Comunicarea Financiara Intr O Companie Listata la Bursa

CUPRINS

1.Comunicarea financiara într-o companie listata la bursa

1.1. Definiția, rolul și locul comunicării financiare în comunicarea globală a companiei

1.2. Organizarea internă a comunicării financiare

1.3. Suporturi de comunicare financiară

1.4. Raportul anual

1.5. Efectele comunicării financiare

2.Bursa de valori Bucuresti

3.Studiu al comunicării financiare în cadrul companiei aEROSTaR Bacău

4.Concluzii și comentarii personale

anexe

Bibliografie

Capitolul 1.

Comunicarea financiară într-o companie listată la bursă

Societatea pe acțiuni este forma cea mai complexă si, totodată, cea mai evoluată a societății comerciale.

În această formă de societate contează mai mult aporturile asociaților decât calitățile personale ale acestora. În general, asociații contribuie cu aporturile lor la formarea capitalului social, fără să desfăsoare o activitate în societate. aceste aporturi prezintă interes si pentru terți, deoarece răspunderea asociaților pentru obligațiile sociale se limitează la aceste aporturi.

Datorită importanței aporturilor la formarea capitalului social si a estompării calităților personale ale asociaților, societatea pe acțiuni mai este cunoscuta si sub denumirea de societate anonimă.

această formă de societate este destinată realizării marilor afaceri, care necesită capitaluri însemnate. Societatea este astfel concepută ca să dreneze contribuțiile bănesti modeste pentru formarea unor capitaluri mari, necesare realizării unor investiții de anvergură. În acest scop, societatea este autorizată să facă apel la subscripția publică.

Societatea pe acțiuni este organizată și funcționează pe principii democratice. Ea are anumite organe cu competențe bine delimitate, bazate pe principiul separației puterilor: organe de deliberare și decizie; organe de administrare și reprezentare; organe de supraveghere și control.

Datorită rolului important pe care societatea pe acțiuni îl are în viața economică, Legea nr. 31/1990 republicată asigură o reglementare cuprinzătoare acestei forme de societate.

Societatea pe acțiuni este societatea ale cărei obligații sunt garantate cu patrimoniul social; acționarii sunt obligați numai până la concurența capitalului social subscris.

acțiunile sunt fracțiuni ale capitalului social si, totodată, titluri reprezentative ale contribuțiilor asociațiilor la formarea capitalului social.

Societatea pe acțiuni este acea societate constituită prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la formarea capitalului social prin anumite cote de participare reprezentate prin titluri, numite acțiuni, pentru desfăsurarea unei activități comerciale, în scopul împărțirii beneficiilor, și care răspund pentru obligațiile sociale numai în limita aporturilor lor.

Prin Legea nr. 441 din data de din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale s-au adus substanțiale modificări modalității de administrare a societății comerciale pe acțiuni.

Noua concepție privind administrarea și conducerea societății comerciale pe acțiuni a avut în vedere materializarea principiilor guvernării corporative asigurându-se și armonizarea cu reglementările Uniunii Europene.

Potrivit inovațiilor introduse, administrarea societății comerciale pe acțiuni se realizează fie prin consiliul de administrație si directori – sistemul unitar – fie prin directorat și consiliu de supraveghere – sistemul dualist.

Guvernanța corporativă presupune nu numai un concept de afaceri dar are și numeroase implicații economice, sociale si politice.

Guvernarea corporativă are ca și semnificație modalitățile prin care societățile comerciale sunt conduse și controlate. Ca atare Codul Cadbury conține principii si reguli de bază referitoare la structura, independența și responsabilitățile consiliului de administrație, controlul financiar intern și politica de remunerare a administratorilor, care tind la eficientizarea activității societății și la înlăturarea oricărei discriminări între acționari.

Proiectul prin care s-au implementat în legislația noastră principiile guvernării corporative a avut ca și direcții armonizarea impusă de către acquisul comunitar în materia societăților comerciale dar și adaptarea legislației interne la standardele O.E.C.D. în materia guvernării corporative.

Pentru a se realiza aceste deziderate s-a urmărit transpunerea mai multor Directive:

Directiva Consiliului nr. 68/151/EEC din data de 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre;

Directiva Consiliului nr. 77/91/EEC din data de 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre;

Directiva Consiliului nr. 78/855/EEC din data de 9 octombrie 1978 privind fuziunile societăților pe acțiuni;

Directiva Consiliului nr. 82/891/EEC din data de 17 decembrie 1982 privind divizarea societăților pe acțiuni;

Directiva Consiliului nr. 89/666/EEC din data de 21 decembrie 1989 privind publicitatea sucursalelor înființate într-un stat membru de anumite tipuri de societăți care intră sub incidența dreptului unui alt stat;

Directiva Consiliului nr. 89/667/EEC din data de 21 decembrie 1982 în materia societăților comerciale cu asociat unic;

Principiile O.E.C.D. privind Guvernanța Corporativă adoptate de Organizația pentru Cooperare si Dezvoltare Economică în anul 1999, amendate în anul 2004 pentru a fi actualizate în funcție de realitățile sociale din statele membre ale O.E.C.D.

Potrivit principiilor O.E.C.D., implementarea unui regim eficace de guvernare corporatistă trebuie să conducă la transparența și eficiența piețelor, să fie compatibilă cu statul de drept si să definească în mod clar repartiția responsabilităților între instanțele competente în materie de supreveghere, de reglementare și de aplicare a dispozițiilor legale.

De asemenea, un regim de guvernare corporatistă trebuie să protejeze și să faciliteze exercițiul drepturilor acționarilor si să asigure un tratament echitabil al tuturor acționarilor, inclusiv al acționarilor minoritari si straini.

Toți acționarii trebuie să aibă posibilitatea de a obține reparația efectivă a oricărei violări a drepturilor lor. Trebuie să încurajeze o cooperare activă între societățile si diferitele părți participante, pentru a crea bogăție și locuri de muncă si a asigura perenitatea societăților sănătoase din punct de vedere financiar.

Definiția, rolul și locul comunicării financiare în comunicarea globală a companiei

Dincolo de clienți, resurse umane și materii prime, orice companie are nevoie de bani. Pentru a-și procura resursele, compania acționează pe mai multe piețe: pe piața comercială caută clienți pentru produsele și serviciile sale, pe piața muncii își procură resursele umane, iar pe piața capitalului își caută resursele financiare.

