectorul dezvoltare comunitară compania a investit 2.499.636 Euro în dezvoltarea infrastructurii locale, investiții în modernizarea rețelei electrice, a sistemului de apă potabilă și a rezervelor de apă în caz de urgențe, dotarea instituțiilor culturale, reabilitarea spațiului public, a centrelor comunitare, a locurilor de joacă și a spațiilor verzi.

Centrele de Resurse ale Comunității sunt organizații susținute de Petrom. Înființarea a 3 organizații non-guvernamentale bazate pe comunitate în Bustuchin (jud. Gorj), Poboru (jud. Olt) și Băicoi (jud. Prahova).

Sprijinul pentru categoriile defavorizate a fost asigurat prin suportul pentru îngrijirea și educarea a 157 de copii orfani cu dizabilități (București), asigurarea de cazarmament pentru 84 de copii ai străzii (Ploiești, jud. Prahova). Peste 1500 de copii au primit cadouri de sărbători, materiale educaționale sau jucării. Prin proiectul ”Voluntari pentru comunitate” 2.800 de persoane au fost implicate în proiecte de voluntariat, dintre care 1.500 angajați Petrom.

În domeniul sănătate Petrom a investit 202.853 Euro.

Amenajarea și dotarea infrastructurii de sănătate și intervenție în caz de urgență cu echipamente speciale a presupus o finanțare de 141.358 Euro. Ea s-a concretizat în:

susținerea infrastructurii de sănătate și urgență

Secția de Neonatologie a Clinicii de Obstetrică și Ginecologie Bega, Timișoara

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Louis Țurcanu, Timișoara

Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, București

Secția Radiologie a Spitalului Orășenesc Urlați, Prahova

Spitalul Maria Sklodowska-Curie, București

Asociația pentru Sprijinirea Dezvoltării Neurochirurgiei, București

Centrul de Permanență Medicală Suplacu de Barcău, Bihor

Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență din Suplacu de Barcău, Bihor

Inspectoratul pentru Situații de Urgență Vrancea

Serviciul Județean de Ambulanță Dâmbovița

Carburant acordat mașinilor de intervenție în caz de urgențe și de menținere a ordinii publice (Ilfov, Prahova, Argeș)

Prin programul ”Educație pentru sănătate” au fost desfășurate acțiuni preventive împotriva HIV, Hepatită, Hepatită C (Fundația Baylor Marea Neagră). Prin acest program 1525 persoane din 39 de comunități beneficiare au fost testate. Un număr de 8.000 de persoane au urmat cursuri de prevenție medicală, igienă și prim ajutor.

O sumă de 50.000 Euro a fost alocată pentru pregătirea profesională a cadrelor medicale și asigurarea necesarului de citostatice și radioterapie oncologică (Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu). Contribuția Petrom în domeniul sănătății s-a concretizat în modernizarea infrastructurii de sănătate și urgență din comunitățile în care compania operează, susținerea unor programe de prevenție medicală în comunități și formarea cadrelor medicale. Compania s-a implicat și prin susținerea ONG-urilor acordând ~ 3 mil. Euro sprijin pentru societatea civilă, susținând 120 de ONG-uri naționale și locale.

Implicarea angajaților: un număr de 1.500 de angajați Petrom au fost voluntari în 27 de proiecte de voluntariat, având 32 de comunități beneficiare, iar aproximativ 1600 de angajați au redirecționat 2% către 137 de ONG-uri.

Merită subliniat faptul că 80% din angajații Petrom au direcționat cei 2% către diverse ONG-uri și 75% din angajați au fost voluntari pentru comunitățile în care activează.

5.3.4. Concluziile analizei Raportului companiei Petrom

Compania a îndeplinit toate cele trei condiții necesare stabilite la începutul studiului.

Compania sprijină dezvoltarea economică, educația și antreprenoriatul în rândul comunităților locale prin investiții în facilități de formare profesională și în dezvoltarea forței de muncă și a furnizorilor locali.

Compania respectă principiile raportării conform Standardului GRI:

Incluziunea părților interesate,

Durabilitate,

Materialitate,

Integralitatea.

Domeniile de interes ale companiei sunt: educația, mediul, social și sport.

Prin implicarea în educație compania dorește să creeze valoare să-și asigure viitorul pe termen lung, ajutând oamenii să își cultive și dezvolte competențele necesare pentru succesul profesional. Compania, datorită naturii activităților sale are o responsabilitate aparte pentru gestionarea impactului asupra mediului și pentru asigurarea unor operațiuni sigure și eficiente.

Ea urmărește aplicarea celor mai bune practici ale managementului de mediu, acordând o deosebită atenție emisiilor de dioxid de carbon, resurselor de apă și includerii gazelor naturale, cel mai ecologic combustibil fosil, în coșul energetic.

Compania utilizează toate formele de responsalitate socială de implicare în comunitate:

Promovarea unei cauze;

Marketingul legat de o cauză;

Marketingul social;

Activități filantropice;

Voluntariat în comunitate;

Practici de afaceri responsabile social.

Compania sprijină dezvoltarea economică, educația și antreprenoriatul în rândul comunităților locale prin investiții în facilități de formare profesională și în dezvoltarea forței de muncă și a furnizorilor locali.

Responsabilitatea socială corporativă este parte integrantă a strategiei Petrom.

Acesta este modul în care compania dorește să-și îndeplinească responsabilitățile față de societate prin programe care genereaza nu doar rezultate pe termen lung, ci și atitudine, ca fiecare angajat al companiei sa aiba un comportament social responsabil, acesta fiind și un mod prin care compania dorește să-și îmbunătățească practicile de business prin întărirea politicii de guvernare corporativă.

Etica în afaceri și conformitatea sunt instrumente importante ale implementării încrederii și integrității în cultura organizațională a companiei. Codul de etică respectă prevederile U.N. Global Compact și este implementat în organizație.

Programul de conformitate al companiei este implementat de Departamentul de Etică și Conformitate care oferă îndrumare tuturor angajaților și totodată stabilește modalități eficiente pentru depistarea și raportarea cazurilor de încălcare a prevederilor codului atât de către angajați cât și de terțe părți.

5.4. Prezentarea companiei GSK România

GSK Romania este parte a grupului internațional, de origine britanică, GlaxoSmithKline (GSK) – unul dintre liderii mondiali în dezvoltarea și comercializarea de produse farmaceutice inovatoare. GSK este una din cele mai mari 10 companii farmaceutice din lume, companie care a avut o cifră de afaceri de 26,5 miliarde de lire sterline în anul 2013, este activă în 150 de țări, are 86 de fabrici și aproape 100.000 de angajați. GSK plc. are sediul în Marea Britanie. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

GSK este prezenta pe piața din România începând din 1990. La ora actuală, este unul dintre cele mai diversificate grupuri farmaceutice din România, cu operațiuni în domeniile producției (prin fabrica de la Brasov), al distribuției (prin Europharm Distribuție), al cercetării și al comercializarii (prin GSK Pharma si GSK Consumer Healthcare).

În 1998, a achiziționat fabrica Europharm Brasov. Producția acesteia a fost restructurată de la un portofoliu de mărci generice destinate exclusiv pieței locale, către o gama larga de produse farmaceutice, exportate în întreaga lume. La ora actuala, fabrica operează în conformitate cu cele mai înalte standarde de producție GMP (“Good Manufacturing Practices”). (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Produsele comercializate de GSK pe piața din Romania se împart în trei categorii mari, respectiv medicamente pe baza de prescripție, vaccinuri și medicamente care se pot obține fără prescripție (OTC). Astfel, compania oferă un portofoliu de peste 80 de produse, în mai mult de 150 de forme de prezentare, de la medicamente necesare în tratarea afectiunilor respiratorii, a afecțiunilor urologice, infecțiilor, cancerului sau HIV, până la vitamine, analgezice sau tratamente ale răcelii sau gripei. De asemenea, are și cel mai complex portofoliu de vaccinuri pediatrice, cu peste 10 tipuri de vaccinuri care previn boli grave, precum poliomielita, hepatita, pneumonia, meningita sau cancerul de col uterin.

Compania are peste 1.000 de angajati, ceea ce o face unul dintre cei mai importanți angajatori din industria farmaceutică locală. Sediul sau central se afla în București.

În perioada 1998 – 2010, valoarea totala a investițiilor făcute de GSK în România s-a ridicat la peste 125 milioane de dolari. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

5.4.1. Raportul de sustenabilitate al companiei GSK conform Standardului GRI 4

GSK a întocmit rapoarte de sustenabilitate începând cu anul 2011. Raportul depus pentru anul 2013 este întocmit conform Standardului GRI 4. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

În anul 2011compania și-a definit angajamentul pentru perioada 2011-2014.

În domeniul sănătății angajamentele sunt:

Continuarea livrării de soluții inovatoare în domeniul farmaceutic și în rândul medicamentelor fără prescpripție, odată cu creșterea accesului la produse inovatoare. (4,4 % din vânzările Pharma /OTC din 2013 au derivat din produse care au fost lansate pe piață în ultimii trei ani);

Susținerea sănătății orale și promovarea igienei orale. (Campania „Zâmbește România“);

Implementarea unui program pentru colectarea și eliminarea în siguranță a medicamentelor nefolosite până la finalul anului 2013. (s-a finalizat programul-pilot de colectare a inhalatoarelor utilizate din București în 2013).

Menținerea și extinderea programelor comunitare actuale și dublarea numărului beneficiarilor anuali. (în 2013, a avut de 3,7 ori mai mulți beneficiari decât în 2012);

Continuarea investițiilor în GSK Orange Day în fiecare an și creșterea ratei de participare până la 90% din angajați. (a crescut implicarea angajaților voluntari până la 75% în

diviziile Pharma și Consumer).

Creșterea eficienței măsurării inițiativelor comunitare prin implicarea tuturor partenerilor comunitari conform metodologiei LBG. (îmbunătățirea colectării de informații);

Îmbunătățirea calculelor privind beneficiarii programelor comunitare. (în 2013, s-au înregistrat 37.852 de beneficiari direcți ai activităților desfășurate de diviziile Pharma și Consumer Healthcare).

Menținerea și extinderea programelor comunitare actuale și dublarea numărului beneficiarilor anuali. (în 2013, au fost de 3,7 ori mai mulți beneficiari decât în 2012 (10.000)). (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Comportamentul companiei

Continuarea colaborării cu asociațiile profesionale pentru susținerea modificărilor din domeniul sănătății, care vor promova accesul la medicamente și vaccinuri în România (compania și a menținut implicarea în asociațiile din industrie și deține poziția de vicepreședinte al ARPIM în 2013).

Menținerea a două campanii pe an de susținere a pacienților (compania a promovat campanii pentru HIV, Lupus și boli rare). (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Angajamentele față de angajați cuprind:

Extinderea programelor de wellness pentru angajați. (s-a inițiat programul Parteneriat pentru Prevenție pentru a promova sănătatea și bunăstarea).

Menținerea unui nivel înalt de satisfacție (peste 90%) în cadrul programului Shared Service al Departamentului de Resurse Umane.

Analizarea posibilităților de a crește diversitatea forței de muncă prin includerea persoanelor cu dizabilități.

Extinderea programului de Traineeship pentru absolvenți și monitorizarea eficienței acestuia.

Evidențierea temelor de responsabilitate corporativă în procesele de recrutareale GSK Employer Brand. (s-au inclus mesaje de responsabilitate socială corporativă în programele de recrutare). (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Angajamentele asumate de companie față de mediu se referă în principal la:

Reducerea consumului total de energie pentru toate operațiunile din România cu 5% în fiecare an, plecând de la nivelul anului 2011. (Consumul general de energie a crescut cu 1% din 2013).

Reducerea consumului de combustibil pentru autovehiculele utilizate de reprezentanții medicali cu 5% pe km. (nu s-a monitorizat acest parametru în 2013).

Reducerea consumului de combustibil în cadrul operațiunilor de distribuție ale Europharm cu 15% pe tonă de produse livrate până la sfârșitul anului 2014 (plecând de la nivelul anului 2011), (s-a redus consumul de combustibil per tonă de produse livrate cu 1% în 2013.

