Comuna Sucevita
CUPRINS
Lista figurilor
Lista tabelelor
Abrevieri
INTRODUCERE
Capitolul I. CADRUL NATURAL AL COMUNEI SUCEVIȚA
I.1. Scurt istoric
I.1.1. Voievodeasa, colonia germană din Bucovina
I.1.2. Sucevița, o poartă spre cultură
I.2. Așezarea geografică
I.3. Relieful
I.4. Clima
I.5. Rețeaua hidrografică
I.6. Flora și fauna. Biodiversitatea
I.7. Resursele naturale
Capitolul II. GEOGRAFIA UMANĂ A COMUNEI SUCEVIȚA
II.1. Populația
II.2. Populația ocupată pe sectoare de activități
Fig.2.15. Populația ocupată pe sectoare de activități
II.3. Activitățile economice. Cadru general
II.3.1. Agricultura
II.3.2. Industria
II.3.3. Căile și mijloacele de transport
II.3.4. Comerțul
II.3.5. Turismul
Capitolul III. AȘEZĂRILE UMANE
III.1. Tipuri de sate
III.2. Arhitectura rurală
III.2.1. Casa bucovineană
III.3. Spațiul rural. Mănăstirea Sucevița – oază de cultură și spiritualitate a Obcinilor Bucovinei
Capitolul IV. ANALIZA SWOT PE DOMENII A COMUNEI TURISTICE SUCEVIȚA
IV.1. Cadrul natural și resursele locale
IV.2. Economia
IV.3. Dezvoltarea rurală
IV.4. Resursele umane
IV.5. Analiza SWOT a ansamblului turistic Sucevița
Capitolul V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A COMUNEI SUCEVIȚA ÎN CONTEXT EUROPEAN
V.1. Planul de dezvoltare locală
V.2. Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii
V.3. Dezvoltarea turismului
V.4. Stimularea creșterii economice
V.5. Dezvoltarea rurală
V.6. Protejarea mediului
V.7. Investiția în resursa umană
V.8. Îmbunătățirea sistemului de învățământ
V.9. Surse de finanțare accesibile dezvoltării comunei Sucevița
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
Lista figurilor
Figura 1.1.: Fluxurile de fonduri din cadrul sistemului financiar 10
Figura 1.2.: Poziția intermediarilor pe piața de capital 11
Figura 1.3.: Long call, pentru cumpărarea unei opțiuni call 16
Figura 1.4.: Short call, pentru vânzarea unei opțiuni call 16
Figura 1.5.: Long put 17
Figura 1.6.: Short put 17
Figura 2.1.: Fluxurile nete de capital 23
Figura 2.2.: Fluxurile de capital pe piețele economice emergente 29
Figura 2.3.: Capitalizarea pieței bursiere emergente la nivel global 30
Figura 3.1.: Evoluția principalului indice al Bursei de Valori București 36
Figura 3.2.: Evoluția pieței de acțiuni-volume 36
Figura 3.3.: Evoluția pieței de acțiuni-valoare 37
Figura 3.4.: Evoluția pieței de acțiuni-capitalizare 37
Figura 3.5.: Evoluția indicelui BET-C 38
Figura 3.6.: Evoluția indicelui BET-C, BET-FI, BET 38
Figura 3.7.: Evoluția indicelui WIG 40
Figura 3.8.: Evoluția indicelui BUX 41
Figura 3.9.: Evoluția indicelui PX 42
Figura 3.10.: Randamentul titluri de stat-5 ani 43
Figura 3.11.: Obligațiuni-maturitate 5 ani 44
Figura 3.12.: Indici Datastream, piață acțiuni 44
Figura 3.13.: Corelația condiționată între România și celelalte piețe din regiune 45
Figura 3.14.: Volatilități condiționate 46
Figura 3.15.: Indici Bursa de Valori din București 46
Figura 3.16.: Comparație între bursele din România (BET), Cehia (PX), Polonia (WIG) și Ungaria (BUX) 47
Figura 3.17.: Capitalizare bursieră (ml EUR) 48
Figura 3.18.: Capitalizare bursieră (% din PIB) 48
Figura 3.19.: Capitalizare bursieră Polonia 49
Figura 3.20.: Capitalizare bursieră Cehia 49
Lista tabelelor
Tabelul 2.1.: Clasificarea riscului de piață în unele țări din Europa 31
Tabelul 3.: Randament lunar indici 45
Abrevieri
AAF – Asociația Administratorilor de Fonduri
AGA – Adunarea Generală a Acționarilor
AGEA – Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor
AON – All or nothing
ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară.
BET – Bucharest Exchange Trading
BET-C – Bucharest Exchange Trading Composite
BET-FI – Bucharest Exchange Trading Investment Funds
BM – Banca Mondială
BVB – Bursa de Valori București
cca – circa
CNVM – Comisia Națională a Valorilor Mobiliare
ECE – Europa Centrală și de Est
FMI – Fondul Internațional Monetar
FOK – Fill or kill
ICMA – International capital market association
IFC – International Finance Corporation
IPO – Initial Public Offering
MSCI – Morgan Stanley Capital International
NYSE – New York Stock Exchange
OUG – Ordonanță de Urgență
PIB – Produs Intern Brut
PNB – Produs Național Brut
RMS – Retail Management System
SEO – Seasoned Equity Offering
SSIF – Societate de Servicii de Investiții Financiare
UE – Uniunea Europeană
INTRODUCERE
În prezentarea temei alese, s-a urmărit motivarea structurii studiului și a atingerii obiectivelor pentru care am avut aceată opțiune. Alegerea unui astfel de studiu de turism pentru o comună cu un caracter pronunțat turistic al țării, Sucevița, zona fiind o adevărată provocare, o zonă cu perspectivă durabilă.
În primul capitol, numit „Cadrul natural al comunei Sucevița”, am aprofundat noțiuni legate de relief, climă, rețeaua hidrografică și tot ansamblul ce conturează comuna Sucevița. De asemenea, am acordat o notă aparte faunei bogate a zonei și nu în ultimul rând, resurselor naturale de care se bucură regiunea Bucovinei.
Capitolul al doilea, cu titlul „Geografia umană a comunei Sucevița”, am prezentat pe scurt, populația, dinamica acesteia pe parcursul mai multor ani, componența profesională și etnică și nu în ultimul rând, populația Suceviței ocupată pe sectoare de activități, îmbinând toate aceste noțiuni cu cele legate de activitățile economice și turismul practicat în zonă.
În acest capitol este prezentat atât contextul demografic, cât și cel economic care s-a dezvoltat continuu în zonă și sprijină în prezent, dezvoltarea culturală și economică a comunei Sucevița, în care turismul e parte integrantă, acordând o atenție deosebită evoluției economice pe fiecare domeniu de activitate în parte, ulterior fiind analizate resursele turistice ce stau la baza dezvoltării comunei.
Următorul capitol, numit „Așezările umane”, dă o notă aparte tipurilor de case din zona bucovineană, aflate în oglindă cu casele moderne. În acest capitol, am pus amprenta pe caracterizarea generală a arhitecturii specifice zonei aflată în contrast cu modernismul, prezentând totodată și evoluția tipurilor de case, dar și spațiul rural al zonei dat de Mănăstirea Sucevița.
Capitolul patru, nu se mai referă la noțiuni legate de prezentarea comunei, ci pune în lumină și valorifică punctele forte, punctele slabe, dar și posibilele amenințări ce pot apărea. Tot aici, se poate observa o viziune diferită impusă de dezvoltarea durabilă a comunei și valorificarea obiectivelor, pe un teritoriu în care industria turistică devine pilon de bază al dezvoltării turismului durabil.
Pe baza analizelor făcute, s-a sintetizat strategia comunei sub forma unei analize SWOT a elementelor cheie implicate direct sau indirect în dezvoltarea regiunii și nu în ultimul rând a comunei Sucevița.
Ultimul capitol, încearcă să surprindă complexitatea dezvoltării comunei Sucevița în spațiul european, prin fenomenul turistic, unde o importanță majoră a are Mănăstirea Sucevița, mănăstire UNESCO cu frescă exterioară din culoarul turistic al Bucovinei.
Pentru a înțelege conceptul dezvoltat în lucrarea de față, m-am axat și pe o ilustrație bogată și adecvată modului de prezentare.
Frumusețea și farmecul locurilor ce străjuiesc Sucevița îl îmbină pe turistul dornic de aventură să exploreze aceste zone, în care viața parcă respiră într-un alt ritm. Viața simplă a oamenilor din Sucevița parcă e în contrast cu vremurile în care trăim. Drumurile din Sucevița au ispite la tot pasul, turiștii parcă nu mai știu în ce direcție să privească, pentru a cuprinde din toate unghiurile, frumusețea din jur.
Acest spațiu pentru care am aplicat analiza în studiul de față, reprezintă un potențial de dezvoltare pentru turism, concentrând un volum important de noțiuni ce au ca scop punerea în valoare a ansamblului Sucevița, ce favorizează circulația turistică prin contopirea resurselor bogate și variate de care dispune care au fost remarcate și promovate în diferite etape ale evoluției turistice a comunei.
Capitolul I. CADRUL NATURAL AL COMUNEI SUCEVIȚA
I.1. Scurt istoric
Comuna poartă denumirea de Sucevița după numele pârâului pe malurile căruia se află. Sucevița e o așezare liniară care urmărește firul pârâului principal, prima mențiune referitoare la comună fiind dintr-un act de amanetare pentru un împrumut de 500 de zloți, emis de Ilie domn al Țării Moldovei către panul Buceațki, staroste al Podoliei. Putem considera că atestarea documentară a Suceviței este în anul 1443, în loc de 1583, în acesta din urmă fiind primul document emis de Petru Șchiopul (Procopciuc, 2003).
Menționăm că localitatea Sucevița a luat naștere fiind determinată de mediul geografic și pe fondul orânduirii feudale. Acest fond geografic, ideal pentru a înființa o localitate, și-au pus amprenta asupra ocupației și asupra stărilor sociale ale primilor locuitori.
Din anul 1583, satul Sucevița face parte din grupa a doua de localități – sat mănăstiresc. Potrivit autorilor, putem considera satul Sucevița, o feudă a mănăstirii cu același nume, de această fiind dependenți toți țăranii din sat (Procopciuc, 2003), (Procopciuc, 2009).
Mărturiile documentare despre aceste așezări prezintă un adânc misticism religios (Procopiciuc, 2003), așa cum sunt descrise și de cronicarii vremurilor, dar avem certitudinea că o dată cu dezvoltarea vieții monahale, aici, s-au dezvoltat și primele așezări, ceea ce a condus la formarea nucleului localității Sucevița.
Cercetători mai noi, sunt de părere că satul Sucevița fac obiectul înzestrării mănăstirii de către domnitorul Petru-Vodă Șchiopul, în anul de grație 1583.
La Sucevița nu s-au păstrat date care să precizeze cu adevărat numele ctitorilor mănăstirii sau date ale construcției, dar documentele precizează că inițiativele ridicării mănăstirii s-au datorat mitropolitului Moldovei, Gheorghe Movilă(www.galsucevitaputna.ro).
Existența mănăstirii și-a pus amprenta în întreaga existență a satului, având un rol decisiv la dezvoltarea lui, din punct de vedere cultural, istoric, mai ales turistic, în zilele noastre.
Bunăstarea de care s-a bucurat mănăstirea Sucevița a avut atât părți bune, cât și părți rele (Procopciuc, 2003). Referitor la părțile bune, putem aminti viața de cultură înfloritoare, și existența unei școli unde studiau oamenii bisericii. La pol opus, Sucevița s-a confruntat cu o serie de jafuri din partea oștenilor și a tâlharilor, pe parcursul secolelor trecute, ca mai apoi, instalarea austriecilor în zonă aducând declinul economic al zonei și al Bisericii Ortodoxe Bucovinene.
Sucevița reprezintă una dintre cele mai cunoscute așezări din România, datorită Mănăstirii Sucevița, care a dat și numele localității, de altfel. Mănăstirea Sucevița încheie un capitol glorios al artei moldave din jurul secolelor XV-XVI, ea nefiind opera unui ctitor, ci opera unei familii de boieri care a oferit României un mitropolit și doi domnitori: familia Movileștilor.
În zilele noastre, Mănăstirea Sucevița, formată din anul 1936 din călugărițe își aduce la bun sfărșit menirea spirituală cu o muncă asiduă de rugăciune și îngrijire a spațiului monahal.
Alături de Putna, Moldovița, Voroneț și alte mănăstiri moldave, Sucevița, prin numele său rămâne mărturie a evlaviei și a creației românești (www.galsucevitaputna.ro).