Pe piața capitalului (sau piața financiară), companiile cotate la bursă nu mai vând produse și servicii, ci propria lor valoare, se vând pe ele însele. “Produsele” pe care le promovează compania pe această piață sunt titluri sau hârtii de valoare, numite generic acțiuni. Cumpărătorii lor devin acționari ai companiei.

Pe această piață foarte specială, compania pe acțiuni trebuie să-i convingă pe investitori să cumpere și pe acționarii deja existenți să-și păstreze acțiunile și titlurile pe care ea le-a emis. argumentul său este potențialul de profit, oferit ca dividend și comunicat prin informațiile transmise către piața financiară. Pentru a vinde acest produs cu totul special, compania are nevoie de un marketing și o publicitate, la fel de speciale, mai rafinate și mai exclusive, într-un mediu riguros reglementat.

Comunicarea financiară reprezintă totalitatea acțiunilor întreprinse de companie în scopul informării acționarilor, a investitorilor, a autorităților de reglementare, supraveghere și control al pieței bursiere, a analiștilor financiari, a presei specializate și a publicului larg asupra plasamentelor deținute sau oportune. În sens restrâns, privește relația companiei cu acționariatul său, dar se adresează și restului comunității economice și financiare.

Obiectivul său este acela de a promova imaginea companiilor cotate, prin rezultate financiare, performanțe și speranțe. Principalii clienți” sunt acționarii și investitorii, pe care-i atrage în cumpărarea și păstrarea titlurilor emise de companie.

În primul rând, comunicarea financiară are rolul de a crește notorietatea și credibilitatea companiei, în scopul atragerii investitorilor.

În al doilea rând, comunicarea financiară răspunde obligațiilor legale specifice. Orice companie cotată la bursă se supune prevederilor legale privind comunicarea financiară cu acționariatul, autoritatea fiscală și autoritatea de control și reglementare a pieței de capital.

În plus, comunicarea financiară e un teren de confruntare concurențială, unde compania convinge pe investitori să cumpere mai curând acțiunile sale decât pe ale concurenței.

Pentru a-și asigura stabilitatea și creșterea, fiecare companie transmite și primește mesaje pe câteva direcții de comunicare relativ distincte: comercială (de marketing), instituțională, internă și financiară.

Comunicarea comercială țintește consumatorul de pe piața produselor și serviciilor. Scopul ei este promovarea și vânzarea produselor. Misiunea ei este crearea încrederii în mărci și produse.

Comunicarea internă țintește salariații companiei, indiferent dacă sunt sau nu acționari. Scopul ei este stimularea motivației și atașamentului angajaților față de companie.

Comunicarea instituțională țintește întreaga opinie publică, mass-media, autoritățile, băncile, liderii de opinie și alți agenți prezenți pe piață. Misiunea sa este promovarea imaginii identitare a companiei, a logoului și a intereselor instituționale. Relațiile publice sunt responsabile de acest tip de comunicare.

Comunicarea financiară este, parțial, o componentă a Relațiilor Publice, când țintește acționariatul și investitorii. Misiunea sa este consolidarea valorii în bursă și credibilitatea în fața acționarilor.

Comunicarea financiară promovează imaginea globală a companiei pe piețele financiare.

Comunicarea financiară răspunde unor obligații legale care garanteaz ă drepturile acționarilor, transparența informațiilor și tratamentul nediscriminatoriu, indiferent de numărul acțiunilor deținute. Informațiile furnizate trebuie să permită evaluarea obiectivă și promptă a valorii plasamentelor.

Obligațiile legale privind comunicarea financiară sunt prevăzute în legislația cu privire la valorile mobiliare și bursele de valori, completate de regulamentele emise de Comisia Națională de Valori Mobiliare (CNVM), de Bursa de Valori București (BVB) și de RaSDaQ.

În România, orice societate emitentă de valori imobiliare are obligația să redacteze:

– un raport anual privind activitatea companiei, în termen de 90 de zile de la încheierea exercițiului financiar, distribuit tuturor acționarilor, înainte de adunările Generale ordinare. Convocarea se face cu minimum 15 zile în avans, anunțat prin ziar local și în Monitorul Oficial;

– un raport semestrial privind activitatea companiei, în termen de 45 de zile de la încheierea primului semestru. Un anunț publicat în presă precizează modul de distribuire a raportului;

– un raport curent, publicat în presă ori de câte ori intervine un eveniment important în mediul de afaceri.

Toate aceste rapoarte sunt transmise în mod obligatoriu la CNVM și la departamentul de informare a pieței de valori mobiliare pe care se tranzacționează acțiunile companiei. Rapoartele se transmit în mod obligatoriu și pe suport electronic.

1.2. Organizarea internă a comunicării financiare

Comunicarea financiară este orientată către mediul extern companiei, dar organizarea sa este o problemă internă.

Primele întrebări care caută răspunsuri în interiorul companiei sunt de genul:

• Ce să spună? (Conținutul mesajelor).

• Cine să spună? (Purtătorii de cuvânt).

• Cum să spună? (Discurs, suport și canal de comunicare orală sau scrisă).

• Cui să spună? (Țintele. Structura acționariatului).

• Când să spună? (Respectarea normelor legale privind periodicitatea și termenele).

• Unde să spună? (Media).

Răspunsurile la aceste întrebări conturează treptat strategia de comunicare financiară adecvată companiei. Între regulile demne de respectat în organizarea comunicării financiare, menționăm câteva:

– centralizarea și specializarea personalului responsabil și a tehnologiei;

– limitarea numărului de purtători de cuvânt specializați în comunicarea financiară;

instituirea unui control ferm asupra informației financiare difuzate în exterior și difuzarea unui discurs unitar, coerent și consecvent.

Purtătorii de cuvânt

Cel mai adesea, președintele Consiliului de administrație sau Directorul General reprezintă compania la nivel înalt. Ei acordă cele mai importante interviuri și primesc interlocutorii cei mai de seamă, investitori, mari acționari, ziariști economici sau analiști financiari.

Directorul financiar al companiei urmează ca rang de reprezentare în comunicarea financiară. El este interlocutorul predilect al analiștilor financiari.