Eliminarea ambalajelor care nu sunt necesare sau reducerea volumului acestora.

Măsurarea eficientă a nivelului de deșeuri pentru toate operațiunile noastre și stabilirea unui nou nivel în 2012. Reducerea generală a deșeurilor cu 15% până la sfârșitul anului 2014. (compania și-a ajustat acest angajament așa ca noua măsură de referință pentru deșeuri în 2012 este de 199 de tone; volumul general de deșeuri a crescut în 2013)

Reducerea generală a emisiilor de carbon generate de operațiunile GSK în România cu 15% până la sfârșitul lui 2014, plecând de la nivelul anului 2011. (nivelul general de emisii a rămas constant în 2013)

Contorizarea consumului de apă în sedii și stabilirea unei ținte pentru reducerea consumului (s-a redus consumul de apă cu 9,6% în cadrul tuturor operațiunilor în 2013).

(GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

5.4.2. Modul de raportare a indicatorilor conform Standardului GRI 4

Indicatorii de performanță GRI din capitolul 1 al Raportului de RSC al companiei GSK, intitulat ”Sănătate pentru toți” sunt:

Accesul pacienților din România la produse inovatoare

Element-cheie: Comunitățile locale Declarația G4-SO1

Îmbunătățirea accesului la sănătate în România

Element-cheie: Comunitățile locale Declarația G4-SO1

Investiții în comunitățile locale din România

Element-cheie: Impact economic indirect Declarația G4-EC8

Colaborări pentru îmbunătățirea infrastructurii medicale și a accesului la medicamente în România

Element-cheie: Comunitățile locale Declarația G4-SO1(GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Pe lângă angajamentele luate și prezentate, GSK se implică și în comunitate prin programe specifice: ”Sănătate și bunăstare în comunitățile locale” susține programele locale în cadrul cărora compania își folosește expertiza și poate contribui în mod semnificativ la sănătatea și bunăstarea comunităților. Implicarea include donații sub formă de produse și financiare, precum și voluntariat din partea angajaților. În 2013, compania a donat 783.636 de euro pentru comunitățile locale din România iar angajații au donat 33.526 de euro pentru susținerea cauzelor importante pentru ei și au contribuit voluntar la activități comunitare timp de mai mult de 4.200 de ore.

GSK are relații pe termen lung cu organizațiile non-profit și cu asociațiile în vederea susținerii activității acestora, consolidând relații de colaborare și încredere și identificând oportunități de a împărtăși resursele și experiența în beneficiul comunităților locale care au nevoie de sprijin.

Parteneri pe termen lung din România sunt: ”Salvați Copiii România”, ”OvidiuRo”, ”HOSPICE Casa Speranței”, ”United Way România”, ”Platforma pentru o mai bună sănătate orală în Europa (Zâmbește România).

Compania susține proiectele în sănătate și educație în sănătate în comunitățile defavorizate. De asemenea, participă anual la Campania globală de voluntariat a GSK Orange Day și își implică angajații în activități în comunitățile locale din întreaga Românie. Totodată s-a alăturat organizației ”Salvați Copiii România„ pentru a contribui la soluționarea uneia dintre cele mai importante probleme din România: rata mortalității infantile, care este cea mai ridicată din toate țările UE și este dublă față de media europeană. Programul face parte dintr-un proiect international care are ca obiectiv salvarea vieților a 500.000 de copii anual până în 2015. Împreună cu ”Salvați Copiii România”, a desfășurat campanii de educare privind sănătatea în rândul femeilor însărcinate și al mamelor cu copii până la 5 ani.

În același timp, a oferit cursuri de instruire a personalului medical pentru a putea oferi suport acestora. Prin acest program, peste 4.000 de persoane au beneficiat de asistență, inclusiv copii și mame tinere sau viitoare.

În 2013, GSK a lansat „Orange United“ la nivel global pentru a implica toți angajații din rețeaua GSK în realizarea obiectivului privind salvarea unui milion de vieți împreună cu Salvați Copiii.

În primul an, angajații GSK au strâns 700.000 de lire sterline prin activități creative de strângere de fonduri. Eforturile globale de strângere de fonduri au fost dublate de companie. Efortul pe care l-a depus în România a contribuit la realizarea obiectivelor globale ale GSK.

Echipa Europharm Distribuție s-a angajat într-un program de voluntariat cu o durată de șase luni care să susțină copii defavorizați în cadrul activităților extra-școlare. Un număr de 140 de angajați Europharm s-au oferit voluntari în cadrul a 20 de sesiuni desfășurate în cursul celor șase luni ale programului, în beneficiul celor 410 copii din 11 centre educaționale conduse de Salvați Copiii România. De 12 ani GSK s-a alăturat HOSPICE Casa Speranței pentru a contribui la îngrijirea paliativă a pacienților cu boli terminale din România, depășind 1 milion de euro, crescând calitatea vieții pentru pacienții aflați în stadii terminale prin tratamente împotriva durerii și suport psihologic pentru ei și pentru familiile lor.

Evenimentul anual „GSK Orange Day“ a fost implementat de GSK la nivel global începând din 2009 pentru a permite angajaților GSK din întreaga lume să susțină voluntar cauze sociale și de mediu din comunitățile locale. De „Orange Day“ angajații au ocazia să beneficieze de o zi plătită pe care o pot petrece ca voluntari în proiecte comunitare, în organizații sau pentru cauze în linie cu valorile GSK, care au nevoie de capacitățile, experiența și energia lor.

În 2013, un număr de 278 de angajați ai diviziilor Pharma și Consumer Healthcare s-au oferit voluntari în 20 de proiecte desfășurate în 14 orașe, în beneficiul a peste 7.700 de persoane din comunități defavorizate, în activitatea a 17 organizații sociale și comunitare. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Indicatorii de performanță GRI din capitolul dedicat comportamentului companiei și al angajaților:

Asigurarea celei mai bune calități a produselor prin rețeaua de distribuție

Element-cheie: Sănătatea și siguranța consumatorilor, Declarația G4-PR2

Siguranța produselor și asigurarea unei etichetări corecte

Element-cheie: Etichetarea produselor și serviciilor Declarația G4-PR4

Transparență cu privire la politicile publice

Element-cheie: Politici publice Declarația G4-SO6

Respectarea tuturor legilor și regulamentelor

Element-cheie: Conformitate Declarația G4-S08

Menținerea celor mai înalte standard etice de comportament și marketing

Element-cheie: Comunicări de marketing Declarația G4-PR7. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Valorile și principiile GSK

Pentru GSK, prioritatea numărul unu este conduita etică a angajaților.

Cele patru valori esențiale sunt:

transparență,

respect pentru oameni,

integritate și

orientarea către pacient

Compania solicită angajaților, partenerilor și furnizorilor să adere la codurile de conduită care susțin aceste valori.

Comportamentul etic este considerat un factor determinant al succesului companiei. Nu este doar cea mai bună alegere din punct de vedere moral, dar este, de asemenea, și o bună alegere pentru business, dat fiind faptul că dă naștere și consolidează încrederea pacienților și a partenerilor. Conduita etică ia în calcul și abordarea cu privire la calitatea produselor (atât pentru cele cu, cât și pentru cele fără prescripție medicală) și a modului în care sunt produse și distribuite.

De asemenea, această conduită presupune o comunicare transparentă, clară și responsabilă cu pacienții și consumatorii cu privire la produsele, utilizarea și efectele lor asupra sănătății și bunăstării.

În plus, conduita etică are un rol important în susținerea pacienților, în cunoașterea drepturilor acestora. Totodată, ea consideră ca fiind importante transparența cu privire la produse și dreptul pacienților de a fi informați cu privire la medicamentele pe care le consumă. De asemenea, compania acordă o atenție sporită etichetării produselor pentru a fi conforme cu reglementările în vigoare.

Transparența este esențială pentru abordarea aspectelor etice și pentru aceasta este dechisă cu privire la practicile de cercetare. La nivel mondial, GSK raportează rezultatele studiilor clinice care stau la baza medicamentelor și vaccinurilor, indiferent dacă rezultatele sunt percepute ca fiind pozitive sau negative. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

În 2013, GSK a devenit prima companie care a lansat un sistem global online care permite cercetătorilor externi să solicite accesul la date anonime cu privire la rezultatele studiilor clinice ale pacienților.

La finalul anului 2013, GSK a anunțat inițierea unui proces global cu o durată de doi ani care va schimba modul de colaborare cu profesioniștii din domeniul medical, dorind astfel să înceteze practica de remunerare a medicilor.

Platforma Etiqa

Platforma Etiqa pe site-ul GSK România este principala sursă de informare pentru partenerilor cu privire la modul în care compania susține educarea în domeniul sănătății a profesioniștilor din domeniul medical. Oferă granturi pentru programe independente de educație medicală organizate de asociații medicale, punând la dispoziția medicilor accesul la competențe medicale de calitate care să-i ajute să-și trateze mai bine pacienții. Platforma Etiqa reprezintă, în același timp, sistemul transparent al GSK pentru aprobarea cererilor de sponsorizare, depuse electronic. Granturile sunt acordate conform criteriilor publicate în cadrul platformei. Etiqa este un instrument important care ajută compania să mențină standardele etice ce guvernează sprijinul pe care îl oferă educației medicale într-o manieră transparentă.

Compania s-a implicat și în susținerea asociațiilor de pacienți considerând că este responsabilitatea ei, dat fiind faptul că este una dintre cele mai mari și mai importante companii farmaceutice din România, să ajute pacienții să-și înțeleagă drepturile și să beneficieze de acces la tratamentele existente. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Indicatorii de Performanță GRI privind angajații sunt:

Dezvoltarea și motivarea angajaților

Element-cheie: Formarea și educarea, Declarația G4-LA12

Asigurarea unui mediu de lucru care oferă diversitate

Element-cheie: Diversitate, Declarația G4-LA6

Asigurarea unui mediu sigur de lucru pentru angajați

Element-cheie: Sănătate și siguranță ocupațională, Declarația G4-LA11. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Promovarea unei culturi a excelenței este unul din obiectivele majore ale companiei, ea investind în dezvoltarea unei asemenea culturi în tot ceea ce face, iar prioritatea echipei de Resurse Umane este de a înțelege cum să susțină cât mai eficient activitatea de zi cu zi și cum să ajute managerii să facă față provocărilor zilnice.

Diversitate și egalitate de șanse: compania sprijină angajații să se dezvolte atât pe plan individual, cât și profesional, indiferent de rolul lor în GSK, prin asigurea unui mediu de lucru motivant pentru a atrage și a păstra angajați valoroși.

În domeniul mediului compania depune eforturi pentru reducerea impactului asupra mediului, pe măsură ce își extinde activitățile .

Indicatorii de Performanță GRI pentru mediu sunt:

Reducerea consumului de energie și a emisiilor de gaze de seră în lanțul de activitate

Element-cheie: Energie, emisii Declarațiile G4-EN3, G4-EN-15, G4-EN 16

Reducerea deșeurilor generate de produse și ambalaje

Element-cheie: Deșeuri Declarația G4-EN23

Respectarea legislației de mediu

Element-cheie: Conformitate

Declarația G4-EN29

Reducerea impactului de mediu al transportului produselor și al activității logistice

Element-cheie: Transport Declarația G4-EN30. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

GSK dorește ca prin reducerea impactului activităților sale, prin folosirea mai eficientă a resurselor și prin colaborarea cu partenerii, să reducă costurile, să câștige încredere contribuind totodată la dezvoltarea durabilă.

Compania a lansat un program de colectare a inhalatoarelor, deoarece în timp ce în alte țări inhalatoarele colectate sunt reciclate, în România legislația actuală nu permite reciclarea dispozitivelor de tip inhalator. În schimb, în România, prin această campanie, compania dorește să se asigure că inhalatoarele folosite sunt eliminate, pe termen scurt, printr-un proces de incinerare controlată. În timp, se depun eforturi pentru a determina modificarea legislației naționale în așa fel încât să permită reciclarea inhalatoarelor folosite în viitor.