O emblemă a Moldovei, Sucevița, cu o tradiție veche, de secole, a rămas neatinsă de vremurile păgubitoare și nimic din soarta ei, nu a reușit să afecteze și să diminueze caracterul artistic moldav.
I.1.1. Voievodeasa, colonia germană din Bucovina
Voievodeasa sau Fürstenthal, din germană, este o localitate componentă a comunei Sucevița, ce își are originile în anul 1803 ca an de înființare a acestui sat-colonie, cu germani originari din Boemia. Localitatea a fost comună până în anul 1942, când prin Ordinul Preturii Plășii Ștefan Vodă, a devenit sat în componența comunei Sucevița.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.1. Satul Voievodeasa
Voievodeasa este un sat așezat pe valea pârâului cu același nume, care se varsă în râul Sucevița. Se învecinează la răsărit cu comuna Marginea, în vest cu satul Sucevița, la sud cu Marginea și Sucevița, iar la nord cu dealuri și păduri. Cel mai apropiat oraș al satului este la 15 km, Rădăuți (Procopciuc, 2009).
Ca monumente de seamă ale satului remarcăm Biserica ridicată de coloniștii germani în anul 1822, o Biserică mică, din lemn, desfăcută 43 de ani mai târziu, după cum rezultă și din inscripția de pe piatra din fața Bisericii: Monumentul altarului vechii biserici din lemn clădită în 1822 și desființată în 1865 (Procopciuc, 2009).
În anul 1870 a fost zidită o biserică din piatră și cărămidă, iar lângă biserică o casă din cărămidă, care a fost locuința preotului, care a fost renovată și resfințită în anul 2005 de Petru Gherghel, un episcop romano-catolic din Iași.
Pe partea dreaptă a DN17A, dinspre Rădăuți spre Sucevița, pe raza satului Voievodeasa se găsește o coloană din piatră, numită Obeliscul lui Rudolf de Habsburg, obelisc ridicat de locuitorii din sat, pe când era colonie germană, pentru a evidenția trecerea prin sat a arhiducelui Rudolf de Habsburg. Monumentul este în ziua de astăzi în grădina unei locuitoare a satului, Senegeac Iustina din comuna Sucevița (www.monumentul.ro).
I.1.2. Sucevița, o poartă spre cultură
Satul Sucevița are istoria strâns legată de cea a mănăstirii Sucevița fiind continuarea tradiției monahale pe aceste pământuri consolidată prin construirea mănăstirii spre sfârșitul secolului al XVI-lea.
Sat răsfirat, așezat pe lungul DN17A, Sucevița a primit de-a lungul timpului o moștenire culturală ce a fost valorificată și a condus la dezvoltarea actuală a satului și a culturii acestuia, constituindu-se formații artistice, cum ar fi: Ansamblul Cetina al Școlii cu clasele I-VIII Dimitrie Vatamaniuc, grupul folcloric Flori de munte al Caminului Cultural Sucevița, manifestările locale de Zilele Culturii Sucevițene, Târgul de Turism, Balul Gospodarilor sau Festivalul Obiceiurilor de iarnă, sunt câteva din manifestările locale care promovează talentele locale și susține tradiția bucovineană (Procopciuc, 2009).
Dat fiind faptul că ultimii ani au adus o mare de turiști străini, s-a mărit consistent și numărul celor care se ocupă cu turismul, în sat fiind un număr mare de pensiuni și hoteluri, totalizând un total de 1000 de locuri.
Tradiția precizează că pe locurile satului Sucevița există un schit de lemn încă de la începuturile secolului al XVI-lea, Grigore Ureche menționând sfințirea primei biserici a mănăstirii în anii 1581.
Supranumit ”Paradisul din Bucovina”, Sucevița, ca orice altă comună din Bucovina, se cunoaște că aici Dumnezeu a pus mâna, un punct de referință pentru mulți, punctul central al Bucovinei, inima Bucovinei, cum e numită de localnici, aceștia considerând că Dumnezeu a creat Bucovina și apoi omul.
Sucevița, ca parte a Bucovinei, a reprezentat și reprezintă un cocktail demografic prin simplul fapt că de-a lungul istoriei a însumat un număr de 14 naționalități și 8 religii care au conviețuit aici.
Sat turistic de o valoare simbolică, Sucevița e situat într-un cadru nepoluat și pitoresc, neexplorat încă ce prezintă o serie de avantaje, dintre care enumerăm o suită de tradiții etnografice și case cu arhitectură a unei zone, portul popular tradițional, casele de lemn, gospodăriile, monumentele cultural-istorice, precum Mănăstirea Sucevița sau Monumentul Eroilor, muzee și atracții culturale, Muzeul Etnografic din cadrul Școlii din Sucevița ș.a (www.romaniaturistica.ro).
Sucevița e o localitate consacrată în practicarea turismului rural, oferind o variație vastă în ceea ce privește petrecerea timpului liber îmbinându-l cu secvențe din cântările ce roiesc din mănăstirea ce îi poartă numele.
I.2. Așezarea geografică
Ținutul Sucevei este o regiune străveche și reședința acestuia a fost una dintre cele mai puternice cetăți de scaun a statului moldav (Popp, 1973). Județul Suceava ocupă în jur de 4% din teritoriul României și este al doilea județ din țară, după Timiș. Situat în nordul României, acesta se învecinează la nord cu Ucraina, sud-est cu județul Iași, sud cu Neamț, Mureș și Harghita, în est cu județul Botoșani și la vest cu județele Maramureș și Bistrița-Năsăud.
Având o suprafață de 89 km2, acoperită, preponderent de conifere, aerul mirific al Suceviței continuă să atragă prin diversitatea geografică și culturală, numeroși turiști.
Supranumită o perlă a Bucovinei, Sucevița iese din tipare datorită inegalabilului peisaj geografic, ceea ce a atras de-a lungul timpului, numeroși vizitatori.
Așezat de-a lungul DN17, Sucevița e un sat de munte, care leagă municipiile Rădăuți de Câmpulung Moldovenesc, fiind, de asemenea și la o distanță care permite o legătură facilă cu orașul Suceava.
(Sursa: realizat de autor, conform datelor preluate de pe www.cjsuceava.ro)
Fig.1.11. Județul Suceava
Sucevița e o comună ce aparține de județul Suceava, aici vom întâlni și Mănăstirea Sucevița. Situată la poalele Obcinei Mari, satul Sucevița reprezintă o așezare românească care a devenit cunoscută datorită existenței mănăstirii, dar și locuitorilor ei gospodari.
(Sursa: realizat de autor, conform datelor preluate de pe ro.wikipedia.org)
Fig.1.12. Județul Suceava. Comuna Sucevița
În cadrul județului Suceava, comuna Sucevița se află la distanța de 18 km de orașul Rădăuți, unde găsim cea mai apropiată stație C.F.R., dar și cea mai apropiată autogară, la o distanță de 57 km de Câmpulung Moldovenesc, iar în partea de vest, pătrundem peste pasul Ciumârna și Trei Movile, șosea prin care se face legătura cu Transilvania, cu ajutorul pasului Tihuța (Procopciuc, 2003).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.13. Intersecția drumului DN17A cu Bercheza
Pornind de la Dealul Fătului la Gura Voievodesei, înspre Movila, mai exact, în est, Sucevița are ca vecini comuna Marginea, iar spre sud, de la Movila, la Obcina Socăriei, Ursoaia și Culmea Drăgoșinului. În continuare, cu o parte din Mănăstirea Humorului, prin satul Poiana Micului, Poiana Tărșicior și Obcina Mare.
În nord, Sucevița se învecinează cu comuna Putna, cu început de la Trei Movile. Tot în nord se învecinează și cu comuna Gălănești, cu comuna Horodnicul de Sus, punct delimitat de la Haciungul Mic la Dealul Fătului.
Acest hotar poate fi urmărit exact pe crestele dealurilor care înconjoară comuna Sucevița în trei puncte cardinale (Procopciuc, 2003), (Popp, 1973).
I.3. Relieful
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.14. Sucevița (vedere de sus)
Relieful comunei Sucevița este prezentată ca fiind o zonă joasă, înconjurată de munți ce trec de 1000 m. înălțime, iar cea mai scăzută altitudine e în lunca Suceviței, cca 480 m
Comuna Sucevița e caracterizată de o mare varietate a formelor geografice, dealuri, lunci, văi terasate, munți, fiind împărțită astfel:
Zonă de munte 65%;
Zonă de podiș 15%;
Zonă de luncă 20%.
Putem considera că înălțimea medie a zonei e între 800 și 900 m.
De la vest spre est, relieful comunei prezintă o scădere în altitudine, tipurile de forme orientându-se cu direcție spre nord și sud. În ansamblu, teritoriul Suceviței, cuprinde două importante forme de relief:
Montană;
Podiș.
Lunca Suceviței reprezintă ca principală caracteristică faptul că pe întinderi mari, nivelul apei freatice e ridicat, având astfel o zonă cu exces de umiditate.
Culmile de 400-1000 m. ale Obcinii Mari acoperite cu vegetație formată din conifere străjuiesc comuna Sucevița, constituie motivul principal al susținerii unui culoar în acest spațiu (sucevitaturistica.blogspot.ro).
Cele mai reprezentative vârfuri de dealuri sau obcini de pe Sucevița sunt Prislopul și Poiana Mărului care au înălțimele cele mai mari, 1180 m., respectiv 1173 m. De la intrarea în Sucevița, dinspre Marginea, suntem întâmpinați de dealurile Arșița cu Preluca lui Mardare, Balta Verde, Podișor, Duruitoarea, Făgetul, ș.a. cu configurație curioasă în vârful cărora vom găsi o cruce din piatră, Afinișul (Procopciuc, 2003).
I.4. Clima
Așezarea comunei în nordul țării și altitudinea mare a reliefului determină într-o mare măsură o climă mai aspră în această zonă, comparativ cu alte localități aflate mai la sud sau aflate la altitudini mai mici.
Spațiul geografic al comunei Sucevița aparține sectorului cu climă continental-moderată, clima păstrând multe nuanțe de excesivitate care se manifestă în ambele intervale ale anului, atât în perioada rece, cât și-n perioada caldă.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.15. Iarna în Sucevița
În Sucevița, perioada de vegetație e scurtată cu două săptămâni primăvara, în momentul în care înghețurile întârzie, iar toamna apare mai repede cu brume timpurii. Pe versantul estic al Obcinii Mari, temperatura medie anuală este de 60 C, în timp ce satul Sucevița înregistrează o temperatură medie anuală de 40 C (Procopciuc, 2003).
Luna cea mai caldă a anului în Sucevița este iulie, cu temperaturi medii anuale de 18-190 C în zona deluroasă și 12-160 C în zona de munte. În ceea ce privește viteza medie a vântului, în decursul anului, acestea sunt în jur de 2,5 m/s, pe când în zona de munte, viteza medie a vântului se poate estima la 20-25 m/s, uneori depășind și 40 m/s (Procopciuc, 2003), (Procopciuc, 2009).
I.5. Rețeaua hidrografică
Rețeaua hidrografică a comunei se formează în jurul Suceviței, pârâul care primește afluenți mici atât pe stânga, cât și pe dreapta, precum Dragoșina, Voievodeasa, Șoarec, Bercheza (primariasucevita.ro).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.16. Pârâul Sucevița
Pârâul principal care străbate comuna este Sucevița. Pe partea dreaptă, acesta, are în componență următorii afluenți: Neagul, Dragoșinul, Zneamănul, Mesteacănul, Boul, iar în ceea ce privește partea stângă, Mărul, Rusa, Berchezul, Pârâul Adânc, Rotar și nu în ultimul rând, Voievodeasa cu afluenții săi (Procopciuc, 2003).
Regimul hidrologic al Suceviței prezintă variații de debit, de la inundații ale albiei majore în primăvară, până aproape de secare în perioada verii, producându-se astfel cele mai mari degradări de maluri, având o lungime totală de peste 30 km.
De pe raza comunei Marginea, pârâul Sucevița preia și apele Pietrele Muierilor, dar și cele ale Șoarecului și Hașca. În drumul său, Sucevița desparte orașul Rădăuți de comuna Volovăț, ajunge în satul Bădeuți, iar după ce parcurge în jur de 35 km. se varsă în apele râului Suceava.
a b
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.17. Afluenți ai Suceviței, Mărul (a) și Dragoșinul (b)
În perioada verii, apele învolburate ale Suceviței scad atât de mult încât pe teritoriul comunei Marginea, uneori dispar.
Pe raza comunei Sucevița mai întâlnim și un număr de doisprezece heleșteie, care nu au un nume specific, dar care pot fi cunoscute după numele unor localnici în ale căror proprietate sunt (Procopciuc, 2003).