Top-managerii companiei sunt disponibili pentru publicul financiar și participă la întâlnirile importante.

Dincolo de comunicarea realizată prin top-management, se recomandă desemnarea unor purtători de cuvânt oficiali, cu sarcini exprese în sfera comunicării financiare. E bine ca aceștia să nu fie schimbați prea des. Ei sunt interlocutorii oricăror categorii de public financiar, redactează discursuri, rapoarte și orice alte mesaje din sfera comunicării financiare, într-o manieră unitară.

Echipa de comunicare financiară

După desemnarea purtătorilor de cuvânt oficiali, este necesară organizarea echipei de specialiști și distribuirea rolurilor acestora. Comunicarea financiară se integrează cu oarecare dificultate în comunicarea generală a companiei, date fiind rigoarea și caracterul tehnic accentuat, necesare prezentării și explicării situației financiare a companiei.

În modelul occidental, echipa de comunicare financiară este subordonată directorului de comunicare al companiei, care acoperă toate relațiile de comunicare. Pe lângă acest director, de regulă, se întâlnesc (în regim full-time) responsabili de relațiile cu presa și de relațiile cu investitorii.

Responsabil de relațiile cu presa financiară poate fi o altă persoană decât responsabilul de relațiile cu presa generală, dacă acest lucru se justifică. În orice caz, specialistul în comunicarea financiară administrează relația cu ziariștii specializați din presa economică, financiară, bursieră. El organizează întâlniri, concepe și difuzează mesaje, analizează efectele lor și asistă la întâlnirile managerilor cu presa.

Responsabil de relația cu analiștii și investitorii poate fi, de la caz la caz, persoana descrisă mai sus sau alta, cu sarcini specifice. aceasta este autorizată pe relația cu autoritățile de reglementare, supraveghere și control ale pieței bursiere (CNVM sau BVB). Deasemenea, asigură supravegherea tranzacțiilor și a cursului titlurilor companiei, colectează informațiile difuzate de agenții de bursă și monitorizează evoluția imaginii companiei în opinia analiștilor financiari.

Responsabil de relația cu acționarii individuali este persoana care răspunde cererilor individuale de informație financiară. Sarcinile specifice pot fi cumulate cu cele descrise deja sau pot fi încredințate uneia sau mai multor persoane distincte.

În echipa de comunicare financiară, mai sunt desemnați expres și responsabili cu pregătirea adunărilor generale, redactarea raportului anual, semestrial și curent, dar și cu publicitatea financiară.

Publicul-țintă

Pentru ca mesajele să ajungă la țintă, compania trebuie să identifice publicul căruia i se adresează. În România, majoritatea întreprinderilor pot identifica ușor structura acționariatului, cota de capital deținută și repartizarea lor pe localități, prin consultarea registrelor de acționari. Categoriile de public cărora se adresează compania pot fi ținte primare și ținte secundare. Țintele primare se referă la:

• Investitorii individuali. În România, cetățenii au devenit acționari prin Programul de Privatizare în Masă. Majoritatea sunt puțin informați asupra mecanismelor bursiere. au nevoie de informații deja prelucrate și ușor accesibile, cum ar fi scrisorile către acționari și sintezele rapoartelor anuale.

• Investitorii instituționali, români și străini. Sunt participanții majoritari pe piața bursieră, cu viteză de reacție la mișcările pieței. au nevoie de informații în timp real, care pot fi adresate direct, telefonic, prin fax, Internet sau prin comunicate de presă în publicații financiare.

• Analiștii financiari și ziariștii. Sunt cei care apreciază performanțele companiilor cotate pe baza unor criterii precum: indicatorii contabili principali (cifra de afaceri, rezultatele activității de bază, dividendele, impozitele), indicatorii de marjă (operațională, curentă, de exploatare sau netă), indicatori de rentabilitate (a capitalurilor proprii consolidate, a capitalurilor investite, rata profitului etc.).

• Societățile de Valori Mobiliare, în calitatea lor de intermediari pe piața valorilor mobiliare.

• Băncile.

• Salariații proprii.

• autoritățile de reglementare și control al pieței (CNVM, în România).

Țintele secundare ale comunicării financiare sunt: clienții, furnizorii, concurenții, opinia publică, elevii și studenții, viitorii salariați ai companiei.

1.3. Suporturi de comunicare financiară

Comunicarea financiară a companiei răspunde obligațiilor legale privind informarea și dialogul cu acționariatul. Cele mai importante suporturi comunicaționale de care dispune sunt:

– adunările generale ordinare, extraordinare și speciale;

– raportul anual, semestrial și curent;

– relațiile cu presa generală, economică și financiară;

– relațiile cu investitorii și analiștii financiari;

– publicitatea financiară și anunțurile legale;

– relația cu acționarii individuali;

– relația cu acționarii salariați;

– alte evenimente, acțiuni și documente de informare financiară.

Adunările generale

Pentru societățile pe acțiuni, adunarea Generală constituie organul de conducere care oferă întregii colectivități de acționari posibilitatea de a se exprima.

Adunarea Generală Ordinară este întâlnirea anuală cu acționarii și oferă un moment privilegiat de informare și dialog.

Din multitudinea de aspecte legate de întrunirea acesteia, ne vom opri doar asupra celor care privesc comunicarea.

Cu ocazia adunărilor generale, acționarii sunt informați asupra rezultatelor financiare ale activității companiei și ajung să o cunoască

mai bine prin accesul lor la:

– situațiile financiare ale exercițiului financiar precedent;

– premisele și primele tendințe în contul exercițiului curent;

– perspectivele exercițiului curent.

În vederea participării la AGA (conform CNVM), acționarii au dreptul de a lua cunoștință de:

– materialele și documentele ce vor fi discutate în Adunarea Generală;

– informațiile cu caracter general care privesc acționariatul;

– informațiile specifice aferente fiecărui punct înscris pe ordinea de zi.

Conținutul minimal al materialelor informative, indiferent de felul Adunării Generale convocate, trebuie să informeze asupra:

– numărului total de acțiuni aflate în circulație și ai căror deținători sunt convocați;

– acționarilor semnificativi (peste 5% din numărul de titluri emise);

– valorii acțiunilor deținute de administratori sau manageri;

– procedurilor de votare și de numărare a voturilor;

– drepturilor de retragere a acționarilor.