Obiectivele pe termen scurt pentru programul de colectare a inhalatoarelor sunt:

Reducerea deșeurilor generate de inhalatoarele folosite și a impactului asupra mediului generat de deșeurile medicale prin reducerea emisiilor de gaze de sera folosind incinerarea controlată.

Educarea și informarea pacienților cu privire la colectarea responsabilă a deșeurilor medicale.

Crearea unui mediu curat pentru a proteja sănătatea populației, acesta fiind un element-cheie în prevenirea bolilor respiratorii.

Pe termen lung, obiectivul este de a colabora cu toate organizațiile relevante, inclusiv cu ministerele, companiile de servicii medicale, societatea civilă și reprezentanții media pentru a crea o strategie și o politică națională de eliminare sigură și ecologică a deșeurilor medicale.

În 2012, în conformitate cu legislația de mediu din România, care prevede obligația companiilor importatoare de a colecta și recicla cel puțin 60% din ambalajele folosite, a implementat un sistem de colectare și reciclare a ambalajelor folosite și recuperate. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

Măsurarea performanței directe de mediu

Principalele oportunități pe care compania le are de a reduce consumul de energie și emisiile în cadrul operațiunilor directe sunt reprezentate de consumul de combustibil aferent activităților de distribuție și cel aferent călătoriilor efectuate de reprezentanții medicali și echipele de vânzări.

Energie și emisii: în 2013 s-a păstrat neschimbat nivelul de consum de energie și emisii de gaze de seră înregistrat în anul 2012.

Implicarea angajaților în inițiativele de mediu

Educarea angajaților cu privire la protecția mediului și folosirea eficientă a resurselor este o prioritate pentru GSK. În cadrul inițiativei „Act Green“ angajații sunt încurajați să ia parte la acțiunile zilnice de protejare a mediului desfășurate în cadrul birourilor și facilităților companiei.

Angajații au participat la cursuri interactive pentru a învăța despre practici de reciclare, de evitare a deșeurilor, conservare a resurselor de apă și reducere a consumului de energie ce pot fi aplicate în activitatea zilnică. Sumele câștigate din reciclarea materialelor sunt donate pentru reîmpădurirea României, acestea contribuind la plantarea unui număr de 412 copaci într-o perioadă de doi ani. În primii doi ani de derulare a programului „Act Green“, au fost trimise peste 10 tone de deșeuri spre reciclare.

În capitolul Guvernanță și angajamente raportul face referire la declarația privind desfășurarea activității companiei cu onestitate și integritate, în conformitate cu toate prevederile legale și reglementările interne.

Compania dispune de standarde și politici formalizate, privind practicile de business ale companiei și de un program de instruire a angajaților, proiectat pentru a implementa o cultură de management al riscurilor și conformitate. Respectarea normelor de conformitate și managementul riscurilor reprezintă o practică uzuală. În plus, activitatea companiei face obiectul unor controale de audit intern și extern în fiecare an, primind astfel confirmarea eficienței cadrului intern de control din partea unor evaluatori independenți.

Ofițerul responsabil cu conformitatea supraveghează Sistemul de Conformitate și Managementul Riscurilor și colaborează îndeaproape cu rețeaua de 21 de Campioni ai Conformității din rândul echipei de reprezentanți medicali și 12 Campioni ai Confomității din cadrul operațiunilor sediului central. Rolul Campionilor Confomității este de a promova informarea și educarea cu privire la riscuri, de a identifica eventualele probleme și de a veni cu posibile soluții. Compania continuă să consolideze formarea și înțelegerea aspectelor de conformitate și de risc prin intermediul unor sesiuni de training, a studiilor de caz și a sesiunilor de brainstorming. La începutul anului 2014, a fost desemnat un Auditor Intern care raportează Ofițerului responsabil cu conformitatea, pentru a crește nivelul de confirmare independentă, pentru a consolida controalele interne și pentru a asigura gestionarea adecvată a riscurilor. (GlaxoSmithKline România: Raport de sustenabilitate, 2013)

5.4.3. Concluziile analizei Raportului se responsabilitate socială al companiei GSK

După cum am menționat în prima parte a analizei raportului companiei GSK, acest raport face referire la performanțele companiei din anul 2013. Raportul este organizat și conceput pe baza unei structuri similare rapoartelor GSK la nivel global, aducând un plus de consistență și aliniindu-se mesajelor-cheie la nivel global.

Raportul este redactat în conformitate cu Inițiativa Globală de Raportare a Sustenabilității (GRI) GRI 4, publicată în mai 2013, cadru considerat lider la nivel mondial în raportarea sustenabilității companiilor.

A fost prima companie farmaceutică din lume care a publicat un Raport de Responsabilitate Corporativă în conformitate cu normele GRI4.

În elaborarea raportului s-au respectat principiile de raportare ale materialității, abordând aspectele cu cel mai mare impact asupra activităților companiei pe termen lung sau cele considerate de o reală importanță. Menționăm că acesta este cel de-al treilea Raport anual de Responsabilitate Corporativă al GSK România.

În tabelul următor vom prezenta indicatorii folosiți de companiei în raportul de responsabilitate socială conform GRI 4.

Tabel nr.10. Declarații Standard Generale

Sursa: tabel adaptat de autor din Raportul GSK, 2014

Menționăm că aceste tabele cuprind indicatorii care au fost abordați de companie și prezentați în paginile anterioare. În tabelul ”Declarații Standard Generale” cuprinde declarațiile care fac referire la:

Stategie și analiza și cuprinde declarația CEO (G4-1)

Profilul organizației: în cadrul acestei declarații sunt cuprinse toate datele despre companie (denumire – G4-3; sediu – G4-5 continuând pâna la G4-16, afilierea la asociații)

Cel de al treilea capitol prezintă elementele cheie de identificare ale companiei și limitările ei (G4-17 până la G4-23)

Cel de al patrulea capitol, ”Implicarea partenerilor” cuprinde grupul de parteneri consultați de organizație, perioada de raportare a companiei, practicile privind auditarea externă. (G4-24 –G4-32).

În capitolul ”Implicarea partenerilor” sunt cuprinși toți partenerii consultați de companie, perioada de raportare a companiei, practicile cu privire la auditarea externă a raportării (G4-24 – G4-32).

Indicatorul ”Guvernanță” (G4-34) reprezintă structura organizației.

Etica și integritatea (G4-56) curpinde valorile, principiile, standardele și normele companiei, precum și Codul de Conduită și Codul Etic.

Tabel nr.11. Declaratii Standard Specifice

Sursa: tabel adaptat de autor din Raportul GSK, 2014

Standardele generale specifice fac referire la aspectele specifice pentru companie. Indicatorii specifici transpun aceste aspecte cuprinse în G4-19.

Raportul de sustenabilitate al GSK respectă integral cerințele cadrului G4. Principiul de raportare folosit este cel al materialității, raportul abordând aspectele cu cel mai mare impact asupra activității sau cele considerate importante în viziunea partenerilor. Totodată prin întocmirea raportului, compania dorește implicarea partenerilor, oferindu-le răspunsuri așteptărilor și intereselor lor.

5.5. Prezentarea companiei Exxon Mobile

Este cea mai mare companie petrolieră listată din lume, producând zilnic aproximativ 3.921 milioane BOE (barrel of oil equivalent- energia furnizată de arderea unui baril de petrol pur), ceea ce reprezintă 3% din producția mondială de petrol, iar din punct de vedere al veniturilor este a cincea companie din lume. Are sediul în Irving, Texas, SUA. (Corporate Citizenship Report, Exxon, 2013)

5.5.1. Raportul de sustenabilitate al companiei Exxon Mobile

Raportul de sustenabilitate al Exxon este considerat ca oportunitatea ei de a-și reafirma angajamentul față de shareholders, angajați, clienți și societate privind performanța comunitară. Raportul companiei Exxon din 2013 este întocmit conform Standardului GRI 3.1.

Societatea modernă consumă energie din ce în ce mai multă și sub o scară mai complexă decât până acum. În următoarea perioadă se preconizează că populația lumii să se ridice de la 7 miliarde la aproape 9 miliarde de locuitori, iar economia globală să se dubleze. Compania se angajează să investească în cercetare pentru a descoperi noi tehnologii de a livra societății energia de care are nevoie, în cel mai eficient mod posibil. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013) În 2013 compania a avut o cifră de afaceri de 209 miliarde dolari și o contribuție de 91 miliarde de dolari sub formă de taxe.

Exxon și-a luat angajamentul de a se dedica dezvoltării durabile, coroborând creșterea economică cu dezvoltarea durabilă și cu protejarea mediului pentru a nu compromite generațiile viitoare prin activitatea de azi.

Raportul de sustenabilitate este structurat pe baza a șase ”chei” ale responsabilității sociale:

Drepturile omului;

Siguranță și sănătate la locul de muncă;

Guvernanță corporativă;

Dezvoltare economică și lanțul de furnizori;

Performanță în domeniul mediului;

Managementul riscurilor privind schimbările de mediu.

Raportul companiei Exxon din 2013 este întocmit conform Standardului GRI 3.1. și respectă principiul materialității, conținutul său dorind să reflecte aspectele concrete ale companiei.

Aspectele care au fost identificate au rezultat din utilizarea următoarelor surse:

Standardele de raportare internaționale;

Aspectele tratate în raportul anterior de sustenabilitate;

Feed-back-ul primit de la shareholder vis-à-vis de raportul anterior;

Chestionare aplicate clienților și investitorilor;

Legislația curentă;

Baze de date publice.

Pentru ca raportul să conțină toate aspectele specific GRI, compania și-a identificat părțile interesate, rezultând că acestea sunt:

160.000 de furnizori de bunuri și servicii;

75.000 de angajați;

Milioane de clienți;

120 de țări în care compania își desfășoară activitatea;

2,5 milioane de acționari (2,5 milioane de indivizi, la care se adaugă aproximativ 2000 de instituții);

45.000 de persoane fizice, membrii ai comunității, ONG-uri, universități. (Corporate Citizenship Report, Exxon, 2013)

Siguranță și sănătate la locul de muncă

Siguranța este mai mult decât o prioritate a companiei, este esența valorii ei. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013) Indiferent de ocupația unui angajat al companiei, ea are obligația de a identifica și îndepărta orice risc asociat operațiunilor companiei.

Incidentul Valdez de deversare a petrolului a fost un moment de răscruce pentru companie. După acel incident compania a lansat o modificare totală a operațiunilor și un sistem integrat al operațiunilor (OIMS) care acum ghidează activitatea celor aproape 75.000 de angajați și a terțelor părți. Totodată se caută continuu să se găsească modalități de îmbunătățire a proceselor.

În cazul în care are loc un accident, acesta se investighează transparent ținându-se cont de daunele actuale dar și de cele potențiale, pentu a determina prevenirea unor asemenea incidente. Unele departamente folosesc „Incident risk assesment tool” pentru a analiza consecințele actuale și potențiale și modalități de protecție pentru a preveni incidentele și a suferi pierderi. Compania consideră că cea mai importantă unealtă pentru a preveni incidentele și a implementa un sistem de protecție este onestitatea și raportarea obiectivă. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013)

Acest aspect privește companiile din domeniul petrolului și a gazelor. Cu toate că incidentele au scăzut datorită implementării programelor de protectie, au scăzut doar numărul incidentelor generale, dar rata de mortalitate nu a scăzut cu aceleași procente. Compania acordă o atenție deosebită acestui aspect, monitorizând atent și concetrându-se pe activități care să reducă efectiv potențialul de accidente grave sau fatale.