Putem întâlni heleșteul lui Gheorghe al lui Savu Hrehorciuc, Gheorghe al lui Tcaciuc, Cazac Simion, Costan Roteliuc și al Mănăstirii Sucevița, toate pe partea dreaptă a comunei având ca sursă de apă o serie de izvoare care iau naștere din dealurile ce țin de partea sudică a comunei.
În ceea ce privește partea stângă, întâlnim heleșteiele lui Filip Chiraș, Grigore Zaremba, Ilie Albu, ș.a. Din toate heleșteiele enumerate, numai câteva dintre ele, printre care și cel al Mănăstirii, sunt populate cu pește, unde predomină, în special, crapul, fiind o sursă de aprovizionare a locuitorilor comunei (Procopciuc, 2003).
Nu uităm să trecem în revistă și izvoarele de pe raza comunei Sucevița, cunoscute pentru calitatea apei, dar și pentru frumusețea și istoricul lor. Cel mai cunoscut izvor rămâne, fără doar și poate, Arșita Popii, izvor ce a alimentat un heleșteu mare, care străjuia vestita prisacă de pe Costa Arșiței, dar și Dragoșina, supranumit Izvorul lui Dragoș, amintind de trecerea lui Dragoș Vodă prin aceste locuri.
În mod special, se face mențiune pentru izvorul de la Romaneni, ale cărui ape, de calitate foarte bună, au fost sursa de alimentare a locuitorilor mănăstirii.
Sucevița reprezintă cea mai importantă sursă de apă a zonei și principalul afluent al Sucevei, cu o mărime de aproximativ 35 km., având cel mai mare debit și cursul cel mai rapid.
Sucevița și râul în care se varsă, Suceava, sunt caracterizate de folosințele hidromecanice, jumătate din morile de apă ale râurilor din județ, fiind pe Suceava (Procopciuc, 2003), (Popp, 1973).
I.6. Flora și fauna. Biodiversitatea
Pădurea de conifere este cea mai întinsă zonă de vegetație din județul Suceava, fiind predominantă și pe raza comunei Sucevița. Toată partea comunei Sucevița se încadrează zonei rășinoaselor, fiind caracteristic dominant, molidul sau în amestec, molidul cu bradul. În Sucevița se întâlnește unul dintre cele mai frumoase molidișuri din țară, molidul ocupând până la 90% din suprafața pădurii.
Etajul molidului cu bradul acoperă Obcina Mare, bradul ocupând versanții însoriți iar molidul zonele umbroase (Popp, 1973).
Vegetația de la luncă, specifică luncii Suceviței este o asociație de plante higrofile lemnoase (salcie, plop) sau ierboase (izmă, piciorul cocoșului). Condițiile fizico-geografice reflectă o mare varietate a lumii vegetale și animale care au dus la declararea unui număr semnificativ de arii protejate în județul Suceava (www.judetulsuceava.ro).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.18. Vedere de pe Dealul Boicu asupra văii Sucevița (pădure de conifere, brad-molid)
Diversitatea florei și faunei comunei Sucevița este corelată cu păduri, în special de rășinoase și habitate acvatice, care constituie o bogăție ce necesită ocrotită și valorificată într-un mod rațional.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.19. Corydalis Cava pe Valea Voivodesei
Achillia crithmifolia este răspândită, cei drept, mai rar, în zăvoaiele din lunca Suceviței de pe raza comunei Volovăț, în vecinătatea comunei Sucevița, preferând un sol mai compact (www.bucovina-forestiera.ro).
Corydalis Cava este o specie identificată pe Valea Voivodesei, pe raza comunei Sucevița, în vecinătatea unui amestec de arbori, compus din brad, fag și carpen. După ce înflorește, această plantă e invadată de specia Petasites albus.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.2. Petasites Albus pe Valea Voivodesei
Juncus effusus (Rogozul) e o varietate rară identificată în Codrul Voivodesei, pe terenuri înmlăștinate, fiind în asociere cu alte plante care cresc pe soluri cu umezeală. Caracteristic acestui tip de plantă îi sunt tulpinele rotunde rigide și goale pe dinăuntru terminate către vârf cu o inflorescență.
Sanguisorba officinalis (Sorbestrea) a fost indentificată în numeroase poieni din Marginea (comuna Sucevița), iar ca varietate se găsește în număr mic pe șanțurile de scurgere de pe lângă orașul Rădăuți. Această plantă reprezintă un deliciu pentru fauna din zonă, precum căprioare, păsări, rămânând verde până cânt apare zăpada.
Sisyrinchium angustifolium au o densitate redusă, fiind izolate în pajiștile submontane, asemănătoare cu ierburile, fiind identificate cu greutate. În Bucovina au fost identificate puține exemplare în unele poieni, pe valea pârâului Dragoșin, din comuna Sucevița, la 500 m de la confluența cu pârâul Sucevița (www.bucovina-forestiera.ro).
Varietatea condițiilor fizico-geografice de pe raza localității Sucevița se reflectă și în lumea animală. Zona de munte și pădurea de rășinoase se remarcă prin prin bogăția faunei. Putem remarca prezența în pădure a ieruncăi (tetrastes bonasia) sau a cojoaicei (certhia familiaris).
Dintre mamiferele de pădure importante, putem întâlni căprioare, cerbi sau mistreți, ultimele două specii, întâlnite mai des în rezervația de vânătoare de la Hardic, de lângă Codrii Voievodesei.
(Sursa: prelucrat de autor, preluat de pe www.sucevitaturistica.blogspot.ro)
Fig.1.21. Cerb în rezervația de vânătoare de la Hardic, în vecinătatea Codrilor Voievodesei
Din lumea peștilor, în apele pâraielor ce traversează Sucevița, trăiesc specii precum păstrăvul indigen, supranumit ”craiul pâraielor de munte din Bucovina” (www.sucevitaturistica.blogspot.ro).
Pentru popularea apelor de munte cu puiet de păstrăv, au fost create o serie de păstrăvării pe văile Sucevei, dar și pe alte râuri importante de pe raza județului Suceava, precum Bistrița și Moldova.
Văile Suceviței mărginite de lunci înierbate, păduri nesfârșite de conifere, accesul ușor spre înălțimi, prin drumuri forestiere, floră și fauna îmbinată cu interferența dintre două culturi prin oamenii primitori și harnici pe care îi poți întâlni, legende care au fost auzite numai în aceste locuri, locuri neschimbate în ciuda modernizării accentuate ale zonei, sunt câteva din ispitele pe care le prezintă comuna Sucevița.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.1.22. Căprioare surprinse pe raza comunei Sucevița
Tipurile de ecosisteme din comuna Sucevița, în special și din județul Suceava, sunt înzestrate cu forme de relief variate, fiind dispuse etajat, dinspre zona de luncă, spre cea de munte (www.cjsuceava.ro).
Ecosistemele forestiere, ponderea maximă a habitatului fiind formată din păduri, o importantă resursă a comunei.
Pajiștile alpine, caracteristice în locurile cu precipitații abundente, dezvoltându-se pe un areal discontinuu, unul alpin și altul subalpin (Popp, 1973).
Ecosisteme de luncă, specifice zonei pârâului Sucevița, aceasta e reprezentată de o varietate de plante higrofile lemnoase sau ierboase.
Ecosisteme acvatice, fiind diferențiate în două grupe, printre care evidențiem mediul lotic (râuri sau pâraie) și stagnante (mlaștini sau bălți).
Din cele 10 regiuni biogeografice aflate pe listele Comunității Europene, în Suceava se găsesc 3 dintre ele, mai exact, zona alpină, continentală și stepică (www.turisminbucovina.ro).
Sit-urile de interes comunitar sunt trecute în Directivele Habitate transpuse în legislația românească prin Legea nr.462/2001.
I.7. Resursele naturale
Pe harta solurilor din județul Suceava, Sucevița se situează în zona cu soluri brune și soluri brune acide cu pachete puternic cutate cu gresii, argile, conglomerate sau șisturi. Solurile brune și brun-acide sunt tipice pentru zona munților. În regiunile de podiș, cu altitudine de 500-600 m, predomină solurile brune (www.cjsuceava.ro).
În Sucevița întâlnim numeroase cariere de unde se poate extrage gresia care a fost folosită pentru cruci și pietre de morminte, stâlpi, dale de anumite forme, precum e sediul B.C.R. din Rădăuți sau complexul Mănăstirii Sucevița. Mănăstirea și zidul ce o delimitează, sunt construite din lespezi de gresie de pe pâraiele ce străbat comuna Sucevița.
Exemple de cariere care au fost folosite pentru extracție de gresie sunt Miclăuș, Rusca, Afiniș, Pârâul Boului și Dealul Rău. Din albia pârâului Sucevița se extrage pietrișul care, în zilele noastre, e folosit pentru pietruirea ulițelor din sat, dar și ca material de construcții (Procopciuc, 2003).
Argila, se găsește pe Dealul Crâșmei sau Gura Dragoșinului, folosită de locuitorii comunei, în special pentru tencuirea caselor, în amestec cu paie de ovăz și bălegar de animale.
S-a discutat și de o carieră de piatră de ciment, care a existat în satul Sucevița, ceea ce evidențiază faptul că prin resursele de care dispunea, comuna s-a dovedit a fi un loc atractiv pentru locuitorii zonei, ceea ce a dus la creșterea numărului de locuitori.
Capitolul II. GEOGRAFIA UMANĂ A COMUNEI SUCEVIȚA
II.1. Populația
Conform ultimului recensământ efectuat în anul 2011, populația comunei Sucevița număra 2.762 de locuitori, în creștere ușoară comparativ cu recensământul din 2002, când s-a înregistrat un număr de 2.583 locuitori (www.suceava.insse.ro). Populația preponderentă e formată din români (cca 87,5%), romi (9,3%), iar restul de 3,2% nu au o apartenență etnică cunoscută.
Conform datelor de anul trecut înregistrate la Primăria comunei Sucevița, în momentul de față, se estimează un număr de 3.073 locuitori, dintre care 1.542 bărbați și 1.531 femei (primariasucevita.ro).
(Sursa: realizat de autor, conform datelor preluate de pe www.suceava.insse.ro)
Fig.2.1. Componența etnică a comunei Sucevița
Din punct de vedere al orientării religioase, cea mai parte a locuitorilor sunt ortodocși, în jur de 70%, dar sunt prezente și minorități de romano-catolici, 2,82%, baptiști (3,84%), penticostali (19,8%), dar și un procentaj de aproximativ 3% pentru care nu e cunoscută apartenența religioasă (www.suceava.insse.ro).
(Sursa: realizat de autor, conform datelor preluate de pe www.suceava.insse.ro)
Fig.2.11. Componența confesională a comunei Sucevița
Din analiza de mai sus, reiese că populația comunei Sucevița a crescut într-un mod inegal, fiind înregistrate, la fiecare recensământ, creșteri ușoare datorate calității și posibilităților zonei.
Structura populației pe sexe, la recensămintele oficiale, conform datelor furnizate de Primăria comunei Sucevița:
Tabel 2.1.
(Sursa: realizat de autor, conform datelor preluate de pe www.suceava.insse.ro)
Fig.2.12. Populația totală a comunei Sucevița la recensămintele din 2005, 2011 și 2014
Se poate observa că numărul femeilor îl depășea pe cel al bărbaților în anii trecuți, diferența fiind una semnificativă, însă anul 2014 aduce un echilibru în această privință.
Structura populației totale stabile, pe categorii de vârstă, conform datelor furnizate de Primăria comunei Sucevița, sunt prezentate astfel, la Recensământul Populației și Locuințelor din data de 1 iulie 2011:
(Sursa: realizat de autor, conform datelor furnizate de Primăria Sucevița)
Fig.2.13. Populația totală stabilă pe categorii de vârstă a comunei Sucevița, anul 2011
Tabel 2.2.
Conform ultimelor recensăminte, din anii 2011 și 2014, copiii cu vârstă cuprinsă sub 9 ani, ocupă o pondere ridicată din totalul populației stabile, lucru ce tinde să conducă la o întinerire a populației, ceea ce ar contribui automat la un spor natural pozitiv al comunei Sucevița.
(Sursa: realizat de autor, conform datelor furnizate de Primăria Sucevița)
Fig.2.14. Dinamica populației comunei Sucevița în perioada 1784-2014
Datele de la recensământul din 2011, prezintă structura populației după starea civilă legală, după cum urmează:
Tabel 2.3.
Din datele furnizate de Consiliul Local din Sucevița, rezultă că numărul de gospodării în anul 2014, se ridica la 1157 de locuințe în Sucevița și un număr de 752 în Voievodeasa.
II.2. Populația ocupată pe sectoare de activități
Populația activă a comunei presupune întreaga populație cu vârste cuprinse între 15 și 65 de ani, indiferent de statutul pe piața muncii. Conform datelor înregistrate la Recensământul din anul 2011, populația activă a comunei Sucevița era de 2074 de persoane.