Documentele și rapoartele supuse dezbaterii AGA sunt, în limitele obligațiilor legale, următoarele:

– bilanțul contabil;

– contul de profit și pierdere;

– raportul administratorilor (darea de seamă);

– raportul cenzorilor externi (pentru societățile deschise);

– raportul cenzorilor interni.

Toate aceste documente, împreună cu materialele informative sunt ținute la dispoziția acționarilor cu cel puțin 15 zile înainte de întrunirea Adunării Generale.

Convocarea AGA

Pregătirea AGA înseamnă atât convocarea acționarilor, cât și oferta documentelor la care au acces. AGA nu se poate reuni și lua hotărâri în mod valabil decât dacă a fost legal convocată. Ca excepție, formalitățile de convocare pot lipsi dacă acționarii se întâlnesc în plen și iau în unanimitate decizia să țină o Adunare Generală.

În principiu, competența și dreptul de a convoca Adunarea Generală le au:

Consiliul de administrație sau președintele acestuia,

cenzorii,

acționarii cu minimum 10% din capitalul social,

lichidatorii și mandatarii judiciari, numiți prin hotărâre judecătorească.

Publicitatea legată de convocare se face cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată, prin anunț publicat în Monitorul Oficial, partea a IV-a, și într-un ziar de largă răspândire locală sau națională.

Dacă regulamentele în vigoare pe piețele financiare cer mai mult decât minimumul prevăzut în obligațiile legale, aceste regulamente vor fi respectate.

Conținutul convocării cuprinde în mod obligatoriu cel puțin următoarele elemente:

denumirea societății;

data de referință a înregistrării deținătorilor de valori mobiliare în Registrul acționarilor;

data, ora și locul în care se va ține Adunarea Generală;

ordinea de zi (exemplu: aprobarea raportului anual, alegerea administratorilor, alegerea cenzorului extern independent, emisiunea de valori mobiliare, modificări în statutul societății, reorganizarea societății, lichidarea sau dizolvarea anticipată a societății etc.);

modalitatea de distribuire a documentelor referitoare la problemele incluse în ordinea de zi;

modalitatea de obținere a formularului de procură specială pentru reprezentare;

data limită de depunere/expediere a procurilor și modul de difuzare a Raportului anual către acționari.

Lista de prezență la AGA este un document important, întocmit cu respectarea procedurilor legale. Cuprinde numele acționarilor prezenți sau reprezentați cu procură, numărul de acțiuni deținute de fiecare acționar prezent sau reprezentat, cu indicarea procentului de participare la capital și procesul-verbal al cenzorilor pentru acțiunile la purtător.

Valoarea probatorie a listei de prezență privește numărul de acționari și de procuri, nu și faptul că acționarii rămân până la sfârșitul ședinței.

Hotărârile luate de AGA în condiții legale de cvorum și majoritate sunt respectate de toți acționarii prezenți sau absenți. Cele contrare legii sau statutului societății pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial, dar, atenție, numai de către acționarii care n-au fost prezenți sau care au votat împotrivă și au avut grijă să se consemneze acest lucru în procesul-verbal.

Procesul-verbal al AGA este un alt document cu valoare probatorie pentru faptul că hotărârile au fost luate în mod legal și statutar. El este înscris în registrul de deliberări al AGA, semnat de Președinte și de secretar. Mențiunile obligatorii pe care le conține prin efectul Legii 31/1990 (Organizarea societăților comerciale) privesc:

– constatarea îndeplinirii formalităților de convocare;

– data și locul desfășurării adunării Generale;

– prezența acționarilor și numărul de acțiuni;

– rezumatul lucrărilor și al dezbaterilor;

– formularea explicită a hotărârilor adoptate;

– declarațiile acționarilor în ședință, dacă cer în mod expres să fie consemnate în procesul-verbal.

În procedura occidentală, protocolul obișnuit după AGA include un cocktail, un spectacol și unele cadouri pentru acționari. Uzanțele protocolare sunt respectate și atunci când numărul participanților este considerabil. France Telecom, de pildă, are în jur de 2,5 milioane de acționari și în jur de 4 000 de participanți la o adunare Generală.

Publicitatea ulterioară aGa este obligatorie, prin efectul legii, și vizează trei componente:

Comunicarea cu administrația Financiară, unde sunt transmise: bilanțul contabil, contul de profit și pierdere, raportul administratorilor, raportul cenzorilor și procesul-verbal.

Comunicarea cu Registrul Comerțului, unde sunt transmise copii ale bilanțului și ale celorlalte documente deja menționate.

Comunicarea cu piața de valori mobiliare și CNVM, care presupune: anunț în Monitorul Oficial; raport către CNVM și raport către departamentul de informare al pieței de valori mobiliare pe care se tranzacționează acțiunile companiei.

1.4. Raportul anual

În România, societățile comerciale cotate la bursă sunt obligate să redacteze și să publice trei categorii de rapoarte:

raportul curent,

raportul semestrial și

raportul anual.

Numeroase companii cotate la burse străine întocmesc și rapoarte trimestriale. Deși nu au obligații legale în acest sens, o fac pentru a-și crește credibilitatea.

În cele ce urmează, vom prezenta modelul occidental și cel românesc (conform Regulamentului CNVM în vigoare) de redactare a Raportului anual, fără a ne referi expres asupra Raportului semestrial obligatoriu și a Raportului curent.

În Occident, Raportul anual este un document obligatoriu, prin efectul legii, pe care companiile îl transformă într-o broșură atractivă, carte de vizită și publicație utilă atât informării financiare, cât și punerii în valoare a imaginii și creșterii prestigiului companiei.

Este documentul cel mai important și mai luat în serios, înaintea oricăror altor publicații de întreprindere, pentru că prezintă situații financiare certificate, sub semnăturile președintelui și ale cenzorilor.

Raportul țintește un public mai larg decât acționariatul și constituie baza oricăror alte documente furnizate de societate, cum ar fi dosarul de presă, broșura sau placheta de prezentare.