Siguranța angajaților

Ținta companiei este ca nici un angajat să nu fie rănit. Comparând cele două rapoarte, cel din 2012 și raportul din 2013, se constată că au scăzut cu 9% accidentele de muncă. Comparând cu raportul din 2010 al companiei, constatăm că numărul incidentelor a scăzut cu 45% datorită implementării standardelor de siguranță. (OIMS)

Siguranța proceselor

Siguranța proceselor necesită echipament, proceduri și traininguri care să prevină scurgerile necontrolate de hidrocarburi și substanțe periculoase. Scopul este de a preveni incidentele cu potențial de accidente grave și decese, iar pe scară largă a impactului asupra mediului sau pagube materiale. Compania a subscris Institutului American de Petrol (API) și Asociației Internaționale de Petrol și Gaze care definesc standardele în domeniu, pentru a-și implementa aceste standarde cu scopul de a excela în procesul de management al siguranței.

Siguranța produselor și responsabilitatea

Din punct de vedere al respectării siguranței produselor, compania evaluează siguranța, sănătatea și aspectele legate de mediu, precum și conformitatea produselor cu legislația în domeniu. Compania asigură conformitatea produselor cu reglementările din cele 120 de țări în care operează. Sistemul de management al informației aplicat produselor permite companiei să primească și să comunice informații cu privire la condițiile de siguranță a manipulării, transportului, utilizării și eliminării produsului, precum și informații în caz de urgență.

Siguranța la locul de muncă

Compania evaluează constant potențialele riscuri față de angajați, bunuri și drepturi de proprietate intelectuală.

Pregătirea de urgență și răspuns

Un aspect important este abilitatea de a răspunde unor situații de urgență imediat ce acestea apar, iar în acest scop compania desfășoară exerciții de pregătire și formare pentru astfel de situații.

Sănătate și bunăstare

Compania susține programe și servicii care ajută angajații să aibă o viață sănătoasă.

Dat fiind faptul că operează în multe țări, iar fiecare locație este o încercare în domeniul sănătății, compania a implementat un program de control pentru bolile infecțioase. Ca parte a acestui plan, dezvoltă și un plan multianual care se concentrează pe implementarea programelor în zone cu risc crescut de malarie și alte boli cu transmitere directă, tuberculoză, HIV/ SIDA.

Malaria este o problemă majoră a operațiunilor din Africa și Asia Pacific. Compania are un program de control al malariei care se aplică atât angajaților cât și contractorilor din țările cu risc crescut.

Prevenție

Compania investește în programe de prevenire a bolilor cronice cum ar fi: bolile cardiovasculare, diabet, boli respiratorii, cancer și boli ale sistemului nervos central. Prin site-ul dedicat culturii și sănătății, compania a implementat un program de prevenire și bunăstare. Programul include resurse pentru angajați și familiile acestora pentru a-și atinge scopuri personale în domeniul sănătății.

În afara SUA compania implementează programe pilot relevante pentru mediul social și cultural din acea zonă. Beneficiile oferite de companie sunt conforme, sau exced, legea din țara respectivă, incluzând cerințe prevăzute în Actul privind protecția pacienților și îngrijiri accesibile în Statele Unite (Patient Protection and Affordable Care Act in the United States).

Angajații

Pentru companie angajații sunt cel mai important bun. Compania a implementat standarde în conduită care se aplica tuturor angajaților, susținînd egalitatea de șansă, incriminînd hărțuirea și discriminarea, aliniindu-se reglementărilor din țările în care operează. (Codul de Conduită Exxon).

Managementul mediului

Operațiunile și proiectele companiei sunt localizate în diferite medii sociale. Dat fiind acest fapt, acțiunile companiei în domeniul mediului trebuie să fie potrivite condițiilor de mediu și comunităților în care activează pentru a evita impactul negativ asupra acestora.

Compania identifică pentru fiecare zonă de interes, operațiuni și proiecte specifice adaptate condițiilor de mediu, social și riscurilor în domeniul sănătății, care sunt atent monitorizate.

Managementul apei

Compania își asumă angajamentul de a găsi moduri de a reduce cantitatea și de a îmbunătăți calitatea apei folosite în operațiunile specifice. Apa folosită în operațiunile cu petrol și gaze necesită tratament înainte de a fi refolosită sau deversată în mediu. Tratamentul constă în îndepărtarea hidrocarburilor și a suspensiilor solide din apa folosită; doar după ce este supusă acestui tratament, aceasta poate intra din nou în circuitul natural.

Compania caută în permanență să dezvolte și să îmbunătățească procesele și operațiunile de prevenire a scurgerilor și izolare a hidrocarburilor. Volumul total al hidrocarburilor deversate în sol și apă a fost de 11.000 de barili în 2013; mai mult de 60 la sută au fost recuperate la site-urile de deversare. Numărul de scurgeri de hidrocarburi mai mare de 1 baril, a fost cu 7 % mai mic în 2013 decât în 2012. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013)

Conformitate în domeniul mediului

Compania acționează în conformitate cu legislația în domeniul mediului și aplică responsabil standardele internaționale în situația în care nu există legi sau regulamente specifice.

Numărul de penalități acordate companiei a scăzut de la 80 în 2012, la 74 în 2013, totalizând o sumă de două milioane de dolari, care reprezintă mai puțin 1% din totalul cheltuielilor de mediu ale companie. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013)

Dezvoltare economică și managementul lanțului de furnizori

Creștere economică și dezvoltare

Compania participă la dezvoltarea comunității unde își desfășoară activitatea economică, atât prin beneficii directe, prin crearea de locuri de muncă, consolidarea practicilor de afaceri, crearea de oportunități de investiții, cât și prin colaborarea cu ONG-uri, alte companii sau guverne. Pentru a participa la dezvoltarea comunității, compania se concentrează pe formarea și educarea forței de muncă locale, dezvoltarea furnizorilor locali care pot livra bunuri și servicii pentru afacere și pentru îmbunătățirea mijloacelor de subzistență ale membrilor comunității, prin investiții strategice în comunitate.

Implicarea partilor interesate: Durabilitatea în lanțul de aprovizionare

Compania colaborarează cu furnizorii pentru a eficientiza întregul lanț de furnizori și toate terțele părți implicate. De-a lungul anilor compania a dezvoltat un angajament cu furnizorii de nave maritime și operatorii pentru a reduce consumul de combustibil a navelor utilizate pe coasta de est a Canadei. În acest scop s-a instalat echipament de monitorizare de combustibil la bordul navelor pentru a ajuta operatorii în operațiunea de reducere a cantității de combustibil utilizat. Datorită acestui fapt s-a înregistrat o reducere medie a consumul de combustibilul de aproximativ 10% și nu numai că a redus costurile de combustibil, dar a scăzut GHG asociat emisiilor și reducerea costurilor de întreținere a acestor nave. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013)

Gestionarea riscurilor privind schimbările climatice

Atenuarea emisiilor de gaze cu efect de seră

La nivel operațional, compania lucrează pentru a reduce emisiile de GES, iar în același timp urmărește creșterea eficienței energetice. Una dintre cele mai eficiente oportunități pentru a reduce emisiilor de GES este prin utilizarea de gaze naturale în generarea de energie electrică. Fiind unul dintre cei mai mari producători de gaze naturale din lume, ExxonMobil este bine poziționată pentru a furniza acces la această sursă de energie curată pentru producerea de energie electrică. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013)

Implicarea părților interesate: Sustenabilitate

Consumatorii companiei vor să reducă impactul lor asupra mediului, să răspundă astfel tendințelor industriei de a reduce consumul de combustibil. Consumatorii sunt în căutarea produselor care duc la creșterea eficienței energetice pentru a îmbunătăți economia de combustibil și reducerea emisiilor de GES. Este imperativ pentru companie să răspundă nevoilor clienților și să se angajeze alături de ei în problema sustenabilității.

Drepturile omului și gestionarea impactului asupra comunității

Gestionarea impactului asupra comunității

Prin gestionarea impactului asupra comunității, compania dorește să-și dezvolte capacitatea economică și socială într-un mod oportun pentru indivizi, comunitate și afacere. Atingerea acestui scop necesită necesită gestionarea impactului economic și social și de a acționa responsabil în comunitățile unde-și desfășoară activitatea.

Consultarea cu comunitățile locale în primele etape ale unui proiect permite companiei să identifice oportunități și motive de îngrijorare și să conceapă măsuri eficiente de gestionare a riscurilor în cadrul proiectului din faza de planificare.

Cele mai bune practici ale afacerilor externe (BPEA) reglementează programele companiei cu comunitatea și administrația publică. Implementarea celor mai bune practici ajută compania să identifice nevoile speciale, așteptările și interesele comunității gazdă și să alinieze proiectele comunitare acestor nevoi speciale ale comunității.

Drepturile omului

Drepturile omului sunt fundamentale pentru societate; compania se angajează să respecte drepturile omului în toate locațiile unde-și desfășoară activitatea, prin formare și conformitatea

cu principiile directoare care acționează în acest domeniu.

Organizația Națiunilor Unite a lansat programul cadru și principiile directoare privind afacerile și drepturile omului în 2011, pentru a furniza orientări suplimentare privind punerea în aplicare a principiilor "protejează, respectă, remediază ". Aceste principii directoare subliniază due diligence (precauție) operațională; cu alte cuvinte, corporațiile ar trebui să fie conștiente de potențialul impact negativ și să implementeze măsuri de prevenție cât mai repede.

Standarde de performanță revizuite privind protecția mediului și durabilitatea socială, publicat în 2012, reflectă principiile directoare privind drepturilor omului. În 2013, IPIECA (The global oil and gas industry association for environmental and social issues) a emis un document de orientare cu sugestii de punere în aplicare a principiilor directoare în industria de petrol și gaze.

ExxonMobil recunoaște importanța succesului inițiativei voluntare în domeniul drepturilor omului și susține eforturile proactive ale IPIECA de abordare a principiilor directoare în industria de petrol și gaze. (Corporate Citizenship Report, Exxon, 2013)

Guvernanță corporativă

Etica și standarde ridicate de conduită în afaceri se află în centrul succesului activității ExxonMobil și sunt o parte din așteptările fiecare angajat.

Angajamentul constructiv al companiei cu acționarii îi permite să identifice zone de oportunitate și îmbunătățire în afacere.

Etică și Integritate

Standardele de conduită în afaceri ale ExxonMobil, ghidează activitatea de zi de zi a fiecărui angajat, de la conducere până la muncitorul care lucrează în prima linie de operațiuni și asigură că funcționează la cel mai înalt nivel de etică și integritate.

Acțiunea conform celor mai înalte standarde etice și de conduită în afaceri a devenit un punct forte și este esențial pentru menținerea licenței globale de a opera. Prezența companiei în aproape fiecare țară a lumii necesită o pregătire specială a angajaților, ofițeri de etică, directori care acționează în numele companiei conform legilor americane în domeniul anti-corupție, anti-trust, anti-boicot, sancțiunilor comerciale și de control al exporturilor, precum și în spiritual legii aplicabile în țările unde-și desfășoară activitatea. (Exxon, Corporate Citizenship Report, 2013)

Toți directorii, ofițerii și angajații trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice de integritate în afaceri.

Standardele de conduită în afaceri

Standardele de conduită în afaceri definesc conduita etică globală a corporației și a majorității subsidiarelor.

Aceste standarde, adoptate și administrate de către consiliul directorilor, acoperă domenii precum: legislația muncii, mediul înconjurător, legislația anti-corupție etc.

Deși ExxonMobil nu este semnatară oficială a U. N. Global Compact, valorile sale reprezintă elemente cheie ale standarde companiei. Nimeni nu are autoritatea de a face excepții sau acorda derogări de la standardele. În fiecare an, angajații finalizează un proces de certificare de confirmare în cadrul căruia sunt familiarizați cu Standardele. Compania ia măsuri disciplinare împotriva oricărui angajat care încalcă standardele.

Auditul intern

Auditul intern regulat și autoevaluarea asigură punerea în aplicare riguroasă a sistemului de control și a standardelor de conduită în afaceri. Echipa internă este formată din 200 de auditori și auditează aproximativ o treime din operațiunile ExxonMobil. Aceste audituri sunt efectuate în toate funcțiile corporației.