Populația ocupată presupune sectorul de populație care lucrează într-un sector de activitate. Numărul total al acestei categorii, era în anul 2011 de aproximativ 1100 persoane. Diferența dintre populația activă și populația ocupată o reprezintă populația activă neocupată. Pe domenii de activitate domină populația care lucreză în agricultură, silvicultură, urmată de cea ocupată în industria de prelucrare.
(Sursa: realizat de autor, conform datelor furnizate de Primăria Sucevița)
Fig.2.15. Populația ocupată pe sectoare de activități
Populația inactivă se referă la populația care nu e încadrată în muncă. La recensământul din 2011, populația inactivă se ridica la un număr de 1760 persoane, dintre care:
elevi sau studenți: 390;
pensionari: 502;
casnice: 301;
întreținute de alte persoane: 461;
întreținute de stat sau de alte organe private: 21;
cu alte situație economică: 85.
Prin comparație cu populația aptă de muncă la nivelul comunei, datele evidențiază faptul că lipsesc locurile de muncă și se observă o scădere a numărului de salariați de la an la an, ceea ce conduce la un tendință continuă de migrare a forței de muncă, mai ales a celei tinere.
II.3. Activitățile economice. Cadru general
Pe harta țării, județul Suceava se află într-un trend ascendent în ceea ce privește economia, care e în plină dezvoltare.
Având o serie de frumuseți naturale, valori culturale și arhitecturale de neegalat, oameni harnici, contribuie din plin la bunăstarea și bunul mers al societății sucevene.
Pe parcursul anilor, odată cu industria s-a dezvoltat o ramură importantă a județului, agricultura, care prin folosirea resurselor solului, dar și prin hărnicia localnicilor au condus la realizarea de producții notabile.
Zona Suceviței se află lângă Obcinile Bucovinei, cu locuri care au ca avantaj relieful, altitudinea, clima, o rețea hidrografică bogată și cu condiții ce au condus la dezvoltarea fondului forestier, a pășunilor și a fânețurilor, ceea ce a condus la dezvoltarea agriculturii (Procopciuc, 2003).
În zonă, agricultura nu reprezintă o ocupație majoră, din cauza suprafeței arabile care e restrânsă și a grădinilor, care formează în jur de 1,7%, dintr-un întreg areal de 6229 ha.
Ținând cont de dezvoltarea actuală și de perspectivele comunei Sucevița, o putem încadra ca așezare turistică.
Pe lângă acest lucru, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană, a început să aibă o importanță mai mare și agricultura, creșterea animalelor și cultura plantelor fiind principalele activități.
II.3.1. Agricultura
Din timpuri străvechi, oamenii și-au asigurat existența prin două ocupații de bază, de creștere a animalelor și de cultură a plantelor. Pământul, din cele mai vechi timpuri, a fost și este una din sursele principale de venituri pentru locuitorii din Sucevița.
În structura fondului funciar al comunei, ponderea cea mai mare o reprezintă pădurile, circa 56%, suprafața agricolă reprezentând circa 34% din suprafața totală. În cadrul suprafeței agricole, terenul arabil este de 67,6%, pășunile și fânețele 32%, iar livezile 0,4%. Culturile cu pondere semnificativă sunt cele de cartof, grâu, porumb sau plante de nutreț ca trifoiul.
(Sursa: realizat de autor conform datelor preluate de pe primariasucevita.ro)
Fig.2.16. Împărțirea teritorială a terenului agricol din comuna Sucevița
În ceea ce constă suprafețele de păduri, acestea sunt formate în special dintr-un mix, cu o importanță majoră în explotarea lemnului. Activitățile agricole majoritare care se desfășoară sunt cele legate de cultura vegetală și creșterea animalelor. În prezent și în perspectivă se acordă o atenție majoră turismului și agroturismului.
Resursele ce stau la baza potențialului economic al Suceviței sunt cele specifice zonei, forestiere, pajiști și fânețe, produse animale, etc.
Comuna Sucevița are un profil economic predominant turistic și agrar, concentrat în jurul unor activități precum, gospodăriile personale ale localnicilor sau activități de prestări servicii ce au rol de a satisface cerințele populației comunei și parțial pe cele ale turiștilor și ale comunelor din zona de influență a comunei.
Terenul forestier ocupă 7500 ha din suprafața comunei, din care 6690 ha sunt în proprietatea statului, iar 810 ha sunt parte a proprietăților private. Terenul agricol are o suprafață de 1217 ha, fiind împărțit în următoarele:
Teren arabil 460 ha;
Pășuni 388 ha;
Fânețe 364 ha;
Livezi 5 ha.
Una din preocupările complementare a locuitorilor sucevițeni a fost și este prisăcăritul, ocupație care e cunoscută aici încă din Evul Mediu. Localnicii susțin că albinăritul în zona Suceviței e o ocupație cu tradiții vechi. Sunt locuri, precum cel de La Prisacă, un deal în spatele casei parohiale, a existat cândva o prisacă, la aceasta ocupându-se călugării de la mănăstire. Numărul total al stupilor au variat de la an la an, deoarece numărul lor scade, fapt care s-a datorat iernilor grele și lungi, sau s-au înmulțit, fapt datorat vremii favorabile (Procopciuc, 2003).
Pomicultura e o ocupație suplimentară a localnicilor din Sucevița. Mănăstirea Sucevița a avut din trecute vremuri un întins teren cu pomi fructiferi, o zona unde se spunea că sătenii obișnuiau în zilele de Paște să-și facă promenada înainte și după vecernii (Procopciuc, 2003). La pomii fructiferi se mențin pentru plantat soiurile vechi de ani de zile, făcând excepție doar cireșii care prin altoire, se obțin soiuri mult mai îmbunătățite.
S-a remarcat în zonă faptul că vișinul a ajuns pe cale de dispariție datorită unor boli contra cărora nu s-au luat măsurile necesare de organele competente pentru a diminua efectele.
Pentru sucevițeni, pescuitul nu a fost o ocupație, mai bine zis, un mediu de divertisment, pentru cei tineri sau un sport pentru cei în vârstă. Pe raza satului nu sunt medii prielnice pentru creșterea peștilor, deoarece pârâul Sucevița și afluenții săi sunt săraci în debitele lor de apă pentru a putea permite aceste lucruri.
În apele din comuna se găsesc specii de boiștean și grindel, mai rar păstrăvul, acesta din urmă fiind în scădere datorită braconajului. Sunt însă și cazuri când pe apele ce străbat comuna se pot găsi și mreană sau scobar, datorită puhoaielor, momente când din apele Sucevei, aceste specii de pește urcă către izvoarele Suceviței (Procopciuc, 2003).
În ceea ce privește vânatul, localnicii spun că pe teritoriul pădurilor sucevițene găsim exemplare din întreaga faună carpatină, excepție făcând caprele negre și cerbul lopătar. Putem întâlni cerbi, urși, vulpi, iepuri, veverițe, dihori, mistreți, pisici sălbatice, lupi, căpriori, jderi, râși, etc. Dintre toate aceste exemplare, jderii sunt rari, iar veverițele, bursucii și râșii sunt pe cale de dispariție. În ultimul timp și iepurii s-au împuținat alarmant, fapt care a început să ridice semne de întrebare organelor în măsură.
Din această faună, de-a lungul timpului au fost recoltate trofee de valoare care au participat la expoziții în țară și străinătate (Procopciuc, 2003).
II.3.2. Industria
Potențialul industrial al comunei Sucevița este slab dezvoltat.
Rețeaua comercială din comună se prezintă în felul următor:
4 societăți comerciale,
2 asociații fizice autorizate,
2 asociații familiale,
În domeniul alimentar funcționează 5 restaurante, pensiuni turistice și 7 magazine alimentare,
În domeniul nealimentar se regăsesc 1 magazin mixt, pensiuni turistice, mici ateliere de mobilă.
În ceea ce privește dinamica antreprenorilor din Sucevița, o analiză a progresului acestora e greu de realizat, înregistrându-se valori rapide de la an la an, atingându-se o cifră medie de afaceri în jur de 221.000 RON (primariasucevita.ro).
În Sucevița există și 4 hale de debitare lemn și o fabrică de cherestea, ultima dintre ele va fi demolată datorită scăderii eficienței activităților desfășurate în cadrul său, utilajele folosite fiind uzate, iar productivitatea muncii scăzută.
Industria meșteșugărească e o ramură ce are tradiție în această zonă, fiind cunoscută atât în tară, cât și în străinătate.
II.3.3. Căile și mijloacele de transport
Rețeaua de transport a comunei Sucevița se sprijină în mod deosebit pe DN17A, drum cu o lățime redusă, de aproximativ 4-5 metri, drum circulat tot anul, dar cu un trafic redus.
În cadrul județului Suceava, comuna Sucevița se află la distanța de 18 km de orașul Rădăuți, unde găsim cea mai apropiată stație C.F.R., dar și cea mai apropiată autogară, la o distanță de 57 km de Câmpulung Moldovenesc, iar în partea de vest, pătrundem peste pasul Ciumârna și Trei Movile, șosea prin care se face legătura cu Transilvania, cu ajutorul pasului Tihuța (Procopciuc, 2003).
Drumul de la Dealul Crâșmei ce se întindea un kilometru prin pădure, se prelungea pe la jumătatea sudică a coastei Miclăuș, ca drum de căruțe, până la cariera de piatră. Acest drum a fost desființat, mai ales partea care trece prin pădure. De la intrarea în sat, din Marginea, drumul a trecut prin spatele caselor actuale, pe lângă heleșteul de la poalele Dealului Arșița, ce își continuă traseul pe sub poalele Dealului Plopiș, drum ce ocolea mănăstirea prin dreapta, ieșind în actualul traseu, numit Codrișor (Procopciuc, 2003).
Traseul principal se afundă pădurile Suceviței, pe o bifurcație nouă, care avea să formeze drumul Rusca, ce urmează astăzi traseului D.N. 17A.
Construirea mănăstirii Sucevița, a determinat deschiderea căilor de comunicație ce aveau să lege Sucevița de Rădăuți, arteră care a determinat legăturile cu părțile de sat ale localității, situate pe de o parte și alta a apelor, ceea ce a condus la construirea de poduri, podețe supuse inundațiilor.
Lipsa resurselor pentru modernizarea infrastructurii înca afectează dezvoltarea economică a comunei Sucevița.
În ceea ce privește transportul feroviar, comuna Sucevița nu beneficiază de acces pe cale ferată.
II.3.4. Comerțul
Dezvoltarea serviciilor în Sucevița are tradiții vechi, în comună existând încă din timpuri vechi, instituții precum cooperative agricole, ateliere meșteșugărești particulare, hoteluri, pensiuni, bănci populare de credit, ș.a.
În Sucevița se poate vorbi de un comerț stabil, la începutul sec. al XVIII-lea, așa zisul comerț mănăstiresc, prin care se făceau schimburi de lumânări, miere de albine, obiecte bisericești. O altă formă de comerți specifică zonei din cele mai vechi timpuri a fost crâșmăritul, metodă de comerț practicată și de Mănăstirea Sucevița (Procopciuc, 2003).
Satul Sucevița numără 60 de agenți economici, dintre care putem enumera SC Popas Turistic Bucovina SRL, SC Vianora Turism SRL, SC Forestind SA, SC Dagida SRL, SC Semtur SRL, SC Novmotel SRL, SC Fagilor SRL, AF Prodan Florica, AF Chiraș Toader, PF Olaru Romică, PF Avram Elena Frida, PF Pânzar Dumtru, etc.
În ceea ce privește satul Voievodeasa, conform datelor înregistrate la primăria comunei Sucevița, întâlnim un număr de 18 agenți economici, după cum urmează, SC Voievod SRL, SC Eliah SRL, AF Husarciuc Ștefan, AF Zaremba Ionel, PF Prelipcean Mihai, PF Lucescu Ioan, etc.
II.3.5. Turismul
Pe tot cuprinsul zonei Bucovinei se pot practica o serie de forme de turism, turism cultural, turismul rural, ecoturismul, turismul de recreere și odihnă, turism pentru sporturi de iarnă, etc.
Turismul cultural reprezintă o adevărată atracție pentru turiști, atât din țară, cât și din străinătate, prin integrarea valorilor de patrimoniu cultural în cercul european și mondial (mănăstirea Sucevița e clasificată de UNESCO și are are semnificație internațională). În ceea ce privește turismul cultural al zonei, presa germană a promovat sloganul „Bucovina-țara celor 1000 de biserici”, fapt ce a condus la o sporită atenție asupra dezvoltării turismului de pelerinaj (www.monumentul.ro).