Prima parte a Raportului anual este o prezentare generală a companiei, de 16 până la 32 de pagini, care pune în valoare calitatea managementului, strategia, atuurile și dinamismul companiei. Este tehnoredactată și tipărită în condiții speciale de formă, ilustrație și grafică. Oferă o imagine clară despre întreprindere, despre filosofia, valorile și particularitățile sale. Structura uzuală a primei părți a Raportului anual ar putea cuprinde:

• Coperta, pe care figurează numele și sigla companiei, cu mențiunea exercițiului financiar la care se referă: Raport anual 200x”. De regulă, mai cuprinde una ori mai multe ilustrații sau fotografii în policromie, sugestive pentru imaginea companiei.

• Coperta 2 conține prezentarea întreprinderii, de regulă, un text de 10-15 rânduri, care sintetizează istoricul, poziționarea, produsele, piețele și Bursa la care este cotată compania. Uneori, tot aici se inserează și sumarul.

• Pagina de gardă inserează un tabel cu cifrele-cheie, pe ultimii trei ani: cifra de afaceri, valoarea și ponderea exportului, repartiția Ca pe produse sau activități, investițiile curente, rezultatul net, dividendele vărsate, personalul, bugetul cercetării, beneficiul net pe acțiune etc. Informațiile numerice pot fi dublate de grafice, care sugerează dinamica.

• Pagina 2 este destinată, de regulă, prezentării echipei manageriale, a Consiliului de administrație și a cenzorilor.

• Pagina 3 este destinată mesajului „strategic” al președintelui sau directorului general către acționari și parteneri. De regulă, include și fotografia persoanei care lansează mesajul. Discursul este orientat spre viitor și centrat pe valorile și filosofia companiei.

• Pagina 4 poate fi destinată unei prezentări generale mai amănunțite a companiei, în special atunci când este vorba de primul raport anual. În stilul unui articol de ziar, cu caracter descriptiv, sunt oferite informații despre înființarea companiei, poziționare, istoric și evenimente importante, nume ilustre legate de evoluția companiei, invenții, clienții mari etc. Pentru a o face atractivă, sunt inserate și elemente cu caracter anecdotic.

• Pagina 5 cuprinde fapte și evenimente semnificative ale exerci țiului, în termeni economici, financiari, sociali, bursieri, ca și cesionări de active, produse noi și implantări pe noi piețe.

• Pagina 6 poate fi dedicată prezentării evoluției la Bursă și principalelor elemente caracteristice ale acțiunilor: capitalul social și distribuția acționariatului, în formă grafică; numărul de acțiuni; numărul de acționari individuali; dividendele vărsate în cursul ultimilor trei ani; grafice sugerând dinamica cursului acțiunilor; grafice sugerând dinamica tranzacțiilor la bursă etc.

• Pagina 7 poate fi dedicată personalului companiei. Prezentarea resurselor umane înseamnă cifre și comentarii privind numărul salariaților, structura și evoluția pe ultimii trei ani, evoluția salarizării, sindicalizarea, protecția socială și formarea continuă a personalului.

• Pagina 8 poate fi consacrată cercetării și creației, în măsura în care preocupările de această natură sunt importante pentru profilul companiei. Dacă informațiile nu sunt confidențiale, sunt prezentate sumar departamentul de proiectare-cercetare, obiectivele acestuia, rezultatele semnificative, investițiile în domeniu, personalul implicat, unele invenții și brevete.

• Paginile 9-15, când este cazul, sunt consacrate descrierii sectoarelor de activitate și liniilor de produse. Fiecărui sector de activitate și fiecărei linii de produse li se dedică un paragraf distinct, care se constituie într-un gen de microraport anual, cu date privind cifra de afaceri, activele, investițiile, personalul, piețele, tehnologiile etc. aferente sectorului sau liniei de produse.

• Ultima pagină a primei părți a Raportului anual reamintește numele directorului de comunicare sau responsabilului de relația cu acționarii, adresa, telefon, fax, e-mail și site-ul Internet.

Partea a doua prezintă comunicarea financiară propriu-zisă și se întinde pe 5 până la 100 de pagini. Se adresează, în primul rând, organismelor de reglementare și control al pieței, analiștilor financiari și investitorilor naționali sau străini. Este sobră, tehnică, înțesată de tabele și grafice, dar rareori ilustrată cu fotografii. În principiu, structura minimală a acestei secțiuni ar putea cuprinde:

• Pagina 1: sumar.

• Paginile 2-3: situația economică și contabilă pe ultimii 3 ani:

Elemente de bilanț : active reprezentând cel puțin 10% din total; numerar și alte lichidități; profit reinvestit; total active și pasive curente.

Rezultate: vânzări; venituri brute; posturi de cheltuieli reprezentând cel puțin 20% din veniturile brute; provizioane; cesionări de active imobilizate; dividende declarate și plătite.

Cash flow; fluxuri de lichidități pentru activitatea de bază, curentă sau de exploatare, pentru activitățile de investiții și pentru activități de finanțare.

• Pagina 4: bilanțul individual al companiei pe ultimii trei ani sau bilanțul consolidat al grupului.

• Pagina 5: contul de profit și pierdere individual sau, după caz, consolidat, pe ultimii trei ani.

• Pagina 6: anexe la bilanț și alte comentarii asupra situației financiare. Sunt explicate principiile folosite pentru închiderea conturilor, metodele contabile folosite, modalitățile de amortizare, politica de constituire a provizioanelor.

• Pagina 7: rapoartele cenzorilor externi independenți și ale celor interni

Conținutul legal al Raportului anual

În România, legislația cere redactarea Raportului anual într-un termen relativ scurt, adesea insuficient pentru realizarea condițiilor de conținut și formă ale unui raport occidental. Conținutul legal cerut de legislația română în vigoare pentru Raportul anual privește:

Activitatea societății:

• Activitatea propriu-zisă: activitatea de bază, data înființării, fuziuni sau reorganizări, achiziții sau înstrăinări de active, schimbări majore intervenite în planul de afaceri.

• Produse și servicii: principalele produse și servicii, principalele piețe, clienți și metode de distribuție, produse în pregătire, concurenții principali, clienți cu impact major, peste 10% din vânzările și profitul societății, furnizori importanți.

• Mediul concurențial: cota de piață deținută de companie și cotele principalilor concurenți, număr de competitori semnificativi, produse și servicii concurente, evoluții probabile pe piață.

• Resursele umane: număr de salariați, evoluția, repartizarea pe categorii, relațiile cu sindicatele, formarea și școlarizarea.