Mita și anticorupția

Ghidul companiei privind conformitate și anticorupție subliniază angajamentul Exxon Mobile de a se conforma F.C.P.A., U.K. Bribery Act și standardelor globale antimită în toate relațiile de afaceri. Totodată acesta descrie programul de anticorupție al companiei făcând referire la elementele programului de conformitate și anticorupție.

5.5.2. Concluziile raportării companiei Exxon Mobile

Raportul a fost creat în conformitate cu orientările de raportare și indicatorii International Petroleum Industry Environmental Conservation Association (IPIECA), The International Oil and Gas Producers Association (OGP), American Petroleum Institute (API), Oil and Gas Industry Guidance on Voluntary Sustainability Reporting (2010).

Majoritatea acestor indicatori sunt, de asemenea, în concordanță cu indicatorii utilizați de Global

Raportorting Initiative (GRI), în liniile directoare de Raportare G3.1. Raportul respectă de asemenea principiile raportării standardului GRI.3.1.

Compania Exxon raportează conform standardelor GRI 2 din anul 2005 conform GRI 2, între anii 2006-2010 a raportat conform GRI 3, iar începând cu anul 2010 și-a întocmit raportul de sutenabilitate conform GRI 3.1.

Specificul acestei companii este dat de faptul că pornind de la incidental Valdez de deversare a petrolului, care a fost un moment de răscruce pentru companie, aceasta a operat o modificare totală și un sistem integrat al operațiunilor. Aceasta consideră că cea mai importantă modalitate de a preveni incidentele și de a implementa un sistem de protecție este onestitatea și raportarea obiectivă. Siguranța angajaților este monitorizată atent de companie care se angajează să reducă potențialul de accidente.

Un aspect important este abilitatea companiei de a răspunde în situații de urgență, Exxon investește în programe și servicii pentru a-și pregăti angajații.

În domeniul managenetului mediului compania dezvoltă în permanență procesele de prevenire a scurgerilor și de izolare a hidrocarburilor, iar rezultatele obținute de companie sunt favorabile. Totodată compania acționează și pentru reducerea emisiilor de GES și creșterea eficienței energetice.

În domeniul drepturilor omului, Exxon se angajează să respecte reglementările în vigoare și susține eforturile IPIECA de abordare a principiilor directoare în industria de petrol și gaze.

Standardele de conduită ghidează activitatea companiei, iar acestea au devenit un punct forte în strategia de afaceri a companiei.

5.6. Prezentarea companiei Abbott

Abbott este o companie cu sediul în Chicago, SUA, care produce produse farmaceutice și dispozitive medicale; are consumatori în 150 de țări și aproximativ 69.000 de angajați. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Compania are patru direcții de acțiune, toate axate pe inovare, pentru a oferi opțiuni și rezultate mai bune pentru indivizi, pentru îmbunătățirea calității vieții. Cele patru direcții ale companiei sunt:

Diagnostic: sistemele produse de Abbott ajută la monitorizarea și testarea condițiilor de viață; deține aparatură autonomă de autodiagnostic.

Dispozitive medicale: oferă soluții minim invazive pentru proceduri vasculare.

Nutriție: oferă produse pentru fiecare stadiu al vieții, de la nou-născut, la adult, dar și produse speciale pentru a veni în întâmpinarea indivizilor cu nevoi medicale speciale (bolnavi de cancer, diabet, boli de rinichi, osteoporoză).

Medicamente originale și generice, care se adrează nevoilor specifice din diferite părți ale lumii.

Compania investește în noi medicamente, noi formule și moduri de fabricație.

În anul 2013 a investit 1,45 miliarde de dolari în cercetare și dezvoltare, în același timp contribuind cu 56 milioane de dolari în granturi filantropice, donații de produse și asistența pacienților, direct sau prin fundația filantropică Abbott Foundation.

Strategia globală de RSC a companiei Abbott are trei priorități considerate de companie ca fiind cele mai importante pentru părțile interesate:

Oferirea unor produse de excelență;

Îmbunătățirea accesului la aceste produse;

Protejarea mediului.

Prin aceste trei elemente compania poate avea un impact semnificativ asupra societății și a mediului.

Prin folosirea analizei de materialitate, compania își identifică și prioritizează interesele și totodată își face posibilă concentrarea asupra problemelor specifice care au impact asupra deciziilor părților interesate. Cu toate că diferite grupuri de părți interesate manifestă interes pentru probleme diverse, compania își conturează interesele bazându-se pe problemele cele mai critice ale părților interesate, precum și pe aspectele cheie specifice sectorului din care face parte.

Compania își evaluează interesele, analizându-le în context global, împreună cu obietivele de afaceri și de strategie, riscurile și politicile sale. Pentru a determina materialitatea, s-a ținut cont de controlul pe care compania îl deține într-o anumită zonă, asupra unui subiect specific. Această abordare acordă posibilitatea companiei de a oferi rezultate pozitive în fiecare din ariile de interes, creând valoare adăugată, investind în comunități și în același timp acționând responsabil față de afacerea sa. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

5.6.2. Raportul de responsabilitate socială corporativă a companiei Abbott

Angajamentul companiei este promovat de consiliul de administrație și condus de către managementul de top al companiei. Abbott a integrat în strategia ei de afaceri stategia de responsabilitate socială corporativă prin grupul de lucru ”Global Citizenship Working Group”, care este format din reprezentanți ai departamentului de mediu, achiziții, sănătate și siguranță, etică și conformitate, calitate, resurse umane, lanțului de aprovizionare, relații cu investitorii, afaceri guvernamentale. Echipa include și reprezentanți din țările în care compania are operațiuni. În unele cazuri, compania și-a dezvoltat la nivel local acest grup de lucru, în țări precum Bazilia, China, India etc. și sunt formate din liderii fiecărei unități de afaceri împreună cu reprezentanți ai funcțiilor de bază ale companiei (juridic, marketing, afaceri guvernamentale). Grupul de lucru conduce către integrarea afacerilor responsabile în stategia de afaceri a companiei și totodată ia decizii specifice nevoilor comunităților locale.

Compania și-a identificat părțile interesate:

Acționarii;

Pacienții, consumatorii și clienții;

Guvernul și administrația publică;

Angajații;

ONG-urile;

Comunitățile locale;

Profesioniștii din domeniul sănătății;

Furnizorii. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Angajamentul față de părțile interesate.

Compania este un participant activ al dialogului despre sănătate, iar prin ascultarea părților interesate și prin răspunsul onest oferit acestora compania poate progresa prin dezvoltarea de noi produse care să se adreseze nevoilor de sănătate nesatisfăcute încă, în educarea pacienților, a cadrelor medicale despre bolile emergente și opțiuni de tratament.

Pentru a promova și asigura punerea în aplicare locală a abordărilor sale a părților interesate, compania a dezvoltat un plan de implicare a acestora, care ghidează conducerea în stabilirea stategiei locale. Prin acest sistem compania dorește să răspundă nevoilor comunității locale din fiecare țară unde-și desfășoară activitatea. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Modul de acțiune al companiei asupra părților interesate.

Părți interesate: pacienți, clienți, consumatori.

Interese cheie ale acestora:

disponibilitatea de produse care sunt sigure si eficiente,

informații de încredere care să permită informarea corectă asupra produselor,

sfaturi pentru pacient și nevoile sale de sănătate.

În raport cu aceste interese, compania se angajează să dezvolte produse sigure care să îmbunătățească viața consumatorilor. Compania se angajează în discuții cu grupuri de pacienți și asociații și administrează o linie de informare directă a acestora. Astfel, Abbott a câștigat informații importante care pot îmbunătății produsele deja existente sau să dezvolte unele noi. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Părți interesate: profesioniștii din sănătate

Interese cheie ale acestora:

calitate, siguranță și eficacitate a produselor și informații privind folosirea lor corectă;

comportament etic și practici etice de marketing;

informarea și educarea asupra celor mai noi unelte și tehnologii.

Cu privire la aceste interese, compania caută noi perspective pentru pacienți și nevoile consumatorilor și se angajează să valorifice aceste perspective în produse.

Profesioniștii din sănătate joacă un rol cheie în stabilirea diagnosticului, a tratamentului și a reabilitării, astfel Abbott lucrează îndeaproape cu acestea pentru a înțelege boala și opțiunile de tratament. Totodată caută să mențină standarde înalte de integritate în toate relațiile cu profesioniștii din sănătate.

Compania oferă programe educaționale pentru profesioniștii din domeniu, facilitează schimbul informațional și se angajează în parteneriate pentru cercetare. Compania stimulează îmbunătățirea abordării noilor provocări ce apar și primesc feedback cu privire la calitatea, siguranța și eficacitatea produselor; ajută la consolidarea unei asistențe medicale profesioniste, cu formare adecvată. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Părți interesate: guvernul și reglementările în vigoare

Interese cheie ale acestora:

politicile companiei îmbunătățesc accesul la medicină, tehnologie și servicii;

practici de afaceri etice;

parteneriate pentru a facilita adresabilitatea la asistență medicală.

În raport cu aceste interese, compania tinde să ofere produse la prețuri accesibile, consideră că profesioniștii bine informați sunt cheia spre accesul la asistență medicală.

Compania dorește ca toți angajații să respecte standarde etice înalte, în acest scop, Abbott lucrează alături de guverne pentru a îmbunătății furnizarea de asistență medicală, participă activ la politicile de asistență medicală în concordanță cu Codul de Conduită în Afaceri. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Părți interesate: angajații

Interese cheie ale acestora:

îmbunătățirea calității vieții și a sănătății angajaților;

acces la pregătire și dezvoltare;

posibilitatea de a se angaja în proiecte pentru comunitatea lor.

Față de aceste subiecte, compania consideră că angajații sunt foarte importanți pentru succesul companiei și astfel se angajează să îmbunătățească calitatea vieții și să-i susțină în dezvoltarea personală. Angajații dețin aptitudini și experiență care sunt valorificate în comunitatea în care operează.

Compania încorporează punctele de vedere ale angajaților în politicile și practicile ei în comunitate, astfel angajații se simt implicați în comunitățile în care-și desfășoară activitatea. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Părți interesate: ONG-uri

Interesele cheie ale acestor oNG-uri se referă la : dezvoltarea de produse și programe pentru a spori accesul la nivel global.

În acest cadru, compania oferă o varietate de produse la prețuri accesibile și își intensifică prezența pe piețele emergente; menține un dialog permanent cu ONG-urile. Consiliul Consultativ pentru cetățenie globală Abbott prezintă planul strategic al companiei, public-privat.

Avantaje care decurg pentru comunitate din asemenea proiecte se referă la următoarele:

Comunitatea medicală capătă o înțelegere mai largă a problemelor emergente de asistență medicală;

Noi moduri de combatere a bolilor sunt identificate.

Construirea de parteneriate cu alte organizații ale căror competențe și contribuții completează forța și expertiza Abbott. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Părți interesate: comunitățile locale

Interese cheie ale acestora:

Operațiuni responsabile și sigure oriunde compania operează;

Angajamentul față de comunitate.

Astfel, compania se angajează în comunitatea în care operează și tratează comunitățile locale cu respect, angajează membrii comunității unde-și desfășoară activitatea, susține efortul educațional, civic și programele culturale și de asistență medicală comunitară. Toate filialele sunt încurajate să se implice în programe ale comunităților locale. Compania păstrează legături strânse cu comunitățile unde operează. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Părți interesate: furnizorii

Interese cheie ale acestora:

Etica, legislația în domeniul sănătății și siguranței în muncă.

Sprijin pentru furnizori mici și diverși.

În acest cadru, compania consideră că este foarte important pentru companie ca furnizorii să ofere ingrediente de calitate înaltă și sigure.

Compania deține un puternic program de responsabilitate socială destinat furnizorilor prin care susține performanța și diversitatea acestora.