O atracție a zonei o constituie numeroase activități culturale, precum pictarea icoanelor, încondeierea ouălelor, meșteșugul lemnului, olărit, țesutul și nu în ultimul rând lucrăturile din piele sau măștile populare.
Turismul rural e o formă mai complexă de turism, ce cuprinde activitatea de turism, cazare, pensiune, prestare de servicii turistice, circulație turistică, specifică comunei Sucevița, element favorabil pentru dezvoltare.
Pe lângă monumentele istorice și naturale, interesul turiștilor e crescut și de existența unor resurse valoroase în ceea ce privește biodiversitatea, comună care atrage prin potențialul natural, dar și cel spiritual-cultural.
Turismul pentru vânătoare și turism este promovat în zonă având în vedere potențialul existent, piscicol și hidrografic.
Turismul de odihnă și agrement e practicat în comuna Sucevița datorită zonei și condițiilor deosebit de favorabile existente.
În comună există numeroase facilități de cazare, aici putem găsi:
29 pensiuni turistice clasificate;
5 hoteluri.
Majoritatea pensiunilor din comună au o vechime de funcționare în jur de 3-4 ani, cel mai vechi Motel din Sucevița fiind Hanul Sucevița, înființat în 1976. Ritmul de înființare al pensiunilor noi este alert, 2 pensiuni pe an.
Numărul turiștilor care vin să-și petreacă concediile în această zonă e destul de mare, pensiunile primind până la 100 de vizite în lunile cu cel mai mare flux de turiști, iulie și august. Cu excepția hotelurilor zonei care ajung la un număr de cazări de aproximativ 120 locuri, pensiunile au în medie, un număr de 15 locuri de cazare (primariasucevita.ro).
Majoritatea proprietarilor de pensiuni din Sucevița consideră această ocupație o sursă importantă de venit și îndeamnă tineretul să se îndrepte către această ramură.
Conform Breviarului Turistic al județului Suceava, din anul 2007, numărul de sosiri în Sucevița este de 8055 din care 6573 turiști români și 1482 străini. Din comuna Sucevița, în jur de 36 de agenți economici sunt membri ai Asociației Pensiunilor Turistice care colaborează cu Asociația pentru Turism Bucovina (primariasucevita.ro).
II.3.5.1. Biserica și casa parohială
Independența bisericilor începe în 1832, astfel biserica cu hramul Botezului Domnului din așezământul lui Gheorghe Movilă devine biserică parohială. Construcția este așezată în partea de sud-vest a mănăstirii, în mijlocul cimitirului. Văzută din punct de vedere vertical, biserica are forma unei cruci, brațele fiind reprezentate de două abside ale naosului, turnul înalt de deasupra naosului, dă o configurație de șea (Procopciuc, 2009).
Biserica are spațiul din interior, relativ mic, comparativ cu cei care îi calcă pragurile, fiind compusă dintr-un pridvor cu două intrări, una dinspre nord și cealaltă dinspre sud. Altarul are două ferestre în partea de est, partea de nord fiind folosită ca proscomidier, cea sudică pentru activități, gen pregătirea focului pentru cădelniță.
Absida dreaptă a naosului e folosită de corul bisericesc, format din bărbați, iar în absida nordică, a doua, este locul intelectualității feminine a localității. În naos a existat și un balcon, dar acesta odată cu renovarea bisericii și a clopotniței a fost demolat.
Biserica a fost pictată în interior de un călugăr al mănăstirii, numele său fiind rămas necunoscut. Bătrânii povestesc că biserica a fost pictată și pe exterior, fapt dovedit și de fragmentul rămas în zilele noastre, pe zidul sudic al altarului, unde este înfățișată Răstignirea Domnului Iisus Hristos (Procopciuc, 2009).
Din ansamblul mănăstirii Sucevița fac parte:
Turnurile de sud-est și sud-vest a incintei ansamblului, racordate la zidurile de incintă și ale Casei Domnești și Stăreției (Fig.2.2a),
Turnul de poartă al ansamblului mănăstirii Sucevița, cu o valoare arhitectonică proprie, înglobează paraclisul (Fig.2.2b),
Corpul Arh. Ioana Grigorescu, se află pe latura de est, la parter, având un salon oficial, iar la etaj un corp de legătură cu un fost drum de strajă,
Ruinele Casei Domnești, pe latura de sud a ansamblului, spre curte.
a b
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.17. Turn de apărare (a) și turnul de poartă în plan îndepărtat (b) ale ansamblului mănăstirii Sucevița
(Sursa: preluat de pe www.monumentul.ro)
Fig.2.18. Ruinele Casei Domnești
Pereții masivi din jurul bisericii au fost construiți în jurul anilor 1595, pe timpul domniei lui Ieremia Movilă. Pereții au aproape 100 metri lungime, în jur de 3 metri lățime și o înălțime mai mare de 6 metri, semănând astfel ca aspect, cu o fortăreață medievală. La poarta de la intrare, deasupra bolții întâlnim o nișă sub formă de semicerc, ce conține pictură cu Învierea și cu haina de război a Moldovei (www.infoghidromania.com).
II.3.5.2. Clopotnița și pictura mănăstirii Sucevița
Alături de biserică, pe latura de sud-vest, este amplasat turnul clopotniței (Fig.2.5.), construcția acesteia fiind atribuită unor călugări. Nu există vreo informație care să ateste existența vreunor clopote în perioada în care biserica nu a avut clopotniță și nu este cunoscut nici cine au fost donatorii primelor clopote.
Notă aparte a mănăstirii fac cele două pridvoare și stâlpii legați prin arcuri în acoladă amplasați pe laturile de sud și nord. Pridvoarele constituie un ecou al arhitectorii din Țara Românească, menținându-se chenarele gotice din piatră și ocnițele, numai la turlă (Brătulescu, 2006).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.19. Mănăstirea Sucevița – arhitectură moldavă
Incina mănăstirii e reprezentată de ziduri înalte care o înconjoară, prevăzute cu contraforturi, metereze, patru turnuri de colț și unul cu paraclis care e peste gangul intrării prezentând și stema Moldovei. Incinta mănăstirii mai adăpostește conform spuselor lui Ion Neculce, beciuri unde ar fi ascunsă o avere fabuloasă (www.jurnaluldedrajna.ro).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.2. Biserica parohială împreună cu clopotnița
Mănăstirea Sucevița este ultima biserică moldovenească care e zugrăvită în exterior, iar prin programul iconografic sunt respectate tradiția constituită în perioada lui Petru Rareș, introducând teme noi cu caracter teologic-dogmatice sau alte reprezentări ale Sfintei Treimi.
Măiestria pictorilor sunt reprezentate prin perspectivele prin care s-a abordat arhitectura spațiului bizantin din această zonă (www.jurnaluldedrajna.ro).
Pictura exterioară a mănăstirii, pe un fond verde este fără doar și poate, cea mai bine păstrată din toate bisericile moldovenești care au pictură exterioară, conservându-se foarte bine, iar fresca de pe peretele nordic, la care Sucevița e reprezentată la dimensiuni monumentale prin scara virtuților, impresionantă prin contrastul dintre ordinea îngerilor și haosul provocat de iad, imagine pe care o găsim imediat ce se trece de poarta mănăstirii (deweekend.ro).
O pictură unică e cea a ocniței unde apare Viața lui Moise, elemente laice cu origini locale, iar Maica Domnului e reprezentată pe bolta cu flori, scenele din pronaos descriu imagini din viața Sfântului Gheorghe și Sfântul Nicolae, toate fiind într-o ambianță continuă (comoaraculturaaromaniei.blogspot.ro).
(Sursa: realizat de autor)
a
(Sursa: realizat de autor)
b
Fig.2.21. Pictura exterioară pe peretele de sud (a) și est (b) al mănăstirii
Pe peretele din sud (Fig.2.21.) se află o frescă monumentală, Arborele lui Iesei, iar pe pereții absidelor, este reprezentată Rugăciunea sfinților, aceasta din urmă fiind creație a școlii de pictură moldovene (deweekend.ro).
Definitorie pentru mănăstire, rămâne Scara Sfântului Ioan Climax de la Nord, o vastă interpretare iconografică și una dintre cele mai importante compoziții ale picturii românești. Este redată lupta dintre bine și rău și încercarea omului de a păși spre perfecțiune pentru a-și redobândi credința prin căderea în păcat (jurnaluldedrajna.ro).
Peretele de vest nu deține pictură, se spune că zugravul, lucra în același timp și la Mănăstirea Teodoreni din Burdujeni și la Sucevița, a murit căzând de pe schela Mănăstirii Sucevița.
În ceea ce constă pictura interioară, întâlnim tabloul care îl reprezintă pe domnitorul Ieremia Movilă împreună cu familia sa.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.22. Domnitorul Ieremia Movilă împreună cu familia sa
Pictura interioară este repartizată conform schemelor tradiționale, îmbogățită prin reprezentarea Cortului Mărturiei în altar sau prin iconostasul Mănăstirii Sucevița care e sculptat în lemn de tisa, în stil baroc-rococo, datând din 1801 (jurnaluldedrajna.ro).
Pridvorul prezintă Judecata de Apoi și Întâmpinarea moaștelor Sfântului Ioan cel Nou la curtea domnitorului Alexandru cel Bun.
Naosul cuprinde un mozaic arhitectural cu întâmplări din viața lui Iisus, imagini ale Genezei, unde natura și peisajele sunt în prim plan, formând o ambianță persano-mediteraneeană (jurnaluldedrajna.ro).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.23. Pictură interioară în cadrul Mănăstirii Sucevița
Pictura interioară și exterioară are o valoare artistică de neconceput, mănăstirea având cel mai mare număr de imagini religioase din țară, fiind considerată de mulți, un testament al artei moldovenești (comoaraculturalaaromaniei.blogspot.ro).
Fiind ultima mănăstire pictată pe fațade, Mănăstirea Sucevița împletește tradiția și inovația printr-o desfășurare multicromă dominată de verde, un ”Verde de Sucevița”.
II.3.5.3. Muzeul mănăstirii Sucevița
În muzeul mănăstirii sunt conservate valori ale artei medievale, precum argintărie, manuscrise, sculptură în lemn, icoane din secolele XV-XVI. O valoare artistică excepțională este acordată broderiei acoperămintelor de mormânt ale ctitorilor Ieremia și Simion Movilă, chivot donat de Mitropolitul Gheorghe Movilă (deweekend.ro).
În muzeul mănăstirii se găsesc una dintre cele mai prețioase colecții din Moldova, cum ar fi epitaful cu 10.000 de mărgăritare, datând din 1597 sau caseta de argint cu părul doamnei Elisabeta, soția domnitorului Ieremia Movilă, care împreună cu fiul său, Alexăndrel a fost prinsă de turci și dusă la Constantinopol, ca semn de nemărginită durere, și-a tăiat părul și l-a trimis la mănăstire(manastirea-sucevita.ro).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.24. Muzeul Mănăstirii Sucevița
Printre exponatele Mănăstirii Sucevița sunt remarcate și broderiile lucrate cu fir de aur, argint, perle sau mătase, broderii de o valoare excepțională, datând din vremea marelui domnitor Ștefan cel Mare.
(Sursa: preluat de pe www.jurnaluldedrajna.ro)
Fig.2.25. Broderiile acoperămintelor de mormânt ale lui Ieremia și Simion Movilă
De remarcat sunt însă și pietrele tombale din gropnița Movileștilor, pietre ce au unele influențe muntenești în decorația cioplită.
Muzeul împreună cu biserica de la Sucevița, cu toate îmbinările de elemente ale monumentelor vechi, sunt încadrate în stilul și viziunea arhitecturii religioase moldovenești, fiind astfel ultima din lanțul neîntrerupt al realizărilor Moldovei secolului XVI (manastirea-sucevita.ro).
Astfel, întregul complex al mănăstirii impresionează prin îmbinarea perfectă dintre arhitectură, sculptură realizată atât în piatră, cât și în lemn sau pictură, adevărate exemple ale artei religioase. Ansamblul Mănăstirii Sucevița face dovada continuității tradiției fiind un simbol al dăinurii în timp.
II.3.5.4. Monumentul Comemorativ
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.26. Monumentul Comemorativ
Monumentul se află la intrarea în comuna Sucevița, drumul dinspre Rădăuți, la circa 50 metri pe partea dreaptă, lângă șosea, putând fi observat de cei care sunt interesați. Înălțat în anul 1883, monumentul a fost conceput în urma vizitei arhiducelui Rudolf al Austriei.
La început au fost două monumente, pe ambele părți ale drumului care marcau intrarea in satul Voievodeasa, drumul dispre Sucevița și invers. În zilele de astăzi, a rămas unul singur, ce prezintă o valoare istorică de neconceput.