• analiza tendințelor de evoluție și a factorilor de incertitudine care pot afecta semnificativ solvabilitatea companiei.

• analiza efectelor cheltuielilor curente și anticipate asupra situației financiare a societății, cu indicarea surselor de finan- țare.

• active corporale, gradul de uzură, amplasamente, aspecte privind dreptul de proprietate.

• Piața pe care sunt tranzacționate valorile mobiliare emise de societate.

• Lista administratorilor: nume, funcție, numărul acțiunilor deținute, litigii, contracte, alianțe și înțelegeri cu persoane care au fost numite administratori. Echipa de management executiv: nume, funcție, perioada în care asigură conducerea societății, număr de acțiuni deținute, litigii.

Situația financiar-contabilă prezintă: elemente de bilanț, cont de profit și pierdere, cash flow și unele anexe explicative la bilanț și la contul de rezultate.

Tirajul și difuzarea Raportului anual

În vederea estimării tirajului și a alegerii procedurilor de difuzare a raportului este utilă crearea unui fișier care să cuprindă numele persoanelor și ale organizațiilor destinatare: acționari semnificativi, investitori, analiști, ziariști, organe de reglementare și control, camere de comerț, ministere, societăți de valori mobiliare, investitori instituționali români și străini, bancheri, clienți, furnizori, salariații acționari, sindicate etc.

În principiu, estimarea tirajului raportului se poate realiza după o grilă de genul următor:

• Consiliul de administrație – 20 de exemplare.

• Sindicate – 5 exemplare.

• Investitori instituționali români și străini – 50 de exemplare.

• Alte categorii de investitori – 50 de exemplare.

• Ministere de resort, ambasade, consulate – 30 de exemplare.

• Societăți de valori mobiliare – 150 de exemplare.

• Burse de valori – 20 de exemplare.

• Bănci – 25 de exemplare.

• Universități – 10 exemplare.

• Clienți, furnizori – 50 de exemplare.

• Presa economică și financiară – 50 de exemplare.

• acționari principali (care solicită expres) – 25 de exemplare.

• Exemplare arhivate și păstrate de la un an la altul – minimum 100 de bucăți.

Difuzarea către analiști, ziariști, acționari principali și organe de reglementare și control al pieței poate fi făcută prin poștă, prin mijloace electronice (raport pe site-ul companiei) sau la sediul firmei, direct, cu ocazia unor vizite, evenimente speciale, târguri și saloane.

Relația cu presa

Presa nu figurează în mod expres între obligațiile legale de informare financiară, dar relația cu presa constituie un suport inevitabil în comunicarea financiară. Principalele instrumente de comunicare cu presa pot fi:

• Anunțurile de publicitate financiară, pentru care compania cump ără spațiu publicitar și decide conținutul, formatul și data aparițiilor.

• Comunicatul de presă, redactat de companie și remis presei, pe care ziariștii îl pot publica sau nu, parțial sau în totalitate, întocmai sau cu reformulări, omisiuni, stilizări sau adăugiri.

• Dosarul de presă, care oferă un pachet de informații, documente, comunicate, plachete, pliante, fotografii.

• Conferința de presă, care oferă posibilitatea dialogului cu jurnaliștii și înmânarea directă a unor dosare sau comunicate de presă.

• Vizitele de presă, eventual cuplate cu vizitele unor personalități, investitori, bancheri sau clienți de mare prestigiu.

• Interviurile „oferite” presei de membrii echipei de management a companiei.

Relația cu investitorii și analiștii financiari

Investitorii și analiștii sunt destinatarii privilegiați ai documentelor purtătoare de informație financiară editate de companie. Relațiile directe, personalizate prin administratori, manageri, purtători de cuvânt, persoane de contact și animatoare sunt cele mai eficace. Se mai poate apela și la:

• Reuniuni de informare, organizate o dată sau de două ori pe an, în compania investitorilor, însoțite de prezentări, demonstrații și comentarii asupra performanțelor companiei.

• Întâlniri individuale, față în față cu investitorii și analiștii, mai mult sau mai puțin provocate și regizate de conducerea companiei.

• Mese de afaceri, cocktailuri, spectacole închiriate și vizite ale investitorilor potențiali în întreprindere, pentru a o cunoaște mai bine.

• Călătorii de afaceri în străinătate (road shows) organizate de bănci, agenții de relații publice și comunicare, călătorii care permit managerilor să contacteze direct investitori străini, individuali sau instituționali. Destinații privilegiate pentru road show-uri: Londra (prima piață financiară a Europei, frecventată de magnații americani și asiatici), Paris, Frankfurt, New York, Geneva, Zürich etc.

Publicitatea financiară legală

Publicitatea financiară, sub forma mesajelor conținând rezultatele financiare pe care compania le difuzează în presa scrisă și audiovizuală generală, se adresează cu prioritate acționarilor individuali, dar interesează și alți actori de pe piața de capital. această publicitate poate fi limitată în conținut, în frecvența de apariție și în alegerea canalelor media, până la respectarea strictă a obligațiilor legale.

Nimic nu împiedică însă întreprinderea să procedeze la o publicitate financiară lărgită în presă, prin care să-și informeze mai bine acționarii și să se facă cunoscută, dacă dorește acest lucru.

În conformitate cu legea română, publicitatea financiară în presă este obligatorie doar în ceea ce privește convocarea adunărilor generale și publicarea procesului-verbal. Ea răspunde recomandărilor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, care garantează transparența informației financiare difuzate de societățile cotate și accesul simultan la informație al tuturor acționarilor.

Un program standard de publicitate financiară presupune parcurgerea următoarelor etape și operații:

• Stabilirea unui plan calendaristic anual al informării financiare.

• Identificarea precisă a informațiilor din conținutul anunțului de publicitate financiară. În principiu, va fi vorba de: rezultatele anuale și semestriale (cifra de afaceri, rezultatul net al exercițiului și rezultatul net pe acțiune), anunțul de convocare AGA și modul de distribuire a raportului.

• Stabilirea țintelor cărora le sunt destinate mesajele.

• alegerea acelor media de informare care ating mai bine țintele vizate.

• alocarea unui buget destinat acoperirii costurilor de publicitate financiară.

• Cumpărarea spațiului publicitar și construirea unui media-plan, cu aparițiile pe intervale orare, în audiovizual.