Feedback-ul oferit de furnizori îmbunătățeste atât relația cu aceștia, cât și procesele din interiorul companiei. În anul 2013, compania a investit 1,1 miliarde de dolari în relația cu furnizorii mici și diverși. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Prioritățile companiei în domeniul responsabilității sociale corporative conform raportului de RSC

A. Livrarea de produse de excelență

Compania are un angajament îndelungat de a se concentra pe cercetare și dezvoltare de produse inovative și să găsească soluții provocărilor din domeniul sănătății din întreaga lume. Succesul companiei depinde de capacitatea de a oferi performanță și excelentă operațională fără a compromite procesul de producție și standardele de distribuție.

Abbott dispune de procese extinse pentru a asigura standarde înalte de calitate în proiectarea, dezvoltarea, producerea, livrarea și etichetarea produselor. Aceste standarde de calitate sunt implementate în toate etapele afacerii, de la asigurarea lanțului de aprovizionare la dezvoltarea produselor de calitate înaltă, pentru protejarea părților interesate și a afacerii prin încorporarea managementului riscurilor în întreaga activitate. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Cercetare-dezvoltare

Un loc important în cultura organizației îl are inovarea, compania concentrându-și resursele în zona în care ele vor avea cel mai mare impact pentru pacienți și consumatori.

Compania a investit în 2013, 1,45 milioane în departamentul de Cercetare și Dezvoltare în:

-produse farmaceutice noi, compania coordonează Platforma de știință și inginerie, unde încurajează inovarea și dezvoltarea ideilor în rândul angajaților cu privire la noi produse sau forme de condiționare.

-Abbott molecular a stabilit parteneriate în domeniul oncologiei prin Academia de Oncologie (Partnership in Oncology Leading Access to Research, Innovation and Science (POLARIS)) pentru a stimula dialogul între oncologi, biologi și patologi.

-diagnostic- pentru o evaluare mai eficientă și o prioritizare a ideilor inovatoare pentru noi produse și programe potențiale. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Adresabilitate specifică comunităților locale

Compania folosește moduri inovative de abordare pentru a oferi o gamă de asistență medicală adaptată pacienților și consumatorilor din comunitățile pe care le deservesc.

Astfel în Pakistan, potrivit ONU, există o prevalență moderată, din 500.000 cazuri de îmbolnăviri de malarie, 50.000 se soldează cu decese în fiecare an. Doar o persoană din patru este tratată pentru boală. Abbott a dezvoltat un produs (repellent) împotriva țânțarilor care oferă protecție împotriva malariei și a febrei dengue (febra hemoragică), oferind indivizilor protecție efectivă, ușor de utilizat, care poate ajuta populația să-și îmbunătățească șansele la o viață sănătoasă. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

În Australia, diabetul zaharat înregistrează o creștere rapidă, în special diabetul zaharat de tip II cu complicațiile specifice: retinopatie. O dată ce această complicație progresează, pacienții își pierd abilitatea de a-și desfășura activitatea de zi cu zi. Compania a primit aprobarea pentru o nouă indicație a brandului Lipidil (fenofibrat) pentru a trata retinopatia la pacienții cu diabet zaharat de tip II, acesta încetinind progresia bolii, fiind primul comprimat care ajută la managerierea acestei complicații. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Inovarea în ambalaje

Abbott Klacid este una din cele mai utilizate macrolide (antibiotic) din lume. Răspunzând cerințelor consumatorilor, Abbott a extins disponibilitatea produselor în ambalaj ecologic care utilizează materiale reciclabile. Produsul astfel ambalat este disponibil în mai multe țări, iar numărul lor crește. Pe lângă produs, compania oferă și informații privind educarea pacienților pentru a folosi rațional antibioticele și a preveni astfel rezistența la aceste medicamente.

Calitatea și siguranța produselor

Compania s-a angajat în a asigura calitatea produselor pe care le dezvoltă printr-o serie de procese care au loc pe parcursul procesului de producție și sunt supse unor controale riguroase de calitate.

Îmbunătățirea accesului la sănătate

Abbott colaborează cu profesioniniști din domeniul sănătății din toată lumea pentru a oferi produse specifice nevoilor consumatorilor.

Dezvoltarea din domeniul sănătății și crearea unor produse inovative a crescut adresabilitatea companiei la problemele prezente și viitoare de sănătate. Asistăm la reșterea accelerată la îngrijire în domeniul sănătății prin oferirea specialiștilor în sănătate a celor mai noi informații despre îngrijirea eficientă a pacienților.

Responsabilizarea comunităților și consumatorilor prin furnizarea de programe educaționale în prevenție, diagnostic și tratamentul multor boli și condiții de sănătate.

Construirea și consolidarea de parteneriate pentru a obține o perspectivă mai importantă, să răspundă nevoilor și provocărilor pacienților și îmbunătățirea condițiilor de îngrijire pe care aceștia o primesc, totodată sensibilizarea opiniei publice și educarea guvernelor și a factorilor de decizie cu privire la provocările din domeniul sănătății și nevoia de a extinde accesul la tratament. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Infrastructură și tehnologie

Ca și în țările dezvoltate, tehnologiile moderne de informare și evidența digitală pot revoluționa acordarea asistenței medicale în zonele în curs de dezvoltare. Abbott este în parteneriat cu o gamă largă de organizații non-profit, agenții guvernamentale, medico-sanitare și alte părți interesate pentru a ajuta la îmbunătățirea asistenței medicale și dezvoltarea capacității sistemului de infrastructură prin inovație digitală.

Sprijinirea infrastructurii și tehnologiei din Tanzania: Abbott si Abbott Foundation au, de asemenea, o lungă tradiție de asistență medicală și de sprijin de dezvoltare tehnologică a infrastructurii în Tanzania – unde s-a angajat într-un parteneriat public-privat cu Guvernul din Tanzania pentru a consolida sistemul de sănătate al țării de mai mult de 11 ani. Până în prezent, Abbott si Abbott Fund au investit mai mult de 100 milioane dolari în acest program. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Responsabilizarea consumatorilor și a comunităților

Abbott lucrează cu o gamă largă de parteneri pentru a ajuta la educarea familiilor cu privire la importanța sănătății mamei și a copilului, inclusiv rolul de nutriție adecvată în dezvoltarea copilăriei. Cambodgia, spre exemplu, are rate semnificativ ridicate de malnutriție în copilărie și mortalitate maternă. La Spitalul de Angkor pentru copii, Abbott si Abbott Fund lucrează cu Direct Relief într-un program unic de educație nutrițională. Programul învață mii de familii cum să cultive și să pregătească alimente nutritive și în același timp formează personal medical în probleme de nutriție și sănătate.

Protecția mediului

Compania s-a angajat să reducă impactul său global de mediu din întreaga afacere – de la aprovizionarea cu materii prime de fabricație și distribuția produselor, la utilizarea și scoaterea din uz a produselor de către pacienți, consumatori și furnizorii de servicii medicale.

Prin inițiativele de mediu compania ajută la protejarea planetei în timp ce îmbunătățirea eficienței, reducerea costurilor și conservarea mediului reprezintă capacitatea acesteia de a se dezvolta în viitor. Compania se ghidează după modul ei tradițional de gestionare a mediului corobopând cu legislația națională și legislația internațională și în feedback-ul părților interesate. Compania are trei priorități de mediu: schimbările climatice, utilizarea apei, gestionarea produselor. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Problemele de mediu sunt indisolubil interconectate și, ca urmare, la fel sunt și soluțiile, astfel compania a dezvoltat un management global și guvernanța sistemelor care reflectă prioritățile enunțate și îi permite să se asigure că acestea sunt pe deplin integrate în procesele de afaceri.

Pentru a se asigura că va realiza obiectivul global de reducere a impactului asupra mediului la nivel global, Abbott și-a stabilit ca obiective, pentru anul 2020, următoarele:

• O reducere de 40% dioxid de carbon (CO2) comparativ cu nivelurile din 2010 (ajustat pentru vânzări)

• O reducere de 30% în aportul total de apă (ajustat pentru vânzări)

• O reducere de 50% în totalul deșeurilor (ajustat pentru vânzări).

Pentru a îndeplini aceste obiective, compania a luat următoarele inițiative:

Efectuarea de audituri energetice pentru a identifica oportunități de conservare a energiei,

Împărtășirea celor mai bune practici în domeniul energie.

Evaluarea și testarea noilor tehnologii de conservare,

Prioritizarea alocării fondurilor pentru proiecte care au ca scop reducerea emisiilor de carbon,

Surse de combustibil cu emisii reduse de carbon. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Apa curată este o resursă critică, esențială pentru susținerea sănătății umane, creșterea economică și mediu. Compania se angajează să gestioneze utilizare resurselor de apă într-un mod eficient, durabil și să îmbunătățească accesul populației la apă curată în comunitățile în care își desfășoară activitatea. Pentru reducerea amprentei de apă, din 2010, compania a scăzut nivelul consumului de apă cu 10% în bază absolută și cu 18% pentru vânzări, iar în 2013, a scăzut cu 3,1%, ținta pentru 2020 fiind de 30% ajustate pentru vânzări. Programul de management al apei este într-o continuă evoluție și dobândește noi posibilități de abordare.

Ambalaje sustenabile: dat fiind specificul produselor (asistenta medicala), principalul rol este de a asigura calitatea, siguranța, integritatea și ușurința de utilizare. În același timp, ambalaje afectează mediul înconjurător – de la materiale la energia necesară pentru fabricarea lor. Pentru a reducere impactul asupra mediului compania se ghidează dupa cei patru R ai ambalajului sustenabil:

Reducere – optimizarea designului ambalajului pentru a reduce cantitatea de materiale utilizate;

Reînnoire – folosirea unor surse de materiale regenerabile atunci când este posibil;

Reciclare – îmbunătățirea reciclării și extinderea utilizării ambalajelor reciclabile;

Reutilizare – designul ambalajului pentru a permite reutilizarea.

Compania a redus cumulat mai mult de 3%, echivalentul a 8,9 milioane de lire sterline, în 2013, din reciclarea ambalajelor. Pentru a aborda în mod proactiv sustenabilitatea ambalajelor, compania depune eforturi pentru a reduce cantitatea de ambalaje folosite și distribuite. Ținta pentru 2020 este de a reduce cu 10% cantitatea de ambalaje folosite, avînd ca bază de calcul anul 2010; prin realizarea acestui obiectiv, compania va elimina din lanțul de aprovizionare, ambalaje în valoare de 30 milioane de lire sterline. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Managementul deșeurilor

Ținta companiei este de a reduce deșeurile totale cu 50% până în anul 2020, având ca bază anul 2010. În anul 2013 prin concentrarea pe managementul deșeurilor și colaborarea cu partenerii, s-a realizat reducerea cu 19% din deșeurile generate, având ca bază anul 2010. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Raportul cuprinde un capitol destinat afacerilor responsabile și cuprinde referiri la:

Excelența lanțului de aprovizionare,

Angajați,

Angajamentele luate în comunitate,

Promovarea eticii și a integrității.

Excelența lanțului de aprovizionare

Relațiile companiei cu furnizorii sunt o parte integrantă a succesului acesteia și joacă un rol important în îndeplinirea angajamentului luat de companie de a asigura desfacerea de produse de calitate.

În anul 2013 un element cheie al efortului de a gestiona lanțul de aprovizionare a fost alăturarea în CDP Supply Chain program. Acest proiect este concentrat pe asistarea organizației în implementarea cu succes a angajamentului furnizorilor privind reducerea emisiilor, impactul apei și managementul riscului. Compania a evaluat 130 de companii considerate critice pentru afacere, în prima etapă a procesului de colaborare.

Gestionarea responsabiltății sociale corporative a furnizorilor

Acordul (contractul) de servicii cu toți furnizorii conține o clauză conform căreia aceștia trebuie să adere la standardele RSC, care sunt prevăzute în ghidul de responsabilitate socială a furnizorilor și implementat prin programe de RSC stabilite în 2011. Acest program include un model de clasificare a furnizorilor, rezultatele trimestriale urmărite și un raport semiautomat de audit. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Abbott este parte a Pharmaceutical Supply Chain Initiative (PSCI) care este un consorțiu format din marile companii farmaceutice care împărtășesc o viziune comună despre rezultatele sociale, economice și de mediu pentru toți cei implicați în lanțul de aprovizionare farmaceutic.