II.3.5.5. Casa Iraclie Porumbescu
Un alt obiectiv turistic de amploare al Suceviței, Casa Iraclie Porumbescu, un scriitor bucovinean (1823-1896), nimeni altul decât tatăl marelui compozitor Ciprian Porumbescu, tip de casă cum puține se mai întâlnesc astăzi.
Iraclie Porumbescu a slujit ca paroh în satele din Bucovina, Boian, Stupca, Frătăuții Noi și Șipotele Sucevei.
A fost remarcat ca unul dintre clericii patrioți ai zonei, fiind și un talentat scriitor, acesta a fost supranumit de unii, ”Creangă al Bucovinei”.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.27. Casa Iraclie Porumbescu
S-a remarcat în calitate de autor de versuri, precum poezii patriotice, proză, prelucrare a unor legende istorice, de exemplu Ieremia Movilă și sihastrul sau Altariul mănăstirii Sucevița.
În 1971 s-a inaugurat complexul muzeal de la Stupca, iar rămășițele părintelui Iraclie și ale lui Ștefan Porumbescu au fost deshumate și transportate la cimitirul din Stupca, lângă mormântul lui Ciprian Porumbescu și a Emiliei, mama sa.
II.3.5.6. Crucea de mormânt a Varvarei Golimbioschi (Porumbescu)
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.28. Crucea de mormânt a Varvarei Golimbioschi
Puțin cunoscută este turiștilor această cruce din comuna Sucevița, crucea bunicii compozitorului Ciprian Porumbescu, care se regăsește în cimitirul satului.
II.3.5.7. Muzeul etnografic al Școlii cu clasele I-VIII ”Dimitrie Vatamaniuc” din Sucevița
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.29. Muzeul etnografic al Școlii cu clasele I-VIII ”Dimitrie Vatamaniuc” din Sucevița
Muzeul a luat naștere recent, cu ajutorul domnului profesor de istorie și director al școlii, domnul Pintilei Jolobai. În cadrul muzeului, s-au așezat la loc de cinste de către cadrele didactice și de elevi, diferite obiecte care arată modul de viață al stămoșilor acestei comunități.
II.3.5.8. Palma
Palma e un monument care a fost ridicat în cinstea celor care au construit drumul ce străbate Obcina Mare și leagă Sucevița de Vatra Moldoviței.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.2.3. Palma – monumentul din vârful Obcinei Mari, la poalele căreia se întinde satul Sucevița
Acesta e un simbol al muncii și al forței și are drept scop de a reaminti momentul din anul 1968 în care două echipe de constructori s-au întâlnit aici, venind din direcții opuse și și-au strâns mâinile ca semn al finalizării șoselei (www.adevarul.ro).
II.3.5.9. Portul popular și obiceiurile comunei Sucevița
Costumele populare specifice zonei sunt alcătuite dintr-o cămașă cu poale cusută cu flori, ițari, brâu cu mărgele, bundiță cu prim de miel sau dihor, pălărie sau căciulă la bărbați și cămașă cu sau fără altiță din pânză de bumbac sau in, cusute cu flori viu colorate, catrință, pieptar din piele de miel, broboade de lână sau batic de culoare albă sau roșie (primariasucevita.ro).
În timpul iernii sunt purtate cojoacele albe cu tivitură din blană de miel sau sumane. Realitatea folclorică a comunei Sucevița este încadrată în cea a zonei etnografice a Rădăuților și reprezintă un punct de atracție atât pentru turiștii din țară, cât și pentru cei din străinătate.
Sărbătorile satului sunt odată cu anotimpurile, ritmul lor fiind de la cei mai mici, până la cei mai bătrâni, norme de viață care dau un caracter de permanență și stabilitate.
(Sursa: preluat de pe sucevitaturistica.blogspot.ro)
Fig.2.31. Costume populare specifice zonei Sucevița
Specifice satelor din comuna Sucevița sunt următoarele sărbători:
Hramul bisericii parohiale, sărbătorit pe data de 7 ianuarie, când se organizează balul gospodariilor unde participă tot satul;
Hramul mănăstirii Sucevița, care se serbează pe 6 august, se face slujbă cu sobor de preoți, unde participă credincioși din toate satele apropiate și turiști veniți din colțurile țării. La această sărbătoare se spune că credincioșii urcă pe Dealul Furcoi pentru iertarea păcatelor, iar în vârful dealului se află un izvor numit ”Izvorul Pustnicului”, unde se spune că apa acestuia nu se strică niciodată.
Hramul bisericii parohiale din Voievodeasa, sărbătorită pe 29 iunie,
Sărbătorile de iarnă, aici având un farmec aparte, copiii vin cu colinda de Crăciun, uratul, semănatul și sorcova, se formează trupa de Irozi sau Banda lui Jian și se umblă în sat la fetele de măritat,
Boboteaza, la 6 ianuarie, la această dată se scot din lăzile de zestre, straiele de sărbătoare,
Sărbătoarea de Sf. Gheorghe, se aprind focuri mari pentru a alunga duhurile rele,
Sărbătoarea Paștelui, tot satul participă la sfințirea „blidului” cu pască și ouă roșii,
(Sursa: preluat de pe primariasucevita.ro)
Fig.2.32. Blid (coș cu bunătăți pregătit pentru a fi sfințit de Înviere)
Balul gospodariilor, unde participă toți oamenii de bine ai satului, precum și gospodari ai altor sate din zonă. Participanții poartă costume populare, iar atmosfera e întreținută de formații și ansambluri de muzică populară. Acest bal, al gospodarilor este un eveniment care contribuie din plin la păstrarea obiceiurilor zonei (primariasucevita.ro).
Zilele Suceviței, se serbează pe 28-29 iunie, sărbătoare la care se organizează diverse evenimente,
(Sursa: preluat de pe sucevitaturistica.blogspot.ro)
Fig.2.33. Evenimente dedicate Zilelor Suceviței
Festivalul de Toacă, eveniment unic în Bucovina, concurenții testează abilitățile de a bate toaca,
(Sursa: preluat de pe sucevitaturistica.blogspot.ro)
Fig.2.34. Festivalul de Toacă de la Sucevița
Balul pensiunilor, eveniment care se organizează de Asociația Turistică Sucevița după terminarea sezonului turistic al fiecărui an, unde participă reprezentanți ai pensiunilor, hotelurilor, agențiilor de turism, autorități locale și nu numai,
Tăierea porcului, un obicei la care oamenii zonei țin foarte mult, operație care se face înaintea sărbătorilor de iarnă,
Meșteșuguri și artizanatul, precum încondeierea ouălelor, o artă cu o valoare artistică deosebită prin colorit și decorat,
(Sursa: preluat de pe sucevitaturistica.blogspot.ro)
Fig.2.35. Ouă încondeiate – Sucevița
Bucătăria sucevițeană, este recunoscută în toată țara pentru diversitatea și calitatea aceteia, cu delicate precum mămăliguță cu sarmale, mămăliguță cu tochitură, papanași cu brânză, brânză cu smântână, iar dintre băuturi putem alege vișinata, țuica de prune, țuica de sfeclă, afinata, etc.
Capitolul III. AȘEZĂRILE UMANE
III.1. Tipuri de sate
Satele se deobesc de orașe prin mărime și prin activitățile locuitorilor care se rezumă într-o mare măsură la agricultură. În România, activitățile populației rurale sunt variate, unii locuitori ai satelor fiind ocupați cu agricultura, turismul sau transporturi (Candea, 2001).
După funcție, se deosebesc:
Sate cu funcții predominant agricole, care pot fi specializate în cultura plantelor și creșterea animalelor,
Sate cu funcții agricole și de servicii (transporturi, turism), se remarcă prin turism rural, ce a luat o amploare deosebită, mai ales în Sucevița,
Sate agro-industriale, unde se practică atât agricultura, cât și unele activități industriale, de exemplu, de prelucrare a lemnului.
În ceea ce privește numărul de locuitori, există:
Sate mici (cu un număr sub 500 de locuitori),
Sate mijlocii (cu un număr între 500 și 1500 de locuitori),
Sate mari (ce pot ajunge la 4000 de locuitori),
Sate foarte mari (sate ce depășesc 4000 de locuitori).
Referitor la Sucevița și Voievodeasa, ambele se încadrează cu succes în pragul de sate mijlocii și mici.
După modul de distribuire a satelor, ies din tipar, următoarele tipuri:
Sate risipite, specifice zonelor de munte, locuitorii acestor tipuri de sate se ocupă în special cu păstoritul. Satele de acest tip sunt asociate cu gospodării izolate.
Sate răsfirate, prezente în zonele de deal și podiș, cu gospodării situate la distanțe mai mici unele de celelalte,
Sate adunate, întâlnite în zone de câmpie și depresiuni, ce dețin gospodării apropiate, iar terenurile agricole sunt în afara satului.
Valorile de mai sus au caracter orientativ, deoarece predominanța unei grupe depinde de mai mulți factori, precum relieful, altitudinea, apropierea de oraș, ș.a.
Specific satelor din Sucevița sunt gospodăriile dispersate între ele, unde vatra și moșia se suprapun, sunt valorificate pășunile și pădurile, sate cu un anumit contur.
Sate cu o formă liniară, Sucevița și Voievodeasa au o dezvoltare în lungul unui drum principal.
Unitatea acestor două sate este menținută datorită existenței unei rețele de poteci, care se realizează prin intermediul plaiurilor, iar cu exteriorul prin drumuri axate pe văi. Ele și-au adaptat agricultura și specificul zonei la condițile de relief înalt (Candea, 2001).
III.2. Arhitectura rurală
III.2.1. Casa bucovineană
(Sursa: realizat de autor)
Fig.3.1. Casă românească
Casa tradițională românească este tiparul casei simple, dreptunghiulare, cu tindă sau una/două odăi, prispă sau cerdac pe latura de sud și laturile vest/est, cu acoperiș în patru ape, cu o pantă accentuată.
Casa are temelie din piatră de râu, pereții din bârne aparente sau tencuite, iar acoperișul din draniță (www.monumentul.ro). Gospodăria e înconjurată de un gard de lemn, în care casa deține o poziție retrasă față de drum.
Amplasarea casei se face după punctele cardinale, fațada cu accesul fiind orientată spre sud, cu riscul ca accesul în gospodărie să se realizeze pe partea dinspre nord, așadar casa oferă către stradă fațada din spate.
Gospodăriile dețin fântâni și anexe gospodărești, șoproane, șuri sau adăposturi pentru animale. Acest tip de casă se împarte în subtipuri, după cum urmează:
III.2.1.1. Casa tradițională din bârne aparente
Este tipul de casă cel mai vechi întâlnit, locuința fiind posesoare a două încăperi, o tindă și o odaie, având prispă pe latura sudică și polată pe latura din nord. Casa deține temelie din piatră de râu, pereții netencuiți și bârne încheiate în căței. Acoperișul este din draniță.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.3.11. Casă românească din bârne aparente
III.2.1.2. Casa tradițională din bârne tencuită
(Sursa: preluat de pe www.monumentul.ro)
Fig.3.12. Casă românească din bârne tencuită
Casa se remarcă prin trei încăperi, o tindă și două odăi. Accesul se face pe latura sudică, acoperiș din patru ape din draniță, este tencuită și văruită pe exterior.
Casa românească cu pereții îmbrăcați în șiță, este un tip mai recent, cu influențe ale caselor nemțești din Voievodeasa, cu cerdac pe laturi și polată pe latura din nord, acoperiș în patru ape, din draniță. În acest caz, pereții sunt îmbrăcați în șiță.
III.2.1.2. Casa nemțească
(Sursa: realizat de autor)
Fig.3.13. Casă nemțească
Este tipul caracteristic satului Voievodeasa, fosta colonie germană, numită Fursthenthal, preluat în Sucevița în primii ani ai secolului XX. Casa are un plan dreptunghiular, cu acoperiș în două ape, cu o pantă accentuată, pereți din paiantă, îmbrăcați în șintă, pereți bogat decorați. Culoarea cel mai des folosită este verde. Ca și în cazul casei românești tradiționale, acoperișul este din draniță.
Amplasarea casei se face în funcție de drum și de accesul pe parcelă. Fațada principală este orientată către drum. Gospodăria e înconjurată de gard de scândură, cu acces dintr-o poartă bogat decorată cu acoperiș. Curțile sunt prevăzute cu fântâni, bucătării de vară, șuri, șoproane, etc.
(Sursa: realizat de autor)
Fig.3.14. Casă modernă în Sucevița
Casele care s-au construit în ultimii ani, nu mai dețin partituri din tipologia tradițională. Construcțiile sunt mari, organizate pe două, trei niveluri. Sunt realizate cu fundații din beton armat, iar acoperișurile sunt din țiglă metalică sau tablă, cu tâmplărie din aluminiu sau PVC.