Media-planul pentru publicitate financiară se orientează cu predilecție în două direcții:

media care tratează mediul economic și bursier: Ziarul Financiar, Nineoclock, Bursa, Economistul, Capital, Piața financiară, Tribuna economică, adevărul economic, Monitorul financiar, Romanian Business Journal, Les Echos, La Tribune, Financial Times, The Wall Street Journal, aP Dow Jones;

presa generală, cu largă răspândire și credibilitate: Curentul, adevărul, Monitorul, România Liberă, Evenimentul zilei, Ziua, Național, Curierul Național, Cotidianul, TVR 1 și 2, ProTV, antena 1, Prima, Național, Le Figaro, Frankfurter allgemeine Zeitung, The International Herald Tribune etc.).

Media-planul mai poate include și panouri de afișaj, mediul electronic, telefon, fax și e-mail. Comunicarea intensă în presă este importantă și în context de criză, pentru că întărește încrederea și atașamentul acționarilor față de companie și oferă posibilitatea de a dezamorsa și stăpâni zvonurile.

Relația cu acționarii individuali

Companiile cotate occidentale trimit anual una sau două scrisori către acționari, în special către cei care-și manifestă expres dorința de a primi mai multe informații financiare. În principiu, scrisorile trimise acționarilor conțin mesajul președintelui sau al directorului general și prezintă schimbările importante ce au intervenit de la scrisoarea anterioară. Sunt reamintite cifrele-cheie și produsele care au nevoie de sprijin și popularizare.

Alte companii iau inițiativa creării unor cluburi ale acționarilor, oferind o informare financiară cvasipermanentă. Membrii acestor cluburi (deținători ai unui număr mare de acțiuni) pot beneficia de reduceri de prețuri la produsele companiei, pot primi locuri la spectacole și participă la reuniuni de informare și formare.

Comitetele de acționari (acționari observatori) sunt structuri de reprezentare a acționarilor individuali (grupuri de 10-20 de persoane) cărora compania le propune să urmărească și să controleze îndeaproape anumite activități, pentru a oferi presei și altor acționari ceea ce au constatat.

Reuniunile cu acționarii constituie o altă cale de comunicare, în special pentru cei aflați în alte localități decât cele de domiciliu ale companiei. acestea au rolul de a informa și oferi un cadru de dialog, în special cu acei acționari care n-au putut participa la adunările generale.

Un hot-line plătit de companie și pus gratuit la dispoziția acționarilor care doresc să contacteze serviciul PR pentru informații financiare poate fi o altă cale de comunicare telefonică permanentă.

Ghidul acționarului, document difuzat odată cu raportul anual și ori de câte ori este solicitat expres, poate fi un alt instrument specific de informare a acționariatului. Ghidul se compune din două părți:

una instructivă și metodologică, cu informații despre piețele de capital, drepturile și obligațiile acționarilor, evoluțiile cursului acțiunilor

una instituțională, cu aspectul unui mini-raport anual ce conține cifrele-cheie și unele informații despre management, strategie, produse și mediul de afaceri.

Relația cu acționarii salariați

Această relație ține de comunicarea internă a companiei cu ținta cel mai ușor de atins. Practic, vizează întregul personal, în măsura în care fiecare salariat poate fi considerat un potențial acționar.

Principalele suporturi și proceduri de comunicare cu publicul intern sunt: reuniunile informale, scrisorile interne, instrucția de specialitate pe piața de capital, ghidul acționarului etc.

Alte acțiuni și suporturi

Există o gamă largă de alte acțiuni și suporturi nespecifice de comunicare financiară, care nu se încadrează în nici una dintre categoriile deja menționate: site Internet, multimedia, sondaje de opinie, studii de imagine, teleconferințe, filme de prezentare, plachete, broșuri, pliante și altele.

Site Internet

Deschiderea site-ului companiei servește o gamă largă de obiective: consolidarea imaginii identitare a companiei, popularizarea mărcilor, promovarea produselor și a serviciilor, prezentarea vânzărilor, demonstrații, telemarketing și, desigur, informarea financiară și bursieră.

Vizitarea unui site este comparabilă cu răsfoirea selectivă a unei reviste. Se face clic” pe un banner cu indicativul investor relations sau annual report. Sumarul unui site vizitat de acționari, analiști, ziariști, investitori și studenți ar putea avea următoarea structură-cadru:

• Fișier 1 : mesajul președintelui sau al directorului general, strategia și filosofia companiei.

• Fișier 2 : profil și obiect de activitate.

• Fișier 3 : istoric, personalități ilustre, evenimente memorabile, întâmplări cu caracter anecdotic.

• Fișierele 4, 5 și 6 : informații financiare: cifre-cheie, raport anual, mesaje pentru acționariat.

• Fișier 7 : administratorii, echipa de management.

• Fișierele 8-12 : comunicate financiare, rapoarte anuale, semestriale sau curente.

• Fișier 13 : evoluția cotațiilor pe piața de valori mobiliare, comentarii.

• Fișierele 14-15 : diverse, contacte, anunțuri, dialog e-mail etc.

Sumarul site-ului poate fi prezentat în limba română și încă în una-două limbi străine. Forma editorială, grafica și ușurința accesului la site influențează asupra impactului său.

Sondajele de opinie

Periodic, companiile cotate procedează la sondaje de opinie și studii de imagine, pentru a cunoaște percepțiile acționariatului și ale altor categorii de public. astfel, echipa de comunicare financiară își poate ajusta discursul și optimiza mesajul.

Sondajele merită să fie realizate de agenții specializate. Sondajele efectuate de personalul propriu comportă o notă de subiectivism prea adesea inacceptabilă.

Sondarea opiniei acționariatului vizează așteptările diverselor categorii de public, sensibilitatea lor la comunicarea financiară și imaginea globală a companiei, la credibilitatea echipei de management și la atractivitatea titlurilor emise de companie.

În sondajele realizate pe bază de chestionar, administrarea chestionarului poate fi făcută la adunările generale, prin poșta clasică sau e-mail, prin telefon sau întâlniri față în față.