Echipa de conformitate este responsabilă cu efectuarea evaluărilor concentrate asupra punctelor critice ale afacerii. În urma acestor anchete, furnizorii pot fi supuși unui control suplimentar efectuat de auditori la fața locului.

Compania verifică dacă produsele furnizate îndeplinesc cerințele de:

• condiții de muncă sigure

• condiții demne de muncă pentru angajați

• procese de fabricație responsabile

• sisteme de management adecvate

• practicile etice.

În 2013, mai mult de 300 de furnizori au finalizat autoauditul care a fost analizat de o a treia parte.

Toți furnizorii Abbott sunt obligați să urmeze Regulile furnizorilor, (Supliers Guidelines) aceste linii directoare cuprinzând reglementări privind principiile, orientările și așteptările în domenii precum etica, integritate de afaceri, concurență, drepturile omului, viața privată, drepturile și protecția angajaților, protecția animalelor, practici sănătoase de mediului și practicile de siguranță și securitate. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Angajații

Compania și-a declarat angajamentele în domeniul protecției angajaților și stabilirea unui mediu de lucru sigur:

angajament de promovare a diversității și includere,

dezvoltarea profesională extinsă, programe de mentorat și de formare,

eforturile de a încuraja armonia la locul de muncă,

canale formale și informale pentru angajați de a împărtăși opiniile lor cu managerii și

compania,

oferirea de compensații/beneficii adaptate în mod corespunzător pentru fiecare piață,

protecția și promovarea drepturilor omului,

încurajarea campaniilor de wellness,

angajamentul pentru sănătate și siguranță angajaților.

Siguranța și sănătatea angajaților este inclusă în politica globală de mediu, sănătate și siguranță și face referire la:

promovarea unui mediu de lucru sigur,

integrarea practicilor de sănătate și siguranță în sistemul de managemennt în toate etapele afacerii,

stabilirea obiectivelor și a strategiilor pentru companie, precum și întocmirea raportului public în progres. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Drepturile omului

Compania respectă Declarația Universală a Drepturilor Omului iar principiile se reflecă în misiunea și valorile ei de bază. Abbott recunoaște rolul companiilor în promovarea drepturilor omului în sfera lor de influență.

Angajament față de comunitate

Angajamentul Abbott față de comunitate include programe precum ”Educație pentru știință”, proiect prin care compania încurajează tinerii să devină experți în domeniul științei. Compania a investit 56 milioane de dolari pentru sponsorizări prin Abbott Fund, 30.000 de copii și părinți din șapte țări s-au alăturat programului Știința familiei. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Promovarea eticii și a integrității

Etică și conformitate

Compania se angajează să facă afaceri într-un mod responsabil, menținând cele mai înalte standarde de conduită etică. Pentru a veni în întâmpinarea angajaților și pentru a întelege valorile companiei, aceasta a implementat Codul de conduită, politici și proceduri, respectând cele mai drastice prevederi legale. Programul de etică și conformitate lucrează în beneficiul companiei și al părților interesate prin protejarea reputației companiei și consolidarea încrederii.

În domeniul eticii în afaceri, compania s-a angajat să respecte cele mai înalte standarde etice aplicabile la nivel local, național și internațional. Codul de Conduită al Abbott urmărește creearea unei diferențe pozitive în starea de sănătate a populației din întreaga lume. (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Programul de conformitate

Programul reflectă angajamentul companiei de a opera cu onestitate, corectitudine și integritate. Etica în afaceri și programul de conformitate respectă reglementările în vigoare. Programul este dispus în jurul a șapte elemente și este prezentat în Ghidul programului de conformitate pentru produse farmaceutice (“Compliance Program Guidance for Pharmaceutical Manufacturers),” publicat în aprilie 2003 de către Biroul inspectorului general al Departamentului de Sănătate al SUA. (HHS-OIG Guidance). Aceste elemente sunt:

• conducerea

• standarde scrise

• linii eficiente de comunicare

• training

• responsabilitatea

• evaluarea

• remedierea.

Acestea reprezintă elementele cheie ale programului eficient de conformitate, care este organizat în jurul lor.

Transparența privind politicile companiei

Compania oferă informații privind politicile și standardele care-i ghidează activitatea, deciziile, conduita etică și angajamentul pentru mediu. Aceste documente sunt diponibile on-line pe site-ul companiei. (Codul de Conduită, Ghidul furnizorilor, Politica de mediu, energetică, managementul apei, standardele tehnice etc.) (Abbott Global Citizenship Report, 2013)

Ghidul de raportare

Abbott și-a întocnit raportul de responsabilitate socială corporativa conform Standardului GRI 3, care este un standard global de rapotare nefinanciară. GRI 3 nu oferă posibilitatea rapotării specifice pe sectoare, astfel compania a raportat aspectele care au cea mai mare relevanță pentru afacere. GRI Index G3 oferă o privire de ansamblu asupra raportării conform liniilor directoare de raportare.

5.6.2. Concluziile analizei raportului de responsabilitate socială corporativă a companiei Abbott

Raportul a fost întocmit în conformitate cu Standardul GRI 3.

În întocmirea raportului, compania și-a identificat părțile interesate, a analizat interesele cheie ale acestora și apoi a acționat în conformitate cu aceste interese.

În topul angajamentelor companie stau pacienții, clienții și consumatorii, iar compania se obligă să dezvolte produse sigure pentru îmbunătățirea vieții acestora.

Prioritățile companiei în domeniul RSC sunt livrarea de produse de excelență, îmbunătățirea accesului la sănătate și protecția mediului.

În relația cu angajații, compania și-a declarat angajamentul în domeniul protecției angajaților și stabilirea unui mediu de lucru sigur. Compania recunoaște Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar principiile și valorile se reflectă în valorile de bază ale companiei.

În domeniul eticii și a conformității, compania se angajează să respecte cele mai înalte standarde de conduită etică; pentru aceasta a implementat Codul de Conduită, politici și proceduri, respectând prevederile legale.

Programul de conformitate reflectă angajamentul companiei de a opera cu onestitate, corectitudine și integritate, acesta fiind dispus în jurul a șapte elemente și este prezentat în Ghidul programului de conformitate pentru produse farmaceutice.

5.7. Concluziile studiului de caz

5.7.1 Analiza rapoartelor de responsabilitate socială corporativă a companiilor din România

Domeniile de activitate ale celor două companii au fost considerate relevante pentru România și pentru faptul că din totalul rapoartelor depuse pe site-ul GRI, sectorul energie are un total de 1.613 rapoarte, (14%) iar sectorul sănătate are un total de 511 rapoarte (4,4%). (GRI, 2014)

Dacă analizăm comparativ cele două rapoarte ale companiilor din România putem concluziona:

Ambele companii studiate au îndeplinit criteriile de selecție;

Ambele companii și-au raportat activitatea conform Standardelor GRI, Petrom conform Standardului GRI 3.1 iar GSK conform Standardului GRI 4.

Activitatea de RSC ale celor două companii este puternic influențată de nevoile existente în societatea în care-și desfășoară activitatea.

Ambele companii și-au integrat activitatea de responsabilitate socială în viziunea lor.

Companiile au departamente specializate în acest domeniu, compartimente care răspund nevoilor societății coroborându-le cu activitatea firmei.

Raportarea activității de RSC conform standardelor internaționale a devenit o țintă pentru companii, iar atingerea acestei ținte le determină să devină mai responsabile și mai conștiente de rolul lor în societate.

Domeniile de interes ale Petrom sunt în concordanță cu activitatea economică și cu nevoile comunității unde-și desfășoară activitatea.

Prin managementul mediului, compania își propune limitarea impactului uman asupra mediului. Datorită naturii activității sale, compania are o responsabilitate aparte pentru gestionarea impactului asupra mediului.

Compania și a propus și a realizat creșterea eficienței energetice, reducerea indicelui intensității de carbon, utilizarea gazelor naturale care este cel mai ecologic combustibil fosil, protejarea resurselor de apă.

Prin conceptul „educație pentru dezvoltare” compania dorește să creeze valoare să-și asigure viitorul pe termen lung, ajutând oamenii să își cultive și să dezvolte competențele necesare pentru succesul profesional. Scopul declarat și atins este de a sprijini angajații (19.619 angajați) și membrii comunităților în care își desfășuroară activitatea.

Compania GSK, prin raportul de sustenabilitate și-a luat angajamente în:

domeniul sănătății prin continuarea livrării de soluții inovatoare în domeniul farmaceutic și în rândul medicamentelor fără prescpripție, odată cu creșterea accesului la produse inovatoare,

față de mediu, prin reducerea consumului total de energie, reducerea consumului de combustibil etc,

față de angajați prin extinderea programelor de wellness pentru angajați, menținerea unui nivel înalt de satisfacție (peste 90%) în cadrul programului Shared Service al departamentului de resurse umane, analizarea posibilităților de a crește diversitatea forței de muncă prin includerea persoanelor cu dizabilități, extinderea programului de Trainership pentru absolvenți și monitorizarea eficienței acestuia, evidențierea temelor de responsabilitate corporativă în procesele de recrutare ale GSK Employer Brand.

Din analiza noastră asupra rapoartelor de RSC ale celor două companii constatăm că, deși raportează după două generații de standarde diferite ( Petrom conform G3.1 iar GSK conform G4) informațiile la care se face referire sunt aceleași:

Angajați:

număr total de angajați,

diversitatea angajaților,

fluctuația lor în anul pentru care s-a întocmit raportul,

situația angajaților pe grupe de vârstă.

Mediu: ambele companii raportează performanțele individuale de mediu care cuprind:

consumul de energie,

consumul de apă,

emisiile directe de gaze,

emisiile indirecte de gaze.

În funcție de specificul activității (cazul Petrom) raportul cuprinde și informații de mediu cu referire la compuși chimici specifici: CO2 (diozid de carbon), CH4 (metan), SO2 (dioxid de sulf), NOx (oxizi de azot), NM-VOC (compuși volatili nemetanici).

În cazul GSK consumul de apă, energie, sau emisii de gaze, au scăzut în 2013, față de 2012, conform angajamentului companiei.

Deșeuri:

Ambele rapoarte fac referire la deșeurile periculoase și nepericuloase. În cazul deșeurilor periculoase s-a constatat o scădere a acestora potrivit rapoartelor de RSC ale celor două companii.

Datorită specificului companiei Petrom, în raportul său de sustenabilitate este un capitol distinct privind siguranța. Siguranța privește atât angajații proprii cât și contractorii. Capitolul face referire la: accidente care pot fi mortale, zile pierdute de lucru, rata totală a accidentelor, rata accidentelor mortale etc.

Analizând comparativ cele două rapoarte de sustenabilitate constatăm că ambele raportează conform standardelor declarate, indicatorii la care se face referire sunt aceeași, cu deosebirea constatată la Petrom, deosebire care există datorită specificului activității, pe care o vom mai întâlni și la compania Exxon.

5.7.2. Analiza rapoartelor de responsabilitate socială corporativă a companiilor din domeniul energetic

Dat fiind faptul că unele din cele mai multe rapoarte de RSC depuse conform bazei de date GRI sunt ale companiilor din domeniul energetic, ne-am oprit în analiza noastră asupra companiilor Exxon și Petrom, ambele lideri în domeniul lor, Petrom în România, iar Exxon pe plan mondial.

Constatăm că ambele companii au întocmit raportul de sustenabilitate pentru anul 2013 conform standardului GRI 3.1. Ambele companii fac referire la următorii indicatori:

siguranța ocupațională,

performanța de mediu,

resursa umană,

drepturile omului și gestionarea impactului în comunitate,

managementul riscurilor privind schimbările de mediu.

guvernanța corporativă.