III.3. Spațiul rural. Mănăstirea Sucevița – oază de cultură și spiritualitate a Obcinilor Bucovinei
Desigur, una dintre cele mai impozante mănăstiri din Bucovina, Mănăstirea Sucevița este așezată pe valea râului Sucevița, între dealuri. Monumentul e o ctitorie a familiilor de boieri și cărturari, a Movileștilor, familie care a dat domnitori atât în Moldova, cât și în Țara Românească.
Mănăstirea e construită în stilul arhitecturii moldovenești și reușește să îmbine elemente de artă gotică și bizantină, la care se adaugă și elemente ale bisericilor de lemn specifice zonei moldave (comoaraculturalaaromaniei.blogspot.ro).
(Sursa: realizat de autor)
Fig.3.15. Ansamblul Mănăstirii Sucevița
Prima clădire a ansamblului ridicată, a fost biserica zidită între anii 1582-1584. În timpul domniei lui Ieremia Movilă, după anul 1595, acesta adaugă bisericii, două pridvoare, amplasate la intrarea bisercii pe două laturi, nord și sud, în această perioadă începând pictura bisericii în interior și exterior.
Construită în stil arhitectural moldovenesc, biserica cu hramul ”Învierea Domnului”, are pictura realizată în frescă, de doi frați pictori moldoveni, Ioan și Sofronie Zugravul. Pictura interioară și exterioară respectă tradiția secolului al XVI-lea din timpul lui Petru Rareș, cu influențe noi, de exemplu, scena din conca naosului sau alte reprezentări ale Sfintei Treimi.
Caracteristic picturii de la mănăstire este înclinația spre povestire, fiind evidențiate cicluri din viețile unor sfinți, cum ar fi: Sf. Pahomie, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, Sf. Ierarh Nicolae, Sf. Mucenic Gheorghe sau Viața lui Moise.
Tabloul care reprezintă întreaga familie a lui Movilă, este evidențiată în partea stânga ușii naosului, în partea dreaptă fiind prezentat Mitropolitul Gheorghe Movilă, cel care a inițiat construcția bisericii.
La Sucevița nu este păstrat nimic care să precizeze numele ctitorilor sau data când a fost construită mănăstirea, toate aceste informații reieșind din documente.
Ieremia Movilă e considerat principalul ctitor al incintei de piatră a mănăstirii, a chiliilor călugărești și a casei domnești, precum și cel care a inițiat pictura interioară și exterioară a bisericii. Fratele domnitorului, Simion Paharnicul și soția sa, Marghita, au donat mănăstirii importante obiecte de preț, unele dintre ele, existând astăzi în muzeu.
Împrejurimile din piatră a Mănăstirii Sucevița e mărturie pentru istoria zbuciumată a Moldovei de la sfârșitul secolului al XVI-lea.
Pictura mănăstirii Sucevița este “Testamentul artei clasice moldovenești”, după spusele unui cercetător francez, pe nume, Paul Henry (romania.ici.ro).
Pictura mănăstirii e ca o uriașă Biblie ilustrată, ce se cere a fi citită pas cu pas. Dominanta cromatică a picturii este supranumită "verde de Sucevița". La Sucevița încă se mai aud și astăzi clopote de pe vremea domnitorului Ieremia Movilă, obiecte donate mănăstirii în 1605 și care se găsesc în turnul cel mai masiv, amplasat în partea de nord-vest.
Ansamblul bisericii ”Arătarea Domnului”, alcătuit din biserica parohială, cimitir, casa pentru făcut praznice și turnul clopotniță, au suferit pe parcursul timpului, numeroase modificări.
În locul bisericii de zid, ridicată în anul 1772 a existat prima biserică a mănăstirii, construită de Gheorghe Movilă, între anii 1578-1581. Mai târziu, în intervențiile dintre anii 1960-1970, incinta dintre mănăstire și cimitir este eliminată, iar incinta cimitirului și a casei de făcut praznice se unesc, având ca rezultat o incintă ce definesc întregul ansamblu de arhitectură (www.monumentul.ro).
Legendele spun că la construcția mănăstirii a contribuit și o femeie, care a adus piatră necesară construcției, cu ajutorul carului tras de bivoli pe care îl deținea, pentru a îi fi iertate unele păcate (jurnaluldedrajna.ro).
În camera mormintelor de la mănăstire, își duc somnul, cei care aveau să dea viață construcției obiectului de cult moldav, Ieremia și Simion Movilă.
Capitolul IV. ANALIZA SWOT PE DOMENII A COMUNEI TURISTICE SUCEVIȚA
IV.1. Cadrul natural și resursele locale
Tabel 4.1.
IV.2. Economia
Tabel 4.2.
IV.3. Dezvoltarea rurală
Tabel 4.3.
IV.4. Resursele umane
Tabel 4.4.
IV.5. Analiza SWOT a ansamblului turistic Sucevița
Tabel 4.5.
Capitolul V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE ȘI PROMOVARE A COMUNEI SUCEVIȚA ÎN CONTEXT EUROPEAN
V.1. Planul de dezvoltare locală
Lucian Blaga afirma în opera sa, că „veșnicia s-a născut la sat”, ceea ce a condus de-a lungul timpului la o dezvoltare a spațiului rural și o întărire a voinței poporului de a deveni european în adevăratul sens al cuvântului.
Satul european înseamnă sat modernizat, iar sat modernizat înseamnă proces de învățare, proces care se poate realiza prin inițiative din partea tututor celor prezenți pe scena politică la nivel local, regional sau național.
Formată din 2 sate, comuna Sucevița va creea posibilitatea dezvoltării rurale prin abordări ale ideologiei LEADER, o dezvoltare rurală concepută de cetățean și aflată în concordanță cu nevoile acestuia.
Planul de dezvoltare locală a Suceviței fixează acțiunile ce urmează să fie înteprinse pentru a rezolva problemele cu care se confruntă spațiul rural al zonei, anume: dezvoltare economică slabă a localităților datorită inexistenței investitorilor, dezvoltare slabă a pieței de desfacere a produselor care provin din meseriile tradiționale, scăderea populației datorită migrării spre orașe sau în străinătate, dezvoltare slabă a serviciilor de sănătate, dispariția obiceiurilor și nu în ultimul rând, promovare slabă a potențialului turistic și cultural.
Implementarea unui plan de dezvoltare locală va sprijini și va contribui la umplerea unor goluri precum lipsa de investiții private, promovarea potențialului endogen al zonei, dezvoltarea economiei locale, colaborarea reprezentanților din diferite domenii din zonă să interacționeze în folosul localnicilor, ce va conduce automat la realizarea obiectivului general de funcționare a inițiativelor de dezvoltare locală a comunei Sucevița.
Cea mai mare parte a veniturilor localnicilor provine din activități agricole, dar modul cum se practică agricultura și prețurile mici de vânzare a produselor agricole aduc venituri scăzute. Acest lucru poate fi reparat prin investiții ce au ca scop revigorarea acestui domeniu, prin înființarea de asociații de producători care vor reuși să-și promoveze produsele.
Se cunoaște faptul că zona Suceviței e o zonă favorabilă culturilor de cartofi.
Prin folosirea unei strategii de dezvoltare, ne vom putea apropia de o agricultură dezvoltată, apropiată de standardele europene. De aceea trebuiesc luate unele măsuri, precum:
Stimularea numărului de tineri care vor practica agricultura,
Creșterea rolului învățământului agricol,
Creșterea numărului de asociații agricole,
Dotarea tehnică a agriculturii prin procurarea de mașini și utilaje agricole,
Dezvoltarea organismelor de competență în domeniu, precum și a pieței comerciale,
Amenajarea unei piețe agroalimentare pentru a valorifica producția,
Înființarea unui centru de consultanță agricolă,
Înființarea unei bănci agricole,
Sprijinirea înființării de întreprinderi mici cu profil agricol,
Acolo unde productivitatea agricolă e redusă, terenul poate primi alte întrebuințări.
Prezența unui cadru deosebit, cu pajiști și râuri reprezi, conferă plaiurilor din Bucovina o funcție turistică, cu înclinații spre agroturism. Monumentele de renume înregistrate în patrimoniul UNESCO, au condus la dezvoltarea turismului în zonă.
Ceea ce impresionează foarte mult în această zonă este arhitectura populară, cu specific orientat către casele și porțile de lemn cu ornament frumos. Sucevița e o vatră folclorică veche, cu obiceiuri bine păstrate, cu port bucovinean de o frumsețe rară.
Obiectivele generale ale planului de dezvoltare locală sunt:
Îmbunătățirea calității infrastructurii,
Dezvoltarea agroturistică a zonei,
Dezvoltarea întreprinderilor,
Limitarea exodului tinerilor către alte orașe,
Îmbunătățirea stării de sănătate a localnicilor,
Îmbunătățirea sistemului educațional,
Crearea de locuri de muncă și combaterea șomajului,
Sporirea atractivității zonei pentru turiști.
Scopul planului de dezvoltare este de a crește standardul de viață al populației și de dezvoltare economică a comunei Sucevița.
Potențialul comunei în domeniul turismului, potențialul uman și cadrul natural, creează premisele pentru un proces de dezvoltare durabilă a comunei.
V.2. Îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii
Procentajul scăzut în ceea ce privește drumurile modernizate și modernizarea slabă a infrastructurii rutiere pun amprenta asupra dezvoltării economice a comunei. Sistemul de alimentare a apei potabile și rețeau de canalizare influențează nivelul de calitate al vieții.
Infrastructura locală prezintă următoarele puncte negre:
Lipsa unui sistem de sortare a deșeurilor menajere,
Platforma de gunoi nu are amenajări corespunzătoare de valorificare a deșeurilor,
Canalizarea apei reziduale inadaptată necesităților,
Procentaj scăzut de asfaltare a drumurilor de acces, restul fiind drumuri balastate,
Insuficiența dotării turistice,
Insuficienta dezvoltare și amenajare a zonelor de agrement,
Infrastructură pentru învățământ, necesită lucrări ample de întreținere și reabilitare,
Conform celor spuse, se impun următoarele măsuri:
Reabilitarea infrastructurii de bază,
Crearea infrastructurii rutiere pentru îmbunătățirea accesibilității în zonă,
Îmbunătățirea infrastructurii turistice,
Reabilitarea infrastructurii serviciilor publice: școli,
Reabilitarea zonei pârâului Sucevița supusă inundațiilor.
Rezultatele așteptate aduc la cunoștință următoarele:
Îmbunătățirea infrastructurii rurale, precum reabilitarea drumurilor rurale,
Dezvoltare rurală prin îmbunătățirea habitatului,
Modernizarea serviciilor publice pentru a răspunde necesităților viitoare ale localității,
Realizarea unui sistem de colectare a deșeurilor.
Resursele financiare bugetare sunt insuficiente pentru atingerea directivelor de mai sus, de aceea se apelează la suplimentarea necesarului financiar, în planul strategic de dezvoltare se face apel la atragerea de fonduri europene.
V.3. Dezvoltarea turismului
Zona Suceviței e privilegiată de faptul că deține un cadru natural caracterizat de o diversitate a formelor de relief și a unei bogății a florei și faunei. Căile de animare a potențialului de atractivitate a zonei vizează dezvoltarea economiei, promovarea produselor specifice zonei, formarea și educarea populației pentru respectarea valorilor culturale și istorice.
Această dezvoltare își propune să valorifice atu-urile zonei prin promovarea unei imagini care să atragă atât investitori noi, cât și turiști din țară, dar și din străinătate, ceea ce ar conduce la creșterea potențialului turistic prin punerea în lumină a obiectivelor turistice și ridicarea la un nivel ridicat al calității serviciilor oferite.
Sucevița prezintă multiple puncte tari pentru a practica un turism complex și putem enumera:
Turismul de relaxare prin valorificarea potențialului aerului de munte și a peisajelor din jur,
Turism religios, prin trasee de pelerinaj la Mănăstirea Sucevița, declarată monument de patrimoniu UNESCO,
Turism istorico-cultural, prin istoria și cultura specifică comuntății bucovinene.
Spațiul sucevițean are bogate tradiții în domenii, precum portul, folclorul și obiceiurile populare, meseriile tradiționale, gastronomia moldovenească, cadru perfect pentru promovarea obiceiurilor tradiționale, a identității culturale, cu beneficii clare pentru localitate, ce dau o tonalitate diferită zonei.
Promovarea turistică a zonei va contribui din plin la îmbunătățirea imaginii comunei pentru turiști și pentru investitori. Pe lângă asigurarea unei resurse umane direct ocupate în domeniul turismului, dezvoltarea acestuia va creea oportunități multiple ce va crește numărul de vizitatori ai localității.