Teleconferințele

În ziua prezentării rezultatelor financiare anuale sau semestriale, unele companii occidentale, cu acționari răspândiți în diverse zone ale globui, organizează teleconferințe (conference-call) internaționale. În acest scop, acționarii, investitorii și analiștii din diverse colțuri ale lumii sunt invitați ca, la o anumită oră, să formeze un număr de telefon, la care președintele sau purtătorul de cuvânt al companiei va prezenta sintetic rezultatele financiare. După discursul de prezentare urmează un dialog în care se pun întrebări și se fac comentarii.

1.5. Efectele comunicării financiare

Comunicarea financiară produce efecte mai mult sau mai puțin favorabile pentru poziția companiei pe piața de capital. acestea pot fi și trebuie evaluate periodic, pentru a lua măsuri în consecință.

Primul efect important al politicii de comunicare financiară se traduce în evoluția cursului acțiunilor companiei, chiar dacă fluctuațiile depind de numeroși alți factori, precum: ratingul de țară, de ramură, mediul economic, juridic și politic și evoluția mondială a piețelor bursiere.

Al doilea efect important al politicii de comunicare financiară se concretizează în gradul de subscriere la emisiunile de valori mobiliare inițiate de companie pe piața de capital.

Măsurarea celor două categorii de efecte se bazează pe criterii specifice pieței bursiere:

• Cursul acțiunilor emise de companie și volumul tranzacțiilor constituie indicatorii cei mai relevanți pentru sănătatea financiară și succesul politicii sale de comunicare financiară.

• Volatilitatea titlului, indice care exprimă evoluția cursului acțiunilor companiei în raport cu evoluția pieței bursiere în ansamblul său, arată în ce măsură cursul acțiunilor proprii este influențat de factori care nu depind de companie.

• Lichiditatea titlului, dată de numărul de tranzacții zilnice, măsoară atractivitatea pe piața de capital. Cu cât lichiditatea este mai mare, cu atât acțiunile sunt mai atractive, mai ușor de vândut.

• Durata medie de păstrare a titlurilor, ca interval de timp scurs între cumpărarea și vânzarea lor, măsoară încrederea și fidelitatea investitorilor față de companie. Durata redusă de păstrare indică caracterul speculativ al operațiunilor pe termen scurt. Cu cât durata de păstrare crește, cu atât crește și ponderea investitorilor fideli, pe termen lung, care nu reacționează violent la mișcările pieței.

Al treilea efect relevant al politicii de comunicare financiară privește stimularea interesului analiștilor financiari în difuzarea de comentarii și prognoze asupra companiei. O comunicare financiară eficace sporește interesul analiștilor pentru companie.

Al patrulea efect important este reflectat de evoluția acționariatului, ca număr și structură.

În sfârșit, o altă categorie de efecte măsurabile ale comunicării financiare se referă la interesul, atitudinea și opinia presei, la numărul și conținutul apelurilor telefonice și ale scrisorilor de la acționari și la numărul de cereri de angajare prezentate serviciului de resurse umane al companiei.

BIBLIOGRaFIE

Monografii și tratate

1. adrian Țuțuianu, Piața de capital. Regimul juridic aplicabil participanților,, ed. Hamangiu, 2007.

2. Dominique Gallois, Bursa. Origine și evoluție, Ed. Teora, 1999

3. Ioan Popa, Bursa – vol. I, Bucuresti, 1993

4. Gheorghe Ciobanu, Burse de valori și tranzacții la bursă, Editura Economică, 1997

5. Flavius Marin, Răzvan Stoica, „Instituția bursei din România pe traseul dificil și sinuos al performanței economice. Dimenisuni istorice si actuale” (format electronic)

6. Virgil Madgearu, Evoluția economiei românești după războiul mondial, ediția a II-a, Editura Științifică, București, 1995

7. Titu Băjenescu, aBC Bursier, Editura Polirom, 2002

8. Gabriela anghelache, Bursa și piața extrabursieră, Editura Economică, 2000

9. Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, 1997.

10. Gabriela anghelache, Piețele de capital și tranzacții bursiere, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1997

11. Eduard Ionescu, Victor Stoica, Mihaela Găliceanu, Piețe de capital și burse de valori, Editura Economică, București, 2001

12. Frank Fabozzi, Steven Mann, Moorad Choudry, The Global money markets, 2002 (format electronic)

13. Carmen Corduneanu, Pie e Financiare ț și operațiuni bursiere, ediția a3a, Editura Mirton, Timișoara, 1996

14. Ileana Vrejba , Primii pași ca investitor la bursă, Editura CH Beck, București, 2007

15. Black’s Law Dictionary, St. Paul, Minnesota, 1999

16. Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internațional, Editura Fundației România de mâine, 2006 (format electronic)

17. Marc Levinson, Guide to the Financial Markets, 4th edition, 2006 (format electronic)

18. Laurence a Connors, How markets really work, 2004 (format electronic)

19. Michael Becket, How the stock market works, 3rd edition, 2010 (format electronic)

20. andrew Willis, The insiders guide to trading the world stock market, 2001 (format electronic)

21. Steven E. Bolton, Stock Market Cycles: a practical explanation, 2000 (format electronic)

22. George Fontanills, Tom Gentile, The Stock Market Course, 2001 (format electronic) articole și studii

1. Bogdan Ghilic – Micu, Marian Gh. Stoica, Bursa de valori – o abordare cibernetică, în Revista Informatica Economică, nr. 8/199 (format electronic)

2. Bursa de Valori București, Suport de curs pentru reatestarea agenților pentru valori mobiliare ca agenți pentru servicii de investiții financiare (format electronic)

3. Intercapital Invest Sa, Prospect de admitere la tranzactionare a actiunilor emise de SC Bursa de Valori Bucuresti Sa, mai 2010 (format electronic)

4. Stoica, Victor, Piața bursieră globală, în „Economistul”, nr. 1579/2004 (format electronic)

acte normative

1. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 571/29.06.2004.

2. Ordonanța de Urgență nr. 27/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial nr. 232/08.04.2002.

3. Regulamentul CNVM nr. 4/2002 privind piețele reglementate de mărfuri și instrumente financiare derivate, publicat în Monitorul Oficial nr. 948/24.12.2002.

4. Codul Bursei de Valori București S.a.- operator de piață

Resurse web

1. www.bvb.ro

2. http://www.targetcapital.ro/doc/cod_bvb.pdf

3. www.nyse.com

4. http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/piete-capital/3.html