Aspectele sunt identificate folosind ca surse standardele de raportare internaționale;

Din analiza comparativă a rapoartelor celor două companii cu activitate în domeniul energiei, Petrom și Exxon Mobile, putem constata că cele două companii își manifestă interesul în aceleași domenii, ambele manifestând un interes sporit pentru protecția mediului și în domeniul sănătății. Compania Exxon și Petrom, datorită specificului activității lor (forarea la adâncimi mari) au o parte specifică a raportului de sustenabilitate care face referire la siguranța angajaților. Siguranța angajaților și a contractorilor este de o importanță capitală, iar companiile sunt conștiente că își desfășoară activitatea într-un sector care presupune un nivel ridicat de risc în ceea ce privește sănătatea, siguranța și securitatea, tocmai de aceea ele investesc în acest domeniu.

Ambele companii acționează pentru reducerea accidentelor mortale, promovând cele mai bune practici de sănătate și siguranță, instruire și dezvoltare precum și instrumente specifice de management și raportare. Exxon este lider în siguranța angajaților, după cum am arătat în raportul de sustenabilitate, compania investește în pregătirea angajaților, în pregătirea lor tehnică, cca 7o% din totalul sumelor destinate programului de siguranță, pregătirii tehnice.

Constatăm că preocupările celor două companii în domeniul sustenabilității sunt asemănătoare, Petrom respectă standardele și raportează conform acestora, demonstrând că și în România se poate performanță în acest domeniu.

5.7.3. Analiza rapoartelor de responsabilitate socială corporativă a companiilor din domeniul farmaceutic

Cele două companii pe care le-am analizat sunt Abbott din SUA și GSK, companie care și desfășoară activitatea și în România. Cele două companii au îndeplinit criteriile de selecție stabilite la începutul prezentului capitol.

Rapoartele de sustenabilitate ale celor două companii sunt întocmite conform standardului GRI 3 în cazul Abbott și GRI 4, în cazul GSK.

Datorită specificului activității celor două companii preocuparea principală din domeniul RSC este sănătatea. Ambele au programe destinate comunităților în care activează, care să ducă la îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

Accesul la sănătate este unul din factorii cheie care motivează acțiunile companiei. Acțiunile ambelor companii sunt adaptate nevoilor din mediile în care-și desfășoară activitatea.

5.7.4. Analiza implementării codurilor de etică și/sau conduită și programele de conformitate ale companiilor și efectele lor

Companiile sunt provocate să se alăture guvernelor, agențiilor U.N. și societății civile pentru a dezvolta o economie globală cât mai transparentă.

U.N.G.C. propune companiilor măsuri practice de combatere a corupției:

În plan intern: să introducă politici și programe anti-corupție în cadrul organizațiilor lor și a operațiunilor de afaceri;

În plan extern: să întocmească raportul anual privind progresele realizate privind lupta împotriva corupției și să-și împărtășească experiența și totodată cele mai bune practice prin prezentarea de exemple și studii de caz;

Acțiuni colective: prin unirea forțelor cu celelalte companii și cu părțile interesate în lupta comună împotriva corupției. (The Ten Principles – United Nations Global Compact)

Toate aceste principii sunt implementate în cultura organizațională a unei companii prin codurile de etică sau de conduită, unde sunt cuprinse sub forma unui ansamblu de norme și valori care definesc poziția unei companii față de aceste principii.

După cum am văzut în cazul celor două companii din România analizate la începutul acestui capitol ambele au implementate coduri de etică și/sau conduită. În cazul companiei Petrom, ea are implementate ambele coduri, iar compania GSK are cod de conduită.

În ce privește companiile străine studiate, am constatat că ambele au implementate coduri de conduită, care sunt respectate în toate țările unde acestea operează.

Etica în afaceri și conformitatea sunt instrumente importante ale implementării încrederii și integrității în cultura organizațională a companiei Petrom. Codul de etică respectă prevederile U.N. Global Compact și este implementat în organizație. Codul Petrom de etică în afaceri, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2012, a fost actualizat pentru a se conforma cu standardele stabilite de legislația internațională de luptă împotriva corupției, în principal Convenția OCDE și UK Bribery Act. (Raport de dezvoltare durabilă, Petrom, 2012)

Pe lângă domeniile acoperite anterior (conflictul de interese, cadourile, mita și corupția), Codul de etică în afaceri implementat din 2012, include de asemenea principii referitoare la aspecte de concurență, sancțiuni comerciale și embargouri, definind de asemenea regulile ce trebuie utilizate atunci când compania apelează la intermediari și persoane care fac lobby.

Programul de conformitate al companiei este implementat de Departamentul Afaceri Corporative și Conformitate care oferă îndrumare tuturor angajaților și totodată stabilește modalități eficiente pentru depistarea și raportarea cazurilor de încălcare a prevederilor codului atât de către angajați cât și de terțe părți. Pentru a îmbunătăți eficiența managementului conformității, Departamentul Afaceri Corporative și Conformitate a extins registrul electronic de cadouri disponibil pe Intranet, astfel încât să includă și cadouri și gratuități oferite. (Raport de dezvoltare durabilă, 2012)

Eforturile companiei GSK se îndreaptă către crearea unei puternice culturi etice. Pentru a  atinge acest obiectiv ea implementează unele politici clare care pun pacientul pe primul loc în toate acțiunile și deciziile. (Codul de Conduită GSK) De asemenea, angajații companiei sunt informați periodic pentru a lua decizii corecte din punct de vedere etic.

Codul de conduită stabilește standardele fundamentale pentru toți angajații. Acesta este sprijinit de Ghidul Angajatului despre Comportamentul în Afaceri, care ajuta angajații să ia decizii etice și în concordanță cu valorile cheie ale GSK:

Respect pentru oameni;

Orientare către pacient;

Transparența;

Integritate absolută în comportament.

Compania are un sistem foarte strict care are ca scop detectarea oricărei încălcări a codului de conduită. Compania investighează suspiciunile de încălcarea Codului și ia măsurile disciplinare necesare.

In lipsa acestor standarde ridicate, compania ar putea fi afectată:

Pacienții, medicii și furnizorii își pot pierde încrederea în GSK și în produsele sale;

Posibilele amenzi și litigii ar putea duce la consecințe legale grave pentru companie;

Reputația GSK ar avea de suferit.

Constatăm că ambele companii studiate au coduri de etică/conduită care oferă atât angajaților cât și terților răspunsuri la eventuale întrebări etice sau situații de risc. Aceste coduri sunt implementate de departamente specializate în etică și conformitate. Pentru a preveni situațiile de neconformitate cu care se pot confrunta, companiile au investit în Programe de conformitate, al căror rol este monitorizarea și detectarea comportamentelor neconforme cu principiile care guvernează comportamentul etic al organizației.

Standardele de conduită în afaceri ale ExxonMobil ghidează activitatea de zi cu zi a fiecărui angajat, de la conducere până la muncitorul care lucrează în prima linie de operațiuni și asigură că funcționează la cel mai înalt nivel de etică și integritate.

Acțiunea conform celor mai înalte standarde etice și conduită în afaceri a devenit un punct forte și este esențial pentru menținerea licenței globale de a opera. Prezența companiei în aproape fiecare țară a lumii necesită o pregătire specială a angajaților, ofițeri de etică, directori care acționează în numele companiei conform legilor americane în domeniul anti-corupție, anti-trust, anti-boicot, sancțiunilor comerciale și de control al exporturilor, precum și în spiritual legii aplicabile în țările unde-și desfășoară activitatea.

Toți directorii, ofițerii și angajații trebuie să respecte cele mai înalte standarde etice de integritate în afaceri.

Standardele de conduită în afaceri definesc conduita etică globală a corporației și a majorității subsidiarelor.

Aceste standarde, adoptate și administrate de către consiliul directorilor, acoperă domenii precum: legislația muncii, mediul înconjurător, legislația anti-corupție etc.

Deși ExxonMobil nu este semnatară oficială a U.N. Global Compact, valorile sale reprezintă elemente cheie ale standarde companiei. Nimeni nu are autoritatea de a face excepții sau acorda derogări de la standardele. În fiecare an, angajații finalizează un proces de certificare de confirmare în cadrul căruia sunt familiarizați cu Standardele. Compania ia măsuri disciplinare împotriva oricărui angajat care încalcă standardele.

Etica și integritarea sunt valori esențiale pentru Abbott. Compania deține un set de politici și proceduri, un Cod de Conduită în Afaceri (tradus în 35 de limbi) pentru a veni în întâmpinarea nevoilor angajaților și a părților interesate, pentru a proteja reputația și a consolida încrederea. Codul de Conduită în Afaceri Abbott este moștenirea de 125 de ani a companiei și urmărește dorința companiei de a crea un impact pozitiv în starea de sănătate a populației. Compania a creat un mediu unde angajații pot să adreseze întrebări sau să-și exprime preocupările vis-a-vis de activități suspecte sau încălcări ale Codului de Conduită. Angajații au la dispoziție posibilitatea de a contacta direct OEC (Biroul de Etică și Conformitate) sau CECO (Ofițerul de Etică și Conformitate). Trainingul privind etica și conformitatea sunt o parte a culturii Abbott, ele îmbogățesc cunoștințele angajaților despre principiile și valorile companiei și despre prevederile legale.

Constatăm că toate cele patru companii studiate de noi, au implementate programe de etică și conformitate. Codurile de etică și/sau conduită respectă principiile UN Global Compact. Cu toate că Exxon nu este semnatară a pactului, codul companiei respectă aceleași principii. Pornind de la cazul Exxon putem concluziona că, cu toate că o companie nu este semnatară a unor principii ea poate să și le implementeze în cultura ei organizațională, poate, fiind chiar obligată de mediul în care își desfășoară activitatea. După cum am arătat în studiul de caz, toate companiile prevăd în rapoartele lor de sustenabilitate obligativitatea acceptării principiilor codurilor de etică și/sau conformitate de către toate părțile interesate.

Deținerea și aplicarea unui cod de etică și a programelor de conformitate a devenit imperativă pentru companii indiferent de sectorul de activitate. Acest cod este util în primul rând angajaților care se pot întoarce la el de câte ori sunt puși în față unei situații pe care nu știu cum să o gestioneze. Prin implementarea codurilor de etică, companiile își informează atât angajații cât și terțele părți asupra valorilor companiei și asupra comportamentului pe care aceștia trebuie să-l aibă vis-a-vis de organizație.

Rolul departamentului de conformitate devine tot mai pregnant în fiecare companie. Angajații au nevoie de siguranță, iar existența unor linii de comunicare deschise nevoilor lor le oferă sentimentul că fac parte din organizație și că se pot adresa liber, în cazul în care suspectează o abatere de la principiile codului de etică al companiei.

Pentru clienți și consumatori, faptul că o companie are implementat un program de etică și conformitate, creează o imagine pozitivă a acesteia și îi sporește încrederea în produsele furnizate, ceea ce duce la fidelizarea consumatorilor, și implicit la creșterea vânzărilor și deci a profitabilității companiei.

Cu toate că nu avem (încă) un indicator financiar pentru practicile etice de management, considerăm că rezultatele financiare ale companiilor cresc prin implementarea acestor programe. Pornind de la principiul că ”este mai ieftin să previi decât să tratezi”, aplicarea eficientă a unui program de etică și conformitate, reduce riscul angajării companiei în practici ilicite, angajații sunt informați și pregătiți pentru a răspunde provocărilor din mediul intern și extern, iar comunitățile în care compania își desfășoară activitatea sunt deschise colaborării cu aceasta.

Costurile de neconformitate sunt greu de estimat, ele reprezentând prejudiciul cauzat de o companie prin implicare în activități care nu respectă reglementările în vigoare. Pe lângă costurile directe reprezentate de amenzi, plata unor daune, costul de imagine este mult mai greu de estimat, iar în contextul actual poate duce chiar la întreruperea activității companiei.

Considerăm că etica în forma ei actuală este un factor de sporire a profitabilității companiei, prin creșterea productivității datorită satisfacției angajaților, creșterea vânzărilor și loialitatea clienților rezultat obținut prin imaginea pozitivă pe care compania și-a construit-o în comunitatea unde-și desfășoara activitatea.