Dezvoltarea ofertei turistice va avea în vedere:
Agroturismul rural prin punerea în lumină a folclorului tradițional,
Turismul de relaxare susținut de un cadru natural nepoluat,
Turism religios prin valorificarea traseului turistic al localității.
Această tentativă se va concretiza prin unele directive:
Investiții în turism,
Atragerea investitorilor de prestări servicii turistice,
Servicii de sprijin a turismului rural,
Servicii de sprijin a antreprenoriatului local,
Promovarea turismului.
Rezultatele ce sunt așteptate, în urma celor de mai sus:
Creșterea atractivității zonei,
Creșterea numărului de vizitatori,
Îmbunătățirea calității serviciilor oferite,
Dezvoltarea agroturismului,
Valorificarea turistică a unor obiective culturale și istorice.
V.4. Stimularea creșterii economice
Dinamica economiei care a urmat după Revoluția din 1989 pună amprenta pe tendința generală de a diminua activitățile economice. Viteza redusă a reformelor economice a condus la un start lent al economiei de piață.
Pentru a asigura o dezvoltare sănătoasă a economiei e necesară cooperarea societăților din cadrul zonei, o dezvoltare a marketingului și a consultanței ce are ca scop dezvoltarea de activități antreprenoriale, o promovare a tehnologiilor curate.
Crearea unei economii competitive e cheia pentru modernizarea Suceviței. Infrastructura industrială a dispărut datorită conceptelor manageriale nepotrivite economiei de piață existente, puținele societăți ajungând în starea de a fi închise, cum ar fi fabrica de cherestea din comună.
Se are în vedere asigurarea condițiilor pentru relansarea procesului de investiții și orientarea acestuia spre aplicarea de tehnologii noi, cu consum redus de energie și cu un management performant.
Activitățile necesare ce trebuiesc a fi întreprinse vor fi concretizate prin următoarele măsuri:
Activități de marketing, promovare și consultanță pentru tinerii antreprenori,
Sprijinirea unor strategii corecte de dezvoltare agricolă și industrială,
Atragerea de investitori în zonă,
Acordarea de facilități pentru dezvoltarea antreprenoriatului,
Sprijinirea activităților dedicate turismului,
Dezvoltarea unui sistem informațional referitor la oportunitățile de finanțare.
Rezultatele așteptate în urma activităților de mai sus sunt următoarele:
Revigorarea comunei din punct de vedere economic,
Creșterea pregătirii manageriale a tinerilor,
Implementarea de strategii performante,
Creșterea interesului de a investi în zonă,
Promovarea eficientă a produselor reprezentative,
Dezvoltarea rețelelor moderne de informare și prezentare a produselor.
V.5. Dezvoltarea rurală
Comuna Sucevița e o localitate preponderent rurală caracterizată prin activități economice bazate pe agricultură și turism.
Reintroducerea legislației de retrocedare a terenurilor agricole a condus la un fenomen de fărâmițare proprietăților funciare, cu efecte negative asupra producției. Implementarea unor strategii în ceea ce constă exploatarea agricolă e impusă de producția agricolă. Dezvoltarea acestui sector se poate realiza prin crearea de rețele de colectare a produselor tradiționale, dezvoltarea de servicii automatizate în agricultură.
Este necesară dezvoltarea economiei rurale într-o manieră integrată, pentru fabricarea produselor specifice, prin înființarea unei infrastructuri zonale de prelucrare a materiei prime agricole și extinderea celor existente.
Se pune accent pe promovarea dezvoltării durabile a Suceviței prin adoptarea de măsuri, precum:
Îmbunătățirea condițiilor de viață,
Sprijinirea în a înființa asociații agricole și pensiuni agroturistice,
Accesul la noile tehnologii agricole,
Optimizarea sectorului economic existent.
Acțiunile ce vor fi concretizate sunt următoarele:
Dezvoltarea infrastructurii în comuna Sucevița,
Sprijinirea antreprenorilor pentru dezvoltarea serviciilor,
Susținerea financiară pentru crearea de ferme eficiente,
Relansarea agriculturii bazate pe concepte moderne,
Promovarea zonei rurale și a produselor specifice.
Rezultatele așteptate:
Crearea unei piețe moderne pentru colectarea produselor de origine animală și vegetală,
Îmbunătățirea producției și prelucrării produselor agricole,
Creșterea stării materiale a populației,
Conservarea mediului natural.
Eficientizarea activităților destinate agrozootehniei,
Dezvoltarea fondului piscicol.
V.6. Protejarea mediului
La nivelul comunei Sucevița, problemele de mediu privesc:
Lipsa unui sistem de colectare, sortare și depozitare a deșeurilor,
Defrișări ce conduc la eroziunea solului,
Calitatea slabă a apei menajere vărsate,
Infrastructură deficitară în domeniul protecției mediului.
În condițiile dezvoltării turistice a Suceviței, trebuie să se asigure condiții de viață sănătoasă, precum apă și aer curat și o bună gestionare a deșeurilor menajere. Desigur, factorii de decizie din domeniul economic trebuie să asume responsabilități pentru sprijinirea și conservarea mediului atât în prezent, cât și pentru generațiile viitoare.
În domeniul mediului, strategia de dezvoltare zonală își propune să promoveze modele de producție și consum ecologice, în concordanță cu principiul dezvoltării durabile, precum și instruirea populației în sensul cunoașterii, respectării și conservării patrimoniului natural.
Aceste măsuri vor fi concretizate prin următoarele:
Ecologizarea activităților întreprinse,
Protejarea resurselor forestiere,
Protejarea resurselor hidrologice,
Construirea de depozite pentru deșeuri și utilizarea lor eficientă,
Educarea localității în ceea ce privește importanța mediului.
Rezultate așteptate:
Sporirea numărului de unități ce folosesc aceste tehnologii,
Revalorificarea deșeurilor refolosibile,
Sensibilizarea localității privind implicațiile lor asupra mediului.
V.7. Investiția în resursa umană
Fără doar și poate, dezvoltarea resursei umane are o influență foarte importantă în zonă și reprezintă un progres pentru toată economia și dezvoltarea localității. Modernizarea economiei nu poate fi implementată fără un nivel ridicat de calificare a populației, a înclinației spre antreprenoriat, spre o dezvoltare a educării, instruirii și reinstruirii pentru satisfacerea necesarului de muncă pentru economie.
Se impune așadar cu necesitate formularea unei strategii de angajare și formare a forței de muncă, pentru a valorifica tinerii cu pregătire medie și superioară care astăzi nu se pot afirma pe plan local, reducând sau eliminând astfel fenomenul de migrare care există astăzi.
Dezvoltarea resursei umane va avea în vedere:
Crearea de centre care să contribuie la încurajarea practicării meseriilor tradiționale,
Crearea de locuri de muncă,
Acordarea de asistență tehnică și asigurarea condițiilor necesare pentru calificarea populației active,
Orientarea profesională a tinerilor,
Formarea tinerei generații în spiritul respectului față de valorile culturale, spirituale și acumularea de deprinderi necesare dezvoltării comunei.
Se vor concretiza următoarele acțiuni:
Instruirea pentru reintegrarea forței de muncă,
Instruire specifică pentru turism,
Dezvoltarea cunoștințelor și deprinderilor practice pentru dezvoltarea comunei,
Instruirea societăților existente pentru crearea de locuri de muncă și extinderea capacității,
Îmbunătățirea managementului.
Se așteaptă următoarele rezultate:
Formarea de specialiști în managementul resursei umane,
Dezvoltarea antreprenoriatului,
Educarea populației tinere,
Promovarea și atragerea tinerilor penntru a participa la problemele localității,
Sprijinirea tinerilor pentru a își deschide propriul business,
Creșterea calității serviciilor turistice,
Sprijinirea tinerilor pentru a alege o carieră în paralel cu deprinderile lor.
Orice fond atras va fi direcționat către:
Îmbunătățirea capacității de recalificare profesională,
Dezvoltarea antreprenoriatului,
Asigurarea de oportunități egale pentru femei și bărbați,
Parteneriate cu micii întreprinzători din zonă.
V.8. Îmbunătățirea sistemului de învățământ
Investiția în educație e cel mai important lucru pentru o dezvoltare sănătoasă a resursei umane pe termen lung. Sistemul de învățământ trebuie să se bucure de o atenție deosebită în politica de dezvoltare a comunei.
Strategia de dezvoltare a sistemului de învățământ pornește de la ideea că performanțele vor fi determinate în primul rând de competența și pregătirea oamenilor, de felul lor de a munci, de capacitatea structurilor instituționale de valorificare eficientă a acestui potențial.
Politicile educaționale de formare și orientare profesională a resurselor umane constituie punctul de plecare a politicilor de dezvoltare economico-socială a orașului.
Pentru a alinia învățământul la cerințele zilelor noastre trebuie să considerăm că sunt necesare:
Rolul școlii care principală instituție de formare,
Aprofundarea studiului și păstrarea identității naționale,
Metode moderne de informare,
Îmbunătățirea condițiilor pentru studiul a două limbi de circulație internațională pentru dezvoltarea turistică.
Acțiunile care trebuiesc întreprinse pentru creșterea competitivității forței de muncă și dezvoltarea resursei umane sunt următoarele:
Sprijinul acordat învățământului,
Dotarea unităților de învățământ,
Atenție sporită calificării cadrelor didactice,
Condiții pentru activități culturale și extrașcolare,
Reabilitarea infrastructurii unităților școlare.
Rezultatele așteptate în urma adoptării unor astfel de măsuri:
Sporirea gradului de pregătire a populației,
Rezultate educaționale eficiente,
Adaptarea specializărilor la cerințele de pe piața muncii,
Consolidarea infrastructurii clădirilor,
Formarea de calificări ce pun amprenta pe competențe reale ce conduc la o mai bună integrare pe piața muncii a absolvenților.
V.9. Surse de finanțare accesibile dezvoltării comunei Sucevița
Sursa: (realizat de autor)
Fig.5.1. Intrarea în comuna Sucevița
CONCLUZII
Un prim aspect în ceea ce privește contribuția proprie este reprezentat de viziunea diferită asupra comunei Sucevița, față de o abordare tradițională, abordând comuna din toate punctele de vedere, de la istoric, până la dezvoltarea turismului și influența europeană și schimbările aduse în cadrul ansamblului cultural, segment esențial în cultura bucovineană.
În cadrul lucrării de față, am descoperit comuna Sucevița, un loc cunoscut turiștilor, dar rămas misterios, caracterizat prin aer curat, aproape amețitor, natură sălbatică, simplitate, o zonă cu un potențial turistic extrem de ridicat.
În ceea ce privește cadrul de dezvoltare economică și turistică a comunei am aprofundat atât noțiuni istorice, ceea ce mi-a permis să pun în oglindă dezvoltarea și parcursul istoric al regiunii, punând în lumină, diferențele și asemănările dintre elementele analizate.
În ceea ce privește Sucevița, ca pol de dezvoltare al turismului bucovinean și nu numai, am delimitat comuna de alte zone turistice, plecând de la premisa pe care o aveau unii autori zonali, elemente cuprinse de aceștia în diferite lucrări de specialitate.
Prin aprofundarea efectuată am introdus în cadrul lucrării prezente surse importante din literatura de specialitate privind situația comunei în circuitul regional, național și european.
În cuprinsul proiectului s-au găsit materializate și fundamentate eforturile mele în ceea ce constă abordarea din diferite ipostaze a Suceviței și importanța acesteia în circuitul european, fiind concretizate prin tratarea în profunzime a tuturor noțiunilor și prin abordarea unui grad semnificativ al așezării rurale și deschiderea unui orizont ce definesc priveliștile ce cuprind Sucevița deschid pofta de călătorie oricărui turist, trasee ce ne promit vederi de neuitat. Sucevița a reprezentat, de-a lungul istoriei, un mozaic cultural în care oamenii și frumusețea locului iți oferă un sentiment de împlinire, pace și fericire.
Pentru a-i oferi lucrării un caracter convingător, proiectul s-a făcut predominant pe baza unei analize asupra turismului și strategiei de dezvoltare a comunei Sucevița, cu elemente componente ce interacționează și a căror interacțiune se fundamentează pe sfera circuitului turistic al zonei.
Consider că o altă abordare asupra comunei Sucevița e numai potrivită, avânt ca scop să armonizeze tendințele actuale ale dezvoltării regionale, aducând un plus prin prisma faptului că se conduce la îndepărtarea elementelor negativiste ale impactului european asupra Bucovinei. BIBLIOGRAFIE
Cărți
LEGISLAȚIE:
Pagini web:
Melinda Candea, Florina Bran, Spatiul geografic romanesc. Organizare, amenajare,
dezvoltare durabila, Bucuresti, Editura Economica, 2001
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Comuna Sucevita (ID: 137830)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.